DUMNEZEU ÎȘI ȚINE CUVÂNTUL – Partea întâi

În timp ce suntem încă în picioare, să ne plecăm capetele în fața Atotputernicului Dumnezeu şi să-I aducem un cuvânt de rugăciune.

Bunule Tată ceresc, Îți mulţumim pentru dragostea Domnului Isus şi pentru că ai fost cu noi încă o zi. Prin harul Tău ne-ai îngăduit să ne adunăm aici, pentru că ai făgăduit că oriunde vor fi doi sau mai mulţi adunaţi în Numele Tău, vei fi în mijlocul lor.

Noi ştim că eşti aici fiindcă aşa ai făgăduit. În seara aceasta Te rugăm să ne binecuvântezi cu prezenţa Ta, astfel încât toţi s-o recunoască, iar Duhul Sfânt să ia Cuvântul lui Dumnezeu şi să-L ducă în fiecare inimă, după cum avem nevoie. Salvează-i pe cei păcătoşi, vindecă-i pe cei bolnavi şi suferinzi şi cheamă-i înapoi pe cei care au alunecat. Dă-ne aceste binecuvântări pentru că le cerem în Numele lui Hristos. Amin.

În timp ce vremea trece şi adunările acestei campanii se apropie de sfârşit, am încredere că Dumnezeu va face multe lucruri spre slava Sa. Eu sunt puţin răguşit, dar nu din cauza răcelii, ci pentru că am vorbit prea mult. Aceasta este cea de-a patra lună de misiune fără nici o pauză, şi cred că vă închipuiţi ce efort mare a fost.

De la regiunile îngheţate până în junglele tropicale… Luni voi pleca de aici, iar la ora unu va trebui să fiu la Cresenta, apoi în California, în Oakland şi înapoi în Kansas pentru deschiderea unei biserici. De acolo voi pleca în Canada, iar dacă va fi cu voia Domnului, imediat după convenţia oamenilor de afaceri creştini din Chicago, voi merge într-un tur al lumii.  Aceasta înseamnă că am mare nevoie de rugăciunile voastre: deci, rugaţi-vă pentru mine.

În seara aceasta vom deschide din nou Cuvântul Său binecuvântat. Mie îmi place mult să citesc Cuvântul, vouă nu? Biblia spune că „credinţa vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu,” iar noi putem să ne odihnim pe Cuvântul Său, deoarece El are întotdeauna dreptate. Este veşnic adevărat.

Cu ajutorul Duhului Sfânt aş vrea să citesc din Numeri 13.30:

„Caleb a potolit poporul, care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim, şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!”

Nădejdea mea este că Dumnezeu ne va ajuta în timp ce vom intra în subiect. Şi dacă este aşa, timp de două sau trei seri, aş vrea să vorbesc despre faptul că „Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul”.

Când am fost convertit şi ordinat în biserica baptistă, am avut un învăţător bun care se numea Roy Davis. Înainte de a se converti fusese judecător, aşa că a luat Biblia din punct de vedere legal. Îmi amintesc că prima predică pe care am ţinut-o eu a fost despre Samson. O, am trecut prin toate emoţiile prin care putea trece un predicator şi l-am observat pe dr. Davis care mă urmărea cu atenţie.

La încheierea serviciului am făcut chemarea la altar. O mulţime de mame au trecut pe lângă mine, m-au bătut pe umăr şi mi-au zis: „Billy, a fost minunat!”

Dr. Davis mi-a zis: „Să te văd la studiu!”

„Da, domnule,” am răspuns eu.

„A fost o predică ridicolă, cât se poate de ridicolă!” O, aceasta mi-a luat tot vântul din pânze!

„Dar ce s-a întâmplat, dr. Davis?” am întrebat eu.

„Mai demult, când practicam dreptul, m-am dus să asist la nişte cazuri care se judecau şi urmăream emoţiile pe care le afişau avocaţii. Astfel, când am judecat primul meu caz, după ce am fost chemat la bară, mi-am dat jos haina şi am început s-o apăr pe o doamnă. M-am întins pe pupitru şi am plâns; m-am dus în sus şi-n jos şi credeam că am cazul. Bătrânul judecător m-a privit, apoi a spus: „Onoraţi juraţi, cât mai trebuie să suportăm aceste lucruri?” Când a spus aceste cuvinte, m-am simţit ca şi cum m-ar fi biciuit. Am plecat de acolo înfrânt. M-am dus acasă gândindu-mă că voi studia altceva şi nu voi mai continua cu avocatura, dar după o vreme, a bătut cineva la uşă: era bătrânul judecător. El mi-a zis: „Roy, te-am urmărit pentru că vreau să devii un avocat adevărat. Ştiu că ai în tine vocaţia de avocat, dar nici un juriu nu va lua hotărârile pe baza emoţiilor tale. Astfel, tu ai afişat o grămadă de emoţii, dar nu te-ai folosit de nici o lege în apărare. De aceea am spus acele cuvinte.”

Când mi-a spus acele cuvinte, am înţeles că avea dreptate, aşa că i-am zis: „Mulţumesc, dr. Davis.”

Şi el a continuat: „Billy, toate lucrurile emoţionante pe care le-ai spus despre Samson: cum l-au pus pe stâlp, cum  l-au bătut şi i-au scos ochii… nu au fost din Biblie, ori oamenii nu sunt salvaţi prin emoţii şi toate aceste poveşti triste, ci prin Cuvântul lui Dumnezeu.”

Aceste cuvinte m-au trezit, iar de atunci am ştiut că Dumnezeu nu ne va judeca pe baza emoţiilor, nici prin afilierea la o biserică, ci o va face pe baza Cuvântului Său, pentru că „Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu va trece.” (Matei 24.35).

Înseamnă că se cuvine să ne cercetăm prin Cuvântul lui Dumnezeu şi să vedem ceasul în care trăim.

Acum Dumnezeu a vorbit acestei zile, care este una din cele mai reprezentative din câte a văzut lumea.  Este timpul cel mai măreţ de propovăduire a Evangheliei.

În Vechiul Testament erau trei metode de a cunoaște voia lui Dumnezeu:

• legea scrisă,
• printr-un profet,
• printr-un visător.

Când un proroc aducea o prorocie sau un visător avea un vis, ei îl duceau înaintea lui Urim şi Tumim, adică în faţa pieptarului lui Aaron, unde erau acele douăsprezece pietre care reprezentau cele douăsprezece seminţii.

Dacă prorocul sau visătorul acela avea dreptate, lumina sfântă venea peste acele pietre de pe pieptar. Totuşi, vreau să înţelegeţi ceva: oricât de real părea ceea ce se spunea, dacă lumina nu strălucea peste Urim şi Tumim, era dovada că acel mesaj nu venea de la Dumnezeu. Orice învăţat al Bibliei ştie aceasta.

Mai târziu, Urim şi Tumim a fost pus deoparte pentru că timpul preoţimii s-a terminat. Astfel, Urim şi Tumim de astăzi este Cuvântul lui Dumnezeu, iar Biblia spune că este vai de cel care va adăuga sau va scoate ceva din această Carte care este Adevărul veşnic al lui Dumnezeu.

Dar oamenii au ajuns să spună: „O, noi nu avem nevoie de Biblie! A fost tradusă deja de cincizeci de ori, aşa că de unde putem şti că este corectă?”

Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu va trece. Orice învăţătură pe care o avem în biserică trebuie să fie după Cuvântul lui Dumnezeu şi să vină din Cuvânt. Şi nu doar dintr-un loc, ci trebuie să spună acelaşi lucru începând din Geneza până în Apocalipsa, fiindcă noi nu ne sprijinim doar pe un text micuţ din Scriptură. De ce aceasta? Pentru că Biblia spune că „orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.” (2 Corinteni 13.1).

De exemplu, tu poţi lua un text din Scriptură şi să-l pui lângă altul: „Iuda s-a spânzurat.” Şi: „Aşa să faceţi şi voi.” Dar nu este corect să împărţim Scriptura în felul acesta, pentru că acel verset i-a aparţinut lui Iuda, nu vouă.

