DOMNILOR , ACESTA ESTE TIMPUL SFARSITULUI?

Îţi mulţumesc foarte mult, frate Neville. Bună seara, prietenii mei scumpi. Sunt foarte bucuros să fiu din nou aici în seara aceasta în slujba Domnului, Dumnezeului nostru. (Fratele Neville vorbeşte la microfon: „Acesta este cel conectat, aici.”). Acesta este? Acesta este. Oh, da, este frumos. V-am ţinut prea mult în această dimineaţă (Fratele Branham a predicat dimineaţa Mesajul intitulat „Absolutul”). şi simt că ar trebui să fiu foarte rapid în această seară. Doamne, cât a fost de greu să staţi în picioare, iar în seara aceasta este tot aşa de rău. Însă nu va dura prea mult până vom avea loc pentru voi; imediat ce se completează biserica.

Nu ne-am planificat să stăm prea mult în seara aceasta, dar mâine seară intenţionăm să stăm mai mult. Dacă cineva dintre voi poate intra mâine seară, aşteptăm să avem un timp mare în Domnul. Vor veni şi câţiva oameni renumiţi aici. Şi fiecare vom avea un timp… (Fratele fratelui Branham, Edgar Branham, zice: „Oh, dragă, aşteaptă! Eu am avut o întrebare pentru tine. Am uitat să-ţi spun. Mulţi oameni de aici au zis că tu întotdeauna te grăbeşti să ieşi din serviciu. Dar mâine poţi avea tot timpul, de la şapte la doisprezece, dacă vrei să-l iei. Aceasta mi-a cerut adunarea de aici să-ţi spun. Să le explici, dacă nu eşti de acord.”).

Mâine seară la miezul nopţii vom lua împărtăşirea şi sunt sigur că v-ar plăcea să fiţi aici. În timp ce alţii sar, strigă, ţipă, beau şi aşa mai departe, noi ne vom pleca cu reverenţă înaintea lui Dumnezeu, să luăm împărtăşirea şi să începem anul cu inimile spre Dumnezeu, predându-ne încă o dată Lui.

Vom avea printre noi şi câţiva vorbitori minunaţi. Există câţiva buni… un frate din Georgia este aici sus, fratele Palmer, un vorbitor minunat. Fratele Junior Jackson va fi şi el aici mâine seară, fratele Beeler, fratele Neville. Oh, Doamne, Doamne, doar înainte şi înainte alături de oamenii buni ai lui Dumnezeu care vor fi printre noi. Fratele Willard Collins şi toţi ceilalţi ne-au adus mesaje minunate, aşa că mâine noapte ne aşteptăm la un timp binecuvântat.

Soţia mi-a zis: „Să nu spui aceasta.” dar trebuie s-o fac. Îmi pare rău că azi dimineaţă am zis „Imperiu,” („Empire” în engleză.) în loc de „Arbitru.” („Umpire” înseamnă arbitru. Adunarea şi fratele Branham râd.). Billy, stătea în spate şi a zis: „Aceasta da.”

Am zis: „Imperiu, el trebuie să aibă un imperiu,” dar am vrut să spun, „un arbitru”. Păi eu sunt ca olandezul care a zis: „Să nu luaţi ceea ce zic, ci ceea ce vreau să zic.” De aceea am zis: „Cred că după toţi anii aceştia, ei mă înţeleg.”

Ştiţi, sunt treizeci de ani de când mă aflu în spatele acestui amvon. Treizeci de ani în acest tabernacol! Ar trebui să mă cunoaşteţi după atât timp, nu-i aşa? Oh, vai! Educaţia mea este desigur limitată dar, dacă nu pot vorbi, fac multă gălăgie înaintea Domnului.

Biblia Lamsa, are o traducere mai accesibilă… Odată am vorbit fără să ştiu că era acolo. Apoi a venit el şi a vorbit despre Urim şi Tumim şi despre Lumina aceea şi a zis: „Ştiţi care este problema cu oamenii de astăzi?” Şi a continuat: „Motivul pentru care oamenii nu pot înţelege Biblia corect, este că traducătorii au încercat să traducă în limbajul Yiddish, care este înalt (elevat), dar Isus vorbea în limbajul clasei de jos, aşa cum vorbesc oamenii pe stradă.” Şi ştiţi, există o Scriptură prin Luca, unde scrie: „Oamenii simpli Îl ascultau cu bucurie.” El a vorbit în limbajul lor. Sper că este aşa, din nou.

Suntem fericiţi pentru Domnul.

Le văd pe doamnele acelea stând în jur. Îmi pare rău să văd că bărbaţii stau în picioare; cu atât mai mult fetele şi băieţii, doamnele şi aşa mai departe, care sunt nevoiţi să stea pe lângă pereţi, şi copilaşii. Problema este că nu avem suficient loc, dar ne rugăm ca data viitoare să avem mai mult spaţiu, deoarece următorul lucru despre care am vrea să vorbim sunt aceste şapte Peceţi, şi cu voia Domnului, vom începe cu ele imediat ce se clădeşte biserica, astfel ca să putem intra aici. Noi venim pentru o rededicare. Apoi ne vom opri la cele Şapte Peceţi. Astfel, aşteptăm un timp mare în Domnul.

Tuturor oamenilor din afara oraşului, vă vom expedia numere de rugăciune şi orice lucru, ca să vă aducem la cunoştinţă timpul exact, poate cu o săptămână sau două, înainte de vreme.

Aşa cum am înţeles de la Billy în seara aceasta, constructorul ne-o va da pe 10 februarie. Ei bine, dacă este gata în zece, vom începe prin cincisprezece. Astfel, vom începe imediat ce vor termina construcţia.

Bătrâna soră Kidd, m-a sunat de curând şi mi-a zis cu lacrimi îi ochi: „Frate Branham, noi am încercat din greu să pornim maşina aceea veche dar nu am reuşit. Şi a continuat: „Roagă-te să pornească şi voi veni mâine.” Apoi m-a întrebat: „Mă întreb dacă voi putea afla un loc unde să stau?”

„Nu te îngrijora, căci vom avea o cameră, soră Kidd.”

„Dumnezeu să binecuvânteze inima ta, dar dacă vei avea servicii până la ora doisprezece, nu aş vrea să ies la ora aceea pe stradă.”

Voi ştiţi că ea şi fratele Kidd au vreo optzeci şi cinci de ani fiecare şi sunt încă în slujbă. Ştiţi ce fac ei? Au un casetofon şi duc Mesajele mele pretutindeni. Se duc din spital în spital, din casă în casă şi pun benzile. Dacă cineva nu îi primeşte, ei nu renunţă! Aceasta nu este pensionare, ci înseamnă a ţine credinţa până la capăt, murind cu Sabia în mână. Aceasta-i calea corectă. Acela-i felul în care vreau să trăiesc şi eu.

„Ştii,” a zis ea, „dacă voi conduce pe autostradă, la ora doisprezece noaptea, m-ar speria de moarte să-i văd pe oamenii aceia cum aleargă beţi în toate direcţiile.”

Frate Pat, ea este un lucruşor mic vechi… Câţi o cunosc pe sora Kidd? (Adunarea răspunde: „Amin.”). Ea este doar o arătare sfântă.

Gândiţi-vă, cu ani înainte de a mă fi născut – şi sunt şi eu un om bătrân acum – ea şi fratele Kidd au fost acolo sus în munţi. Ea spăla toată ziua pe o scândură de spălat rufe, ca să primească cincisprezece sau douăzeci de cenţi pentru ca el să poată merge să predice undeva în seara aceea. În minele acelea reci din Kentucky… Trebuia să fii însoţit de cineva înarmat, sus pe deal, când te duceai să predici. Oh, vai! Apoi, mă gândesc:

„Trebuie să fiu dus acasă în cer,

pe un nor uşor

În timp ce alţii au luptat să câştige premiul

şi au navigat prin mări sângeroase?

Trebuie să lupt dacă vreau să domnesc

Creşte-mi curajul, Doamne!”

În seara aceasta aş vrea sprijinul Lui, prin Cuvântul Său. Este tot ce-mi doresc.

Presupun că magnetofoanele funcţionează. (Cineva zice: „Nu uita binecuvântarea copiilor.”). Oh, da! Îmi pare rău. O surioară a venit cu copilaşul ei, în această dimineaţă, şi a dorit să fie binecuvântat, dar i-am spus că o vom face cu siguranţă în seara aceasta. Şi mâine seară vom avea binecuvântarea bebeluşilor, serviciul de vindecare, orice este posibil prin ce putem trece. Vom avea suficient timp. Dacă surioara este aici şi are micuţul ei…

Presupun că sunt oameni care vin de departe şi au fost aici şi dimineaţă pentru un interviu sau ceva. Ei trebuiau să se întâlnească în dimineaţa aceasta cu Billy, dar el i-a lăsat să aştepte până în seara aceasta. În seara aceasta nu i-a putut găsi însă nicăieri. Dacă eşti aici, soră, eu am fost în spate pentru puţin timp, aşteptându-te. Acelea erau două din ele, cred, şi au venit de departe pentru interviuri particulare. Vă voi primi cât de repede pot, poate mâine seară, în timp ce intrăm.

Cred că aceasta este doamna care vine cu bebeluşul cu pulover albastru? Pulover? Meda, eu nu am vrut să spun aceea, dragă. Aceea arată ca o rochiţă sau ceva pulover, câţi ştiţi ce este un pulover? Păi, sigur. O bluză veche de salopetă, pentru mine. (În limba engleză, „jumper” înseamnă şi pulover şi haină de lucru, etc. -Trad.). Păi, acela este un bebeluş din Dallas. Doamne, este minunat! Frate, vrei să vii aici sus? Scuzaţi-mă. (Fratele Branham lasă microfonul şi se duce lângă amvon.).

Îmi place panglica aceea mică pe care i-ai pus-o. Care este numele ei? (Tatăl răspunde: „Rebekah Lyne.”). Rebekah Lyne, L-y-n-e. Dar care este ultimul nume? Sayban. Rebekah Lyne Sayban. Este corect? Pot să o iau? Vrei să renunţi la ea? Nu este scumpă? Rebekah Lyne Sayban. Această familie a trecut prin multe. Doamna aceasta mică şi tânără şi soţul ei, au fost salvaţi de curând şi aduşi la Domnul. Ca rod al unirii lor, Dumnezeu le-a dat această fetiţă mică şi frumoasă, pe Rebekah, pe care o aduc la Domnul.

Mulţi oameni numesc corect botezul unui prunc. În Biserica metodistă şi în multe altele, ei îi stropesc cu apă când sunt mici. Aceasta este în ordine, dar eu încerc să stau întotdeauna pe ceea ce spune Biblia şi să fac întocmai. În Biblie niciodată nu scrie nicăieri despre botezul copiilor. Nicăieri prin istorie, până la începutul Bisericii catolice, nu s-a practicat aşa ceva. (Bebeluşul începe să plângă).

Vedeţi, voi trebuie să aveţi interpretarea corectă. În Biblie scrie că ei au adus copilaşii la Isus ca să fie binecuvântaţi, iar El Şi-a pus mâinile peste ei şi i-a binecuvântat. Astfel, noi continuăm să facem tot aşa.

Acum să ne plecăm capul.

Tatăl ceresc, această femeie tânără şi soţul ei, au venit în seara aceasta cu scumpa lor fiică, Rebekah, care le-a fost dată în grijă s-o crească în ascultare de Dumnezeu şi o aduc s-o prezinte înaintea Domnului. Mama mi-a dat-o din braţele ei, iar eu Ţi-o dau Ţie, pe micuţa Rebekah. Dumnezeule, fii cu ea şi binecuvânteaz-o. Binecuvântează-i tatăl şi mama. Fie ca ei să trăiască loiali, o viaţă lungă şi dacă va fi posibil, să vadă Venirea Domnului Isus. Fie ca acest copilaş să crească în cunoştinţa Domnului, iar dacă va fi un mâine, fie ca ea să fie un mare martor al Tău. Îngăduie aceasta, Doamne.

Dacă ai fi aici pe pământ, această femeie şi soţul ei, şi-ar aduce copilaşul la Tine. Dar noi, slujitorii Evangheliei, suntem reprezentanţii Tăi. Astfel, Îţi dăm acest copil, pentru o viaţă de slujire în Împărăţia Ta, în Numele Fiului Tău, Domnul Isus Hristos. Amin.

Fii binecuvântată, micuţă Rebekah. Ce lucru dulce! Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi şi copilul, să vă dea o viaţă lungă şi fericită, în slujba lui Dumnezeu.

Nu ştiu dacă sunt suficient de puternic fiindcă acesta este băiat. Care-i numele lui? (Mama zice, „Stanley Victor Cleveland.”). Stanley… („Stanley.”). Stanley Victor …(„Cleveland.”). Cleveland. Cleveland. (‚Cleveland.”). Cleveland. Micuţul Stanley, ce nume frumos! Oh, ce băieţel frumos! Aveţi un băiat frumos. El este în regulă. Ştiţi că noi nu practicăm botezul copiilor, ci doar îi binecuvântăm. Nu există nimic formal referitor la aceasta. El este un copilaş foarte drăgălaş. I-am uitat prenumele… Nu cred că am să-l pronunţ corect. („Cleveland.”). Cleveland. În ordine. Să ne plecăm capetele.

Tată Ceresc, acest cuplu aduce acest bebeluş, pe micul Stanley Cleveland, să fie închinat Domnului Isus. Păstorul bisericii de aici şi eu, stăm împreună în unitate în lucrarea Domnului şi Îţi dăm acest copil pentru o viaţă de slujire. Tu l-ai dat mamei şi tatălui său şi acum ei mi l-au dat mie, ca să-l pun din braţele mele în ale Tale. Dumnezeule, binecuvântează-i pe tatăl şi mama lui. Binecuvântează băieţelul şi fie ca toţi să trăiască o viaţă lungă şi fericită în slujba Ta. Fie ca acest copil să fie crescut în ascultare de Dumnezeu, să-L slujească, să se teamă de El şi să-L iubească în toate zilele vieţii lui. Ei Ţi-au adus copiii să-i binecuvântezi iar noi ne punem mâinile peste acest copil ca să-l binecuvântezi în Numele Domnului. Fie ca el să trăiască o viaţă lungă şi fericită, plină de sănătate şi putere în slujirea Ta. Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, micuţule Stanley. Ai un băiat frumos.

Acum, vă voi cere o mică favoare celor mici şi adolescenţilor. Ştiu că este greu, că nu puteţi sta foarte mult deoarece picioarele voastre au contracţii musculare, dar în seara aceasta mă apropii de ceva de care nu m-am apropiat niciodată înainte şi există ceva despre care voi vorbi şi la care aş vrea să fiţi şi voi prezenţi.

Acesta-i motivul pentru care în această dimineaţă, nu am vrut să pun timpul acela înaintea Mesajului. Eu nu am vorbit niciodată despre absolutul meu şi cred că nici nu voi vorbi cândva. El este foarte minunat!

În seara aceasta, voi vorbi despre ceva ce nu ştiu. Este un lucru mare pentru un predicator să spună că va vorbi despre ceva ce nu ştie, dar mă aventurez şi încerc s-o fac cât mai bine, pentru ca această biserică să poată înţelege.

Apoi, această bandă … cred că băieţii înregistrează. Aş vrea ca oricine ascultă banda, dacă este ceva care vă nedumereşte, să nu spuneţi nimic altceva decât ceea ce este acolo. Nu spuneţi nimic contrar la ceea ce este pe bandă.

Foarte mulţi scriu despre „Sămânţa Şarpelui” şi spun că am zis cutare şi cutare lucru. Atunci mă duc, iau benzile, le ascult din nou şi văd că nu am spus aşa ceva. Vedeţi, oamenii judecă lucrurile greşit.

Odată, după învierea Lui, Isus Se plimba cu apostolii şi Petru l-a văzut pe Ioan, ucenicul care la Cină se rezemase pe pieptul Lui, aşa că I-a zis lui Isus: „Ce se va întâmpla cu omul acesta?”

Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine.” Din pricina aceasta a ieşit zvonul că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu îi zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?” El nu a zis că va rămâne, dar, vedeţi, este foarte uşor să înţelegeţi greşit. (Ioan 21.20-23).

Eu nu condamn pe nimeni pentru că face aceasta, deoarece o fac şi eu uneori. Şi toţi oameni o fac. Dacă apostolii, care au umblat cu Domnul nostru, L-au înţeles greşit, ce să zicem noi? Ei niciodată nu L-au înţeles clar… dar la urmă, au zis: „Iată, acum înţelegem. Acum credem. Şi ştim că nimeni nu trebuie să-Ţi spună ceva, pentru că Tu cunoşti toate lucrurile.”

Şi Isus a zis: „Acum credeţi?” Vedeţi? „După tot timpul acesta, aţi ajuns să credeţi în sfârşit?”

Aceasta este ceva omeneşte. Toţi suntem oameni şi de multe ori înţelegem greşit. Dar dacă este ceva care vă pune în încurcătură, ascultaţi banda din nou. Ascultaţi atenţi şi sunt sigur că Duhul Sfânt vă va descoperi.

Aşteptaţi puţin. Vreau să prindeţi bine ideea, deoarece mulţi nu vor avea banda. Aş vrea ca voi să fiţi siguri că aţi reţinut-o.

Să ne apropiem de aceasta plini de respect, pentru că vreau să vă vorbesc vreo treizeci şi cinci sau patruzeci de minute ca să puteţi înţelege, pentru că acesta este un timp uimitor pentru mine. De curând mi s-a întâmplat ceva şi nu am ştiut ce să fac. Vedeţi? Şi eu sunt în cea mai îngrozitoare strâmtorare în care am fost cândva, de la începutul slujbei mele, aşa că haideţi să ne plecăm capetele înainte de a ne apropia de Cuvânt.

Tată Ceresc, de curând am predicat despre subiectul, „Presupunere.” „A presupune ceva” înseamnă „a te aventura să afirmi ceva fără autoritate.” Doamne, poate că în seara aceasta am luat asupra mea să le spun ceva oamenilor, fără să am o viziune cu privire la aceasta. De aceea, Doamne, cercetează-mă şi închide-mi gura ca să nu spun ceva greşit. Tu ai închis gura leilor, ca să nu-l vatăme pe Daniel când a fost aruncat în groapa lor. Mă rog ca, dacă încerc să spun ceva greşit, Tu să îmi închizi gura pentru că ai putere să faci aceasta. Dar, dacă acela este adevărul, Doamne, binecuvântează-mă şi ajută-mă să merg mai departe. Tu ştii ce se apropie, de aceea vin, chiar în acest ultim moment, la amvon să încerc să aduc la lumină aceste lucruri. Ajută-mă, Te rog.

