DESPĂRȚIREA DE NECREDINȚĂ

Mulţumesc, frate Jack. Bună seara, prieteni. Mă bucur că sunt din nou aici în slujba Domnului nostru. Ieri a fost o zi grea pentru mine deoarece am avut trei evanghelizări mari, iar după serviciul de aseară am plecat din rezervaţia indiană. Astăzi m-am simţit rău, iar în seara aceasta sunt foarte obosit. Dacă ar fi fost numai adunarea de aici, ar fi fost altfel.

Totuşi, mă bucur pentru că în seara aceasta sunt aici, în slujba Domnului, ca să mă rog pentru cei bolnavi. După încheierea acestor servicii, voi merge în California pentru cinci seri. Sâmbătă dimineaţa trebuie să intrăm în emisie de la Oamenii de Afaceri Creştini, apoi vom avea micul dejun la Clifton, iar duminică vom merge la Angelus Temple.

Cred că ştiţi cu toţii că acasă aşteptăm un nou-născut, aşa că nu ştiu cât timp mai pot programa adunări de acum înainte. Totuşi, nădăjduim că Domnul ne va vorbi şi va binecuvânta aceste adunări.

Aseară a fost atât de aglomerat încât oamenii au fost nevoiţi să stea pe lângă ziduri, ceea ce m-a făcut să-mi fie milă de ei. Peste zi am primit o mulţime de bileţele şi scrisori… şi aş fi vrut să le pot citi pe toate ca să văd cum au fost vindecaţi de tot felul de boli. Noi suntem aici ca să slujim Domnului, dar acest lucru nu era posibil fără ajutorul vostru.

Dacă Domnul Isus însuşi ar fi stat aici în chip omenesc, n-ar fi putut face nimic dacă nu aţi fi crezut că El poate face acele lucruri. De altfel Biblia spune că odată când a mers într-o cetate „n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.” (Matei 13.58).

Darul pe care mi l-a dat Domnul mie este ceva foarte mic, iar noi Îi suntem recunoscători pentru aceasta. Darul nu este pentru mine, ci este pentru voi, eu numai îl administrez.

Mulţi oameni spun: „Aş vrea să-l am eu!” Voi nu ştiţi ce vă doriţi, frate şi soră. Dacă aţi şti şi ce alte lucruri îl însoţesc, nu l-aţi mai dori. Dorinţa mea este ca Domnul să mă facă un vorbitor bun ca să pot câştiga cât mai multe suflete pentru Dumnezeu. Aceasta mi-aş dori. Aş merge la adunări bucuros şi în putere, aş lua o masă bună, m-aş duce la culcare şi m-aş trezi a doua zi dimineaţa; aş merge prin oraş, aş da mâna cu toată lumea şi la fel aş face la adunare: aş trece printre rânduri şi aş da mâna cu fiecare. O, cât mi-ar plăcea aceasta! Dar nu este aşa. Oamenii cred că m-am izolat, dar nu este aşa. Mie îmi place să fiu cu oamenii, dar nu poţi fi în acelaşi timp un slujitor al lui Dumnezeu şi un slujitor al oamenilor. Înţelegeţi? Eu trebuie să stau deoparte în post şi rugăciune.

Vedeniile se revarsă, iar eu le spun oamenilor lucruri care urmează să se întâmple. Îmi amintesc că data trecută când am fost în această audienţă, stăteam la hotel şi Duhul mi-a spus: „Astăzi, să nu începi rândul de rugăciune până nu vei vedea patru bărbaţi în costume închise la culoare, care vor aduce pe o targă un bărbat care este pe moarte. Va fi adus direct pe platformă şi acolo va fi vindecat.” Îmi amintesc că am stat şi am aşteptat vreo 20 de minute. Unii din predicatorii de aici ştiau pentru că le spusesem:

„Trebuie să vină cineva care crede. Are hemoragie şi este pe moarte. Faţa lui este foarte roşie.” Şi când l-au adus aici sus, Domnul l-a vindecat şi a plecat sănătos.

Mă întreb dacă bărbatul este în seara aceasta în sală. Îl cunoaşte cineva? Tu îl cunoşti? Cum îl cheamă? Domnul Sheldon.

Apoi îmi amintesc că El mi-a spus: „Când vei parcurge rândul de rugăciune se vor întâmpla multe lucruri, dar vei ajunge la un băiat cu o haină sport, care are un ochi cu care priveşte într-o parte. Imediat ce va fi vindecat, să pleci de pe platformă.” Şi vă amintiţi ce s-a întâmplat? A venit un băiat îmbrăcat cu o haină sport şi a fost vindecat. Aţi văzut?

Dacă vorbeşti cu oamenii şi ungerea este peste tine, vine vedenia pentru ei. Înţelegeţi? Iar când vii pe platformă şi eşti istovit, nu mai poţi sluji. În ordine.

Pentru că este luni, cu ajutorul Domnului vom încerca să luăm ceva din Cuvânt, un text simplu, apoi vom continua serviciul cum ne va călăuzi Domnul. Poate vom chema câţiva oameni pe platformă, sau vom începe din audienţă, cum va fi călăuzirea Lui.

Acum mă gândesc la aceste fotografii. Câţi le aveţi acasă? Este bine, pentru că aceasta nu este fotografia mea. El nu este doar cu mine, ci este cu orice creştin de pretutindeni. El este Hristos, Acelaşi Stâlp de Foc care a condus copiii lui Israel. Eu cred din toată inima că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Câţi din voi au citit Vechiul Testament? Ridicaţi mâna. Păi este foarte bine! Oricine ştie că Îngerul Domnului care a mers înaintea lui Israel a fost Îngerul legământului, adică Hristos. Ştiaţi aceasta? Credeţi? El era în Stâlpul de Foc, este adevărat? Ei bine, acesta a fost El ieri; aşa a fost numit ieri şi a umblat în forma unui Stâlp de Foc, iar noi L-am putut vedea în fotografiile care s-au făcut în mijlocul nostru. Lumea ştiinţifică ştie aceasta. El este şi astăzi acelaşi care a fost ieri, iar noi suntem martori la aceasta. Atunci mergea încoace şi încolo, vedea vedenii pe care le spunea oamenilor şi îi vindeca pe cei bolnavi mărturisind că El nu poate face nimic de la Sine, ci face doar ceea ce îi arată Tatăl în vedenie. Este adevărat?

Astăzi, El vine înapoi în acelaşi fel, pentru că este Acelaşi pentru veşnicie, acelaşi Domn Isus. Ce a făcut El în zilele lui Moise, ce a făcut în zilele când a venit în trup pe acest pământ, face şi astăzi; El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, acelaşi Domn Isus.

Acum voi citi două versete din cartea Împăraţilor, şi pentru că sunt obosit voi vorbi numai câteva minute. Eu nu sunt obişnuit să chem la altar şi să ţin predici, deoarece de obicei managerii sunt cei care fac aceasta. Dar fratele Jack Moore a vrut să vorbesc puţin deşi ştiu că sunt un predicator slab. El mi-a zis: „Oamenilor nu le pasă că vorbeşti ţărăneşte. Vorbeşte pur şi simplu şi ei vor crede.”

Apreciez aceasta şi mă face să mă simt bine. Adevărul este că eu nu ştiu foarte multe despre această Carte, dar Îl cunosc pe Autorul ei, şi cred că acesta este cel mai important lucru: să Îl cunoşti pe Cel ce a scris-o.

Acum voi citi din 2 Împăraţi 3.14-15:

„Elisei a zis: „Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aş băga deloc în seamă, şi nici nu m-aş uita la tine.

Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu arfa.” Şi pe când cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnul a fost peste Elisei.”

Să ne plecăm capetele şi să vorbim cu Autorul Cărţii.

Scumpul nostru Tată, în seara aceasta ne apropiem de Tine în prea scumpul Nume al lui Isus Hristos, preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu, deoarece ştim că ne va asculta, pentru că a făgăduit şi a spus că „orice veţi cere în Numele Tatălui Meu, vă voi da.” Noi ştim bine că El nu ne va asculta dacă venim în numele nostru, ci doar dacă o facem în Numele Lui.

Te rugăm să Îţi reverşi binecuvântările peste Cuvânt şi fie ca toţi cei care sunt în prezenţa Ta divină, să fie binecuvântaţi din belşug, astfel ca fiecare suflet să plece de aici plin de bucurie. Fă ca cei care sunt pentru prima dată printre noi, să poată spune ca cei doi de pe drumul Emausului: „…cum nu ne ardeau inimile în noi în timp ce ne vorbea?” şi aceasta, din pricina prezenţei Tale aici.

