Să ne plecăm capetele pentru rugăciune. Tatăl nostru ceresc, este o mare prioritate pentru noi să venim în prezenţa Ta în rugăciune şi laudă, ştiind că Te putem numi Tatăl nostru. Fiind născuţi din Duhul Tău, noi suntem copiii Tăi şi avem privilegiul să cerem ce dorim, iar prin credinţă ne va fi dăruit. Îţi mulţumim pentru aceasta. Sfânt şi drept Dumnezeu, dorim ca în această seară să Te rugăm să vorbeşti acelora, Doamne, care sunt în necaz, care au nevoie de mântuire pentru sufletele lor. Şi pentru aceia care sunt bolnavi şi sunt într-o stare deznădăjduită, închişi în ospicii, aceia care sunt în spitale şi nu pot veni la adunare. O, Tu marele EU SUNT, mergi la paturile lor în seara aceasta şi atinge trupurile lor bolnave, ca ei să poată veni din spitale să-Ţi slujească Ţie. Iartă-ne păcatele, aşa cum iertăm şi noi celor care au păcătuit împotriva noastră, pentru ca Tu să fii, prin har, în seara aceasta în mijlocul nostru. Şi vorbeşte-ne prin Cuvântul Tău. Cuvântul Tău este Adevărul. Fă-ni-l de cunoscut, Doamne. Fă Cuvântul Tău viu între noi pentru că cerem aceasta în Numele Fiului Tău, Domnul Isus. Amin.
Vă puteţi aşeza.
Acum trecem la mesaj. Cu siguranţă am fost mişcat când am stat acolo şi l-am auzit pe fratele DuPlessis aducând mesajul acela, despre cum apostolul Petru a putut merge pe apă, ceva ce el nu a mai făcut niciodată înainte. Şi noi putem face multe lucruri pe care nu le-am mai făcut înainte, dacă ascultăm de Cuvântul Lui şi ne folosim de acesta. El niciodată nu a dat o făgăduinţă pe care să nu o fi confirmat.
Când va începe serviciul divin duminică, frate? La 14.30. Aceasta înseamnă că cei ce doresc bilete de ordine pentru rugăciune trebuie să fie aici la ora 13.30 pentru ca adunarea să nu fie deranjată prin împărţirea acestora. La 14.30 va începe serviciul divin. Atunci noi vom fi gata din timp, ca să puteţi merge acasă, la masă. Cum numiţi voi aici, masa de seară: „Dinner” sau „Supper”? Eu vin din sud şi pentru mine este: „Supper” – cina. Dacă voi spuneţi „Dinner” la cină, adică masa de seară, atunci cum spuneţi la masa de prânz? Aceasta eu nu o înţeleg complet; eu am pierdut o masă pe undeva. Voi mergeţi acasă să vă luaţi cina, aşa o numesc eu. Apoi mergeţi la bisericile voastre. Pe străinii din mijlocul nostru îi invităm. Aceste biserici minunate de aici vor avea dimineaţa o şcoală duminicală, iar seara un serviciu divin. Mergeţi la adunarea pe care v-o alegeţi şi luaţi parte la acel serviciu divin. Eu mă bucur de această adunare, din multe motive, pentru că am dorit demult să vin din nou aici.
În această seară doresc să citesc doar un verset din cartea lui Iov, capitolul 23, versetul 3.
„O! Dacă aș ști unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung până la scaunul Lui de domnie”.
Voi vorbi câteva minute despre tema „Dumnezeu care nu Se schimbă”.
Sunt multe lucruri care se schimbă, de fapt totul se schimbă. Timpurile se schimbă, oamenii se schimbă, vremea se schimbă, popoarele se schimbă, dar Dumnezeu este neschimbător. El nu Se schimbă. El este tot timpul acelaşi Dumnezeu.
Dumnezeu este infinit. Eu nu cred că vor exista cuvinte care să explice cuvântul „infinit”.
El nu a avut vreodată un început şi nu va avea niciodată un sfârşit. Din acest motiv, dacă Dumnezeu este chemat ca să facă ceva, sau să ia o decizie, atunci felul cum lucrează sau decide El, este valabil pentru totdeauna. El nu o va putea schimba niciodată, pentru că El este infinit; El este desăvârşit. Noi putem spune astăzi ceva, iar anul viitor, probabil, trebuie să schimbăm şi să spunem altceva, pentru că suntem mărginiţi. Noi nu ştim toate lucrurile, dar El este desăvârşit, iar prima Lui decizie, trebuie să fie şi a doua decizie. Dacă El ar lua o altă decizie, atunci El n-ar fi procedat corect când a decis prima dată. Atunci aceasta L-ar face mărginit, aşa cum sunt eu sau tu.
Ceea ce încerc eu să fac, înainte de a începe serviciul acesta de vindecare, este să trezesc în voi credinţa în Dumnezeu. Căci de aceasta este nevoie pentru vindecare sau mântuire. Voi trebuie să aveţi credinţă în Dumnezeu. Şi Dumnezeu nu este mai mare decât Cuvântul Lui, sau mai desăvârşit decât Cuvântul Lui, pentru că Dumnezeu şi Cuvântul Lui este unul şi acelaşi lucru. Tu nu eşti mai bun decât cuvântul tău, iar tu eşti ceea ce este cuvântul tău. Dumnezeu este ceea ce este Cuvântul Lui. Toţi ştiu că dacă Dumnezeu a fost chemat odată ca să mântuiască un om care a fost pierdut, iar Dumnezeu l-a mântuit pe omul acela pe baza credinţei lui, atunci dacă un alt om Îl cheamă pe Dumnezeu, El va trebui să-l mântuiască şi pe acesta, dacă el vine pe aceeaşi bază ca şi primul. Dacă un om bolnav Îl roagă pe Dumnezeu pentru îndurare, iar Dumnezeu îi dăruieşte îndurare şi vindecare pe baza credinţei lui, iar dacă vine următorul pe aceeaşi bază, cu aceeaşi rugăminte, atunci El trebuie să procedeze la fel, altfel El n-a procedat bine prima dată.