Binecuvântează această bisericuţă şi acest grup care a venit aici din multe state. Oh, când umbrele serii cad, noi suntem foarte bucuroşi că avem un loc unde să venim. Când lumea este foarte confuză şi nu ştie unde stă, noi suntem bucuroşi pentru că „Numele Domnului este un turn puternic, şi cel neprihănit fuge în El şi este salvat,” iar noi nu ne bazăm pe cuvinte ci pe descoperire…

Ascultă-ne rugăciunea, Tată, în timp ce apar Luminile serii şi soarele se apropie de apus, deoacere credem că acesta este timpul în care trăim: la apusul soarelui. Îţi mulţumim solemn, Doamne, şi din toată inima pentru lucrurile pe care le-ai făcut pentru noi. Îţi mulţumim pentru visele pe care ni le-ai dat cu privire la epocile Bisericilor şi pentru faptul că toate au fost întocmai. Astfel, ştim că numai Tu, Doamne, ai putut face aceasta, pentru că noi suntem muritori născuţi în păcat şi nu există nimic bun în noi.

Dar mă gândesc că Tu poţi lua o fiinţă umană, să o speli cu apa Cuvântului şi prin Sângele lui Hristos şi să-ţi întinzi mâna peste ea în aşa fel încât să nu-şi mai folosească gândirea proprie, ci să lase gândirea lui Hristos, care cunoaşte toate lucrurile. Îţi mulţumesc, Tată.

Noi binecuvântăm Numele Tău cel Sfânt şi binecuvântăm şi acest grup mic, în Numele Tău. Binecuvântăm păstorul, pe fratele Neville, care este slujitorul Tău credincios şi devotat. Binecuvântăm diaconii, oamenii de încredere şi fiecare mădular al Trupului lui Hristos, de aici şi de pretutindeni din lume, în Numele Domnului Isus.

Oh, în timp ce vedem această umbră întunecată, teribilă căzând peste faţa creştinismului, ştim că timpul se apropie. Va fi o răpire şi Biserica va fi ridicată. Doamne, lasă-ne să mărşăluim înainte, privind la Autorul şi Încheietorul, Hristos. Îngăduie aceasta, Doamne, şi în timp ce ne mişcăm înainte, în Numele Domnului Isus, să preluăm aceste lucruri care au fost puse pe inimile noastre. Te rugăm să fii cu noi şi să ne ajuţi. Primeşte slavă din aceasta, Doamne, pentru că ne predăm Ţie, cu Cuvântul Tău, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Acum, dacă aveţi un creion şi o hârtie, mi-ar place să scrieţi câteva lucruri sau ceva ce doriţi. Doar pregătiţi-le. Şi dacă doriţi puteţi să notaţi versetele citite.

În seara aceasta, vrem să citim un text din cartea Apocalipsei lui Isus Hristos. Eu cred că aceasta este Descoperirea lui Isus Hristos cum scrie în Carte, de aceea, orice descoperire care va fi contrară acestei descoperiri, va fi greşită. Eu cred că vom cita aceasta din nou. „Orice descoperire care nu se va potrivi cu aceasta este falsă. Totul trebuie să fie conform Scripturii.

Acum, aş dori să citesc din Apocalipsa lui Isus Hristos capitolul 10, de la 1 la 7. Ascultaţi atenţi şi rugaţi-vă pentru mine.

 

„Apoi am văzut un alt înger puternic, care cobora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.

În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ,

şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas care zicea: „Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!”

Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ, şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer

şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nici o zăbavă,

ci că în zilele în care îngerul al şaptelea, va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.”

 

Tema din seara aceasta se intitulează: „Domnilor, Este acesta semnul sfârşitului?”

Noi ştim cu toţii că trăim într-un timp glorios pentru biserică, dar un timp îngrozitor pentru necredincioşi. Trăim într-unul dintre cele mai periculoase timpuri dintre toate câte au fost de la întemeierea lumii. Nici un profet şi nici un apostol, nu a trăit vreodată într-un timp ca cel în care trăim noi acum. Acesta este sfârşitul.

Acesta este scris în ceruri; este scris peste faţa pământului. Acesta este scris în fiecare ziar; dacă puteţi citi scrisul de mână, este sfârşitul. Profeţii au trăit în timpul când scrisul de mână pentru acel timp era pe perete. Toate naţiunile, pământul, orice lucru, timpul, sunt la sfârşit. De aceea trebuie să cercetăm Scripturile, ca să aflăm ceasul în care trăim.

Întotdeauna, un profet adevărat al lui Dumnezeu va merge la Scripturi. De aceea el este un absolut. În Vechiul Testament, întotdeauna când profeţii au zis ceva, acolo a fost un profet care a stat cu Cuvântul. El L-a urmărit pe Dumnezeu prin viziuni. Şi dacă viziunea lui era contrară Cuvântului, era greşită. Aceea este calea lui Dumnezeu prin care Cuvântul ajunge la poporul Lui. Mă auziţi bine în spate? (Fratele Branham face pauză).

Nici nu ştiu de unde să încep. Este un mare privilegiu pentru mine, să ştiu că acest tabernacol a fost prima mea biserică. Este un lucru glorios. Nu voi uita niciodată lucrul acesta, nici chiar dacă Isus va zăbovi şi voi ajunge să fiu de sute de ani. Îmi amintesc de ziua când am pus piatra unghiulară acolo în colţ şi de viziunea pe care mi-a dat-o El în dimineaţa aceea, cu privire la acest tabernacol. Cred că vă amintiţi cu toţii. Este scris şi în cărţi şi s-a împlinit întocmai, literă cu literă.

Cred că în toţi anii aceştia, El a împlinit tot ceea ce am vorbit în faţa oamenilor. Mulţi au venit cu vise, iar Domnul mi-a îngăduit să le pot tălmăci înaintea lor, dar au fost şi multe cazuri în care nu am fost în stare să le tălmăcesc.

Niciodată nu am încercat să le prezint oamenilor o şmecherie care are toate răspunsurile, ci am încercat să fiu cinstit, să spun adevărul şi să spun numai ceea ce mi-a spus El.

Aş vrea să vă spun că nu am nimic împotriva oamenilor, dar în timpul în care trăim, există mulţi … când vedeţi o persoană care are răspunsul la orice lucru, să ştiţi că este contrară Cuvântului.

Isus a zis: „Mulţi leproşi erau în Israel, în vremea prorocului Elisei; şi totuşi nici unul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman Sirianul.” (Luca 4.27). În optzeci de ani sau cât a trăit Elisei să fie vindecat un singur lepros? Multe văduve erau şi în zilele lui Ilie, dar el a fost trimis numai la una. Mai mult, ştim că există multe lucruri pe care le face Dumnezeu şi pe care nu le descoperă slujitorilor Lui şi că nici un slujitor nu este mai mare decât Domnul lui. Şi apoi, Dumnezeu nu-Şi va împărţi slava cu nimeni. El este Dumnezeu. Dacă un slujitor vine într-un loc şi încearcă să ia locul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îi ia viaţa şi-l mută undeva. Ar trebui să nu uităm aceasta.

Eu nu pot să spun tălmăcirea unui vis până nu îl văd exact într-o viziune sau vis. Mulţi dintre voi ştiţi că mi-aţi spus visul şi nici nu l-aţi spus tot. Dar când l-am văzut,     m-am întors şi v-am spus că a rămas mult nespus din el şi apoi v-am spus ceea ce aţi uitat. Voi ştiţi că acesta este adevărul. Dacă este corect, spuneţi: „Amin.” (Adunarea spune: „Amin.”). Lucrurile pe care nu mi le-aţi spus din visul vostru dovedesc că tălmăcirea este corectă. Cum a zis şi Nebucadneţar, „Dacă nu îmi poţi spune ce am visat, de unde voi şti că ai primit tâlcuirea lui?”

De aceea nu trebuie să luăm o părere şi să zicem, „AŞA VORBEŞTE DOMNUL.” Nu trebuie să facem aşa ceva ci, înainte de-a putea spune că visul respectiv este de la Dumnezeu, trebuie să avem un răspuns direct, un răspuns de la Dumnezeu. Nu o impresie, nu o senzaţie; nu contează cât de mult pulsează. Voi aţi putea zice: „Nu cred că este aşa!”, dar când spuneţi, „AŞA VORBEŞTE DOMNUL,” acela nu sunteţi voi.

Priviţi la platformă. L-aţi văzut greşind vreodată? „AŞA VORBEŞTE DOMNUL” este perfect, nu a greşit niciodată. Şi cât timp este „AŞA VORBEŞTE DOMNUL,” nu poate greşi.

Până acum, El m-a protejat pentru că L-am aşteptat întotdeauna. Nu am încercat să caut popularitate sau slava deşartă a oamenilor. Dimpotrivă, am încercat să trăiesc umil, cât am putut de bine; să trăiesc viaţa pe care cred că ar trebui să o trăiască creştinul. Dar nu am fost în stare să o fac de la mine, ci El este Cel care a făcut-o până în ziua de astăzi. Aşa că zic: El este Cel care m-a condus.

Se pot spune o mulţime de lucruri, dar ar dura prea mult, şi apoi toţi sunteţi conştienţi de aceasta. Singurul motiv pentru care am vrut să spuneţi „Amin,” cei care aţi avut vise şi vi le-am tălmăcit întocmai, spunându-vă şi ce aţi uitat afară, este pentru că acest Mesaj se înregistrează; îl vor asculta oameni din toate naţiunile. Şi când vor auzi acel „Amin,” vor şti că există glasuri care stau sub slujba aceasta, care ştiu bine ce este greşit, şi care nu spun niciodată „Amin” la ceva fals. „Amin” înseamnă „aşa să fie,” înseamnă a aproba un lucru.

Toată viaţa, de când eram doar un băieţel, a existat ceva ce m-a deranjat. Am avut o viaţă foarte ciudată, greu de înţeles. Chiar şi soţia mea s-a scărpinat în cap şi mi-a zis: „Bill, nu cred că te înţelege cineva.”

„Nici eu nu mă înţeleg.” Deoarece, m-am supus,     m-am predat lui Hristos, cu mulţi ani în urmă, El mă conduce. Eu nu încerc să înţeleg aceasta, ci merg unde mă conduce El şi încerc să fac totul cât pot de bine.

Îi sunt mulţumitor pentru soţia şi copiii mei, care au încredere că nu le spun nimic greşit. Ei cred tot ce le spun şi se ţin de aceasta, pentru că ştiu că nu le spun nimic greşit. Şi să spun ceva greşit unuia dintre copiii lui Dumnezeu? Nu, domnilor! Dumnezeu vrea ca toţi copiii Lui să fie învăţaţi corect. Vrea să fim cinstiţi şi corecţi cu ei şi El ne va binecuvânta pentru aceasta.

Peste tot, în călătoriile pe care le-am făcut, s-au întâmplat lucruri pe care nu le-am putut înţelege. Dar unul dintre lucrurile pe care nu le pot înţelege, sunt vedeniile pe care le aveam când eram doar un copil. Eu vedeam şi le spuneam părinţilor mei lucrurile care urmau să se întâmple, dar ei credeau că sunt agitat. Însă ceea ce era ciudat, este că se întâmpla întocmai cum vedeam. Voi ziceţi: „S-a întâmplat înainte de convertirea ta?” Da.

Biblia spune că „Darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă.” Voi sunteţi născuţi în această lume pentru un scop. Dar nu pocăinţa aduce darurile, ci ele sunt hotărâte mai dinainte pentru voi.

De când eram doar un băieţel, dorinţa mea a fost să plec în vest pentru că nu îmi plăcea locul în care trăiam.

Apoi am fost împuşcat şi a trebuit să fiu operat. Şi în timp ce mă aflam sub anestezie, mă gândeam că merg în jos. Eterul m-a scos afară şi am fost „plecat” timp de opt ore. Medicii erau foarte îngrijoraţi pentru că nu puteau să mă aducă înapoi. Mi-au făcut o operaţie dificilă şi nu aveau penicilină. Arma unui prieten s-a descărcat din greşeală şi m-a împuşcat în ambele picioare.  Şapte luni mai târziu, mi s-a făcut o altă anestezie, iar când mi-am revenit se părea că stau afară în preria din vest. Pe cer era o cruce mare de aur iar Slava lui Dumnezeu strălucea pe ea. Eu stăteam acolo şi o priveam.

Ştiinţa a dovedit că Lumina, pe care o vedeţi în poză în seara aceasta, este o Fiinţă supranaturală. Este aceeaşi Lumină care l-a doborât pe sfântul Pavel la pământ. Este aceeaşi Lumină care a condus copiii lui Israel prin pustiu. Aţi observat? Acest Înger a fost îmbrăcat într-un nor. Vedeţi, în timpul zilei El a fost un Nor.

Oamenii nu au înţeles şi s-au gândit că sunt greşit, că o spun de la mine, dar Duhul Sfânt, care S-a ascuns de instrumentele ştiinţifice şi de oamenii de acolo, a îngăduit să I se facă câteva fotografii atunci când am zis: „Văd că persoana aceasta este umbrită de moarte, o umbră neagră este peste ea.”

Cu câteva săptămâni în urmă am fost într-un oraş şi cineva avea un aparat de fotografiat. Voi ştiţi că noi nu permitem să se facă fotografii în timpul adunărilor, dar când m-am adresat unei doamne care şedea acolo şi era o străină pentru mine (Aceasta se întâmpla în Southern Pines), şi am zis: „Peste această doamnă este o umbră neagră.” apoi am continuat: „Tu vii de la doctor şi el ţi-a zis că ai cancer la ambii sâni. Ei au renunţat la tine. Tu eşti umbrită cu o aureolă neagră, de moarte,” a făcut o fotografie.

Ceva i-a zis acelei surori, care şedea alături de femeia cu care vorbeam, şi care avea un aparat de fotografiat cu bliţ: „Fă-i o poză.” Dar ea nu a vrut să o facă. Acel Ceva i-a zis din nou: „Fă o poză!” Însă ea a refuzat din nou s-o facă. Când i s-a cerut însă a treia oară să facă poza, ea s-a hotărât şi a făcut-o, iar ştiinţa a dovedit că este autentică. Este fotografia în care se vede o umbră neagră.

După ce femeia a crezut şi s-a făcut rugăciunea, sora a făcut o altă fotografie în momentul când am zis: „Umbra   s-a dus.” Vedeţi? Şi doamna trăieşte, prin harul lui Dumnezeu.

Acum înţelegeţi ce vreau să spun? (Adunarea răspunde: „Amin.”). Dacă le veţi spune adevărul, poate vor râde de voi pentru o vreme; poate sunteţi înţeleşi greşit pentru un timp, dar dacă veţi sta cu Cuvântul lui Dumnezeu, El va dovedi că acela este Adevărul. Mergeţi numai înainte. Poate dura ani dar, ca în cazul lui Abraham şi al celorlalţi, El va face ca Adevărul să iasă la suprafaţă.

Când acel Înger, care a coborât atunci…. Cred că mai este şi altcineva în audienţă, afară de soţia mea, care a fost acolo când Îngerul Domnului a coborât la râu înaintea oamenilor. Ridicaţi mâinile. Da, iată-i. Vedeţi? O văd şi pe sora Wilson ridicând mâna. A stat şi ea acolo. Şi soţia mea. Nu ştiu cine a mai stat acolo pe mal, pentru că la acel botez, care a avut loc la ora două după-amiaza, au fost prezenţi o mulţime de oameni. Cerul era ca de aramă, pentru că nu plouase de săptămâni, iar El a coborât cu un vuiet şi El a zis:

„Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis ca premergător a primei veniri a lui Hristos, tu eşti trimis cu un Mesaj care va pregăti a doua venire a Lui!”

Mulţi dintre oamenii de afaceri din oraş, care au stat pe mal, m-au întrebat ce a însemnat aceasta, iar eu le-am răspuns: „Lucrul acesta nu a fost pentru mine, ci pentru voi, deoarece eu cred.” Cred că vă amintiţi cu toţii că acel Înger a plecat spre vest. S-a înălţat spre cer, a trecut peste pod şi apoi s-a îndreptat spre vest.

Mai târziu, am întâlnit un astrolog, care este asemenea magilor din vechime. El mi-a vorbit de o constelaţie de stele asemănătoare cu constelaţia care a fost văzută de înţelepţii din Babilon coborând peste Palestina; acele trei stele într-o constelaţie. Voi m-aţi auzit vorbind de multe ori despre aceasta. Ştiţi că în aceste ultime săptămâni,   s-a dovedit că este adevărat?

Frate Sothmann, ai ziarul la tine în seara aceasta? Acest lucru este scris în ziarul de duminică, nouă decembrie. Un reporter a fost acolo şi a scris despre aceste lucruri… Este mai târziu decât vă gândiţi.

Nu-l văd pe fratele Fred. Frate Sothmann, eşti aici? Ai ziarul la tine, frate Sothmann? Ziarul este la el. Poate îl voi citi mâine seară, pentru că în seara aceasta nu am timp.

Magii evrei din Babilon studiau stelele şi au văzut cum se aliniază într-o constelaţie, iar când au văzut aceasta, au ştiut că Mesia era pe pământ. Ei au ajuns la Ierusalim după o călătorie de doi ani şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor?” Ei au umblat în sus şi-n jos pe străzi întrebând de El, dar iudeii au râs de ei şi au zis: „Acesta este un grup de fanatici!” Ei nu ştiau nimic, dar Mesia era deja pe pământ. Voi cunoaşteţi restul povestirii. Mâine seară vom citi şi articolul.

Viziunile nu pot greşi, pentru că sunt de la Dumnezeu. Eu eram în autobuz şi am simţit că cineva mă trage de mână. Eram un tânăr paznic de vânătoare, sau dacă nu mă înşel s-a întâmplat înainte de a ajunge paznic, şi acel mag a venit şi mi-a spus acele lucruri, ceea ce m-a speriat foarte tare deoarece mă temeam de astrologi. Dar mai târziu am aflat că magii din Biblie au avut dreptate, deoarece Dumnezeu anunţă mai întâi în cer ceea ce urmează să se întâmple pe pământ, urmărind acele corpuri cereşti.

„…Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.” (Fapte 10.34-35).

…Mă temeam şi să vorbesc cu ei, dar acest mag mi-a zis: „Niciodată nu vei avea succes în răsărit.” Şi a continuat:

„Tu eşti născut sub un semn. Acel semn, acea constelaţie, a apărut în ziua naşterii tale şi stelele s-au înclinat spre vest. De aceea trebuie să mergi în vest.”

„Uită aceasta!” i-am zis eu. Nu voiam să am nimic a face cu aşa ceva, dar cu toate aceste nu-mi puteam scoate din inima ce-mi spusese.

Apoi, în seara aceea am fost acolo sus şi am vorbit despre aceste viziuni. Nu puteam înţelege, iar fraţii mei baptişti mi-au spus că aceea a fost de la diavolul. Apoi, când a apărut Îngerul, El a pus totul în Scriptură şi a zis: „Aşa cum a fost atunci!…” În timp ce preoţii se certau din pricina unor lucruri neînsemnate, a diferenţelor lor, magii au urmat steaua şi au ajuns la Hristos.

Predicatorii spuneau că Isus era un impostor, un Belzebub, dar dracii strigau: „Te ştim cine eşti; Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu. Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” (Matei 8.29).

Odată, pe când Pavel şi Sila se îndreptau spre locul de rugăciune, au întâlnit pe stradă o ghicitoare. Oamenii din locul acela ziceau despre ei: „Oamenii aceştia sunt nişte impostori. Ne dezbină bisericile şi întorc totul pe dos prin vorbirea lor.” Dar ce s-a întâmplat când s-au întâlnit cu acel mag mic, cu acea ghicitoare? Ea a zis: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” (Fapte 16.17).