Fă ceva deosebit în seara aceasta, ceva prin care oamenii să poată şti că ai înviat din morţi. Fă prin Duhul Sfânt un semn asemănător cu cel făcut în faţa celor doi de pe drumul Emausului, astfel ca toţi să vadă că ai înviat în dimineaţa de Paşti şi eşti viu de-a pururea.

Îţi mulţumim că după o mie nouă sute de ani, Tu nu eşti cu nici o zi mai bătrân, pentru că ai plecat din timp în veşnicie şi vei fi acelaşi Domn Isus iubitor de-a pururi.

Te rugăm să ne binecuvântezi în Cuvânt. Ajută-mă şi pe mine, Doamne, pentru că sunt istovit şi obosit. Binecuvântează audienţa, pentru că au venit în fiecare seară plini de credinţă şi au stat înghesuiţi aici.  Te rugăm să-i binecuvântezi în mod deosebit. Vindecă bolnavii şi suferinzii şi îngăduie  să-L vadă cu toţii pe Domnul Isus şi să fie vindecaţi. Salvează-i pe cei pierduţi şi în nevoi, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Mă gândesc la cuvântul „salvat.” Toată lumea spune: „Cred că poţi fi salvat.” Ei bine, „salvat” înseamnă că poţi fi salvat fizic şi spiritual. Pentru ambele situaţii este folosit acelaşi cuvânt: „Credinţa ta te-a mântuit!” şi „rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav…” Deci cuvântul „salvat” este folosit şi pentru partea fizică şi pentru cea duhovnicească. „Sozo” înseamnă că prin credinţă în Domnul Isus Hristos eşti salvat fizic şi spiritual.

Textul nostru din seara aceasta ne aminteşte un lucru mic: să nu ne amestecăm cu necredincioşii. Scriptura spune aceasta. De fapt Biblia ne învaţă în multe locuri să ne separăm.

Primul lucru pe care i l-a cerut Dumnezeu lui Avraam, când l-a chemat, a fost să se despartă de poporul şi de rudele lui, şi apoi l-a binecuvântat.

Desigur, aceasta nu înseamnă că trebuie să vă părăsiţi casele, ci înseamnă că trebuie să vă separaţi de asocierile lumeşti. Voi ştiţi la ce priveşte lumea. Când bisericile îşi aleg păstorul, vor unul atrăgător, înalt, cu umeri laţi şi cu părul negru şi ondulat. Vor unul care să fie amestecat în de toate, să le spună câteva glume, etc. Dar Biblia cere un separator. Aşa este.

Duhul Sfânt ne-a separat de lucrurile şi grijile lumii şi a pus totul în Hristos. Astfel, fie că trăim sau murim, noi Îl iubim şi mergem înainte, făcând totul pentru ca El să fie mărit în ochii oamenilor.

Dacă privim istoria poporului Israel, vedem că în timpul regelui Solomon, Israelul era într-o perioadă de strălucire, dar în timpul regelui Ahab, a trecut prin perioada cea mai întunecoasă, pentru că Ahab s-a căsătorit cu o închinătoare la idoli şi a adus idolatria în religia evreiască. La fel a făcut şi biserica atunci când s-a căsătorit cu lumea şi a adus înăuntru idolatria, care a dus-o în epoca întunecoasă. Este un tablou perfect al celor două biserici.

Ahab a fost doar un credincios de graniţă, un nenorocit. Aţi văzut vreodată astfel de oameni? Ei cred că este bine să meargă la biserică şi să facă bine, deoarece cred că aceasta îi face respectabili în societate. Sau poate se gândesc că este spre binele copiilor lor să aparţină la o biserică, dar vă spun ceva: aceasta este cea mai mizerabilă persoană care poate exista. Fie că stai acasă, fie că procedezi ca un astfel de om, este acelaşi lucru. Dumnezeu vrea oameni care îşi dau timpul şi tot ce au: trupul, sufletul şi duhul, în slujba Lui.

Dar credinciosul de graniţă, cum l-am numit mai înainte, are doar o concepţie teologică. El zice: „Ei bine, există Dumnezeu, dar poate Balaam este bun şi la fel ceilalţi…” Soţia lui l-a băgat şi pe el finuţ în aceasta.

Bărbaţilor, vreau să vă spun ceva în seara aceasta, şi la fel vouă, tinerilor: fiţi atenţi cu cine vă căsătoriţi! Până la urmă veţi avea un cămin rupt. Nu este bine ca un creştin să se unească cu un necredincios.  Aşa a făcut şi Ahab. O, ea era o femeie frumuşică. Da, era vopsită pe toată faţa şi avea ochii ca de şopârlă, iar Ahab a plăcut-o pentru că era frumoasă. Dar caracterul ei nu putea să-i placă pentru că era o ucigaşă. Aşa este. Totuşi Ahab a plăcut-o pentru că era drăguţă, dar după ce s-au căsătorit, a ajuns să fie purtat de ea pe degete.

Ştiaţi că cel mai înţelept bărbat din Biblie (desigur, după Hristos), a murit un idolatru păgân din pricina femeilor frumoase? Mă refer la Solomon. Femeile l-au tras departe de Dumnezeu.

Nu vă amestecaţi cu necredincioşii! Am văzut oameni care au venit pe platformă şi au fost vindecaţi, dar după ce au plecat, s-au amestecat cu necredincioşii şi boala a revenit peste ei.

Un baptist pe nume Church (nu l-am întâlnit niciodată pe acest bărbat), a scris o carte în care spunea:

„Iată de ce nu pot să cred ceea ce spune William Branham: Am întâlnit un om care a fost în adunarea lui şi care avea probleme cu prostata. William Branham s-a rugat pentru el şi a spus: „Aşa vorbeşte Domnul: tu eşti vindecat!” L-am întâlnit pe omul acela după un an şi l-am întrebat cum se simte, iar el mi-a răspuns că a fost vindecat de 6-8 luni, după care boala a revenit. Aceasta este dovada ca William Branham este fals!”

Acest bărbat ţine în fiecare an o campanie la care vin nazarinei şi pelerini sfinţi care au decăzut de-a lungul anului, dar pretind că au fost salvaţi la altar. Frate, vindecarea durează cât timp ai credinţă, şi la fel este cu mântuirea!  Tu poţi fi salvat în seara aceasta, iar săptămâna viitoare să fii pierdut. Poţi fi vindecat în seara aceasta, iar mâine să fii bolnav din nou.

Doctorul pune pacientul într-un cort cu oxigen, îi dă penicilină pentru pneumonie şi îl declară vindecat, iar joia următoare poate muri tot de pneumonie. Este adevărat? Aceasta nu dovedeşte însă că nu a fost vindecat, aşa-i?

Biblia spune că atunci când un duh necurat iese dintr-un om, se duce în locuri pustii să caute odihnă. Şi ştiţi ce face? Merge şi ia încă şapte draci cu el şi se întoarce din nou la omul din care a ieşit, iar starea lui devine mai rea decât la început. Deci, dacă vei accepta salvarea, pune bariera sângelui lui Isus Hristos în faţa uşii şi acele duhuri nu vor putea trece mai departe.

La fel este cu vindecarea: după ce accepţi vindecarea, pune întotdeauna sângele lui Isus Hristos înaintea ta. Aici nu au ce căuta simţămintele sau teologia ta; singurul lucru care este, e credinţa ta ancorată în Isus Hristos şi pusă peste lucrarea terminată la Calvar, ştiind că ai murit împreună cu Jertfa ta, aşa cum am învăţat ieri. Acesta este motivul pentru care sângele unui miel nu putea aduce credinţă omului, deoarece viaţa animalului nu se putea întoarce peste om.

Însă când a murit Isus Hristos a fost altceva… Duhul Sfânt a învelit acea celulă virgină, iar când a fost ruptă şi sângele a curs, El a fost Jertfa noastră. Astfel, Duhul Sfânt care era în acel sânge, a venit înapoi peste om, l-a făcut o făptură nouă în Hristos Isus şi l-a adus în Împărăţia lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care poate crede în vindecare; poate crede tot ce spune Dumnezeu, pentru că este o parte din El, este un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu.

Ahab s-a dus la tânăra aceea frumoasă şi a decăzut, a dărâmat altarele lui Dumnezeu şi le-a ridicat pe cele ale dumnezeilor ei. Ea avea temperament cât pentru zece femei şi toţi trebuiau să umble după ea şi să-i facă pe plac. Aşa se face că Ahab a trebuit să-i omoare pe proroci şi să facă toate celelalte lucruri.