Vedeţi, Dumnezeu este neschimbător. Fiecare suflet care-L roagă pe Dumnezeu pentru mântuire sau vindecare, trebuie să vină pe aceeaşi bază. El trebuie să vină pe baza credinţei că Dumnezeu dă acelora care-L caută cu sârguinţă. Nu a spus Domnul nostru Isus, „orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea?” Nu a spus El, „cereţi de la Tatăl, ceea ce doriţi, în Numele Meu şi veţi primi?” Acesta este Adevărul; şi nimeni n-a cerut vreodată ceva de la Dumnezeu, fără să nu primească ceea ce s-a rugat, dacă a venit cu o inimă sinceră. Dar Dumnezeu răspunde câteodată într-un fel la care noi nu ne aşteptăm. Însă Dumnezeu Îşi ţine totdeauna Cuvântul Lui. Este imposibil ca Dumnezeu să vă spună ceva ce nu este adevărat şi să rămână Dumnezeu. El trebuie să-Şi ţină Cuvântul pentru totdeauna. Acesta este adevărul. Iar dacă Biblia spune că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci, atunci acesta este adevărul. Poate eu nu am suficientă credinţă încât să trăiesc fiecare făgăduinţă pe care a dat-o, dar nu voi sta niciodată în calea cuiva care are destulă credinţă ca s-o facă. Eu I-aş mulţumi lui Dumnezeu pentru acea credinţă. Dar fiecare făgăduinţă pe care a dat-o El este adevărul absolut.
Eu pot să o spun deschis în această seară şi voi o puteţi verifica: dacă cineva va lua poziţia interioară corectă faţă de fiecare făgăduinţă pe care a făcut-o Dumnezeu şi o va revendica pentru sine, atunci Dumnezeu o va împlini. Dacă aveţi poziţia interioară corectă şi aveţi siguranţa că vouă vă aparţine ceea ce a făgăduit Dumnezeu, atunci se va întâmpla. Căci Isus a zis: „Cuvântul este o sămânţă pe care a semănat-o un semănător”. Şi dacă o sămânţă care are în ea germenele de viaţă cade în pământ, atunci sămânţa aceea, în condiţiile prielnice de soare şi umiditate, va produce viaţa care este în sămânţă. Şi aşa este cu Cuvântul lui Dumnezeu: dacă o persoană poate lua acest Cuvânt şi-L aşează în inima ei şi-i dă temperatura potrivită a soarelui; nu doar a soarelui, ci a Fiului şi temperatura potrivită a credinţei, – atunci această sămânţă şi făgăduinţa îi va dărui ceea ce a primit la început aceluia căruia i-a fost dată. Căci este Cuvântul lui Dumnezeu, iar El este acelaşi ieri, azi şi în veci. El nu poate greşi.
Problema cu oamenii este felul în care Îl văd ei pe Dumnezeu. De multe ori noi vrem să facem un idol din Dumnezeu. Noi Îl rugăm pe Dumnezeu să facă ceva, şi din punctul nostru de vedere El trebuie să facă exact aşa cum ne-am rugat noi, altfel spunem că El nu a răspuns. Dacă facem aceasta, ne slăbim credinţa noastră în Dumnezeu și ne slăbim mărturia, dacă nu-L luăm pe Cuvântul Său. Dumnezeu răspunde întotdeauna. Isus a zis: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi”. Oricine cere, primeşte. Oricine caută, găseşte. Oricui bate, i se va deschide. Eu am constatat întotdeauna că singura modalitate de a primi ceva de la Dumnezeu, este să-L iei pe Cuvânt şi să crezi că El o va împlini. Dacă noi dorim ceva doar după închipuirea noastră, atunci facem din Dumnezeu un idol. El „trebuie să răspundă numai după închipuirea noastră,” altfel noi spunem: „Nu foloseşte la nimic. El nu ne-a răspuns”. Dumnezeu răspunde în multe feluri! El răspunde în feluri ciudate, la timpul Lui, iar multe lucruri noi nu le înţelegem.
Vom privi, de exemplu, la Moise. Moise avea 80 de ani. Am putea spune că el era prea bătrân ca Dumnezeu să-l mai poată folosi. El era un bătrân, era de neaşteptat ca Dumnezeu să-l mai folosească la o astfel de vârstă. Un alt lucru: el se afla la muntele Horeb, un loc neaşteptat. Dumnezeu S-a întâlnit cu el la o vârstă neaşteptată, într-un loc neaşteptat, într-un fel neaşteptat. Dumnezeu nu S-a întâlnit cu Moise cum îi întâlnea, de regulă, pe bărbaţii Lui. El S-a întâlnit cu Moise într-un fel neobişnuit şi anume, cum I-a plăcut Lui. Acesta este felul în care răspunde El rugăciunilor noastre: în felul în care crede El că este cel mai bine. Iar felul Său de a răspunde este întotdeauna corect. Dacă noi Îl rugăm ceva şi nu se întâmplă după cum gândim noi că ar trebui să se întâmple, atunci foarte des ne pierdem credinţa şi dăm înapoi. Dacă Îl rugaţi pe Dumnezeu ceva, staţi tare pe Cuvânt şi spuneţi că acesta este adevărat – apoi o primiţi în felul în care o dă El. Acesta este felul în care trebuie să-L credeţi pe Dumnezeu. Poate să vină într-un fel ascuns, într-un fel ciudat, dar indiferent cum vine, dacă noi am cerut, vom primi. Dumnezeu a spus aşa și asta este îndeajuns.
Dacă Moise ar fi spus: „Eu m-am rugat lui Dumnezeu ca să facă din mine un soldat, iar El este aici într-un tufiş care arde?” Nu contează cum i s-a arătat Dumnezeu, ci doar că i s-a arătat. Aceasta este tot ceea ce contează aici. Dumnezeu vine şi răspunde. Noi trebuie să-L recunoaştem ca Dumnezeu.
Să luăm un alt exemplu, pe Iacov. El a fost prins între două întâmplări. El a făcut nişte mici şmecherii cu socrul său Laban şi a fugit de socrul lui înapoi, acasă. Când era pe drum, a observat că fratele lui, căruia îi făcuse nişte şmecherii murdare, venea şi îl întâmpina cu o armată.