Pavel a mustrat duhul din ea, pentru că nu avea nevoie de un ajutor care să mărturisească cine era el. Isus le-a spus întotdeauna să tacă. Dar aceasta arată că uneori, diavolii ştiu mai multe despre anumite lucruri ale lui Dumnezeu decât ştiu predicatorii, care devin foarte legaţi de biserică. Aceasta este mărturia Bibliei şi Dumnezeu nu se schimbă.

Într-o zi, cu cinci ani în urmă, coboram de la fratele Norman şi conduceam pe stradă. Tocmai avusesem o adunare acolo sus şi Domnul mi s-a arătat într-o vedenie. Se părea că stau în faţa porţii mele şi că era vreme rea.

Cred că mulţi dintre voi vă amintiţi vedenia. Este scrisă în cartea mea de viziuni. Mi le-am notat ca să fiu sigur că nu le voi uita.

În această viziune am văzut că se întâmplase ceva şi în curtea mea erau o mulţime de pietre. Peste tot erau gredere şi maşini de răzuit, iar pomii au fost tăiaţi şi dezrădăcinaţi. Am vrut să intru pe poartă dar era blocată cu pietre. Atunci am ieşit afară şi l-am întrebat pe un om: „De ce asta?”, dar el a devenit foarte ostil, mi-a întors spatele şi a zis: „Aşa sunteţi voi, predicatorii!”

„Numai te-am întrebat de ce faci asta?”, am spus eu. „Tu ai venit pe partea mea de stradă. De ce ai făcut aceasta?” Dar când am spus aceasta, era aproape să mă lovească şi mi-a întors spatele.

Atunci m-am gândit: „Sunt gata să-i spun că el nu ştie despre ce vorbeşte.” Dar un Glas mi-a vorbit şi a zis: „Să nu faci aceasta. Tu eşti un predicator.” „Foarte bine,” am spus eu şi m-am întors.

Atunci am văzut că în dreapta mea, chiar în faţa porţii mele, era o căruţă de prerie. Cred că ştiţi ce înseamnă o căruţă acoperită, cu caii prinşi la ea. În partea opusă a conducătorului era soţia mea. M-am uitat în spate şi am văzut că copiii erau acolo. Atunci m-am urcat în căruţă şi     i-am zis soţiei mele: „Dragă, am rezistat cât am putut.” Apoi am apucat hăţurile calului şi am pornit spre vest, iar un glas mi-a zis: „Când se va întâmpla aceasta, să porneşti spre vest.”

Fratele Woods este administratorul bisericii de aici… Câţi vă amintiţi acum viziunea? Vă amintiţi ce v-am spus? Sigur. Este scrisă pe hârtie. Am spus-o fratelui Woods, iar el a adus la biserică, acest lot de acolo pentru că intenţionează să construiască o casă de piatră. Eu i-am zis: „Să nu o faci, frate Woods, pentru că ei nu-ţi vor da niciodată banii pe ea.” Aceasta s-a întâmplat cu cinci ani în urmă. Mă gândeam: „Poate vor aduce acel pod pe aici şi pietrele acelea sunt subsolul meu aruncat în aer, etc. Ei bine, el nu a mai zidit nimic, iar eu am uitat de aceasta.

Este ciudat ce s-a întâmplat cu un an în urmă. Într-o seară am avut servicii la fratele Junior Jackson, un predicator metodist care a primit Duhul Sfânt, a fost botezat în Numele lui Isus Hristos şi păstoreşte una din bisericile noastre surori.

Lăsaţi-mă să vă arăt cum lucrează Dumnezeu cu poporul acesta… O spun din toată inima. Nu ştiu nici o altă adunare din toată lumea, în care Duhul lui Dumnezeu să lucreze ca în adunarea aceasta.

Acum, vă voi arăta ce se va întâmpla. Fratele Jackson a visat un vis. Eu am plecat din biserica lui, dar el nu a putut scăpa de acel vis, ceea ce îl neliniştea. Cât a durat aceasta, frate Jackson? (Fratele Jackson zice: „Păi am avut visul în februarie ’61.”).

A avut visul în februarie 1961. El a venit la mine şi mi-a zis: „Am ceva pe inimă şi trebuie să-ţi spun, frate Branham.”

„Spune, frate Jackson.”

Şi el a zis: „Am visat un vis” Am stat liniştit şi l-am ascultat. „Am visat că era un deal mare cu iarbă. Şi sus pe vârful acestui deal, unde apa a spălat solul, era o piatră din vârf, o stâncă fără iarbă. Pe unde a spălat-o apa, era scris ceva pe acea stâncă, iar tu stăteai acolo şi tălmăceai acele cuvinte. Fraţii din Georgia şi de peste tot, toţi stăteam împreună şi ascultam cum tălmăceai acel scris tainic de pe stâncă.

Apoi ai luat ceva ca o bară sau o rangă de fier, foarte ascuţită. Nu ştiu cum ai făcut aceasta, dar ai atins vârful acelui munte, ai tăiat stânca de jur împrejur şi i-ai ridicat vârful. Stânca era în formă de piramidă.”

Aceasta s-a întâmplat cu câteva luni înainte ca să aduc Mesajul piramidei. El a continuat: „Când ai ridicat vârful stâncii, am văzut că acolo era o piatră albă ca marmura. Şi tu ai zis: „Soarele, lumina nu a strălucit niciodată pe această piatră.”

Acesta este adevărul, pentru că lumea a fost întemeiată înainte de a fi lumina. Noi ştim cu toţii aceasta. Dumnezeu s-a mişcat peste ape şi a spus: „Să fie lumină”, dar, de-a lungul epocilor, lumina aceea nu a venit niciodată peste acea piatră.

El a zis: „Priviţi această piatră, pentru că Lumina nu a venit niciodată peste ea până acum.” Şi când toţi s-au ridicat şi eu le-am spus să urmărească aceasta, au venit să se uite înăuntru. Dar el a zis, că în timp ce ceilalţi se uitau înăuntru, m-a urmărit cu coada ochiului şi a văzut cum m-am strecurat pe o parte şi am pornit spre vest, spre apusul soarelui, urcând un deal, coborând altul, urcând un deal, coborând un altul, şi m-am făcut tot mai mic până nu m-a mai văzut.

Spunea că la o vreme după ce am dispărut, fraţii s-au întors spre el şi l-au întrebat: „Unde a dispărut? Unde a plecat?'” Şi fratele spunea că unii au luat-o într-o parte, alţii în cealaltă parte şi doar câţiva au rămas privind atenţi la ceea ce le-am spus eu.

Acum fiţi atenţi la tâlcuirea visului, despre care eu nu i-am spus niciodată nimic, nici n-am comentat ce au vorbit ei. Am spus doar „Da” şi inima mea bătea cu putere. În ce priveşte scrierea aceea tainică, o voi lăsa pentru o vreme.

Fratele Beeler este cu noi de obicei. Eşti aici, frate Beeler? Da, este acolo în spate. Billy mi-a a zis:

„Fratele Beeler este epuizat pentru că a avut un vis ciudat.” Astfel, într-o seară m-am dus până la el acasă să văd ce face. Şi fratele mi-a zis: „Frate Branham, am avut un vis ciudat. Am visat că m-am dus jos, la un curs de apă spre vest. Şi acolo, în partea stângă era un drum care mergea spre vest. Se părea ca eram la vânătoare de bovine. Din întâmplare am privit în partea dreaptă şi am observat că tu erai acolo şi păşteai o turmă mare de vite; era foarte multă hrană. Apoi am văzut că ai luat vitele acelea şi le-ai dus înapoi în susul râului. Se părea că i-am făcut semn să aibă grijă de ele. Atunci el s-a gândit: „Ştiu că va fi uşor pentru vitele acestea. Ele vor merge pe calea liniei de minimă rezistenţă, dar fratele Branham voia ca ele să stea pe partea dreaptă a râului. Mă voi duce însă înapoi şi nu le las să treacă râul de cealaltă parte. Am să le ţin pe partea dreaptă cu orice preţ. Dar curând a observat că eu nu am urmat vitele ci m-am dus înainte, spre vest. Atunci şi-a zis: „Trebuia să colinde prin toate locurile.”

Nu mult după aceea l-am întâlnit. Mi-a povestit că a fost un pic şmecher, aşa că s-a dus înapoi să se uite. Şi a zis că eu am mers la un munte mare, dar deodată am dispărut, în timp ce el se întreba ce este greşit. Apoi a coborât şi a observat că în dreapta lui curgea un pârâu mic, care se despărţea în două la stânga. Cred că este corect, frate Beeler. Da. Apoi a văzut că lângă mine erau cascade groaznice. Atunci s-a gândit că aş putea fi prins în cascadele acelea şi să pier, dar când a privit spre ele, a văzut că formau de fapt o fântână arteziană care ţâşnea de acolo, însă apa nu se ducea înapoi în pământ. Apoi s-a uitat peste ramificaţia aceea mică a pârâului şi a văzut nişte animale mici cu urechi rotunde şi a zis: „Cred că voi lua unul,” şi a trecut.

Apoi s-a gândit la mine şi s-a urcat pe o movilă mică, să se uite dincolo să vadă dacă era vreo ieşire mică, îngustă, prin care să pot merge, „dar”, spunea el, „nu exista nimic.” Atunci a devenit foarte îngrijorat şi se întreba: „Oare ce s-a întâmplat cu fratele nostru? Mă întreb ce s-a întâmplat cu fratele Branham?” Şi pe când era mai speriat, a zis că m-a auzit vorbind. Stăteam pe vârful unui munte şi îi spuneam tălmăcirea unui vis pe care îl avusese mai demult, apoi i-am spus să aştepte, pentru că într-o zi îl voi întâlni pe o insulă.

Tălmăcirea acelui vis este aceasta: Întrucât cursul pârâului era mare, acela era cursul vieţii. Eu mergeam spre vest pe el. De cealaltă parte era multă iarbă, dar şi multe desişuri, spini şi junglă. În felul acela Îl caut eu pe Domnul şi hrana Domnului: prin greutăţi. Vitele pe care le conduceam erau această biserică pe care o ţin de partea aceasta. Ele pot merge însă foarte uşor pe drumul acela care reprezintă secta.

Eu m-am întors pe drum să am grijă ca ei să nu meargă în vreo sectă. Peretele care era imposibil de trecut şi care mă ţinea să nu merg în vest, a fost problema taxelor avută cu guvernul. Nimeni nu poate înţelege cum am scăpat, pentru că perete acela m-a blocat, dar Domnul m-a scos şi am trecut de el. Te voi întâlni, frate Beeler, pe insulă.

Imediat după aceea, fratele Roy Roberson… Frate Roy, eşti aici în seara aceasta? Da, cred că este. (Cineva zice: „Este pe partea cealaltă.”). Pe cealaltă parte. El m-a chemat pentru că a avut un vis. A visat că conduceam vite. (Acesta este al treilea vis în care conduc vite). Acolo era iarbă până la burtă: hrană din belşug. Noi, fraţii eram împreună şi am venit într-un loc pentru a lua micul dejun, iar fratele Fred Sothmann s-a ridicat şi a zis: „Marele profet Ilie, va vorbi aici, astăzi la prânz.” Dar după ce am luat prânzul, toţi s-au ridicat şi au plecat, iar el se întreba de ce nu l-au aşteptat să-l audă vorbind.

Vedeţi cât de exact se potriveşte totul cu ce a zis fratele Jackson? Vedeţi cum se potriveşte exact şi cu ceea ce a zis fratele Beeler? Nimeni nu s-a aşteptat să afle.

Imediat după aceea a avut un vis, sora Collins. Eşti aici soră Collins?

Sora Collins a visat că era aici la biserică şi era programată o nuntă. Ea a văzut Mirele intrând: era desăvârşit, dar Mireasa nu era chiar aşa; totuşi Ea era Mireasa. Aceea este Biserica. Sora spune că era în desfăşurare o împărtăşire sau un serviciu, ca o Cină stabilită.

Ea aproape că şi-a ieşit din fire pentru că fratele Neville servea o Cină în biserică, dar spunea că a fost cea mai bună hrană pe care a văzut-o cândva. Era foarte flămândă, dar se gândea că el nu ar trebui să servească acea cină şi că ea şi fratele Willard ar fi trebuit să meargă la Ranch House ca să mănânce acolo. Dar când s-au dus, Lumina de pe mâna dreaptă a plecat. Voi ştiţi ce este aceea.

Hrana! Mireasa nu este desăvârşită, dar Mirele este. Mireasa nu este încă desăvârşită, dar Hrana care a fost dată nu era hrană literară, ci este Hrana spirituală care v-a fost dată peste tot. Daţi-mi voie să mă opresc un moment aici.

Vă amintiţi, frate Fred Sothmann şi frate Banks Wood, când am fost anul trecut la vânătoare de porci mistreţi în Arizona şi a vorbit Domnul? Mai ştiţi lucrurile pe care le-a făcut El în mod desăvârşit, în timp ce mergeam pe drum, arătând ce se va întâmpla? Dacă este corect, cei doi fraţi să spună, „Amin.” (Cei doi fraţi au răspuns: „Amin.”). El nu greşeşte niciodată…

Într-o zi, în timp ce conduceam, am văzut o viziune. Domnul a venit la mine când eram gata să merg în străinătate. Şi când am plecat în străinătate, ei bine, m-am văzut lângă o mare, unde se duceau vapoarele. Acolo era un bărbat mic şi scund, care a zis: „Am pregătit o barcă pentru tine, frate Branham.” Era o canoe mică, cam de un picior de lungă, dar era albă ca zăpada. Şi mi-a zis: „Aceasta este pentru ca tu să treci.”

„Oh,” am zis, „ea nu este suficientă.”

El mi-a zis: „Merge cu patruzeci de mile pe oră şi te duce în direcţia aceasta.” Te duce şi te aduce înapoi la mal.

„Dar,” am zis eu, „nu mă va putea trece dincolo.” Însă el a privit în jos şi a zis: „Du-te cum merg ei.” M-am uitat şi acolo erau fratele Fred Sothmann şi fratele Banks Woods. Stăteau într-o canoe vopsită verde, cu echipament de tabără în spatele acesteia. Fratele Banks avea o pălărie întoarsă în felul acesta, iar fratele Fred era cu a lui prinsă pe topor. Bărbatul acela a zis:

„Du-te la ei!”, dar eu i-am răspuns: „Nu, nu voi merge.”

Atunci bărbatul s-a întors spre ei şi le-a zis: „Sunteţi barcagii?”

Şi Fratele Banks şi Fratele Fred au răspuns: „Da”, dar eu am spus: „Nu, ei nu sunt barcagii. Eu sunt barcagiu şi sunt sigur că nu voi merge în direcţia aceea.”

Ei bine, m-am întors şi când m-am întors, bărbatul de pe punte a devenit prietenul meu bun, fratele Arganbright.

Viziunea a continuat şi am văzut o clădire mică şi lungă, iar un Glas mi-a vorbit… Cred că vă amintiţi cu toţii ce a spus: „Adună Hrana şi depoziteaz-o. Singurul mod în care îi poţi ţine este să le dai Hrana.” Am adunat-o şi am adus-o înăuntru: butoaie mari pline cu cei mai frumoşi morcovi şi cele mai frumoase vegetale şi alte lucruri, pe care le-am văzut cândva. Acum vă amintiţi viziunea? (Adunarea răspunde: „Amin.”).

Eu v-am spus mai târziu care era tălmăcirea vedeniei. Eram gata să plec la Zurich, Elveţia, cu fratele Arganbright, pentru o adunare de cinci seri, dar le-am spus fraţilor: „Nu voi merge.”

Într-o seară, a venit fratele Welch şi m-a luat. Am plecat într-o excursie la pescuit şi i-am spus că mă va chema fratele Arganbright, apoi am adăugat: „Bine, iat-o aici. Ei mă vor da afară.” Fratele Miner este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, dar dacă se gândesc că vei predica ceva care este împotriva doctrinei lor, sunt gata să-ţi spună să pleci de acolo. Fratele Arganbright m-a sunat şi a zis: „Frate Branham,” exact cum a zis Duhul. „Vino aici, şi adu-ţi şi soţia cu tine, deoarece nu trebuie să predici prea mult. Cred că ei vor să te aibă numai pentru o seară, dar nu trebuie să predici nici atunci.” Când am auzit ce spune, am zis. „Nu.”

„Ei bine”, a continuat el: „vino aici, tu cu soţia, veniţi toţi aici şi apoi vă voi duce într-un turneu. Oh, soţia mea, soţia ta şi toţi, ne vom duce în Elveţia şi apoi în Palestina.” Dar eu am repetat: „Nu merg.”

Le-am spus fratelui Welch, fratelui Fred şi tuturor: „Vom vorbi dimineaţă, însă mai întâi trebuie să spună ceva soţia mea.” Dar când am chemat-o, ea a refuzat să meargă. Vedeţi?

Acum, bărcuţa aceea albă era adunarea aceea singură. Este bine să mergi oriunde pe aici, pe mal, cu o adunare, dar nu este suficient chiar dacă este albă şi bună.

Fratele Fred şi fratele de acolo, au spus: „Mergem ca turişti, pentru distracţie,” dar pe mine nu mă interesa să fac aceasta. Şi faptul că am refuzat să fiu barcagiul înseamnă că ei nu erau predicatori, dar eu eram.

Şi apoi hrana… Eu nu am plecat în străinătate ci m-am întors la această adunare mică şi am făcut multe benzi, despre piramide şi orice lucru, ca să arătăm oamenilor ceasul în care trăim.

Acum comparaţi vedenia cu visurile. Aceasta a fost o viziune. Hrana este aici. Acesta este locul.

Observaţi ce a urmat. Imediat după aceea a venit sus fratele Parnell şi mi-a spus al patrulea vis. El este pe aici pe undeva. Billy nu era aici şi omul era înnebunit. Cred că fratele este din Bloomington, sau Bedford? (Cineva zice: „Lafayette.”). Lafayette. El a avut un vis, a venit la fratele Woods şi i-a zis: „Nu pot lăsa aceasta să treacă. Trebuie să îi spun fratelui Branham pentru că mă apasă.” Şi Dumnezeu ştie că nici unul dintre ei nu ştia de visele celorlalţi. Doar au venit: unu, doi, trei, patru, cinci, şase.

Fratele Parnell a zis: „Am avut un vis ciudat. Am visat că voi avea o adunare acolo sus. Şi se părea că aici era o adunare şi biserică nouă. Eu eram nedumerit şi nu înţelegeam de ce nu cooperau cele două. Apoi mi-am zis: „Ei bine, voi aştepta şi voi sta în slujbă.” Apoi a văzut că în clădire a venit un bărbat îmbrăcat cu un costum maro şi cu o carte în mână. Şi fratele Parnell a spus că acel bărbat i-a zis: „Aceasta este o adunare închisă. Este numai pentru diaconi şi administratori.” Ei bine, el s-a simţit puţin umilit şi a ieşit pe uşa noii biserici. Când a ieşit afară, ningea, era vreme rea, timp de iarnă. Ceilalţi nu ştiau nimic despre aceasta.