Dar Dumnezeu  avea pe cineva care nu şi-a plecat genunchiul înaintea lui Baal. Dumnezeu are întotdeauna o rămăşiţă. El n-a rămas niciodată fără cineva peste care să Îşi pună mâinile şi să-l facă un martor al Lui.

După ce Ahab a făcut toate acele lucruri rele, Ilie i-a spus cum va muri, cum îi vor linge câinii sângele, etc. Şi în locul lui a domnit fiul său, Ioram, care a fost la fel de rău ca Ahab: avea aceeaşi natură şi n-a depărtat păcatul din popor.

Moabul era pe jumătate frate cu Israel, pentru că se trăgea din copiii lui Lot care s-au răzvrătit ……………………………………………………………………….… Israel era încă destul de puternic în zilele lui Ahab, dar a început să slăbească tot mai mult, iar când locul lui a fost luat de Ioram,  Moabul s-a răzvrătit împotriva lui Israel.

Când a văzut aceasta, Ioram a zis: „Mă voi duce la împăratul Edomului să văd dacă merge cu mine, şi îl voi chema şi pe Iosafat, împăratul lui Iuda.”

În vremea aceea, Israelul era împărţit în doua: Israel şi Iuda. Ioram împărăţea peste Israel, iar Iosafat peste Iuda. Iosafat era un om neprihănit şi temător de Dumnezeu, dar când a venit Ioram la el şi a început să-i vorbească… au luat probabil masa împreună şi i-a vorbit despre lucrurile mari pe care le avea poporul lui, aşa că în curând a devenit o victimă legată de un necredincios.

Cât de adevărat este acest lucru şi astăzi, când vine cineva care este pe o poziţie mai înaltă, are o educaţie puţin mai mare decât are păstorul vostru şi vă spune că zilele minunilor au trecut, etc.

Tu zici: „Păi el este învăţat, are diplome şi ştie ce vorbeşte!”

Aveţi grijă! Voi sunteţi pe un teren periculos! Aşa este. Dacă L-ai acceptat pe El în plinătate, vei sta cu El până vei muri. Aşa este. Dacă Îl accepţi ca Vindecător personal, vei sta pe aceasta indiferent ce se va întâmpla.

Uneori, în viaţa ta vin timpuri întunecate pentru că Dumnezeu te pune la încercare să vadă dacă crezi cu adevărat.

Iosafat a venit şi s-a aliat cu Ioram ca să lupte împreună; credinciosul se însoţea cu necredinciosul sau căldicelul, doar pentru că avea mai mulţi oameni şi erau mai bogaţi decât cei din Iuda.

Cum au orbit bogăţiile lumii ochii oamenilor! Aceeaşi problemă este astăzi şi cu naţiunea noastră. Când am ţinut adunări în ţările păgâne, a fost destul să se întâmple un singur lucru într-o adunare de o jumătate de milion de oameni, şi necredincioşii au crezut şi seară de seară au venit cu miile la Altar. Ologii au fost vindecaţi şi orbii şi-au căpătat vederea cât se poate de simplu. Dar la noi în ţară..

Eu nu vorbesc despre voi, care veniţi la astfel de adunări şi sunteţi oameni simpli şi săraci, pentru că Biblia spune că oamenii aceştia Îl ascultau cu bucurie.

Dar restul americanilor sunt bine hrăniţi şi nu trebuie să se îngrijească de nimic. Toţi sunt bogaţi: au mii şi milioane de dolari, maşini frumoase, case de vară şi alte locuri. Nu au nici un fel de griji. Ce este religia pentru ei? Doar un loc despre care să zică: „Eu aparţin la biserica cutare!” Da,  îşi caută cea mai mare şi mai practică biserică, dar ştiaţi că aceasta este chiar faţa lui Satan?

Cred că nu sunt prea dur prin ceea ce spun, dar amintiţi-vă: Ce l-a făcut pe Lucifer să fie invidios în cer? A dorit să aibă şi el o împărăţie mare şi strălucitoare, cu oameni importanţi…

Diavolul lucrează întotdeauna prin frumuseţe. Cu siguranţă. Acesta este motivul pentru care Cain a adus acel fel de jertfă. Pe altarul lui Abel, unde era jertfit mielul, nu era nici o frumuseţe, dar el a primit o descoperire duhovnicească din partea lui Dumnezeu, prin care a ştiut ce Îi era plăcut Lui. Şi aşa cum am mai spus: tu nu Îl vei cunoaşte niciodată pe Dumnezeu prin cunoştinţă, ci doar prin descoperire duhovnicească.

În grădina Eden au fost doi pomi: unul a fost Pomul Vieţii, iar celălalt era pomul cunoştinţei. Omul a lăsat deoparte Pomul Vieţii şi a mâncat din pomul cunoştinţei. Muşcătura aceea l-a despărţit de părtăşia cu Dumnezeu. Şi de fiecare dată când ia o muşcătură, el se distruge tot mai mult. Muşcă din praf de puşcă, din automobile, care au omorât mai mulţi oameni decât războaiele. Şi-a făcut bomba cu hidrogen şi mă întreb: Oare ce va face cu ea? Se va autodistruge. Dumnezeu nu a distrus nimic, ci omul face aceasta prin cunoştinţă.

El merge la seminar şi învaţă totul despre toate lucrurile, apoi vine înapoi, ştie mai mult decât oricine şi spune despre Biblie: Partea asta este inspirată, dar cealaltă nu este inspirată!” Vedeţi? Spune că este inspirată doar partea pe care vrea el s-o creadă. Dar când face aceasta, se separă pe el şi adunarea lui de binecuvântările lui Dumnezeu. Amin.

Am să vă spun ceva, dar să ştiţi că nu este o glumă; amvonul nu este un loc pentru glume, dar spun aceasta ca să vă faceţi o idee.

O femeie avea un fiu. El se simţea chemat să fie predicator, iar mama lui l-a trimis la şcoală. În timpul  cât el a fost plecat la şcoală, bătrâna lui mamă s-a îmbolnăvit de pneumonie şi era pe moarte. Doctorul nu mai avea ce să-i facă, aşa că a trimis după el ca să fie lângă ea. O femeie care era în misiune pe acolo şi a auzit de ea, s-a dus la bolnavă şi i-a spus:

„Soră, păstorul nostru se roagă pentru bolnavi. Nu ai vrea să vină, să se roage şi pentru tine?”

„Ba da, dragă. M-aş bucura foarte mult dacă ar face-o”, a răspuns bolnava.

Păstorul a mers la femeie, şi-a pus mâinile peste ea, s-a rugat şi a citit din Marcu 16, iar a doua zi dimineaţa bolnava era deja bine, aşa că i-a trimis vorbă fiului ei că nu mai este nevoie să vină acasă.

După un an, băiatul a venit în vizită acasă şi a zis:

„Mamă, aş vrea să te întreb ceva: Ce s-a întâmplat atunci? Ai trimis după mine să vin acasă că eşti pe moarte din pricina pneumoniei, iar în dimineaţa următoare a sosit o telegramă în care îmi spuneai că eşti bine şi că nu mai este nevoie să vin. Ce medicamente ţi-a dat medicul de au schimbat situaţia pe loc?”

Şi femeia i-a răspuns: „Ei bine, fiule, am să-ţi spun. În partea de jos a oraşului sunt nişte misionari, iar o doamnă a venit la mine şi mi-a spus că păstorul ei se roagă pentru bolnavi. Dragule, el a venit aici, a citit din Biblie ca trebuie să se pună mâinile peste bolnavi şi Domnul m-a vindecat.”

„O, mamă”, a răspuns băiatul, „oamenii aceia nu au şcoală; ei nu ştiu altceva mai bun. Ţi-a citit din Marcu 16?

„Da.”

„Păi la seminar am învăţat că Marcu 16, începând de la versetul 9 în jos, nu mai este inspirat. Oamenii aceia nu ştiu aceasta, pentru că nu au educaţie şi nu cunosc Cuvântul aşa cum L-am învăţat noi la seminar.”

„Ei bine, slavă lui Dumnezeu”, a răspuns bătrâna mamă.

„Ce-i cu tine, mamă? Acum te porţi ca ei. Ce se întâmplă cu tine?”

„Mă gândeam că dacă Dumnezeu m-a vindecat cu un Cuvânt neinspirat, ce poate face cu un Cuvânt inspirat?” Vedeţi?