Dacă va fi cu voia Domnului, timp de două sau trei seri ne vom ocupa de tema: „Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul.”

Vedeţi? El trebuie să-Şi ţină Cuvântul. Pentru a fi Dumnezeu, El trebuie să stea în spatele a tot ceea ce s-a spus în Cuvântul Său.  Şi exact acolo se odihneşte credinţa noastră: pe Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu.

Tema noastră începe cu poporul legământului în Egipt şi vedem că deşi erau în robie, ei aşteptau împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu care-i fusese vorbit lui Avraam şi care spunea că vor fi robi într-o ţară străină, timp de patru sute de ani. În timpul îndelungat care trecuse, poporul s-a îndepărtat de înţelesul adevărat al făgăduinţei date şi nu o mai aşteptau în felul în care s-a împlinit.

La fel este şi problema cu noi astăzi: ne-am imaginat prin gândirea noastră felul în care trebuie să lucreze Dumnezeu, dar ca de obicei este greşit.

Dumnezeu făgăduise Israelului că îi va elibera, dar când se năştea vreun băieţel în acele bordeie sărăcăcioase, puţini se gândeau că acela ar putea fi eliberatorul aşteptat, şi totuşi unul dintre ei a fost. Astfel, când a venit timpul eliberării, Israel nu l-a recunoscut pe conducătorul care urma să-i scoată afară. Şi ce s-a întâmplat? Au trebuit mai mult de patruzeci de ani de pregătire înainte ca Dumnezeu să-i poată elibera.

Sunt un om la fel ca voi şi poate greşesc, dar cred un lucru: cred că venirea Domnului este amânată, iar motivul pentru care nu poate veni încă este starea Bisericii Lui. Toţi sunt separaţi, despărţiţi şi rupţi şi multe lucruri sunt amestecate în ea. De aceea trebuie să vină o scuturare de modă veche, care să aşeze Biserica lui Dumnezeu.

Dacă privim timpul despre care am vorbit, vedem că este un tip desăvârşit pentru timpul nostru. Ei au avut chivotul, prorocul, Îngerul: Cuvântul; au avut prorocul lor, Îngerul lor şi Lumina sfântă care îi însoţea.

Dumnezeu a avut nevoie de patruzeci de ani ca să-i aducă în starea aceea. Da, a fost nevoie să treacă patruzeci de ani din cauza diferenţelor dintre ei; pentru că nu au recunoscut cercetarea Lui.

Biblia spune că în zilele lui Noe, Dumnezeu a fost îndelung răbdător, pentru că voia ca nici unul să nu piară. Şi Isus a spus: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi  la venirea Fiului omului…” (Luca 17.26).

Eu cred că venirea Domnului a fost amânată şi în zilele lui Noe, pentru că El a trebuit să aştepte mult. Apoi a trebuit să aştepte mult ca să-l scoată afară pe Israel. Şi cred că aşteaptă şi acum mult, dar mai cred că răbdarea Lui se apropie de sfârşit.

Mai înainte m-am întâlnit cu fratele Hooper. Nu l-am mai văzut demult, iar când ne-am întâlnit mi-a zis: „Frate Branham, aş vrea să vorbesc ceva cu tine înainte să pleci din Arizona, pentru că s-ar putea să fie pentru ultima dată când ne mai vedem.” Se pare că pe undeva este un timp al cercetării.

După patruzeci de ani de aşteptare, Dumnezeu i-a adunat împreună şi ei l-au recunoscut pe prorocul Lui, pe Moise, care umbla cu Cuvântul. Apoi au pornit afară din Egipt, iar la un moment dat au ajuns într-un loc care părea o staţie sau o oprire. După ce au văzut slava lui Dumnezeu în Egipt, după ce au văzut semnele şi minunile făcute de El acolo, iată-i ajunşi la Marea Roşie, cu pustia împrejurul lor, cu armata faraonului în spate şi cu marea în faţă. O, ce ceas!

Se pare că lui Dumnezeu i-a făcut plăcere să-Şi aducă copiii în starea aceea, ceea ce înseamnă că este ciudat cum îşi călăuzeşte El poporul.

Şi aşa cum spunea un poet:

Unii prin ape, unii prin potop,

Unii prin încercări mari,

Dar toţi prin Sânge.

Dumnezeu are un fel ciudat şi deosebit de a-şi conduce poporul.

Cât de ciudat… Poporul acela nou-născut a ieşit din marele pustiu al păcatului şi a fost condus drept în încercare. Păi, se pare că toată natura s-a jelit pentru ei, dar cărarea lui Dumnezeu îi purta prin Marea Roşie. Şi ce frumos este să observăm acel ceas crucial! Îl iubesc atât de mult pe Dumnezeu pentru aceasta! El aşteaptă până în momentul crucial, iar atunci vorbeşte şi totul se desfăşoară conform Cuvântului Său. Dumnezeu a promis Israelului că-i va duce în ţara făgăduită şi El era obligat faţă de Cuvântul Său.

 Cât de simplu a fost pentru Dumnezeu să prevadă totul! Astfel, a luat Stâlpul de Foc şi l-a pus între egipteni şi poporul Israel, aşa că spre Israel era lumină, în timp ce spre egipteni era întuneric.

Aceasta se apropie acum, fraţilor. Se va ajunge într-un punct în care, pentru cei care L-au respins pe Hristos, El va deveni întuneric, în timp ce pentru cei care L-au acceptat va fi Lumină. Noi trăim în acea zi, chiar înainte de a trece. Aţi observat cât de uşor a fost pentru Dumnezeu Creatorul să trimită cel mai puternic vânt de la răsărit şi să despartă Marea Roşie pentru ca copiii Lui să treacă prin ea?

O, Marea Roşie s-a speriat şi s-a retras formând adevărate ziduri, deoarece cărarea lui Dumnezeu ducea chiar prin mijlocul ei. Aşa face Dumnezeu lucrurile. Totul s-a deschis pentru acel popor care ţinea Cuvântul lui Dumnezeu. Înseamnă că dacă vrei ca lucrurile să se deschidă şi pentru tine, trebuie să-L iei pe Dumnezeu pe Cuvânt şi să mergi înainte.

Apoi am văzut că au ajuns într-un loc numit Cades-Barnea, unde era scaunul de judecată sau timpul de încercare pentru tot Israelul, pentru că Dumnezeu îşi încearcă întotdeauna copiii prin Cuvântul Său. Aţi auzit aceasta? Dumnezeu îşi încearcă copiii prin Cuvântul Său. Astfel, dacă crezi Cuvântul Lui, El te încearcă prin Cuvânt.

Dacă observaţi, a venit un timp când trebuiau să iscodească ţara. Şi s-au dus, dar când s-au întors, zece din cei doisprezece care plecaseră, au zis: „N-o putem lua pentru că toate cetăţile au ziduri puternice şi în plus, arătăm ca nişte lăcuste pe lângă locuitorii ei!”

Totuşi, doi au spus: „O putem lua!” Aceştia erau Iosua şi Caleb.

Prieteni, vreau să observaţi că Iosua şi Caleb priveau la un lucru, pe când ceilalţi priveau la altceva. Cei zece priveau la ceea ce vedeau, dar Iosua şi Caleb priveau la Cuvântul lui Dumnezeu şi ca urmare au zis: „Suntem mai mult decât în stare s-o cucerim pentru că Dumnezeu ne-a promis aceasta!”

Şi eu cred că undeva se poate sparge zidul care ne desparte şi să unim bisericile lui Dumnezeu ca să fie una în frăţietate. Nu ştiu cum se va putea face aceasta, dar Dumnezeu a spus că va avea o Biserică fără pată, fără zbârcitură şi fără vină. Şi eu cred că o va avea.

Apoi au avut un proroc fals. Când oamenii nu primesc Adevărul, chiar dacă este în minoritate, se va ridica un proroc fals. Biblia spune că în timpul din urmă se vor ridica proroci falşi care vor da învăţături după placul inimilor lor şi îşi vor întoarce inima de la Adevăr la povestiri închipuite.