Când a ieşit afară, eu stăteam acolo şi priveam spre vest. Şi i-am zis: „Nu te simţii umilit, frate Parnell. Eu te voi învăţa ce trebuie să faci.”

Fratele Parnell şi ceilalţi fraţi, au ştiut că nu am dat nici o tălmăcire la aceste vise, dar ele se împlinesc chiar acum. Ai observat cât de repede am ieşit de acolo, frate Parnell, ca să nu trebuiască să-ţi spun nimic? Eu m-am dus înainte şi nu am spus niciodată nimic fratelui Woods sau vreunuia dintre ei, nimănui. Am plecat pur şi simplu, pentru că am vrut să văd spre ce se îndrepta. M-aţi auzit zicând mai târziu: „Sunt deranjat!”? Aceasta simt acum.

Apoi, fratele Parnell, mi-a zis că i-am spus: „Frate Parnell, porneşte, şi primul loc unde vei merge este Sefora.” Sefora? „Sefora,” care înseamnă liniuţă, sau punct. Şi a continuat: „Nu te opri acolo ci du-te mai departe pentru că vei întâlni o femeie bătrână. Nu te opri nici acolo, ci du-te mai departe şi vei afla o femeie şi mai bătrână. Dar nu te opri, ci continuă să mergi.” Şi noi mergeam mai departe prin zăpadă. Apoi i-am zis: „Du-te până o găseşti pe soţia mea şi când îmi găseşti soţia, opreşte-te!” După aceea a văzut cum am ieşit din zăpada, am intrat în pustiu şi am dispărut. El a privit în spate şi şi-a văzut soţia scoţând apă dintr-o fântână iar un predicator anume o trăgea de la acea fântână. Ea îl urmărea şi el s-a trezit.

Iată tălmăcirea visului tău. Nu am putut să ţi-o spun în seara aceea, ci am lăsat-o la o parte. Sefora, femeia bătrână şi femeia foarte, foarte bătrână, sunt bisericile. Vedeţi? Sefora a fost soţia lui Moise. Dar eu i-am spus să nu se oprească la ele, ci să meargă mai departe. Nu contează cât de bătrâne erau; ele sunt organizaţii. Să nu te opreşti la ele pentru că timpul lor a trecut. Dar când va ajunge la soţia mea, care este Biserica la care m-a trimis Isus Hristos, trebuie să se oprească. Aceasta este biserica din ultimul timp. Şi eu m-am dus în vest.

Apoi a venit sora Steffy… poate nu este aici, deoarece a fost la spital. Nu ştiu unde este sora Steffy… Da, iat-o. Sora Steffy a venit acasă la mine să ne rugăm înainte de a merge la spital pentru operaţie, deoarece dorea ca Dumnezeu să o binecuvânteze şi s-o ajute. Şi sunt sigur că El a ajutat-o. Atunci ea mi-a zis: „Am avut un vis ciudat, frate Branham.” „Da?”

Şi a continuat: „Am visat că am fost în vest (Acesta este al şaselea vis), şi hoinăream pe acolo. Când m-am uitat, sus pe deal stătea un bărbat foarte bătrân cu barbă albă, lungă şi cu părul crescut pe faţă. Avea o învelitoare în jurul lui, o haină, care se mişca în bătaia vântului.” Cred că este corect, soră Steffy. Şi ea a continuat: „M-am apropiat de el. Stătea pe vârful muntelui şi privea spre est. În timp ce mă apropiam, mă întrebam: „Oare cine este bătrânul acesta?” Şi ea s-a apropiat tot mai mult, iar când a ajuns lângă el, l-a recunoscut. Era profetul Ilie, care stătea şi privea spre est.

Ea şi-a zis: „Trebuie să-l văd.” Avea o problemă, aşa că a început să alerge pe deal ca să vorbească cu el. Dar când el i-a vorbit şi a întrebat-o: „Ce vrei, soră Steffy?”, eram eu.

Visul tău s-a împlinit chiar acolo, soră Steffy. Imediat după aceea, am plecat la Louisville. Ea avea nevoie de rugăciune ca să treacă cu bine peste încercare, pentru că trebuia să meargă la spital. Şi faptul că eu mergeam spre vest şi mă uitam spre est, după turma mea, este corect.

Observaţi. Eu am fost la Louisville şi când m-am întors, am vrut să ies pe poartă, dar acolo erau o grămadă de bolovani. Dl. Goynes se ducea la câmp, iar când m-a văzut a zis: „Billy, vino puţin.” Şi a continuat: „Trebuie să-ţi muţi poarta şi gardul”.

„Bine, este în ordine, Bill. Aşa voi face. Când trebuie s-o fac?”

„Îţi voi spune eu”, a răspuns el.

„În ordine.”

Apoi am vrut să intru în casă, dar soţia mi-a zis: „Trebuie să merg repede până la alimentară.” Şi eu am plecat în câmp la Raymond King, care este inginer… Eu l-am numit întotdeauna, „Mud Ear” deoarece pe când eram copii înotam împreună, iar el a lovit un copil cu o bucată de noroi. Astfel, noi toţi l-am numit, „Mud Ear.” El locuieşte chiar în câmp, aproape de mine, cam la a doua casă de fratele Woods. Şi eu i-am zis:

„Mud, vino aici un minut.”

„Bine, Billy,” a răspuns el şi a venit acolo. Când l-am văzut, i-am zis:

„De ce ai bătut ţăruşul acela acolo?”

„Billy, ei vor lua tot terenul acela. Toţi pomii, gardurile şi orice altceva, trebuie mutate.”

„Ei bine, inginerul mi-a spus că proprietatea mea este până în mijlocul străzii.”

„Da, aşa este, dar ei o vor extinde. O vor lua oricum pe toată. Şi nu numai pe a ta ci şi pe a mea.” a continuat el.

„Ei bine, fratele Woods este pietrar, aşa că îl voi chema să-l mute în spate.”

„Billy, să nu-l atingi. Lasă executantul lucrării să facă acest lucru. Aceea-i casa parohială, nu-i aşa?

„Da, domnule.”

„Lăsă-i să o facă ei. Ştii ce vreau să spun.”

„Da,” am răspuns eu.

După ce am terminat discuţia cu el, m-am întors repede acasă. (Fratele Branham pocneşte din deget.). M-am dus în camera mea, am luat cartea şi am citit. Nu era vorba de bucăţi de beton, ci de pietre, aşa că m-am dus la soţia mea şi i-am zis: „Meda, pregăteşte-te.”

Şase vise clare şi apoi viziunea le-a pus vârf. „Când lucrurile acestea se împlinesc, du-te spre vest.”

Am sunat la Tucson, iar fratele Norman a aflat un loc. Eu nu ştiu unde să mă duc, nu ştiu ce să fac, dar las casa unde nu trebuie să plătesc chirie. Salariul meu este de o sută de dolari pe săptămână, iar acolo trebuie să plătesc aproape o sută de dolari pentru o casă. Aici sunt cu fraţii şi surorile mele şi sunt iubit de ei, dar trebuie să mă duc nu ştiu unde. Nu ştiu de ce; nu vă pot spune de ce. Dar ştiu un lucru: că voi face ceea ce spune El să fac.

Cred că Avraam s-a simţit la fel când El i-a spus: „Lasă tot şi du-te dincolo de râu.” Nu a ştiut ce să facă, dar s-a separat de toţi şi de toate şi a pornit în călătorie.

Duminică dimineaţa, ieri a trecut o săptămână, m-am trezit pe la 3.00 dimineaţa, am băut apă şi l-am acoperit pe Iosif, apoi am mers înapoi şi m-am culcat. Am adormit imediat, şi am avut un vis. Am văzut un bărbat care se presupunea că este tatăl meu şi o femeie care se presupunea a fi mama mea, deşi nu arăta ca mama. Bărbatul era foarte brutal cu soţia lui: avea o bâtă de formă triunghiulară şi de fiecare dată când această femeie se ridica, el o apuca de gât, o lovea în cap şi o trântea la pământ. Ea zăcea acolo batjocorită şi plângea în timp ce încerca să se ridice. El se plimba în jurul ei mândru şi cu pieptul scos. De câte ori femeia încerca să se ridice de jos, el o apuca de gât o lovea în cap cu acea bâtă triunghiulară şi o trântea jos. Apoi mergea înapoi cu pieptul scos, ca şi cum ar fi făcut un lucru mare.

Eu stăteam la o parte, priveam scena şi mă gândeam: „Nu-l pot ataca pe bărbatul acesta. Este prea mare şi puternic, apoi se presupune că este tatăl meu, deşi nu este. El nu are nici un drept s-o trateze în felul acesta pe femeie.” Eram supărat pe el din pricina atitudinii pe care o avea. Apoi, deodată am primit suficient curaj, aşa că m-am dus la el,     l-am prins de guler, l-am întors spre mine, şi i-am zis: „Nu ai nici un drept să o loveşti!” Când am zis aceasta, muşchii mei au crescut şi arătam ca un uriaş. Omul se uita la muşchii mei şi s-a speriat. Şi eu i-am zis: „Dacă o mai loveşti, vei avea de-a face cu mine!” El a ezitat să o mai lovească. Atunci m-am trezit.

Am mai rămas un timp în pat şi m-am gândit: „Ce-i asta? Ce ciudat am visat cu privire la femeia aceea.” În clipa următoare a venit El şi mi-a dat tălmăcirea visului.

Femeia reprezintă Biserica mondială, toată lumea. Eu m-am născut în această încurcătură şi sunt aici. Se presupune că ea este o mamă – o mamă a curvelor -, iar eu am fost născut în acea încurcătură. Bărbatul ei simbolizează denominaţiunea care o stăpâneşte. Bâta triunghiulară este botezul trinitar făcut într-un în nume fals. De fiecare dată când ea se ridica, el o bătea zdravăn cu acel botez fals. Şi desigur, când am văzut ce mare este, mi-a fost teamă de el, dar după aceea am sărit asupra lui şi l-am biruit. Muşchii erau muşchii credinţei. Aceasta m-a făcut să mă gândesc: „Dacă Dumnezeu este cu mine şi-mi dă muşchi, o voi apăra”, aşa că i-am zis: „Să nu o mai loveşti!”

Să nu uitaţi că aceasta a fost o vedenie, nu un vis.

Există o mare deosebire între vise şi viziuni. Visele le primeşti când dormi, iar viziunile le primeşti când eşti treaz. Noi ne-am născut în felul acesta. Fiinţa umană visează când este în subconştient. Simţurile omului sunt active cât timp este treaz. În această stare, voi sunteţi normali: vedeţi, gustaţi, pipăiţi, mirosiţi, auziţi. Dar când sunteţi în subconştient, dormiţi. Atunci nu vedeţi, nu gustaţi, nu pipăiţi, nu mirosiţi şi nu auziţi. Când visaţi, este ceva care vă face să vă întoarceţi înapoi la această stare. Aceasta vă face să vă amintiţi ceva ce aţi visat cu ani în urmă. Aşa este fiinţa umană obişnuită.

Dar când Dumnezeu alege un proroc, subconştientul şi conştientul se întâlnesc şi lucrează împreună. Astfel, văzătorul are vedenia fără să doarmă. El este conştient şi totuşi vede. Eu am explicat lucrul acesta zilele trecute când am discutat cu câţiva doctori. Când mi-au auzit explicaţia ei au zis: „Este minunat. Niciodată nu ne-am gândit la aşa ceva.” Ei mi-au făcut un test şi au zis că nu au mai văzut niciodată aşa ceva. Vedeţi? Ei au recunoscut şi au zis: „Ei bine, cu tine se întâmplă ceva foarte ciudat.”

Cele două conştiinţe stau împreună. Dar eu nu pot face nimic şi nu sunt cu nimic deosebit de ceilalţi oameni. Acesta este Dumnezeu; El face aceste lucruri. Tu nu trebuie să dormi, ci vezi acele lucruri fiind treaz. Stai şi vezi pur şi simplu. Lucrul acesta s-a petrecut peste tot în jurul lumii. Nu trebuie să mergi să dormi, ci vezi acele lucruri în timp ce vorbeşti cu oamenii. M-aţi auzit spunând viziuni în timp ce conduceam maşina, vorbeam cu voi sau eram pe platformă, şi nu au dat greş niciodată. A văzut cineva vreo greşeală? (Adunarea răspunde: „Nu.”) Nu, domnilor. Ele nu pot greşi cât timp vin de la Dumnezeu.

Observaţi, pe platformă: au fost mii şi mii de oameni, chiar şi de alte limbi pe care nici nu le pot vorbi, dar El nu a greşit niciodată. Vedeţi? Acela-I Dumnezeu!

În această viziune am văzut un lucru ciudat. Se părea că fiul meu mai mic, Iosif, era lângă mine şi eu vorbeam cu el. Dacă urmăriţi viziunea foarte atenţi, veţi putea vedea de ce stătea Iosif acolo.

Eu m-am uitat şi acolo era un tufiş mare, iar în el era o constelaţie de păsărele, care aveau cam o jumătate de ţol lungime. Ele erau veterani micuţi şi aveau penele zburlite. Vreo două sau trei erau pe vârful ramurii, şase sau opt pe cealaltă ramură şi cincisprezece sau douăzeci pe altă ramură; coborau în formă de piramidă. Păsărelele acelea, mesagerii aceia mici erau foarte zbârliţi şi priveau spre vest. Când am avut vedenia aceasta, eram la Tucson, Arizona. Eram în pustie şi am luat un scai de pe mine. Apoi am zis: „Acum, ştiu că aceasta este o viziune şi că sunt la Tucson. Mai mult, ştiu că păsărelele acelea reprezentau ceva.” Ele se uitau spre vest, dar deodată au început să zboare spre est.

Imediat ce au plecat ele, a venit o constelaţie de păsări mai mari. Ele arătau ca porumbeii, aveau aripile ascuţite, de culoare gri, dar erau mai deschise decât primele. Ele veneau repede spre est. Cum au ieşit din câmpul meu vizual, m-am întors şi am privit din nou spre vest şi atunci   s-a întâmplat. Acolo a fost o explozie care a zguduit tot pământul. Să nu pierdeţi aceasta! Iar voi, cei ce ascultaţi banda, fiţi siguri că aţi înţeles corect.

Mai întâi a fost o explozie. M-am gândit că acea explozie a răsunat ca atunci când avioanele trec de zidul sonic şi sunetul vine înapoi pe pământ, sau ca un tunet puternic. Nu am văzut fulgerul, ci am auzit doar explozia care a răsunat foarte tare, undeva în sud: de la mine, spre Mexic.

Acea explozie a zguduit tot pământul, iar când s-a întâmplat, eu priveam încă spre vest. Şi undeva departe, în Eternitate, am văzut o constelaţie care venea spre pământ. Arăta ca nişte puncte mici. Nu puteau fi mai puţine de cinci şi nici mai mult de şapte, şi erau în formă de piramidă.

Când le-am văzut, Puterea Dumnezeului celui Atotputernic m-a înălţat să le întâlnesc. Ceea ce am văzut atunci nu m-a părăsit niciodată. Au trecut deja opt zile dar nu pot uita. Niciodată nu m-a tulburat ceva aşa de tare. Familia mea vă poate spune.

Erau Îngeri. Zburau mai repede decât sunetul, cu aripile date pe spate şi veneau din Eternitate. Într-o clipă, într-o o clipeală de ochi, erau deja acolo. Nu am avut timp nici să număr. Nu am avut timp decât să privesc. Erau Îngeri puternici, mari, albi ca zăpada, cu aripi şi capete. Ei veneau: „Pfiu-pfiu!” (Fratele Branham arată imitând sunetul lor.), şi deodată am fost prins în această piramidă sau constelaţie. Atunci m-am gândit: „Aceasta este,” şi am amorţit total. Apoi mi-am zis: „Oh, Doamne! Aceasta înseamnă că va fi o explozie care mă va omorî. Am ajuns la capătul drumului. Nu trebuie să le spun nimic oamenilor mei, nu vreau ca ei să ştie, dar, Tatăl ceresc mi-a descoperit că timpul meu s-a terminat. Nu voi spune nici familiei mele, pentru că ei se vor îngrijora pentru mine la gândul că voi pleca. Aceşti îngeri mă cheamă şi voi fi omorât foarte curând într-un fel de explozie.”

Apoi, în timp ce eram în această constelaţie, ceva îmi zicea: „Nu, nu este aceasta! Dacă te-ar fi omorât pe tine, l-ar fi omorât şi pe Iosif.” Şi îl puteam auzi pe Iosif chemându-mă. Ei bine, atunci m-am întors înapoi şi mă gândeam: „Doamne Dumnezeule, ce înseamnă această viziune?” Atunci a venit Ceva. Nu era un glas, ci parcă era ceva din mine, şi-mi zicea: „Oh, aceia sunt Îngerii Domnului, şi vin să-mi dea noua însărcinare.” Când m-am gândit la aceasta, mi-am ridicat mâinile, şi am zis: „Oh, Doamne Isuse, ce vrei să fac?” Şi viziunea m-a părăsit. A trebuit să treacă o oră până mi-am revenit.

Voi ştiţi ce sunt binecuvântările Domnului, dar Puterea Lui este cu totul diferită, şi eu am simţit-o de foarte multe ori înainte, în vedenii, dar niciodată în felul acesta. Era o teamă plină de respect. Era atât de sfântă încât prezenţa acestor Fiinţe m-a paralizat. Eu vă spun adevărul. Aşa cum a zis Pavel: „Nu mint.” M-aţi prins vreodată spunând ceva greşit cu privire la aceste lucruri? Urmează să se întâmple ceva.

După un timp, am zis: „Doamne Isuse, aş vrea să ştiu dacă voi fi omorât. Atunci nu le voi spune nimic oamenilor, dar dacă este altceva, lasă-mă să ştiu.” Însă El nu mi-a dat nici un răspuns.

Cam la o jumătate de oră, după ce m-a părăsit Duhul, am zis: „Doamne, dacă este aceasta, dacă voi muri pentru că   Ţi-ai terminat lucrarea cu mine pe pământ şi voi fi dus acasă, este bine. Este în ordine. Îngăduie-mi doar să ştiu dacă este vorba despre aceasta. Trimite din nou puterea Ta peste mine, ca să ştiu să nu le spun oamenilor mei şi la nimeni despre aceasta, pentru că Tu ai hotărât să vii să mă iei.” Dar nu s-a întâmplat nimic.

Am mai aşteptat un timp, apoi am zis: „Doamne Isuse, dacă nu aceasta este însemnătatea vedeniei, ci Tu ai ceva de făcut cu mine şi îmi va fi descoperit mai târziu, atunci trimite puterea Ta.” Şi puterea Lui a venit aşa de tare încât aproape m-a luat din cameră!

M-am trezit undeva într-un colţ şi o auzeam pe soţia mea cum încerca să deschidă uşa dormitorului, pentru că era încuiată. M-am uitat şi am văzut că Biblie era deschisă la Romani 9.33: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o Stâncă de cădere şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.” Am citit acele cuvinte şi m-am gândit: „Este aşa de ciudat să citesc aceasta!” Duhul era încă în cameră.

