DUMNEZEU ÎȘI ȚINE CUVÂNTUL – Partea a doua

Să rămânem pentru un moment în picioare şi să ne rugăm cu capetele plecate.

Prea scumpule Tată, Îţi suntem cu adevărat recunoscători pentru prezenţa Domnului Isus Hristos aici pe pământ, şi printre noi, în acest timp tragic, când bombele atomice ar putea cauza într-o clipă anihilarea totală.

Da, noi Îţi suntem recunoscători pentru că avem un refugiu: Numele Domnului care este un turn puternic, şi dacă ne refugiem în El suntem în siguranţă.

Îţi mulţumim pentru aceasta, Tată, şi pentru harul Domnului Isus care ne-a dat această minunată părtăşie.

Te rugăm să îngădui ca El să fie prezent şi să binecuvânteze eforturile noastre în timp ce vom încerca să le vorbim celor care sunt nesalvaţi şi în nevoi. Iar când acest serviciu se va încheia, să putem spune la fel ca cei doi de pe drumul Emausului: „Nu ne ardea inima în noi în timp ce ne vorbea pe cale?” Fă aceasta, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Întotdeauna am preţuit acest mare privilegiu de a fi adunaţi împreună cu poporul lui Dumnezeu, iar astăzi am avut o părtăşie frumoasă cu câţiva dintre păstori.

Îmi pare rău pentru că sunt puţin răguşit, dar acest lucru se datorează faptului că am predicat săptămâni întregi. Mă bucur să-i văd pe platformă pe unii dintre prietenii mei din California şi din alte părţi: pe fratele Sproule şi pe ceilalţi. Da, suntem bucuroşi să vă vedem aici.

Pentru seara aceasta am ales un text şi cu ajutorul Domnului voi citi din Matei 24.35:

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

Aceste cuvinte au fost rostire de Domnul Isus Hristos, Mântuitorul nostru, iar noi vom continua cu subiectul început aseară: „Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul.”

Încredinţarea mea este că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi că mântuirea este bazată pe învăţăturile ei. Mântuirea nu poate fi sprijinită pe nimic altceva decât pe Cuvântul lui Dumnezeu. Multe lucruri sunt remedii bune, dar acesta este vindecarea.

Dumnezeu L-a planificat în aşa fel încât Cuvântul Său este El însuşi:

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” (Ioan 1.1,14). Vedeţi? Dumnezeu întrupat în Hristos. Toate celelalte vor cădea.

Noi nu ne putem baza mântuirea pe rugăciune. Oricât ar fi de bună, nu ne putem baza salvarea pe rugăciune, pentru că dacă ar fi aşa, sunt salvaţi şi mahomedanii şi budiştii şi toţi ceilalţi păgâni. Mântuirea nu poate fi bazată pe rugăciune şi nici pe vreo experienţă, fiindcă oamenii pot avea tot felul de experienţe. Şi mahomedanii au experienţe şi la fel budiştii şi toate celelalte religii.

Deci salvarea noastră nu se poate baza pe rugăciune, experienţe, senzaţii sau sinceritate.

Mulţi oameni spun: „Nu are importanţă ce cred cât timp sunt sincer în credinţa mea.” Ei bine, dacă ar fi aşa, ar fi salvaţi şi mahomedanii şi budiştii şi toţi păgânii. Spun aceasta pentru că ne pot eclipsa oricând atunci când vine vorba de rugăciune, post, senzaţii şi celelalte lucruri. Dar salvarea nu se bazează pe nimic altceva decât pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Salvarea nu poate fi bazată pe nici o biserică sau crez, ci doar pe Cuvânt, pentru că Cuvântul este Dumnezeu. Cuvântul Lui este atât de desăvârşit încât nu poate cădea nici măcar o iotă din El. Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Lui nu poate trece.

Când a fost pe insula Patmos, Ioan a spus: „…am văzut un cer nou şi un pământ nou: pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.” (Apocalipsa 21.1). Dar Cuvântul lui Dumnezeu merge mai departe.

Aş vrea să observaţi cât de infailibil este Cuvântul lui Dumnezeu: Când Isus murea pe cruce între cei doi tâlhari, soldaţii au luat ciocane şi au zdrobit cu ele fluierele picioarelor celor doi tâlhari şi poate că omul cu ciocanul a ridicat mâna să zdrobească şi picioarele Domnului Isus, ca să se termine totul mai repede pentru că începea Sabatul. Dar înainte ca acel ciocan să întâlnească picioarele Domnului, trebuia împlinit Cuvântul lui Dumnezeu care spunea că nici un os din trupul Lui nu va fi zdrobit. De aceea, un roman a luat o suliţă şi i-a străpuns inima, aşa că a ieşit apă şi sânge.

Tot Cuvântul lui Dumnezeu trebuia împlinit literă cu literă. Acesta este motivul pentru care încerc să-i fac pe oameni să nu se bazeze pe gândurile sau învăţătura mea, ci să se bazeze pe Cuvântul lui Dumnezeu pentru că numai El rezistă. Mai mult, ştiu că în ziua aceea va trebui să dăm socoteală pentru orice.

De multe ori când am mers prin adunări, mai ales în zilele acestea, am văzut că fiecare are o mică experienţă la care face referire sau pe baza căreia pretinde că suntem salvaţi. Dar noi nu suntem salvaţi nici prin experienţe, nici prin post şi nici prin rugăciune, ci singura cale prin care putem fi salvaţi este credinţa în Cuvânt. „…credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.” (Romani 10.17). Este singura cale de a fi salvaţi. Şi în acest timp plin de tot felul de emoţii, ştiu că există oameni care cred că am spus adevărul.

Prin harul Său măreţ, şi nu pentru că aş merita eu, Domnul a adeverit că am spus adevărul, fiindcă am stat cu Cuvântul Său fără să aduc prejudicii nimănui, şi arătând dragoste pentru toţi.

 Biblia spune că Dumnezeu îi va cere socoteală străjerului care stă în turn, dacă vede vrăjmaşul venind şi nu îi avertizează pe oameni. Mai mult, va cere sângele lor din mâinile lui. Dar dacă îi avertizează şi totuşi ei nu iau aminte la avertizarea lui, atunci sângele lor va fi chiar pe mâinile lor.

Şi dacă într-o zi veţi citi în ziar că am trecut dincolo, vreau să ştiţi că nu v-am ascuns nimic, ci v-am făcut cunoscut tot planul lui Dumnezeu. Câtă vreme stau pe Cuvânt, ştiu că am dreptate, dar dacă mă dau jos de pe Cuvântul Lui, sunt greşit.

Şi ca să avem un context pentru tema noastră, haideţi să mergem în Vechiul Testament la 1 Împăraţi capitolul 22:

„Au stat trei ani liniştiţi, fără să fie război între Siria şi Israel.

În anul al treilea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a pogorât la împăratul lui Israel.

Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot din Galaad este al nostru. Şi noi stăm fără grijă, în loc  să-l luăm înapoi din mâinile împăratului Siriei.”

Şi a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotlui din Galaad? Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.”

Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum te rog, cuvântul Domnului.”

Împăratul lui Israel a strâns pe proroci, în număr de aproape patru sute şi le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad sau să mă las?” Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.”

Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici nici un proroc al Domnului, ca să-L putem întreba?”

Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte decât rău: este Mica, fiul lui Imla.” Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul aşa!”

Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, şi a zis: „Trimite şi adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.”

Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti, în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi prorocii proroceau înaintea lor.

Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Cu coarnele acestea vei bate pe Sirieni până îi vei nimici.”

Şi toţi prorocii proroceau la fel, zicând: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbândi, şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.”

Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: „Iată, că prorocii, într-un glas prorocesc bine împăratului: să fie dar şi cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vorbeşte-i bine!”

Mica a răspuns: „Viu este Domnul, că voi vesti ce-mi va spune Domnul!”

Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?” El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbândi, şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.”

Şi împăratul i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?”

Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul zice: „Oamneii aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace.”

Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu proroceşte nimic bun pentru mine, ci proroceşte numai rău?”

Şi Mica a zis: „Ascultă dar Cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie, şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui.

Şi Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?” Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul.

Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: „Eu îl voi amăgi.”

Domnul i-a zis: „Cum?” „Voi ieşi,” a răspuns el, „şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.” Domnul a zis: „îl vei amăgi, şi-ţi vei atinge ţinta; ieşi şi fă aşa!”

Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta.”

Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: „Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?”

Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.”

 Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului,

Şi să le spui: „Aşa vorbeşte împăratul: „Puneţi pe omul acesta la închisoare, şi hrăniţi-l cu pâinea şi apa întristării, până mă voi întoarce în pace.”

Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: „Auziţi, popoare, toate.” (1 Împăraţi 22.1-28).

Aceasta s-a întâmplat în zilele lui Ahab, împăratul lui Israel şi a lui Iosafat, împăratul lui Iuda.

Noi ştim cum a domnit Ahab: din punct de vedere material a propăşit, dar din punct de vedere spiritual era la linia de jos.

În ce-l priveşte pe Iosafat, el era un credincios, la fel ca tatăl său, dar într-o zi a făcut acea mişcare greşită, lucru pe care l-am făcut, poate, fiecare dintre noi. Este atât de uşor să greşeşti! Greşeala lui Iosafat a fost că s-a dus să-l viziteze pe Ahab, deoarece Biblia spune să ieşim dintre cei necredincioşi şi să nu ne unim cu ei. Totuşi, Iosafat s-a dus la Ahab, iar acesta a vrut să-i arate ceva mare.

