Meniu Închide

CEA MAI MARE BATALIE CARE S-A DAT VREODATA

Print Friendly, PDF & Email

Mulţumesc, frate Orman. Domnul să te binecuvânteze.

Bună dimineaţa, prieteni. Sunt fericit pentru că sunt din nou aici în dimineaţa aceasta. Cred că venirea mea este o surpriză pentru toţi şi aş vrea să vă spun ceva ce mi-a pus de multă vreme Domnul pe inimă. Când am sosit (duminică), nu ştiam că azi voi fi aici, şi v-am anunţat că am un Mesaj pentru biserică. Dacă Domnul va voi, am să-l aduc duminica viitoare. Atunci vom avea un mesaj mai lung, care va ţine până la ora 12.30 sau chiar 1.00.

Acest mesaj este de multă vreme pe inima mea şi cred că sunt dator tuturor ascultătorilor mei cu un răspuns referitor la lipsa mea de pe câmpul misiunii. Eu am predicat peste tot, dar sunt sigur că niciodată nu am făcut-o aşa cum trebuia, iar duminica viitoare vreau să-mi iau timp ca să vă spun de ce, iar apoi să vă arăt cu Scriptura ce se petrece. Vedeţi? După aceea voi pleca peste mări şi ţări, undeva unde voi fi trimis de El.

Cu două sau trei seri în urmă, am fost chemat la telefon, ca să merg să mă rog pentru o femeie internată în spital. Deci, am fost chemat să mă rog pentru acea femeie… i-am uitat numele… dar este o prietenă a surorii noastre James Bell, o soră de culoare, foarte credincioasă, o femeie minunată.

Cred că numele ei era Shepherd. Eu m-am ridicat din pat şi i-am spus soţiei, care fusese trezită şi ea când a sunat telefonul:

„Trebuie să ne rugăm pentru doamna Shepherd, o prietenă a sorei James Bell.”

Noi ne-am rugat împreună, apoi ne-am culcat din nou. În ziua următoare, cam pe la ora 10.00-11.00, am fost sunat din nou de Billy, care mi-a spus că nu doamna Shepherd este bolnavă, ci chiar sora Bell este grav bolnavă la spital. Noi am plecat repede la spital, dar când am ajuns acolo, ea plecase deja la Domnul. Da, Domnul a luat-o acasă pe sora Bell.

Sora Bell a fost o femeie credincioasă şi venea de mulţi ani la biserică împreună cu noi. Cu ani în urmă, eu am lucrat cu soţul ei, James, cred că sunt cam treizeci de ani de atunci. Noi am iubit-o mult. Era o femeie solidă.

Ea a avut o criză puternică de fiere, şi pentru că medicul ei era plecat din localitate, a fost consultată de un alt medic, iar acesta a decis să fie operată de urgenţă. Sora nu a rezistat însă la operaţie. Medicul ei nu ar fi operat-o pentru că ştia că nu va rezista din cauza obezităţii. Părerea mea este că ea a avut pietre la fiere şi din cauza aceasta făcea acele crize.

Ceea ce putem spune acum, este că Domnul a chemat-o pe sora Bell la El, acesta fiind felul în care a trebuit să plece. Vedeţi?

Când am fost sunat, eu am înţeles greşit cine era bolnava pentru care trebuia să ne rugăm. Eu nu o cunosc pe această femeie, pe doamna Shepherd, care s-ar putea să fie aici în dimineaţa aceasta. Ah, poate că dacă aş fi ştiut că doamna Bell este bolnavă, aş fi mers la spital şi aş fi mijlocit acolo pentru ea… dar mai spun că poate Dumnezeu nu a vrut să facem acest lucru. Încredinţarea noastră este că toate aceste lucruri sunt spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu. De asemenea, cred că sora Bell L-a iubit pe Domnul nostru pentru că era o femeie credincioasă.

Ea este dintre noi, pentru că între credincioşi nu există discriminare rasială. Familia lui Dumnezeu nu are deosebiri de rasă şi eu cred că nu are nici o importanţă dacă suntem roşii, maro, negri sau galbeni. Indiferent ce culoare are pielea cuiva, noi suntem fraţi şi surori în Hristos. Acesta este motivul pentru care o iubim pe sora noastră şi ne va lipsi în biserică. O, cum ne vor lipsi „Amin-urile!” surorii Bell! Ea le spunea din toată inima, iar când o duceam acasă, vorbea numai despre Domnul Isus.

Dacă am înţeles bine (mi s-a spus numai acum despre aceasta), serviciul de înmormântare va avea loc chiar aici, în biserică, marţi la ora 13.00.

Şi pentru că suntem trişti cu toţii, să ne ridicăm din respect pentru sora noastră şi să ne plecăm capetele.

Dumnezeul vieţii, Tu, Cel care dai şi iei viaţa, aşa cum a spus Iov în vechime, „Domnul a dat, Domnul a luat; binecuvântat să fie Numele Domnului”. Cu câţiva ani în urmă, Tu ai trimis-o pe sora Bell printre noi, ca să fie cetăţeană împreună cu noi, în marea Familie a lui Dumnezeu. Îţi mulţumim pentru cercetarea pe care i-ai făcut-o în mijlocul nostru, pentru cântările şi mărturiile aduse înaintea noastră, spre slava Ta, deoarece era atât de plină de Duhul încât putea să strige şi să ţipe de bucurie. Ea nu s-a ruşinat de Evanghelia lui Isus Hristos, deoarece aceasta era pentru ea puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. Văzând viaţa ei, care a trecut, ne gândim că va veni timpul când fiecare trebuie să răspundem pentru viaţa trăită pe pământ. Tu ai luat-o pe sora noastră ca s-o duci în prezenţa Ta, pentru că într-adevăr atunci când plecăm de aici, ajungem în prezenţa lui Dumnezeu.

O, Dumnezeule, Îţi mulţumim pentru toate şi te rugăm să-l binecuvântezi pe fratele James, soţul surorii Bell, pe fiul şi pe fiicele ei. Fiul ei vine din Germania, unde îşi satisface serviciul militar, ca să aducă un ultim omagiu mamei sale. Câtă durere trebuie să fie în inima acestui tânăr, în această dimineaţă! Doamne, eu mă rog pentru el şi Te rog să-l binecuvântezi.

Binecuvântează-l pe fratele James. Tu vezi cum munceşte din greu ca să-şi întreţină familia. Te rog să faci ca această familie să nu fie despărţită, ci roata ei să fie neîntreruptă în Ţara de dincolo.

Ajută-ne Doamne, să ne strângem mai bine armura şi brâul şi să continuăm lupta în care am rămas cu unul mai puţin decât săptămâna trecută. Te rugăm să ne susţii Tu şi să ne întăreşti ca să mergem înainte, pentru ca într-o zi să ne putem aduna din nou împreună pe partea cealaltă. Te rugăm aceasta, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Fie ca sufletul surorii noastre adormite să se odihnească în pace.

Serviciul funerar va avea loc aici, marţi, şi sunt invitaţi toţi cei ce vor să vină.

Cred că fratele Neville va face toate pregătirile necesare. Astăzi, nu suntem chiar atât de mulţi, dar dacă   s-ar putea, vă rog să aduceţi un scaun pentru fratele şi sora Slaughter, care stau în spate. Eu am primit invitaţia ta, soră Slaughter, şi am fost să mă rog pentru sora ta. Este vorba de sora Jean, care avea febră. Ea este grav bolnavă, dar credem că Domnul o va face bine.

Acum aş vrea să citim ceva din Scriptură. Eu am venit înapoi din Arizona, ca să învăţăm ceva în această dimineaţă, dar mă cam doare gâtul. Să nu uitaţi că duminica viitoare (cred că Billy a făcut deja anunţurile), vom avea un serviciu destul de lung, fapt pentru care aş vrea să veniţi cât puteţi de devreme. Am dori să începem în jur de ora 9.00 şi să terminăm pe la 12.30-1.00. Deci să stăm în jur de trei sau patru ore.

Mie îmi place foarte mult să mă ocup de Scripturi şi aş dori ca voi să vă aduceţi hârtie şi creion ca să vă luaţi notiţe. Dacă veţi avea întrebări, vă rog să le scrieţi, iar eu voi încerca să răspund la ele. Voi face tot ce pot ca să vă ajut.

Acum însă, să citim ceva din Scriptură. Voi citi din trei locuri. Primul text este din 1 Petru 5.8-10, al doilea din Efeseni 6.10-17, iar al treilea din Daniel 12.1-14.

Mai întâi vom trece prin aceste texte, după care ne vom ruga pentru bolnavi. În dimineaţa aceasta, avem aici o doamnă foarte bolnavă, dar noi avem un Tată Atotputernic, care a fost Biruitor asupra tuturor bolilor.

Eu am aici un articol (aş fi vrut să-l citească sora Wood, dar o văd şovăielnică), în care este vorba despre un medic care a fost un critic înverşunat al vindecării divine. El nu a permis niciodată ca cineva să vorbească despre acest subiect în cabinetul său (nici măcar asistenta lui). Dar într-o zi a avut un pacient bolnav de cancer. Cazul era atât de grav, încât nici nu a vrut să stea de vorbă cu ea (era o femeie) şi a trimis-o la altă clinică. Dar doctorii de la clinica respectivă au trimis-o înapoi pentru că nu o puteau ajuta cu nimic.

Ea avea cancer la sân şi era deja foarte avansat. Cancerul îi mâncase chiar şi pielea şi se infiltrase şi între coaste. Cred că înţelegeţi ce spun (îl am aici pe micuţul nostru medic din Norvegia, pentru că astăzi este în mijlocul nostru). El mărturiseşte că pacienta a insistat s-o opereze ca să-i taie sânul. Această operaţie era foarte grea, dar ea a făcut toate pregătirile necesare pentru intervenţia chirurgicală. Sora a pregătit-o pe doamnă şi a dus-o în sala de operaţie, după care s-a întors să-şi aranjeze încă o dată instrumentele pe care urmau să le folosească medicul şi asistenta lui ca să-i amputeze sânul.

Soţul ei, un predicator plin de sfinţenie, a cerut voie să stea lângă soţia lui, ca să se roage pentru ea. I s-a permis, aşa că s-a aşezat în apropierea mesei de operaţie şi a început să se roage. Desigur, medicul era nemulţumit de acest lucru…

În timp ce soţul credincios se ruga, în sală a venit un susur. Când medicul şi-a luat instrumentele ca să înceapă amputarea sânului, nu a mai găsit nici măcar o urmă din acel cancer, aşa ca a întrebat: „Ce este aceasta?” Şi astfel, a început să creadă… Sora a depus şi ea mărturie şi astfel, amândoi au devenit penticostali umpluţi de Duhul Sfânt. Nici măcar o urmă!

Doctorul Holbrook însuşi, a mărturisit: „Cu un minut în urmă, femeia era întinsă pe pat bolnavă de cancer, dar tot acel cancer a fost împins afară, încât nu a mai rămas nici măcar o urmă din el.”

Acesta este unul din minunaţii noştri medici din America. El s-a întors la Domnul şi acum este diacon în biserica lui. Vedeţi?

Oamenii cred că biserica este ceva la care mergi doar aşa, dar, oh, acolo sunteţi învăţaţi să fiţi sfinţi. Dumnezeu este Dumnezeu. El este şi astăzi la fel de mare ca întotdeauna şi va rămâne Acelaşi. Oh, şi noi Îl iubim!

Acum aş vrea să citim din 1 Petru 5.8-10:

„Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.

Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.

Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.”

Cât de minunat este Domnul!

Acum vom citi din Epistola către Efeseni capitolul 6, versetele 10-17:

„Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.

Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.

Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,

având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi coiful credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu.”

 

Acum doresc să mai citesc ceva din cartea lui Daniel. Deci Daniel 12.1-14:

„În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până în vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit în carte.

Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula; unii pentru viaţă veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.

Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire, vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.

Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.”

Şi eu, Daniel, m-am uitat şi iată că alţi doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de râu, şi altul dincolo de malul râului.

Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haina de in, care stătea deasupra apelor râului: „Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?”

Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic, că va mai fi o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.”

Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis: „Domul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?”

El a răspuns: „Du-te, Daniele!” Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului.”

 

Mă voi opri aici.

De aici aş vrea să iau un text, dacă pot spune aşa, din care să-mi scot tema: „Cea mai mare bătălie care s-a dat vreodată.”

Cum am ajuns însă la tema din dimineaţa aceasta? Eu şi doi dintre administratorii bisericii de aici, am fost în Arizona, unde trebuia să ţin o adunare în biserica fratelui Sharrit, din Phoenix. Acolo am aflat însă că în oraş se află un frate care ţinea adunări în cort, şi m-am gândit că nu este bine să-i deranjez serviciile. Astfel, m-am hotărât să ţin o adunare duminică după-amiază, dar am aflat că şi el are adunare tot atunci. Eram îngrijorat din cauza aceasta şi am hotărât să mergem la serviciile ţinute de el (este vorba de fratele A. A. Allen). Ca urmare, ne-am dus la adunarea lui şi fratele Allen a ţinut o predică puternică.

Am petrecut un timp plăcut ascultând cântările, predica şi strigătele lor de bucurie.

Pe tot parcursul drumului, am putut vedea că mâna Domnului era cu noi. Oriunde am mers, Domnul Isus s-a întâlnit cu noi. Există însă ceva tare, care te atrage spre singurătate. Cred că acesta este motivul pentru care îmi place să merg în acele locuri singuratice. Acolo ieşi de sub puterea vrăjmaşului.

Comparativ cu ispitele pe care le avem aici, în pustie diavolul este aproape inofensiv, afară doar de cazul în care poate să-ţi scoată în cale ceva prin care să lucreze.

Vă amintiţi de legiunea de demoni care a fost scoasă din îndrăcitul din ţinutul gherghesenilor? Dorinţa lor era să facă şi mai mult rău, aşa că au cerut să li se permită să intre în porci. Vedeţi, duhurile trebuie să găsească pe cineva în care şi prin care să lucreze. Dar acesta este şi modul de lucrare al lui Dumnezeu. El trebuie să ne aibă pe noi; depinde de noi ca să ne poată folosi.

În timpul acestei călătorii, au venit la noi foarte mulţi oameni care au visat diferite visuri şi pot să vă spun că Domnul Isus nu ne-a lăsat niciodată în necunoştinţă, ci ne-a dat interpretarea corectă.

El a fost foarte îndurător cu noi şi ne-a călăuzit şi la vânat arătându-ne unde îl putem găsi. A fost minunat! Noaptea stăteam lângă focul de tabără, la sute de mile depărtare de lumea civilizată, pe înălţimile Munţilor Stâncoşi. Oh, era minunat!

Acolo era un frate care avea necazuri cu soţia sa. Odată, ea şi-a ridicat capul într-o adunare a mea, deşi cerusem poporului să stea cu capul plecat. Pe platformă era o femeie stăpânită de un duh rău care nu voia să plece nicicum. Când femeia din sală şi-a ridicat capul, dând dovadă de lipsă de respect, duhul rău din femeia de pe platformă a ieşit şi a intrat în ea. (Aceasta s-a întâmplat cu paisprezece ani în urmă). Starea ei a devenit atât de rea încât a început să facă lucruri foarte grave, de care spunea că nu este conştientă că le-a făcut. Spre exemplu, vă spun că şi-a părăsit soţul şi s-a căsătorit cu altul în timp ce trăia cu el. Vă daţi seama? Şi pretindea că nu ştie să fi făcut aşa ceva.

Medicii au consultat-o şi au spus că boala ei se numeşte…. Cum o numiţi voi? Amnezie? O, Doamne, ce mai este şi cu numele acestea! Doctore, cred că am spus corect numele bolii. Acesta este numele dat de ştiinţa medicală, dar în realitate este un duh rău. Pot să vă spun că doamna aceea fusese o prietenă de familie, până în seara aceea, dar de atunci m-a urât nespus de mult. (Desigur, voi nu puteţi înţelege de ce m-a urât).

Dar când soţul ei a venit la mine ca să ne rugăm pentru ea, am îngenuncheat, iar Duhul Sfânt a venit jos; aceasta a fost.

În noaptea următoare, El a apărut în visul soţului ei, iar el a venit la mine să-mi istorisească visul, despre care credea că este o glumă, dar adevărul este că visul acela i-a dat tocmai răspunsul pentru vindecarea soţiei lui; Duhul Sfânt a lucrat.

Jos, în Tucson, am văzut împreună cu fratele Norman şi cu ceilalţi, cum Domnul a început să descopere lucruri ascunse şi să facă lucrări mari şi puternice.

Într-o seară stăteam cu fratele Wood şi cu fratele Sothman şi priveam cerul înstelat (era pe la ora 22.00). Deodată, peste mine a venit un mare respect şi am spus: „Priviţi măreaţa oştire a cerurilor! Totul este într-o perfectă armonie.”

Fratele Wood a răspuns: „Priviţi steluţele acelea două, sunt atât de aproape una de alta încât par a fi una.”

„Tu ştii, frate Wood, am continuat eu, că ştiinţa afirmă că acel car (mă refer la carul mare şi la carul mic), este format din stele care deşi privite de pe pământ par a fi la numai doi ţoli una de cealaltă, în realitate sunt la o distanţă la fel de mare una de alta, cum sunt şi faţă de noi. Dacă ele ar porni spre pământ, le-ar trebui sute de ani lumină ca să ajungă aici. În tot acest sistem vast, oamenii de ştiinţă pot privi cu ajutorul telescoapelor, până la o sută douăzeci de milioane ani lumină, în alte sisteme solare unde sunt alte luni şi sori şi stele. Cu toate acestea, Dumnezeu este Creatorul tuturor şi El stă în mijlocul lor.”

Apoi am continuat: „Zodiacul a fost făcut cu ajutorul stelelor. El începe cu Fecioara, vine prin epoca întunecată a cancerului şi se termină cu Leul.

La prima venire, Hristos a venit prin naşterea din fecioară; iar a doua oară va veni ca Leul din seminţia lui Iuda. Eu am încercat să privesc acest Zodiac, dar nu am reuşit. Cei ce sunt însă iniţiaţi în aşa ceva, ştiu că el este pe cer. Iov l-a văzut. Oamenii din trecut obişnuiau să privească la el deoarece Zodiacul (cercul animalelor) era Biblia acelor zile. Dumnezeu stă în mijlocul acestui Univers măreţ şi priveşte în jos. Pavel este acolo şi la fel mama mea – şi toţi privesc în jos.”

În timp ce le priveam, mă gândeam la ordinea acestei oştiri cereşti. Nici una din ele nu iese din ordinea în care a fost pusă, ci fiecare îşi urmează calea – marea armată a lui Dumnezeu. Mă gândeam la soldaţi şi-mi ziceam că dacă luna ar ieşi din ordinea ei, pământul ar fi acoperit din nou de ape şi aceasta în numai câteva minute. Pământul s-ar întoarce în starea în care a fost atunci când Dumnezeu l-a hotărât ca să ne pună pe noi pe el. Atunci era fără formă, pustiu, în întuneric şi apa se întindea pe toată suprafaţa lui. Şi dacă luna şi-ar schimba locul, s-ar întâmpla din nou acelaşi lucru. Când luna se leagănă undeva departe de pământ, valurile vin sus, iar când ea vine jos, apele se retrag (fluxul şi refluxul). Aceasta este măreaţa oştire a lui Dumnezeu.

Mai târziu, am plecat la culcare dar am continuat să mă gândesc la faptul că nici una din ele nu iese din locul ei; toate stau pe traiectoria pe care au fost puse. Iar dacă are loc vreo mişcare, vreo ieşire din ordine, aceasta are o cauză care va afecta pământul.

Şi mi-am zis: „Dacă această măreaţă oştire cerească trebuie să-şi păstreze locul (traiectoria) pentru ca totul să fie în ordine, ce este de făcut cu dezordinea oştirii pământului? Dacă cineva iese din ordine, totul este dezechilibrat. Tot Planul lui Dumnezeu este răsturnat când un singur mădular iese din ordine. Acesta este motivul pentru care ar trebui să ne străduim să păstrăm tot timpul ordinea Duhului.