Am închis Biblia şi am stat acolo. M-am dus la geam – era cam la ora zece dimineaţa -, mi-am ridicat mâinile şi am zis: „Doamne Dumnezeule, nu înţeleg. Aceasta este o zi neobişnuită pentru mine. Aproape că mi-am ieşit din mine. Ce înseamnă aceasta, Doamne? Lasă-mă să citesc din nou, dacă eşti Tu.” Poate vă gândiţi că sunt nebun. Am luat Biblia şi Ea s-a deschis în acelaşi loc, acolo unde Pavel le spune romanilor că evreii au vrut să-L urmeze prin fapte, dar noi trebuie să-L urmăm prin credinţă.

Ei bine, de atunci a fost un timp plin de nelinişte. Nu ştiu ce se întâmplă… Nu ştiu ce să zic, dar în următoarele cincisprezece sau douăzeci de minute vreau să vă spun ceva. Amintiţi-vă că vedeniile nu au greşit niciodată.

Acum voi lua Scriptura şi mă voi opri la Apocalipsa 10. Adevărul este că dacă vedenia este biblică, poate fi tălmăcită numai cu Scriptura. Aş vrea ca voi, cei prezenţi şi cei care veţi asculta benzile, să fiţi atenţi şi să spuneţi întocmai ceea ce spun eu pentru că este foarte uşor să greşiţi.

Vă grăbiţi? (Adunarea răspunde: „Nu.”) În regulă. Vă mulţumesc că aţi fost aşa de liniştiţi. Acum, să vedem ce este cu „îngerul al şaptelea.”

Aşa cum spune şi titlul acestei predici, „Domnilor, acesta este semnul timpului sfârşitului?”, în ce timp trăim? Asemenea lucrătorului obosit, care se ridică în noapte, aprinde lumina şi întoarce ceasul ca să vadă cât mai este până la ziuă, rugăciunea mea este ca Dumnezeu să ne îngăduie să aprindem Lumina. Eu sunt într-o stare foarte neplăcută, dar amintiţi-vă că v-am spus adevărul în Numele Domnului: ceva este pe cale să se întâmple.

Se înregistrează? Voi încerca să vă spun ce a venit la mine, ieri, în timp ce stăteam în cămăruţa mea. Nu spun că acesta este adevărul; este ceva ce s-a mişcat în inima mea în timp ce mă plimbam prin cameră.

Daţi-mi voie să vă spun că faptul că voi pleca în vest, nu înseamnă că voi părăsi acest tabernacol. Aceasta este biserica pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Aici este cartierul meu general, este „acasă” al meu. Voi pleca numai ca să ascult porunca pe care mi-a dat-o El în vedenie. Fiul meu, Billy Paul, va rămâne secretarul meu, iar biroul meu va fi chiar aici, în această biserică. Cu ajutorul Domnului, voi veni înapoi ca să predic despre „Cele şapte Peceţi.” Mai mult, toate benzile pe care le voi înregistra se vor face în această biserică. Acesta este locul în care pot predica mai liber decât în oricare alt loc din lume, şi aceasta, pentru că aici există un grup de oameni care cred, sunt flămânzi după El şi merg înainte. Printre ei mă simt ca acasă, iar dacă observaţi, visele au vorbit acelaşi lucru.

Eu nu ştiu ce aduce viitorul, dar ştiu Cine este Cel care îl ţine în mâini. Aceasta contează.

Dumnezeule, dacă sunt greşit, iartă-mă şi închide-mi gura, Doamne, ca să nu spun ceva ce nu este în voia Ta. Fac aceasta numai pentru că sunt impresionat, Doamne, dar fie ca oamenii să înţeleagă, nu doar să fie impresionaţi de ceea ce vor auzi.

Mă gândesc că dacă nu am primit tălmăcirea imediat, aceasta a fost suveranitatea lui Dumnezeu; iar dacă este biblică, Scriptura este aceea care va aduce tălmăcirea ei. Frate şi soră, nu vreau să vă sperii, dar dacă este adevărată, ar fi bine să fiţi foarte atenţi pentru că este pe cale să se întâmple ceva.

Vă spun aceasta cu respect şi teamă de Dumnezeu Voi credeţi că sunt un profet, dar eu nu pretind aceasta. Sunt atât de emoţionat… Anul trecut am zis: „Am văzut că trezirea pentru această naţiune s-a terminat.” Am făcut un tur evanghelic. Mulţi dintre voi aţi fost cu mine. Oh, a fost minunat! Am avut bucurii mari, adunări frumoase, mulţimi mari, dar toate acelea nu au atins punctul maxim. Anul acesta, voi face un nou tur misionar. Imediat ce voi putea, voi pleca în Africa, India şi în jurul lumii. Dacă nu va merge, nu voi lua nici apă, nici hrană şi mă voi duce undeva, pe un munte înalt, şi voi sta acolo până când Dumnezeu îmi răspunde în vreun fel. Nu mai pot trăi aşa şi nu mai pot merge înainte. Răspunsul poate fi aici, nu ştiu până când El mă va schimba.

Vă amintiţi viziunea pe care am avut-o acum trei săptămâni? Cea în care stăteam în soare şi predicam adunării. Toţi aţi fost aici duminica trecută. Cei care aţi fost în toate duminicile aici ştiţi că am vorbit despre toate aceste lucruri, dar acum este timpul să le ating ca să le puteţi înţelege. Fiecare părticică din ceea ce s-a spus, se descoperă aici. Tot ce ne trebuie este tălmăcirea, dar pentru că nu o ştiu încă, vă întreb: „Domnilor, acesta este timpul?”

Eu cred că „îngerul al şaptelea” din Apocalipsa 10 este mesagerul epocii bisericii din Apocalipsa 3:14. Daţi-mi voie să citesc:

„…ci în zilele în care îngerul al şaptelea (v. 7) va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.”

Acesta este un înger, este îngerul epocii a şaptea a Bisericii, deoarece spune clar că el este „îngerul al şaptelea,” al epocii a şaptea. Dacă vreţi să vedeţi unde scrie aceasta, citiţi în Apocalipsa 3:14: „Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i…”

Vă amintiţi că noi am vorbit despre îngerii celor şapte epoci ale Bisericii. Ele se îmbină perfect cu „Cele Şapte Peceţi” despre care vom vorbi în curând. Cele Şapte Peceţi despre care vom vorbi, sunt Peceţile scrise. Ele sunt manifestarea celor şapte îngeri ai Bisericii. Dar există alte Şapte Peceţi care sunt în spatele Cărţii. Observaţi. Vom ajunge imediat acolo.

Înainte de a începe, vreau să ştiu dacă sunteţi obosiţi. (Adunarea răspunde: „Nu.”) Atunci fiţi atenţi.

Îngerul din Apocalipsa 10:7 este mesagerul epocii a şaptea a Bisericii. Vedeţi? Acum priviţi. „…ci în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu…”

Deci Mesajul acestui mesager, al îngerului al şaptelea, este pentru Biserica Laodiceană. Observaţi felul Mesajului lui. Fiecare înger a avut un mesaj: primul înger, al doilea înger, al treilea, al patrulea, al cincilea, al şaselea, dar acesta este îngerul al şaptelea şi el a avut un altfel de Mesaj. Care era acesta? „Să termine tainele lui Dumnezeu, care sunt scrise în Carte.” Îngerul al şaptelea descoperă toate tainele care au fost ţinute ascunse, neterminate, prin toate aceste organizaţii şi denominaţiuni. Îngerul al şaptelea le adună şi taina se termină. Aşa spune Biblia: „Tainele Cărţii scrise se încheie.”

Să enumerăm câteva dintre aceste taine, iar dacă vreţi, puteţi să le notaţi. Întâi voi lua ceea ce spune traducerea Scofield aici, în Matei 13, versetul 11:

„Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă (ucenicilor Lui), v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.”

Aici este taina. Scriptura este o „taină”, este „un adevăr ascuns mai dinainte, dar descoperit acum. Totuşi, în ciuda descoperirii mai rămâne ceva ascuns. Cele mai măreţe taine ale Scripturii sunt:

Taina Împărăţiei cerului. Despre aceasta vorbim acum: Matei 13.3-50.

A doua este taina orbirii lui Israel în timpul acestei epoci: (Romani 11.25), cu contextul.

A treia este taina transformării sfinţilor vii la sfârşitul timpului acestei epoci. (1Corinteni 15 şi (1Tesaloniceni 4.14-17).

A patra taină este Biserica Noului Testament ca un Trup compus din Evrei şi Neamuri. (Efeseni 3.1-11. Romani 16.25, Efeseni 6.19 şi Coloseni 4.3).

A cincea este taina Bisericii ca Mireasă a lui Hristos. (Efeseni 5.28-32).

A şasea este taina Hristosului viu, acelaşi ieri, azi, şi în veci. (Galateni 2.20 şi Evrei 13.8 etc).

A şaptea este taina lui Dumnezeu, a lui Hristos ca plinătate a Dumnezeirii întrupate, în care locuieşte toată înţelepciunea divină. Prin El, evlavia îi este redată omului.

A opta este taina lucrărilor prin care dumnezeirea este redată oamenilor (1 Timotei 3.16).

A noua este taina fărădelegii, descrisă în 2Tesaloniceni şi aşa mai departe.

A zecea este taina celor şapte stele din Apocalipsa 1.20. Noi am trecut prin cele şapte Biserici şi am vorbit despre cele şapte stele şi cei şapte mesageri ai lor şi aşa mai departe.

Şi a unsprezecea este taina Babilonului, a curvei din Apocalipsa 17.5–17.

Acestea sunt câteva din tainele pe care acest înger trebuie să le încheie, toată „taina,” sau toate tainele lui Dumnezeu… Spun aceasta cu tot respectul, fără să mă refer la mine, ci referindu-mă la Îngerul lui Dumnezeu.

Şi Sămânţa Şarpelui a fost o taină ascunsă în toţi anii aceştia, dar harul a descoperit-o şi a îndreptat-o.

Ce vreau să mai ştiţi este că nu există un iad etern, care arde. Puteţi arde milioane de ani. Orice lucru care este etern nu a avut niciodată început sau sfârşit, dar iadul a fost creat. Toate tainele acestea!

Taina botezului Duhului Sfânt, fără senzaţii, ci Persoana lui Hristos înfăptuind în voi aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El!

Taina botezului în apă. Trinitarienii extremişti l-au înlocuit cu titlurile: „Tată, Fiu, Duh Sfânt.” Şi taina Dumnezeirii s-a împlinit în „botezul în Numele lui Isus Hristos,”, pe care Biserica trebuia să o primească în acest timp conform cărţii Apocalipsei.

Reîntoarcerea Stâlpului de Foc. Amin! (Fratele Branham bate din palme de bucurie.). Acesta-i lucrul care trebuia să se întâmple, şi noi Îl vedem.

Oh, cum am putea merge înainte, numind tainele! Noi vedem acelaşi Stâlp de Foc care a condus copiii lui Israel, şi care l-a lovit pe Saul pe drumul spre Damasc! El este Acelaşi şi vine cu aceeaşi putere, făcând aceleaşi lucruri şi descoperind acelaşi Cuvânt; stând Cuvânt cu Cuvânt cu Biblia.

„Sunetul trâmbiţei,” înseamnă „Trâmbiţa Evangheliei.” Sunetul unei trâmbiţe, în Biblie, înseamnă, „Pregătire pentru un război Biblic.” Aţi notat aceasta? Un război spiritual.

Pavel a zis în 1Corinteni 14:8: „Şi dacă trâmbiţa sună un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?” Dacă nu are un sunet biblic, o dovadă dată de Cuvântul lui Dumnezeu manifestat, de unde ştim că suntem la timpul sfârşitului? Dacă Cuvântul spune că ei au crezut că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci, iar biserica de acum neagă semnele şi minunile în care a crezut toată Biserica, de-a lungul epocilor, cum vom şti să ne pregătim?

Cineva a venit şi a desenat o hartă, dar imediat a venit altcineva şi a desenat o altă hartă contrară celei dintâi. Unii au venit şi au zis că prima este cea adevărată; alţii au scris cărţi şi alte lucruri despre ea, dar Dumnezeu vine în puterea învierii Lui! Cine va vorbi împotriva Lui? Dacă Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci, El face şi azi cum a făcut ieri şi în veci. Aceasta trebuie să facă acest înger: să ia tainele acelea, acele vârfuri dezgolite peste care au trecut oamenii…

Dar vedeţi? Dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, nebiblic, cine se poate pregăti? Aţi observat? De fiecare dată când a sunat o trâmbiţă, s-a rupt o Pecete. Sunetul trâmbiţei însemnă război. Ce spuneţi dacă ea nu dă un sunet biblic?

Lăsaţi-mă să vă explic aceasta mai clar. Fiţi atenţi ca să nu pierdeţi nimic.

Fiecare epocă a bisericii a avut mesagerul ei. Noi ştim aceasta. Pavel a fost primul mesager. Şi când a sunat prima trâmbiţă, s-a rupt Prima Pecete. Pavel a fost primul mesager, aşa cum am văzut. Şi ce a făcut el? A declarat război. Cui? Bisericii iudaice, pentru că nu au crezut semnul Mesianic care l-a însoţit pe Isus. Păi, ei ar fi trebuit să-L cunoască…

Amintiţi-vă că Pavel a venit la sfârşitul epocii. Toţi mesagerii au venit la sfârşitul epocii, pentru că aceste lucruri sunt aduse la sfârşitul epocii.

Pavel cunoştea Scripturile şi ştia că Isus era Mesia. El a „aruncat în aer” fiecare sinagogă, folosind Scripturile, şi a fost dat afară din fiecare, ceea ce a făcut ca în final, să-şi scuture praful de pe picioare şi să se întoarcă la Neamuri.

Ce era aceasta? Sunetul unei trâmbiţe; un înger mesager stătea acolo cu Cuvântul! Oh, Doamne! Să nu pierdeţi aceasta. Cuvântul! Folosindu-se de tălmăcirea nealterată a Cuvântului lui Dumnezeu, Pavel „a aruncat în aer” fiecare din sinagogile acelea, chiar dacă aceasta l-a costat în final viaţa lui.

Am putea merge apoi la Irineu, mesagerul următoarei epoci a Bisericii! Urmează sfântul Martin, îngerul următoarei epoci. Acesta este timpul când ei au început să primească în biserică doctrina nicolaiţilor. El a „aruncat în aer” epoca lui. Martin Luther a făcut acelaşi lucru cu epoca a cincea. Noi ştim că Luther a fost al cincilea mesager şi că el „a aruncat în aer” Biserica catolică, cu Cuvântul lui Dumnezeu, mesajul lui fiind: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” El a adăugat: „Acesta nu este trupul literar al lui Hristos,” după care a aruncat împărtăşirea pe podea şi a ieşit din mijlocul bisericii catolice. Acea trâmbiţă a sunat corect. Este adevărat? (Adunarea răspunde: „Amin.”).

John Wesley s-a ridicat în zilele bisericii Anglicane. „Ce?” au zis ei, „Nu există nici un motiv să avem treziri”. Dar John Wesley s-a ridicat, cu mesajul celei de-a doua lucrări a harului: sfinţirea. Şi a „aruncat în aer” acea biserică Anglicană cu trâmbiţa Evangheliei, pregătind un alt război. Este corect? Da, el a făcut aceasta.

Acum suntem în epoca Laodicea, iar ei s-au organizat din nou: metodiştii, baptiştii, prezbiterienii, luteranii, penticostalii. Dar noi aşteptăm să vină un profet, să „arunce această epocă în aer” şi să-i întoarcă înapoi din nelegiuirea lor.

Şi dacă acesta este felul Lui de lucrare prin toate epocile, îşi va schimba Dumnezeu orientarea în timpul acesta? (Adunarea răspunde: „Nu.”). Nu, El nu o poate schimba, ci trebuie să procedeze la fel. Să nu uitaţi că acest mesager este îngerul al şaptelea şi el trebuia să ia toate tainele şi să le adune împreună.

Observaţi, îngerul al şaptelea trebuia să „arunce în aer” bogata biserică a Laodicei, care zice: „Sunt bogată, bunurile materiale îmi cresc şi nu am nevoie de nimic.”

Dar Domnul i-a zis: „Nu ştii că eşti mizerabilă nenorocită, săracă, oarbă şi goală.” Acesta este Mesajul lui.

Oh, Dumnezeule, trimite-ne un profet neînfricat, care să vină cu „AŞA VORBEŞTE DOMNUL”, astfel ca Cuvântul lui Dumnezeu adeverit să se mişte şi să dovedească că el este trimis de Tine. Iar când va veni, el va „arunca în aer” epoca aceasta. O va face sigur. Fiecare mesager a făcut aceasta în epoca lui, iar lucrul acesta nu se va schimba nici în această epocă. Trebuie să fie la fel.

Mesagerul, îngerul al şaptelea al Bisericii din Laodicea, va încheia Laodicea… va încheia toate tainele ce au fost pierdute în luptele care s-au dat înainte pentru Adevăr.

Luther s-a ridicat, dar el nu a avut tot Adevărul, ci doar neprihănirea. Corect. A urmat un alt mesager, numit John Wesley, care a venit cu sfinţirea. El a avut doar atât. Următoarea a fost Epoca Bisericii Laodicea, cu botezul Duhului. Dar ei L-au amestecat, au alunecat în formalism şi nu L-au mai cunoscut aşa cum a fost la început: „ca Alfa şi Omega” şi ca „Primul şi Ultimul.”

Duhul Lui a coborât în ziua Cincizecimii şi a umplut grupul acela. Apoi Biserica s-a uscat şi a intrat în epocile întunecate. Cele Şapte Sfeşnice de aur sunt Cele Şapte Epoci ale Bisericii, iar ultima este cea mai depărtată de El. După aproape o mie de ani de epocă întunecoasă a bisericii catolice, Luther a început să aducă Lumina; a început să-i aducă pe oameni puţin mai aproape de Cuvânt. Următoarea Lumină i-a adus şi mai aproape, iar a treia, cea laodiceană, a venit la fel ca la început, dar curând s-au dus în aceeaşi încurcătură în care a mers biserica de la început. Puteţi vedea ce vreau să spun? (Adunarea răspunde: „Amin.”).

Acum priviţi. O mare parte din Adevăr s-a pierdut. De ce? Pentru că au făcut compromis cu Adevărul. Dar îngerul al şaptelea nu face nici un fel de compromis. El adună toate capetele rămase libere şi le aduce la lumină pentru că este scris că atunci când el va suna din trâmbiţă, „Toate tainele lui Dumnezeu trebuie să înceteze.” Oh, Dumnezeule, trimite-l mai repede! Toate tainele ascunse sunt încheiate când el sună din trâmbiţa sa.

Cum este posibil? Dacă acestea sunt taine ascunse, înseamnă că bărbatul acesta trebuie să fie un profet. Dar nu va fi doar un simplu profet, ci el va fi marele Ilie pe care îl aşteptăm în ultima epocă, este adevărat? (Adunarea răspunde: „Amin.”) Aceste taine, care sunt ascunse pentru teologi, vor fi descoperite de Dumnezeu, deoarece Cuvântul vine numai la profet. (Adunarea spune: „Amin.”) Noi ştim aceasta. El va fi al doilea Ilie, aşa cum a fost promis. Oh, Doamne! Mesajul pe care îl va aduce el este în legătură cu descoperirea tuturor tainelor ascunse.