Fraţilor, Dumnezeu trebuie să-Şi ţină Cuvântul! El trebuie s-o facă.

Ce au făcut ei? S-au dus şi şi-au adus un alt bărbat pe nume Core, iar acesta a adunat în jurul cât de mulţi a putut, i-a atras, i-a despărţit de restul şi a format o denominaţiune mică, a lui, zicând: „Cu noi sunt mai mulţi proroci decât cu Moise. Şi noi suntem sfinţi. Fiecare din noi avem dreptul să credem în asta aşa cum cred ei în aceea!” Dar fraţilor, de la început totul a fost o minciună.

Dumnezeu are un plan şi acel plan este scris în Cuvântul Său; şi Cuvântul Său spune că toţi ar trebui să fim una, neseparaţi şi fără certuri. Hristos S-a rugat ca noi să fim una şi a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13.35).

Cum pot să lucreze darurile şi semnele într-o biserică? Cum poate să desăvârşească Dumnezeu Biserica SA cât timp între voi sunt dezbinări? Cum poate face aceasta când unul spune una şi altul spune altceva contrar cu primul? Există un singur Judecător suprem şi acesta este Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu îşi ţine Cuvântul.

Acum aş vrea să vedeţi ce a cauzat acele probleme. Odată cu ei a ieşit o mulţime amestecată. De ce? Dumnezeu a făcut în Egipt supranaturalul, iar când au văzut aceasta, toţi s-au alăturat Israelului: o mulţime amestecată, oameni neînnoiţi cu inimi neconvertite care încercau să imite adevăratul credincios.

Acest lucru s-a întâmplat atunci, s-a întâmplat în zilele lui Hristos şi este prorocit în Cuvântul lui Dumnezeu că se va întâmpla şi în timpul acesta.

Supranaturalul a fost făcut şi ca urmare s-a alipit o mulţime amestecată, oameni neînnoiţi, care nu ţin Cuvântul lui Dumnezeu dar imită creştinismul.

Ce s-a întâmplat cu voi, luteranilor? Cu ani în urmă, la prima reformaţie, aţi ţinut în mâinile voastre „torţa” libertăţii. Aţi fost luminile lui Dumnezeu, ce s-a întâmplat cu voi? Aţi citit în Biblie că „cel neprihănit va trăi prin credinţă”, dar apoi v-aţi organizat în jurul acestui singur text şi astfel aţi devenit nişte izolaţi pentru că Dumnezeu a luat torţa din mâna voastră. Este adevărat că cel neprihănit trăieşte prin credinţă, dar mai sunt şi alte versete în afară de acesta.

Ce s-a întâmplat cu voi, metodiştilor? În timpul lui John Wesley, a cărui trezire a salvat Anglia, aţi ţinut torţa de lumină în mâinile voastre. Dar ce s-a întâmplat după plecarea lui? Aţi produs o grămadă de seminarişti care au organizat un mare grup şi v-aţi aşezat doctrina pe sfinţenia pe care acum o negaţi, aşa că Dumnezeu v-a luat torţa din mână. Aşa este.

Apoi nişte negri din California au primit botezul Duhului Sfânt şi Dumnezeu a pus torţa de lumină în mâna penticostalilor. Dar ce s-a întâmplat? Aţi ţinut torţa în mână, dar aţi scos şi voi ceva ca şi ceilalţi şi v-aţi aşezat pe acea doctrină, iar atunci Dumnezeu v-a luat torţa din mână.

Când aţi început să vă rugaţi, Dumnezeu a restituit darurile; a restituit vorbirea în limbi şi aţi vorbit în limbi. Dar după aceea aţi făcut din aceasta o doctrină, dovada iniţială, şi aţi spus că nimeni nu are Duhul Sfânt dacă nu vorbeşte în limbi. Vorbirea în limbi este în ordine, dar voi aţi făcut din ea o doctrină şi atunci Dumnezeu a luat torţa din mâna voastră.

Apoi a venit Oneress şi a început să boteze în „Numele lui Isus”. Este bine, este biblic, dar ce s-a întâmplat apoi? Aţi făcut din aceasta o doctrină şi astfel aţi ajuns şi voi pe margine. De ce? Pentru că nu aţi ţinut sus torţa de lumină, v-aţi organizat şi aţi pus punct după aceasta.

În continuare, Dumnezeu a început o mişcare a vindecării divine nedenominaţională, dar ce s-a întâmplat? Aţi făcut din aceasta o atracţie şi v-aţi ridicat slujba pe nişte lucruri fantastice, ceea ce a făcut să se ajungă la tot felul de senzaţii.

Aţi scos tot ce v-a trecut prin minte, deşi nu este scris în Biblie, tot felul de ismuri şi lucruri fantastice, aşa că aţi ajuns să vă bazaţi pe ismuri micuţe şi pe emoţii. Ce va urma? Dumnezeu va smulge din mijlocul vostru torţa de lumină a vindecării divine, pentru că El nu poate aşeza lucrurile adevărate pe ceva ce nu are fundament; şi fundamentul este Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu-i de mirare că penticostalii L-au pierdut. Odată fluturau torţa, dar acum au mai rămas doar vreo două fracţiuni. Unii dintre ei s-au îndreptat spre o grămadă de ritualuri rigide, aşa că au ajuns ca prezbiterienii: merg la biserică, iar seara se grăbesc acasă să se lipească de televizor şi să vadă: „Cine o iubeşte pe Susie?” Voi ştiţi că acesta-i adevărul. Nu aveţi altceva de făcut decât să jucaţi baseball, să organizaţi supeuri şi alte lucruri de felul acesta, ori din asemenea lucruri nu s-a putut naşte decât confuzie.

Cealaltă fracţiune s-a afundat în tot felul de ismuri, fantasme, senzaţii şi emoţii, pentru că Diavolul nu vă poate face să vedeţi Adevărul, ci vă împinge în adânc.

Dr. Roy Weed, un prezbiter al „Adunării lui Dumnezeu” din Indiana este unul din prietenii mei. El ştie că poziţia mea este să păşesc pe mijlocul drumului şi să nu devin fanatic sau formalist, ci să stau pe Cuvântul curat al lui Dumnezeu, să zidesc pe temelia Lui solidă şi să nu accept nimic până când nu este confirmat de Cuvântul lui Dumnezeu.

Când am fost la Convenţia Oamenilor de Afaceri, fratele Weed a luat cuvântul şi a spus: „L-am auzit pe fratele Branham vorbind despre mijlocul drumului, dar desigur, nu este indicat ca cineva să umble pe mijlocul drumului pentru că poate fi călcat de maşină.” Spunea aceasta pentru că nu ştia că sunt acolo.

După câteva minute, preşedintele convenţiei a spus: „Frate Branham, ai de spus un cuvânt?”

„Sigur că da,” am răspuns eu, după care am continuat: „Frate, aceşti fraţi au devenit atât de legaţi de pământ încât nu se pot ridica să-L vadă pe „Aşa vorbeşte Domnul.”

Calea pe care călătorim noi este un drum cu un singur sens; pe el nu poţi merge înapoi. Astfel, ori mergi cu Dumnezeu, ori mergi fără El; ori eşti de o parte, ori eşti de cealaltă. Fraţilor, noi nu avem nevoie de aceste lucruri formale pe care le avem astăzi şi nici de fanatismul pe care-l vedem printre noi! Este atât de mult Duh Sfânt autentic, cerurile sunt pline de El, aşa că nu este nevoie de înlocuitori şi nici nu trebuie să încercăm să ajungem la cer prin nişte senzaţii, pentru că Dumnezeu spune clar că nu este posibil aşa ceva.

Ce rost are să accepţi un înlocuitor, fie prin mersul la biserică, prin trecerea numelui într-un registru, prin umblarea de colo-colo sau încercând să intri în lucruri de felul: trebuie să sari în sus şi-n jos, să-ţi curgă ulei din mâini sau sânge pe faţă, când toate acestea sunt din iad? De ce? Pentru că nu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă credeţi că sunt un proroc al lui Dumnezeu, primiţi cuvintele mele şi ţineţi-vă departe de astfel de lucruri.