Gândiţi-vă: păcatele voastre vă vor găsi. Iacov, total tulburat, dezorientat şi în necaz, şi-a aşezat soţiile dincolo de pârâu şi a mers înapoi pe cealaltă parte. Şi într-un loc neaşteptat şi într-un timp neaşteptat L-a întâlnit pe Dumnezeu într-un fel neaşteptat. Ce mod de a-L întâlni pe Dumnezeu: într-o luptă corp la corp! Dar a fost Dumnezeu. Indiferent dacă El a venit într-un tufiş care ardea sau într-o luptă corp la corp, era Dumnezeu.
Iacov avusese visuri şi viziuni şi aşa mai departe, dar de data aceasta el a putut pune mâna pe ceva şi să spună: „este Dumnezeu”. El a putut să se ţină tare până când a primit binecuvântarea. O, dacă noi am putea să facem aceasta, dacă noi am putea să găsim un loc de unde să-L putem vedea pe Dumnezeu, fie că este în Cuvântul Lui, sau indiferent unde şi să recunoaştem că este Dumnezeu şi să ţinem tare până când vine binecuvântarea! Luptaţi-vă pentru această binecuvântare de la Dumnezeu. Dumnezeu a făgăduit că o va împlini. Dumnezeu a spus că dacă noi căutăm, vom găsi. Cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide. Fiecare Cuvânt este adevărat. Când Iacov a putut să apuce cu mâna ceva la care putea să privească, când el a putut să ţină tare cu mâinile lui şi să vadă că era Dumnezeu, nu a mai dorit să-I dea drumul.
O, dacă creştinii ar putea să facă aceasta! Dacă voi puteţi apuca ceva real; dacă aţi putea să primiţi o viziune de la Dumnezeu şi să recunoaşteţi prezenţa Lui, ţinând tare de aceasta până când Dumnezeu trimite răspunsul şi binecuvântarea, atunci ce trezire ar izbucni aici în Tulsa? Dacă oamenii ar putea să facă aceasta, dacă ar putea să vadă puterea Dumnezeului celui viu, ceva real! Indiferent în ce formă vine El, noi avem ideile noastre. Dar Dumnezeu are felul Lui de a ne trimite lucrurile şi de a ne răspunde la rugăciuni.
În acest oraş au fost mult timp adunări de rugăciune pentru o nouă trezire. Eu cred că, dacă noi ne-am deschide ochii şi am fi pregătiţi să o primim, Dumnezeu ne-ar trimite-o în felul Lui. La timpul Lui, Dumnezeu ar da-o. Dar noi trebuie să recunoaştem că dacă ne-am rugat, atunci vom primi. Şi Iacov a ţinut tare. Într-un timp neaşteptat, într-un loc neaşteptat, într-un fel neaşteptat. Dar când a recunoscut că era Dumnezeu, s-a ţinut tare de El.
Isaia, tânărul proroc, avusese o viaţă minunată. El se sprijinise pe mâna împăratului şi totul era în ordine. Într-o zi, împăratul a murit. Şi Isaia a avut o viziune. A văzut oştirea Domnului, pe îngerii care, cu două aripi zburau, cu două îşi acopereau faţa, cu două picioarele, şi strigau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Dumnezeul Cel Atotputernic!” Când a văzut aceasta, el a ştiut că stă în prezenţa Dumnezeului Sfânt, și atunci a zis: „Vai de mine, sunt un bărbat cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor necurat”. Iar Domnul a strigat: „Cine va merge pentru noi?” Îngerul a luat cleştele cu nişte cărbuni de pe altar şi i-a atins gura şi l-a curăţat.
A fost o privelişte neobişnuită pentru proroc. Dumnezeu a lucrat cu el într-un fel neobişnuit, dar El ştie cum să Se ocupe de oameni.
Isaia făcuse şcoala cu împăratul. Eu cred că el a primit cele mai bune lucruri intelectuale pe care le putea primi. Dar Dumnezeu a trebuit să facă din el un proroc, descoperindu-i-Se, dându-i ceva palpabil, încât să poată recunoaşte că nu este vorba despre literatură, citire şi scriere, ci despre lucrurile care i-au fost făcute de cunoscut direct de la Dumnezeu.
Atunci el a zis: „Sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor necurat”. Şi Dumnezeu l-a pregătit pentru viaţa lui ca proroc. Acesta este felul cum face Dumnezeu lucrurile. El le face într-un fel tainic.
Să ne gândim un moment la prorocul Ilie.El se aşezase jos, într-o peşteră. Cu câteva zile mai înainte, cu patruzeci de zile înainte, el văzuse puterea lui Dumnezeu. El se rugase şi de trei ani şi jumătate nu mai plouase. După aceea s-a rugat din nou pe munte, iar focul a căzut din cer şi a mistuit jertfa. Apoi s-a rugat din nou, ploaia a căzut şi a udat pământul. Dar după aceea, de frica ameninţării împărătesei, a fugit în pustie; ştia că-i lipseşte ceva. În el era ceva ce nu era încă terminat.
Când s-a retras în peşteră, a venit un cutremur ce a zguduit peştera. Apoi a venit un vânt puternic, cu tunete şi fulgere. Totul a fost de la Dumnezeu, dar acestea nu l-au atras pe proroc. Cumva acestea nu l-au atins. El ştia cum era puterea lui Dumnezeu. El ştia că Dumnezeu a zguduit munţii, că El trimisese vânturi puternice şi foc din cer. Dar el a aşteptat. Şi, adânc în interiorul lui, a auzit o voce blândă. Aceasta l-a atras pe proroc. Aceasta a fost ceva. El văzuse puterea lui Dumnezeu, dar de data aceasta a simţit prezenţa Lui şi o voce blândă şi domoală a vorbit în inima lui. Atunci prorocul s-a ridicat şi a ieşit din peşteră. Câteodată ne rugăm pentru anumite lucruri şi aşteptăm ca Dumnezeu să răspundă aşa cum ne dorim noi ca El să răspundă.
Israel este un alt caz asemănător. Israel aştepta ca un împărat puternic să vină şi să-i bată pe romani cu un toiag de fier. Ce le-a dat Dumnezeu? Un bebeluş. În loc de un împărat puternic, El le-a dat un bebeluş, învelit în scutece: „Îl veţi găsi culcat într-o iesle”. El nu a venit în felul în care ei L-au aşteptat şi L-au respins. „Trebuie să vină după închipuirea noastră, altfel nu este corect”. Ei L-au respins, spunând: „Ia-L înapoi”. Şi El a făcut-o. Aceasta este adevărat. Tu trebuie s-o accepţi aşa cum o dă Dumnezeu şi trebuie să te bucuri de ea. Dumnezeu pune ceva în inima ta şi spune: „Aceasta este”. Crede-o! Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. El a făgăduit că îl va confirma. Şi când El confirmă Cuvântul, atunci ţine-te tare de acesta.