Priviţi cum se face botezul în apă! Totul este amestecat. Unul stropeşte, altul toarnă. Unul foloseşte formula: „Tată, Fiu, Duh Sfânt.” Altul botează de trei ori, pe burtă: pentru un Dumnezeu numit „Tată,” pentru un Dumnezeu numit „Fiul,” şi pentru un Dumnezeu numit „Duhul Sfânt.” Unul zice: „Eşti greşit! Botezul corect este de trei ori pe spate.” Oh, ce încurcătură! Dar acum totul s-a terminat, pentru că există un singur Dumnezeu şi Numele Lui este Isus Hristos. Căci „nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”. (Fapte 4.12). În Biblie nu există nici un text în care să scrie că cineva a fost botezat vreodată în alt fel decât în Numele lui Isus Hristos. Nimeni din Biserica lui Isus Hristos, nu a fost stropit vreodată, nu s-a turnat apă pe el, sau altceva de felul acesta. Niciodată nu s-a folosit vreo ceremonie de felul: „Te botez în numele „Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt.” Acestea sunt crezuri omeneşti. În lupta pentru Adevăr, capetele acestea au fost pierdute, dar Dumnezeu a spus că ele vor fi reaşezate în zilele din urmă. „Eu vă voi restitui,” zice Domnul.” Nu de mult timp, noi am trecut prin mesajul: Pomul Miresei.

Este nevoie de un profet. Corect. Maleahi 4 spune că el va veni iar noi credem că el este acela. Noi îl aşteptăm, aşteptăm arătarea lui, pentru că vom vedea Cuvântului lui Dumnezeu dovedit.

Doar câţiva Îl vor înţelege, deoarece scrie că „Cum era în zilele lui Noe, tot la fel va fi la Venirea Fiului omului.” Câţi au fost salvaţi atunci? Opt suflete, iar în zilele lui Lot doar trei. Soţia lui a privit în urmă şi a pierit. „Tot la fel va fi la Venirea Fiului omului.” Foarte puţini vor fi schimbaţi şi salvaţi, în timpul acela; aceasta este una din tainele Bisericii care va fi răpită. Biserica va fi ridicată în slavă, la fel cum a fost luat Lot şi scos afară, sau Noe a urcat în arcă. Unul a intrat, altul a ieşit, iar celălalt se duce sus. Vedeţi? Totul este desăvârşit.

Cartea este completă când toate tainele acestea sunt descoperite.

Acum, daţi-mi voie să citesc din nou, ca să fiţi siguri.

„…ci că în zilele în care îngerul al şaptelea (ultimul înger) va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu…” (Apocalipsa 10.7).

Dar ce este taina lui Dumnezeu… una dintre ele? Pavel spune în 1 Timotei 3.16: „Şi fără îndoială mare este taina evlaviei… Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

Desigur, aceasta este o taină mare, dar ea a fost rezolvată. Nu sunt trei dumnezei: „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt,” ci este un singur Dumnezeu în trei slujbe. Calitatea de Tată, în zilele lui Moise, calitatea de Fiu, în Hristos şi Duhul Sfânt, în timpul acesta. Trei perioade de timp ale aceluiaşi Dumnezeu, nu a trei dumnezei. Taina s-a încheiat acum, întocmai după cum a spus Biblia.

Zilele trecute, aţi văzut cum ştiinţa a încercat să mă contrazică în afirmaţia pe care am făcut-o când am zis: „Oricine crede că Eva a mâncat un măr, este greşit.” Imediat au spus că „Ea a mâncat o caisă.” Prostii! Aceasta a fost amăgirea? (Adunarea răspunde: „Nu.”) Sigur nu. Vedeţi? Aceasta este părerea lui Cain. De aceea a adus fructe pe altarul lui, dar Dumnezeu nu i-a primit jertfa. Dar neprihănitul Abel a primit descoperirea că „Acela era sângele” şi a adus sânge. Oh, Dumnezeule, această biserică şi epoca în care trăim!

„Cartea care este scrisă pe dinăuntru.” Vă rog să înţelegeţi că atunci când Mesajul îngerului al şaptelea este complet, taina Dumnezeirii, taina seminţei şarpelui, a Fiului din veşnicie, cum zic ei, şi toate celelalte taine, vor fi descoperite. Cum poate fi un fiu veşnic, când veşnicia nu a început şi nu se termină niciodată? Un fiu este cineva care se naşte din ceva. Cum poate avea sens aşa ceva?

Cum poate exista un iad veşnic, când iadul a fost creat? Eu cred într-un iad ce arde. Desigur. Biblia spune aceasta, dar el este pentru distrugere. Biblia a zis: „Ferice de cei ce au parte de prima înviere. Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere.” (Apocalipsa 20.6). Vedeţi? Voi veţi fi distruşi prin moartea a doua. Prima este una fizică. A doua este o moarte spirituală, când orice lucru se termină. „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.” Poate veţi fi pedepsiţi pentru păcatele voastre timp de sute de ani sau mii de ani, dar nu poate exista un iad veşnic, deoarece Biblia spune că iadul a fost creat. Cum poate fi creat şi să fie veşnic? Biblia spune că „Iadul a fost creat pentru diavol şi îngerii lui.” Dacă a fost creat, nu poate fi veşnic, deoarece orice lucru veşnic, nu a început niciodată şi nu va avea sfârşit niciodată!

Astfel, noi nu putem muri niciodată, pentru că am fost dintotdeauna. Noi suntem parte din Dumnezeu, un vlăstar al lui Dumnezeu. Numai El este veşnic. (Fratele Branham bate de trei ori în amvon.). Amin. Voi nu puteţi muri, aşa cum nici Dumnezeu nu poate muri, ci sunteţi veşnici prin El. Amin! Aleluia! Noi aşteptăm ziua aceea pentru că acest cort este deja obosit.

Observaţi! „Cartea scrisă…” Acest înger încheie toate aceste capete de taine lăsate ascunse prin luptele ce s-au dat, căci Luther s-a luptat, Wesley s-a luptat şi la fel au făcut penticostalii. Dar Biblia spune că „va veni unul,” îngerul al şaptelea, iar în „zilele când va suna din trâmbiţa lui, taina lui Dumnezeu se va sfârşi…” Unitarienii au fugit la Numele Isus. Trinitarienii s-au dus la titlurile „Tată, Fiu, Duh Sfânt”, aşa cum au făcut la Conciliul de la Niceea, dar şi unii şi alţii sunt greşiţi, iar Adevărul este pe mijlocul drumului, în Scripturi. Vedeţi unde suntem? Îngerul Domnului!

Observaţi acum ce scrie în Apocalipsa 5:1:

„Şi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru (scrierea era în interior) şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.”

Există o scriere în interiorul Cărţii, dar, pe partea din spate are şapte Peceţi, iar acelea nu sunt scrise în Carte. Aşa ne spune Ioan. „…ci în zilele glasului celui de-al şaptelea înger, toate tainele acestea care sunt scrise înăuntru se vor termina.” Acum vedeţi ce vreau să spun? (Adunarea răspunde: „Amin.”). Mă urmăriţi? („Amin.”).

Atunci este timpul ca cele şapte glasuri din Apocalipsa 10 să fie descoperite. Când Cartea s-a terminat, mai există un singur lucru rămas şi acela este glasul celor şapte tunete tainice care au fost scrise în partea din spate a Cărţii, şi despre care lui Ioan i-a fost interzis să scrie. Să citim:

„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca stâlpii de foc.

În mână ţinea o cărticică deschisă. (Acum fiţi atenţi). A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ,

şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu…”

Acolo nu era doar un sunet, ci s-a spus ceva, iar Ioan era gata să scrie.

„şi am auzit din cer un glas, care zicea…”.

Priviţi unde erau glasurile, tunetele. Nu în cer, ci pe pământ! Tunetele nu s-au auzit din ceruri, ci pe pământ.

„… eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!”

Acestea sunt pe partea din spate a Cărţii. El nu a zis: „Pe partea din faţă”, ci: „Pe partea din spate,” iar când totul este gata, se aud glasurile celor şapte tunete, singurul lucru nedescoperit din Carte. Aceasta nici nu este scris în carte.

Oh, Doamne! Doresc să pot ajunge la ele ca să nu greşiţi. Eu vă voi părăsi, dar voi să nu greşiţi. Dacă aţi ascultat cândva cu atenţie, faceţi-o acum! Aceste Peceţi sunt pe partea din spatele Cărţii şi în timpul când îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, toate tainele scrise în carte vor fi descoperite.” Atunci Cartea, care a fost deschisă şi care era scrisă pe dinăuntru, se va închide pentru că „Tainele lui Dumnezeu s-au terminat”. Acestea sunt tainele lui Dumnezeu: plecarea Bisericii şi toate celelalte lucruri. „Tainele s-au terminat.”

Când îngerul al şaptelea sună din trâmbiţa sa, orice taină s-a terminat. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate greşi. El a zis:

„Ci în zilele în care îngerul al şaptelea, va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.”

Roma este curva, iar bisericile protestante, denominaţiunile, s-au organizat după ea şi au devenit prostituate ca ea. Vedeţi, toate tainele, despre care au vorbit profeţii, se vor descoperi chiar aici în această ultimă oră. Dar când îngerul al şaptelea se ridică în Epoca Laodicea şi începe să sune din adevărata trâmbiţă, ei nu vor crede deoarece va fi contrară crezurilor lor. Cu siguranţă nu o vor crede. Dar, bărbatul acela va fi un profet inspirat.

Oamenii încearcă să-şi imagineze trinitatea, încărunţesc şi înnebunesc. Nimeni nu poate s-o înţeleagă. Ei continuă să creadă că Eva a mâncat un măr, dar aceasta este doar o tradiţie de care s-au ţinut oamenii şi exact aşa a găsit şi Isus Biserica.

El trebuie să fie un profet condus de Duhul, pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu care vine cu tălmăcirea corectă a descoperirii lui Isus Hristos. Dumnezeu să ne ajute!

Sunetul trâmbiţei este „AŞA VORBEŞTE DOMNUL.” Noi ştim aceasta. Când el trâmbiţează Mesajul Lui, declară război. Aşa a făcut Pavel cu iudeii tradiţionalişti şi la fel Luther, Wesley şi toţi ceilalţi. El s-a ridicat împotriva organizaţiei, i-a declarat război şi a spus: „Ei mint! Nu acela este adevărul! Sunt nişte înşelători!” Când veţi auzi aceste lucruri, nu puteţi greşi. El nu va greşi, deoarece totul va fi dovedit prin Cuvântul lui Dumnezeu. Voi ştiţi că acesta este adevărul. El va trâmbiţa şi va chema biserica să iasă din Babilon: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei.” (Apocalipsa 18.4). Dumnezeule, trimite-l! Să nu pierdeţi aceasta!

„Când îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, taina se va sfârşi.” Acum, notaţi: Atunci este timpul să se descopere glasul tunetelor din Apocalipsa 10, înţelegeţi? (Adunarea spune: „Amin”) Când toate tainele cărţii sunt complete! Nu uitaţi! Biblia spune că el va încheia tainele …

Bărbaţii din celelalte epoci au luptat pentru Adevăr; ei au luptat pentru neprihănire şi pentru sfinţirea, dar ce au făcut după aceea? S-au întors înapoi şi s-au organizat. Penticostalii şi baptiştii, prezbiterienii şi luteranii, toţi au făcut acelaşi lucru: s-au întors chiar de unde au plecat. Aşa spune Biblia în Apocalipsa 17, unde scrie despre „taina Babilonului”, despre curva cea mare şi fiicele ei.

Biblia spune aici, că aceasta este una dintre tainele care va fi descoperită: „curva care săvârşeşte curvie spirituală;” ea îi conduce pe oameni prin denominaţiuni, le dă să bea din „paharul curviei ei”, care sunt doctrinele omeneşti, şi-i trage de la Izvorul umplut cu Sânge, unde Puterea Dumnezeului celui Atotputernic curge necurmat şi fără plată ca să-L manifeste pe Isus Hristos. Dacă acesta-i adevărul, Dumnezeu va aduce aceste lucruri înapoi. De fapt, El a făcut aceasta şi o va face în continuare. Dar când totul se împlineşte, Cuvântul s-a încheiat.

Acum a mai rămas un singur lucru: cele şapte tunete despre care nu ştim nimic. Ele nu sună în zadar. Dumnezeu nu face ceva doar ca să se joace. Noi ne jucăm şi acţionăm prosteşte, dar Dumnezeu nu. La Dumnezeu orice lucru este „Da” şi „Nu.” El nu se prosteşte, nu glumeşte şi spune exact ceea ce vrea să spună. El nu spune nimic fără sens.

Cele şapte tunete sunt chiar aici, în Descoperirea lui Isus Hristos, sunt o taină. Nu spune Biblia că aceasta este „Descoperirea lui Isus Hristos?” (Adunarea răspunde: „Amin.”) Păi, este o taină ascunsă. Hm! Care este aceea? O au cele şapte tunete. Noi ştim că Ioan era gata să scrie dar un Glas venit din cer i-a zis: „Nu scrie! Pecetluieşte aceasta! Pune-o în spatele Cărţii” Aceste taine vor fi descoperite la vremea lor.

Noi am rezolvat problema aceasta, prin Duhul Sfânt, care ne-a spus: „Nu erau mere, ci sexul.” El ne-a descoperit aceste lucruri şi nu este nimic să stea împotriva Lui. Niciodată, în toată viaţa mea, nu am văzut nici un predicator care să fie de acord cu aceasta, dar eu i-am întrebat.

Când am fost la Chicago, am stat înaintea a circa trei sute cincizeci de predicatori. Voi, femeile din Chicago, aţi auzit despre aceasta. Domnul mi-a spus cu trei seri înainte: „Îţi vor întinde o cursă.” Apoi a adăugat: „Du-te la geam şi-ţi voi arăta. Domnul Carlson şi Tommy Hicks te vor întâlni mâine dimineaţă la micul dejun. Tu să-i spui la Tommy că nu vor avea adunarea în locul la care se gândesc, ci vor merge în altă parte.” Şi a încheiat: „Să nu te temi, pentru că voi fi cu tine.” Aceasta mi-a fost suficient.

În dimineaţa următoare, domnul Carlson, preşedintele Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline, a venit şi mi-a zis: „Frate Branham, aş vrea să merg la micul dejun cu tine.”

„Bine,” am răspuns eu, apoi am adăugat: „Fii atent căci va fi acolo şi Tommy Hicks.”

Ne-am dus jos la Town And Country iar el mi-a zis: „Ei bine, frate Branham, este minunat…”

„Tommy, vrei să-mi faci o favoare?”

„Sigur, frate Branham.”

„Nu vrei să vorbeşti în locul meu?”

„Oh, nu pot face aceasta!”

Atunci i-am zis: „Păi, eu am doar şapte clase şi sigur voi greşi şi voi zice empire în loc de umpire [arbitru].” Înţelegeţi? „Nu ştiu cum să vorbesc în faţa lor. Acolo va fi marea Asociaţie Misionară din Chicago. Tommy, cum voi vorbi înaintea lor, cu cei şapte ani de şcoală ai mei? Tu eşti un doctor în divinitate. Tu ştii cum să vorbeşti în faţa lor, dar eu nu ştiu.”

„Frate Branham, nu pot face aceasta.”

„De ce?” l-am întrebat. „Eu ţi-am făcut multe favoruri ţie.” I-am spus-o foarte direct.

La rândul lui, fratele Carlson a zis: „Oh, frate Branham, el nu poate face aceasta!”

„De ce nu?” am insistat eu, la care el a răspuns: „Ei bine…”

„Ştiţi ceva? Voi ştiţi motivul, dar nu vreţi să-mi spuneţi. Adevărul este că ei mi-au pus o cursă.” Apoi am adăugat: „Frate Carlson, tu ai închiriat sala de hotel în care am avut celălalt mic dejun, nu-i aşa?”

„Da.” a răspuns el.

„Ei bine, nu o vei mai obţine.”

„Bine, frate Branham, dar am depus deja avansul pentru ea.”

„Nu contează ce ai făcut, voi nu o veţi primi. Camera aceea are culoarea verde, dar noi vom fi într-o cameră de culoare maro. Eu voi fi în spate în colţ, doctorul Mead va sta în dreapta, iar bărbatul acela de culoare şi soţia lui vor sta aici şi aşa mai departe. Acolo va fi şi un preot budist care va sta în partea dreaptă a mea”, apoi le-am descris cum vor fi îmbrăcaţi. Şi am adăugat: „Ştii care este adevărul, Tommy? Marea ta Asociaţie Misionară din Chicago mă va provoca cu privire la „Botezul în Numele lui Isus Hristos, dovada botezului cu Duhul Sfânt, vorbirea în limbi, „Sămânţa Şarpelui” şi predicarea harului.”

Tommy m-a privit uluit şi a zis: „O, ai milă, Dumnezeule! Cred că nu voi merge nicăieri.”

„Ba da, vei merge,” i-am răspuns eu.

În ziua următoare, i s-a dat avansul înapoi şi i s-a spus: „Noi avem o orchestră. Am programat-o, dar am uitat şi a trebuit să revenim asupra ofertei, aşa că nu mai putem să v-o dăm.” Astfel ne-am dus la Town And Country.

În dimineaţa când am mers la întâlnire, toţi s-au ridicat. Noi am avut dejunul într-o cameră, apoi am ieşit şi m-am aşezat undeva în spate. Acolo era adunată Marea Asociaţie Misionară din Chicago. Am stat şi i-am privit în timp ce fiecare s-a prezentat: doctor Ph.D L.L., Q.U.S.T. etc. Am stat liniştit şi i-am ascultat, până au terminat.

Când au terminat, s-a ridicat fratele Carlson şi a zis: „Domnilor…” Îl cunoaşteţi cu toţii pe Hank Carlson, aşa că puteţi să-l întrebaţi. Totul este înregistrat pe bandă, iar dacă vreţi s-o cumpăraţi, este aici. Băieţii o au. El a zis: „Domnilor, în continuare vi-l prezint pe fratele Branham. Poate nu sunteţi toţi de acord cu învăţătura lui, dar daţi-mi voie să vă spun ceva: cu trei zile în urmă, ne-am aşezat într-un loc şi dacă omul acesta nu mi-a spus tot ce s-a întâmplat în dimineaţa aceasta, eu nu stau aici. El mi-a spus că toţi   v-aţi propus să-l întrebaţi despre învăţătura lui, şi că va trebui să renunţ la cealaltă sală, pentru că nu ne va mai fi dată. El mi-a spus unde va şedea doctorul Mead şi aceşti oameni, şi totul este întocmai. Poate sunteţi în dezacord cu el, dar, vă voi spune un singur lucru: fratele nu se teme de ceea ce se gândeşte cu privire la el.” Apoi s-a întors spre mine şi mi-a zis: „Frate Branham, podiumul este al tău.”