Biblia spune că în zilele din urmă antihristul va încerca să-i înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Dacă aţi fi fost cu mine în jungla africană să-i vedeţi pe acei păgâni care aveau sânge pe palme, îl adunau într-un craniu şi îl beau, aţi înţelege ce spun. Eu cred în semne şi minuni, dar ele trebuie să fie semnele şi minunile lui Dumnezeu.

Ascultaţi, fraţilor. Când se deschid cerurile se deschide şi iadul, iar Biblia spune că în zilele din urmă vor spune: „Iată-L aici, iată-L acolo!” Tot felul de semne şi minuni. Dar ce spune Domnul? „Să nu vă duceţi acolo…şi  să nu credeţi. Căci cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până în apus, aşa va fi la venirea Fiului omului.” (Matei 24.26-27).

Atunci, orice ochi Îl va vedea, orice genunchi se va pleca şi orice limbă va mărturisi. Cu siguranţă. Aceasta se va întâmpla în zilele din urmă.

Copii, Biblia spune: „După cum Iane şi Iambre (doi vrăjitori ai Egiptului) s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului…” (2 Timotei 3.8). Adevărul este Cuvântul lui Dumnezeu.

„Ce este adevărul?”

„Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17.17). Înseamnă că noi nu avem nevoie de senzaţii când Dumnezeu are lucrurile adevărate.

Am văzut un predicator care lua ulei de pe mâinile unei femei, care cică vindeca oameni, şi îl punea pe feţele bolnavilor sau spunea că sângele pe care îl avea pe mâini însemna salvarea naţiunii. Eu l-am chemat însă afară şi i-am zis: „Frate, eu te iubesc, dar ţi-ai zidit slujba pe nişte senzaţii, ori aceasta nu duce la nimic. Dacă aş predica Evanghelia doar pe jumătate cum o faci tu, nici n-aş menţiona aceste lucruri. Dacă acel ulei sau sânge ar avea un singur strop de putere în ele, ce rost ar mai avea sângele lui Isus Hristos?”

Aşa ceva nu vine de la Hristos, ci este antihrist.

Dacă vine ceva de la tine, este ceva firesc. Dacă ar curge sânge dintr-o vedenie, acela ar fi trupul fizic al lui Hristos. Sigur, poate fi într-o vedenie, dar nu este ceva palpabil. Dacă din tine iese o broască, înseamnă că a fost acolo. Aşa este.

Eu nu sunt nervos; nu pot să fiu un slujitor al lui Hristos şi să fiu nervos. Dar trebuie să arăt aceste lucruri care i-au tras în jos pe copiii lui Dumnezeu.

Cine a început orice cult? Copiii flămânzi care încercau să găsească ceva să mănânce. Şi dacă predicatorii leneşi nu le-au dat Evanghelia, au mâncat din tomberon, acest lucru fiind valabil până astăzi. Aşa este.

Las aceasta la aprecierea voastră, predicatorilor. Dacă nu le veţi da copiilor Pâinea Vieţii, vor scurma în gunoi să mănânce ceva. Aşa este.

Nu există nici un text biblic pentru aceasta. Isus nu apare cu cicatrice pe cap.

Biblia spune că dacă vor zice: „Iată-L în pustie” (pe lângă Phoenix sau undeva), să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în odăiţe ascunse,” să nu credeţi.” (Matei 24.26).

Biblia spune că în ziua aceea mulţi vor spune: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” (Matei 7.22). Dar El le va răspunde: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea” (v. 23).

Fraţilor, trebuie să se întâmple ceva acolo jos în inima omului. Dacă aş şti că rugăciunea mea pentru bolnavi s-a transformat în nişte emoţii sau altceva de felul acesta, aş regreta că am menţionat-o vreodată. Dar eu ştiu că există Duhul adevărat al lui Dumnezeu care vindecă. Ştiu şi că  diavolul încearcă tot timpul să-l contracareze, însă aceasta nu face decât să dovedească faptul că există autenticul, iar acesta nu vine din uleiul de pe mâinile oamenilor, nici din sângele lor. Este o lucrare terminată la Calvar, iar credinţa voastră este în acea lucrare terminată. Şi dacă toată răscumpărarea a fost făcută la Calvar, dacă tot ceea ce a făgăduit Dumnezeu a fost terminat acolo, înseamnă că nu mai aveţi nevoie de nimic altceva decât de credinţă. Acesta este adevărul.

Staţi cu Cuvântul Lui! Dumnezeu a spus că aceste lucruri se vor întâmpla şi iată-le în faţa noastră! Le privim cu ochii noştri.

Ieri când am plecat de acasă să vin la Phoenix, în mai puţin de două ore am avut 30 de apeluri din Atlanta, Georgia, Brimingham, Alabama şi din multe alte locuri de la predicatori care spuneau: „Frate Branham dogma Coastei de vest a lovit şi statul acesta; lasă Phoenix-ul şi vino la noi, deoarece credem că pe tine te vor asculta. Dacă nu, bisericile noastre sunt pierdute.”

Eu le-am zis însă la fiecare: „Frate, nu pot să vin pentru că am promis că merg la Phoenix. Tu eşti un slujitor al lui Dumnezeu, aşa că urcă-te la amvon, ia Cuvântul Lui şi „Oile Mele vor auzi glasul Meu; ele nu vor urma un străin.” Aşa este.

O, copilaşilor, care este problema? Ne depărtăm de cale. Haideţi să stăm în Cuvânt! Fraţilor, izolaţi-vă cu Hristos; staţi cu El. Nu ştiţi că se apropie timpul şi că Biblia spune: „Vor pribegi de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul lui Dumnezeu, şi tot nu-l vor găsi.” (Amos 8.12). Nu realizaţi că suntem în timpul sfârşitului? Nu realizaţi că aceste lucruri trebuie să se întâmple acum? Am ajuns acolo pentru că Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul.

Biblia spune că acest antihrist ar înşela, dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Care sunt cei aleşi, pentru că şi astăzi este o mulţime amestecată ca atunci?

Supranaturalul a fost făcut şi o mulţime amestecată s-a dus după ei, cei care au mâncat din toate lăturile.

Dar Isus a spus că „omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4).

O mulţime amestecată… Biblia spune cum vor fi aceste zile din urmă, iar noi trăim să le vedem cu ochii noştri pentru că sunt aici.

Fiţi atenţi ce a spus El: „…dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela şi pe cei aleşi.” (Matei 24.24). Isus Hristos era Mielul junghiat încă înainte de întemeierea lumii, credeţi aceasta? Bine. Cum este posibil? La început, Dumnezeu a privit şi a văzut tot ce urma să se întâmple, aşa că a vorbit despre Mielul junghiat. Şi pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este confirmat întotdeauna, Mielul a fost junghiat încă înainte de întemeierea lumii. Este adevărat? Astfel, lucrarea Lui a fost terminată încă de atunci, dar s-a împlinit după 4.000 de ani.

Este frumos ceea ce a spus poetul: că numele celor ce se nasc din nou sunt scrise în ziua aceea în Cartea Vieţii.  Este frumos, dar nu biblic deoarece Biblia spune că toţi cei care au fost mântuiţi au numele scrise în Cartea Vieţii Mielului încă înainte de întemeierea lumii.

Când Mielul a fost junghiat, voi aţi fost junghiaţi împreună cu El. Şi atunci ce se întâmplă? „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis…” (Ioan 6.44). Aceştia sunt cei aleşi de la început.

Biblia spune în Apocalipsa 13 că antihristul va pune un semn pe toţi locuitorii pământului, pe toţi aceia al căror nume nu a fost scris în Cartea Vieţii Mielului de la întemeierea lumii.

Vorbind despre semne şi minuni ar trebui să veniţi cu mine în India să vedeţi acolo ulei, sânge şi cum umblă desculţi prin foc şi nu au nici o zgârietură. Am văzut un om care a luat o sabie şi şi-a înfipt-o în piept, în dreptul inimii, iar doctorul s-a dus pe platformă şi a turnat apă pe aici  şi a ieşit pe acolo (fratele Branham arată), apoi omul a sărit în sus şi-n jos strigând.