Îi duc pe oameni acolo, îi injectează cu lichid de îmbălsămare şi scot afară tot ce a pus Dumnezeu în ei. Scot Cuvântul şi îi injectează cu teologie. Dar Dumnezeu nu poate fi cunoscut prin teologie, prin cunoştinţe. Este imposibil. Noi suntem salvaţi prin har, prin credinţă. Trebuie să crezi în Domnul Isus Hristos. Aşa Îl cunoşti pe El, nu prin cunoştinţe meşteşugite; cunoştinţa nu face decât să vă depărteze tot mai mult de Dumnezeu. Cu cât studiezi mai mult şi vrei să afli mai multe, cu atât ştii mai puţin. Încetaţi cu studiul şi închipuitul şi credeţi! Lăsaţi totul deoparte şi credeţi!

Când eram în biserica baptistă obişnuiam să ţin o predică pe care am intitulat-o: „Daţi drumul păcatului şi luaţi-L pe Dumnezeu!” Ştiţi care este cel mai mare duşman al meu? William Branham. El stă întotdeauna în calea lui Dumnezeu, iar dacă eu nu-l pot da la o parte din cale, intervine Dumnezeu. Voi înşivă sunteţi cel mai mare duşman al vostru. Daţi-vă la o parte şi atunci Dumnezeu va putea lucra.

Să fiţi atenţi cu cine vă întovărăşiţi când ajungeţi printre oameni, pentru că unul spune una, altul spune altceva, şi la un moment dat vă treziţi că sunteţi confuzi şi nu ştiţi ce să mai credeţi.

Acum câteva luni când m-am întors din Africa am luat amiba (un animal unicelular care pătrunde in organism prin fosele nazale şi provoacă o boală gravă, incurabilă). Voiau să mă pună în carantină pentru că medicii spuneau că am amiba. Cred că ştiţi povestea. Un doctor m-a chemat înăuntru şi mi-a dat să beau bariu. Eram supărat, aşa că îmi ziceam:

„O, Doamne, de ce m-ai trimis aici?”

În timp ce beam bariul, medicul mi-a zis:

„Ţine-ţi răsuflarea!”

„Da.”

Apoi a început să mă apese cu mâinile şi aici şi aici, peste tot, iar în final mi-a zis:

„Întinde-te pe pat.” Şi a continuat: „Eşti misionar?”

„Da, sunt evanghelist.”

„Ei bine, doctorul celălalt a spus că erai predicator.”

„Aşa este”, am răspuns eu.

„Ştii, şi eu am studiat cândva chestiile astea.”

„Da? Şi ce n-a mers bine?”

„Păi am descoperit că nu era corect.”

„Serios?’ am spus eu. „Sunt pe acest teren de 23 de ani şi încă n-am aflat aşa ceva. Dimpotrivă, am descoperit că este tot mai bine pentru mine.”

„Ei bine, uite cum stau lucrurile, reverend. Eu am studiat timp de patru ani într-un seminar prezbiterian şi am citit o mulţime de cărţi. Să ştii că şi mahomedanii au naşteri din fecioare si tot felul de învieri, ceea ce m-a făcut să ajung la concluzia că toate acestea sunt nonsensuri.”

„Doctore, tu încerci să compari ridicolul cu sublimul, dar între ele nu există comparaţie. Ei pretind că au ceva, dar în realitate nu au nici o dovadă.”

„Dar nici noi!” a răspuns el.

„O, ba noi avem!”

„Dar nu există nimic care să ne dovedească că există o Fiinţă supranaturală. Eu nu cred că există aşa ceva, fiindcă am studiat tot felul de lucruri.”

Auzindu-l ce spune, mă gândeam: „Doamne, dă-mi înţelepciune fiindcă stau de vorbă cu un om deştept. Şi curând am ştiut că El mă ajută…

Doctorul a continuat: „Pur şi simplu eu nu cred că există supranatural.”

„Ei bine, vreau să te întreb ceva, doctore.” Şi am început să intru în subiect.

„Ştii care este problema ta? Tu încerci să-ţi închipui totul. Eu apreciez ştiinţa. Mai înainte te-ai uitat în stomacul meu cu lumina aceea, ca să-mi spui că nu mai am paraziţii aceia. Apreciez lucrul acesta, dar vreau să-ţi spun ceva: ştiinţa nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. Tu ai urcat în acel pom al cunoştinţei şi ai ajuns până la un loc, dar totul este mult mai înalt decât poţi ajunge. Urcă-te cât poţi de sus în pomul cunoştinţei, dar apoi păşeşte pe ramura credinţei şi continuă să crezi.”

„Ei bine, aş vrea să pot.”

„Dacă crezi, poţi.”

„Ştiu şi eu?” a continuat el.

„Ai citit în Biblie despre Domnul Isus şi lucrările pe care le-a făcut El?”

„Desigur.”

În clipa aceea, Domnul mi-a dat o vedenie despre ceva ce a făcut, şi i-am spus-o, după care i-am zis: „Ei, cum e?”

„De unde ai ştiut asta?” m-a întrebat el.

Nu-i ciudat că cei necredincioşi vor să clasifice cu totul altfel lucrurile care le aduc bucurie şi satisfacţie?

Noi credem că suntem salvaţi prin credinţă. Aşa este. Voi nu sunteţi salvaţi cu credinţa, ci prin credinţă.

Credinţa este în inima voastră, de aceea ştiţi că aţi primit ceea ce cereţi încă înainte să aveţi acel lucru. Înţelegeţi? Credinţa este încrederea… Dar dacă oamenii ar încerca să creadă pentru a fi mântuiţi? Aceasta este credinţa intelectuală. Cuvântul produce credinţa intelectuală, dar Dumnezeu este Cel care produce rezultatele…

Dacă credinţa pe care o aveţi este în mintea voastră, nu e bine. Lăsaţi-o să coboare la inimă. Mintea va reacţiona întotdeauna: „Păi, să vedem… Doctorul a spus asta… mama a spus asta… tata a spus asta… pastorul a spus asta…”

Ei bine, aceasta este credinţa intelectuală.

„Eu cred Biblia; cred că este corectă, dar ei…” Când faceţi aceasta încercaţi să raţionaţi, ori aceasta este o credinţă intelectuală.

Dar când credinţa nu vine de pe tărâmul intelectului, ci este pusă în inimă de către Duhul Sfânt, nici nu te mai gândeşti la aceste lucruri. atunci nu vei mai încerca să vezi nimic. Tot ce ştii este că indiferent ce spune cineva, se va întâmpla. Aşa este. Credinţa este în inimă. Acolo a pus-o Dumnezeu. Şi când a pus-o acolo Dumnezeu, nici chiar toţi diavolii din iad nu o mai pot mişca.

Dacă ai fi pe pat şi abia ai mai respira, cu moartea bâzâind în jur şi cu cincizeci de medici care spun: „În următoarele cinci minute va merge la Dumnezeu!” în inima ta ai şti că Isus Hristos te-a vindecat; toate acestea nu te-ar afecta deloc. Acest lucru este atât de sigur, pe cât este de sigur că Dumnezeu este în ceruri. Da, domnilor.

Dumnezeu este obligat faţă de Cuvântul Său şi trebuie să-L împlinească. Tu nu vei cunoaşte cine este Hristos sau ce este Cuvântul, până nu îţi descoperă Duhul Sfânt aceasta personal, în inima ta. Abia atunci vei şti că Isus este Domnul: când îţi spune inima. Vedeţi? Nu când îţi spune cunoştinţa, ci când îţi spune inima.

Ahab nu avea aceste calităţi, şi nici Ioram. Ei erau nişte credincioşi intelectuali. O, da! Noi am citit acolo unde scrie cum a condus Moise copiii lui Israel. Cred că aceia erau strămoşii noştri. Aşa se pare. Comparaţi aceasta cu ziua de azi.

„O, noi credem că Dumnezeu este un Dumnezeu mare! Noi am citit acolo ude El a fost cu poporul acum 2000 de ani!” Acesta este intelectual. Este ceva ce Dumnezeu a făcut în trecut.

Este ca şi cum vedeţi un om care îngheaţă de frig şi desenaţi repede un foc mare pe un perete, apoi îi spuneţi: „Priveşte ce foc frumos. Vezi pictura? În jurul lui se pot încălzi o mulţime de oameni!”

Toţi se încălzeau atunci, dar cum rămâne cu tine? Tu nu te poţi încălzi la un foc pictat, ci ai nevoie de un foc real. Pentru aceasta, trebuie să ai acelaşi lucru pe care l-au avut ei.