Da, ei nu au dorit bebeluşul Acela. „De ce nu ne trimiţi un împărat? Noi n-avem nevoie de acest bebeluş. Poţi să-L iei înapoi”. Vedeţi, trebuie să fie în felul în care credem noi că ar trebui să fie. Noi trebuie să ţinem minte că Dumnezeu o face în felul Său. Iar felul Său este întotdeauna cel corect. Noi trebuie să credem ce a spus Dumnezeu şi să ştim că este Adevărul absolut. Ţineţi tare de acesta.
Isus, ca om, a fost smerit. Cum a putut un Împărat din ceruri să Se lase scuipat în faţă, să fie legat la ochi şi să fie lovit cu un băţ în timp ce spuneau: „Se spune că Tu eşti un proroc. Spune-ne cine Te-a lovit şi atunci noi Te vom crede”. Dar El nu a deschis gura. Cum s-a putut întâmpla aceasta? Împăratul pe care-l aşteptau ei, trebuia să cucerească lumea. Dar Dumnezeu le-a trimis Împăratul în felul Lui şi din acest motiv ei au refuzat să creadă. Dar Dumnezeu a făcut-o în felul Lui şi nu L-a trimis altfel decât a spus-o în Cuvântul Lui. Însă ei s-au aşteptat să fie după închipuirea lor. Aici greşim noi, prieteni. Aici este necazul nostru.
Când a venit premergătorul, Ioan Botezătorul, glasul celui ce strigă în pustie: Biblia spunea că „orice vale va fi înălţată şi orice munte şi deal vor fi coborâte” şi că toate aceste lucruri vor avea loc. Munţii vor sări ca mieii, iar copacii vor bate din palme. De ce au aşteptat ei un bărbat mare care să vină din cer, îmbrăcat în haine de in cu o coroană pe cap sau astfel de lucruri asemănătoare? Ce s-a întâmplat? Dumnezeu a trimis un predicator în pustie îmbrăcat într-o haină din piele de cămilă, un bărbos cu o arătare deosebită. „Oh, noi nu dorim pe cineva ca acesta, care mănâncă lăcuste şi miere sălbatică. Cum ar putea el să fie premergătorul lui Mesia?” Dar acesta a fost felul lui Dumnezeu de a premerge venirea lui Mesia.
Noi trebuie s-o primim în felul în care a spus-o Dumnezeu şi cum Îi place Lui. Acesta este felul Său. El este Înţelepciunea. El este Atotputernic, Omniprezent, oh, El este Dumnezeu – EU SUNT, nu „Eu am fost” sau „Eu voi fi”. Ci „EU SUNT”, Acelaşi pentru totdeauna. El este Dumnezeu şi face lucrurile într-un fel tainic. Dar El le face spre slava Lui. El le face pentru că aşa este cel mai bine. Noi trebuie s-o primim aşa cum El ne-o dăruieşte. Eu sunt sigur că este împotriva tuturor închipuirilor noastre din felurite tablouri: Isus venind pe un nor; următorul Îl pictează pe un cal alb şi tot aşa … Dar El va veni într-un mod cu totul diferit. Nu va fi în felul cum ne închipuim noi şi mulţi nu o vor recunoaşte. Mulţi nu vor recunoaşte ziua aceasta în care trăim. Mulţi nu recunosc acum semnul lui Mesia care va veni. Mulţi nu recunosc. Cu toate că se întâmplă chiar în faţa lor, oamenii pur şi simplu nu o văd.
Eu cred că este scris în Luca, unde Isus a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi la venirea Fiului omului. Cum a fost în zilele lui Noe..” Aţi observat cum a vorbit El despre morala oamenilor din timpul lui Noe? „Mâncau, beau, se însurau şi se măritau”. Dar când a zis: „Sodoma”, nu a continuat. Acolo focul a ars Sodoma. De data aceasta focul va judeca lumea. Să privim aceasta pentru câteva minute.
Avraam şedea sub stejari fără să aştepte ceva deosebit. El era în partea cea mai săracă a ţării. Era în arşiţa zilei, un timp neobişnuit ca să se întâmple ceva, dar el a văzut venind un Bărbat – erau trei bărbaţi. Ceva în inima lui i-a spus că este Domnul Dumnezeu şi el a ţinut tare de aceasta. El nu a vrut să-i lase să treacă doar aşa. O, Dumnezeule, aceasta să se întâmple şi aici! Nu-L lăsaţi să treacă pe lângă voi. Ţineţi-L bine.
„Vino înăuntru, aşează-Te sub stejar. Eu voi aduce puţină apă. Îţi voi sluji. Dă-mi voie să-Ţi spăl picioarele. Îţi aduc o bucată de pâine. Îţi astâmperi sufletul, apoi puteţi merge mai departe. Din acest motiv a venit DOMNUL meu la mine”. Nu prea sigur, dar ştia că ceva s-a aprins în inima lui. Trebuie să fie vremea.
Când acel Bărbat S-a aşezat şi a vorbit cu el, uitaţi-vă ce a făcut El. A privit şi a spus: „Avraame”. Un străin! De unde ştia El că numele lui este Avraam? „Unde este soţia ta, Sara?” El ştia că are o soţie, pe nume Sara și Biblia spune că Avraam I-a răspuns: „În cort, în spatele Tău”. El S-a gândit: „Avraam este moştenitorul pământului, cum să ţin Eu ceva ascuns de el?” Şi a zis: „La anul, pe vremea aceasta, voi veni din nou la tine”. Şi Sara, care avea 90 de ani, se afla în cortul din spatele Lui, a râs în sinea ei, poate punându-şi mâinile pe gură.
Iar acest Înger, care era cu spatele la cort, a spus: „De ce a râs Sara?” Cine era Acela? Avraam nu s-a aşteptat ca acest bărbat să fie Cine era. Dar când se pregătea de plecare, Avraam L-a numit „Elohim” – Dumnezeul Atotputernic.