În templul mahomedan era un om care zicea într-una: „Alah, Alah, Alah, Alah…” până când a ajuns într-o stare de emoţie atât de puternică încât a luat cârlige, le-a băgat prin degete şi le-a scos afară fără să curgă nici măcar o picătură de sânge.

Altul a luat o lance, a băgat-o prin bărbie şi a scos-o prin nas pentru a dovedi că Alah este Dumnezeu.

Ascultaţi-mă, fraţilor! Voi nu veţi fi mântuiţi niciodată printr-un semn, nici prin senzaţii. Voi sunteţi salvaţi când vă întâlniţi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa este. Voi nu sunteţi salvaţi pentru că aţi simţit că sunteţi mântuiţi, ci pentru că Cuvântul lui Dumnezeu a făcut o cale.

Eu nu am fost salvat pentru că am simţit aceasta, deoarece de multe ori nu mă simt aşa. Dar sunt salvat pentru că Dumnezeu a dat făgăduinţa. Am întâlnit condiţiile lui Dumnezeu şi pe baza sfântului Său Cuvânt, pot să-l înfrunt pe Satana şapte zile pe săptămână şi tot atâtea nopţi. De ce aceasta? Pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu şi El spune: „..cine aude cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică şi nu va veni la judecată ci a trecut de la moarte la viaţă.” (Ioan 5.24). Aceasta a spus Împăratul împăraţilor. Credeţi?

Deci dacă credeţi, nu dacă strigaţi sau alergaţi. Acele lucruri sunt în ordine, dar necazul este că încercaţi să faceţi din ele o doctrină. Chiar şi din vindecarea divină aţi făcut o doctrină, deşi vindecarea este un lucru minor. Gândiţi-vă cum este posibil ca biserica să se supună unui lucru minor? O face pentru că este o mulţime amestecată. Da, acesta este motivul.

Vreau să vă spun ceva. Aici este un bărbat care se uită chiar acum la mine şi care a fost la adunarea pe care am ţinut-o acum două săptămâni în Lima, Ohio şi care a fost sponsorizată de metodişti, baptişti, prezbiterieni, nazarineni, armata salvării, etc.

Seară de seară eu am dovedit cu Cuvântul Domnului Isus lucrurile care urmează să se întâmple, iar urmarea a fost că în fiecare seară sute de oameni au venit la altar şi şi-au predat inimile lui Hristos, dar nu pe baza unor senzaţii ci pe baza Cuvântului.

Fraţilor, să vă spun ceea ce cred eu cu tărie. Vă spun aceasta fără să ştiu dacă voi mai trăi să văd lumina zilei, dar s-a întâmplat ceva spiritual. Acesta-i adevărul. Necazul este că voi aţi luat-o razna şi vă îndreptaţi spre adânc. Diavolul  v-a împins deoparte prin toate aceste lucruri şi v-a scos afară din Biblie.

Eu cred în supranatural, cred în Isus Hristos; cred că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi că face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut şi ieri. Aşa este şi eu cred aceasta din toată inima, dar ascultaţi-mă!

Poate unii dintre voi îmi sunteţi străini, iar alţii nu mă veţi mai auzi niciodată predicând, dar ascultaţi! Dacă un bărbat bun se căsătoreşte cu o femeie rea, ori devine femeia bună, ori devine el rău. Duhul, acesta este viaţa mea. Eu am de-a face cu duhuri, de aceea nu mă uit la persoană, ci privesc persoana prin duhul din ea.

Când am stat la masă cu mai mulţi predicatori, am văzut că unul dintre ei avea o boală venerică fiindcă trăia cu soţia altui bărbat. El m-a privit zâmbind şi mi-a zis: „Frate Branham eu te iubesc!” dar în realitate este un făţarnic şi un mincinos, şi ştiu că nu mă iubeşte. Aşa este.

„O, frate Branham, eu cred fiecare cuvânt pe care l-ai spus!” şi o umbră neagră atârnă deasupra lui. Mai bine nu aş şti. Totuşi, eu trebuie să-l iubesc pe acel om indiferent cum este el, pentru că dacă nu îl pot iubi trebuie să mă duc la Dumnezeu. Este foarte greu. Am deja 47 de ani şi o mare parte din viaţa mea s-a dus deja, iar într-o zi va trebui să stau înaintea lui Dumnezeu şi să răspund pentru această Carte. Aşa este.

Să vă spun ceva. Dacă mergeţi într-o adunare în care păstorul dă din cap, fiţi atenţi şi veţi vedea cum toţi din adunare vor da din cap. Dar dacă mergeţi într-un loc unde păstorul este un învăţător puternic al Evangheliei, tot iadul nu va putea clinti acea biserică. Aşa este.

Fraţilor, voi luaţi duhurile unul de la altul. Acesta este adevărul. În loc să luaţi Duhul Sfânt, voi luaţi duhurile unul de la altul. Este la fel ca atunci când un bărbat bun ia duhul unei femei rele sau viceversa. Voi luaţi duhul unul de la altul.

Fraţilor, eu am încercat un lucru. Dumnezeu îmi cunoaşte inima şi Biblia este în faţa mea. Eu am încercat să stau întotdeauna curat şi nu încerc senzaţii, nici nu fac lucruri care să atragă atenţia oamenilor astfel încât să se uite la mine. Mai mult, am încercat să nu-mi pun mâinile, ci propovăduiesc Evanghelia şi Îl las pe Dumnezeu s-o facă, fiindcă nu vreau ca în ziua judecăţii să dau socoteală pentru nişte copii născuţi nelegitim. Eu voi propovădui Cuvântul lui Dumnezeu şi ei vor avea Duhul Cuvântului sau nu-L vor avea deloc. Cel ce Îl aduce pe Isus Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu care este sădit în inimile voastre, nu nişte emoţii sau ceva fantastic. Duhul lui Dumnezeu vine prin Sămânţa lui Dumnezeu care este Cuvântul Lui.

O, în ce timp trăim!

„…a ieşit o mulţime amestecată…” Ceea ce ne trebuie nouă astăzi sunt oameni care Îl cunosc pe Dumnezeu. Aşa este.

De curând am fost la o şcoală care îi trimitea pe absolvenţi timp de două săptămâni peste ocean pentru diplomă şi cunoşteau totul despre vindecarea divină. Păi, este ca un incubator care scoate pui nelegitimi. Aşa este. Acest lucru este o ruşine. Ei nu ştiu despre Dumnezeu mai mult decât ştie un hotentot despre o noapte egipteană. Acesta-i adevărul.

Ceea ce le trebuie oamenilor este o educaţie de modă veche a Evangheliei, ca să ia Cuvântul şi să stea în El până când sunt născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu care le ţine ochii aţintiţi pe Hristos şi nu pe nişte senzaţii. Voi ştiţi că aşa este. Eu sunt obligat faţă de Dumnezeu; sunt obligat faţă de Cuvânt, iar voi ştiţi că acesta este adevărul.

După şase săptămâni de şcoală, aceşti bărbaţi primeau o diplomă, dar nu ştiau despre Dumnezeu şi Cuvântul Lui mai mult decât ştie lumea. Ei ştiau doar că trebuie să se emoţioneze şi să aducă la suprafaţă nişte sudoare în palme pe care o pun peste cineva şi numesc aceasta vindecare. Dar nimeni nu poate fi ajutat de nimic altceva decât de Evanghelie, de Cuvântul lui Dumnezeu care vine prin buzele unui predicator adevărat.

Vindecarea şi salvarea este un lucru încheiat la Calvar. Aceasta este Evanghelia şi ea nu poate fi înlocuită de nimic. Poate ziceţi: „Eşti nervos pe cineva?”