De obicei, dacă cei din lume nu vă poate duce în vreun club de noapte sau la vreo petrecere, vor încerca să facă un spectacol înaintea voastră. Da, diavolul va încerca să vă facă să credeţi că aveţi un timp minunat. În felul acesta vă momeşte să mergeţi înapoi. Dar nu uitaţi! Când lumea sau diavolul vă dă o propăşire falsă, vă va ridica tocmai pentru că vă aşteaptă o mare prăbuşire. Aşa este.

Şi Ahab avea o secure de ascuţit, şi de obicei aşa face lumea: are o secure de ascuţit. Iosafat era un om mare, iar Dumnezeu era cu el, dar când a venit la Ahab, acesta i-a arătat o mare ospitalitate şi i-a zis: „Ştii că am un teren mic, Ramotul din Galaad care de fapt este al nostru, şi aş vrea să vii cu mine să mă ajuţi să-l iau înapoi.” El nu era mulţumit.

Şi mă gândesc că asemenea lui Ahab, sunt o mulţime de oameni, credincioşi de graniţă, căldicei sau aşa zişi credincioşi.

Deci Ahab nu era mulţumit cu ceea ce avea şi voia să obţină mai mult, aşa că şi-a ascuţit securea războiului.

În starea aceasta ajunge şi biserica uneori: nu este mulţumită cu Isus şi experienţa de modă veche şi hoinăreşte prin lume să caute altceva, iar diavolul este prezent întotdeauna să vă dea ceea ce căutaţi.

La început, Eva nu a fost mulţumită cu părtăşia minunată pe care o aveau ea şi Adam cu Dumnezeu şi a început să caute o altă lumină, iar diavolul a venit repede şi i-a dat-o.

Tot aşa, când încerci să găseşti ceva ce arată puţin fantastic, puţin altfel decât Cuvântul scris, diavolul este prezent imediat să-ţi dea ceea ce cauţi. Acesta este adevărul.

Dacă Eva ar fi stat cu Cuvântul, această problemă mare a păcatului nu ar fi apărut, deoarece Dumnezeu le promisese că vor trăi veşnic. Dar ea a vrut ceva diferit.

Este foarte rău că avem încă atât de multe „Eve” care încearcă să găsească altceva.

Şi ce i-a spus diavolul Evei? O mare parte din adevăr. Cea mai mare minciună spusă are o mulţime de adevăr amestecat cu: „Ar putea fi…” „Poate că…” etc., dar dacă Dumnezeu nu a spus aşa ceva, lăsaţi-l în pace.

Vedeţi? Ahab nu era mulţumit, trebuia să mai aibă şi altceva. Dumnezeu putuse să-i ia viaţa demult, însă îi arătase puţină îndurare; dar el n-a fost mulţumit şi i-a trebuit să meargă după mai mult pământ. Şi mă gândesc că în mijlocul acelei confuzii, Iosafat avea experienţă, cunoştea destule despre Dumnezeu şi ar fi trebuit să încerce să cerceteze Cuvântul Lui înainte de a face vreo mişcare.

Dacă ar face şi biserica de astăzi aşa, dacă ar cerceta mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu scris în Biblie, ca să afle Planul Său, Programul Său…

Ahab n-a dat atenţie la ceea ce a spus Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că dorea ceva diferit. De partea cealaltă, Iosafat era un credincios care şi-a părăsit locul, terenul pe care trebuia să fie, dar cu toate acestea poseda ceva care îl împingea să cerceteze voia lui Dumnezeu. Astfel, a zis: „N-ar trebui să-L întrebăm pe Dumnezeu în legătură cu lucrul acesta? N-ar trebui să cercetăm Cuvântul în legătură cu ceea ce vrem să facem?”

Eu cred că orice credincios născut din nou va face aceasta. În special în timpul în care trăim noi, când Cuvântul lui Dumnezeu a prorocit atât de mult cu privire la aceste lucruri, trebuie să mergem la Cuvânt.

Şi când Iosafat a propus să ceară sfatul Domnului, deşi erau oameni de afaceri creştini şi credeau în Dumnezeu, Ahab a zis: „Sigur că da, Iosafat. Trebuia să mă gândesc la aceasta. Am să-i chem aici pe predicatorii mei, fiindcă am un întreg seminar; sunt scoşi pe bandă. Şi ştii ceva, am să chem întreaga şcoală, nu doar pe câţiva.”

Astfel a chemat patru sute de proroci şi le-a spus: „Prorociţi-mi, să mă sui în Ramotul din Galaad sau nu?” Şi ei s-au dus în post şi rugăciune sau ce au făcut.

Aş vrea să observaţi nesăbuinţa acestor aşa zişi proroci. Poate au pus puţină muzică şi au postit câteva zile, ceea ce este în ordine. Nimic de zis. Şi într-o zi, când s-a încheiat adunarea de rugăciune, au avut o descoperire, aşa că toţi patru sute au spus într-un glas: „Du-te, căci Dumnezeu este cu tine şi îl vei lua.”

Vedeţi? Deşi descoperirea lor nu corespundea cu Cuvântul, au crezut-o. Dar dacă postul, rugăciunea, fantasticul sau orice ar fi, nu corespunde cu Cuvântul lui Dumnezeu, daţi-i pace!

Fără îndoială, ei au postit şi s-au rugat pentru că erau cu adevărat religioşi şi educaţi, erau oameni de seamă, dar problema este că au lăsat ceva pe dinafară.

Şi când au început să strige: „Aşa vorbeşte Domnul: Suie-te căci Domnul este cu tine!” aceasta i-a plăcut lui Ahab. Mi-l pot imagina punându-şi mâinile în şold şi zicând: „Vezi, aceasta este crema prorocilor!” Dar să ştiţi că aceasta nu se potriveşte întotdeauna cu omul lui Dumnezeu.

Atunci Iosafat a zis: „Un moment, nu mai este nici unul prin care să-L întrebăm pe Domnul?”

„Încă unul? Păi am patru sute de proroci care au spus într-un acord: „Suie-te, căci Domnul este cu tine!”

„Aşa-i, dar aceasta nu sună prea bine,” a răspuns Iosafat.

Fraţilor, Biblia spune: „Oile Mele ascultă glasul Meu; şi nu merg deloc după un străin.” (Ioan 10.27+5).

Vedeţi? Acest bărbat al lui Dumnezeu ştia că glasul lui Dumnezeu nu suna aşa. Şi atunci Ahab a zis: „Mai este unul, dat nu este din denominaţiunea noastră şi nu se prea potriveşte cu noi.”

Iosafat mai avea destul din Dumnezeu în el încât să spună: „Aş vrea să aud ce spune şi acela.”

„Am putea să-l întrebăm,” a răspuns Ahab, „dar să ştii că nu-mi place de acel „holly-roller,” pentru că nu spune nimic bun despre mine sau despre denominaţiunea mea. Este vorba de Mica, fiul lui Imla.”

Dumnezeu să ne dea mai mulţi Mica.

Vedeţi, Ahab a zis: „Nu-mi place de el pentru că întotdeauna loveşte în mine şi în şcoala mea.

Păi nu aveau Cuvântul, de aceea lovea în ei!

Dar Iosafat i-a răspuns lui Ahab: „Să nu vorbească aşa împăratul. Să auzim ce spune şi el.”

„Bine, dar te previn că el va critica fiecare predicator care stă aici, pentru că nu colaborează cu niciunul din ei.”

„Totuşi, aş vrea să-l ascult şi pe el,” a răspuns Iosafat.

Acesta este un gând bun şi sensibil.

„În ordine. Ne vom duce acolo şi vom avea o adunare spirituală,” a zis Ahab. Astfel, şi-au pus mantiile împărăteşti şi s-au dus într-un loc micuţ, nu în palat, pentru că acolo îi aştepta o adunare mare. Apoi au trimis un slujitor sau un soldat să-l aducă pe Mica. Şi în timpul cât a sosit Mica, toţi acei proroci au avut un timp măreţ. Pot să mi-i închipui cum se manifestau acolo şi cum au făcut să apară nişte semne.

Unul pe nume Zedechia, căpetenia lor, şi-a făcut o pereche de coarne de fier şi umbla împungând pe toată lumea cu ele şi zicând: „Aşa vorbeşte Domnul, noi avem un semn, deci nu putem fi greşiţi! Avem un semn şi vom merge cu el până la capăt.” O, ce adunare aveau!

Îl pot vedea pe Ahab zicând mulţumit: „Vezi, uita-te cum fac. Vezi frate, asta-i biruinţa!” Şi problema era că acei oameni erau sinceri şi cu ungere.

Soldatul care s-a dus după Mica, l-a găsit probabil  rugându-se undeva în pădure sau citind Biblia. El i-a zis: „Mica, fiul lui Imla, împăratul vrea să vii să-i proroceşti.”

„Da? Dar ce s-a întâmplat?”

„O, ei au o adunare măreaţă! Ar trebui s-o vezi şi tu. Predicatorii aceia petrec un timp minunat, este o adevărată bucurie. Au binecuvântări şi ungerea este peste ei. Când am plecat de acolo, cel care vorbea avea o pereche de coarne şi spunea: „Aşa vorbeşte Domnul!”

Mica s-a gândit că ceea ce auzea nu suna prea bine şi a zis: „Ei bine, mă voi duce şi voi ţine o predică pentru ei.” Pe drum, soldatul i-a zis: „Mica, eu am fost trimis de conducătorul organizaţiei. Dacă vrei să ai părtăşie cu ei, va trebui să spui ce spun şi ei. Să nu vorbeşti ceva contrar doctrinei lor, căci dacă o faci nu te vor mai invita niciodată.” Dar s-a întâmplat să dea un asemenea sfat cui nu trebuia, pentru că Dumnezeu are oameni care au coloană vertebrală.