Lucrul de care are nevoie biserica azi este o încălzire de cincizecime făcută de focul Duhului Sfânt, care a căzut prima dată în anul 33 d.Hr., şi care poate aduce înapoi, în biserică, credinţa adevărată care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.

Ahab a murit în starea aceea de căldicel, iar după el a urmat Ioram, care era exact la fel, dar partea rea este că Iosafat, un om neprihănit şi în clocot pentru Dumnezeu, s-a însoţit cu acel căldicel. Şi când se întâmplă aceasta, vine necazul. Un om căldicel este mai rău decât unul necredincios. Aşa este. Dumnezeu să aducă ziua în care fiecare om să fie ori credincios, ori păcătos.

Fiţi atenţi! Iosafat, un om drept şi credincios, fiind cuprins de emoţii, a venit şi i-a spus lui Israel: „Sigur că mergem cu voi să eliberăm acel pământ!” Şi vă rog să observaţi că în marea lor grabă, au luat hrană doar pentru şapte zile. Şi mai grav: au plecat fără să ţină o adunare de rugăciune sau să-L întrebe pe Dumnezeu. Rău mod de a pleca într-o bătălie,  nu-i aşa?

Este rău să veniţi la biserică şi să aşteptaţi să fiţi vindecaţi, fără să aveţi o lungă „şedinţă” de rugăciune înainte de a pleca de acasă. Spune: „Doamne, aş vrea ca în seara aceasta să faci ceva pentru mine. Fie ca atunci când voi ajunge acolo, Duhul Sfânt să aşeze fiecare Cuvânt adânc în inima mea, iar credinţa să se armeze acolo, aşa încât să mă pot ridica să primesc vindecarea şi să plec pe deplin sănătos.”

Dacă vei face aşa, vei fi vindecat. Dar dacă acasă iei o porţie mare de ceartă şi vii certându-te tot drumul, păi probabil vei face la fel şi când te vei întoarce acasă! Aşa este.

Ştiu că sună cam dur, dar acesta este adevărul.

Când eram copil, am trăit foarte greu. Nu spun că acum este foarte uşor, dar atunci era groaznic. Trăiam într-o colibă, iar mama fierbea pielea de pe carne ca să obţină ceva grăsime, ca să facă pâine. Nu ştiu dacă şi voi aţi fost obligaţi să faceţi aşa ceva sau nu. Acum o puteţi găsi în magazine – câte un pachet întreg.

În fiecare sâmbătă seara, mama avea un ritual de modă veche. Aveam o covată veche de cedru şi un ceainic pus pe sobă. Ea turna acea apă în covată şi noi, micuţii Branham, ne îmbăiam în covată, în aceeaşi apă. Pentru că eram cel mai mare, desigur, eu intram ultimul.

Ea îi îmbăia mai întâi pe cei mici, şi turna tot timpul apă caldă ca să încălzească apa din covată. Cred că şi voi aţi făcut la fel. Chiar dacă avem posibilitatea să avem haine mai bune sau o maşină mai bună, trupul acesta valorează tot 84 de cenţi. Aceasta, dacă cântăriţi 150 de pound (68 Kg).

Ştiaţi că valoarea chimică a unui om este de 84 de cenţi? Puţin calciu, puţin potasiu…şi totuşi umbli de parcă ai valora un milion de dolari. Şi ce eşti de fapt? Ceea ce este fiecare dintre noi.

După o vreme vom ajunge în cimitir şi vom putrezi. Dar, frate, acel suflet valorează înaintea lui Dumnezeu cât zece milioane de lumi. Aşa este. Voi vă îngrijiţi de cei 84 de cenţi, dar permiteţi să vă intre orice în suflet. Haideţi să fim mai sensibil, fraţilor! Haideţi să-L slujim pe Domnul cu adevărat.

Îmi amintesc că în vremea aceea nu aveam suficiente vitamine, de aceea mama ne dădea ulei de castor în fiecare sâmbătă seara. Am băut atât de mult, încât astăzi abia pot să mă mai uit la sticlă. Îmi amintesc că mă ţineam cu mâna de nas şi ziceam: „Mamă, te rog nu-mi da, că îmi face rău!”, dar ea răspundea: „Uite ce e, fiule, dacă nu-ţi face rău, nu îţi poate face nici bine!”

Tot aşa este şi cu predicarea Evangheliei. Dacă nu suntem duri câteodată, nu vă face nici un bine. Trebuie să vă tulbure. Auziţi? Este nevoie de ceva dur.

Voi mergeţi tot timpul pe aceeaşi rută veche. Toţi sunt legaţi de un anumit lucru, dar spun că sunt în ordine. Astfel spun: „Aceasta credem noi, metodiştii…Aceasta credem noi, baptiştii… Aceasta credem noi, penticostalii!” Dar Biblia spune aceasta… Amin.

Eu cred ce spune El. Aş putea aparţine la metodişti, la baptişti sau la oricare alţii, dar eu vreau să cred numai ce spune Biblia, căci ea este insuflată de Duhul Sfânt. Când vine El înăuntrul vostru, voi muriţi faţă de lucrurile lumii şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu; este pecetluită cu Duhul Sfânt.

Să nu spui niciodată că te-a prins diavolul. El nu te poate prinde. Este tocmai invers: tu îl prinzi pe el.

Ioram a făcut acea alianţă şi a pornit într-un marş de şapte zile prin pustie. Dar n-au făcut nici jumătate din drum şi au rămas fără apă. Vedeţi? Rezerva de apă a fost tăiată din cauza lipsei de rugăciune.

La fel este şi în Phoenix şi pretutindeni, pentru că Duhul Sfânt reprezintă apa, Stânca lovită: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară…” (Ioan 3.16).

Aşa cum apa a fost dată unui popor care pierea, pentru a-l ţine în viaţă, tot aşa este dat şi Duhul Sfânt unui popor aflat pe moarte, ca să trăiască. Credeţi aceasta?

Cu câtva timp în urmă am fost într-un muzeu, şi acolo am văzut o pictură care înfăţişa acea stâncă lovită din care curgea apă. A fost la fel de rău reprezentată ca Adam şi Eva de care v-am spus aseară. Era pictat un firicel de apă nu mai gros decât degetul meu. Dacă mi-ar fi sete, aş putea seca eu însumi acel firicel de apă, dar Biblia spune că din apa care a ţâşnit din acea Stâncă au băut două milioane de oameni, pe lângă cămile, catâri, etc.

Frate, apa aceea a izbucnit într-un torent. Duhul Sfânt nu stropeşte puţin, ci botează cu totul. Când vine El şi botează, se pierde cunoştinţa tuturor lucrurilor. Te-ai putea îneca acolo, frate. Amin.

Când eram copil, i-am spus odată tatălui meu că pot să înot. El a vrut să mă vadă, aşa că l-am dus la un iaz mic. După ce am trecut prin tufele de papură, mi-am dat jos hainele, m-am suit pe o cutie, mi-am ţinut nasul (aveam cam 7 ani), şi am sărit în acel nămol. Apa era foarte mică, iar eu mă târam cu burta prin acel nămol şi ziceam că înot.

Tata stătea si mă privea dezamăgit. Când l-am privit, mi-a zis: „Ieşi afară de acolo, spală-te şi du-te acasă!” Cred că aşa ceva ar trebui să li se spună şi acestor creştini care se târăsc prin nămol, căci asta fac: se târăsc prin nămol.

Într-o zi, unchiul meu m-a luat în barcă şi   m-a dus pe o apă adâncă de 30 de picioare (aproximativ 9 m). Pentru că îi tot spuneam că ştiu să înot, el a luat vâsla şi m-a împins în apă. Atunci a trebuit să dovedesc ce ştiu.

Uneori, Dumnezeu te lasă să iei o boală bună, una despre care doctorul spune că nu mai poate face nimic. De ce face aceasta? Ca să te ţină departe de tărâmul de nămol şi să te facă să înoţi. Amin. Uneori, El îngăduie să se întâmple ceva în familia ta, astfel încât să trebuiască să înoţi cu adevărat, să ajungi la torent.