M-am dus sus şi am zis: „Înainte de a începe … voi citi ceea ce am citit în dimineaţa aceasta: „Nu am fost neascultător viziunii cereşti.” Apoi am adăugat: „Acum să stabilim ceva. Voi toţi sunteţi doctori în divinitate, iar eu stau aici singur. Toţi vreţi să mă întrebaţi despre botezul în Numele lui Isus, aşa că vom începe cu acesta. Aş vrea ca unul dintre voi să-şi ia Biblia şi să stea lângă mine ca să mă contrazică în ceea ce învăţ. Staţi aici cu Cuvântul lui Dumnezeu şi contraziceţi-mă.”

Am aşteptat. Nimeni nu a zis nimic, aşa că am continuat: „Eu vă cer să veniţi să staţi alături de mine. Ce se întâmplă cu voi? Vă este teamă să staţi aici alături de mine?” Ştiţi ceva? Nu de mine se temeau ei, ci de Îngerul Dumnezeului celui Atotputernic, deoarece ştiau că numai El a putut să-mi spună dinainte tot ce se va întâmpla. Aha.

Ei nu au făcut aceasta. Care este problema? Eu nu mă voi certa cu nimeni, dar aş vrea să veniţi şi să mă contraziceţi cu Cuvântul. Nu cu îndrumătorul vostru, nu cu ce a zis doctorul cutare sau cutare, nici sfântul cutare sau cutare. Aş vrea să ştiţi ce a zis Dumnezeu. Aceasta este baza. Cu aceasta aş vrea să staţi.

Acum priviţi! Timpul pentru cele şapte tunete din Apocalipsa 10 este atunci când Cartea este completă. Nu vă voi ţine prea mult pentru că nu vreau să vă obosesc. Este zece fără douăzeci. (Adunarea răspunde: „Nu. Mergi înainte.”) Atunci fiţi atenţi. Puteţi să vă ridicaţi şi să vă schimbaţi locurile şi poziţia. Abia aştept să terminăm biserica şi să nu ne mai înghesuim. Vom putea lua toată ziua să predicăm despre aceasta.

Acum observaţi. Cele şapte tunete erau glasuri, explozii. Dumnezeule, ajută-ne, iar dacă sunt greşit, iartă-mă Doamne.

Vă voi pune o întrebare. Când glasul acela a răsunat, s-a auzit un tunet. Aţi observat că atunci când s-a deschis prima Pecete, din cele şapte Peceţi care au urmat celor şapte Epoci ale Bisericii, s-a auzit un tunet? De fiecare dată când s-au deschis primele Peceţi din Carte, s-a auzit un tunet. Nu se va deschide şi această Pecete din exteriorul cărţii în acelaşi fel? („Amin”). Dumnezeu nu-Şi schimbă programul.

Să deschidem la Apocalipsa 6:

„Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat, şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi.”

Niciodată nu a fost un alt tunet: „Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de o jumătate de ceas.” Dar, când a fost ruptă prima Pecete, s-a auzit bubuitura unui tunet.

Oh, biserică, suntem aşa de departe? Prieteni, gândiţi-vă! Poate… nu este, dar dacă este aceea? Ce era explozia aceea? Înaintea lui Dumnezeu şi cu această Biblie deschisă, vă spun că nu mint. Explozia aceea a zguduit pământul! Când prima, din Cele şapte Peceţi, a fost deschisă în Biblie, a avut loc o explozie, un tunet, care a zguduit toată lucrarea. Când se vor deschide Peceţile care sunt în partea din spate a Cărţii, nu va fi oare şi acolo un tunet? Eu nu ştiu. Nu pot spune aceasta.

Când prima Pecete a fost deschisă, a răsunat un tunet. Pecetea a fost un tunet. O trâmbiţa a răsunat. Şi desigur, trâmbiţa a răsunat la Cincizecime, dar nu voi intra în aceasta.

Dacă vedenia pe care am avut-o sâmbătă dimineaţa este biblică, trebuie să fie interpretată prin Scriptură sau să fie o continuitate a aceleaşi Scripturi. (Fratele Branham face pauză.) Eu nu ştiu ce a fost, dar m-a speriat de moarte. Suntem pierduţi? Suntem la sfârşit? Amintiţi-vă că atunci când s-a întâmplat aceasta, Îngerul a jurat că „Nu va mai fi timp.” Mă întreb dacă am prins aceasta.

Frate, El vine în clipa când nici nu te gândeşti.  Acum este clar? Când s-a deschis prima şi celelalte Peceţi care erau în interiorul cărţii, aceste taine care au răsunat: neprihănirea, sfinţirea, Biserica romano catolică, protestanţii! Luptele lor au lăsat aceste capete libere în Cuvântul lui Dumnezeu, dar îngerul al şaptelea vine, le adună şi le explică. Vedeţi? Apoi, când le termină, se fac auzite cele şapte tunete. Dar când Ioan a început să scrie, El i-a zis: „Nu scrie. Ci pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete.” Dar când s-a deschis prima dintre Peceţile din interiorul Cărţii, s-a auzit un singur tunet.”

Aceasta este Scriptura, iar voi nu-mi puteţi spune că există un „purgatoriu” şi alte lucruri de felul acesta. Biblia nu vorbeşte despre aşa ceva.

Nu-mi puteţi spune despre cartea Macabeilor, sau de a patra carte a lui Daniel, unde scrie că un Înger l-a luat de părul capului. În Biblie nu există astfel de lucruri. Sau că Isus din Nazaret a făcut o păsărică din lut, i-a pus picioare şi a zis: „Pfiuuf! Zboară, păsărică.” Aşa ceva este fără sens. Biblia nu vorbeşte despre aşa ceva.

Traducătorii nu au fost prostiţi de acele lucruri; Dumnezeu a văzut că ei nu vor adăuga dogmele acelea şi lucrurile fără sens. Fraţii Macabei au putut fi oameni buni. Eu nu spun că ei nu au fost oameni buni, dar ceea ce s-a scris în cartea aceea nu este biblic. Biblia este descoperirea completă a lui Isus Hristos şi, „Nimic nu se poate adăuga sau scoate din Ea.” Dacă punem cartea aceasta în Ea, nu va merge cu restul Scripturii. Există şaizeci şi şase de cărţi ale acestei Biblii, dar nici un Cuvânt nu se contrazice cu celălalt.

În ce priveşte aceste ultime şapte tunete, care vin afară, tainele, ultimele Peceţi, acelea vor completa perfect restul Scripturii. Şi dacă primele s-au deschis cu un sunet de tunet, următoarele, care sunt pe partea din spate, vor fi deschise la fel.

Priviţi ce se întâmplă. Dacă viziunea a fost biblică, trebuie să fie interpretată prin Scriptură, sau o continuare a aceleaşi Scripturi.

Observaţi Apocalipsa 10.3-4. Mai întâi s-au auzit şapte tunete, şi apoi ce a urmat? Acel Înger puternic a jurat că „Timpul s-a terminat.” Când şi-au făcut auzite glasurile lor aceste tunete? Când Îngerul puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor, cu curcubeul deasupra capului, a pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ şi a strigat cu glas tare că nu va mai fi nici o zăbavă. Şi dacă slujba tainelor lui Dumnezeu s-a sfârşit… cum va fi când vor răsuna cele şapte taine?

Cel Atotputernic a venit şi a privit la o bisericuţă smerită ca a noastră şi la starea umilă a poporului Său.

Voi ziceţi: „Oh, eu nu cred aşa.” Poate nu este aşa dar, dacă este? Atunci timpul s-a scurs. V-aţi gândit la aceasta? Fiţi serioşi, căci s-ar putea să fie mai târziu decât ne gândim.

Când a venit acea constelaţie de sus, unul dintre Îngeri a zis: „Aşa cum a fost trimis Ioan să încheie Vechiul Testament şi să Îl prezinte pe Hristos, Mesajul tău va încheia acele capete libere şi-L va prezenta pe Mesia chiar înainte de venirea Lui, Mesajul ultimelor zile.” Observaţi, Îngerul acela puternic a jurat că, „Nu va mai fi timp.” Nu aş vrea să vă ţin prea mult, dar gândiţi-vă la aceasta un minut.

Acum ascultaţi. Acest Înger a coborât din cer. Vedeţi? Îngerii celor şapte Epoci ale Bisericii, erau mesageri pământeşti, dar când vine acest Înger… toate Mesajele sunt terminate, al şaptelea înger încheie totul. Acest Înger puternic nu vine de pe pământ, El nu este un om, ca mesagerii epocilor bisericilor, ci este un „Mesager” şi vine din cer, îmbrăcat într-un Stâlp de Lumină, într-un Nor, cu curcubeul deasupra capului. Curcubeul simbolizează legământul. Acela este Hristos, „El a pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ… şi a jurat, că nu va mai fi nici o zăbavă.”

Unde suntem, domnilor? Ce este aceasta? Eu vă întreb doar.

Ceilalţi îngeri erau mesageri, oameni de pe pământ, dar acest Înger… Despre ceilalţi s-a zis: „Îngerului bisericii din Efes, scrie-i…” Ei erau mesagerii de pe pământ, oameni, profeţi şi aşa mai departe, trimişi la biserică. Dar Acesta nu a venit de pe pământ. El a coborât din Cer, deoarece taina s-a terminat. Şi când taina este terminată, Îngerul spune: „Nu va mai fi timp„, iar cele şapte tunete fac să se audă glasurile lor.

Cum este dacă ele sunt ceva care ne ajută să intrăm în credinţa de Răpire? Este posibil? Vom alerga şi vom sări peste ziduri? Se va întâmpla ceva care va face ca aceste trupuri vechi, de ciumă, să fie schimbate? Oh, Doamne, oare voi trăi să văd şi eu aceasta? Este atât de aproape ca să o văd şi eu? Aceasta este generaţia? Domnilor, fraţii mei, ce timp este acesta? Unde suntem?

Să ne uităm la ceas, la calendar, ca să vedem în ce dată trăim. Israelul este în Palestina, în patria lui. Însemnul, steaua cu şase colţuri a lui David, cel mai vechi steag din lume, flutură din nou după două mii de ani. Da, aceasta s-a întâmplat cu aproape douăzeci şi cinci de ani în urmă. Israel este înapoi în patria sa.

 „De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape… Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” (Matei 24.32+34).

„Naţiunile se destramă, Israelul se trezeşte

Semnele pe care profeţii le-au prezis

Zilele neamurilor numărate,

cu chinuri împovărate

Întoarceţi-vă, oh risipiţilor la ai voştri.

Ziua răscumpărării este aproape.

Inimile oamenilor cad de teamă

Fiţi plini cu Duhul, lămpile curate şi clare

Priviţi sus, răscumpărarea voastră este aproape.

Profeţii falşi mint,

Adevărul lui Dumnezeu îl neagă:

Adevărul lui Dumnezeu îl neagă

Că Isus Hristos este Dumnezeul nostru.

(Ştiţi că acesta este adevărul … foarte sigur)

Dar noi vom umbla pe unde au călcat apostolii.

Căci ziua răscumpărării este aproape

Inimile oamenilor cad de frică

Fiţi plini cu Duhul, cu lămpile curate şi clare

Priviţi sus, răscumpărarea voastră se apropie!

S-ar putea să fie mai aproape decât vă gândiţi. Aceasta m-a speriat. Oh, eu nu am făcut suficient! Unde suntem?

„Nu va mai fi timp.” El anunţă că timpul s-a terminat. Ce se întâmplă? Ar putea fi acum, fraţilor? Gândiţi-vă serios! Dacă este aşa, atunci Piramida este încheiată prin cele şapte tunete.

Vă amintiţi Mesajul Piramidei? Acolo este Piatra din capul unghiului. Ce s-a întâmplat? Duhul Sfânt a pus vârful, individual, şi l-a pecetluit când am adăugat la credinţa noastră, fapta, neprihănirea, evlavia şi aşa mai departe. Noi am continuat să adăugăm până când am primit cele şapte lucruri, iar al şaptelea este dragostea, Dumnezeu. În felul acesta lucrează El cu indivizii, le pune Piatra din vârf şi îi pecetluieşte cu Duhul Sfânt.

Au fost şapte epoci ale Bisericii; ele au avut şapte taine care s-au trâmbiţat şi pentru care s-au luptat să le aducă înapoi, iar acum vine Piatra de sus să pună vârful Bisericii. Aceasta este însemnătatea tunetelor, fraţii mei? Domnilor, am ajuns acolo?

Junie, vreau să iau puţin visul tău. Fiţi atenţi. Junior a avut acest vis cu câteva luni înainte de a se predica despre piramidă. Voi ziceţi: „Ce spui despre un vis?”

Nebucadneţar a visat un vis pe care Daniel l-a interpretat şi a spus că arată începutul epocii neamurilor şi sfârşitul ei. Totul s-a petrecut întocmai. Nu a greşit nici un pic.

Observaţi visul: Scrisul era pe pietre. Eu îl tălmăceam pentru oameni şi ei au fost îmbărbătaţi. Aceasta este „Taina lui Dumnezeu,” care nu a fost înţeleasă mulţi ani. Poate fi aceasta? Apoi, în mod misterios am ridicat o unealtă ascuţită cu care am deschis vârful. Piatra era din granit alb, dar ce era acolo nu a fost interpretat. Nu erau litere. Eu m-am uitat doar la ea şi le-am zis fraţilor: „Priviţi la aceasta!” Lucrul acesta s-a împlinit în seara aceasta. Şi în timp ce ei studiau acea piatră, m-am strecurat spre vest. De ce? Poate ca să înţeleg tălmăcirea celor scrise pe vârful acelei pietre. Poate fi aceasta?

Explozia de zilele trecute m-a aruncat în aer, cam la înălţimea pe care o are clădirea aceasta, şi am fost luat în acea constelaţie de şapte îngeri aşezaţi în formă de piramidă. Sunt acestea cele şapte tunete care au venit? Pot fi? Cartea este descoperită total. Conform visului lui, totul s-a terminat. Mai mult, conform Cuvântului lui Dumnezeu, mesagerul al şaptelea va încheia totul. Apoi cele şapte tunete.

El a văzut piatra unghiulară din vârf rostogolindu-se. Mulţi oameni nici nu ştiu că există şapte Peceţi care trebuie descoperite. Am citit multe cărţi despre Apocalipsa, dar nu am auzit niciodată vorbindu-se despre aceasta. Ei au sărit peste ele. Dar v-a fost spus că sunt acolo. Poate fi aceasta? Dumnezeule, fii îndurător cu noi! Dacă este aceasta, noi suntem într-un ceas serios.

Acum fiţi atenţi puţin. Dacă este aşa şi taina s-a terminat, totul este scris pe aceste pietre. Sunt bucuros că pot sta într-o biserică cu oameni evlavioşi cărora Dumnezeu le dă vise. Sunt bucuros să le spun acestor bărbaţi şi femei, care merg la biserica lui Junior, acestei biserici, fratelui Neville şi celorlalţi, că în această adunare sunt oameni cu care se împlineşte ceea ce a spus Biblia: „În zilele din urmă ei vor visa vise.” Aici o aveţi. Noi putem să le ascultăm şi să le comparăm cu Cuvântul.

Eu nu ştiam nimic despre aceasta când a venit explozia şi cei şapte îngeri din veşnicie, dar am zis: „Doamne, ce vrei să fac?” Despre acele tunete nu s-a spus nimic. Poate trebuie să plec, întâi, să aflu. Nu ştiu. Poate nu este aceasta. Eu nu ştiu, doar întreb: „Cum ar fi dacă este aceasta?” Dacă este biblic, sună foarte aproape. Nu credeţi aceasta? (Adunarea răspunde: „Amin.”).

Priviţi. Piatra din Capul unghiului nu a fost interpretată. Vedeţi? EL a spus: „Du-te în vest şi vino înapoi.” Este aceasta sau sunt cei şapte îngeri din constelaţie, care au venit la mine? Când ne vom reîntâlni în ziua învierii, veţi vedea că nu mint. Dumnezeu este Judecătorul meu.

Sau, este acesta cel de-al doilea vârf despre care am vorbit zilele trecute? Este ceva ce vine pentru biserică? Nu ştiu. Eu pot sta pe aceasta puţin, dar voi merge înainte.

Poate fi aceasta? Poate fi tunetul puternic, îngerul al şaptelea din constelaţie, piramida formată de cei şapte îngeri care au coborât din eternitate, aşezaţi trei pe o parte, trei pe alta şi unul în vârf? Poate fi aceasta? Este aceasta taina tunetelor care va aduce înapoi Piatra din Capul unghiului?

Voi ştiţi că Piramida nu a avut niciodată Piatra din vârf. Piatra din vârf trebuie să vină; ea a fost respinsă. Poate fi aceea, fraţilor şi surorilor? Sau este posibil ca aceasta a fie Tragerea a treia despre care mi-a vorbit El cu trei sau patru ani în urmă?

Vă amintiţi ce s-a întâmplat în prima Tragere? Eu am încercat să explic ce se întâmpla, dar El mi-a zis: „Nu o face!”

La Tragerea a doua, El a zis: „Nu încerca!” dar eu am tras oricum. Vă amintiţi? (Adunarea răspunde: „Amin.”). Toţi vă amintiţi. Este înregistrat pe bandă.

Apoi El a zis: „Acum va veni Tragere a treia, dar nu încerca s-o explici.”

Vedeţi cum m-am apropiat în seara aceasta de aceste lucruri? Nu ştiu, dar mă simt obligat, faţă de biserica mea, să spun ceva, apoi, veţi trage singuri concluziile.

Este aceasta taina care se va descoperi, care-L va aduce pe Hristos şi puterea în Biserică? Vedeţi? Noi credem în pocăinţă şi suntem botezaţi în Numele lui Isus Hristos; credem în primirea Duhului Sfânt, avem semne, minuni, vorbiri în limbi şi lucrurile pe care le-a avut biserica primară. Ba aici, în acest grupuleţ de oameni, s-a făcut chiar mai mult decât este scris în Cartea Faptelor. Ce spunem de lumea de afară? Vedeţi? Mai mult decât este scris în cartea Faptelor … aceleaşi lucrări: învierea morţilor. Amintiţi-vă că prin Isus Hristos au fost înviaţi din morţi numai vreo trei oameni, în timp ce noi avem înregistraţi cinci; avem şi dovezile doctorilor. Vedeţi? „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă altele şi mai mari decât acestea.” (Ioan 14.12).

Ştiu că în traducerea „King James” scrie: „mai mari,” dar voi nu puteţi face lucrări mai mari, ci doar mai multe! Atunci, El a fost într-o Persoană, dar acum este în toată Biserica. Vedeţi? „Veţi face mai multe lucrări, pentru că Eu mă duc la Tatăl.”

Dacă aceasta este Tragerea a treia, este o slujbă mai mare ce stă înainte. Eu nu ştiu, nu pot spune aceasta pentru că nu ştiu.

Priviţi! Să ne oprim puţin la Tragerea a treia. În viziune, primele zburătoare erau mesageri mici, păsărele; acesta a fost când am început. Dar El a mers mai departe, nu s-a oprit doar la a lua o persoană de mână. Şi vă amintiţi ce mi-a spus? „Dacă vei fi sincer, vei cunoaşte secretele inimii lor.” Câţi vă amintiţi aceasta? (Adunarea răspunde: „Amin.”) Şi s-a întâmplat? (Adunarea răspunde: „Amin.”). Exact. Apoi a zis: „Nu te teme, căci Eu voi fi cu tine!” Vedeţi? Şi aceasta va merge înainte.