Aş dori ca toţi cei care ne-am adunat aici în această dimineaţă, la acest serviciu de vindecare, să fim într-o asemenea armonie încât Duhul Sfânt să aşeze fiecare mădular al trupului într-o ordine deplină, pentru a putea face vindecarea spontană a sufletului şi a trupului tuturor celor prezenţi. Dar să stăm la locul nostru.

Şi aşa cum am spus deja, medicul s-a aplecat asupra doamnei care era bolnavă de cancer, dar spre surprinderea lui nu a mai găsit nici măcar o cicatrice a locului unde fusese. Ştiţi că acelaşi Dumnezeu care a venit acolo ca un susur blând şi a luat cancerul acela, este prezent aici? Şi singurul lucru pe care-L cere El este ca oştirea Lui să Îşi ocupe locul, poziţia, la fel ca stelele.

Voi ştiţi că noi am avut pe pământ războaie după războaie şi veşti de războaie, iar dacă pământul va dăinui, vom avea mult mai multe războaie. Dar sunteţi conştienţi de faptul că în Univers există numai două puteri? Toate neînţelegerile dintre naţiuni şi cele dintre oameni se datorează acestor două puteri. Există numai două împărăţii: două puteri şi două împărăţii. Toate celelalte lucruri sunt dependente de una din aceste două puteri; iar aceste două puteri sunt: puterea lui Dumnezeu şi puterea Satanei. Aceasta este cauza războaielor, a dezordinii şi a tuturor lucrurilor care se întâmplă: ele sunt controlate fie de Dumnezeu, fie de Satana pentru că sunt singurele două puteri care există. Una este Puterea Vieţii, iar cealaltă este puterea morţii. Deci, acestea sunt singurele puteri existente.

Puterea Satanei este puterea pervertită a lui Dumnezeu. El nu are o putere reală, ci este pervertirea puterii lui Dumnezeu.

Moartea este pervertirea Vieţii – minciuna este adevărul inversat. Înţelegeţi? Curvia este actul normal folosit greşit. Înţelegeţi? Fiecare lucru pe care-l face Satana este o perversiune, dar este o putere. Noi astăzi stăm aici şi suntem controlaţi de una din cele două puteri, dar haideţi s-o aruncăm afară pe cea rea. Să ne ocupăm poziţia ca stelele cerului. Biblia vorbeşte despre „stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.” (Iuda 13). dar noi nu vrem să fim stele rătăcitoare.

„Mă întreb dacă acest lucru este corect?” „Mă întreb dacă se va întâmpla acest lucru?” „Mă întreb cum vine aceasta?” Nu vă întrebaţi, ci staţi ca stelele din ceruri, ca un soldat adevărat la postul de datorie! Staţi acolo şi credeţi! Viaţa şi moartea…

Acum, priviţi! Când armata unei naţiuni se pregăteşte să meargă împotriva altei naţiuni, mai întâi trebuie să stea şi să-şi facă socoteala ca să vadă ce este drept şi ce este greşit; să vadă dacă este sau nu în stare să învingă. Aşa ne-a învăţat Isus. O, dacă oamenii ar face cum a spus Isus, dacă s-ar gândi la urmările unui război, cu siguranţă nu am mai avea războaie.

Dacă un om nu stă să judece mai întâi, dacă conducătorii militari ai unei naţiuni nu stau să cugete mai întâi, să vadă dacă este bine ce vor să facă; dacă planurile şi obiectivele lor sunt corecte şi dacă au destulă putere ca să biruiască, merg nu spre biruinţă, ci spre o înfrângere sigură.

Cred că acesta este punctul în care a făcut şi generalul Custer greşeala fatală. Din câte ştiu, el primise ordin să nu intre în ţinutul Sioux, deoarece în perioada aceea indienii aveau un timp de rugăciune. Era un timp de închinare; ei aveau o sărbătoare şi ei făcuseră o înţelegere. Dar generalul Custer s-a îmbătat şi s-a gândit să intre în ţinutul indian fără aprobarea superiorilor săi. Pe drum s-a întâlnit însă cu câţiva cercetaşi care porniseră să caute mâncare pentru ai lor. Şi în timp ce Custer se întorcea, i-a observat şi a deschis focul asupra lor.

Câţiva dintre acei cercetaşi au scăpat şi au reuşit să ajungă la camarazii lor. Ce au făcut ei? S-au înarmat şi iată-i venind! Acela a fost sfârşitul generalului Custer şi aceasta pentru că nu a stat să se gândească mai întâi dacă este bine sau nu ceea ce vrea să facă. El n-a avut ce căuta acolo! Nu avea voie să intre în acel ţinut. Custer îi alungase pe indieni de la Coasta de est spre vest, dar apoi, deşi se făcuse un tratat de pace între ei şi indieni, l-a încălcat. Când a făcut aceasta, generalul Custer a pierdut bătălia.

Înainte de a pleca la luptă, orice armată îşi pregăteşte mai întâi soldaţii. Astfel, ei trebuie să fie îmbrăcaţi corespunzător şi antrenaţi pentru luptă.

Eu cred că cea mai mare bătălie care s-a dat vreodată este acum. Astfel, Dumnezeu Şi-a ales soldaţii,   i-a îmbrăcat pentru luptă şi îi antrenează.

Frontul pentru bătălie este pregătit numai să înceapă.

Cea mai mare bătălie care s-a dat vreodată, a început în ceruri, când Mihail şi îngerii lui s-au luptat împotriva lui Lucifer şi a îngerilor lui.

Deci, prima mare bătălie a început în ceruri, ceea ce înseamnă că păcatul nu şi-a avut originea pe pământ, ci în ceruri. Fiind învins, Lucifer a fost aruncat din ceruri pe pământ şi a căzut peste fiinţele umane. Atunci, bătălia care s-a dat între îngeri, a trecut la oameni, iar Satana a venit să distrugă creaţiunea lui Dumnezeu. Satan a venit să distrugă ceea ce a făcut Dumnezeu pentru Sine. Acesta este scopul Satanei: să distrugă creaţiunea lui Dumnezeu. Apoi, bătălia a început aici pe pământ şi în noi.

Dar înainte de începerea unei bătălii, cele două părţi trebuie să aleagă un loc în care urmează să aibă loc confruntarea.

În primul război mondial, acest loc a fost plasat pe pământul nimănui. Deci, trebuie să existe un loc ales pentru confruntare.

Când Israelul a mers la luptă cu filistenii, acolo au fost dealuri şi fiecare dintre cele două oştiri şi-a aşezat corturile pe unul dintre dealuri, iar Goliat a ieşit între cele două oştiri ca să sfideze oştirea lui Israel. David l-a înfruntat pe filistean jos în vale, unde curgea un râu din care şi-a luat pietrele cu care l-a ucis. Deci, trebuie să fie ales un loc.

Acesta este un teren mutual, „pământul nimănui” şi ei se luptă acolo; dar nu o fac la voia întâmplării, ci aleg un front de luptă unde îşi încearcă puterile.

Acum, fiţi atenţi! Când această mare bătălie a început pe pământ, trebuia să fie un loc de întâlnire, un loc hotărât pe care să se dea lupta. Şi acest câmp de luptă este mintea omului. Acolo începe bătălia. Mintea omului a fost aleasă ca loc de luptă pentru că toate deciziile sunt luate cu capul, cu mintea.

Această bătălie nu a început într-o organizaţie; nici într-o afacere. Nu acolo a fost aşezat câmpul de luptă. Acesta este motivul pentru care o organizaţie nu poate face niciodată lucrarea lui Dumnezeu. De ce? Pentru că terenul, câmpul de luptă pe care se întâlneşte omul cu Satana este mintea. Voi trebuie să faceţi o alegere. Ea stă în faţa fiecărui om.

Aş vrea ca fetiţa aceasta, care stă aici şi este foarte bolnavă, să mă asculte cu atenţie.

Deciziile sunt luate în minte, în cap. Acolo este locul de întâlnire dintre voi şi Satana. Aceasta se întâmplă pentru că aşa l-a creat Dumnezeu pe om.

Dacă veţi privi în notiţele mele, veţi vedea un desen pe care l-am făcut pe tablă nu cu mult timp în urmă.

Fiinţa umană este la fel ca bobul de grâu. Astfel, bobul de grâu este o sămânţă şi fiinţa umană este tot o sămânţă. Fizic, tu eşti sămânţa tatălui şi a mamei tale – viaţa vine de la tată, dar carnea vine de la mamă. Oul şi sângele se unesc – celula de sânge poartă viaţa şi începe să se dezvolte formând copilul.

Fiecare sămânţă are pe dinafară o coajă; urmează partea dinăuntru – miezul, şi apoi partea a treia: sâmburele sau germenul de viaţă.

Omul este făcut la fel. Astfel, noi suntem formaţi din trup, suflet şi duh.

Partea dinafară este trupul (coaja), partea următoare este sufletul (conştiinţa), iar partea dinăuntru este duhul care stăpâneşte trupul şi sufletul. Dacă atunci când mergeţi acasă desenaţi trei cercuri concentrice, veţi vedea că trupul, care este partea dinafară, are cinci simţuri prin care are legătură cu mediul înconjurător. Aceste cinci simţuri sunt: văzul, auzul, pipăitul, mirosul şi gustul. Acestea sunt cele cinci simţuri care coordonează trupul uman.

În partea dinăuntru a trupului, se află sufletul. El este coordonat prin imaginaţie, conştiinţă, memorie, judecată şi afecţiuni. Dar duhul are un singur simţ. Oh, haideţi să-l privim! Duhul are ori credinţa, ori necredinţa. Acesta este adevărul.

Şi există o singură cale de a dobândi acest simţ: libera alegere. Tu poţi accepta credinţa sau necredinţa; una sau alta – şi poţi decide singur pe care o vrei.

Acesta este motivul pentru care vine Satana la partea principală, duhul omului, încercând să semene necredinţa în Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu începe tot cu partea principală – duhul omului – punând în el Cuvântul Său. Acesta este adevărul.

Dacă biserica aceasta ar fi unită, astfel încât să avem toţi un singur gând şi ţel, dacă nu ar fi nici o umbră de îndoială, în cinci minute nu s-ar mai afla nici o persoană slabă în mijlocul nostru. Nu ar mai fi nimeni care să dorească Duhul Sfânt, pentru că L-ar primi toţi. O, dacă aţi putea primi acel simţ deosebit: credinţa.

Deci, locul de începere a bătăliei este chiar mintea voastră. Ţineţi minte însă un lucru: aceasta nu este înţelepciunea creştină, înţelepciunea voastră. Mintea acceptă Viaţa, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Acolo începe Viaţa, dar nu gândul vostru o face, ci Cuvântul lui Dumnezeu adus în canalul gândului vostru. Înţelegeţi? Viaţa nu este gândul vostru, nu este nici înţelepciunea voastră şi nici înţelepciunea creştină. Nu! Nu este aceasta, ci mintea voastră o primeşte şi o pătrunde.

Prin ce este controlată mintea voastră? Prin duhul vostru; duhul este acela care primeşte Cuvântul lui Dumnezeu, iar Cuvântul este Acela care posedă Viaţa în El, Viaţa pe care o aduce în voi.

Oh, frate, când Viaţa vine pe acel canal în voi, Cuvântul lui Dumnezeu Se descoperă în voi. „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15.7).

Ce se întâmplă atunci? Din mijlocul inimii, unde este sufletul vostru, Viaţa merge înainte alimentând fiecare canal. Necazul este că noi stăm aici plini de necredinţă, încercând să acceptăm cu intelectul. Trebuie însă să încetaţi cu aceasta şi să veniţi în jos pe fiecare canal, cu adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu care va scoate la suprafaţă propria Lui Viaţă. Aceasta se petrece în partea dinăuntru. Aceasta contează: partea dinăuntru. Şi acolo încearcă să vină şi Satana: în partea dinăuntru.

Voi spuneţi: „Eu nu fur, nu beau… nu fac aceste lucruri!” Aceasta nu are nici o legătură cu problema noastră. Nu contează cât sunteţi de buni, nici cât sunteţi de morali, cât de demni de încredere, nu, voi puteţi respecta aceste lucruri, dar Isus a spus: „Dacă un om nu se naşte din nou…” (Ioan 3.3).

Înţelegeţi? Trebuie să se întâmple ceva înăuntrul vostru. Dacă nu se întâmpla această naştere din nou, totul este artificial pentru că în inima voastră voi doriţi s-o faceţi oricum. Acest lucru nu poate să fie artificial, ci trebuie să se petreacă în realitate. Şi există numai o cale prin care Viaţa poate veni în voi, iar aceea este libera alegere, care vine în suflet prin gândurile voastre.

dacă aţi avea credinţă…aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici, acolo….” Şi s-ar muta.” (Matei 17.20).

Înţelegeţi? Acolo este câmpul de luptă.

O, dacă aţi porni numai! Noi suntem atât de nerăbdători să vedem împlinirea lucrurilor spuse; suntem atât de nerăbdători să facem ceva pentru Dumnezeu! Doamna aceasta micuţă este nerăbdătoare să ştie că va trăi. Ea vrea să trăiască. Mai sunt şi alţii aici, care doresc să fie bine. Când auzim despre lucrările puternice pe care le-a făcut Dumnezeu mai înainte, devenim nerăbdători şi această nerăbdare ne determină să încercăm să ajungem la acele lucruri prin simţurile trupului.

Foarte mulţi oameni interpretează greşit Cuvântul şi eu am fost înţeles greşit atunci când am făcut chemări la altar. Nu vreau să spun că sunt împotriva chemării la altar, dar dacă cineva ia pe altcineva de braţ, şi îi spune: „Oh, frate John, ştii ce? Noi doi suntem vecini de multă vreme. Vino, te rog, la altar şi îngenunchează.”

Ce face el? Aş dori să am aici o tablă ca să vă pot arăta ce face acest om. El încearcă să lucreze prin sufletul lui asupra afecţiunii.

Aceasta nu este corect. Nu aceasta este calea. Cu siguranţă că nu!

Unde lucrează el? De exemplu: în memorie, prin simţul sufletului său: „Oh, frate John, tu ai avut o mamă minunată. Ea a murit de puţin timp” Memoria!

Înţelegeţi? Dar nu! Voi trebuie să lăsaţi totul pe calea liberei alegeri. Lăsaţi Cuvântul lui Dumnezeu… Voi nu veniţi la Dumnezeu pentru că mama voastră a fost o femeie bună, şi nici pentru că sunteţi un vecin bun. Nu! Voi veniţi pentru că vă cheamă El. Şi o faceţi pentru că acceptaţi Cuvântul Lui. Cuvântul Lui este totul pentru voi.

Dacă aţi putea înlătura totul din calea Cuvântului – toată cunoştinţa, toate simţămintele şi simţurile – El ar putea realiza schimbarea voastră.

Înţelegeţi ce vreau să spun? Poate cineva spune: „Bine, frate Branham, dar cunoştinţa şi simţurile nu au nici o legătură cu Cuvântul?”

Ba are, dar dacă lăsaţi Cuvântul să vină înăuntru şi Îl amestecaţi cu cunoştinţa voastră, El nu va creşte, ci va deveni un Cuvânt rahitic.

Aţi văzut vreodată ce se întâmplă cu un bob de porumb care răsare? Este drept şi frumos, dar dacă lăsaţi să cadă pe el un băţ şi nu îl ridicaţi, planta va creşte strâmbă. De ce? Pentru că l-am împiedecat în creşterea lui.

Acesta este necazul şi cu biserica penticostală din timpul nostru. Noi am lăsat prea multe lucruri să împiedice creşterea credinţei noastre şi lucrarea Duhului Sfânt care a locuit în noi. Am lăsat prea mult din Adevăr privind după alte lucruri şi tocmai aceasta încearcă să facă şi Satana: el te face să priveşti tot timpul spre greşelile altora, încercând să te ţină departe de mărturia adevărată a Cuvântului.

Uneori, el încearcă să te îndrepte spre un făţarnic care falsifică Cuvântul. Dar dacă totul vine din adevărata sursă a Cuvântului lui Dumnezeu, „cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35). – Cuvântul Lui rămâne! Poţi vedea aceasta, surioară?

Cuvântul trebuie acceptat cu mintea, apoi trebuie crezut cu inima. Când se întâmplă aceasta, Cuvântul lui Dumnezeu devine o realitate pentru că fiecare simţ al trupului şi al sufletului este curăţit de Duhul Sfânt. Atunci eşti simţ din Dumnezeu; eşti cunoştinţă din El şi tot ce este dumnezeiesc curge prin tine. Atunci nu mai există nici o îndoială, nu mai există nimic rău care s-ar putea ridica pe undeva. Nu mai există nimic care să vină în mintea ta ca să spună: „Păi, îmi amintesc că şi doamna Jones Doe s-a încrezut în Dumnezeu pentru vindecare şi cu toate acestea a murit.”

Vedeţi? Dacă însă canalul gândirii voastre a fost desfundat, dacă a fost curăţit şi umplut cu Duhul Sfânt, nici măcar în trecere nu vă va mai veni un asemenea gând. Pentru tine nu mai contează ce s-a întâmplat cu doamna Jones Doe, nici ce a făcut ea: pentru tine, totul este Dumnezeu, eşti tu şi Dumnezeu, nimic altceva.

Acolo sunteţi voi şi acolo se dă bătălia voastră: în mintea voastră.

Omoară-l de la început! Ţinteşte-l când se află încă pe teritoriul lui!! De tine depinde durata războiului, de aceea, opreşte-l chiar acum! Dacă vei veni gândindu-te la trecut, dacă vei persista în amintirile şi cunoştinţele tale, spunând: „Păi, dacă voi da greş? Dacă nu este corect ceea ce vreau să fac?” vei pierde bătălia! Să nu faci aceasta! Aruncă totul la o parte, deschide canalul gândului tău şi spune: „Dumnezeule, Cuvântul Tău este Adevărul pentru veşnicie şi eu Îl cred! Dacă întreaga biserică dă greş, dacă întreaga lume dă greş, eu nu pot greşi pentru că stau pe Cuvântul Tău.”

Aceasta este bătălia! Şi vă întreb: „Dumnezeul cel Atotputernic care a vindecat sânul cuprins de cancer al acestei femei, fără să lase măcar o cicatrice, va îngădui să moară acest copil bolnav?” Nicidecum, domnilor!

Îmi amintesc că de curând a venit aici o fetiţă de liceu. Mama ei m-a sunat şi mi-a spus disperată: „Frate Branham, fiica mea are boala lui Hodgkin.” (cancer ganglionar).

Medicii au luat probe din gâtul fetei şi au constatat că într-adevăr avea acest tip de cancer.

Medicul familiei i-a spus: „S-ar putea ca la următorul ganglion care se va sparge, să moară. Părerea mea este că mai are cam trei luni de viaţă.”

„Ce să fac?” a întrebat mama fetiţei. „S-o mai trimit la şcoală?”

„Da”, a răspuns medicul. „Las-o să meargă, deoarece s-ar putea ca moartea să survină brusc. Las-o să meargă şi să trăiască o viaţă normală, şi nu-i spune nimic despre moarte.”

Aşa se face că mama ei m-a sunat şi m-a întrebat: „Ce să fac?”

„Adu-o în rândul de rugăciune”, am răspuns eu. „Vino cu ea acolo!”

Când au venit la mine, buzele fetei erau albastre din cauza rujului şi a machiajului. (Voi ştiţi cum umblă tinerele de astăzi). Când am văzut-o, m-am apropiat de ea şi i-am întins mâna spunând: „Bună dimineaţa, soră!” Când am privit-o şi pe mama ei, am rămas surprins căci vedeam că amândouă sunt fără Dumnezeu, fără Hristos. Atunci am zis:

„Cum puteţi să vă aşteptaţi la vindecare în starea în care sunteţi? Îl acceptaţi pe Isus Hristos ca Salvatorul vostru? Sunteţi de acord să vă botezaţi în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre?”