Nu, domnilor, nu sunt nervos pe nimeni. Dacă aş fi nervos şi aş îndrepta aceasta împotriva cuiva, ar trebui să merg la altar şi să mă pocăiesc. Aşa este. Dar vă spun aceste lucruri din dragoste creştină. Iar dacă nu vă veţi mai întoarce, aş vrea să-mi faceţi un favor: luaţi o bucată de hârtie, scrieţi pe ea: „Fratele Branham a spus: „Aşa vorbeşte Domnul!” şi puneţi-o în Bibliile voastre. Dacă Dumnezeu ne va îngădui să mai trăim şi se va dovedi că nu am dreptate în ceea ce vă spun, când mai trec prin Phoenix să luaţi acea hârtie îngălbenită din Biblie şi să mă întrebaţi: „Cum rămâne cu asta, frate Branham?” apoi puneţi-mi pe spate o pancartă pe care scris: „Un proroc mincinos!” urcaţi-mă într-o maşină şi purtaţi-mă prin tot oraşul.

Toate aceste lucruri vin de la diavolul ca să ducă biserica în confuzie şi s-o rupă; şi reuşesc pentru că nu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Urim şi Tumim nu străluceşte peste ele, aşa că: ţineţi-vă departe de ele! Amin.

Dumnezeu este adevărat; El face semne şi minuni, dar problema este că avem o mulţime amestecată. Ei au văzut supranaturalul şi acum încearcă să amestece nişte emoţii fabricate şi să facă altceva. Şi ştiţi ce se întâmplă? Treptat, treptat, diavolul se furişează în aceste lucruri şi te dă jos de pe cale prin faptul că le aplică salvării şi mântuirii. Şi se ajunge într-un punct când vor coborî foc din cer ca dovadă.

Daţi-mi voie să vă arăt ce spune Biblia. Este vorba de Galateni 1.8 unde Pavel spune: „…dacă un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie blestemat!” Şi tot el spune: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti şi nu am dragoste, nu sunt nimic.” (1 Corinteni 12.1).

Chiar dacă aş avea credinţă să mut munţii sau să fac să curgă sânge din mâini, ulei sau altceva, sunt nimic. Orice s-ar face în această ordine, ar fi nimic. Poţi să-ţi împarţi toate bunurile şi să faci toate lucruri, este degeaba. Până nu vine jos acel Izvor mic şi nu-ţi conduce viaţa după Cuvântul lui Dumnezeu, este degeaba. Aşa este. Ştiu că este dur, dar este adevărul. Aşa să mă ajute Dumnezeu.

Eu v-am spus adevărul şi doresc să-l credeţi. Mai mult, vreau să ştiţi că Dumnezeu este aici ca să-L confirme. Dumnezeu confirmă numai Cuvântul Său. Dacă semnele care urmează mesajul nu sunt în Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă că este un produs fabricat de altcineva. Şi atunci la ce ar folosi, cu ce ar ajuta? Aşa este. Înseamnă că nu poţi face nimic altceva decât să-L accepţi pe Dumnezeu şi să crezi.

Şi cum vii la Calvar? Nu pentru că ai bocit, nici pentru că ai plâns toată noaptea sau L-ai căutat pe Dumnezeu, fiindcă nu L-ai căutat niciodată. Nici un om nu L-a căutat vreodată pe Dumnezeu, pentru că Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis…” Şi: „…tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6.44,37).

 Fiţi atenţi! Biblia spune: „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică…” fără nici o senzaţie sau altceva de felul acesta.

Dacă veţi lua cuvântul „Viaţa veşnică” şi îl căutaţi în greacă, veţi găsi că este „Zoe”. Deci „Zoe” este însăşi Viaţa lui Dumnezeu. Înseamnă că dacă cineva crede în Isus Hristos, dar nu cu intelectul, ci cu inima, propria Viaţă a lui Dumnezeu vine în el şi astfel are Viaţa veşnică. Iar Hristos a spus mai departe: „…şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi vă întreb: Credeţi Cuvântul lui Dumnezeu sau credeţi cuvântul altcuiva? Mai bine alegeţi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că „cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Lui nu va trece!” Staţi cu Cuvântul lui Dumnezeu!

Haideţi să ne rugăm. O, copilaşilor, prieteni din Phoenix, de câte ori am fost deja aici? Am greşit vreodată ceva? V-am cerut vreodată vreo bucată de pâine? V-am cerut să mă duceţi undeva şi să mă plătiţi? Nu, domnilor, niciodată! V-am cerut vreodată să mă urmaţi şi să mă lăsaţi să ridic aici o mare biserică? Nu, domnilor, nu am făcut aceasta, fiindcă cred că aveţi predicatori şi biserici. Eu am venit numai ca să vă ajut, iar Dumnezeu ştie că acesta este adevărul.

Tu spui: „Frate Branham, atunci ce crezi despre ceea ce vorbesc aceşti predicatori?” Eu cred că sunt slujitorii lui Dumnezeu, că sunt oameni cumsecade şi că mă pot întrece oricând în predicare. Problema lor este că au ajuns pe o cale greşită. Asta-i tot. Ei stau pe un lucru greşit şi nu pe Cuvântul lui Dumnezeu; de aceea nu mai străluceşte Urim şi Tumim.

Atunci de ce sunt eu aici? Ca să vă ajut. Sunt aici să încerc să vă aduc înapoi la Cuvânt. Dacă păstorii voştri recunosc că au greşit, se pocăiesc, merg la amvon şi spun: „Biserică, trebuie să ne întoarcem la Cuvânt!” va urma o trezire de modă veche, iar atunci încetaţi să vă mai certaţi cu vecinul de dincolo şi chiar dacă nu crede ca voi, daţi mâna cu el şi sunteţi fraţi.

Adunaţi-vă împreună şi ţineţi treziri! Aduceţi-i în mijlocul vostru pe predicatorii care stau pe Cuvântul lui Dumnezeu. Citiţi Cuvântul! Unii dintre voi nu citesc Cuvântul nici măcar o dată pe săptămână, deşi ar trebui să citiţi măcar câte un capitol în fiecare zi. Scoateţi-vă capul dintre acele ziare şi reviste, din aşa zisa literatură religioasă sau alte lucruri pe care le citiţi, şi care nici n-ar trebui să existe pe piaţă, şi meditaţi la Cuvântul lui Dumnezeu.

Aceste doctrine sunt false! O învăţătură nu trebuie să se bazeze pe vreo experienţă, ci pe Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că oamenii nu pot avea experienţe în toate lucrurile.

Eu am călătorit prin jungle şi m-am întâlnit cu tot felul de provocări. Vracii de acolo făceau tot felul de lucruri cu diavolul. Unul dintre ei a luat un băţ, l-a ţinut în aer, după care l-a pus jos şi l-a făcut să se târască asemenea unui şarpe. Apoi a luat un pahar cu apă şi a transformat-o în ceva roşu închis ce semăna cu vinul, şi mi-a cerut să-l beau. Tot acei vraci mi-au zis: „Adu-o pe mama ta aici, omoar-o şi pune-i trupul pe altarul acesta, iar noi o vom învia a treia zi pentru că este scris: „Aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie…” Vedeţi? Şi oamenii se lăsau duşi de acele senzaţii.

Toate aceste lucruri sunt de la diavolul. Cu siguranţă. Dumnezeu nu are nevoie de nimic. Voi nu trebuie să dovediţi nimic, pentru că Duhul Sfânt este aici tocmai ca să dovedească învierea lui Isus Hristos.

Înainte să vin la adunare, am vorbit timp de o jumătate de ceas cu un bărbat. Răcnea ca un maniac, pentru că se gândea că face şi el ceva, dar în realitate a apucat-o pe un drum greşit.

Biserică, întoarce-te înapoi la Dumnezeu!

Să ne rugăm.

Tată ceresc, eu sunt eliberat pentru că am spus ceea ce aveam pe inimă. Asemenea lui Pavel, care le-a spus corintenilor unde se aflau şi a folosit „biciul” Evangheliei ca să-i trezească, şi eu le-am vorbit dur şi oamenilor şi predicatorilor, pentru că îi iubesc. Ei i-au spus lui Pavel că Domnul le-a zis să facă asta şi cealaltă, dar el le-a răspuns:

„Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns El?

Dacă cineva crede că este proroc sau insuflat de  Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului.” (1 Corinteni 14.36-37). ………………………………………..