Ce arăta semnul acesta? Era Semnul că în zilele din urmă, înainte ca această lume să fie arsă, Dumnezeul Atotputernic, prin Duhul Sfânt, va veni la poporul Lui şi va locui în mijlocul lor, făcându-Se de cunoscut personal Bisericii Lui, chiar înainte ca focul să cadă. Scurt timp înaintea distrugerii lumii, Elohim, Dumnezeu, va veni prin Duhul Sfânt în mijlocul poporului Său şi va face semnele pe care le-a făcut atunci. O, El este acest Dumnezeu care nu Se schimbă. Acesta este felul în care S-a făcut El de cunoscut iudeilor. Aşa S-a făcut de cunoscut şi samaritenilor. Mulţi dintre iudei au zis despre El: „O, el este Beelzebul”. Dar aceia care au trăit şi au văzut că este Dumnezeu, au recunoscut cine era El.
Femeia de la fântână, a spus: „Doamne, noi ştim că va veni Mesia şi El ne va spune toate aceste lucruri. Tu trebuie să fii un proroc”. El a răspuns: „Eu sunt, Cel care vorbesc cu tine”. Ea a fugit în cetate şi a spus: „Veniţi să vedeţi un Om…”. Ea nu s-a aşteptat să întâlnească un astfel de Bărbat. Nu s-a aşteptat să-L găsească pe Mesia pe pământ, locuind în mijlocul poporului Său.
Aşa este şi astăzi, oamenii nu se aşteaptă. Ei aşteaptă altceva. Ei aşteaptă să cadă bombe şi alte lucruri, ceea ce, probabil, se va întâmpla. Ei aşteaptă o mare unificare a bisericilor, ceea ce se va întâmpla. Dar în mijlocul acestor lucruri, Dumnezeu a trimis puterea Fiului Său, Isus Hristos, printre oameni. Ei au trăit din nou Cincizecimea, iar Puterea lui Dumnezeu a fost turnată. În mijlocul oamenilor se întâmplă aceleaşi semne şi minuni care au fost făcute cu mulţi ani în urmă, exact cum a spus Isus că va avea loc.
Noi nu aşteptăm unificarea tuturor bisericilor şi astfel de lucruri, ci aşteptăm o revărsare a Duhului Sfânt. Iar aceasta va avea loc şi se vor întâmpla lucruri la care noi s-ar putea să nu ne aşteptăm. Eu ştiu că El este acum aici. Eu ştiu că Duhul Sfânt este acum aici, în adunare. Şi ştiu că El a făgăduit: „Unde doi sau trei sunt adunaţi în Numele Meu, Eu voi fi în mijlocul lor”. Isus a făgăduit aceasta. Aceasta este puterea. Pe aceasta s-a bizuit biserica primară: prezenţa lui Isus. „Unde doi sau trei sunt adunaţi în Numele Meu, Eu voi fi în mijlocul lor. Dacă ei vor deveni una, indiferent pentru ce se vor ruga, ei îl vor primi”. Aceasta este adevărat. Aceasta este făgăduinţa lui Dumnezeu. El nu Se schimbă. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. El este acum aici. Credeţi voi aceasta?
Să ne aplecăm capetele pentru rugăciune. Înainte de a ne ruga cu capetele aplecate, lăsaţi-mă să întreb: sunt unii aici care doresc să spună: „Frate Branham, aminteşte-mă şi pe mine. Ochii mei spirituali să fie deschişi, ca să văd şi să-L recunosc. Ce mult doresc să-L văd! Cât Îl iubesc!”
Ridicaţi-vă mâinile şi spuneţi: „Aminteşte-mă şi pe mine”. Dumnezeu să te binecuvânteze. Domnul să te binecuvânteze. Aceasta este bine. Fie ca Dumnezeul cerului să fie îndurător. Încă cineva, acolo la dreapta: „Aminteşte-mă în rugăciune, frate Branham”. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos, puterea şi bunătatea Lui să fie descoperite. Fie ca Dumnezeul cerului să vă dea tuturor milă, bunătate şi har.
Tatăl nostru ceresc, Îţi aducem această adunare în acest ceas. Eu privesc în jur şi văd oamenii cu mâinile ridicate. Dumnezeu care nu Se schimbă lucrează într-un fel tainic pentru a face lucrările Sale. Noi ne rugăm, Dumnezeule, ca Duhul Tău cel Sfânt să locuiască în această seară în fiecare inimă. Împlineşte dorinţele inimii lor. Fă-i să aibă credinţă, Doamne. Pune ceva în ei, curaj, ca ei să ştie că Tu eşti tot timpul prezent şi viu. Ca să mijloceşti, şezi Tu, Isus Hristos, la dreapta Dumnezeului Cel Atotputernic, care stă pe tronul Lui, în timp ce Duhul Sfânt este lucrător pe pământ. Isus este Marele Preot care mijloceşte pe baza mărturisirii noastre. Ceea ce mărturisim noi, El va face; El este acolo ca să facă totul bine. Propriul Său sânge este pe tronul de har şi Dumnezeu nu poate să privească prin acest sânge şi să vadă vreo nedreptate în noi, pentru că Hristos a luat asupra Lui păcatele şi bolile noastre.
O Dumnezeule, Tatăl nostru, noi ne rugăm ca El, Marele Preot, care poate fi atins de neputinţele noastre, să fie atins în seara aceasta de toți care este în această clădire, fie că este vorba de o cerere de natură duhovnicească sau fizică, în aşa fel ca ei să fie vindecaţi. Şi o trezire să smulgă din acest oraş multe suflete pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Dăruieşte aceasta, Doamne. Ascultă rugăciunea noastră. Noi Te iubim, Tată şi suntem într-o mare aşteptare ca Duhul Sfânt să vină în mijlocul nostru şi să facă ceea ce a făgăduit. Noi ne rugăm din pricina lor, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Îl iubiţi voi din toată inima? Aşteptaţi voi ca El să ne dea din plin lucrurile pentru care ne-am rugat? El a zis că va face nespus mai mult decât cerem sau gândim noi. El a făgăduit s-o facă. Când Isus a fost aici pe pământ, El nu a pretins că este un vindecător. Câţi ştiu aceasta? Câţi ştiu că El nu a fost un vindecător? El spunea: „Nu Eu sunt Cel ce face aceste lucrări, ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine. El face aceste lucrări”. Ioan 5:19: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai”. Nu este aceasta ceea ce a spus El?