Şi ele au răspuns: „Da, vrem să facem aceasta.”

Voi ştiţi ce a urmat. Poate că femeia este prezentă în dimineaţa aceasta aici. Mulţi dintre voi cunoaşteţi cazul. Fratele Mike Egan, unul dintre administratorii bisericii de aici, a urmărit acest caz. Cred că au trecut trei sau patru ani de atunci. După botez, fetiţa a fost dusă din nou la medic, dar nu au mai găsit nici măcar o urmă din boala Hodgkin.

Care este secretul? Tu trebuie să deschizi mai întâi canalul! Trebuie să primeşti Soldatul, pe Duhul Sfânt, plasat pe câmpul de luptă. Da, tu trebuie să iei Cuvântul lui Dumnezeu. El este Cuvântul şi stă acolo. Dacă faci aceasta, nu te mai poate opri nimeni şi nimic. Atunci toate celelalte canale vor fi desfundate.

Este la fel ca în cazul unui cazan vechi, cu coşul înfundat. Dacă puneţi focul acolo, cazanul va sări în aer. Acesta este adevărul şi despre cei mai mulţi dintre creştini: ei sar în aer pentru că nu-şi curăţă canalele, nu curăţă partea dinăuntru. Voi trebuie să vă curăţaţi conştiinţa, memoria şi gândurile; trebuie să puneţi totul deoparte şi să lăsaţi Cuvântul lui Dumnezeu, care este Adevărul, să vă cureţe din interior spre exterior. Nu contează dacă zece mii au căzut pe partea aceasta, astăzi, şi au murit încrezându-se în Dumnezeu; nu mă interesează nici dacă mâine mor încă zece mii, încrezându-se în El. Aceasta nu are nici o legătură cu mine. Eu sunt individual, mă încred în El şi Îl cred.

Vedeţi? Când vreţi să vă desfundaţi canalele, nu ascultaţi mărturiile unora sau altora, pentru că Satana încearcă să vină înapoi, iar dacă reuşeşte, vă derutează. Să nu vă încredeţi în simţurile voastre: în văz, în auz, în miros, în pipăit sau în gust, decât dacă sunt în acord cu Cuvântul. Dacă cumva sunt în dezacord cu Cuvântul, să nu vă luaţi după ele.

Imaginaţia, conştiinţa, amintirile, judecata şi afecţiunile sunt în ordine dacă se află în acord cu Cuvântul. Dacă însă afecţiunea voastră nu este în acord cu Cuvântul, înlăturaţi-o! Curăţaţi repede coşul!

Înţelegeţi? Dacă raţiunea (judecata) voastră este în dezacord cu Cuvântul, înlăturaţi-o! Acesta este adevărul. Dacă amintirile voastre, imaginaţia sau conştiinţa voastră, sunt în opoziţie cu Cuvântul, înlăturaţi-le!

Ce veţi avea atunci? Un sistem solar! Aleluia!

Dumnezeu a pus stelele în ordine şi le-a zis: „Staţi acolo până vă voi chema!” Şi ele stau acolo. Nimic nu le poate muta din locul lor.

Când Dumnezeu poate lua un om în mâinile Lui şi pune în el simţuri şi conştiinţă curate, iar Duhul locuieşte acolo, nici un duh din lumea aceasta nu mai poate vârî vreo îndoială acolo. Acesta este adevărul.

Dacă Satana vine şi spune: „Ceva nu este în ordine cu tine! Conştiinţa ta nu este chiar aşa de curată….” Coşul lui este atât de curat încât strigă: „Aleluia! Slavă lui Dumnezeu!” Aceasta sună clar şi curat pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Vedeţi? Acesta este lucrul principal. Acolo este câmpul vostru de luptă. Da, câmpul de luptă este în mintea voastră care deschide calea spre suflet, iar sufletul este poarta către duh. Mintea este cea care primeşte sau respinge Cuvântul.

Poate aveţi cunoştinţe; poate aveţi un simţământ sau senzaţii, dar toate acestea nu au nici o legătură cu problema noastră. Mintea noastră este cea care deschide calea şi primeşte sau respinge Adevărul.

O, Dumnezeule, fă ca nici unul să nu scape şansa. Vedeţi? Mintea este cea care deschide sau închide uşa şi ascultă de conştiinţă, memoria sau afecţiunile voastre. Dar atunci când mintea voastră se închide pentru toate acestea, şi Îl primeşte pe Dumnezeu, Duhul Cuvântului Său vine înăuntru şi dă afară tot ce este în contradicţie cu El.

Orice îndoială, orice teamă, orice simţire şi orice senzaţie, pleacă. Totul trebuie să plece! Acolo nu mai există nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu şi Satana nu poate face nimic împotriva Lui. Nu, domnilor, Satana nu poate lupta împotriva Lui!

Noi ştim că acesta este adevărul.

Lupta din mintea omului a început în grădina Eden. Satana a început-o. Ce a făcut el când s-a întâlnit cu Eva? Nu a negat Cuvântul lui Dumnezeu, ci L-a văruit; a înfundat câteva canale. Ce a spus el? „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat…” (Geneza 3.1). Vedeţi? „Dumnezeu ştie…” Vedeţi? El ştia că Cuvântul este corect şi că nu poate să-L încalce pe faţă, aşa că L-a învelit în zahăr.

Când eram bolnavi, mama încerca să ne păcălească pentru a ne face să luăm medicamentele. Ne trezea noaptea şi ne dădea ulei de cărbune pentru laringită, dar pentru că era rău, punea în el zahăr. Înţelegeţi? Ea ne păcălea ca să ne facă să luăm leacul.

Aşa lucrează şi Satana, prieteni. El se poartă foarte făţarnic în problema aceasta, încercând să-ţi arate ceva mai bun, o cale mai uşoară, un plan mai simplu. Dar nu există nici un alt plan în afara Planului făcut de Dumnezeu şi acesta este Cuvântul Său. Ţineţi-vă de Cuvânt! Alipiţi-vă de El! Lăsaţi-L să vă cuprindă pe deplin! Staţi numai în El!

Aceasta este tot ce trebuie să faceţi!

Bătălia s-a dezlănţuit atunci când Eva şi-a deschis mintea şi a ascultat de raţiune. Acesta este canalul prin care a intrat Satana: raţiunea ei. Ea a raţionat în sufletul ei. Ochii ei au privit şarpele, care era frumos, chipeş, cu mult mai chipeş decât bărbatul ei. Şarpele era cel mai şiret dintre toate fiarele câmpului; probabil era mai frumos decât Adam. Era un mascul voinic şi încerca s-o convingă cât este de plăcută propunerea lui. Ce a făcut ea? Primul lucru pe care   l-a făcut, a fost că şi-a deschis mintea, iar când a făcut aceasta a fost prinsă în cursa raţiunii omeneşti: „Păi, ce este rău într-un fior?”

Acesta este procedeul lui şi astăzi: aduce la femei un bărbat drăguţ, un mascul voinic, prin care încearcă să le deschidă raţiunea. Ţineţi minte însă că acesta este Satana. Acesta este diavolul. Ce face el?

Prin bărbat, o ispiteşte pe femeie, iar prin femeie îl ispiteşte pe bărbat. El lucrează în raţiunea omului, în conştiinţa lui, făcând să se nască un gând, o dorinţă. Dar daţi primul loc Cuvântului lui Dumnezeu!

Omul nu poate păcătui decât atunci când pune Cuvântului lui Dumnezeu deoparte. Da, el nu poate păcătui (păcatul este necredinţa) decât atunci când lasă Cuvântul şi iese din prezenţa lui Dumnezeu.

Eva nu a păcătuit decât atunci când a pus Cuvântul lui Dumnezeu deoparte şi a deschis canalul raţiunii spre suflet, gândind: „Păi, aşa este! Bărbatul meu nu mi-a spus niciodată aşa ceva, dar cred că tu… El mi-a spus să nu fac niciodată aşa ceva, dar felul în care îmi spui tu aceste lucruri, este foarte clar şi simplu. Din ceea ce-mi spui, cred că este minunat.”

Vedeţi? Acolo s-a dat prima bătălie. Acea bătălie (pierdută de Eva), a cauzat fiecare război şi fiecare vărsare de sânge care au urmat de-a lungul Istoriei omenirii. Motivul? Eva nu a crezut Cuvântul lui Dumnezeu.

Şi acum vă întreb: Dacă necredinţa unei singure iote din Cuvânt a cauzat atâta suferinţă şi durere, cum o să ajungem înapoi dacă nu credem Cuvântul? Nu o puteţi face! Voi trebuie să închideţi toate canalele conştiinţei, amintirilor şi raţiunii! Aruncaţi la o parte raţiunea voastră! Să nu raţionaţi asupra Cuvântului, ci acceptaţi-L ştiind că Dumnezeu a zis aşa!

Dacă faceţi aşa, între voi şi Dumnezeu se va aşeza un fluviu de binecuvântare. Da, atunci fiecare canal se va deschide pentru El. Acolo este bătălia; acolo este linia întâia a frontului.

Să nu folosiţi o puşcă de calibru .22, ci luaţi o bombă atomică! Procedaţi corect! Luaţi Bomba atomică a lui Dumnezeu! Poate vă întrebaţi: „Care este această Bombă, frate Branham?”

Credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este Bomba atomică a lui Dumnezeu, suflul ei îndepărtând orice boală sau demoni de lângă voi.

Ea îi alungă, îi distruge; ea dezintegrează tot ce este păcat! Când această Bombă a credinţei cade în mintea voastră cu Cuvântul lui Dumnezeu, alungă toate duhurile, bolile şi neputinţele.

Voi spuneţi: „Este adevărat, frate Branham? Atunci de ce acest lucru se întâmplă numai cu unii, în timp ce alţii rămân tot aşa cum sunt?”

Aceasta se întâmplă din cauza canalului. Poate priviţi afară şi o vedeţi (credinţa), dar este nevoie s-o posedaţi înăuntrul vostru. Ea nu trebuie să fie afară, ci în voi, înţelegeţi? Voi nu puteţi veni la El prin raţiune şi nici prin celelalte simţuri, ci trebuie să veniţi pe canalul lui Dumnezeu direct în suflet.

Cum puteţi face aceasta? Care este ultimul canal? Dacă veţi merge cu raţiunea, veţi spune: „Simţul… Oh, îl simt! Da, este acolo, pentru că pot să-l simt!”

Altul spune: „Păi, s-ar cuveni să ştie despre ce vorbeşte, deoarece medicul mi-a spus că nu mai am nici o şansă. Deci…”

Vedeţi? Acolo greşiţi voi! Cel care vă şopteşte aceste lucruri este diavolul, el vâră aceste lucruri în voi, dar să nu îl credeţi! Aleluia!

Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Mai presus de toate, vreau să fiţi sănătoşi!” Acesta-i adevărul. Cum poţi fi un soldat bun acolo afară? „Mai presus de toate, vreau să fiţi sănătoşi.”

Nu încercaţi să ţineţi închise aceste canale! Deschideţi-le! Dar nu pentru Satan, căci dacă ajunge în sufletul vostru, ajunge prin cunoştinţă şi prin celelalte lucruri. Dacă reuşeşte aceasta, vă prinde. Nu-l primiţi, căci dacă reuşeşte să intre, are controlul!

Ce face atunci? Începe să folosească conştiinţa; da, începe să folosească chiar canalul care i-a fost deschis. Care este acesta? Canalul simţurilor: auzul, mirosul, gustul, pipăitul, imaginaţia, conştiinţa, memoria, raţiunea, afecţiunea. Da, el încearcă să folosească toate aceste simţuri, aceste canale mici ca să vă stăpânească. Dar ca să poată face aceasta, trebuie să fie primit în mintea voastră.

Acum ascultaţi! El poate să lupte împotriva voastră, dar nu poate ajunge la voi decât dacă îl acceptaţi.

Când Satana a mers la Eva şi i-a spus: „Ştii, fructul oprit este plăcut…” ea s-a oprit o clipă…. Oh, aici a greşit Eva: când s-a oprit pentru o clipă. Nu vă opriţi! Voi aveţi Mesajul care vă spune clar că „Isus trăieşte! Dumnezeu este Vindecătorul!” Nu vă opriţi pentru nimic! Nici o raţiune, nimic!

Dar Eva s-a oprit pentru o clipă, iar Satana a profitat şi a intrat în mintea ei şi i-a şoptit: „O, sună frumos…”

Voi să nu faceţi aceasta, ci luaţi numai ce a spus Dumnezeu!

Ce s-ar fi întâmplat dacă Avraam s-ar fi oprit şi ar fi ascultat şoapta raţiunii atunci când Dumnezeu i-a spus că va avea un fiu cu Sara? (ea avea şaizeci şi cinci de ani, iar el avea şaptezeci şi cinci). Şi când a avut nouăzeci şi nouă de ani, iar ea optzeci şi nouă, el continua să creadă că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat. Avraam a numit acele lucruri care nu erau, ca şi cum ar fi fost. Înţelegeţi? El nu spera, nu a folosit speranţa; acolo nu era speranţă, ci credinţă.

Voi spuneţi: „Păi…sper că mă voi face bine! Sper că voi primi Duhul Sfânt! Sper că sunt un creştin! Speranţa mea este că voi face lucrul cutare…” Să nu gândiţi aşa! Avraam nici măcar nu a privit spre speranţă! Amin. El a crezut Cuvântul lui Dumnezeu împotriva oricărei speranţe. Credinţa este mai mare decât speranţa!

Dar cum intră Satana înăuntru? Prin minte – aceasta este uşa – şi se aşează pe linia de bătaie.

În dimineaţa aceasta, când sunteţi aşezaţi în linia de bătaie, Satana stă la uşa fiecărei inimi. El stă la uşa inimii acestei fetiţe; stă la uşa inimii voastre. Da, el stă peste tot.

Ce spune? „Oh, eu am văzut aceasta, pentru că s-a mai întâmplat!” „Am mai auzit aceasta!”

Daţi-l afară! Asta-i tot ce trebuie să faceţi: daţi-l afară!

Ce a spus Biblia în textul nostru? Să-l alungăm; să-l dăm afară.

Cred că noi am fost antrenaţi pentru această bătălie. Ce s-a întâmplat cu noi, predicatorii? Ce fel de antrenament am făcut? Antrenamentul lui Dumnezeu pentru această mare bătălie.

În Matei 24 şi Daniel 12, scrie că va veni un timp de necaz cum nu a mai fost niciodată pe pământ. Şi noi trăim în timpul când cultura şi educaţia încearcă să înăbuşe Cuvântul lui Dumnezeu prin înţelepciunea omenească.

Acum este bătălia cea mai mare! Cine va sta? Aleluia! Este gata să înceapă.

Uitaţi-vă ce opoziţie mare avem acum! Cine va fi cum a spus David? „Voi staţi şi lăsaţi ca acel filistean netăiat împrejur, să sfideze oştirea Dumnezeului celui viu! Eu voi merge şi mă voi lupta cu el”. Amin.

În dimineaţa aceasta, Dumnezeu are nevoie de bărbaţi şi femei care se pot ridica să spună: „Eu Îl voi crede pe Dumnezeu pe Cuvânt!” Amin. Pe mine nu mă interesează că cineva nu crede, nici ce face unul sau altul. Părerea lor nu are importanţă. Voi, „Saulilor”, dacă vă temeţi de duşman, duceţi-vă înapoi unde aparţineţi, dar să ştiţi că oştirea Dumnezeului celui viu merge înainte!”

Oameni de valoare, oameni credincioşi, plini de putere şi înţelegere! Ei nu trebuie să fie deştepţi, nu au nevoie de educaţie, ci trebuie să fie canale ale lui Dumnezeu.

Dar mintea se opreşte un moment şi raţionează: „Păi, ia să vedem acum…”

Cu siguranţă că medicul i-a spus acestei doamne că drumul ei se apropie de capăt, că nu mai este nimic de făcut pentru salvarea ei. Eu nu îl condamn pe acel medic. El este un om de ştiinţă şi prin înţelepciune a constatat că boala a biruit trupul acestei tinere. El nu deţine nici un medicament care s-o poată opri în evoluţia ei. Aşa se face că această femeie este biruită de cancer. Desigur, moartea îl biruieşte şi pe acest copil, dar Comandantul nostru suprem (Aleluia!) este Învierea şi Viaţa şi nu poate fi biruit de nimeni! Aleluia!

„Creierul” unei armate este format din conducătorii ei. Creierul armatei germane a fost Rommel, nu Hitler. Acesta este adevărul. Eisenhoover, Patton şi alţii ca ei, de care a depins direcţia în care au acţionat unităţile militate – totul s-a mişcat în funcţie de ordinele lor.

Voi îl urmaţi pe conducătorul vostru. Dacă el este un general corect şi drept şi dacă a fost legitimat (că este aşa), urmaţi-l! Chiar dacă după mintea voastră ordinul pare greşit, mergeţi înainte! Faceţi cum spune el! Aleluia! Noi avem un General cu cinci stele: J-E-S-U-S şi pune pe noi tot cinci stele: F-A-I-T-H, adică: „C-R-E-D-I-N-Ţ-Ă. El nu a pierdut nici măcar o bătălie. Aleluia! El a biruit iadul, moartea şi mormântul. Daţi toate duhurile la o parte din calea voastră, pentru că El este marele nostru Conducător. Acesta este motivul pentru care Satan nici măcar nu este în tablou.

Cea mai mare bătălie care s-a dat vreodată este gata să înceapă. Acesta este adevărul. Oh, aleluia! Când mă gândesc la faptul că eu L-am văzut făcând lucruri deosebite; descoperind lucruri ascunse; deschizând uşa binecuvântării şi spunând: „Aceasta va fi aşa, iar cealaltă aşa,” şi totul era întocmai.

Oh, priveşte la toate acestea şi spune: „Cine este acest mare Conducător?” Oh, eu nu vreau să privesc înapoi ca să văd dacă nu cumva este doctorul cutare sau cutare, pentru că ştiu ce a spus Conducătorul. El este Căpetenia mântuirii noastre. Aleluia! Ce este mântuirea? Salvarea! Glorie! El este Căpetenia mântuirii noastre.

Ceasul măreţ, hotărât pentru „Atac” este aproape. Soldaţii se înşiră în liniile de bătaie, îmbrăcaţi în armuri strălucitoare. Credinţa şi necredinţa îşi ocupă şi ele locurile în dimineaţa aceasta: credinţa într-o parte, iar necredinţa în partea cealaltă. Soldaţi, staţi fiecare la posturile voastre! Aleluia! Comandantul nostru, Steaua dimineţii, ne conduce spre biruinţă. El nu dă niciodată înapoi. El nu ştie ce înseamnă cuvântul „retragere”. Nu se retrage niciodată. Amin. Cea mai mare bătălie care s-a dat vreodată este aici şi se dă între Viaţă şi moarte; între sănătate şi boală; între credinţă şi necredinţă. O, Doamne! Între libertate şi robie. Lupta este în desfăşurare.

Soldaţi, ascuţiţi-vă suliţele şi lustruiţi-vă armurile!

Dumnezeu îşi pregăteşte oştirea! Amin. Dumnezeu îşi unge oştirea.

America îşi îmbracă soldaţii cu cel mai bun echipament pe care-l are: cu căşti de oţel şi cămăşi antiglonţ; au tancuri blindate şi armament ultramodern.

Dar şi Dumnezeu îşi echipează oştirea! Aleluia! Ce echipament primim noi? Sabia Duhului, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. „Cuvântul lui Dumnezeu este ca o sabie cu două tăişuri.” (Evrei 4.12). Pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul; încheieturile şi măduva; judecă simţirile şi gândurile inimii”. Armătura lui Dumnezeu este credinţa în Cuvânt.

Armătura aceasta a primit-o şi Eva, dar ea a rupt-o. Cum a făcut aceasta? Prin faptul că şi-a deschis mintea şi a dat cale liberă raţiunii.