… Tată, acesta este Cuvântul Tău şi cred că Pavel a fost slujitorul Tău, de aceea tot ce a scris el este adevărul şi vine de la Tine.

În seara aceasta Te rog să scuturi puţin biserica aceasta mică, în timp ce toate capetele sunt plecate înaintea Ta. În ce-i priveşte pe cei care urmează aceste senzaţii, Te rog să le vorbeşti Tu. Ajută-i să înţeleagă că acela nu este Duhul Sfânt.  Dacă sunt slujitorul Tău, Doamne, în mine este Ceva care îmi spune că este greşit ceea ce învaţă ei şi să strig împotriva acelor lucruri.

Doamne, eu am făcut-o din toată inima, fără să am intenţia să trântesc vreun frate sau să combat gândurile cuiva, ci am ţinut Evanghelia şi convingerea Duhului Sfânt care acum vorbeşte prin slujitorul Tău.

Binecuvântează-i pe oamenii aceştia şi fă ca aceasta să fie o seară de pocăinţă cu lacrimi de modă veche, iar mâine să înceapă o trezire între toţi oamenii care merg la orice biserică din acest oraş, o mare trezire a Duhului Sfânt, însoţită de adevăratele semne ale lui Dumnezeu. Fie ca ea să fie zidită pe Biblie, astfel încât să aibă o temelie sigură, fiindcă nu este nici o altă temelie pe care să zidim, decât cea care a fost deja aşezată. Pe această temelie vrem să zidim şi noi cu smerenie, Tată: pe apostoli, proroci, învăţători, evanghelişti, vindecare divină; pentru că credem aceste lucruri şi Te rugăm să ne ajuţi să le primim.

Fă ca cei care sunt hotărâţi mai dinainte pentru Viaţa veşnică să audă glasul Tău în seara aceasta şi să vină, pentru că Te rog în Numele lui Isus.

Rămâneţi pentru un moment cu capetele plecate. Ştiu că nu este un moment chiar potrivit să fac o chemare la altar, dar Ceva din mine îmi spune s-o fac. Staţi cu capetele plecate şi cugetaţi în linişte.

V-am spus vreodată ceva greşit? Nu am încercat tot timpul să stau cu Cuvântul lui Dumnezeu şi în Biblie? Vreau să vă gândiţi. A omis Dumnezeu vreodată să adeverească lucrul pe care vi l-am spus? Nu eu sunt cel care vă vorbeşte, ci El şi El Îşi onorează întotdeauna Cuvântul. Aşa este. Gândiţi-vă la aceasta.

Dacă aţi devenit mai reci şi v-aţi îndepărtat de Cuvânt, Îi promiteţi lui Dumnezeu că veţi cerceta ca să vedeţi dacă ceea ce se petrece în jurul vostru vine sau nu din Cuvânt? Vreţi să ridicaţi mâinile? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Asta-i bine este foarte bine. Vedeţi, sunt sute de mâini.

Câţi cred că ceea ce am spus este Adevărul? Fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Ridicaţi mâna. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este bine. Cam 90% au ridicat mâna. Vă mulţumesc.

Dacă va fi cu voia Domnului, vreo două seri voi predica despre joncţiune. Aş vrea să v-o arăt cuvânt cu cuvânt prin toată Biblia. V-aş ruga să vă aduceţi creioane şi hârtie, căci veţi vedea cum vom aduce toate aceste lucruri până în prezent. Totul a început în Geneza.

Prietene păcătos, vrei să ridici mâna şi să spui: „Frate Branham, roagă-te pentru mine. Sunt păcătos, dar nu vreau să ajung pe drumul greşit, ci doresc să merg drept.”? Dumnezeu să te binecuvânteze, fiule. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.

Cei de la balcon, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Frate Branham, şi eu sunt un păcătos, dar cred că spui adevărul. Roagă-te şi pentru mine, te rog.” Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Ascultaţi, copii! Dacă nu sunteţi ancoraţi corect, acesta este un lucru minor. Tocmai acum începe. Lăsaţi să treacă 3-4 ani şi veţi vedea ce se întâmplă.  În ordine.

Vor fi tot felul de semne, pentru că aşa a spus Dumnezeu că se va întâmpla. În timp ce avem capetele plecate şi ne rugăm, să murmurăm o cântare:

„Nu trece pe lângă mine, o blândule Mântuitor!

Ascultă plânsul meu smerit

În timp ce Tu chemi.

Nu trece pe lângă Mine, Mântuitorule!”

Acest cântec se cânta în zilele metodiştilor, când aveau Duhul Sfânt cu ei. Atunci oamenii cădeau leşinaţi la pământ, iar predicatorii predicau greu despre iad, pentru că oamenii strigau, plângeau şi alergau la altar. Oh, iar noi penticostalii credem că avem ceva ce ei nu aveau! Cred că ar trebui să mergem înapoi şi să luăm ceea ce aveau ei.

Tată ceresc, cei care au ridicat mâna sunt copiii Evangheliei Tale curate. Ajută-mă săptămâna viitoare să intru în aceasta şi adu împreună mult mai mulţi.

Dărâmă Tu zidurile despărţitoare dintre pastorii din acest oraş şi din alte oraşe şi fă-i pe toţi o frăţietate mare. Şi fie ca Cuvântul Tău să Îşi găsească locul în fiecare inimă, în Numele lui Isus.

Te rog să-i salvezi pe toţi cei care au ridicat mâna în seara aceasta, deoarece au spus că cred că este Cuvântul Tău. Ei nu se încred în nimic altceva decât în Cuvânt: Dumnezeu a spus aşa şi asta-i tot! Te rog să-i binecuvântezi pe toţi, Tată.

Mă bucur că mai bine de 90% au ridicat mâna fiindcă cred că acesta este adevărul şi că eu sunt slujitorul Tău, Doamne. Te rog să confirmi că slujitorul Tău nu este aici din mândrie personală, ci de dragul Evangheliei. Salvează fiecare suflet, adu o trezire de modă veche zidită pe Stânca solidă, Hristos şi pune în biserică adevăratele semne şi minuni biblice, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus. Amin.

I-am spus lui Billy să nu împartă numere de rugăciune, dar vă spun ceva: ca să credeţi că mesajul pe care l-am propovăduit vine de la Dumnezeu şi că v-am predicat adevărul, Dumnezeu este obligat să confirme acest lucru. Aşa este.

Eu cred în semnele adevărate ale Biblie şi cred că Isus face şi astăzi lucrările pe care le-a făcut când a fost pe pământ: nici mai mult, nici mai puţin. Ele sunt scrie în Biblie, fără să se adauge sau să se scoată ceva din ele.

Dacă v-am spus adevărul, şi vi l-am spus, mă rog ca Dumnezeu să confirme aceasta şi Cuvântul Lui s-o mărturisească. Şi indiferent dacă aţi acceptat sau nu adevărul, fie ca Dumnezeu să-L adeverească fără ca vreo persoană să vină pe platformă. Eu nu spun că o va face, dar dacă este aşa veţi crede că Dumnezeu pune o pecete pe ceea ce am spus? Şi dacă vi se va dovedi că este Cuvântul lui Dumnezeu, veţi crede?

Atunci toţi cei ce sunteţi bolnavi şi în nevoi, rugaţi-vă! Ancoraţi-vă în Dumnezeu, căci dacă faceţi aceasta veţi vedea cu siguranţă lucrarea Sa.

Poate zici: „Frate Branham, acela este un semn!” Aşa este, dar ce spus Biblia că se va întâmpla? „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” (Ioan 14.12). Şi ce a făcut El? Gândiţi-vă şi rugaţi-vă.

Doamna de acolo… dacă ai putea crede şi nu te-ai îndoi. Câţi din voi ştiu că Îngerul lui Dumnezeu care a însoţit poporul Israel era Stâlpul de Foc? Câţi cred că era Isus Hristos, Logosul? Câţi ştiu că atunci când era pe pământ El a spus: „Eu am ieşit de la Dumnezeu şi Mă întorc la Dumnezeu.”? Câţi ştiu că după ce a înviat, a fost văzut de Pavel pe drumul Damascului şi era o Lumină? Câţi ştiu aceasta? Câţi au văzut fotografia cu Lumina? Eu cred că acesta este Isus Hristos ieri, azi şi în veci.