Hristos nu a ţinut cont de nebunia lor. Sigur, El a fost un Om blând, dar când au înfăptuit răul în Casa lui Dumnezeu, a răsturnat toate mesele, a luat funii, a împletit un bici cu care i-a lovit pe toţi şi i-a scos afară zicând: „Este scris…”  Nu a contat cum părea, cum proroceau sau cât de mulţi saduchei şi farisei spuneau: „Este scris…”

Orice slujitor adevărat al lui Dumnezeu se va întoarce la acel Cuvânt: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” (Matei 21.13). Cât de adevărat este lucrul acesta astăzi!

Şi ce a spus Mica? „Mie nu-mi pasă ce spun ei! Viu este Domnul că voi spune numai ceea ce spune El.”

Ceea ce ne trebuie astăzi sunt predicatori şi bărbaţi care vor numi adevăr numai ceea ce spune Domnul. Dacă o organizaţie nu este zidită pe Cuvântul lui Dumnezeu, se va prăbuşi. Şi nu doar ea, ci orice altceva veţi avea şi nu stă pe Cuvânt.

Când Mica a ajuns la adunarea lor, îl pot auzi pe Ahab zicând: „Iată că vine micul „holly-roller”. Să vedem ce va spune.” Şi l-a întrebat: „Mica, să mă sui la Ramotul din Galaad sau nu?”

„Suie-te! i-a răspuns Mica. Spunea aceasta pentru că voia să vadă reacţia celorlalţi predicatori. Îmi pot imagina cum zâmbeau toţi mulţumiţi: „Aşa Mica. Te vom face prezbiter, vom face ceva pentru tine, băiete.”

Dar Mica a continuat: „Un moment, pentru că nu am terminat. Văd Israelul împrăştiat ca o turmă fără păstor.”

Când a auzit aceste cuvinte, Ahab s-a întors spre Iosafat şi i-a zis: „Nu ţi-am spus?” Dar ce altceva putea spune Mica dacă Dumnezeu îl condamnase deja pe Ahab?

Mica a zis: „Am văzut cerurile deschise şi îngerii erau aşezaţi la stânga şi la dreapta lui Dumnezeu. În timp ce voi aveaţi o adunare aici, ei aveau un sfat în cer, iar Domnul a întrebat cum să-l facă pe Ahab să se suie în Ramotul din Galaad, fiindcă Cuvântul Lui cu privire la acest bărbat trebuie să se împlinească.”

Cuvântul Domnului spusese deja că câinii vor linge sângele lui Ahab şi dacă Dumnezeu îl condamnase, cum puteau acei proroci să-l binecuvânteze?

Vedeţi? Orice altă temelie care este pusă pe lângă cea a lui Isus Hristos, a sângelui Său şi a salvării prin credinţă este o prorocie falsă.

Mulţi din noi au intrat în biserică prin strângerea mâinii, mulţi prin botez şi mulţi prin senzaţii. Păi în Sud au ajuns să spună că nu ai Duhul Sfânt până nu îţi curge ulei pe mâini sau pe faţă. O, slăbiciunea bisericii penticostale! Cum puteţi să mai suportaţi asemenea lucruri? Nu-i de mirare că Dumnezeu nu poate să reaşeze darurile Sale în biserică! El nu are nici un fundament pe care să le pună, fiindcă nu le va pune niciodată pe altceva decât pe temelia Cuvântului Său, pe Biblie. Deci nu-i de mirare că se întâmplă toate aceste lucruri. El cunoaşte inima omului şi ştie ce este în voi indiferent ce spuneţi.

Am devenit atât de slabi şi fragezi încât cădem la orice fel de vânt de învăţătură… Suntem ca o frunză pe un lac de toamnă, pe care orice vânticel o mână încoace şi încolo.

Fraţilor, staţi neclintiţi pe Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă nu veţi putea trece fără El!

Deci Mica s-a ridicat şi a zis: „Am văzut oştirea cerească stând la stânga şi la dreapta lui Dumnezeu la un mic sfat şi au zis: „Noi putem merge jos şi să-l ducem pe Ahab acolo fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu a spus că va fi omorât şi câinii îi vor linge sângele.” Apoi s-au sfătuit: „Vom face aşa şi aşa.”

Fraţilor, Dumnezeu lucrează şi astăzi la fel ca atunci.

Şi un duh de minciună a venit şi a zis: „Ştiu cum vom face! Lăsaţi-mă să mă duc jos şi voi intra în acel seminar, voi unge pe fiecare din acei predicatori, pentru că ei nu cunosc Cuvântul lui Dumnezeu, şi cred că dacă au un mic fior pe şira spinării sau pot striga puţin, asta-i tot ce le trebuie. Astfel, îi voi face să prorocească o minciună, fiindcă nu cunosc Cuvântul.”

Frate, dacă există ceva ce ar trebui să cunoască şi să studieze un creştin născut din nou, este Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă este scris că „omul nu va trăi doar cu pâine ci cu fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

Ascultaţi sfinţi bătrâni! Să vă fie ruşine, pentru că sunteţi salvaţi de douăzeci şi ceva de ani şi încă nu ştiţi nimic despre Cuvântul lui Dumnezeu, decât să vă luaţi după nişte senzaţii. Aţi trăit doar nişte emoţii şi v-aţi bazat doar pe biserica voastră zicând: „O, noi avem cea mai mare biserică din oraş şi curând vom construi una şi mai mare!”

Seara staţi cu capul în televizor sau citiţi revista „Poveşti adevărate” şi  tot felul de lucruri, când ar trebui să staţi zilnic cu capul în Cuvântul lui Dumnezeu.

Şi voi, predicatorilor, vă bateţi capul cu tot felul de lucruri care sunt în afara Cuvântului lui Dumnezeu, cum ar fi: să fii cel mai bun, să mergi sau să nu mergi la conferinţă, să-ţi pui sau să nu-ţi pui pană la pălărie, denominaţiunea ta să facă asta sau cealaltă, etc.

Când vrăjmaşul vine să atace cetatea, voi ar trebui să fiţi pe ziduri ca să-i avertizaţi pe oameni! Aşa este.

Fiţi atenţi! Acei bărbaţi nu erau oricine, ci erau oameni aleşi, dar erau aleşi de oameni şi nu de Dumnezeu, pentru că El şi-a ales doar un mic „holly-roller.” Şi ce a făcut acel „holly-roller,” Mica? S-a ridicat şi a spus: „Dumnezeu a trimis un duh de minciună printre voi. Prin aceasta nu vreau să spun că nu aţi fi nişte oameni buni, dar între voi este un duh de minciună.”

Şi Biblia spune că în zilele din urmă cele două duhuri vor fi atât de aproape încât dacă ar fi posibil i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi, aşa că ar fi bine să staţi cu capul şi cu inima în Biblie. Staţi cu gândul în Biblie şi în Hristos.

Cuvintele spuse de Mica au tulburat şi au indignat profund neprihănirea acelui predicator şi a organizaţiei lui. Astfel, căpetenia Zedechia a păşit în faţă, l-a plesnit peste faţă pe Mica şi a zis: „Pe unde a ieşit din mine Duhul lui Dumnezeu ca să-ţi vorbească ţie?”

„Aşteaptă puţin şi vei vedea.” Aşa este. Acest predicator Zedechia era cu adevărat sincer, prorocise sub ungerea Duhului şi avea alături de el alţi patru sute de proroci.

Şi atunci cum poţi deosebi adevărul de minciună? Tu spui că ambele grupuri erau sub ungere, dar iată cum poţi vedea cine avea dreptate: prorocia lui Mica era conform Cuvântul lui Dumnezeu; Mica avea Cuvântul. Poate nu ştia să se îmbrace ca ceilalţi, poate nu ştia să zică la fel de frumos ca ei: „Aaamin!” Poate nu avea educaţie ca ei; poate nu era un predicator puternic ca ei, dar avea ceva ce ei nu aveau: avea Cuvântul lui Dumnezeu. „Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Lui nu va trece niciodată, ci va dura veşnic.”

Şi ce s-a întâmplat, prieteni? Lucrurile şi-au urmat cursul. Toţi cei care l-au ascultat: adunarea, împăratul şi armata, trebuiau să ia o hotărâre, aşa că au judecat după majoritate. Dar Dumnezeu nu este întotdeauna în majoritatea, ci uneori este în minoritate. Însă întotdeauna are dreptate.

Aseară am predicat despre Core care s-a ridicat împotriva lui Moise, Caleb şi Iosua, trăgând de partea lui aproape tot Israelul. Desigur, cei trei erau în minoritate, dar Dumnezeu era cu ei. Şi Biblia spune că acest lucru se va întâmpla din nou în zilele din urmă:

„Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core!” Mânaţi de orice fel de vânt de învăţătură. (Iuda 11). Despre cine vorbeşte Iuda aici? Despre biserica timpului din urmă, care este purtată de orice lucru micuţ care se abate asupra ei.

Priviţi ce spunea Core: „Nu este singurul proroc din ţară. Şi noi suntem proroci ca el şi avem ce are el!” Dar Dumnezeu a fost de altă părere.

Moise a stat pe Cuvântul lui Dumnezeu care spunea: „Te voi duce în ţara făgăduită.” Da, Moise, Iosua şi Caleb au stat pe Cuvânt.

Nu este ciudat că după acea prorocie care era conform Cuvântului lui Dumnezeu, împăratul n-a înţeles? El s-a dus oricum, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să se împlinească.