Tu să nu treci Cuvântul lui Dumnezeu prin filtrul raţiunii tale! El nu are nevoie de argumentele voastre, ci Se legitimează singur. Înţelegi ce vreau să spun, dragă? Cuvântul lui Dumnezeu a dat toate făgăduinţele şi El face tot ce a promis.

Necredincioşii i-au spus lui Avraam:

„De unde ştii că vei avea acest copil?”

„Aşa mi-a spus Dumnezeu. Este făgăduinţa Lui.”

„Atunci de ce nu îl ai încă?”

„Nu ştiu când îl voi primi, dar îl voi avea pentru că aşa a spus Dumnezeu. Nu am nici o îndoială în privinţa aceasta.”

„De ce nu te întorci în casa tatălui tău?’”

„Pentru că sunt străin şi călător spre ţara făgăduită. (Amin.) Dumnezeu dă făgăduinţa şi tot El o împlineşte. El îmi va da copilul chiar în ţara pe care mi-a făgăduit-o.”

Aleluia! Dumnezeu vă va vindeca în prezenţa Duhului Sfânt pe care vi L-a trimis! Dumnezeu vă dă acest lucru cu condiţia să credeţi. Amin. Deschideţi canalele trupului şi ale sufletului vostru, simţurile voastre, şi lăsaţi să pătrundă în ele Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar mai întâi de toate, eliminaţi gândirea voastră, pentru că acolo este câmpul de luptă.

Nu ziceţi: „Păi, dacă aş putea simţi aceasta… Dacă aş simţi slava lui Dumnezeu…” Oh, simţurile nu au nici o legătură cu problema noastră. Deschideţi-vă mintea pentru EL, deoarece acolo este aşezat frontul; acolo este linia frontului. Deschideţi-vă mintea şi spuneţi: „Îndepărtez toată îndoiala din mintea mea! Iată-mă, Satană! Eu vin!” Atunci se va întâmpla cu siguranţă ceva! Da, domnilor.

El îşi unge slujitorii cu Duhul Lui şi le trimite îngeri. Oamenii râd şi batjocoresc atunci când aud expresia: „îngeri”, dar daţi-mi voie să mă opresc numai puţin la problema aceasta.

Să deschidem Bibliile la Evrei 1.14: „Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?”

Despre care din îngeri a spus El: „Şezi la dreapta Mea…?”

Aici, Biblia spune că Dumnezeu Îşi trimite îngerii. Glorie! Ce sunt ei? Duhuri slujitoare. Şi de unde vin aceste duhuri slujitoare? Din prezenţa lui Dumnezeu. Cu ce scop? Ca să slujească Cuvântul Său. Amin. Voi nu sunteţi aici ca să slujiţi doctrina unei denominaţiuni, oricare ar fi aceea, ci ca să slujiţi Cuvântului Său. Îngerii sunt duhuri slujitoare trimise de Dumnezeu înaintea voastră.

De unde ştim aceasta? Biblia ne spune că Cuvântul lui Dumnezeu a venit la profeţi. Este adevărat? Aceşti îngeri slujesc Cuvântul Său prin Duhul Sfânt; iar Duhul şi Cuvântul au venit la profeţi şi profeţii au adus Cuvântul la popor.

Acesta este motivul pentru care ei au putut face minunile despre care citim în Biblie. Nu omul făcea acele lucrări, ci Duhul lui Dumnezeu în om, Duhul lui Hristos în om.

Ce a făcut prorocul? A curăţat fiecare canal. Dumnezeu l-a ales şi l-a uns cu Duhul Sfânt, dar nu omul făcea lucrarea, ci Dumnezeu prin el. Prorocul nu a făcut niciodată nimic până nu a primit o vedenie.

Ce a spus Ilie pe Muntele Carmel? „Eu am făcut toate aceste lucruri la porunca Ta, aşa că, Te rog Doamne, lasă să se vadă că Tu eşti Dumnezeu.” O, slavă lui Dumnezeu!

Eu am văzut de foarte multe ori aceasta.

Când Duhul lui Dumnezeu atinge ceva, locul acela este sub ungere. O, dacă grupul acesta mic ar putea alunga în dimineaţa aceasta orice îndoială din mijlocul lui! Cum puteţi să mai aveţi îndoieli când vedeţi cu ochii voştri că orbii văd, morţii învie, ologii umblă, surzii aud, etc?

Îngerul Domnului şi fotografia care i s-a făcut, a pus în încurcătură întreaga lume ştiinţifică. Ce face El? Stă drept cu Cuvântul. Amin. Şi Cuvântul taie orice diavol. Da, aceasta face El.

Ce sunt îngerii? Duhuri slujitoare trimise din prezenţa lui Dumnezeu ca să-i ungă pe vorbitorii Cuvântului, pe cei ce stau cu Cuvântul, iar Dumnezeu confirmă Cuvântul prin semnele care Îl urmează. Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Cum ne mai putem îndoi când totul este dovedit atât duhovniceşte cât şi ştiinţific, material?

Unde este problema? În mintea noastră. Ne deschidem mintea la toate lucrurile pe care le auzim şi imediat spunem: „Păi, de unde să ştiu că va fi aşa şi nu altfel? Poate dacă mă voi simţi mai bine, mâine…” Oh, aceasta nu are nici o legătură cu problema noastră!

După cum v-am spus, Avraam ar fi putut să-i spună Sarei… căci ea era bătrână şi în menopauză. Înţelegeţi ce vreau să spun? Ea nu mai avea ciclul care se repetă din douăzeci şi şapte în douăzeci şi şapte de zile, la femeile tinere. Înţelegeţi? Sara avea şaizeci şi cinci de ani şi probabil era deja de cincisprezece sau douăzeci de ani în menopauză.

Poate că el a întrebat-o în următoarele zile:

„Nu simţi nimic deosebit, scumpo?”

„Nu, absolut nimic.”

„Aceasta n-are nici o importanţă. Noi mergem înainte oricum. Te vei simţi din nou ca o femeie tânără.”

După un timp, Avraam a vorbit din nou cu Sara: „Astăzi simţi ceva deosebit? A trecut deja o lună de când am primit făgăduinţa. Nu simţi nimic deosebit, iubito?”

„Nimic, Avrame. Nu se vede nici un semn, nimic. Mă simt la fel ca până acum, nu este nici o deosebire.”

„Slavă lui Dumnezeu! Ştiu că îl vom primi.”

„Vrei să spui că… Dacă ţi l-a făgăduit, desigur, El ne va da un semn. Aleluia!”

O generaţie necredincioasă şi preacurvară caută semne. Acesta-i adevărul. Dar Avraam a avut un semn. Care a fost acesta? Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este Semnul. Cum putea să-i dea Dumnezeu copilul făgăduit? Cuvântul lui Dumnezeu a spus aceasta. Nu contează dacă eu voi simţi sau nu o senzaţie, dacă Dumnezeu a spus ceva, aşa va fi.

Avraam i-a zis Sarei: „Adună-ţi lucrurile că vom pleca.”

„Unde mergem?”

„Nu ştiu, dar vom pleca. Aleluia!”

Ei şi-au adunat lucrurile şi au plecat. Aleluia! Avraam stătea pe Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu. Ce avea în faţa lui? Făgăduinţa lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu care-i spusese că va avea un fiu. „O, noi îl vom primi!”

„Avraam, ieşi afară din poporul tău, din poporul acesta îndoielnic şi necredincios! Desparte-te de ei şi vino după Mine! Trăieşte pentru Mine!” Ce este aceasta? „Lasă toate cunoştinţele tale, simţurile tale, semnele tale, deschide-ţi inima pentru mine şi nu uita că EU SUNT ACESTA! Vino şi urmează-Mă! Amin.

În dimineaţa aceasta, Dumnezeu cheamă la Viaţă fiecare Sămânţă a lui Avraam. Marea bătălie este în plină desfăşurare în toată lumea. Dumnezeu vrea să-şi separe copiii. De ce? De simţurile lor: de văz, de auz, de gust, de pipăit, de miros, de imaginaţie, de conştiinţă, de amintiri, de raţiune, de afecţiuni, de tot. El vrea ca ei să-şi deschidă mintea şi să lase Cuvântul lui Dumnezeu înăuntrul lor, iar apoi să-L urmeze, să mărşăluiască cu El. Acesta este un soldat adevărat.

Aceasta este poziţia stelelor. Sistemul solar nu s-a schimbat. Steaua dimineţii răsare la locul ei în fiecare dimineaţă. Ea nu-şi părăseşte locul, ci a rămas acolo unde a fost pusă la început. Steaua de seară (Luceafărul) stă şi ea pe locul ei. Fiecare stea este la locul ei. Steaua Polară stă neclintită în locul unde a fost pusă. Aleluia! Ea stă nemişcată. Totul se mişcă, dar ea rămâne în aceeaşi poziţie, pentru că se află la mijlocul bolţii cereşti.

Acesta este Hristos! Aleluia!

El stă în mijlocul oştirii Sale şi o conduce ca o mare Căpetenie.

Priviţi-l pe Moise. În timp ce Israelul se lupta cu vrăjmaşii săi, ca să-şi croiască o cale liberă spre făgăduinţele lui Dumnezeu, Moise stătea cu mâinile ridicate spre cer. El a stat aşa până la asfinţitul soarelui, iar Aaron şi Hur i-au susţinut mâinile obosite.

Aceasta a făcut Moise, care este un tip spre Hristos, care, pentru a fi sigur că mâinile Lui stau sus, a îngăduit să-i fie pironite pe cruce. Aleluia! El a urcat pe treptele slavei, iar astăzi stă îmbrăcat în hainele Sale însângerate ca Mijlocitor la dreapta majestăţii lui Dumnezeu.

Şi fiecare soldat al Lui, care duce această bătălie, trebuie să treacă Dincolo, spre libertate, cu Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Ce dacă puiului din ou îi este teamă să piuie? Ce dacă îi este teamă să ciocănească oul? Ce dacă un glas din afara oului i-ar spune: „Nu mai ciocăni, pentru că s-ar putea să te vatămi!”? Natura lui îi spune: „Ciocăneşte! Ciocăneşte până faci o gaură în coajă!”

Lăsaţi aceste organizaţii bătrâne să spună: „Zilele minunilor au trecut! Dacă mai mergi printre fanaticii aceia, vei fi vătămat!”

Loveşte coaja cât poţi de tare! Aleluia!

„Îndepărtează-te, Satană! Voi ieşi! Nu vreau să mai stau închis aici. Nu mai stau pe terenul acesta vechi, care este al tău, ci chiar în dimineaţa aceasta îmi fac o cale spre ieşire. Amin. Eu sunt un vultur!” Amin. Aleluia.

Acel vulturaş loveşte coaja, cu toată puterea, cu ciocul lui care este ca un ciocan! Nu contează cât de tare este, el o loveşte până se sparge.

Croiţi-vă drum spre libertate! Cum puteţi face aceasta? Sfărmând coaja cu: „Aşa vorbeşte Domnul!”, „Aşa vorbeşte Domnul!”, „Aşa vorbeşte Domnul!” Da, el simte, în sfârşit, aerul curat şi proaspăt. „Aşa vorbeşte Domnul: Scoate capul afară!” „Aşa vorbeşte Domnul: împinge mai tare! Aşa… Acum ieşi afară!” El nu se va mai întoarce niciodată în acea coajă. Amin. Este liber!

Oh, Doamne! Atunci când Cuvântul Îşi face cale prin toate simţurile şi cunoştinţele voastre; atunci când mintea voastră se deschide şi Îl lasă să pătrundă înăuntrul vostru, nimeni şi nimic nu vă mai poate duce din nou în robie. Voi sunteţi liberi! Şi cine este eliberat de Fiul este scos din coajă.

Denominaţiunea din care aţi ieşit, nu vă mai poate trage niciodată înapoi. Satana nu mai are nici o putere asupra voastră, nu vă mai poate face nimic. Sâsâie şi urlă, dar voi sunteţi pe calea Împăratului şi alergaţi cu viteză spre făgăduinţele Lui. Oh, Doamne! Voi sunteţi pe calea Împăratului; soldaţi unşi ai crucii. O, vulturilor, vestiţi cu toată credinţa că „Isus este Lumina lumii!” Mărşăluiţi pe calea Împăratului ţinând aceasta sus cu credinţă! Da, domnilor!

Îngerii sunt duhuri slujitoare trimise din prezenţa lui Dumnezeu ca să slujească. Ce? Cuvântul Lui, nu o teologie. Ei slujesc Cuvântul lui Dumnezeu; sunt duhuri slujitoare trimise de Dumnezeu ca să slujească. Oh! Dar ţineţi minte un lucru: dacă aceste duhuri slujitoare aduc ceva ce este în afara Cuvântului, nu vin de la Dumnezeu, pentru că întotdeauna Cuvântul Său este confirmat întotdeauna în ceruri. Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său ca să-L împlinească şi nu trimite niciodată un duh care să aducă ceva în afara Cuvântului.

El nu trimite niciodată Duhul Lui la un bărbat înţelept, la un teolog, la un D.D.D., Ph.D (titluri de doctorat) cu gulerul întors, care este plin de mândrie şi spune: „Păi, zilele minunilor au trecut! Noi ştim cu toţii aceasta.”

Nu, nu! Acest duh nu vine de la Dumnezeu pentru că aduce o învăţătură contrară Cuvântului. Amin. Trimişii Lui predică numai Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. (Aş fi vrut să ating câteva lucruri, dar le voi lăsa pentru duminica viitoare).

Satana şi demonii lui sunt unşi. Dacă aceste duhuri slujitoare aduc Cuvântul lui Dumnezeu şi vă îndeamnă să-L credeţi, sunt de la Dumnezeu. Dar vă întreb: Aţi auzit vreodată de vreun profet adevărat al lui Dumnezeu care să fi negat Cuvântul Lui? Nu, domnilor!

Ce s-a întâmplat când organizaţiile din zilele profeţilor s-au ridicat şi au spus: „El este greşit!”? Fiecare profet a rămas pe poziţie şi a răspuns: „Totul este corect!” chiar dacă a rămas singur.

Priviţi-l pe Mica, micuţul holly-roller, fiul lui Imla. Acolo stăteau patru sute de unşi, care se pretindeau proroci adevăraţi. Ei erau bine hrăniţi, aveau grade academice, erau educaţi şi şlefuiţi în ştiinţă şi au spus într-un glas: „Du-te liniştit, rege iubit! Domnul să fie cu tine! Vei fi biruitor pentru că Iosua ne-a dat nouă această ţară şi ne aparţine de drept. Du-te şi ia-o! Totul este în ordine. Du-te şi vei birui.”

Dar ce a spus împăratul Iosafat? „Nu mai este nici un alt proroc?” Păi, Ahab avea patru sute de proroci. De ce să nu fie crezuţi?

Dar Iosafat a zis: „Cu siguranţă mai este pe undeva încă unul.”

Ahab a recunoscut şi a spus: „Da, mai este unul, dar îl urăsc!”

„Aş vrea să-l ascult şi pe bărbatul acela”, a răspuns Iosafat. Vedeţi?

Şi Ahab a spus: „Aduceţi-l pe Mica! Haideţi să vedem ce ne va spune.”

Trimişii împăratului s-au dus la Mica şi i-au zis: „Ascultă bine, Mica! Fii atent la predica pe care o vei ţine, căci în dimineaţa aceasta vei vorbi în faţa împăratului. Sunt prezenţi cei mai cunoscuţi bărbaţi de la asociaţia lucrătorilor din întreaga Palestina. Ia aminte la ce au spus ei şi să vorbeşti la fel!”

Ahab nu avea nevoie de un astfel de bărbat, pentru că Mica a pus deoparte toate lucrurile vechi. El şi-a curăţat toate canalele (vedeţi?), conştiinţa şi toate celelalte simţuri.

„Ştii ce s-au hotărât? Dacă vei spune la fel ca ei, te vor face prezbiter de district. Da, te vor pune supraveghetor general în districtul local, dar să vorbeşti la fel ca ei.” Acela nu era un om adevărat al lui Dumnezeu.

Păi, canalele lui Mica erau curăţate. Conştiinţa şi toate celelalte simţuri ale lui erau curate. Mintea îi era deschisă pentru Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea, credea numai Cuvântul. Acelea sunt duhuri slujitoare; acesta este un duh slujitor.

Şi Mica a răspuns: „Nu ştiu ce să zic, dar îţi spun ceva: voi spune numai ce-mi va spune Dumnezeu.”

Astfel, au aşteptat toată noaptea şi Mica a avut o vedenie.

În dimineaţa următoare, pot să mi-l imaginez pe Mica răsfoind Biblia şi apoi zicând: „Ia să vedem cum stau lucrurile, căci pe undeva ceva este contrar Cuvântului. Am să mă uit să văd ce a spus Cuvântul Domnului, prin Ilie, despre Ahab şi despre Izabela.”

Câinii îţi vor linge sângele, Ahab! Şi câinii o vor mânca şi pe Izabela, din pricina neprihănitului Nabot, pe care l-au ucis.”

Când a citit aceste lucruri, a văzut că vedenia lui era în concordanţă cu Cuvântul Domnului, aşa că a păşit în faţa lui Ahab şi a zis: „Du-te la luptă, dar eu am văzut Israelul risipit…” Vedeţi, lui Mica nu i-a fost ruşine să spună vedenia primită, pentru că era Cuvântul de la Domnul. Ce a făcut Mica? Şi-a deschis mintea şi inima pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi a primit aceeaşi descoperire ca Ilie.

Voi spuneţi: „Oh, dacă aş fi şi eu un Mica!” Puteţi fi! Sunteţi! Şi tu eşti, scumpo! Sunteţi cu toţii un Mica, profetul.

Ce puteţi face voi? Să vă deschideţi mintea.

Ce încerc eu să fac în dimineaţa aceasta? Să vă spun Cuvântul Domnului. Înţelegeţi? Deschideţi-vă mintea şi spuneţi: „Acum cred cu adevărat că pot fi vindecat.”

„Păi, este acesta Cuvântul Domnului?”

Desigur, acesta este Cuvântul Domnului.

„Dar bărbatul cutare spune că zilele minunilor au trecut! Nu mai există aşa ceva.”

Uitaţi ce spune acest bărbat şi puneţi înainte Cuvântul lui Dumnezeu. El a dat această făgăduinţă în Cuvântul Său şi ea este adevărată.

Dar ce a făcut Satana? I-a uns pe ceilalţi. Satana îşi unge slujitorii lui. Oh, desigur, el îşi unge slujitorii lui. Cu ce îi unge? Cu necredinţă. Satana şi demonii lui, ung umanitatea cu necredinţă, ca să nu creadă Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vreţi confirmarea acestor cuvinte, vă rog să deschideţi Bibliile voastre la Geneza 3.4.

Să ne oprim puţin asupra acestui verset, ca să vedem dacă este adevărat că aceasta este prima lui armă. La început, el a sădit necredinţă în Cuvântul lui Dumnezeu şi nu şi-a părăsit niciodată această procedură. El face tot timpul aceasta. El nu a contrazis Cuvântul, ci a făcut-o pe Eva să-L interpreteze puţin greşit, să lase numai puţin din El, să nu ia tot Cuvântul.

Să citim Geneza 3.4, ca să vedem dacă este adevărat ce v-am spus.

Şi şarpele a zis către femeie: „Hotărât că nu veţi muri…”

„Hotărât că nu veţi muri…” Vedeţi cum a interpretat El Cuvântul? „Oh, noi credem că zilele minunilor au trecut! Noi nu credem că oamenii mai pot primi Duhul Sfânt ca la rusalii!”

„Nu contează cum sunteţi botezaţi! Nu este nici o deosebire!”

Vedeţi? Acesta este Satana. Vedeţi tactica lui?

„Păi, dacă medicul a spus că nu te mai faci bine înseamnă că…”

N-aş vrea să-l discreditez pe medic în faţa voastră, dar el lucrează pe linia ştiinţei. El face tot ce ştie ca să salveze viaţa unui om, iar când spune că nu mai are ce să-i facă înseamnă că ştiinţa lui a ajuns la capăt. Vedeţi, omul este cinstit.