Deci rezerva de apă s-a terminat. Nu mai aveau nici pentru ei, nici pentru cămile, cai, catâri, etc.  Din pricina aceasta erau supăraţi şi spuneau: „O, Dumnezeu ne-a adus aici ca să murim împreună cu aceşti trei împăraţi! Sigur, vom muri aici!” Dacă stăm să ne gândim, este o situaţie groaznică, dar era şi un lucru bun, pentru că printre ei era un bărbat neprihănit, unul care avea ceva din Dumnezeu în el, şi ca urmare ştia unde să meargă în timp de necaz. Acesta era Iosafat, şi el a spus: „Nu este pe undeva un proroc ca să-L putem întreba pe Domnul, să vedem ce nu este bine?”

Şi cineva a spus: „Ba da, este Elisei care a turnat apă pe mâinile lui Ilie.” Cu alte cuvinte, spuneau că cel cu care se însoţise avusese dreptate.

Oamenii se uită adesea şi vă judecă privind cu cine vă asociaţi, deoarece se spune că păsările cu acelaşi penaj zboară împreună. Aţi auzit aceasta vreodată? Este adevărat. Este un proverb vechi. Nu veţi vedea niciodată porumbeii zburând împreună cu corbii, în părtăşie. Dieta lor este diferită.

Imediat ce Îl vei avea pe Dumnezeu în inimă, şi dieta ta se va schimba; tu vei ieşi din acele lucruri vechi.

Ştiţi de ce porumbelul nu poate mânca împreună cu uliul? Porumbelul este alcătuit diferit; el nu are fiere, de aceea nu poate digera acele lucruri. dar bătrâna cioară poate sta pe un hoit şi să mănânce din el o jumătate de zi, iar după aceea să meargă să mănânce grâu, cealaltă jumătate de zi. În ce-l priveşte pe porumbel, el poate mânca grâu, dar nu mănâncă hoituri.

Vedeţi? Puteţi avea printre voi pe cineva care pretinde că este creştin, deşi nu este; care pretinde că este credincios, dar nu este; care mâine zboară înapoi în bar, se ceartă toată ziua cu soţia, trage din pipă sau face alte şi alte lucruri, deşi spune că este creştin. Da, merge la biserică şi se poartă ca restul. Acesta-i adevărul. Ştiu că este dur ceea ce spun, dar acesta este adevărul. Amin.

Voi lăsa partea aceasta pentru predicatori. Vă vor predica ei despre aceste lucruri, pentru că noi suntem la vindecarea divină.

Fiţi atenţi! Când au ajuns acolo, li s-a spus: „Este Elisei, cel care l-a însoţit pe Ilie. Se spune că are o dublă măsură de putere.” Ştiţi ce simbolizează aceasta? Biserica Duhului Sfânt asociată cu Isus. Credeţi aceasta?

Când Ilie a ştiut că va fi luat sus, i-a spus lui Elisei: „Rămâi aici, pentru că eu trebuie să merg în altă parte.”

Dar Elisei i-a răspuns: „Viu este Domul şi viu este sufletul tău că nu te voi lăsa.” Ilie voia să se ţină de el, de aceea l-a încercat.

Aţi ştiut că uneori Dumnezeu vă lasă să treceţi prin încercări? Vă face educaţie ca unui copil. Vă aduce în diferite situaţii ca să vadă ce faceţi.

Şi Elisei a spus: „ Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.”

Ilie s-a suit la şcoala prorocilor şi a stat cu predicatorii, apoi i-a zis lui Elisei:

„Rămâi aici, căci am să mă alătur şi eu acestui grup.”

Dar Elisei a răspuns din nou: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi lăsa.”

Astfel au ajuns împreună la Iordan şi l-au trecut pe pământ uscat. Apoi Ilie s-a întors spre Elisei şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Vreau o dublă măsură din Duhul care este peste tine!” a răspuns Elisei.

Acesta este un lucru cu adevărat bun.

Şi Ilie a continuat: „Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi pleca, îl vei primi.”

Ce credeţi, l-a scăpat Elisei pe Ilie din ochi? Indiferent cine a trecut pe lângă el, chiar dacă i-a spus: „Vino la noi, căci avem o organizaţie mai bună!” Elisei nu a dat atenţie la nimic, ci a stat cu privirea aţintită spre Ilie şi a mers mai departe.

 „Hei, să ştii că dacă vei urma aceea învăţătură vei ajunge un fanatic!” Dar el a mers mai departe. De ce? Pentru că voia o porţie dublă.

Şi priviţi: când a plecat Ilie, el şi-a aruncat mantaua înapoi, iar Elisei a luat-o, şi-a pus-o pe umeri şi a avut dublă măsură din Duhul care fusese peste Ilie.

Când Isus era pe pământ şi se apropia timpul plecării Sale, o femeie I-a zis:

„Porunceşte, ca în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga
Ta.” (Matei 20.21).

Dar Isus a răspuns: „Puteţi voi să beţi paharul pe care-l beau Eu?”

„Da.”

„Puteţi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?”

„Da.”

„Este adevărat că veţi bea paharul Meu, şi că veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.” (v. 22-23).

Şi a adăugat: „Încă puţin şi lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii. Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă altele mai mari (în dublă măsură), pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” Este corect? Desigur.

Când Elisei s-a întors cu acea manta pe el, toţi au ştiut că avea o dublă măsură din Duhul lui Ilie. Acesta este motivul pentru care s-au dus să-l consulte pe acest proroc.

S-ar putea ca ceea ce voi spune să-i rănească pe cei cu doctrina arminiană. Eu nu sunt nici calvinist. Când au ajuns la Elisei, care era un om neprihănit, acesta s-a tulburat puţin, s-a enervat. De ce? Pentru că l-a văzut pe neprihănitul Iosafat împreună cu acel făţarnic. Elisei s-a uitat l-a Ioram şi i-a zis: „Dacă n-ar fi aici Iosafat, pe care-l respect, nici nu m-aş fi uitat la tine!”

Cred că şi-a pierdut cumpătul. Şi este un singur lucru de făcut când cineva are starea pe care o avea Elisei. El a spus: „Aduceţi-mi un cântăreţ cu arfa!” (2 Împăraţi 3.15). Şi în timp ce cânta cântăreţul acela din harpă, mâna Domnului a venit peste Elisei.

Să le fie ruşine celor care nu cred în cântat! Cântecele aduc uneori Duhul Domnului, pentru că Dumnezeu nu se schimbă. Şi dacă I-a plăcut atunci, înseamnă că Îi place şi astăzi.

Poate spui: Păi, eu nu pot…”

Dacă nu poţi fi Elisei, fii unul din instrumente, sau fii una din corzile instrumentului. Este un fel în care Îl chemi pe Domnul, ca toate împreună să aducă Duhul lui Dumnezeu. Este adevărat? Prezenţa prorocului şi cântecul cântăreţului…

Ei au început să cânte un imn vechi din acele coarde şi să bată tamburina, şi toţi au intrat în Duhul. Şi încă ceva: cât timp Elisei era tulburat de una sau de alta, nu putea fi folosit de Duhul lui Dumnezeu.

Tu trebuie să scapi de acea stare: Eu sunt metodist; eu sunt baptist; dr. Jones nu crede aşa ceva. Pastorul meu a spus că este un nonsens şi m-a sfătuit să nu merg acolo şi să nu ascult acele lucruri.”

Cât timp gândeşti aşa, nu vei vedea nimic. Trebuie să intri în Duhul. Amin.

Şi când Elisei a intrat în Duhul, Dumnezeu a început să-i arate unele lucruri.

Frate, dacă vrei să vezi unele lucruri, intră în Duhul.

Primul lucru pe care l-a făcut Elisei când a intrat în Duhul, a fost să se ridice şi să spună: „Aşa vorbeşte Domnul: „Faceţi gropi în valea aceasta, groapă lângă groapă!

Căci aşa vorbeşte Domnul: „Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea nici ploaie, dar totuşi valea aceasta se va umple de apă, şi veţi bea, voi, turmele voastre  şi vitele voastre.” (2 Împăraţi 3. 16-17).

 Ei bine, lucrul acesta părea ridicol pentru o gândire firească.

„Păi dacă vrei să obţinem apă, spune-ne tu, Elisei, unde să săpăm!”

Dar el a spus simplu: „Mergeţi acolo, în locul cel mai uscat şi săpaţi gropi.”

Vedeţi? Acolo nu era apă. Era numai nisip, dar tu eşti gata pentru apă. Amin.

Credinţa este încrederea neclintită în lucrurile nădăjduite, fiindcă aşa spune Cuvântul lui Dumnezeu, şi eu Îl cred. Orice s-ar întâmpla sau orice ar încerca să-ţi spună mintea, dacă Dumnezeu a spus ceva, lasă ca gândul care era în Cel ce a  spus-o să fie şi în tine. Amin. Fiţi pregătiţi!