Nu este ciudat că Dumnezeu trimite Adevărul la oameni, dar în ciuda tuturor predicilor ţinute până răguşeşti şi mori, ei continuă să urmeze fanatismul fantastic în loc să stea cu Cuvântul lui Dumnezeu? De ce? Pentru că Biblia spune: „Au fost rânduiţi pentru osândă,” „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri.” (1 Ioan 2.19). Mai mult, Pavel a spus: „Ştiu bine că după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma.” (Fapte 20.29). Oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, pervertite. „Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” (Galateni 1.8),  adică blestemat.

Aţi observat că Pavel n-a avut probleme cu biserica din Efes pentru că ei fuseseră învăţaţi şi înţeleseseră bine. El n-a avut probleme nici cu biserica din Roma, pentru că i-a lăudat şi a vorbit despre credinţa lor, dar cu biserica din Corint lucrurile au stat altfel, pentru că ei nu puteau lua Cuvântul. Fiecare voia o senzaţie. Acesta este motivul pentru care le-a zis: „Când vă adunaţi laolaltă, unul are o vorbire în limbi, altul are un psalm, unul are una şi altul cealaltă, tot felul de senzaţii prosteşti. Voi sunteţi credincioşi, dar nu sunteţi statornici.” (1 Corinteni 14.26 – parafrazare).

Pavel nu le-a predicat corintenilor despre un lucru, efesenilor despre altul şi tesalonicenilor altceva, ci le-a predicat tuturor aceeaşi Evanghelie. Problema cu biserica din Corint este că dacă nu aveau ulei pe mâini sau un fel de senzaţii, nu credeau ce spune Cuvântul. Lor le trebuia vorbirea în limbi, un psalm sau un semn mic, iar din pricina aceasta, Pavel nu a putut să-i ducă în învăţătura adâncă a Cuvântului.

Fraţi şi surori, aceasta ar putea fi ultima mea predică, dar sunt liber de sângele oricărui om. Eu am întâlnit două feluri de credincioşi: fundamentaliştii: prezbiterieni, baptişti, etc., eu însumi fiind baptist, şi penticostalii. Eu vă iubesc pe toţi, dar am văzut la voi nişte fapte greşite şi am venit să vă pot aduce înapoi. Am ales să merg cu voi penticostalii nu pentru că am ieşit din biserica baptistă, ci pentru că vă iubesc. Astfel, am venit şi încerc să vă trezesc din greşeala voastră şi să vă aduc, cu ajutorul Bibliei, înapoi la credinţa solidă a Cuvântului neschimbător al lui Dumnezeu.

Necazul este că unii din penticostalii americani au căzut într-un fel de fanatism, în timp ce alţii sunt atât de reci şi de ţepeni încât nu te poţi atinge de ei. Acestea sunt cele două categorii. Cât este de greu să mai găseşti un drum pe mijloc!

Pe partea cealaltă, am găsit că baptiştii, luteranii şi prezbiterienii sunt învăţaţi; ştiu pe stau, însă au o altă problemă: ei au Cuvântul dar nu au Duhul; nu au nici un pic de credinţă la Cuvântul pe care Îl posedă.

Penticostalii au credinţă dar nu ştiu pe ce stau. Dacă aţi cunoaşte Biblia nu aţi fi atât de nestatornici, încât să vă aplecaţi la orice. Voi ştiţi că acesta este adevărul.

Dacă am avea teologia baptistă şi credinţa penticostală… Este ca şi cum cineva are bani la bancă dar nu ştie că complecteze un CEC, în timp ce celălalt ştie să complecteze cecul, dar nu are bani. Dacă am putea să-l avem pe cel care are bani în bancă şi pe cel care ştie pe ce stă prin Cuvânt, ar fi foarte bine. Atunci, prin moartea lui Hristos am putea obţine „dividende” din slava lui Dumnezeu, iar semnele şi minunile Bibliei ar urma biserica, aşa că nu ar mai avea nevoie de acele lucruri prosteşti. Voi ştiţi că acesta este adevărul.

Ce rost are să acceptăm ceea ce ne oferă diavolul, când cerurile şi pământul sunt pline de binecuvântările lui Dumnezeu? De ce să mănânc din tomberon când aş putea sta la o masă frumoasă şi să mănânc o mâncare bună? Aşa este. Şi eu pun toate aceste lucruri pe seama predicatorilor…

… şi se adună într-un loc ca şi gândacii. Acesta este adevărul. Eu nu spun aceasta ca o glumă, pentru că aici nu este un loc pentru spus glume, ci este un loc în care se vorbeşte Cuvântul lui Dumnezeu.

Ascultaţi-mă fraţilor! Dacă vreţi să se împrăştie gândacii, aprindeţi lumina. Toţi vor fugi imediat şi se vor ascunde pentru că sunt gândaci ai întunericului. Acesta este adevărul. Lumina Evangheliei îi va alunga.

„Tu crezi în semne şi minuni, frate Branham?” Absolut. Dar trebuie să fie semnele şi minunile Bibliei, fiindcă diavolul are în timpul din urmă un fals cu care îi înşeală pe oameni, de aceea vă avertizez: Păstraţi-vă curaţi!

Uitaţi-vă la corinteni: ei puteau crede orice, dar nu credeau ceea ce era corect. Ce ziceţi, biserica din Efes vorbea în limbi? Credeţi că aveau semne şi minuni? Da, domnilor, însă ei ştiau unde le este locul. Păstorii lor ştiau unde să le pună şi ţineau biserica în rânduială, dar corintenii nu ştiau, ci fiecare voia să facă şi asta şi asta şi cealaltă. Ei aveau darurile, iar Pavel a zis: „Aveţi daruri mari şi sunt mulţumitor pentru ele,” dar problema era că nu ştiau cum să le folosească.

Cam aşa este şi cu biserica de astăzi şi cam de mult timp, aşa că diavolul s-a furişat înăuntru şi a început să vă dea semne şi minuni false. Vă puteţi imagina?

Fraţilor, noi avem nevoie de Biblie, avem nevoie de o trezire de modă veche, ca a lui Pavel, şi de Duhul Sfânt al Bibliei, care este adevărul Duh al lui Dumnezeu.

Prietenul meu, Oral Roberts a folosit de multe ori expresia: „Dumnezeu este un Dumnezeu bun!” Cu siguranţă că este bun, dar vreau să vă întreb ceva. După învierea Domnului Isus, câteva femei s-au dus la mormânt şi au aflat că El înviase. I-au spus lui Petru, iar el le-a zis celorlalţi ucenici: „A înviat Domnul!” şi toţi au început să-L laude pe Domnul şi să se bucure, deoarece ştiau că trebuia să învie din morţi.

Din grupul acela lipseau doi: Cleopa şi prietenul lui. Ei erau pe drum şi se îndreptau foarte trişti spre Emaus. Şi iată că în timp ce călătoreau, li s-a arătat Isus şi a început să vorbească cu ei. Dar nu le-a spus lucruri fantastice, ci le-a vorbit din Cuvânt: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!

Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” (Luca 24.25-26). Vedeţi? El a început cu Cuvântul, pentru că Hristos începe întotdeauna cu Cuvântul şi stă numai pe Cuvânt.

Şi când li s-a făcut cunoscut printr-un semn, nu a fost ceva fantastic, ci era ceva ce făcuse înaintea lor când era pe pământ, un semn biblic.

Apoi s-a dus în mijlocul ucenicilor, iar acolo l-a găsit pe Toma, care nu putea crede că El a înviat.

„Să nu credeţi aşa ceva! Trebuie să-I văd rănile de la mâini şi abia atunci voi crede!” El a fost primul penticostal: „Trebuie să văd un semn, să am o senzaţie!”

Dumnezeu este un Dumnezeu bun, aşa că i s-a arătat şi i-a zis: „Vino încoace, Toma! Vino şi pune mâna pe coasta Mea. Simţi? Dacă vrei să simţi ceva, pune mâna pe rănile Mele.”

Şi Toma a zis: „Acum cred.” Vedeţi? El trebuia să aibă un simţământ, dar celorlalţi nu le-a trebuit nici un simţământ, nici o senzaţie. Lui Toma i-a trebuit o dovadă evidentă, dar ceilalţi n-au avut nevoie de nici o dovadă, ci au crezut ceea ce spunea Cuvântul scris.

Fraţilor, de aceasta are nevoie şi Phoenix astăzi: să creadă Cuvântul scris.

Isus a zis: „Toma, acum că ai avut tot ce-ai vrut: simţăminte, senzaţii, etc., spui că crezi!” Vedeţi, acest Toma are mulţi copii.

„Tomo, i-a zis Isus, fiindcă ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut.” (Ioan 20.29). Aş vrea să fiu şi eu între cei care vor avea o răsplată mai mare.

Astăzi am vorbit cu managerul meu,  fratele Moore, fiindcă voiam să-l duc în Scriptură în legătură cu subiectul acesta şi l-am întrebat: „Domnule Moore, ştii de ce avem nevoie? În zilele când Israelul era în Egipt, Dumnezeu le-a trimis un proroc, dar când a făcut El aceasta, şi diavolul s-a grăbit să trimită nişte proroci falşi. Apoi, când a venit din nou timpul eliberării, când urma să vină Isus, Dumnezeu le-a trimis iarăşi un proroc, dar imediat s-a ridicat şi unul fals.

Să nu uitaţi că Gamaliel a zis: „…s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât şi toţi cei ce îl urmaseră, au fost risipiţi şi nimiciţi.” (Fapte 5.36). Acel bărbat nu avea Cuvântul, deşi se pretindea ceva mare, dar Ioan Îl avea. Şi el zicea: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”

Fraţilor, acest predicator baptist avea înfăşurată în jurul trupului o piele de oaie, predica despre pocăinţă şi propovăduia Cuvântul lui Dumnezeu ca nimeni până atunci. El era un proroc adevărat, pentru că stătea pe Cuvânt. Dar în acelaşi timp s-a ridicat şi un proroc fals, unul care umbla în fruntea unor fanatici mânaţi de fanatism, care s-au dus să se pregătească pentru răpire şi au pierit în pustie.