Acesta este pomul cunoştinţei şi este în ordine, dar voi mergeţi mai departe, la Pomul Vieţii. Amin. Aceasta este. Este atât de simplu! Da.

Să citim mai departe. Geneza 3.1-2:

Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.

El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?”

Priviţi-l cât este de murdar, cum vine şi suceşte Cuvântul lui Dumnezeu. Vedeţi? Ce încearcă el să facă? Să intre în minte. Înţelegeţi? El i-a vorbit Evei după ce Cuvântul a fost deja fortificat în ea. Să nu-l lăsaţi pe Satana să falsifice nimic! Ţineţi cu tărie Cuvântul lui Dumnezeu fortificat în inimile voastre! Înţelegeţi?

Fiţi atenţi mai departe:

…Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.

Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”

Vedeţi? Acesta este Cuvântul Domnului şi Eva L-a redat întocmai. Dar şarpele a continuat: „Hotărât că nu veţi muri!”

Vedeţi tactica Satanei? Ce încearcă el să facă? În Eden a încercat s-o ungă pe prima fiinţă umană, pe fiica lui Dumnezeu, cu necredinţă în Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta a încercat Satana să facă atunci şi aceasta încearcă să facă şi acum: el vrea să te ungă cu necredinţa lui, scumpo. El încearcă să vă ungă pe fiecare dintre voi cu necredinţa lui. Şi singurul lucru pe care ar trebui să-l faceţi (voi aveţi libertatea de a decide dacă îl primiţi sau îl refuzaţi), este să-l daţi afară!

O, dacă Eva nu s-ar fi oprit să-l asculte! Să nu vă opriţi pentru nimic în lume! Nu vă opriţi!

Când sunamita a venit la Elisei, el i-a spus lui Ghehazi: „Ia toiagul meu în mână şi pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva să nu-l întrebi de sănătate; şi dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.” (2 Împăraţi 4.29).

Priviţi-o şi pe sunamită. Când şi-a chemat slujitorul, i-a zis: „Mână şi pleacă; să nu opreşti pe drum decât când ţi-oi spune eu.” (v. 24).

Aceasta este! Când aveţi Mesajul, mergeţi înainte fără să vă opriţi pe drum! Amin. Spuneţi: „Pot totul în El.” Nu spuneţi: „Nu mai pot merge! Oh, devin tot mai slab!” Mergeţi numai înainte. Nu vă opriţi! Lăsaţi totul la o parte şi mergeţi numai înainte. Frate, tu ai Sabia în mână: du-te înainte şi taie cu ea!

Odată, am predicat pe un stadion. Când am intrat înăuntru, m-am oprit şi am privit în sus, iar cineva mi-a zis: „În luptă nu contează mărimea unui câine, ci puterea pe care o are!”

Puterea aduce biruinţa în luptă. Vedeţi?

Voi spuneţi: „Păi, toate bisericile acestea mari sunt împotriva ta!” Mie nu-mi pasă cât sunt de mari: puterea câinelui este importantă. Şi această putere este credinţa care este în om. Dacă eşti un laş, du-te înapoi la ale tale, la îmbrăţişatul tău! Dar dacă eşti un soldat al lui Hristos, stai neclintit în luptă! Lupta este în desfăşurare: lupta dintre bine şi rău. Să ne luptăm!

Îmi amintesc că Peter Cartwright, a mers într-un oraş şi a spus: „Domnul m-a trimis să am o trezire aici!” Astfel, a închiriat o magazie veche, a intrat în ea şi a început să facă ordine.

Când a văzut că Peter face curat în acea magazie veche, cel mai mare bătăuş din oraş a venit cu pistolul atârnând la brâu şi i-a întrebat pe oameni:

„Ce face băiatul acela acolo?”

Unii au răspuns: „Este un predicator şi se pregăteşte să ţină o adunare.”

Bătăuşul a zis: „Am să merg la el, îl iau de guler şi-l arunc în stradă, pentru că nu avem nevoie de asemenea adunări în oraşul nostru.”

Astfel, s-a dus la uşa magaziei. Peter Cartwright, cu paltonul pe el, spăla geamurile şi pereţii. Era un bărbat simplu şi modest. Marele bătăuş a intrat în magazie cu geaca descheiată ca să i se vadă pistolul care atârna la mijloc.

„Ce faci aici?”

„Oh”, a răspuns Peter, „spăl geamurile.” După care şi-a continuat activitatea. El avea o ţintă pentru că Dumnezeu îi spusese: „Du-te şi ţine o trezire în oraşul cutare.”

Şi bătăuşul a continuat: „Noi nu permitem să se ţină treziri în oraşul nostru!”

„Dar Dumnezeu m-a trimis aici să ţin o adunare de trezire” a răspuns Peter.

Vedeţi? El a rămas statornic pe poziţia lui.

Bătăuşul a continuat: „Trebuie să înţelegi un lucru, omule! Eu conduc oraşul acesta.”

„Da? Tu îl conduci?” şi a continuat să spele geamurile.

„Înainte ca să ţii trezirea, trebuie să mă învingi pe mine!”

„Trebuie să fac aceasta? Ei bine, dar eu pentru aceasta mă pregătesc!” a răspuns Peter. Şi spunând aceste cuvinte, şi-a dat jos paltonul, s-a apropiat de tânăr, l-a apucat de guler şi l-a pus la podea, după care a strigat: „Eu trebuie să lupt şi să înving ca să pot continua! Măreşte-mi curajul, Doamne!” şi a bătut afară toată „smoala” din acel tânăr. În final, a spus: „Ai primit destul?”

„Da”, a răspuns bătăuşul, apoi s-a ridicat şi a dat mâna cu Peter. El a fost mântuit chiar în adunarea care a avut loc în seara aceea. Aici sunteţi voi! Vedeţi? Luaţi numai Cuvântul lui Dumnezeu şi croiţi-vă drum prin fiecare îndoială! Înţelegeţi? Ce trebuie să faceţi? Să vă îndepărtaţi de orice îndoială. Tăiaţi-o jos!

Următorul lucru pe care trebuie să-l fac eu este să înlătur toate frământările mele. Dacă simţurile îmi spun: „Păi, te simţi rău!” următorul lucru pe care-l fac este să înlătur aceste gânduri. Acesta este adevărul.

Poate spui: „Oh, frate Branham, dar conştiinţa îmi spune că…” Ei bine, tu poţi să tai acel lucru şi să-l pui deoparte, pentru că altfel nu poţi înainta.

Dă-ţi jos paltonul şi loveşte vrăjmaşul în plin, apoi du-te mai departe! Să ai un singur gând: „Voi birui!” Amin. „Nu pot pierde, ci voi birui!” Amin.

Satana unge. Vedeţi? Care este prima lui ţintă? Care este primul loc pe care încearcă să-l cucerească? Mintea. Eva s-a oprit numai pentru o clipă să-l asculte şi a fost destul.

„Oh, nu mai spune…” Acesta este locul în care greşesc foarte multe dintre femei şi mulţi bărbaţi. Aici este greşeala. S-a oprit numai un moment; doar un moment.

De câte ori am văzut divorţuri şi alte probleme care au apărut tocmai din cauza aceasta! „Păi, frate Branham, îţi spun sincer că m-a fluierat şi eu m-am oprit numai pentru o clipă… Nu am vrut să fac aceasta, dar…” Of, of! Acolo sunteţi.

„Oh, ea stătea la masa cealaltă, vecină cu a mea şi avea cei mai frumoşi ochi pe care i-am văzut vreodată…” Acolo sunteţi. Este acelaşi lucru. Vedeţi? Diavolul procedează la fel.

„Păi, doctorul mi-a spus că nu mă voi mai face bine, aşa că…” Acolo sunteţi. Vedeţi? Cea mai mare bătălie care   s-a dat vreodată!

„Păi, mi-au spus… I-am văzut pe cutare şi cutare care susţineau că au Duhul Sfânt…” Da, tu te-ai luat la un făţarnic bătrân. Cum se poartă cei care au cu adevărat Duhul Sfânt?

Da, Satana te va îndrepta spre o momeală, spre o cioară bătrână, dar nu ţi-l va arăta niciodată pe nevinovatul porumbel.

Acesta este adevărul. Nu ţi-l va arăta niciodată, ci va încerca să te orbească. De ce? Ca să nu-l vezi.

Oh, el este şi războinic, dar nu uitaţi: Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. Conducători ai oştirii, ţineţi tare Cuvântul lui Dumnezeu şi credeţi-L! Păzeşte fortăreaţa, frate! Păzeşte-o în locul care ţi-a fost încredinţat ţie, la postul tău de datorie!

Demult, am avut aici o fetiţă. Numele ei este Nellie Sanders. Este unul din primele cazuri în care am văzut cum iese un duh dintr-un om. Pe vremea aceea eram un predicator tânăr şi am ţinut o adunare în cort. Fetiţa de care vă spun era una din cele mai bune dansatoare şi mergea la şcoală aici jos. Ea şi Lee Horn erau cei mai buni dansatori din ţinut. Erau catolici, deşi religia nu însemna nimic pentru ei. Au dansat nenumărate dansuri, ca de exemplu: „Adâncul negru”, „Goange nervoase”, etc.

Dar într-o seară, ea a venit la adunarea din cort şi s-a plecat la altar, binecuvântată să fie inima ei. Şi cum stătea îngenuncheată, lacrimile au început să-i curgă pe obraji, iar la un moment dat mi-a zis: „Billy, doresc atât de mult să fiu mântuită…”

„Nellie, poţi primi aceasta pentru că Isus te-a mântuit deja, fetiţo! Trebuie doar s-o accepţi pe baza Cuvântului Său.”

Şi ea a stat acolo, a plâns şi s-a rugat promiţându-i lui Dumnezeu că nu va mai privi niciodată spre lucrurile din lume. Când s-a ridicat, era o fiinţă schimbată – a devenit dintr-o dată iubitoare, plină de pace şi de bucurie – şi Îl lăuda pe Domnul cu voce tare.

Într-o seară, după vreo şapte sau opt luni, coboram cu ea spre Spring Street (era o tânără de vreo optsprezece ani) şi mi-a zis:

„Aş dori atât de mult să arăt ca Hope sau ca Irene… Ştii, Billy, ele nu au fost niciodată în lume. Eu arăt atât de rău… Faţa mea arată aşa de rău, iar ele sunt aşa gingaşe şi nevinovate. Aş vrea să nu fi făcut niciodată acele lucruri.”

Eu i-am răspuns: „Nellie, sângele lui Isus Hristos ţi-a curăţat tot păcatul. Du-te înainte şi crede aceasta.”

Wayne Bledsoe (mulţi dintre voi îl cunoaşteţi. Am fost prieteni cu ani în urmă), era un beţiv, dar într-o zi a venit aici cu fratele Edward. L-am găsit beat pe stradă şi l-am dus acasă ca să nu îl ia poliţia. Aceasta s-a întâmplat înainte de a mă căsători, când locuiam încă la părinţii mei. Dormeam pe un pat pliant dublu şi l-am luat şi pe Wayne, care era beat, lângă mine în pat. A trebuit să-l duc în braţe pentru că era foarte beat.

După ce l-am aşezat pe pat, i-am zis: „Wayne, nu ţi-e ruşine de felul cum arăţi?’”

„Oh, Billy, nu-mi vorbi aşa…” Voi ştiţi cum vorbeşte un om când este beat (Fratele Branham imită vorbirea unui om beat.).

Atunci mi-am pus mâna peste el şi i-am zis: „Am să mă rog pentru tine, Wayne. Dumnezeu să te binecuvânteze.”

Pe vremea aceea eram un tânăr predicator (Aveam cam un an de când mă întorsesem la Domnul). Deodată am auzit că se opreşte o maşină şi cineva a trântit cu putere uşa, apoi a urmat o bătaie puternică în uşă: „Frate Bill! Frate Bill!”

Mi-am zis: „O, Doamne sfinte, cu siguranţă cineva este pe moarte…” şi am sărit repede în picioare. L-am învelit pe Wayne, după care am alergat la uşă. Afară se auzea vocea unei femei. Când am deschis, în faţa mea stătea tânăra de care v-am vorbit mai înainte: „Oh, pot să intru?” m-a întrebat ea.

„Desigur, vino!” am răspuns eu şi am aprins luminile.

Ea plângea şi printre suspine spunea într-una: „Oh, Bill! Billy, sunt pierdută! Sunt pierdută!”

„Ce ţi s-a întâmplat, Nellie?” am întrebat-o. „Ai avut probleme cu inima?”

„Nu”, a răspuns ea. „Frate Bill, coboram pe Spring Street… Îţi spun sincer că nu am vrut să fac ceva rău. Nici nu m-am gândit la aşa ceva…”

„Dar ce ţi s-a întâmplat?” („Oh”, mă gândeam. „Ce voi face cu ea?”). Vedeţi? Eram un predicator tânăr şi nu ştiam ce să fac cu ea.

„Oh, frate Bill”, a continuat ea, „sunt zdrobită.”

„Linişteşte-te, soră, şi spune-mi ce s-a întâmplat.”

„Ştii, coboram spre Spring Street, iar când am ajuns la Redment`s Hall (un local unde se dansa sâmbătă seara)… Aveam la mine nişte material pe care-l cumpărasem ca să-mi fac o rochiţă. Când am ajuns însă acolo, am auzit muzica şi m-am oprit numai o clipă ca s-o ascult… şi era tot mai plăcută… Atunci mi-a venit un gând: „O, n-o să ţi se întâmple nimic dacă stai numai o clipă s-o asculţi!”

Aici a fost greşeala ei: faptul că s-a oprit să asculte, chiar dacă a făcut-o doar pentru o clipă.

Ascultând-o, ea şi-a zis: „O, Doamne, Tu ştii că Te iubesc, dar îmi amintesc timpul când eu şi Lee câştigam toate concursurile de dans. Doamne, inainte, muzica aceasta mă străpungea, dar acum nu mai simt aceeaşi atracţie…”

Of, of, of! Aceasta este părerea ta, dar adevărul este că eşti deja prins. El te-a înşelat deja. Înţelegeţi?

Câţi dintre voi aţi cunoscut-o pe Nellie Sanders? Cred că foarte mulţi. Da, desigur.

Apoi şi-a zis: „Păi, dacă voi intra şi voi urca în ringul de dans, poate voi reuşi să-i vorbesc cuiva despre Dumnezeu.”

Vedeţi? În felul acesta sunteţi deja chiar pe terenul Satanei. Staţi departe de acesta! Evitaţi răul chiar la apariţia lui!

Astfel, Nellie a urcat treptele, dar deodată s-a trezit luată în braţe de un băiat de pe ringul de dans. Când şi-a revenit, a început să plângă şi să se agite, zicând: „Oh, acum sunt pierdută de tot!”

La vremea aceea nu ştiam prea multe din Biblie, dar mi-am amintit textul care spune: „În Numele Meu vor scoate draci!” (Wayne, care între timp se mai trezise din beţie, stătea pe pat şi privea scena), aşa că am zis: „Satană, eu nu ştiu cine eşti, dar aceasta este sora mea şi tu nu ai nici un drept s-o ţii ostatică! Ea nu a vrut să danseze, ci s-a oprit numai pentru o clipă ca să privească (acesta este punctul în care a greşit Nellie). Trebuie să ieşi de aici, ai auzit?”

Fraţilor, ştiu că într-o zi Dumnezeu mă va judeca pentru tot ce spun, dar ascultaţi-mă: Deodată s-a auzit ceva trântindu-se şi plasa de la intrare a început să se închidă şi să se deschidă singură: „Bum! Bum! Bum!” iar Nellie a strigat:

„Bill, priveşte acolo!”

„Ce este aceea?”

„Nu ştiu”, a strigat ea.

„Nici eu nu ştiu ce este”, am răspuns privind spre uşa care se închidea şi se deschidea singură. Apoi mi-am zis în gând: „Ce-o fi acolo? Oare ce se întâmplă?”

M-am întors din nou spre fată şi am spus: „Părăseşte-o, Satană! Ieşi afară din ea în Numele lui Isus Hristos!”

În clipa aceea, de la spatele ei s-a ridicat ceva care semăna cu un liliac mare, cam aşa de lung (fratele Branham arată mărimea lui). Aripile lui i-au mişcat părul, care-i cădea pe umeri, şi deodată s-a îndreptat cu toată viteza spre mine: „Zbrrrrr!” Când l-am văzut, am strigat: „Oh, Doamne Dumnezeule! Sângele lui Isus Hristos să mă apere de tine!”

Wayne, care stătea pe pat, a văzut şi el umbra aceea neagră şi mare care s-a îndreptat spre mine. Ea s-a învârtit în jurul patului, apoi s-a aşezat la spatele lui. Când a văzut-o, Wayne a sărit din pat şi a fugit cât a putut de repede în camera cealaltă.

După aceea, am luat-o pe Nellie şi am dus-o acasă. Mama s-a dus în cameră, a adunat toate cearceafurile de pe pat şi le-a scuturat, dar nu a găsit nimic. Nici în pat nu era nimic. Ce se întâmplase? Din fată ieşise un duh rău, un drac. Ce îl adusese acolo? Faptul că se oprise doar pentru un moment.

Nu vă opriţi deloc! Când Dumnezeu pune în inima voastră Cuvântul Lui, luaţi Sabia Duhului şi tăiaţi totul. Nu mai lăsaţi nimic! Aleluia! Spuneţi: „Nu mai am timp pentru nimic altceva! Am trecut de partea cealaltă şi nu am timp să mă mai opresc!”

Elisei i-a spus slujitorului său: „Ia toiagul meu şi du-te să-l pui peste copil. Dacă cineva îţi vorbeşte, nici măcar să nu te opreşti să-l saluţi!”

Dacă Satana îţi spune: „Bine măi, dar simţurile tale…” Nici măcar să nu vorbeşti cu el! Du-te înainte şi crede!

Satana spune: „Ştii ceva? Nu-ţi aminteşti că cutare şi cutare au fost pe punctul să-şi piardă minţile când au primit Duhul Sfânt?” Nici măcar să nu vorbeşti cu el! Continuă-ţi drumul! Nu te opri să vorbeşti cu el! Pe tine nu te interesează ce face cutare sau cutare. Problema ta este: tu şi Dumnezeu! Acesta este adevărul. Ţine-te de Dumnezeu!

El îşi unge slujitorii (Trebuie să mă grăbesc). Dumnezeu îşi unge slujitorii. Înţelegeţi? (Trebuie să trec peste câteva notiţe deşi mi-ar plăcea să vă spun tot ce am pe inimă).

Fiţi atenţi!

Aici avem tactica Satanei. Ce facem noi? Eu mi-am notat o mulţime de exemple din Scriptură cu privire la diferiţi proroci şi oameni la care a venit Satana şi a făcut acelaşi lucru. El are întotdeauna aceeaşi tactică prin care încearcă să îi facă pe oameni să nu creadă Cuvântul lui Dumnezeu.

Ascultaţi-mă cu atenţie, voi ostaşi ai crucii: dacă nu credeţi un singur Cuvânt din Biblia scrisă a lui Dumnezeu sunteţi dezarmaţi!

Crezi aceasta, scumpo? Sunteţi dezarmaţi! Vă predaţi. Oh, molatecilor, puneţi-vă toată armătura lui Dumnezeu! Amin! Noi suntem într-o bătălie. Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul, dar cuvântul oricărui om este o minciună. Vedeţi?

Dar dacă reuşeşte să vă facă să priviţi la lucrurile lui, sunteţi dezarmaţi. La câte lucruri a trebuit să privească Eva? La unul singur şi a fost dezarmată chiar atunci.

Ce a făcut diavolul? Prin mintea ei a intrat în duhul ei şi a pervertit-o. Este adevărat? Ea a fost pervertită din clipa când a fost dezarmată, adică din clipa când nu a crezut Cuvântul lui Dumnezeu. În ordine. Acum cunoaştem tactica Satanei.

Ostaşilor lui Dumnezeu li se porunceşte să-şi pună toată armătura Lui. Este adevărat? Dacă vreţi să vă notaţi textele la care mă refer, le găsiţi în Efeseni 6.10-13. Vedeţi? Noi am citit deja aceste cuvinte pentru că sunt din textul predicii. În ordine.