Peste tot se ridică acei bătrâni îndoielnici şi acele conserve goale şi spun: „Păi, dr. Jones a spus că aceasta este telepatie mintală! Nu este nimic acolo.”

Aruncaţi totul afară şi faceţi loc la apă!

Şi iată că un bolovan tare începe să strige: „Zilele minunilor au trecut!” De ce vă mai uitaţi la el? Aruncaţi-l afară! Săpaţi mai departe şi faceţi loc la apă. Amin.

Faceţi loc credinţei, în locul necredinţei şi superstiţiilor! Aruncaţi-le afară! Cu cât vei săpa mai adânc, vei obţine mai multă apă. Dacă voi săpa puţin, voi obţine puţină apă, dar Dumnezeu vrea să sap adânc, ca să obţin multă apă. Haideţi deci, să începem să săpăm chiar acum. Lăsaţi deoparte orice îngrijorare şi orice păcat care vă cuprinde atât de uşor… „Nu este posibil aşa ceva, pentru că doctorul a spus aşa şi aşa…” Da, doctorul poate avea dreptate atât cât cunoaşte el,  dar Dumnezeu ştie altfel: „Dacă crezi, toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede.”

Aruncă deci, acel lucru din cale şi dă-i o şansă Duhului Sfânt să Îşi facă o cale chiar în această clădire. Nu contează ce ai făcut: chiar dacă păcatele tale vor fi roşii ca purpura, vor fi făcute albe ca zăpada. Faceţi o cale pentru El! Săpaţi gropile!

În dimineaţa următoare, Dumnezeu S-a mişcat şi a umplut toate gropile, aşa că toţi au avut apă. Mai mult, oştirea duşmană a fost derutată, deoarece dimineaţa când a răsărit soarele, apele acelea păreau a fi sânge, aşa că au început să se lupte între ei. Israel i-a biruit, i-a alungat, le-au invadat ţara, le-au sfărâmat cetăţile şi le-au umplut cu pietre toate izvoarele din ţară. Nu a fost o biruinţă minunată? Vedeţi? Nu numai că i-au biruit pe vrăjmaşi, dar au şi astupat toate acele fântâni vechi din care beau.

Ceea ce ne trebuie nouă astăzi, sunt oameni care să sape adânc să obţină puţină mântuire pentru suflet, biruinţă, vindecare, salvare, umplere cu Duhul Sfânt şi să umple gurile acestor critici care spun că zilele minunilor au trecut.

Aruncaţi cu pietrele credinţei în ei şi opriţi acele lucruri! Amin. O astfel de trezire ne trebuie şi în seara aceasta. Credeţi aceasta? Credeţi! Amin.

Să ne rugăm.

Tată ceresc, Te iubim pentru că Tu ne-ai iubit mai întâi şi ne-ai dat binecuvântările Tale. Te iubim şi Te credem, pentru că ne-ai făgăduit că oricine vrea, poate veni să bea din Apa Vieţii fără bani. Noi Te-am auzit spunând că „Cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică (a luat fără plată din apa vieţii, pentru că a crezut), şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

O, ne place această Apă, Tată, şi ne place s-o torni peste noi.

Când Satana va răcni, noi îi vom spune ceea ce a pus Isus: „Împotriviţi-vă diavolului şi el va  pleca de la voi.”

Îţi mulţumim pentru toate lucrurile şi Te rugăm să-i binecuvântezi pe cei ce sunt în seara aceasta aici. Tată, poate ei nu Te cunosc încă, iar când se vor întoarce acasă vor fi loviţi de vreun şofer neatent… Poate li se va opri inima, iar când vor alerga după medic, acesta va spune: „Îmi pare rău, dar nu mai este nimic de făcut. Se duce…” Şi când vor simţi fiorii reci ai morţii strecurându-se încet, încet, se vor întreba: „Oare de ce nu am spus „Da”, atunci când stăteam în biserică şi Duhul Sfânt a bătut la uşa inimii mele?  Pentru că am făgăduinţa că dacă voi crede, voi primi Viaţa veşnică.”

Dumnezeule, aceasta trebuie să vină peste fiecare din noi, într-o zi, şi trebuie să ne întâlnim cu Tine într-un fel sau altul. Moartea aşteaptă la uşă. Noi nu ştim când vine, dar fiţi pregătiţi! Îngăduie ca toţi cei ce sunt aici, să fie găsiţi pregătiţi.

În timp ce stăm cu capetele plecate şi pianistul cântă: „Locuieşte în mine…”, mă întreb cum suntem înaintea Ta….

Eu ştiu că de obicei ascultaţi predica unui evanghelist care face un fel de chemare la altar sau spune ceva despre o mamă care s-a dus în cer. Eu nu vreau să veniţi pentru că mama voastră este în cer, ci vreau s-o faceţi pentru că vă cheamă Duhul Sfânt.

Veniţi pe baza sângelui vărsat al lui Isus Hristos, pe calea pregătită şi sfinţită de El prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, care S-a jertfit pentru voi. Singurul lucru pe care îl aveţi de făcut este să-L primiţi şi să spuneţi în adâncul inimii voastre: „Doamne, acum Îl accept! Văd că oamenii aceştia sunt atât de fericiţi şi aş vrea să fiu şi eu la fel.”

Poate cineva zice: „Şi ce trebuie să fac, frate Branham?”

Înalţă-ţi inima spre Dumnezeu şi spune: „Doamne, Îl accept pe Isus Hristos ca Mântuitorul meu personal!” Nu va trebui să mergi nicăieri, pentru că Dumnezeu este chiar acolo. Dacă El este la uşa inimii tale şi îţi vorbeşte, e mai aproape decât oricine altcineva; este chiar la uşă.

În timp ce stăm cu capetele plecate, mă întreb dacă este cineva care nu este în ordine cu Dumnezeu şi vrea să ridice mâna spre El şi să spună:

„Doamne, Te primesc…”

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine… şi pe tine. Dumnezeu să te binecuvânteze doamnă… şi pe tine, domnule. Şi pe voi, cei din spate. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. O, este minunat!

Fraţilor, aceasta este o convingere de modă veche!

A ridicat mâna şi cineva din stânga mea… Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă, te-am văzut. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi pe tine, tânărule indian. Te văd şi pe tine acolo în spate. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Şi sus la balcon. Dumnezeu să te binecuvânteze. Şi pe tine, băiatule. Mai este cineva? Dumnezeu să te binecuvânteze, scumpo. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Da, domnule, Dumnezeu să te binecuvânteze.

Ridicaţi mâna şi cei aflaţi la balconul din dreapta şi spuneţi: „Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule!”

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate, pentru că ai ridicat mâna. Şi pe tine…şi pe tine. Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine, doamna care stă în căruciorul din faţă şi Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor personal.

Aici este Cuvântul lui Dumnezeu.

„Ce trebuie să fac, frate Branham?” Acceptă-L şi crede.

Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl…” (Ioan 6.44).

Acesta este Dumnezeu care-ţi spune să ridici mâna. „Şi tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.”(v. 37).

Aici este propriul Său Cuvânt: „… cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24). Din ce cauză? Pentru că a crezut în singurul Său Fiu născut.

Dacă există ceva care te frământă în inimă, să ştii că acela este Dumnezeu (fratele Branham bate în amvon de trei ori). Este El şi îţi spune: „Ridică mâna! Eu sunt aici.”

Ridicaţi mâinile. Nu contează dacă vă văd sau nu… Dumnezeu vă vede.

Nu uitaţi că eu trebuie să stau pentru fiecare din voi înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Noi ne vom întâlni acolo şi voi fi răspunzător pentru fiecare din voi. Dacă veţi crede din toată inima că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care a murit în locul vostru ca să vă răscumpere pentru Dumnezeu şi acceptaţi aceasta din adâncul inimii; dacă aţi ridicat mâna spre El supunându-vă autorităţii Cuvântului Său, iar Duhul Sfânt este aici, aveţi viaţa veşnică.

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.  Şi pe tine, domnule. Este minunat că peste tot sunt mâini ridicate. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.

Dumnezeu îţi dă viaţa veşnică în clipa când ai ridicat mâna şi L-ai acceptat. El a promis că o va face şi nu poate minţi pentru că este Dumnezeu.

Dumnezeu să fie cu noi.