De fiecare dată când oamenii se adună la sfârşitul drumului la o joncţiune a timpului, Dumnezeu trimite un proroc adevărat; dar şi diavolul trimite un proroc fals.

Şi discutând cu fratele Moore, i-am zis: „Frate Moore, avem nevoie de un proroc.” Spuneam aceasta pentru că voiam să văd ce zice. El m-a privit lung, iar eu am repetat: „Noi avem nevoie de un proroc adevărat, iar acel Proroc este Duhul Sfânt. El este o Fiinţă spirituală, iar Dumnezeu L-a trimis ca să conducă biserica.”

Isus a zis: „Când va veni Mângâietorul, adică Duhul Sfânt,…vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14.26).

Adevăratul Duh Sfânt ne va învăţa Cuvântul lui Dumnezeu, va sta pe Cuvântul lui Dumnezeu şi ne va avertiza cu privire la lucrurile care vor veni. Aşa este. Vedeţi? Noi avem un Proroc, dar ce am făcut cu El?

El a încercat să ne îndrepte spre Cuvânt, dar noi i-am întors spatele ca să urmăm o mulţime.

Fraţilor, în ce  mă priveşte, prefer să predic la doi oameni şi să fiu corect înaintea lui Dumnezeu, decât să predic la zece milioane şi să fac compromis sau să fac ceva care să-L supere pe Domnul meu Isus; prefer să predic Cuvântul adevărat decât să am o organizaţie a mea.

Când am început aici în Phoenix şi când atenţia tuturor era îndreptată asupra adunării, a venit repede şi diavolul şi a zis: „Ai putea forma o organizaţie care să rupă asta şi cealaltă…”

Dar eu i-am răspuns: „Ia ascultă, domnule diavol, eu n-am fost trimis pe pământ ca să rup, ci am fost trimis să predic vindecarea; aşa că voi predica vindecarea Trupului lui Hristos.” Înapoi la Biblie!

Trupul lui Hristos nu se poate vindeca cu o senzaţie mică, cu: unul are ceva şi altul are altceva. Întoarceţi-vă la Cuvânt şi puneţi-i şi pe oameni pe Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu. O, dacă aţi putea vedea!

Noi avem un Erou, şi Acesta este Duhul Sfânt care a venit să ne înveţe şi să ne călăuzească în tot Adevărul. Aceasta a spus El că va face? Ei bine, şi care este Adevărul? Nu ulei, nu sânge, nu asta şi cealaltă. Nu, domnilor. Cuvântul este Adevărul. Aşa spune Biblia. Aşa a spus Isus: „Sfinţeşte-i Tată prin adevăr; Cuvântul Tău este Adevărul.” (Ioan 17.17). Duhul Sfânt va mărturisi despre Adevăr, despre Cuvântul lui Dumnezeu.

În încheiere vreau să vă mai spun ceva. Aceste lucruri sunt uitate prea repede. Mesajul este uitat prea repede. Oamenii vin la biserică şi văd puţin entuziasm sau ascultă un predicator renumit, dar voi veniţi la biserică să vă închinaţi.

Eu tocmai am venit din Elveţia şi poate mulţi dintre voi sunteţi familiarizaţi cu povestea lui Arnold Van Winkelride, care a trăit cu sute de ani în urmă şi a fost un mare erou.

Elveţienii locuiau în munţi şi erau oameni paşnici, cum sunt de altfel şi astăzi. Şi iată că într-o zi au fost invadaţi. Ei au auzit că soldaţi bine înarmaţi urmau să-i atace, aşa că    s-au adunat să-şi apere casele şi familiile şi au coborât în câmpie. Ce arme credeţi că aveau? Pietre, lemne, săbii rudimentare, pe când duşmanul le era mult superior.

Şi în acele clipe grele pentru toţi, acel bărbat numit Arnold Van Winkelried a spus prin inspiraţie:

„Astăzi îmi voi da viaţa pentru Elveţia.”

„Dar ce vrei să faci Arnold?”

„Urmaţi-mă, luptaţi cu ce aveţi şi daţi ce este mai bun! Sus în munţi este o căsuţă albă şi acolo mă aşteaptă să mă întorc, soţia şi cei trei copii ai mei. Nu-i voi mai vedea niciodată, dar voi să aveţi grijă de ei, pentru că eu îmi voi da viaţa pentru Elveţia.”

Toţi se întrebau ce vrea să facă, dar el stătea liniştit şi privea cum se apropie marea armată duşmană. Apoi şi-a ridicat mâinile, s-a răsucit şi a început să alerge spre vrăjmaşi strigând: „Faceţi loc pentru libertate! Faceţi cale pentru libertate!”

O mulţime de suliţe s-au oprit în pieptul lui şi l-au răpus, dar eroismul lui a făcut ca micuţa armată elveţiană să se întoarcă, şi deşi erau înarmaţi doar cu pietre şi bâte, au reuşit să-i alunge pe cotropitori din ţara lor, iar din ziua aceea nu au mai avut nici un război.

Când copiii rasei lui Adam au fost puşi la colţ şi biruiţi, Dumnezeu le-a trimis Legea dar ei n-au ţinut-o, ci s-au dus după altceva. Apoi le-a trimis proroci, dar ei nu i-au urmat. Peste tot era necunoştinţă, boală şi păcat, aşa că pentru rasa umană era dusă orice şansă de salvare.

Atunci în ceruri a păşit în faţă Unul care a zis: „Astăzi Îmi voi da viaţa pentru rasa lui Adam.” Şi când a privit peste pământ şi a văzut că teama cea mai mare a omului era moartea, S-a dus într-un loc numit Calvar şi acolo a luat moartea în piept, apoi S-a suit la cer zicând: „Rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24.49). După aceea L-a trimis pe Duhul Sfânt şi a zis: „Urmaţi-Mă şi luptaţi cu toată fiinţa.”

Fraţilor, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu şi El este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri; este cea mai mare putere care a fost pusă vreodată în mâinile omului, şi Dumnezeu aşteaptă ca rasa lui Adam să pună păcatul şi boala la zid. Aşa este.

Avem cea mai puternică oştire care există. Arnold Van Winkrlried ne-a lăsat acele bâte şi pietre, dar Hristos ne-a lăsat Cuvântul şi Duhul Său. Haideţi să luptăm! Haideţi să ne punem de partea lui Hristos! Haideţi să ne punem de partea Cuvântului! Haideţi să scoatem sabia şi să luptăm!

Fraţilor, eu nu mai sunt tânăr, sunt un om de vârstă mijlocie, iar într-o zi voi ajunge la capătul drumului. Nădăjduiesc că atunci când voi auzi valurile Iordanului învolburându-se în jurul meu, voi fi un om cu părul alb. Ştiu că timpul acela va veni, dar până atunci vreau să ţin în mână această Sabie. Aşa este. Vreau să privesc această slujbă de-a lungul vieţii şi să văd fiecare vale prin care am trecut şi fiecare înălţime pe care am luat-o. Iar când totul se va sfârşi, vreau să pun Sabia şi toiagul pe raftul veşniciei, să-mi scot coiful mântuirii, să îngenunchez pe mal şi să zic: „Dumnezeule, trimite barca Vieţii căci vin Acasă.”

„Sunt credincios Mântuitorului meu,

De mâna Lui călăuzitoare mă agăţ.

El mă va conduce peste râul morţii

Care-i aproape şi un nou cântec voi cânta.”

Veşnicule Dumnezeu, Mântuitorule binecuvântat, fii îndurător faţă de noi. Eu am spus tot ce mi-ai dat să spun şi ştiu că Tu ai spus în Cuvânt: „Cuvântul Meu nu se va întoarce fără rod.” Tată, Tu cunoşti motivele din inima mea.

Ca străjer pe acest zid, i-am avertizat pe oameni să fie atenţi în aceste zile din urmă. Dumnezeule, Te rog să faci ca aceste lucruri să pătrundă adânc în inimile tuturor şi fie ca Duhul Sfânt să le ude şi să aducă la suprafaţă treziri mari, într-o unitate frăţească printre predicatori şi cu dragostea lui Hristos în inimile noastre, astfel încât înainte de sfârşitul timpului să avem revărsarea unei mari treziri. Ai milă de noi, Doamne, şi dăruieşte-ne aceasta.

Fii îndurător cu noi şi iartă-ne păcatele şi greşelile, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus.

În timp ce stăm cu capetele plecate, aş vrea să-i invit pe păcătoşi să-L accepte pe Domnul Isus. La ce foloseşte să arunci năvodul dacă nu-l tragi afară? Este vreun păcătos printre noi? Ştiu că mulţi dintre cei care L-aţi accept pe Hristos, spuneţi: „Frate Branham, eu sunt convins că trăim în timpul din urmă. Toate lucrurile pe care ni le-ai spus sunt ca nişte pietre de hotar în Biblie şi ştim că suntem la sfârşitul drumului. De aceea, îmi ridic mâinile spre Hristos şi Îl rog să aibă milă de mine, păcătosul, şi să-Şi aducă aminte de mine în ceasul morţii mele, pentru că Îl accept pe El.”