Deci trebuie să avem toată armătura lui Dumnezeu. Haideţi să ne oprim numai puţin ca să vedem care este armătura lui Dumnezeu. Să începem cu versetul 10. Fiţi atenţi, fiindcă vom vedea imediat care este armătura completă a lui Dumnezeu.

Încolo, fraţilor….”

Eu voi pleca în curând, dar nici nu aş vrea să vă învăţ prea multe astăzi. Aş putea lăsa ceva pentru un alt mesaj.

Zilele trecute am avut un vis pe care l-am purtat tot timpul în minte. Aş putea să vi-l spun şi vouă.

După ce Dumnezeu mi-a dat tălmăcirea, am văzut că mă pregătesc să traversez o apă mare ca să merg în lucrarea misionară. În faţă eram eu, soţia mea şi George Smith. Câţi dintre voi îl cunosc? Fiul lui este poliţist aici în oraş, dar sărmanul George este un alcoolic.

Mai demult, el a fost unul dintre cei mai buni luptători. M-a antrenat şi pe mine înainte ca să plec la YMCA (un club sportiv). Era un luptător foarte iute, lupta la categoria semimijlocie (145 de livre) şi m-a antrenat şi pe mine. Prietenii îl porecleau: „Sase secunde”. Deci în visul meu l-am văzut pe „Şase secunde” (este un vis nu o vedenie); împotriva lui a venit un bărbat tânăr şi au început să se lupte. George are cam cincizeci şi doi sau cincizeci şi opt de ani, dar nici unul dintre tineri nu puteau nici măcar să-l atingă, pentru că în câteva secunde îi trântea la podea.

„Ce ciudat!” mi-am zis eu. Apoi pentru că mă gândeam că soţia mea este cu mine, am zis: „Ştii, Meda, acesta a fost antrenorul meu. Datorită antrenamentelor lui am câştigat cincizprezece concursuri profesioniste, dar după aceea m-am lăsat pentru că am început să predic Evanghelia.”

Şi în vis trebuia să traversez o apă, dar pentru aceasta aveam nevoie de o barcă cu motor. Când am privit în jur, am văzut că doi dintre fraţii mei se pregăteau să mă urmeze într-o canoe.

„Nu puteţi veni cu mine! Trebuie să plec singur!”     le-am strigat eu.

Barcagiul a venit la mine şi mi-a spus: „Aceea este barca ta!” Era o canoe albă din plastic. Dar eu am zis: „Oh, nu! Nu aceea!”

„Bine, dar poţi atinge cincizeci de mile la oră cu ea”, a continuat el.

„Trebuie să traversez pe acolo!” am spus eu.

„Păi, du-te cu băieţii aceştia!”

„Ei nu sunt barcagii şi nu cunosc bine meseria aceasta. Sunt doar entuziasmaţi, dar nu pot lansa barca şi riscă să se înece dacă încearcă să treacă.”

„Poţi avea încredere,” mi-a spus el.

„Ascultă”, i-am răspuns, „eu mă pricep mai bine decât ei la bărci şi să ştii că nu aş încerca să lansez la apă o asemenea barcă (o canoe din plastic). Ca să traversez apa acesta am nevoie de o barcă cu motor; este nevoie de o barcă mai mare şi mai rezistentă.”

Atunci barcagiul s-a dus la unul dintre cei doi şi l-a întrebat: „Eşti barcagiu?”

„Da”, a răspuns acesta.

„Nu-i adevărat!” am zis eu.

Atunci barcagiul s-a întors spre mine şi mi-a zis: „Am să-ţi spun eu ce trebuie să faci. Ei te iubesc şi te cred, dar dacă vei încerca să treci apa cu o barcă cu motor, vor încerca să te urmeze cu acea canoe şi se vor îneca.”

Înţelegeţi? „Ei nu te pot urma.”

„Atunci ce trebuie să fac?”

„Du-te înapoi. În toată ţara este un singur depozit. Du-te şi adună în el provizii din belşug, iar ei vor rămâne aici.

Vor sta aici, în timpul cât vei fi plecat, dar trebuie să aduci înăuntru provizii.”

Eu m-am dus şi am comandat tot felul de legume: varză, ridichi, salată, sfeclă, etc. şi le-am clădit în acel depozit. Apoi m-am trezit.

Când m-am trezit nu ştiam ce însemnătate are acel vis, dar acum ştiu. Înţelegeţi? Prieteni, acum noi aşezăm proviziile înăuntru. Aceasta este o viaţă în care trebuie să umblaţi singuri.

Leo, cred că îţi aminteşti visul pe care l-ai avut când ai venit pentru prima dată în locul acesta. Mă refer la acea piramidă. Tu voiai să urci, dar eu ţi-am spus: „Leo, nici un om nu poate ajunge acolo sus. Dumnezeu trebuie să-l pună acolo. Tu ai urcat până unde se putea. Mai sus nu poţi veni. Du-te înapoi şi spune-le oamenilor că acest Mesaj vine de la Dumnezeu.” Vedeţi?

Poate cineva spune: „Păi, de ce mergi afară cu oamenii aceia: cu trinitarienii, cu unitarienii? De ce te uneşti cu ei?”

Pentru că sunt ai mei. Nu contează ce au făcut, ei sunt ai mei. Ei sunt amvonul meu.”

Când Israelul a păcătuit, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „…lasă-Mă, mânia Mea are să se aprindă împotriva lor; şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.” (Exod 32.10). Dar Moise s-a pus în cale şi a spus: „Înainte ca să-i omori pe ei, omoară-mă pe mine!”

Nu contează ce au făcut, eu sunt trimis la ei. Dumnezeu trimite Lumina ca să strălucească în întuneric, nu unde este lumină. Lumina îndepărtează întunericul şi tu trebuie să vii cu oamenii şi să stai cu ei indiferent cum au fost.

Israelul era atât de rătăcit că nu se putea mai tare. Abaterea lor a mers până acolo încât Dumnezeu a renunţat la ei, dar Moise a mijlocit pentru ei. Eu m-am întrebat de multe ori de ce a făcut aceasta, dar nu Moise făcea aceasta, ci Duhul lui Hristos în Moise. Înţelegeţi? Noi toţi suntem greşiţi, dar El a purtat vina păcatelor noastre; a luat locul nostru.

Nu contează cât este de rătăcit cineva, noi să nu rupem părtăşia şi să nu ne despărţim cât timp putem câştiga un suflet. Să mergem „înţelepţi ca şarpele şi nevinovaţi ca porumbelul” şi să încercăm să-l câştigăm pentru Hristos.

Ceea ce vă vorbesc în dimineaţa aceasta este o Hrană ce trebuie depozitată ca să aveţi ce mânca în zilele care vor urma. Luaţi această Hrană pe benzi magnetice, iar când plecaţi de aici, aşezaţi-vă şi ascultaţi-o încă o dată. Poate că atunci când voi fi departe de voi ,vă vor folosi. Veţi sta în camera voastră şi le veţi asculta. Înţelegeţi? Aceasta este Hrana care trebuie depozitată.

Eu nu ştiu unde voi pleca, dar El ştie încotro îmi va călăuzi paşii, de aceea, fac un singur lucru: Îl urmez.

Ce a spus Pavel aici? Efeseni 6.10-12:

Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.

Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.

Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii…”

Cine stăpâneşte lumea? Satana. Desigur. Al cui este păcatul din jurul nostru, ale cui sunt guvernele şi toate lucrurile acestei lumi? Ale Satanei. Aşa spune Scriptura. Satana controlează Statele Unite; Satana stăpâneşte Germania; el stăpâneşte peste toate naţiunile din lume. Orice împărăţie de pe pământ este guvernată de Satana. El va face aceasta până va fi aşezată Împărăţia lui Dumnezeu. Eu nu vreau să spun că toţi guvernanţii sunt stăpâniţi de Satana, deoarece sunt şi oameni evlavioşi în funcţii guvernamentale.

În mijlocul nostru se află astfel de bărbaţi. Este vorba de fratele Arganbright, care a fost diplomat la cinci preşedinţi. Şi fratele Rowe este un om minunat. El se va afla în mijlocul nostru în a doua parte a lunii aprilie. Fratele Neville spune că acest bărbat poate vorbi foarte bine opt limbi, dar când a primit Duhul Sfânt, a mărturisit că nu a putut exprima în nici una din ele ceea ce ar fi dorit, la Adunarea lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu i-a dat o limbă nouă cu care să I se poată adresa şi pe care nu a fost nevoie s-o înveţe. În ordine.

…duhurile răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (v. 12).

  1. 13: „De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.

Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii.”

Ce este adevărul? Cuvântul lui Dumnezeu: „Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul.” (Ioan 17.17).

…având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei.

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge săgeţile arzătoare ale celui rău.

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu.”

La ce vă foloseşte coiful? Ce este el? O protecţie. Din ce este făcut coiful? Din bronz. Bronzul nu poate fi călit. Ce simbolizează acest coif? Mântuirea. Cunoştinţa că „vindecarea mea vine de la Domnul; mântuirea mea vine de la Dumnezeu; cunoştinţa mea vine din Cuvântul lui Dumnezeu.” Cunoştinţa mea nu este o părere a bisericii, ci Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Acolo sunteţi. Puneţi peste această cunoştinţă protecţia, coiful mântuirii, al eliberării, apoi mărşăluiţi înainte.

Vedeţi, aceasta trebuie să facem noi.

Acum priviţi oştirea Satanei. Oştirea Satanei aduce boli deoarece conducătorul ei este un distrugător. Împărăţia lui este stăpânită de boli, moarte, tristeţe, tulburări şi îngrijorare, dar Împărăţia lui Dumnezeu este Viaţă, bucurie, credinţă, pace. Înţelegeţi?

Acestea sunt cele două mari puteri care se luptă una cu cealaltă. Ele sunt în luptă chiar şi acum, în această clădire. Ele se luptă în fiecare zi cu voi. Satana pune pe urmele voastre toate forţele lui şi vă urmăreşte în fiecare clipă, dar Dumnezeu v-a îmbrăcat în armătura Lui şi v-a încins cu Cuvântul Adevărului în jurul coapselor. Glorie!

Predicatorule, de aceasta ai tu nevoie: de coiful mântuirii, de scutul credinţei şi de Sabia Duhului pe care o ţii cu putere în mână. Apoi să spui: „Satană, vin să te întâlnesc! Tu vii să mă întâmpini în numele ştiinţei, al culturii, al unei organizaţii, etc., dar eu vin în Numele Domnului Dumnezeului lui Israel! Trebuie să pleci pentru că vin în Numele Domnului!”

Nici chiar moartea nu-ţi poate sta împotrivă pentru că Sabia ta o străpunge şi pe ea. Acesta-i adevărul.

Oştirea Satanei aduce bolile, dar oştirea lui Dumnezeu este însărcinată să le alunge! Amin. Aici sunteţi! De câte ori Satana reuşeşte să arunce ceva împotriva voastră, oştirea lui Dumnezeu vine şi îl alungă. Amin. Ce face Dumnezeu? Îl aruncă pe Satan afară. Satana şi-a folosit oştirea ca să sădească neîncredere în Cuvântul lui Dumnezeu. Care este planul lui? Să-şi întemeieze o împărăţie mai bună decât Împărăţia lui Mihail. Dar Dumnezeu îl aruncă afară.

Planul lui Dumnezeu este să alunge răul; să îndepărteze raţiunea, superstiţiile, oboseala, bolile, păcatul. Amin. Voi sunteţi deasupra tuturor acestor lucruri pentru că aţi fost înviaţi în Hristos şi staţi în locurile cereşti împreună cu El, astfel că toate duhurile sunt sub picioarele voastre.

El nu mai poate face nimic pentru că sunteţi morţi! Viaţa voastră este ascunsă. Faţă de ce sunteţi morţi? Faţă de simţurile voastre; faţă de conştiinţa voastră; faţă de raţiunea voastră. Da, sunteţi morţi faţă de toate aceste lucruri. Mai mult, sunteţi îngropaţi în Numele lui Isus Hristos şi înviaţi cu El. De aceea, sunteţi oriunde este El.

Ce s-ar întâmpla dacă vreun îndoielnic, vreun necredincios, ar ajunge în ceruri? Dumnezeu l-ar da afară. Dar ce le-a spus El ostaşilor care au înviat în Hristos? „Când Satana vine pe aici, să-l daţi afară! Scoateţi-l afară!”

După ce şi-a pregătit oştirea, Isus i-a dat următoarea însărcinare: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

Vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16.15-18).

„Înainte, ostaşi creştini,

În marş ca la război,

Cu crucea lui Isus

Mergeţi numai înainte.”

„Eu sunt răstignit împreună cu El, cu Hristos, şi trăiesc…dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine…” (Galateni 2.20).

Lăsaţi Cuvântul să meargă înainte! Astfel, Dumnezeu va croi, cu Sabia cu două tăişuri, calea pe care trebuie să mergeţi. El va mutila vrăjmaşul. Nu-i de mirare că atunci când Grant a luat Richmondul, o femeie a spus prin inspiraţie:

„Ochii mei au văzut slava venirii Domnului.

El calcă strugurii în teasc,

El a dezlegat fulgerul credincios,

Sabia Lui iute.

Trupele Lui mărşăluiesc înainte. Amin.”

Cum a cucerit Grant, Richmondul? A venit pur şi simplu şi l-a ocupat. Amin.

Aşa cuceresc şi ostaşii lui Dumnezeu porţile păcatului şi bolile – ei vin şi totul le aparţine. Amin. În felul acesta biruiesc necredinţa, teama şi alte lucruri. Când se ridică un astfel de duh, ei îl taie jos şi-l înlătură din cale. Oh, Doamne, aceasta este!

Dumnezeu îl alungă pe Satan, îl scoate afară aşa cum l-a alungat şi din cer. Marele nostru Conducător ne-a arătat cum a făcut aceasta.

Roy Roberson, fratele Funk şi toţi veteranii de război prezenţi în locul acesta ştiu ce înseamnă să ai un conducător adevărat.

Îmi amintesc că odată a fost un incendiu, s-a aprins casa lui Fowle. Pompierii din Jeffersonville au venit repede, dar ei nu erau oameni instruiţi. Conducătorul lor alerga în toate părţile şi striga: „Aruncă puţină apă aici!” „Aruncă puţină apă dincolo…” Ei aveau un furtun mic prin care apa curgea încet, fără presiune. Nu puteau face nimic pentru a salva casa lui Fowle, care ardea. Atunci au sosit pompierii de la Louisville, care erau instruiţi în stingerea incendiilor. Oh, cum au sunat sirenele când au venit!

Frate, când maşinile lor s-au oprit, cine a coborât primul? Comandantul. Când scara a fost ridicată la etaj, cine a lovit primul fereastra cu ciocanul? Comandantul. Ce a făcut apoi? A privit în urmă spre soldaţi şi a strigat: „Urmaţi-mă!” şi focul a fost stins în câteva minute.

De ce? Pentru că acolo era un comandant. El nu era un căpitan nepăsător, care să spună: „Aruncă puţină apă aici! Încearcă şi dincolo!” ci a strigat: „Urmaţi-mă, băieţi!” Amin. El a deschis calea! Le-a arătat cum să procedeze.

Privindu-i, mă gândeam: „Pompierii aceştia instruiţi au stins focul în numai câteva minute.” De ce? Pentru că aveau un căpitan care ştia cum trebuie să procedeze.

Frate, vorbeşte cât vrei despre denominaţiunea ta, despre doctrina ta făcută de oameni! Joacă-te cu aceasta! Eu am însă călăuzirea Conducătorului suprem care mi-a spus ce trebuie să fac.

Poate zici: „Păi, dacă aş simţi ceva…”

Oh, nu aceasta contează! Exemplul nostru este Comandantul nostru, iar în Luca 4.1-13 vedem poziţia pe care trebuie s-o aibă fiecare ostaş al lui în faţa Satanei:

Isus plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,

unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi după ce au trecut acele zile, a flămânzit.

Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.”

Isus i-a răspuns: „Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului

Şi I-a zis: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii: căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc.

Dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău, şi numai Lui să-i slujeşti!”

Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului, şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici:

Căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească”

Şi: „Ei te vor lua de mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”

Isus i-a răspuns: „S-a spus: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.”

După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.”

Isus nu a spus niciodată să vă faceţi o organizaţie şi nici să puneţi în fruntea voastră cardinali, episcopi, etc. El nu a spus niciodată aşa ceva.

Când Satana L-a întâlnit pe Domnul Isus, I-a zis: „Vezi, Ţi s-a făcut foame. Transformă pietrele acestea în pâine şi mănâncă.”

Dar Isus a răspuns: „Da, dar este scris…”

Satana I-a spus: „Vino cu mine să Îţi arăt ceva…”

Dar Isus a răspuns din nou: „Da, dar este scris…”

„Dacă faci asta…” a spus din nou Satana, dar Isus a răspuns: „Este scris…”

Vedeţi, Căpetenia noastră a procedat în felul acesta. Cum se poate face aceasta, soră?

Este scris: „Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşa.”

Este scris: „În Numele Meu vor scoate draci!” (Marcu 16.17-18).

Amin. Ce este aceasta? Este scris!

Aceasta este porunca Comandantului.

Este scris: „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată.” (Ioan 5.24).

„Este scris…Este scris…Este scris…” Acestea sunt cuvintele, poruncile Comandantului şi ostaşii adevăraţi le urmează întocmai.

Aceasta este calea! Aceasta este tactica prin care este biruit duşmanul.

Ce a făcut El? A păşit în faţa marelui „Goliat”. Vedeţi? Ne-a dat un exemplu.

Cum a arătat David oştirii lui Israel ce are de făcut? „David” înseamnă „Salvator preaiubit” Înţelegeţi? Cum l-a învăţat el pe Israel să-l biruiască pe duşman? „Încredeţi-vă în Cuvântul Domnului!”

Goliat a înaintat spre el, spunând: „Te voi ucide, iar carnea ţi-o voi da păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.” (1 Samuel 17.44).

Dar ce i-a răspuns David?

„Tu vii la mine în numele organizaţiei tale. Eşti un om de ştiinţă şi vii cu sabia ta de paisprezece picioare. Ai coif, iar scutul tău este atât de greu încât nici măcar nu pot să-l mişc dintr-un loc în altul. Eşti un soldat instruit şi ai o mulţime de grade academice, Ph.D, L.L.D şi LDD, dar eu vin în Numele Domnului Dumnezeului lui Israel şi astăzi te voi doborî şi îţi voi tăia capul!” Amin.

Un copil venea să lupte împotriva unui uriaş. De ce? Pentru că ştia pe ce stă. Israelul îl privea tremurând şi poate mulţi îşi spuneau: „Oh, sărmanul copil…”

Privindu-l, Goliat i-a zis: „Îţi voi arăta eu ce pot face!” şi a înaintat spre el.

Dar David avea… Ce? C-r-e-d-i-n-ţ-ă în I-S-U-S, adică cinci pietre. (în engleză „credinţă” este „f-a-i-t-h       J-E-S-U-S). Vedeţi? Fiecare cuvânt este format din cinci litere.

El a luat una din cele cinci pietricele, a pus-o în praştie, a învârtit-o, iar Duhul Sfânt a luat-o şi a dus-o în singurul loc descoperit al filisteanului: în frunte, făcându-l să se prăbuşească. Cât de simplu!

Ce a făcut Isus? El le-a spus ucenicilor Săi: „Când veţi merge pe câmpul Evangheliei, veţi avea de luptat împotriva duhurilor răutăţii, de aceea, vă voi arăta cum să le biruiţi!”

Satana I-a spus Domnului Isus: „Văd că Ţi-e foame, aşa că Îţi voi arăta cum poţi obţine pâine, spui că eşti Fiul lui Dumnezeu, aşa că Te provoc să-mi dovedeşti aceasta! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, transformă pietrele acestea în pâini, şi mănâncă-le, doar Ţi-e foame. Dacă eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, ai putere să faci lucrul acesta!”