Când El a văzut un bărbat zăcând neputincios pe un pat, i-a spus că credinţa l-a vindecat, să-şi ia patul şi să umble. Iudeii s-au îndoit de El, căci El a lăsat acolo mii de oameni care erau ologi, orbi şi infirmi. El spunea: „Eu fac doar ceea ce Îmi spune Tatăl sau ce Îmi arată să fac. Eu fac ceea ce văd pe Tatăl făcând. Tatăl Meu lucrează până în acest ceas, de aceea lucrez şi Eu”. Acesta este Duhul Lui. Isus Însuşi nu a făcut vindecări fără ca mai înainte să-I fie arătat de Dumnezeu. Aceasta este Sfânta Scriptură. „Eu nu fac decât dacă Îmi arată mai întâi Tatăl”, nu „ÎMI spune”, ci „ÎMI arată”. Apoi după ce-I arată, El merge şi face ceea ce Îi spune Tatăl.
Gândiţi-vă la femeia care s-a atins de poala hainei Lui. Nu El a vindecat-o. El a spus: „Credinţa ta te-a ajutat. Credinţa ta te-a mântuit”. Orbului Bartimeu i-a spus la poartă: „Credinţa ta te-a ajutat”. Nu a fost ceea ce a făcut El, ci credinţa oamenilor a făcut vindecarea, pentru că au crezut că El este Fiul lui Dumnezeu.
Femeia a atins poala hainei Lui, dar El nu a observat, pentru că veşmintele de atunci aveau o haină dedesubt, iar cea de deasupra atârna liber. Şi ea a atins doar poala hainei Lui, pentru că zicea în inima ei: „Dacă voi atinge doar poala hainei Lui, atunci voi fi sănătoasă”. Ea L-a atins, iar când a făcut aceasta, a trăit să aibă parte de puterea lui Dumnezeu şi a primit vindecare deplină pentru că a crezut.
Isus S-a uitat prin mulţime şi a întrebat: „Cine M-a atins?” Petru a răspuns: „Cum adică, cine Te-a atins? Toţi Te ating. De ce spui aşa ceva?” El a răspuns: „Am simţit cum a ieşit o putere din Mine. Am devenit slab. Cineva M-a atins în alt fel”. Şi El S-a uitat prin mulţime până când a găsit femeia şi i-a spus că scurgerea ei de sânge s-a oprit, pentru că credinţa ei a vindecat-o. Acesta este Isus, aşa cum a fost ieri. Astăzi este Acelaşi. Mâine va fi Acelaşi, dacă va mai fi un mâine şi va fi Acelaşi în veşnicie.
Oamenii pot gândi că Dumnezeu dă făgăduinţe şi nu le ţine. Eu am avut Biblia într-o mână şi Coranul în cealaltă şi am spus: „Una este corectă şi una este greşită. Nu pot fi amândouă corecte, pentru că sunt contrare una alteia”. Voi spuneţi că prorocul vostru este mort. El este în pământ. Isus al nostru a înviat din morţi şi a făgăduit că lucrurile pe care le-a făcut El, le vom face şi noi. „Lăsaţi-mă să văd că faceţi lucrările lui Mahomed”. Ei nu au putut face aceasta. Dar lucrările lui Isus Hristos sunt făcute prin Duhul Sfânt, când El vine şi-i umple pe oameni. Credeţi aceasta? Sigur că o credem. Ce să ne împiedice să credem? Pentru că Dumnezeu a dat făgăduinţa. Dumnezeu a spus aşa şi aceasta ajunge.
Omul nu o poate face, pentru că este ceva supranatural. Lăsaţi-mă să vă explic aceasta în câteva minute. Vedeţi, omul nu poate să facă nimic. Este Dumnezeu în om. Isus a zis: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele”. Atât timp cât o mlădiţă este în viţă, va purta rodul viţei. Dumnezeu a folosit întotdeauna oameni ca unelte.
De aceea L-a folosit pe Fiul Său şi S-a ascuns în El. El a coborât şi a luat chip de om, ca să moară pentru noi oamenii. El nu putea să moară în Duhul, dar a fost omorât în trup de carne. Dumnezeu a fost în Avraam, Dumnezeu a fost în Isaac, Dumnezeu a fost în Iacov, Dumnezeu a fost în Iosif, Dumnezeu a fost în David. El a fost în toţi acei bărbaţi de atunci, în acei proroci. Dumnezeu a lucrat prin oameni.
În această epocă nou-testamentară, Isus Hristos curăţă şi sfinţeşte biserica Sa prin sângele Lui, pentru ca Duhul Sfânt să continue lucrarea lui Dumnezeu prin toate timpurile. El este Acelaşi şi astăzi. Dacă El nu este, atunci noi suntem martori mincinoşi ai acestei Biblii. Dacă aceasta nu este adevărat, atunci Biblia nu este adevărată. Este timpul ca bărbaţii să predice Evanghelia. Este timpul ca puterea lui Dumnezeu să se manifeste. Noi avem nevoie de bărbaţi precum cei din cuptorul de foc: „Dumnezeul nostru ne va elibera din toate încercările”. Aşa este. Dumnezeu rămâne pentru totdeauna Acelaşi.
Dumnezeu nu vă poate vindeca, pentru că a făcut-o deja când Hristos a fost rănit şi străpuns pentru fărădelegile voastre. Pedeapsa pentru pacea voastră a fost pusă pe El şi prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. Este la timpul trecut. Dacă El ar fi în această seară aici, în acest costum, pe care El mi l-a dat, nu v-ar putea vindeca, chiar dacă voi L-aţi ruga. El ar spune: „Eu am făcut-o deja. Crede numai”. Totuşi El ar putea face ceva ca voi să recunoaşteţi că este El.