Vreţi să ridicaţi mâna? Puteţi să vă ridicaţi capetele. Dacă eşti un păcătos, ridică mâna. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

În partea aceasta este cineva care vrea să spună: „Dumnezeule, ai milă de mine. Frate Branham, aminteşte-mă în rugăciune.”? Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Dar acolo sub balcon? Parcă am văzut o mână ridicată. Spuneţi: „Frate Branham, eu mă rog ca Dumnezeu să aibă milă de mine. Ştiu că nu duc o viaţă corectă, că nu trăiesc viaţa pe care ar trebui s-o trăiască un creştin. Sunt doar un membru în biserică, dar îmi ridic mâna şi Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute.” Vreţi să faceţi aceasta?

Dar voi, cei de la balcon, vreţi să ridicaţi mâna? Dumnezeu să vă binecuvânteze, tinerilor.

Mă bucur că îi văd cu mâinile ridicate. Sunt tinerii care au ascultat Cuvântul în seara aceasta. Ei sunt bărbaţii de mâine, dacă va mai fi un mâine.

Vreţi să ridicaţi mâinile şi să spuneţi: „Hristoase, adu-Ţi aminte de mine! Frate Branham, roagă-te pentru mine, căci vreau să-I spun lui Hristos: „Doamne, eu cred şi Te accept.” Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.

Mai este cineva care vrea să spună: „Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, fiindcă îmi ridic mâna pentru Hristos. Cred că El este Fiul lui Dumnezeu, Îl accept şi doresc să trăiesc o experienţă biblică.”? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi pe tine, băiete.

Când ai ridicat mâna, i-ai răspuns Lui. El ştie aceasta. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe voi.

Nu vă lăsaţi duşi de ceva fanatic, pentru că Isus Hristos a zis: „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.” Vedeţi? Nu emoţii, nici senzaţii, ci credinţă.

Noi suntem mântuiţi prin credinţă, prin har. Cum a venit harul? „Nimeni nu poate veni la Fiul dacă nu-l atrage Tatăl.” Harul bate (Fratele Branham bate în amvon) la inima ta. Crezi? Atunci ridică mâna. Ce faci prin aceasta? Treci peste orice lege a fizicii, conform căreia mâna trebuie să atârne în jos. Dar este Ceva care te face să iei o hotărâre pentru Dumnezeu şi să ridici mâna. În felul acesta treci peste orice lege. De ce? Pentru că în tine este un duh care-ţi spune: „Ridică mâna!” Vrei s-o faci? Ce puţin înseamnă aceasta. Aş vrea să mai am puţin timp ca să vă explic ce puţin înseamnă să ridici mâna, dar nu am. Am doar o rugăminte: dacă Dumnezeu a vorbit inimii tale, fă doar atât: ridică mâna şi spune: „Dumnezeule, ai milă de mine, fiindcă cred din toată inima că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul meu!” Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Să ne pregătim pentru încheiere.

Frate, te-am văzut cum stai acolo puternic, sănătos şi cu lacrimi în colţul ochilor, gata pentru El indiferent care este preţul. Dar preţul a fost plătit deja. Tu L-ai acceptat doar. Tu n-ai fi putut ridica mâna dacă Dumnezeu nu ar fi acceptat acel preţ. Însă aşa, în tine este un duh care te-a făcut s-o ridici.

Dacă eşti un membru rece sau căldicel, care nu te-ai născut încă din nou, n-ai vrea să ridici mâna? Când ai crezut, ai întrat în biserică şi te-ai gândit că eşti născut din nou pentru că este scris: „Cine crede în Mine, are viaţa veşnică,” dar aceasta nu este o naştere.

Ce este Viaţa veşnică? Viaţa lui Dumnezeu în voi, pentru că El este singurul care are nemurirea. În ordine. Să ne rugăm.

Tată Dumnezeule, noi realizăm că suntem în prezenţa Ta; că ai venit printre noi şi Îţi mulţumim pentru aceasta. Îţi mulţumim pentru fiecare păcătos care a ridicat mâna, şi au fost mulţi. Eu am predicat Cuvântul, Dumnezeu a bătut la uşa inimii lor, iar ei Te-au acceptat, aşa că sunt darurile de dragoste ale lui Dumnezeu pentru Hristos: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, ci îl voi învia în ziua de apoi.”

Doamne, Tu ai spus aceasta, iar credinţa mea este ancorată pe cuvintele Tale. Da eu stau pe această Stâncă, pe Cuvântul Tău.

Tată, dacă au crezut şi au fost născuţi din nou, Te rog să-i botezi în Trupul lui Hristos prin botezul Duhului Sfânt şi să-i pui în lucrarea Împărăţiei. Dă-ne aceasta, Doamne, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Aţi împărţit numere de rugăciune? Nu, nu s-au împărţit. Vreau să vă întreb ceva. Credeţi ceea ce v-am spus? Atunci ridicaţi mâna. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Câţi din voi cred că acesta nu este un motiv personal? V-am spus aceste lucruri fiindcă vă iubesc şi sunt un străjer pus de Dumnezeu ca să vă avertizez. Dar nu vreau să vă rănesc pe niciunul, credeţi aceasta? Dumnezeu să vă binecuvânteze.  Sigur că nu. Dacă n-ar fi aşa, înseamnă că locul meu ar fi acolo jos, cu mâinile ridicate pentru pocăinţă.

Eu nu am nimic împotriva nimănui, iar dacă v-am spus acele lucruri am făcut-o pentru că vă iubesc. Dumnezeu ştie că eu am vorbit aproape cu toţi aceşti predicatori care au trecut prin ţară cu aceste lucruri fantastice şi am încercat să le spun: „Frate, aceasta nu este..” dar ei mi-au răspuns: „O, noi suntem unşi cu untdelemnul bucuriei.”

„Nu ulei din trupul vostru se cere, pentru că nimic din ce iese din trupul nostru nu poate face vreun bine.”

Doar armătura lui Dumnezeu este supranaturală. Care este armătura lui Dumnezeu? Dragostea, pacea, bucuria, îndelunga răbdare, blândeţea, îndurarea, credincioşia, credinţa. Toată lucrarea a fost înfăptuită de Hristos, de aceea noi trebuie să mai facem un singur lucru: să credem. Voi nu trebuie să vedeţi sau să simţiţi, ci trebuie să credeţi, pentru că Isus nu a întrebat niciodată: „Vezi?” sau: „Simţi?” ci a zis: „Crezi?” şi sunt semne biblice care îi însoţesc pe credincioşi, pentru că Isus a spus în Ioan 14.12: „…cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…”

Şi ce fel de lucrări a făcut El? El stătea în audienţă şi descoperea tainele inimilor celor care veneau la El, este adevărat?

Odată a venit la El un evreu pe nume Filip şi a fost salvat. Imediat după aceasta, Filip a plecat într-o călătorie de o zi, să-l caute pe prietenul lui ca să-l aducă la Domnul. Şi când l-a găsit, i-a zis: „Dacă crezi cu toată inima ta, din tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău…” Vedeţi? El n-a zis: „Dacă poţi arăta ceva…” ci a zis clar: „Dacă crezi…”

Şi după ce a discutat cu prietenul său, Filip l-a adus în prezenţa lui Isus. Isus S-a uitat la el şi i-a zis: „Iată un israelit în care nu este vicleşug.”

„De unde mă cunoşti, Rabi?” a întrebat mirat Natanael. Şi Isus i-a răspuns: „Te-am văzut înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

„Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel.” (Ioan 1.47-49).

Apoi, într-o zi Isus a stat lângă o fântână din Samaria. Şi acolo a venit o femeie. El Îşi prezenta slujba samaritenilor. Când a venit acea femeie la fântână, El i-a zis: „Dă-Mi să beau,” dar femeia I-a răspuns: „Noi avem segregaţie aici şi nu se cade ca Tu, care eşti evreu, să ceri ceva de la o femeie samariteancă. Între noi nu este nici un fel de legătură.”

Dar El i-a zis: „Dacă ai şti cu cine vorbeşti, tu Mi-ai cere să bei.” Şi conversaţia a continuat până când a văzut care era problema ei. Atunci i-a zis: „Du-te şi adu-l pe bărbatul tău.”

„Nu am bărbat,” a răspuns ea.

„Aici ai spus adevărul, pentru că cinci bărbaţi au avut şi cel cu care eşti acum nu este bărbatul tău.” Ce a făcut femeia când a auzit aceste cuvinte? Ea I-a zis: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, va face tocmai aceste lucruri.” Vedeţi? Un astfel de semn aşteptau ei: „Când va veni Mesia, El va face aceasta…”

Şi El i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” Atunci ea a alergat în cetate şi a zis: „Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva acesta este Mesia?” Păi, samaritenii cunoşteau Cuvântul; ei ştiau că trebuie să vină Mesia. Ai auzit, adunare? Spuneţi: „Amin!” (Amin). Adevăraţii evrei, cei învăţaţi, ştiau care era semnul lui Mesia, şi la fel ştiau sanaritenii. Mă întreb cum este cu neamurile? În zilele din urmă El le-a vizitat şi pe neamuri, dovedind că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Spune Biblia aceasta?

El a zis: „Încă puţin şi lumea nu Mă va mai vedea… Vor fi culte, clanuri şi denominaţiuni, dar ei nu Mă vor vedea. Însă voi Mă veţi vedea pentru că Eu voi fi cu voi, şi în voi, până la sfârşitul lumii. Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…”

Dacă Hristos a înviat din morţi, este obligat să se prezinte în aceeaşi manieră biblică în care a făcut-o când a fost pe pământ.

Cum o face? Trupul Lui este în cer. El nu Se va arăta decât atunci când orice genunchi se va pleca înaintea Lui şi orice limbă va mărturisi. Biblia spune că în zilele din urmă, înainte de venirea lui  Hristos, vor fi antihrişti, care vor spune: „Iată-L aici, iată-L într-un loc tainic…Iată-L în adunare…” dar să  nu-i credeţi. Corect.

„Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.” (Matei 24.27).

Am ceva pe inimă, de aceea vreau să vă pun o întrebare. Lumina vine de la est şi merge spre vest, este adevărat? Civilizaţia a început în răsărit. Duhul Sfânt Şi-a  început lucrarea de acolo, iar ei au avut semnele şi minunile Bibliei. Lumina a strălucit în est. Nu a fost nici zi, nici noapte, doar crezuri bisericeşti şi denominaţiuni. În timpul din urmă, Lumina străluceşte în emisfera vestică. Soarele apune, dar acelaşi Duh Sfânt, aceeaşi putere şi acelaşi Isus care a fost crucificat şi a înviat, este acum aici şi face aceleaşi lucrări pe care a făgăduit că le va face. Credeţi?

Eu v-am vorbit doar din Cuvânt, iar Cuvântul spune că El a aşezat în biserică cinci slujbe: apostoli, proroci, evanghelişti, păstori şi învăţători. Vreau să spun: învăţători chemaţi cu adevărat de Dumnezeu. Aşa este. Şi dacă noi suntem mlădiţele, El este Viţa; El umple mlădiţele cu Viaţa Lui.

Dacă viaţa unui măr va rodi mere… şi dacă noi suntem mlădiţele şi suntem umpluţi de Isus Hristos, vom produce din nou Viaţa lui Isus Hristos. Aceasta trebuie să facă biserica, nu ceva fără viaţă, ci Viaţa Lui, ceea ce a făcut El: „…lucrările pe care le-am făcut Eu, le veţi face şi voi.” Înţelegeţi?

Acum, dacă El Se va arăta în seara aceasta, va face în audienţă aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când era pe pământ. Nu am împărţit numere de rugăciune, aşa că nu voi putea chema un rând. Poate mâine seară. Dar dacă credeţi şi aţi acceptat Cuvântul pe care vi l-am vorbit, Îl voi ruga pe Dumnezeu Tatăl nostru să adeverească faptul că v-am spus adevărul, făcându-Şi apariţia în felul unic al Duhului Sfânt. Eu cred că El va face aceasta, voi credeţi? Credeţi aceasta? Credeţi că este o legitimare a adevărului?

Doamne Isuse, încredinţez cuvintele acestui mesaj, acestor păcătoşi care s-au pocăit şi au devenit copiii Tăi. Te rog să-i ajuţi să înţeleagă că nu este nimic fanatic, ci este Biblia, Cuvântul.

Cuvântul spune că vei veni şi vei fi cu noi şi în noi, şi că vei face lucrările pe care le-ai făcut şi când erai pe pământ.

Odinioară ai fost atins de o femeie, fără să ştie cineva, şi toţi au negat că ar fi făcut acest lucru, dar Tu ai privit la inima ei şi ai ştiut unde se afla în adunare, aşa că ai chemat-o şi i-ai spus care era problema ei.

Biblia spune că eşti marele Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre. Cum vom face aceasta, Doamne? Noi Te atingem şi Te slăvim prin Cuvântul Tău. El produce adevăratele semne şi minuni biblice, de aceea Te rog să faci ca în seara aceasta să ştie toţi că Tu eşti Hristos şi că eu sunt slujitorul Tău. Fă aceasta, nu pentru slava mea, ci pentru slava Cuvântului Tău, în Numele lui Isus. Amin.

Domnul Dumnezeul cerului să binecuvânteze aceste batiste care au fost puse aici unde a fost vorbit Cuvântul. Fie ca toţi să fie vindecaţi. Doamne, uneşte căminele rupte, corectează-i pe oameni şi îndepărtează confuzia din casele lor şi din ţară, astfel încât să se aştearnă peste toţi o mare pace. Într-o zi va fi pace aici în vale, iar eu Te rog să faci aceasta cât mai repede. Binecuvântează-i pe aceşti oameni, pentru că Te rog în Numele lui Isus. Amin.

Ei aveau şarpele de aramă, aveau scăldătoarea de la „Poarta frumoasă”, dar noi Îl avem pe Hristos, Cuvântul şi slujitorul Lui. Dacă veţi privi în felul acesta şi veţi crede, veţi primi…

Câţi sunteţi bolnavi şi doriţi ca Dumnezeu să vă vindece? Câţi credeţi că aveţi credinţă suficientă să-L primiţi pe Hristos ca Vindecătorul vostru personal? Câţi credeţi că  v-am spus adevărul? Câţi credeţi că puteţi privi la cer şi să vă rugaţi, iar Dumnezeu vă va vorbi prin mine lucrurile pe care I le-aţi cerut? Credeţi?

Ridicaţi mâinile toţi cei care sunteţi bolnavi şi nu aveţi un număr de rugăciune. Rugaţi-vă. Acum vom vedea dacă  v-am spus adevărul sau nu. Aceasta este Biblia: să vedem, este adevărată sau este greşită? Dacă este greşită nu se poate face nimic cu ea, dar dacă este adevărată, sunt gata să mor pentru ea fiindcă este singura nădejde pe care o am. Biblia este singura carte care vă spune cine sunteţi, de unde veniţi şi unde mergeţi. În toată lumea nu există nici o carte care să facă aceasta. Ea este Cartea cărţilor.

Vă rog să priviţi încoace şi să vă rugaţi. În această sală sunt o mulţime de oameni şi în fiecare dintre ei este un duh. Dar câţi dintre ei pot să creadă din inimă şi să spună: „Sunt bolnav şi am nevoie de ajutor!”? Dumnezeu să vă binecuvânteze, rugaţi-vă şi credeţi.

Eu sunt obosit şi cu inima frântă. Am auzit că mulţi nu au crezut ce am spus aseară şi au zis că sunt crud. Fraţilor, cum aş putea să fiu crud şi să vă iubesc?

Dacă micul Iosif, care are 18 luni, ar pune mâna pe o lamă de bărbierit şi s-ar juca cu ea, credeţi că l-aş lăsa? Sigur că nu, chiar dacă ar fi nevoie să-l plesnesc ca să i-o iau. De ce aş face aceasta? Pentru că sunt tatăl lui şi îl iubesc.

Credeţi şi fie ca Dumnezeu să vă împlinească dorinţele.

Tu spui: „Ce mai aştepţi, frate Branham?” Pe El. Aşa este.

Dacă doriţi benzi înregistrate, fratele Mercier şi fratele Goad le au pe toate. Ei sunt cei care se ocupă de înregistrări. Astfel, Leo şi Gene au toate cărţile şi benzile. Ei sunt asociaţii mei şi fac ce este bine.

O clipă! Vă rog să staţi cu toţii plini de respect. Nu vă mai plimbaţi, ci staţi liniştiţi. Rugaţi-vă din toată inima. Nu vă lăsaţi cuprinşi de emoţii, ci credeţi. Emoţiile vor aduce doar o credinţă materială, intelectuală, dar nu vor naşte o credinţă în inima ta. Lăsaţi Cuvântul să pătrundă înăuntru! Credeţi în Dumnezeu, fiindcă toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.

Ce aştept? O vedenie. Da. El este aici. Aleluia! Doamne, am ştiut că nu mă vei lăsa singur, pentru că am stat credincios pe acest Cuvânt. Lăudat să fie Dumnezeu. Nici nu bănuiţi cum mă simt. Am crezut că va trebui să cobor de la amvon, dar El cunoaşte inima mea.

Acolo la capătul rândului este o femeie care se roagă în tăcere. Ea ţine în poală o Biblie şi se roagă pentru cineva care are probleme cu inima. Este adevărat, doamnă? Este vorba de fratele ei. Dacă este adevărat, ridică mâna. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Înseamnă că dacă Hristos este viu în seara aceasta şi dacă v-am spus adevărul, El va dovedi aceasta. Totul este posibil pentru cel ce crede.

Doamna din spatele doamnei de care v-am spus, îşi ţine mâna la nas. Ea are probleme la gât. Aşa este. Ai probleme şi cu ochii, este adevărat? Eu nu-ţi citesc gândurile, dar deasupra ta este o Lumină, este aceeaşi Lumină care i-a călăuzit pe copiii lui Israel, aceeaşi Lumină care S-a făcut trup şi a locuit printre noi,  Acelaşi care S-a întors în Lumină după ce a fost ridicat la cer şi pe care Pavel L-a văzut pe drumul Damascului. Da, acea Lumină este din nou aici.

Tu ai probleme cu ochii şi cu inima. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Dacă crezi aceasta, ridica mâna şi mişc-o. Audienţa poate judeca, iar tu poţi fi vindecată dacă crezi.

Doamna de lângă tine se roagă şi ea. Crezi din toată inima? Dacă Dumnezeu va descoperi problema ei vor fi trei mărturii aşa cum spune Biblia.

Suntem străini unul faţă de celălalt, aşa-i doamnă? Nu ne cunoaştem. Doamna cu batista în mână… eu am legătură cu ea prin Duhul Sfânt, fiindcă Lumina s-a oprit deasupra ei. Îţi dai seama că se întâmplă ceva, aşa-i?

Tu te rogi pentru altcineva. Dacă îţi spun pentru cine te rogi, vei crede că sunt prorocul lui Dumnezeu? Te rogi pentru mama ta. Ea nu este aici, dar suferă de artrită,  are probleme cu inima şi ceva la sân… este cancer. Femeia locuieşte în Arkansas. Da, am văzut câmpurile şi mlaştinile de acolo. Dacă ceea ce am spus, este adevărat, ridică batista şi flutur-o. Acum credeţi?