Dar ce i-a răspuns Isus? „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine…” Oh, aşa a procedat Conducătorul nostru!”

Apoi, Satana L-a luat, L-a dus pe acoperişul Templului şi I-a zis: „­Aruncă-Te, căci este scris…”

Dar Isus i-a răspuns: „Da, dar mai este scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău!”

Vedeţi? Cum S-a numit pe Sine? „Domnul Dumnezeul tău”. „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”

Oh, Doamne! Ce a făcut El? L-a biruit pe Satana cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ce urmăreşte Satana? Să vă facă să nu credeţi Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu uitaţi: Comandantul nostru ne spune: „Luaţi Cuvântul Meu!” Ce se va întâmpla dacă faceţi aceasta? „În Numele Meu vor scoate draci!”

Oh, Satana este căpetenia acestor denominaţiuni, iar ele încearcă să vă facă să credeţi că el are copita despicată şi la fel coada. Să nu credeţi aşa ceva! Oh, fraţilor, Satana este foarte viclean! Să nu primiţi aceste şoapte! Ei încearcă să vă sperie, dar voi ştiţi că Satana nu arată aşa. El nu a avut niciodată copita despicată. Satana este un duh, ceea ce înseamnă că nu poate avea copita despicată, cum îl pictează oamenii. Nu, nu! Este însă înţelept şi educat. Oh, da! Este şi frumos. El şi-a împodobit oştirea cu înţelepciune lumească, de aceea, când te întâlneşti cu vreun soldat de-al lui trebuie să ştii pe ce stai, deoarece aceşti tipi şlefuiţi vin şi spun: „Zilele minunilor au trecut!”

El nu are copita despicată, ci este şlefuit într-un seminar, adică este deştept. Are multe doctorate: Ph.D, L.L.D, Q.U.S.D, etc. Înţelegeţi? Acolo a dobândit el multă şiretenie. Desigur, el este şarpele, cel mai alunecos dintre toate animalele.

El are părul frumos netezit în jos, iar haina nu are nici măcar o cută. Este foarte deştept, foarte viclean. Acesta-i adevărul! Să nu te pui cu el decât dacă ştii bine pe ce stai! Acesta-i adevărul.

Dar noi cunoaştem vechea lui tactică. Oh, el încearcă să semene în noi necredinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu are copite despicate. Oh, nu!

Dar dacă nu are copite despicate, are altceva. Ce anume? Deşteptăciune, şiretenie, educaţie şi o organizaţie. Da, el are o oştire…

Am să vă povestesc o întâmplare petrecută în Elveţia, atunci când armatele germane au încercat s-o ocupe.

Armata germană era puternică, bine instruită şi avea săbii, scuturi şi armuri strălucitoare.

Împotriva lor s-a ridicat micuţa oştire elveţiană. Cu ce era înarmată? Cu furci, seceri, bâte şi pietre. Ei i-au întâmpinat în vale, deoarece sus pe deal erau casele în care-i aşteptau soţiile şi copilaşii lor.

Ce le-au făcut elveţienii acestor cotropitori? Nimic. Dar cu toate acestea au venit să le ia ţara.

Vedeţi? Elveţienii nu le-au făcut nimic. Ei erau oameni buni, paşnici şi aveau o singură dorinţă: să-şi apere căminele, soţiile şi copilaşii ameninţaţi de duşmani.

Printre ei era şi un tânăr numit Arnold von Winkelried.

Armata germană, bine instruită, a reuşit să-i încercuiască. Şi Arnold i-a întrebat pe camarazii săi: „Ce ne facem? Pretutindeni în jurul nostru sunt puhoaiele duşmane bine instruite.”

Aşa face şi Satana.

Germanii erau bine instruiţi. Suliţele lor erau îndreptate împotriva micuţei oştiri elveţieni şi păşeau în cadenţă: „Un, doi! Un, doi!” încercând să-i rupă rândurile şi să intre în mijlocul ei ca s-o distrugă.

Oh, erau siguri de biruinţă pentru că nu aveau nimic altceva de făcut decât să înfigă suliţele lungi în piepturile sărmanilor elveţieni. Da, armata elveţiană era ca şi învinsă; nu avea nici o şansă în faţa puternicei armate germane.

Dincolo de deal erau casele în care-i aşteptau cei dragi. Oh, dacă vor fi învinşi, soţiile şi fiicele lor vor fi violate, iar copilaşii ucişi. Casele le vor fi arse, iar frumoasa lor ţară dusă în robie.

Dar ce s-a întâmplat? Unul dintre bărbaţii elveţieni a primit o inspiraţie. Numele lui era Arnold von Winkelried. El le-a spus camarazilor săi: „Bărbaţi elveţieni, astăzi voi muri pentru Elveţia!” Amin. „Astăzi voi muri pentru Elveţia!”

„Ce vrei să faci?” l-au întrebat miraţi camarazii săi.

„Voi să faceţi un singur lucru: Urmaţi-mă şi fiecare din voi să lupte cu ce are în mână!”

Spunând aceste cuvinte, şi-a pus jos parul, a ridicat mâinile spre cer şi a strigat cu toată puterea: „Faceţi o cale pentru libertate!”, după care a alergat cât a putut de tare spre oştirea duşmană. Când a ajuns în dreptul suliţelor care erau îndreptate spre pieptul lui, a apucat cât a putut de multe cu mâinile şi le-a tras în pieptul său. Acesta este felul în care a murit el pentru Elveţia.

Înainte să facă aceasta, el le-a spus camarazilor săi: „Acolo sus, dincolo de deal, sunt aşteptat de soţia şi copilaşii mei! Oh, îi iubesc, dar astăzi îi voi părăsi pe ei şi căsuţa pe care tocmai am construit-o, pentru că voi muri pentru Elveţia. Îmi voi da viaţa ca să salvez Elveţia.”

Vedeţi, el a devenit un erou al poporului elveţian, pentru că de atunci Elveţia nu a mai avut nici un război. Sacrificiul acelui bărbat a dat atât de mult curaj micuţei şi neinstruitei armate elveţiene, încât i-au biruit pe duşmani şi i-au alungat din ţară. De atunci nici o altă armată duşmană nu a mai călcat pe teritoriul Elveţiei cu gândul de a o cuceri. Vedeţi? De ce? Datorită sacrificiului acelui tânăr.

O, frate, într-o zi când necredinţa, frica, ura, superstiţiile, bolile, etc., i-au cuprins din toate părţile pe oameni, pe fiii lui Dumnezeu, dar a venit Unul numit Isus Hristos, care a spus: „În această zi voi muri pentru omenire!”

Acesta-i adevărul.

Ce le-a spus El ostaşilor Săi? Urmaţi-Mă şi luptaţi cu tot ce aveţi! Dacă aveţi un par, luptaţi cu parul! Să nu vă fie frică! Dacă aveţi o bâtă, luptaţi-vă cu ea! Dacă aveţi o piatră, luptaţi-vă cu piatra! Luptaţi-vă cu orice aveţi!

Da, Comandantul nostru ne spune şi astăzi: „Eu am luat Cuvântul lui Dumnezeu şi l-am biruit pe diavolul, de aceea, să nu vă temeţi de nimic!”

El l-a făcut bucăţele prin Cuvânt! Amin.

Oh, dacă aveţi un singur Cuvânt, să nu vă temeţi! Loviţi cu putere: „Domnul Dumnezeul tău care te vindecă…” şi el va fi doborât. Urmaţi-L pe El! Amin. Urmaţi-L pe Comandant! Da, domnilor, El l-a învins!

Satana cu toate împărăţiile lui mari şi frumoase, nu are nimic a face cu noi. Acesta-i adevărul. El este şi astăzi la fel de şiret. Domnul Isus a spus că „Fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.” (Luca 16.8).

Vedeţi, acum este ceasul bătăliei. Acum ştiinţa medicală a intrat în impas, nu poate face nimic împotriva bolii, iar micuţa oştire a lui Dumnezeu este prinsă la colţ. Dar frate, acum este timpul pentru un „Arnold van Winkelried”.

Este timpul ca un alt bărbat al lui Dumnezeu să vină în faţă; Este timpul în care trebuie să apară Ilie. Este timpul în care trebuie să se întâmple ceva. O, oştire a Dumnezeului celui viu, închideţi mintea! Nu vă opriţi nici o clipă ca să vă gândiţi la ceea ce vă oferă Satana, pentru că el vă va oferi imediat ceva prin simţurile voastre! Dar ţineţi minte că Cuvântul lui Dumnezeu nu dă greş niciodată.

Ce a făgăduit Dumnezeu că va face atunci când duşmanul va veni împotriva noastră ca un puhoi? Duhul lui Dumnezeu va ridica un steag de biruinţă împotriva lui! O, faci şi tu parte dintre ei? Da, domnilor!

Ce ne spune Domnul în Iacov 4.7? „…împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi!”

Vedeţi, nu numai că va pleca undeva departe, ci va fugi. Împotriviţi-vă diavolului!

Cum vă puteţi împotrivi? Aşa cum ne-a învăţat Comandantul nostru: Luaţi Cuvântul lui Dumnezeu! Aşa a făcut şi El. Amin.

În încheiere vreau să vă mai spun ceva. Poate veţi spune: „Cum, acest Satan bătrân este chiar aşa de obraznic? Va ataca el un copil?”

Da, el va ataca pe oricine! L-a atacat chiar şi pe Domnul Isus Hristos. Satan a pregătit trei atacuri puternice împotriva Domnului. Aţi ştiut aceasta? Satan nu L-a atacat numai o dată.

Pe voi vă poate ataca cu o boală. După ce face aceasta, tot el vine şi vă spune: „O, dar zilele minunilor au trecut! Nu poţi fi vindecat în felul acesta, nu ai nici o şansă!”

Dar el vă minte şi voi ştiţi aceasta.

El L-a atacat chiar şi pe Isus de trei ori. Da, L-a atacat de trei ori încercând să sădească în inima Lui necredinţa în Cuvântul lui Dumnezeu. O, dar Isus era Cuvântul! Desigur.

Satana nu a crezut aceasta. Ce I-a spus el? „Dacă eşti…” Dacă eşti…” Dacă eşti…” Aici vine atacul năprasnic al duşmanului. Da, aici vine el: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu fă o minune. Lasă-mă să văd că eşti în stare să faci numai una!”

Frate, nu uita că în toate cele trei atacuri el a spus la fel: „Dacă eşti…” „Dacă eşti…” „Dacă eşti…”

Dar ce a răspuns Isus? Isus era Cuvântul lui Dumnezeu; El era Cuvântul, ceea ce înseamnă că Satan a atacat Cuvântul. Glorie!

O, acum mă simt cu adevărat bine! Isus este Cuvântul.

Ioan 1.1-14: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit…”

Isus era Cuvântul. Ce a făcut El? L-a tăiat în bucăţi. Oh, Doamne! Oh, Doamne! Ce a făcut Isus? El era Cuvântul făcut trup. Şi Cuvântul l-a biruit pe Satan în toate cele trei atacuri sălbatice pe care le-a declanşat împotriva Lui. Cuvintele Satanei au trecut pe lângă Isus şi s-au spulberat aşa cum sunt spulberate paiele de un vânt puternic, apoi, Isus Cuvântul S-a întors spre el şi l-a făcut bucăţele. Aleluia! Glorie! Cuvântul l-a făcut bucăţele; adică l-a învins prin Cuvânt.

Vedeţi atacul Satanei? Priviţi. Ascultaţi cu atenţie căci ne apropiem de încheiere.

Ce încearcă Satana să obţină prin atacul lui? Necredinţa în Cuvântul lui Dumnezeu; acesta este scopul lui.

Puteţi vedea acum care este cea mai mare bătălie care s-a dat vreodată? Există numai două puteri: Dumnezeu şi Satana.

Care este arma Satanei împotriva voastră? Necredinţa. Prin ea încearcă să vă facă să nu mai aveţi încredere în Arma voastră. El vă dezarmează.

Să stăm acum liniştiţi şi să ascultăm.

Dacă reuşeşte să vă facă să nu credeţi în Arma voastră; dacă reuşeşte să vă facă să credeţi că Arma voastră nu este destul de tare, vă va dezarma. O, frate Neville, nădejdea mea este că tu nu vei face niciodată aşa ceva! Dar dacă reuşeşte să vă facă să nu mai aveţi încredere în Arma voastră, vă dezarmează. Dacă lăsaţi Arma jos, sunteţi învinşi. Ţineţi Arma sus! Nu cumva s-o lăsaţi jos! El vine cu necredinţa, dar voi să nu o primiţi!

Vreau să vă mai spun încă ceva.

De ce vă tot certaţi, voi studenţi ai Bibliei, de ce strigaţi şi faceţi tot felul de aluzii la Rusia? M-aţi auzit spunând vreodată să vă faceţi adăposturi de apărare împotriva bombelor? De ce vă tot certaţi cu privire la Rusia? Rusia nu este nimic. Ei nu vor câştiga războaie şi nici nu vor cuceri lumea. Comunismul nu va cuceri niciodată lumea, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu nu poate greşi.

Ascultaţi cu atenţie ce vă spun acum! Cuvintele mele se îndreaptă spre toţi cei ce vor asculta aceste benzi. Indiferent ce mi se întâmplă mie, voi să credeţi aceasta. Rusia, comunismul, nu vor cuceri nimic. Dumnezeu nu poate greşi: catolicismul va cuceri lumea.

Priviţi vedenia lui Daniel: aceea este Cuvântul lui Dumnezeu.

Daniel 2.31-45: „O, împărate Nebucadneţar, tu (Babilonul) eşti capul de aur.

După tine se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decât a ta – pieptul şi braţele de argint, adică împărăţia medo-persană.

Apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă” – împărăţia greacă, condusă de Alexandru Macedon.

Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul.” Vedeţi? Este vorba de împărăţia romană. Aici nu este vorba de comunism, pentru că Roma a cucerit lumea.

Isus Hristos S-a născut într-o vreme când Israelul era sub ocupaţie romană. Romanii sunt aceia care L-au ucis.

La fel se întâmplă şi la a doua Sa venire. Mesajul Lui este prigonit de curva cea mare, care este mama tuturor denominaţiilor. Atunci când va veni a doua oară, El va şterge Imperiul roman, ceea ce evreii au aşteptat întotdeauna. Ierarhia catolică se ridică chiar acum şi face o confederaţie a tuturor bisericilor, o organizaţie mondială numită Consiliul Mondial al Bisericilor. Vedeţi, nu Rusia face aceasta, ci Roma. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Arătaţi-mi un singur loc în Scriptură care arată că o altă putere sau comunismul vor stăpâni lumea. Nu veţi găsi pentru că Biblia vorbeşte despre o singură putere şi aceasta este Roma.

Cine a luat stăpânirea după Nebucadneţar? Nu au fost medo-persanii? Ba da. Nu au urmat grecii? Ba da. Şi nu a preluat apoi Roma toată puterea? Ba da. Nu s-a rupt apoi această putere în două? Imperiul de Est şi cel de Vest? Şi nu a arătat Domnul că această a patra împărăţie este parte de fier şi parte de lut? Observaţi dacă nu este aşa. Eisenhower, care înseamnă „Fier” (din partea americanilor) s-a întâlnit cu Hrusciov, care înseamnă „lut” (din partea ruşilor) şi la un moment dat, Hrusciov şi-a scos pantoful şi a lovit cu el masa. Este adevărat? Ce voia să arate prin aceasta? Ce se petrece astăzi cu omenirea?

Unde a ajuns credinţa? Credeţi că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul? Ce se întâmplă cu predicatorii? Priviţi-i! Fiecare predicator se ridică şi protestează împotriva comunismului. Oh, dar comunismul nu este nimic! Satana îşi face lucrarea chiar sub nasul vostru şi voi nu vedeţi nimic! Pericolul este catolicismul, Roma, care este mama denominaţiunilor. Biblia spune că ea este o curvă, ba mai mult, că are fiice şi că aceste fiice au curvit şi ele. Cum? Împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.

Ostaşi ai lui Hristos, luaţi Cuvântul şi ţineţi-L sus! Rămâneţi în Cuvânt!

Într-o zi, eu voi pleca din această lume, dar Cuvântul pe care vi L-am spus nu va trece. Voi, tinerii de astăzi, veţi putea vedea cu ochii voştri împlinirea acestor cuvinte! Acesta este adevărul.

Cred că aţi ascultat şi voi ştirile din dimineaţa aceasta: doamna Kenedy va face o vizită la papa. Vedeţi? Acolo este căpetenia religiilor. Poate duminica viitoare mă voi opri mai mult la aceste lucruri.

Vedeţi? Nu vă temeţi de Rusia pentru că ea este numai o pietricică de pe plajă. Nu vă temeţi de comunism, ci priviţi cu atenţie unirea catolicilor cu protestanţii.

Biblia nu spune nicăieri că Rusia, comunismul, va stăpâni lumea, şi eu rămân credincios Cuvântului, orice vor spune oamenii.

Catolicismul va stăpâni lumea şi catolicismul este „mama tuturor organizaţiilor”. De ce? Pentru că nu a existat nici o organizaţie până la Roma – ea a fost prima organizaţie – şi toate celelalte pe care le cunoaştem astăzi, au ieşit din ea. Biblia o numeşte „mama curvelor”. Aş putea să vă vorbesc o jumătate de zi despre aceasta, dar voi merge mai departe.

Oh, duşmanul vă atacă! „Ascultă ce-ţi spun: Ar fi mai bine pentru tine dacă ai adera la organizaţia noastră…” Ce veţi face? Daţi înapoi? Faceţi compromis? Nu uitaţi: un soldat adevărat nu cedează şi nu dă niciodată înapoi! Nu, domnilor. Dar ce vom face? O, îndepărtaţi gândirea voastră şi primiţi în inimile voastre gândul care era în Hristos.

Care a fost gândul Lui? Să stea cu Cuvântul! El a stat cu Cuvântul Tatălui şi l-a biruit pe vrăjmaş de fiecare dată.

Acum întrebarea este: Ce veţi face când vă atacă vrăjmaşul şi vă spune că trebuie să faceţi asta sau cealaltă? Rămâneţi cu Cuvântul! Ce este Cuvântul? Biblia spune că „Cuvântul este Dumnezeu”. Vedeţi? Şi ce spune Cuvântul? „Luaţi coiful mântuirii şi sabia Duhului.” Ce este Sabia Duhului? Cuvântul lui Dumnezeu. Ce foloseşte Duhul în lupta împotriva vrăjmaşului? Foloseşte cumva simţurile voastre? Nu. Foloseşte senzaţiile? Nu. Dar ce foloseşte? Sabia, adică Cuvântul lui Dumnezeu. Glorie lui Dumnezeu.

Deci cu ce se luptă Duhul? Cu Sabia, Cuvântul. Da, Duhul foloseşte în luptă Cuvântul lui Dumnezeu. (Adunarea spune: „Cuvântul!”).

Duhul lui Dumnezeu păşeşte în faţa Satanei şi îi spune: „Este scris!” Amin. „Este scris!” iar Satana cedează, este biruit. Amin.

Ce trebuie să facem noi? Să luăm Sabia, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Cu ce trebuie s-o mânuim? Cu o mână credincioasă, cu o inimă plină de credinţă. Aşa trebuie mânuită această Sabie cu două tăişuri.

Ce spune Biblia despre Ea? Evrei 4.12: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

Ce vei face, frate? Ia Cuvântul lui Dumnezeu, ia Duhul Lui în inima ta. Lasă-L să-ţi deschidă mintea şi spune: „Cuvântul Tău este adevărul.” (Fă şi tu aceasta, soră!).