El lucrează astăzi prin biserica Lui şi lasă ca poporul Lui să recunoască faptul că El este Dumnezeu. În această seară El este prezent aici. Eu ştiu că El este aici. Câţi dintre voi au văzut poza aceea cu Îngerul Domnului, cu lumina aceea? Mulţi dintre voi. Fraţii tineri o au acolo la masă. Dacă nu vă voi mai vedea aici pe pământ, ne vom întâlni în acea zi. Această Lumină este acum la numai doi paşi de mine. Aceasta este adevărat. El a făgăduit-o şi eu Îl cred pe Dumnezeu. Eu am văzut-o cum a atins mii de păgâni. Când vrăjitorii stăteau pe amândouă părţile, eu am văzut cum puterea lui Dumnezeu i-a paralizat şi nu au putut face nimic. Dumnezeu este Dumnezeu, iar Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. El nu este mort, ci El este viu şi trăieşte pentru totdeauna, veşnic. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.
Câţi cred aceasta? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Câţi dintre voi cred că El poate să apară aici? Nu s-au împărţit bilete de rugăciune? Câţi sunt aici bolnavi şi doresc să fie vindecaţi? Ridicaţi mâna. Spuneţi: „O, Dumnezeule, eu sunt bolnav; am nevoie de vindecare”. Ridicaţi mâinile, oricine este bolnav şi doreşte vindecare. Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Eu mă rog ca Dumnezeu să mă facă sănătos”. Dacă aveţi vreo rudă pentru care doriţi să vă rugaţi, atunci ridicaţi mâna şi spuneţi: „Eu mă rog”. Dumnezeu să Se îndure. În această clădire nu este nici o persoană pe care s-o cunosc, în afară de Pat Tyler care şede aici. Nu ştiu dacă voi îl cunoaşteţi. Şi fratele Gene Goad care înregistrează predica aici.
Pe bărbaţii de aici de pe platformă, i-am întâlnit ieri seară de prima oară, sunt grupul cel mai minunat din câte am întâlnit vreodată. Dar singurul pe care-l cunosc personal este fratele Williams şi fiul lui, care m-a susţinut de prima dată când am fost aici. Fratele Borders, fratele David şi fratele Harvey sunt singurii pe care-i cunosc aici.
Dar Isus Hristos vă cunoaşte pe fiecare în parte, pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Puneţi-L la încercare. El vă cunoaşte pe fiecare dintre voi. Noi ne apropiem de revenirea Fiului lui Dumnezeu. Cum a arătat El evreilor că este Fiul lui Dumnezeu? Când i-a zis lui Petru cine era el. El i-a spus lui Natanael că l-a văzut când se ruga sub smochin. Natanael a zis: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul în Israel”. Acesta a fost semnul lui Mesia pentru poporul Israel. Preoţii s-au retras şi au spus: „El este un ghicitor”. Atunci El a zis: „Voi spuneţi aceasta despre Mine… Eu vă iert. Dar când va veni Duhul Sfânt şi veţi vorbi împotriva Lui, nu vi se va ierta în lumea aceasta şi nici în lumea viitoare”. Fiţi atenţi la aceasta.
Există numai trei feluri de oameni: popoarele din Sem, Ham şi Iafet. Aceştia sunt evreii, neamurile şi samaritenii. Gândiţi-vă la Petru, care a predicat evreilor în ziua Cincizecimii. Filip a deschis samaritenilor Împărăţia cerurilor şi i-a botezat, dar încă nu primiseră Duhul Sfânt. După aceea, la casa lui Corneliu. Atunci au auzit popoarele din Sem, Ham şi Iafet şi Duhul Sfânt a venit la oameni. Când Isus a venit pe pământ, noi neamurile, anglo-saxonii nu aşteptam niciun Mesia. Noi eram păgâni şi fugeam cu bâta în spate.
Dar cei care-L aşteptau pe Mesia, au fost evreii şi samaritenii. Când S-a arătat, ce fel de semn a făcut El? El le-a dat semnul prorocului despre care a vorbit Moise, că El va fi un Dumnezeu-Proroc. Ei L-au văzut. Aceia care aveau cu adevărat o călăuzire duhovnicească, L-au văzut făcând semnul acela şi au spus: „El este Acela”. Dar ceilalţi, cu toată pregătirea lor intelectuală, au zis: „Acesta este Beelzebul”.
El a mers în Samaria. O femeie a ieşit la fântână şi El a zis: „Dă-mi să beau”.
Ea a răspuns: „Nu se obişnuieşte. Noi avem o despărţire rasială. Iudeii şi samaritenii nu au nimic de-a face unii cu ceilalţi”.
El a zis: „Femeie, dacă ai şti cu cine vorbeşti, tu Mi-ai fi cerut de băut”.
Ea a spus: „Fântâna este adâncă şi ..”
Ce făcea El? El căuta să intre în contact cu duhul ei. Iar când a aflat care era problema ei – noi toţi ştim ce a fost – El a spus: „Du-te de cheamă pe bărbatul şi vino aici”.
Ea a zis: „Nu am bărbat”.
La aceasta El a răspuns: „Tu ai spus adevărul. Cinci ai avut, iar acela cu care trăieşti acum, nu este bărbatul tău”.
Ea a zis: „Doamne, eu văd că… «Tu eşti Beelzebul?» Nu! Ea a spus: „Eu văd că Tu eşti un proroc. Noi, samaritenii ştim că atunci când vine Mesia, El ne va spune toate aceste lucruri”. Acesta era semnul lui Mesia. „Dar Tu cine eşti?”
El a zis: „Eu, Cel ce vorbeşte cu tine, sunt Acela”.
Amintiţi-vă, El nu a făcut semnul acesta pentru neamuri. Dar dacă acest timp de har se va termina fără ca acelaşi semn să ne fie făcut de cunoscut, atunci El a făcut pentru ei ceva ce pentru noi nu a făcut. Dar El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. El a făgăduit că o va face. Cum o va face El?
Sunt multe texte biblice pentru aceasta. Dar unul l-am citat deja: „Cum a fost în timpul Sodomei, aşa va fi când Se va arăta Fiul omului”. Acelaşi lucru va avea loc la scurt timp înainte ca focul să cadă. Iată-L, Dumnezeul nemărginit. El este aici în această seară. Să spui aceasta, este ceva măreţ, dar Biblia a spus-o astfel şi Duhul Sfânt este aici ca să confirme şi să dovedească că este adevărul. Aceasta este corect.