Armătura lui Dumnezeu este supranaturală. Dacă crezi. Biblia spune: „…doi sau trei martori…” iar noi avem deja trei. Întrebaţi-i. Dar nu eu am făcut aceasta, ci Hristos, iar El a spus: „Dacă crezi, toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.” (Traducere din engleză).

Doamna care stă aici, cu capul plecat, suferă de boala lui Bright. Da. Crezi din toată inima? Te rugai şi deodată parcă te-a lovit ceva, aşa-i? Crezi că sunt slujitorul Lui? Tu ai boala lui Bright. Aşa este.

Eu nu te cunosc, este adevărat? Sunt un străin pentru tine, dar Dumnezeu te cunoaşte. Aşa este. Între tine şi un predicator este o legătură. Este soţul tău. Aşa este. Numele tău este Flossy Woodward. Te văd lângă o stradă care se numeşte Willetta, nr. 3322. Dacă este adevărat, ridică mâna. Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Atunci poţi să ai ceea ce ai cerut în Numele lui Hristos.

Dar tu, crezi? Tu, băiatul mexican care ţii cartea mea în mână. Crezi? Dacă crezi din toată inima, vei scăpa de acea epilepsie. Crezi? Eşti din California, este adevărat? Dacă este aşa, ridică mâna. Aşa este. Te poţi aşeza.

Dar femeia de lângă el? Crezi din toată inima? Şi tu ai probleme cu inima. Ai probleme şi cu fierea, ai pietre. Tu nu eşti de aici, ci din est din Baltimore, Maryland. Ridică mâna dacă este adevărat. Credeţi?

Acolo este Îngerul Domnului şi stă deasupra unei femei de vârstă mijlocie. Ea a făcut cangrenă în urma unei operaţii. Da, doamna de acolo. Tu eşti din Mesa. Porţi ochelari şi ai un toc maro. Dacă poţi crede, vei avea ceea ce ai cerut, fiindcă toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred. Crezi?

Câţi din voi credeţi? Din toată inima? Duhul Domnului este aici. Dumnezeu a confirmat că Cuvântul este adevărat. Mă întreb dacă cineva crede că aici este Cineva care m-a luat sub controlul Lui chiar acum? Dacă acesta nu este semnul biblic de care vorbea Hristos, sunt un proroc mincinos. Dar Isus le-a spus şi ucenicilor aceste cuvinte: că vor face aceleaşi lucrări pe care le-aţi văzut aici şi care sunt confirmate de Biblie. Aşa este.

Cei care aţi ridicat mâna vreţi să veniţi jos înainte de încheierea rugăciunii pentru bolnavi? Cei care aţi ridicat mâna şi vreţi să veniţi la Hristos, veniţi aici jos? Vă chem pentru că vreau să dau mâna cu voi şi să ne rugăm împreună.

Nu plecaţi! Toată lumea să stea pe loc. Dă-ne tonul soră. Am să mai aştept puţin să vină oamenii aici. Dacă nu aţi fost atinşi de Duhul Sfânt, nu are rost să merg mai departe. Aţi fost sinceri când aţi ridicat mâna mai devreme? Eu cred că da. Atunci vreţi să veniţi aici? (Fratele Branham se roagă).

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Isus vă cheamă blând şi dulce. Aşa este, doamnă. Vino şi alătură-te grupului.

„O, vino, păcătosule, vino acasă

Blând şi dulce Isus te cheamă.

O, voi trudiţi, veniţi acasă…”

Nu vreţi să veniţi? Vi-L ofer pe Hristos pentru Cuvânt, prin Duhul. Veniţi acum.

Prieteni, veţi pleca de aici fără să-L aveţi pe Hristos în inimă, deşi Cuvântul Evangheliei a fost predicat şi Duhul Sfânt a venit şi a dat viaţă acestui Cuvânt, dovedind aceasta cu Biblia şi nu cu ceva fanatic sau altceva? Adevăratul Duh Sfânt care a fost în Domnul nostru Isus, a venit jos şi a energizat viţa aducând la suprafaţă, prin mlădiţe, aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când era pe pământ, ca să împlinească Cuvântul care spune: „Eu voi fi cu voi până la sfârşitul lumii.”

Deci, în ziua judecăţii să nu îndreptaţi degetul spre mine, pentru că eu nu mai sunt răspunzător. Auziţi? Eu sunt eliberat. Nu îndreptaţi degetul nici spre Dumnezeu, pentru că El trimis Cuvântul Său şi L-a legitimat. El este absolut eliberat, dar cum rămâne cu voi?

Dacă aş fi un membru al bisericii de 40 de ani, iar Duhul Sfânt mi-ar spune că n-am fost un sfânt născut din nou al lui Dumnezeu, mi-aş face chiar acum cale la altar. Nu vreţi s-o faceţi şi voi în timp ce vom cânta?

Să vină predicatorii să fie alături de aceşti oameni. Păstorii aceştia au colaborat cu adunarea aceasta şi cred mesajul. Ei cred Cuvântul.

Găsiţi-vă o biserică, un „acasă” şi mergeţi acolo. Botezaţi-vă şi mergeţi la o biserică. Umpleţi-vă cu Duhul Sfânt.

În timp ce vom cânta, să vină toţi cei ce vor aceasta, să vină împreună cu fraţii lucrători şi cu predicatorii. Apoi ne vom ruga pentru bolnavi, iar la încheiere ne vom ruga şi pentru ei.

(Adunarea cântă: „Isus ne cheamă duios.”).

În timp ce stăm cu capetele plecate vreau să vă întreb ceva: „Biserică a Dumnezeului celui viu, poţi vedea nesinceritatea? Poţi vedea vechea băltoacă în care se afundă Statele Unite? Ultimul suflet este gata să plece. Nu vedeţi că ne îndreptăm peste ocean? Un mesaj ca acesta, bazat pe învăţătura Evangheliei, un semn şi o minune făcute într-o adunare de acolo, ar aduce zeci de mii de suflete la Hristos. Şi vă mai întrebaţi uneori ce fac? Vă iubesc şi arunc năvodul.

Unii ridică mâna dar nu sunt destul de sinceri să vină şi să-I mulţumească Domnului pentru că a bătut la uşa inimii lor.

Eu ştiu despre ce vorbesc când spun aceasta. Aici sunt bărbaţi şi femei care ştiu că Duhul Sfânt le-a spus să vină. Sunt convins de aceasta aşa cum ştiu şi celelalte lucruri. Aşa este.

Astăzi vă cheamă El, însă nu uitaţi că într-o zi Îl veţi chema voi, dar atunci se va purta faţă de voi aşa cum vă purtaţi acum voi faţă de El. Întotdeauna veţi culege ce aţi semănat. Deci totul depinde de voi.

Înainte de a ne ruga pentru cei ce au venit aici sus, aş vrea să ne rugăm pentru cei bolnavi.

Tată ceresc, eu fac în Numele Domnului Isus cea mai bună rugăciune de credinţă pe care o ştiu.  Doamne Hristos, eu le-am spus din toată inima că lucrarea Ta de vindecare este o lucrare terminată. A fost terminată acum 2000 de ani, aşa că tot ce trebuie să facă ei acum este să creadă aceasta. Şi pentru că ne-ai iubit, în seara aceasta ai venit jos şi ai adeverit că ei se pot ruga, iar Tu Te-ai întors şi le-ai spus cine sunt, de unde au venit şi pentru ce s-au rugat, după care i-ai vindecat, Doamne. Dumnezeule, ce a mai rămas în afară de judecată, dacă această îndurare a fost dispreţuită?

Tată, nu vreau să fiu un predicator dur, dar nu pot spune altceva decât ceea ce mi-ai pus Tu pe inimă. Nu am premeditat nimic, pentru că eu nu ştiu ce să spun, dar Tu ai zis: „Deschide-ţi gura şi Eu o voi umple.” Şi fac aceasta pentru că cred.

Acum mă rog din toată inima pentru aceşti bolnavi şi suferinzi, ca să-i vindeci pe toţi cei ce se află în prezenţa Ta divină. Fă-i să ştie că eşti Tu, şi astfel să se întindă şi să prindă făgăduinţa Ta ca să fie vindecaţi.

Lasă ca Duhul Tău să vină la acest altar şi să facă din aceste făpturi ale timpului, nişte făpturi veşnice. Ce minunat! Aceşti bărbaţi şi femei au ridicat mâna pentru că cred. Ei au recunoscut că le-ai oferit Viaţa veşnică şi au venit aici să mărturisească public că cred în Tine şi se căiesc de păcatele lor, oferindu-Ţi recunoştinţa lor pentru tot ceea ce ai făcut în vieţile lor.

Doamne Dumnezeule, Mântuitorul meu care ai venit în lume şi ai făcut toate lucrurile bune, Tu ai spus că „nimeni nu poate veni la Mine dacă nu este atras de Tatăl Meu. Şi toţi cei care cred, primesc Viaţa veşnică şi nimeni nu-i poate smulge din mâna Mea. Cine aude cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.”

Dumnezeule, ştiu că ai făcut aceasta pentru aceşti oameni, fiindcă ei sunt convinşi. Ei stau aici înconjuraţi de fraţii lucrători şi de predicatorii care au experienţă prin primirea Duhului Sfânt, pentru că doresc să primească şi ei Duhul prin punerea mâinilor.

Te rog să umpli fiecare suflet cu prezenţa Ta divină, ca să primească Duhul Sfânt chiar în ceasul acesta. Te rog   s-o faci în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Ridicaţi mâinile şi lăudaţi-L în timp ce fraţii îşi pun mâinile peste voi. Sunt foarte obosit, de aceea îl rog pe fratele de aici să continue el rugăciunea. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Amin.

                           – Amin –