„Doamne, Cuvântul Tău este adevărul, de aceea, nu voi mai da atenţie nici unui simţ sau senzaţii. Mă opresc din căile mele şi dau afară din inima mea orice îndoială, orice întrebare sau necredinţă; pun deoparte toate simţămintele pe care le-am avut cândva, toate bolile pe care le-am avut înainte; tot ce m-a stăpânit înainte. Dau totul afară şi Te primesc pe Tine. Oh, vino în inima mea, Doamne! Tu mi-ai dat libertatea să aleg şi Te-am ales pe Tine. Tu ai spus: „Tu eşti fiul Meu…” De aceea, îmi deschid inima şi mintea şi Îţi spun: „Vino înăuntru, Doamne Isuse!’”

Fă aceasta, frate, apoi pune mâna pe Sabia Duhului: „Aşa vorbeşte Domnul!” da, strigă aceasta cu credinţă, apoi străpunge duşmanul care stă în faţa ta. Aceasta este!

Străpunge-l! Taie jos toate duhurile care te-au robit în trecut şi care te-au făcut să te simţi un… Taie-le jos cu Cuvântul Domnului.

„Tăria mea este Domnul, de aceea, dă-te la o parte din calea mea!” Spune aceasta, apoi loveşte-l! Taie-l cu Cuvântul!

Indiferent că este vorba de un duh, de o boală, de îndoială, orice ar fi ia Cuvântul, Sabia Duhului, şi străpunge-l, iar dacă vezi că nu se clinteşte la prima lovitură, nu te opri ci loveşte-l din nou şi iar şi iar până când se prăbuşeşte. Loveşte-l până cade!

Priveşte la puişorul de vultur sau la orice pui de pasăre. El ciocăneşte coaja de ou până face o spărtură în ea, dar nu se opreşte acolo ci continuă să lovească până îşi face loc să iasă afară.

O, loveşte şi tu coaja aceea veche, care este boala ta! Străpunge-o şi fă-ţi loc să treci mai departe. Du-te înainte şi spune: „Aleluia! Unde este următorul?” Amin. Aşa procedează un soldat adevărat. Da, aşa procedează orice ostaş al crucii. Da, domnilor!

Doboară toţi duşmanii! De ce? Pentru că noi suntem Sămânţa Împărătească hotărâtă mai dinainte a lui Avraam.

Atunci când Avraam a înfruntat tot ce nu era de la Dumnezeu, tot ce era împotriva Cuvântului Său, şi-a croit cale drept înainte, trecând peste toate obstacolele care i s-au ridicat în faţă.

Ce-i spunea Satana?

„O, soţia ta este prea bătrână!”

Ce a făcut Avraam? L-a străpuns şi l-a îndepărtat din drumul lui!

„Tu nu poţi face aceasta…”, a continuat Satana, „iar pe cealaltă nici atâta!”

Avraam a luat însă Sabia şi l-a tăiat din calea sa. A lovit toate duhurile şi a mers mai departe întrebând: „Doamne, unde este următorul?”

Ce i-a spus Domnul? „Du-te acolo sus şi ridică un altar, apoi adu-Mi o jertfă!”

Imediat a venit şi Satana şi a zis: „Ceea ce faci, nu este corect!”

Dar Avraam a răspuns: „Eu voi sta chiar aici! Eliberează-mi drumul!”

Lot i-a zis: „Mai bine vino în vale. Acolo ne vom distra bine. Avem şi o organizaţie, iar soţia mea este preşedinta societăţii culturale din oraş. Vino, Avraame, vino şi tu în vale!”

Sara i-a zis: „Avraam…”

„Taci, Sara! Rămâi pe loc! Nu voi pleca nicăieri pentru că aici m-a aşezat Dumnezeu! Acesta este locul pe care mi   l-a dat El.”

„Toţi salutaţi puterea Numelui lui Isus

Îngerii să I se închine

Şi să-I aducă cununa împărătească.

Pe Hristos, Stânca neclintită stau eu

În rest totul este numai nisip mişcător.”

Moartea este nisip mişcător, dar eu stau pe Hristos, Stânca neclintită. Noi suntem Sămânţa Împărătească a lui Avraam, Sămânţa Împărătească.

Regele Angliei are o armată personală: aceasta este armata regală.

Sămânţa împărătească a lui Hristos este Biserica umplută cu Duhul Sfânt. Cine? Sămânţa Împărătească. Cum este umplută cu Duhul Lui? Prin senzaţii? Nu, prin făgăduinţa lui Dumnezeu. Ea stă pe Cuvântul lui Dumnezeu şi îşi croieşte drum peste orice obstacol. Da, Ea merge înainte strigând: Aleluia!”

Chiar dacă vine moartea şi vă spune: „Acum te voi birui!” Să nu vă temeţi ci să spuneţi: „Predă-te Iordanule, pentru că eu merg Dincolo!” Nu vă opriţi ci loviţi cu toată puterea! Mergeţi înainte spre Ţara făgăduită! Amin.

Ce urmează? După ce bătălia este câştigată sfinţii sosesc Acasă mărşăluind (închei imediat).

Vreau să vă întreb ceva: Ce s-a întâmplat când Hitler a invadat Franţa? Cerul era întunecat din cauza avioanelor. După victorie, soldaţii germani i-au prezentat onorul în pas de defilare. De ce? Pentru că sărbătoreau victoria.

Dar ce s-a întâmplat când Germania a fost învinsă de armatele aliate? Berlinul a fost bombardat până n-a mai rămas nimic din el (doar ruine). Ce au făcut soldaţii ruşi? Era rândul lor să sărbătorească victoria. Ei erau plini de bucurie pentru că duşmanul fusese învins. Îmi amintesc că atunci când am auzit că s-a terminat războiul, am fost atât de bucuroşi că umblam pe străzi strigând şi sărind de bucurie, iar când eroii noştri s-au întors din război, i-am întâmpinat cu cântece şi cu strigăte de bucurie.

Unii dintre soldaţi erau grav răniţi; mulţi dintre ei fiind coborâţi de pe vapoare pe tărgi. Îmi amintesc că toţi erau astfel duşi încât să vadă Statuia Libertăţii. O, şi toţi acei eroi erau cu ochii plini de lacrimi de bucurie pentru că puteau să privească încă o dată Statuia Libertăţii. Erau plecaţi de patru ani şi luptaseră cu convingerea că soţiile, mamele, taţii şi copiii lor îi aşteaptă în spatele statuii Libertăţii. Pentru aceasta au luptat ei. Oh, sirenele sunau, oamenii plângeau şi fanfara cânta atunci când eroii au coborât de pe vapoare mărşăluind. Dar acesta este un lucru minor pe lângă ceea ce se va întâmpla când oştirea lui Hristos va intra în Împărăţia lui Dumnezeu.

Odată, după ce a câştigat o bătălie grea, Cezar a spus că vrea să intre în Roma alături de cel mai viteaz războinic al său. Aşa voia să celebreze triumful împotriva duşmanului. Ce a urmat? Fiecare ofiţer şi-a pregătit uniforma, şi-a aranjat penele coifului şi şi-a lustruit scutul, după care au început să defileze încoace şi încolo. Voi ştiţi cum defilează soldaţii.

După un timp, a apărut un tânăr micuţ, plin de cicatrice. A privit o clipă spre acei ofiţeri, apoi a dat să treacă mai departe. Dar a fost observat de Cezar, care l-a strigat şi i-a zis: „Vino aici!” O, el nu avea nici măcar uniformă.

Cezar l-a întrebat: „Unde ai primit aceste cicatrice?”

„În luptă”, a răspuns soldatul.

„Vino aici, fiindcă tu eşti omul care vreau să stea lângă mine!”

De ce? Pentru că cicatricele lui erau dovada că a fost în luptă.

Oh, Dumnezeu să aibă milă de omul care poate să-şi taie chiar şi mâna ca să fie plăcut Împăratului. Eu vreau să fiu rănit în luptă. Ce a spus Pavel? „Eu port semnele Domnului Isus pe trupul meu!” (Galateni 6,17).

Într-o zi va veni marele nostru Comandant, iar atunci când El, Cel care ne-a îmbrăcat în armura lui Dumnezeu, care ne-a dat Duhul Său ca să ne călăuzească şi Cuvântul cu care să luptăm împotriva duşmanului, doresc să fiu luat în carul Său şi să intru alături de El pe străzile gloriei. Voi nu doriţi aceasta?

O, la braţ cu soţia mea, voi privi în jur şi voi vedea fraţii şi surorile mele, alături de care vom merge prin Paradisul pregătit de Dumnezeu pentru noi, iar îngerii lui Dumnezeu vor cânta şi se vor bucura pentru că soseşte Acasă oştirea de eroi a lui Hristos.

Atunci vom celebra biruinţa Împăratului nostru.

O, când se va sfârşi bătălia, vom primi cununa! O, Doamne! O, soldaţi ai crucii, în dimineaţa aceasta sunteţi chemaţi să luaţi Sabia Duhului şi s-o mânuiţi cu braţ credincios!

Cum este aceasta, soră? Eşti gata? Scoate Sabia şi spune: „Dumnezeule, mie nu-mi pasă ce spune Satan, nu-mi pasă ce spun simţurile mele pentru că eu cred! Da, eu cred, Doamne!”

După cum v-am spus ieri, cu câteva adunări în urmă a venit un bărbat care ne-a povestit un vis. Spunea că Satana era foarte mic, dar a alergat spre el zicând: „Bau!” Când l-a văzut, fratele s-a dat un pas înapoi. „Bau!” şi Satana a devenit mai mare. Când s-a dat încă un pas în spate, Satana a devenit şi mai mare. Şi tot aşa până când a devenit atât de mare încât acum putea să-l biruiască pe fratele. Dar fratele ştia că trebuie să se lupte cu el şi a căutat o armă. A ridicat Biblia, iar Satana a spus: „Bau!”, dar fratele a strigat şi el „Bau!” şi acum era rândul Satanei să facă un pas înapoi. Deodată a devenit tot mai mic, tot mai mic, până a fost biruit de tot. Cum? Cu Cuvântul.

Tu eşti un ostaş al lui Hristos, nu-i aşa, soră? Ia Sabia, Cuvântul, şi spune: „Este scris! Amin. Nu voi muri, ci voi trăi, şi în tot restul vieţii mele voi sta aici, în această adunare şi Îl voi lăuda pe Domnul pentru bunătatea Lui.”

Credeţi aceasta, sfinţilor? (Adunarea spune: „Amin!”).

Să ne plecăm capetele.

Oh, Doamne Dumnezeule, Creatorul cerului şi al pământului, lasă să se cunoască şi astăzi că Tu eşti încă Dumnezeu! Nu contează cât de mult predic eu şi nici cât de frumos, pentru că numai dacă spui Tu un Cuvânt avem legitimarea.

Batistele acestea care sunt puse în faţa mea, reprezintă oameni bolnavi. Tată ceresc, Te rog să laşi ca binecuvântarea şi puterea Ta să se odihnească peste fiecare din ele, când îmi voi pune mâinile peste ele. Dumnezeule, Te rog în Numele lui Isus Hristos să ungi aceste batiste cu sfânta Ta prezenţă, deoarece este scris că nu poate sta nimic împotriva Cuvântului Tău. Tot în Cuvântul Tău scrie că oamenii au luat de pe trupul lui Pavel batiste şi şorţuri, şi că duhurile necurate au ieşit din cei care au fost atinşi cu ele, primind vindecarea şi eliberarea.

Noi nu suntem apostolul Pavel, dar Tu eşti Acelaşi Dumnezeu; eşti încă acelaşi Duh Sfânt. Îmi pun mâinile peste aceste batiste, în Numele Domnului Isus şi cer binecuvântarea şi vindecarea pentru fiecare dintre ei.

O, Dumnezeule, pe această targă stă întinsă o femeie. Ea nu poate trăi fără ajutorul Tău, Doamne. Satana a lovit-o, iar medicii au făcut tot ce au ştiut ca s-o vindece, dar nu au putut s-o ajute cu nimic. Înţelepciunea lor a ajuns la capăt, şi nu ştiu ce să mai facă, dar, Doamne, mă bucur pentru că mai există o Carte şi pe paginile ei găsim scris că acesta este momentul în care apare în scenă marele nostru Medic. Noi Îl chemăm în dimineaţa aceasta plini de credinţă, ca să ne dea un sfat.

O, Doamne, nu este scris în Cuvântul Tău că „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred”?

Doamne, dacă nu pot crede, ajută-mă Tu, Te rog! Dacă sora nu poate crede, ajut-o şi pe ea, Te rog.

Tu ai spus în Cuvântul Tău: „Iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci…îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.”(Marcu 16.17-18).

Doamne, acestea sunt Cuvintele Tale. Acesta este Cuvântul Tău.

Tot Tu ai spus că „vă mai spun că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri!” (Matei 18.19). „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (v. 20).

Dumnezeule, tânăra aceasta s-ar putea să fie cea mai bolnavă din locul acesta, deoarece nu poate trăi fără intervenţia Ta, de aceea, noi, ostaşii Tăi, sămânţa Ta Împărătească a lui Avraam, stăm aici într-un gând ca s-o izbăveşti. Noi mărşăluim împotriva Satanei.

Satană, trebuie să pleci pentru că armurile noastre strălucesc cu putere sub strălucirea Soarelui, iar femeile şi bărbaţii ţin cu credinţă Sabia Duhului în mână şi mărşăluiesc împotriva ta pentru eliberarea acestei surori.

Ieşi afară din ea, Satană! Părăseşte-o! Oştirea Dumnezeului celui viu te provoacă s-o părăseşti în Numele lui Isus Hristos! În acest Nume îmi voi pune mâinile peste ea.

Tu ai legat această copilă şi i-ai făcut mult rău! Ştiu că eşti mult mai puternic decât omul, dar Domnul meu este mai puternic decât tine şi eu vin împotriva ta în Numele Lui! Părăseşte-o, duh al diavolului! Duhule de boală, ieşi afară din ea ca să poată pleca liberă şi sănătoasă! Îţi poruncesc să pleci în Numele lui Isus Hristos!

Doamne Dumnezeule, Tu care ai înviat morţii, dovedind că eşti Dumnezeu, ridică această tânără şi redă-i Te rog, sănătatea şi puterea, spre slava şi onoarea Numelui Tău. Satana a părăsit-o pentru că Tu eşti Cel ce ai vrut să-i faci bine!

Fie ca ea să trăiască spre slava şi onoarea lui Dumnezeu. Eu am spus aceste cuvinte, de aceea, Te rog să îngădui să se împlinească.

Mai sunt şi alţi bolnavi care vor să ridice mâna şi să spună: „Vreau să te rogi şi pentru mine, deoarece sunt bolnav şi am nevoie de Dumnezeu.”?

Nu ştiu cât timp mai avem pentru că este târziu, dar sunt convins că El va împlini totul.

Acum vom chema o parte din rândul de rugăciune. Fratele Neville şi câţiva dintre fraţii lucrători, să vină lângă mine. În ordine.

Câţi dintre voi aveţi pusă armura lui Dumnezeu? Câţi dintre voi purtaţi încă armura voastră? Ea este schimbată acum. Du-te acasă şi fii sănătoasă. Amin.

Oh, ostaşi ai Domnului Isus, scoateţi săbiile şi mărşăluiţi înainte! Numai înainte!

„Pe Hristos, Stânca solidă stau eu,

Toate celelalte sunt nisipuri mişcătoare.”

În ordine! Veniţi pe marginea platformei.

Rugaţi-vă în timp ce ei trec pe aici. Scoateţi Sabia şi mergeţi înainte strigând! (Oamenii trec prin rândul de rugăciune).

„Înainte, ostaşi creştini!

… în marş ca la război.

Cu crucea lui Isus

Mergeţi mereu înainte!”

Predă-te, Satană! Cum staţi, soldaţilor? Vă îndoiţi că-l putem birui? Noi l-am biruit deja, pentru că suntem mai mult decât biruitori în Isus Hristos. Toate duhurile trebuie să iasă afară. (Fratele Branham continuă să se roage pentru bolnavi).

Da, este o problemă cu acest predicator. Vino sus! Acest bărbat a fost trimis de curând acasă de la spital, pentru că era plin de cancer. Medicii nu mai aveau ce să-i facă, dar într-o dimineaţă ne-am dus şi ne-am rugat pentru el şi Isus Hristos l-a vindecat.

El şi soţia sa au fost cincizeci de ani pe câmpul Evangheliei. Vă daţi seama? Cincizeci de ani de misiune. Eu nici nu mă născusem atunci când ei predicau deja Evanghelia. Şi acum, la optzeci şi unu de ani, el stă aici ca o mărturie vie a vindecării dumnezeieşti, deşi medicii au spus că va mai trăi doar câteva zile. Acesta este fratele Kidd.

La optzeci şi unu de ani, după ce a fost vindecat de Domnul Isus, el a ţinut o trezire de două săptămâni şi a predicat în fiecare seară.

Soră, acum este timpul tău. Crezi aceasta?

În ordine, soră. Ce vom face acum? „Aşa vorbeşte Domnul! De ce te tot învârţi în jurul nostru, Satană? Eşti biruit! Noi putem merge numai înainte, spre Ţara făgăduită.”

Ce este aceasta? Cine a înălţat muntele acesta înaintea noastră? O, luaţi Sabia cu două tăişuri şi despicaţi-l!

„Înainte, ostaşi creştini!

În marş ca la război,

Cu crucea lui Isus

Mergând mereu înainte!

Hristos, Stăpânul Împărătesc,

Ne conduce împotriva duşmanului prin Cuvântul Său.

Înainte, la luptă!

Vedem drapelul Lui înălţat!

Înainte, ostaşi creştini.

În marş ca la război,

Cu crucea lui Isus

Mergând mereu înainte!”

Aleluia! Ce a făcut Israelul când a mers la luptă? În primul rând au fost cântăreţii. Ce a urmat? Chivotul. Aşa au început bătălia. În ordine.

Vedeţi? Noi cântăm: „Înainte ostaşi creştini!” şi înlăturăm toată necredinţa.

Noi înaintăm împotriva duşmanului, pregătiţi să-l alungăm.

Să ne ridicăm în picioare şi să cântăm:

„Înainte, ostaşi creştini,

În marş ca la război,

Cu crucea lui Isus

Mergând înaintea noastră!

Hristos, Stăpânul Împărătesc,

Ne conduce împotriva duşmanului!.”

Cum îl învingem noi? Cu Cuvântul.

„Înainte, la luptă,

Vedeţi, drapelul Lui merge înainte

Înainte, soldaţi creştini,

În marş ca la război,

Cu crucea lui Isus

Mergând înaintea noastră.

Noi nu suntem împărţiţi,

Noi toţi formăm un trup

Unul în nădejde şi-n învăţătură

Unul în credinţă…”

Toţi cei care-L cred pe Dumnezeu, să spună: „Amin!” (Adunarea spune: „Amin!”). Aleluia! Credeţi? Noi suntem biruitori.

Unde este duşmanul? Sub picioarele noastre. Cum suntem noi astăzi? Înviaţi în Hristos.

Totul s-a sfârşit, soră. Crezi? Poţi pleca acasă. Te simţi bine? (Sora răspunde că este bine şi crede că va fi şi mai bine). Câţi dintre cei bolnavi se simt bine?

Israelul a strigat cu putere, iar zidurile au căzut. Amin. Şi astfel au cucerit-o. Amin. Voi Îl credeţi?

Să nu uitaţi că deseară avem un nou serviciu. Dacă Domnul mă va ajuta, duminica viitoare voi fi din nou aici. Să plecăm din locul acesta cântând cu toată credinţa: „Înainte, ostaşi creştini!” şi începând de astăzi să nu vă mai puneţi niciodată Sabia în teacă.

Trageţi-o afară! Haideţi să-l biruim! Ei au mers la luptă biruitori, ca să biruiască! În ordine. Să cântăm din nou:

„Înainte, ostaşi creştini,

În marş ca la război.

Cu crucea lui Isus

Mergând înaintea noastră!

Hristos, Stăpânul, Împăratul

Ne conduce împotriva duşmanului;

Înainte la luptă

Vedeţi, drapelul Lui merge înainte.

Înainte ostaşi creştini,

În marş ca la război,

Cu crucea lui Isus

Mergând înaintea noastră.”

– Amin –

Lasă un răspuns