Să ne rugăm. O, Doamne, acolo este cineva care suferă. Fără îndoială, unii oameni sunt în necaz. Te rog Tată, fii îndurător şi îngăduie să recunoaştem că Tu eşti Dumnezeu. Vorbeşte doar un cuvânt, Doamne. Eu mă rog ca sufletele sărmane de aici, care Te caută, să-L atingă pe Marele Preot, care poate fi atins de slăbiciunile noastre. Dăruieşte aceasta Doamne, cel puţin la unul sau la doi, pentru ca oamenii să recunoască din gura unuia sau a doi martori şi orice vorbă să se bazeze pe doi sau trei martori. Dăruieşte-o, Tată. Eu cer aceasta spre slava lui Dumnezeu şi pentru confirmarea mesajului din seara aceasta, Doamne. Cuvântul Tău o spune, pentru ca oamenii să recunoască că timpul descoperirii este aproape şi Tu eşti prezent, Tu eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci. Amin.
Eu doresc să vă rugaţi. Doresc ca voi, din toată inima şi cu tot ce este în voi să credeţi că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este aici. Câţi prieteni sunt aici, pe care eu nu-i cunosc? Ridicaţi-vă mâna. Toţi din întreaga clădire, indiferent unde sunteţi. Probabil că nu aţi trăit niciodată aşa ceva. Eu va trebui să urmez Duhul Sfânt, iar când vorbeşte, voi răspundeţi. Eu nu spun că El o va face. Eu spun doar că mă rog ca El s-o facă. Eu n-am niciun drept să spun aceasta, decât pe baza Cuvântului Său. El a spus că o va dărui, iar noi o credem. Acum rugaţi-vă. Acum este vorba despre credinţa voastră. Voi nu puteţi face nimic până nu-L atingeţi; apoi El va vorbi prin mine. O, dacă aţi putea crede!
Aici la stânga mea şade o femeie corpolentă. Ea este foarte bolnavă. Ea suferă de inimă, este umbrită de cancer şi este chinuită de demoni. Doamna are capul aplecat şi se uită acum la mine. Doamnă, crezi tu că Isus Hristos te va vindeca? Crede şi primeşte-o! Nu pierde aceasta. Primeşte-o!
Doamne Dumnezeule, Creatorul cerurilor şi al pământului, fii îndurător pentru ca oamenii să primească ceea ce faci Tu, Doamne! Aveţi credinţă în Dumnezeu. Acolo este un bărbat, care se roagă pentru soţia lui. El se gândeşte la soţia lui și se roagă pentru ea. Ea a avut mai multe operaţii, dar se pare că nu i-au folosit la nimic. Aceasta este exact aşa. Bărbatul este un predicator. Predicatorule Nathan, Jacob Nathan, soţia ta stă lângă tine. Crezi tu că Isus Hristos o va vindeca? O primeşti? Ridică-ţi mâna, dacă o primeşti. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Pe acest bărbat nu l-am mai văzut niciodată. Aveţi credinţă în Dumnezeu. Să nu scăpaţi aceasta. El este Dumnezeu pentru totdeauna.
Aici stă o femeie. Ea şi-a aplecat capul, şade acolo şi priveşte acum spre mine. Femeia este paralizată. Sub scaun are o cârjă, cu care merge. Crezi tu femeie, că Isus Hristos în această seară te va lăsa să pleci de aici fără acele cârje? Crezi tu, îţi primeşti vindecarea? Ridică-ţi mâna. Eu nu te-am văzut vreodată în viaţa mea. Dar dacă tu crezi, atunci lasă cârjele acolo, pleacă şi fii vindecată. Eu vă provoc acum să credeţi. „Dacă ai putea crede!”
Cum este pe partea aceasta? Cum este cu voi, predicatorilor? Voi fraţilor, credeţi din toată inima? Voi toţi îmi sunteţi străini, în afară de fratele Williams. Dumnezeu vă iubeşte. Voi sunteţi slujitorii Lui. Eu sunt aici pentru că sunt fratele vostru. Duhul lui Dumnezeu este aici. Eu m-am încrezut cu totul în Numele Domnului Isus Hristos. Voi doar trebuie să aveţi credinţă şi încredere. Dacă ceva nu este în regulă, rugaţi-L pe El să facă totul bine.
Acest bărbat stă aici şi se uită la mine. Nu este vorba de tine, ci despre tatăl tău, care stă acolo. Aşa este. Crezi tu că Dumnezeu îmi poate spune ce nu este bine cu el? Vei crede tu? Este vorba de picioarele lui? Aşa este, ridică-te în picioare. Acolo stă tatăl lui, un bărbat în vârstă, chel; el stă acolo şi chiar acum se uită la mine. Vedeţi Lumina aceasta? Uitaţi-vă la Lumina care este peste această femeie. Şi ea se roagă. El o cunoaşte pe femeia care stă acolo, femeia aceea scundă. Crezi tu că Dumnezeu îmi poate spune ce nu este bine cu ea? Vei crede? Este vorba de picioarele ei. Este adevărat. Îl crezi tu pe Dumnezeu?
Credeţi voi că este Îngerul Domnului, Acelaşi Isus ieri, astăzi şi în veşnicie? El rămâne Dumnezeu şi nimic nu-L poate opri. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu trăieşte pururea, ca să mijlocească pentru noi. Dacă noi credem şi avem încredere, Dumnezeu va face restul. Credeţi voi aceasta din toată inima?
Credeţi voi că revenirea lui Mesia este chiar în faţa uşii? Voi omenilor, pe niciunul din voi nu v-am văzut în viaţa mea, Dumnezeu ştie că este adevărat.
Acum a început. Acum merge prin întreaga clădire. Acum este timpul să vă primiţi vindecarea. Puneţi-vă mâinile unul peste celălalt şi credeţi acum. Acum voi o aveţi. Acum voi pătrundeţi în credinţă.
O, Doamne Dumnezeule, Creatorul cerurilor şi al pământului, fă să se ştie în seara aceasta că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Tu Te-ai făcut cunoscut: Tu eşti Dumnezeu. Şi lasă ca Duhul Tău cel Sfânt să vină peste aceşti oameni şi arată-le că Tu eşti marele Iehovah Dumnezeu, că Tu rămâi acelaşi ca şi ieri.
Satană, tu eşti biruit. Ieşi afară din aceşti oameni! Îţi poruncesc prin puterea Dumnezeului celui viu, să ieşi din aceşti oameni, în Numele lui Isus. Amin.