El este chiar deasupra acestei femei. Ea are o boală în piept. Dacă este adevărat, ridică mâna, doamnă. Simţi că se întâmplă ceva acolo, pentru că dimineaţa abia te poţi îndrepta. Aşa este. Ştii că nu te cunosc, este adevărat? Să nu crezi că-ţi citesc gândurile. Cineva spune: „A avut noroc!” Crezi că Dumnezeu te va vindeca?

Eu n-o pot face, nu am cu ce să te vindec şi nici un alt om nu o poate face, dar printre noi este prezent Duhul lui Dumnezeu, Cel care a adus înapoi Adevărul real al Bibliei: că Isus Hristos a înviat, şi El te poate vindeca. Nu a atins femeia haina Lui? Aceasta ca să nu se creadă că este doar o întâmplare.

Doamna care stă lângă tine priveşte încoace. Crezi că sunt un slujitor al lui Dumnezeu? Da? Atunci fii atentă. Tu nu ai număr de rugăciune cu care să ajungi într-un rând, dar odinioară Isus S-a oprit şi a stat de vorbă cu o femeie la fântâna Samariei… Şi a vorbit cu ea până când a aflat care era problema ei şi i-a spus-o. Când a auzit aceasta, femeia a zis: „Acesta este semnul lui Mesia.” Dacă acest lucru se va repeta, nu ar fi o senzaţie, ci ar fi semnul lui Mesia, şi nu eu, ci tu şi cu mine împreună lucrăm prin Mesia. Tu ştii că nu te cunosc şi că nu te-am văzut niciodată.

Câţi cred că Dumnezeu este aici şi va descoperi problema ei? Eu nu spun că o va face, dar El a văzut deja situaţia aceasta.

Femeia are cancer. Ridică-te în picioare dacă este adevărat. Este adevărat? Ridică mâna. Asta este. O umbră neagră atârnă deasupra ei. Este moartea. Aşa este.

Tată ceresc, eu nu pot controla acest lucru, dar Te rog pe Tine s-o faci. Când ai fost pe pământ ai spus: „…aş putea să rog pe Tatăl, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri.” (Matei 26.53).

Mă rog fiindcă femeia aceasta a fost un exemplu în seara aceasta şi Te rog să îndepărtezi acest demon din trupul ei. Fie ca el s-o părăsească în timp ce biserica se roagă, şi nu doar pe ea ci pe toţi, şi umbra morţii să plece de peste ea. Femeia crede că lângă ea este Ceva şi că tot ce i s-a spus din Biblie, pagină cu pagină, este adevărat. Fie ca demonul s-o părăsească pentru că în Biblie este scris: „În Numele Meu vor scoate draci.” Aceasta este făgăduinţa dată de Tine şi pe baza ei îi cer s-o părăsească în Numele lui Isus Hristos ca o confirmare că am spus adevărul. Amin.

Doamnă, acum nu te mai simţi ca atunci când te-ai ridicat în picioare, aşa-i? Te simţi mai bine pentru că acel demon a plecat. Aşa este.

Cineva zice: „Acest lucru este din Biblie?” Categoric, pentru că Isus a spus: „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…”

Doamna de lângă ea ce părere are? Tu, cea care stai cu mâinile în poală şi plângi. Crezi? Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Tu stai în faţa unei operaţii de fiere. Dacă este adevărat, ridică-te în picioare.

Dar doamna de lângă ea crede? Crezi din toată inima? Dacă Dumnezeu îmi va descoperi care este problema ta, vei crede că am spus adevărul? Tu ai o umflătură. Crezi că Dumnezeu te va vindeca de ea? Accepţi? Ridică-te în picioare. Domnul să te binecuvânteze. Faptul că te-ai ridicat dovedeşte că ai crezut. Acum poţi sta jos pentru că acel lucru a plecat de la tine. Bine.

Cercetaţi acest lucru prin Cuvântul lui Dumnezeu ca să vedeţi dacă este adevărat.

În spatele acelui scaun gol stă o doamnă mai în vârstă care plânge şi se roagă. Ce o face să plângă? Deasupra ei este acea Lumină. Cine este Lumina? Hristos. Aşa spune Biblia. Ea vrea să fie vindecată de problema pe care o are la fiere. Crezi că Dumnezeu te face bine? Da? Ridică-te în picioare. Accepţi? În ordine. Du-te acasă şi fii bine în Numele lui Isus Hristos.

Să credeţi. Crezi că Dumnezeu te va vindeca de boala de ficat? Doamna de acolo… Accepţi şi crezi că El o va face? Da, El poate. Tu poţi avea aceasta, doar să ai credinţă în Dumnezeu. Crede.

Dar tu… care ai probleme la spate, crezi? Crezi acelaşi lucru? Bine. Vedeţi femeia care se roagă la capătul rândului? Vrei să scapi de artrită, este adevărat? Aşa este.

Doamna de lângă tine are probleme cu ficatul. Aşa este. Doamna de dinainte a ratat şansa şi Lumina a trecut la tine. O accepţi? Ridică-te în picioare. Amin. Atunci o ai. Lumina este în jurul tău pentru că Isus Hristos este încă viu.

Credeţi că v-am spus adevărul Bibliei? Dumnezeu a spus că este adevărul. Atunci haideţi să-L credem pe Dumnezeu din toată inima.

Câţi din cei prezenţi aici vor să fie vindecaţi de Dumnezeu în seara aceasta? Puteţi vedea că este Ceva aici? Este Duhul lui Dumnezeu care adevereşte Biblia, şi nu doar o parte din ea ci întreaga Biblie.

Isus Hristos a înviat din morţi şi face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut ieri. El este şi astăzi acelaşi Domn Isus şi va fi în veci. Credeţi? Atunci puneţi-vă mâinile unul peste altul şi să ne rugăm pentru bolnavi. O, dacă aş putea turna aceste lucruri în inimile voastre! Eu am predicat, m-am rugat, m-am străduit şi am făcut tot ce am putut. Acum depinde de voi.

Dumnezeu a venit jos şi a făcut tot ce a putut ca să vă dovedească. Este timpul să vă rugaţi; este timpul să-L acceptaţi pe Hristos. Eu am făcut-o deja. Credeţi în El? Începeţi să vă rugaţi. Ce-ar fi să vă rugaţi şi pentru voi înşivă? Orice copil trebuie să plângă pentru bomboana lui. El nu plânge ca să primească bomboana un alt copil, ci pentru că o vrea el. Să credeţi în Dumnezeu, iar când simţiţi că aveţi suficientă credinţă, ridicaţi-vă şi acceptaţi-L. Aşa să faceţi.

Tată ceresc, aici este un grup de oameni. Doamne, sunt obosit şi inima mi-e frântă. Ce pot să fac Dumnezeule? Ce pot să mai fac? Nimic. Acum depinde de ei. Dumnezeule, Te rog în Numele lui Hristos să umpli această clădire cu Duhul Sfânt. Eu nu ştiu ce aş mai putea face, dar ştiu că Tu ai făcut aceleaşi semne ca în Biblie şi că tot ce ai spus că se va întâmpla, s-a întâmplat.

O, Dumnezeule, ajută-i pe oameni să renunţe la starea lor ţeapănă, să se îndepărteze de temerile lor, să se întoarcă la adevăratul Domn Isus şi să fie umpluţi cu puterea lui Dumnezeu ca să fie vindecaţi. Eu provoc orice diavol în Numele lui Isus Hristos şi îi poruncesc să se depărteze de acest loc şi de aceşti oameni, pentru că este scris că „în Numele Meu vor scoate draci…”

În ordine. Ridicaţi-vă în picioare, credeţi şi acceptaţi-L. Amin. Ridicaţi-vă mâinile şi lăudaţi-L.

Domnul să vă binecuvânteze până ne vom revedea. Amin.

                          – Amin –