Prima Tragere au fost păsărele mici. Ele s-au dus să întâmpine venirea Domnului: primul Mesaj.

Tragerea a doua este descoperirea secretelor inimii. Atunci nu a mai trebuit să iau mâna persoanei, ci El a spus totul pur si simplu. El le-a descoperit păcatele şi le-a spus ce să facă. Este corect? (Adunarea răspunde: „Amin.”). Atunci s-a întâmplat întocmai cum a zis Dumnezeu. Iar voi, biserica şi lumea, sunteţi martori la toate acestea.

Când am spus: „Am văzut un înger şi acela era ca un foc de smarald,” oamenii au râs şi au zis: „Billy, ţi-ai ieşit din minţi.” Dar ochiul mecanic al aparatului de fotografiat, L-a prins şi astfel puteţi vedea cu toţii că nu am minţit, ci am spus adevărul. Dumnezeu a dovedit aceasta.

Eu am spus: „Umbra întunecată a morţii este peste această persoană”. Şi aşa a fost. Dar viaţa este albă. Una este Viaţa, iar cealaltă este moartea.” Şi acolo, pe poza din spate, se vede chiar aceasta. J. Lacy a zis: „Ochiul mecanic al acestui aparat nu poate fotografia psihologie.” Mă urmăriţi? (Adunarea răspunde: „Amin.”).

Observaţi primul grup de păsări mici venite în zbor: semnul de pe mână. Al doilea grup era mai mare, mai alb, porumbeii, Duhul Sfânt descoperind secretele inimii. Iar al treilea grup erau Îngerii. Nu păsări, ci îngeri, iar ei sunt în legătură cu timpul sfârşitului. Fraţilor, acesta este timpul?

Acum fiţi foarte atenţi ca să nu interpretaţi greşit. Aş vrea să vă întreb ceva.

Să mergem pentru o clipă înapoi. Biserica ştie că este adevărul şi la fel lumea ştiinţifică. Mulţi dintre oamenii care stau aici, au fost pe malul râului când Glasul acela a spus: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis cu un Mesaj la prima venire, tot aşa acesta este al doilea Mesaj trimis înaintea celei de-a doua veniri a Domnului.” Vă amintiţi? (Adunarea răspunde: „Amin.”).

Ce a făcut Ioan? El este cel care a zis: „Iată, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Acesta este El.”

Acesta este ceasul, fraţii mei? Nu spun că a sosit, pentru că nu ştiu. Dar vă întreb. Aş vrea să vă gândiţi şi voi. Sau este acesta timpul când se va spune din nou: „Iată Mielul lui Dumnezeu?” Este timpul împlinirii lui Maleahi 4: „Să întoarcă inimile copiilor spre părinţii lor?” Va fi o bubuitură care va face lucruri puternice şi va stabiliza biserica, ce a fost căzută şi nu poate înţelege tainele lui Dumnezeu? Când vor vedea că marea „explozie” va cuprinde tot, inimile lor vor fi întoarse către Tatăl, aşa cum spune Biblia că se va întâmpla? Sau Mesajul este deja trecut? Eu nu ştiu. Domnilor, este acesta semnul timpului de sfârşit? Sau este semnul că s-a terminat deja? Pentru mine arată cât se poate de biblic. Nu ştiu.

Când au venit îngerii aceia, a fost o explozie, ca un tunet, care a zguduit tot pământul. Dumnezeu ştie că spun adevărul. Amintiţi-vă că se va întâmpla ceva. Nu ştiu ce este, dar va fi ceva. Poate fi aceasta? Spun aceasta ca să vă pregătiţi.

Să ne rugăm. Cum să ne rugăm? Să ne ocupăm locul în armata credincioşilor Lui şi să ne pregătim pentru că ar putea fi mai târziu decât ne gândim. Voi mă cunoaşteţi şi ştiţi că nu v-am minţit niciodată până acum. Pot spune şi eu la fel ca Samuel: „V-am spus ceva, în Numele Domnului, şi nu s-a întâmplat?” Eu nu ştiu ce este aceasta, dar adevărul este că sunt speriat. Evenimentele din ultima sâmbătă m-au speriat cu adevărat.

Acesta ar putea fi timpul sfârşitului; ar putea fi timpul când Îngerul cu curcubeul va trece şi va anunţa că „Nu mai este nici o zăbavă.” Prieteni, dacă este aşa, să ne pregătim să-L întâlnim pe Dumnezeu. S-a depozitat suficientă hrană. Să o folosim. În ce mă priveşte, strig de pe această platformă: „Doamne Isuse, ai milă de mine!”

Am încercat să trăiesc cât am putut de curat. Am încercat să aduc Mesajul cât am ştiut de corect, Dumnezeu îmi cunoaşte inima. Dar când constelaţia aceea de Îngeri a ajuns pe pământ, am fost ca paralizat. După mult timp, când am încercat să umblu prin cameră, eram ca paralizat din şira spinării şi prin tot gâtul; nu mai simţeam nimic. Nu puteam pipăi cu mâinile. Eram total uluit, aşa că m-am dus în camera mea şi m-am aşezat jos.

Duminică am venit aici şi am încercat să mă eliberez din acea stare, vorbindu-vă. Luni, a fost din nou aici, şi la fel acum. Nu ştiu ce este, dar trebuie să fiu cinstit cu voi, fraţilor.

Este acesta timpul? Sunt toate tainele încheiate? S-a încheiat trâmbiţarea? Cele Şapte Tunete vor exprima ceva pentru ca acel grup mic, care se adună împreună, să primească credinţa de răpire când vine El „Căci noi toţi vom fi schimbaţi,” imediat ce vin acei îngeri, „într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiţă… Apoi…, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh.” (1 Corinteni 15.52; 2 Tesaloniceni 4.17).

Rugăciunea mea este: Dumnezeule, eu nu ştiu, dar dacă este aşa, pregăteşte inimile noastre. Pregăteşte-ne, Doamne, pentru ceasul acela mare, pentru că de-a lungul istoriei, toţi profeţii şi credincioşii au privit după acest timp.

Doamne, nu ştiu ce să mai spun. Mi-e teamă să zic: „Nu veni, Doamne.” Mi-e ruşine de mine, când văd lumea în această stare şi ştiu că nu am făcut mai mult. Doamne, dacă mai există un mâine, unge-mi inima. Unge-mă mai mult, Tată, ca să fac tot ce este posibil ca să-i aduc pe oameni la Tine, căci sunt al Tău.

Mă simt la fel ca Isaia, în ziua când a văzut îngerii zburând prin Templu; cu două aripi îşi acopereau feţele, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau, zicând necurmat: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor!” (Isaia 6.3). Oh, cum s-a cutremurat profetul acesta tânăr! El a început să crească puţin. Când a văzut aceasta, chiar dacă a mai avut viziuni, a strigat: „Vai de mine!”

Tată, poate m-am simţit la fel ca el, când am văzut Îngerii aceia şi am strigat asemenea lui: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate şi locuiesc între oameni necuraţi.” (v.5).

Tată, curăţeşte-mă, iată-mă şi trimite-mă oriunde vrei, căci stau de treizeci de ani la acest amvon. Dacă este ceva, ce vrei să fac, Doamne, ajută-mă, pentru că sunt gata. Dar, ajută-mă să primesc har înaintea Ta, pentru că mă rog cu smerenie.

Te rog pentru turma mică peste care m-a făcut Duhul Sfânt supraveghetor ca s-o hrănesc. Eu am făcut tot ce am ştiut, Doamne, şi i-am hrănit cu Pâinea Vieţii. Am făcut cum mi-ai arătat cu mulţi ani în urmă, în viziunea aceea în care era acel cort mare, care a fost pus în vest, şi un munte de Pâine a Vieţii. Cu adevărat, „Nu am fost nesupus viziunii cereşti.” De aceea, totul se întâmplă şi se descoperă chiar în faţa noastră.

Tu eşti Dumnezeu şi nu există altul afară de Tine. Primeşte-ne, Doamne. Iartă-ne păcatele, căci mă pocăiesc de toată necredinţa şi pentru toate fărădelegile mele, la altarul lui Dumnezeu.

Eu vin prin credinţă, cu această bisericuţă, şi stăm în locurile cereşti în jurul Tronului lui Dumnezeu. Inimile noastre au fost încălzite de multe ori prin lucrurile pe care am văzut că le-ai făcut descoperindu-ţi tainele înaintea noastră. Dar în seara aceasta sunt total epuizat, Doamne, şi pot striga la fel ca Iacob, când a văzut îngerii coborând pe acea scară şi mergând înapoi: „Vai de mine! Cât de înfricoşător este locul acesta! Aici este Casa lui Dumnezeu...” şi i-a pus numele „Betel”. (Geneza 28.17).

Dumnezeule, poporul nu înţelege. Ei se gândesc că este multă bucurie, dar, Doamne, ce epuizare, ce lucru îngrozitor este pentru o fiinţă umană să vină în prezenţa unei Fiinţe cereşti!

Mă rog pentru iertarea bisericuţei mele de aici, fiindcă m-ai trimis să-i conduc şi să-i călăuzesc. Binecuvântează-i, Doamne. Am făcut cum au zis viziunile, visurile şi lucrurile   care s-au spus, şi asta cât am ştiut mai bine. Am pus înăuntru toată Hrana pentru ei, Doamne, şi orice s-ar întâmpla, suntem ai Tăi. Ne predăm în mâinile Tale, Doamne. Fii milostiv cu noi şi iartă-ne. Ajută-ne să fim martorii Tăi cât timp vom sta pe pământ. Apoi, când viaţa aceasta se va termina, primeşte-ne în Împărăţia Ta, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Curăţiţi-vă toată inima. Lăsaţi la o parte orice lucru şi îndepărtaţi orice povară din calea voastră. Nu lăsaţi nimic să vă descurajeze. Nu vă temeţi, pentru că nu există nimic de care să vă temeţi. Dacă va veni Isus, aceea este clipa după care a gemut şi a plâns toată lumea. Este timpul pentru venirea unui nou dar sau ceva şi acela va fi minunat. Eu     v-am spus doar ceea ce am văzut, dar nu ştiu dacă acesta-i timpul când cele şapte tunete vor fi descoperite Bisericii.

Oh, Doamne, ce timp! Aceasta ne îndeamnă la o gândire serioasă şi sinceră. Şi dacă vei vrea să plec, sunt al Tău, Doamne. Tu ai încheiat cartea cu cuvintele: „Vino, Doamne Isuse,” aşa că, orice s-ar întâmpla sau ce timp va veni, eu sunt al Lui. Nu spun că doresc să plec, pentru că nu aş vrea aceasta deoarece am o familie de crescut şi trebuie să predic Evanghelia. Dar, în toate se va face voia Lui, nu a mea. Eu nu ştiu care este voia Lui dar, oricare ar fi aceea, Dumnezeu o va aduce la împlinire. În ce mă priveşte, vă spun doar ceea ce am văzut şi ce s-a întâmplat. Nu ştiu ce înseamnă dar, domnilor, ar putea fi acesta sfârşitul?

Cei şase oameni care au avut visele acelea sunt prezenţi aici. Nu este ciudat că nu au fost şapte? Şi nu este ciudat că imediat după ele a urmat viziunea? Oamenii sunt aici. Fratele Jackson, fratele Parnell, sora Collins, sora Steffy, fratele Roberson şi fratele Beeler. Tatăl ceresc ştie că nici unul nu a ştiut de celălalt şi imediat după visul sorei Steffy a venit vedenia.

Vedeţi de ce trebuie să plec? Trebuie să o fac. Prieteni, nu vă uitaţi la mine. Eu sunt fratele vostru. Să nu vă puneţi încrederea în mine, pentru că eu sunt doar un muritor şi trebuie să mor ca orice om. Nu ascultaţi de mine, ci ascultaţi de ceea ce v-am spus, de Mesaj. Nu-i acordaţi atenţie mesagerului, ci urmăriţi Mesajul. Ţineţi-vă privirea aţintită la Mesaj, la ceea ce spune El, nu la mesager. Acesta-i singurul lucru la care trebuie să vă uitaţi. Dumnezeu să ne ajute. Aceasta este rugăciunea mea.

Nu-mi place să vă spun aceasta, dar nu vreau să vă ascund nimic. Din câte ştiu, miercuri dimineaţa voi pleca la Tucson, dar nu ca să predic, ci ca să-mi duc copiii la şcoală. Apoi voi merge la Phoenix, să ţin acel şir mic de adunări, în care voi aduce câteva mesaje scurte. Cred că ei vor să predic într-o convenţie într-o seară, deşi nu mi-au zis încă nimic despre aceasta. Mi-au spus doar să fiu acolo.

Eu am primit un cuvânt, „AŞA VORBEŞTE DOMNUL”, pentru fratele Shakarian. Nu ştiu ce va face cu privire la aceasta, dar trebuie să-i spun. Mai departe este problema lui.

Aţi observat ultimul Glas? Acela nu trebuia să fie o organizaţie, dar ei şi-au declarat crezul. Eu nu sunt pentru aşa ceva.

Fratele Arganbright şi fratele Role, un diplomat din Washington, au trebuit să fie în Africa, iar eu şi fratele Boze, îi vom urma curând pentru câteva adunări în Africa de Sud şi Tanganyka, după care vom pleca probabil în Australia. Dar înainte de-a pleca, mă voi întoarce aici.

Când voi reveni, dacă Dumnezeu nu îmi va vorbi în vreun fel, îmi voi duce familia sus, aproape de Ancorage, Alaska, după care îi voi lăsa să stea toată vara la Tucson. Nu cred că pot rezista mult, pentru că sunt mâhniţi şi le este foarte dor de casă. Noi nu vindem casa, ci o lăsăm cu mobila în ea, pentru că nu ştiu ce să fac.

Apoi, dacă va fi cu voia Domnului, la sfârşitul verii aş vrea să plec în Alaska, să cobor la Denver şi să-L întreb: „Oh, Dumnezeule, ce vrei să fac?”

Între timp, din câte ştiu, fiecare Mesaj va fi predicat aici, în acest tabernacol. Aici veţi găsi şi benzile, pentru că în locul acesta este cartierul general. Eu nu intenţionez să rămân cu familia în vest, ci voi căuta până când voi afla ce vrea Dumnezeu să fac. Dacă nu îmi va spune anul acesta, atunci la anul voi pleca în pustie, fără apă sau hrană, şi voi aştepta până când mă va chema El. Nu mai pot merge în felul acesta, pentru că sunt deja disperat. Voi trebuie să ajungeţi să vreţi să ştiţi care este voia lui Dumnezeu deoarece, cum puteţi face voia Lui dacă nu ştiţi care este aceea? Până când vine chemarea Lui, mă hrănesc din fundamentul acelei viziuni, din ceea ce a făcut El şi merg mai departe ca misionar şi evanghelist.

Vă amintiţi când am pus piatra unghiulară? Atunci El mi-a zis: „Fă lucrul unui evanghelist.” Nu mi-a zis: „Tu ai fost un evanghelist,” ci, „fă lucrarea unui evanghelist”, până va veni timpul pentru altceva. Eu nu ştiu, dar poate fi ceva diferit.

Îl iubiţi? (Adunarea răspunde: „Amin.”). Fiţi foarte siguri de aceasta. Fiţi siguri de aceasta, cei care-L iubiţi pe Domnul!

„Cei ce-L aşteaptă pe Domnul, îşi vor reînnoi tăria,

Se vor înălţa cu aripi ca de vultur,

Vor alerga şi nu vor obosi; vor umbla şi nu vor cădea.

Oh, /:învaţă-mă, Doamne:/ să aştept.”

Eu Îl iubesc… (şi ştiu că şi voi Îl iubiţi).

Cred că am fost destul de clar, nu-i aşa? (Adunarea răspunde: „Amin.”) Cât de clar pot să fiu. Dacă El îmi va mai descoperi ceva, vă voi spune cât pot de repede. Ştiu că vă interesează să ştiţi. Şi eu sunt interesat de aceasta. Nu ştiu ce înseamnă, unde voi merge şi ce se va întâmpla. Singurul lucru pe care îl ştiu este că voi merge mai departe prin harul lui Dumnezeu. Şi cred că El îmi va spune când voi ajunge acolo. Partea mea este să mă duc. Şi poate nu vor trece două săptămâni până voi fi din nou aici. Acesta-i adevărul. Eu nu ştiu. Dar privesc la viziunea în care i-am văzut pe soţia mea şi pe copii, pentru că se întâmpla tocmai lucrul acela: noi eram într-un camion acoperit. Aşa vom pleca peste câteva zile, fără să ştim unde ne ducem sau ce vom face când vom ajunge acolo. Mergem pur şi simplu.

Dumnezeu este neobişnuit pentru noi, deoarece căile Lui sunt neînţelese. El vrea supunere.

„Unde mergi?”

„Nu-i treaba ta. Doar continuă să mergi.”

„Ce vrei ca eu să fac, Doamne?”

„Urmează-mă! Mai departe nu te interesează.” Aha. Aha. „Doar continuă să mergi.”

„Unde mă voi opri?”

Ce-ţi pasă? Doar continuă să mergi.”

Astfel, eu merg în Numele lui Isus Hristos. Amin.

„Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc

Căci El m-a iubit mai întâi

Şi a plătit salvarea mea,

Pe lemnul Calvarului.

Eu… (El este viaţa mea).

Eu… ( este singurul lucru pentru care trăiesc!)

Că El m-a iubit mai întâi

Şi a plătit salvarea mea

Pe lemnul Calvarului.”

Domnilor, este acesta semnul sfârşitului? (Fratele Branham şi adunarea fredonează, „Eu Îl iubesc.”) În timp ce cântăm din nou, să dăm mâinile cu cineva de alături. Spuneţi: „Frate, soră, roagă-te pentru mine şi eu mă voi ruga pentru tine.” (Fratele Branham se întoarce). Roagă-te pentru mine, frate Neville. (Fratele Neville zice: „Mă voi ruga, frate. Roagă-te şi tu pentru mine. Mulţumesc.”) Foarte sinceri! Dumnezeu să vă binecuvânteze. Roagă-te pentru mine. Roagă-te pentru mine. Roagă-te pentru mine. (Fratele Branham fredonează „Eu Îl iubesc.”).

Roagă-te pentru mine. Roagă-te pentru mine. Roagă-te pentru mine. Roagă-te pentru mine. Roagă-te pentru mine.

Să ne ridicăm mâinile spre El.

„Eu Îl iubesc… (Iubire adevărată).

Căci El m-a iubit întâi

Şi a plătit salvarea mea

Pe lemnul Calvarului.

Da, eu Îl iubesc… (Cu toată inima mea.)

Urmaţi-l pe fratele Neville, pentru că eu voi pleca. El va anunţa timpul pentru adunare. (Fratele Neville continuă să cânte cu adunarea, „Eu Îl iubesc” şi eliberează serviciul).

– Amin –