Mai este cineva care nu a ridicat încă mâna? Să o ridice acum şi să spună: „Îl accept.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să re binecuvânteze, domnule. Este minunat. S-au mai ridicat câteva mâini. Duhul Sfânt este încă lucrător. Rugaţi-vă cu toţii. Cândva, înainte de a părăsi pământul, îţi vei aminti că ai ridicat mâna în această adunare. Aşa este. Dumnezeu a făgăduit că o face şi aşa este.

Cincizeci sau şaizeci de oameni au ridicat mâinile ca dovadă că doresc salvarea sufletelor lor.

În ordine.

Haideţi să ne rugăm pentru cei care au ridicat mâinile. În timp ce pianistul cântă „Locuieşte în mine!” …………………………………………………………………………

… După ce pământul va exploda şi cenuşa atomică va fi peste tot, Dumnezeu îl va trage din nou în ciclul corect, aşa că palmierii vor răsări iar, se va auzi din nou susurul izvoarelor, păsările vor zbura din nou prin pomi, leul va sta împreună cu mielul…

Isus va veni într-o dimineaţă glorioasă, iar atunci vom pleca din spatele acestei perdele a tristeţii în care trăim aici; când roţile acestea muritoare care ne poartă acum, se vor opri şi sufletul nostru îşi va lua zborul, noi vom veni din nou în înviere şi Îl vom vedea pe Cel iubit.

Tată, Îţi suntem recunoscători pentru aceasta; Îţi mulţumim pentru că ne-ai trimis Duhul Tău.

Ei au auzit Cuvântul şi au crezut, de aceea, Te rog, Tată, să dai fiecăruia dintre ei Viaţa veşnică şi să-i umpli cu Duhul Sfânt. Şi fie ca atunci când se va încheia serviciul, toţi cei ce s-au adunat aici, să îngenuncheze înaintea Făcătorului lor şi să-I mulţumească pentru salvarea sufletelor lor.

Îngăduie ca toţi cei care au intrat aici să fie umpluţi cu Duhul Sfânt.

Te rugăm să intri în scenă şi să-i vindeci pe cei bolnavi. În ce-i priveşte pe cei care au venit pentru prima dată aici, îngăduie să ştie că ai înviat din morţi, pentru că Duhul care le-a vorbit în seara aceasta şi i-a făcut să Te accepte ridicând mâna, este chiar Duhul care-i va vindeca pe bolnavi.

Vino, Doamne, vorbeşte-ne şi ajută-ne, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

O, voi nu puteţi şti cum mă simt! Sunt atât de fericit încât simt că Duhul Sfânt plânge în mine de bucurie. Câţi dintre cei care aţi ridicat mâna vă simţiţi diferit? Toată lumea din sală. Peste tot sunt numai mâini ridicate. Priviţi! Nu-i aşa că este minunat? De ce? Pentru că s-a întâmplat ceva: Duhul Sfânt a intrat în inimile voastre, v-a iertat păcatele şi Isus  a intrat înăuntru. Sămânţa aceasta micuţă care a intrat aici, va începe să crească şi să crească, iar tu vei deveni un sfânt al lui Dumnezeu şi curând, un bătrân.

Înainte de a începe rugăciunea, aş vrea să vă întreb ceva.  Cei care sunteţi nou-veniţi, nu aţi mai văzut probabil astfel de adunări, dar aş vrea să fiu sigur că nu mai există nici o umbră de îndoială.

Eu nu pretind că sunt un vindecător. Nu pot să vindec pe nimeni şi nu cred că există cineva în lumea aceasta, care să poată vindeca. Nu cred că există vreun doctor care să poată vindeca pe cineva; şi n-am întâlnit nici un predicator care să pretindă că vindecă bolnavi. Ei nu au o asemenea pretenţie, ci  vi-L prezintă pe Cel care v-a vindecat deja.

În ce vă priveşte pe cei care aţi ridicat mâinile, voi nu aţi fost mântuiţi acum câteva minute; acest lucru s-a întâmplat acum 2000 de ani, dar acum aţi acceptat aceasta.

La fel s-a întâmplat şi cu vindecarea: voi aţi fost vindecaţi când a murit El, dar aţi acceptat-o acum. Calea originală este prin propovăduirea Cuvântului, deoarece „credinţa vine în urma auzirii Cuvântului.” Pe lângă aceasta, Dumnezeu a lăsat în biserică daruri, ca toţi să avem o şansă, pentru că vrea „ca nici unul să nu piară ci să avem viaţa veşnică.”

Haideţi să vedem ce a făcut Isus în timpul Lui. Mulţi dintre fraţii de pe câmpul Evangheliei îi ung pe bolnavi, îşi pun mâinile peste ei şi se roagă. Este exact ceea ce a spus Dumnezeu.

Acesta este darul vindecării. Ei au credinţă. Şi ce fac? Se luptă cu vrăjmaşul prin credinţă. Fac aceasta pentru a mări credinţa oamenilor. Astfel, unii îşi pun mâinile peste bolnavi; alţii îi ung cu untdelemn şi se roagă pentru ei. Este exact ce spune Scriptura.

Aceasta este slujba lor şi aşa fac. În ce mă priveşte, darul şi chemarea mea nu stă în punerea mâinilor. Cuvântul spune că tu te naşti cu aceste daruri; ai venit în lume cu ele. Pentru mine a vedea o vedenie este la fel de simplu ca şi cum ai bea un pahar cu apă când îţi este sete. Dar nu am nici un amestec: totul vine prin credinţa voastră. Înţelegeţi?

Dacă acest Înger vine pe platformă, El nu va da greş; şi nu a greşit niciodată. Acesta este motivul pentru care mă încred în El. Deci cea care lucrează este credinţa voastră, deoarece Isus spunea: „Eu nu fac nimic de la Sine; ci fac doar ce-Mi arată Tatăl.”

Dar când femeia cu scurgerea de sânge s-a atins de haina Lui, Isus a slăbit în putere şi a spus: „Cine M-a atins? Din Mine a ieşit o putere..” apoi a privit în jur, a văzut-o şi i-a zis: „Credinţa ta te-a mântuit.”

Femeia aceea folosea darul lui Dumnezeu prin intermediul lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Este adevărat?

Dar Dumnezeu I-a dat o vedenie. Când El a trecut pe lângă şchiopi şi ologi, nu a vindecat pe nici unul afară de cel de pe targă. Când L-au întrebat în Ioan 5, El a răspuns: „Adevărat, adevărat, vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El face doar ce vede pe Tatăl făcând, şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai… Tatăl lucrează şi Eu de asemenea lucrez, dar nu fac decât ce-Mi arată Tatăl.” (Ioan 5.19 – parafrazare).

Aceasta nu înseamnă că sunteţi vindecaţi, ci este dovada că o acceptaţi. Puteţi s-o acceptaţi crezând Cuvântul chiar acum. În marea Sa îndurare, pentru că Dumnezeu nu voia să fii bolnav, a lăsat în biserica Sa tot felul de daruri prin care să-ţi crească credinţa; să vă facă să credeţi că El este prezent.

Când a fost pe pământ, El avea puterea de a cunoaşte gândurile. Este adevărat?

Femeii care a venit la fântână, i-a spus: „Dă-Mi să beau!”  Voi ştiţi povestirea.

Ea a răspuns însă: „Nu se cade ca un evreu să stea de vorbă cu o samariteană.”

Dar El a continuat discuţia ca să intre în legătură cu duhul ei şi apoi i-a spus ce problemă avea:

„Du-te şi adu-l pe bărbatul tău.”

„Nu am bărbat.”

„Aici ai spus adevărul, pentru că cinci bărbaţi ai avut…”

Priviţi acum ce I-a spus femeia acestui necunoscut: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, va face aceste lucruri. dar cum ai ştiut de problema mea? Cine eşti Tu, căci acesta este semnul lui Mesia?”

Şi El a răspuns: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt El.”

Atunci femeia a lăsat găleata la fântână şi a alergat în cetate strigând: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. (Desigur, era foarte mişcată). Vedeţi? El i-a spus doar acel lucru, dar Dumnezeu putea să descopere totul. Credeţi aceasta?

Dacă Isus a înviat din morţi, înseamnă că este viu. Şi El a spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă şi mai multe, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12).

Este adevărat?

 „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea (aceştia sunt necredincioşii), dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu (pronume personal) voi fi cu voi şi în voi (Cât timp? Doar în epoca apostolilor?) până la sfârşitul lumii.” Pentru că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Fie ca Domnul să ne binecuvânteze.

Slujba fratelui Roberts şi a fratelui Jaggars este să pună mâinile peste bolnavi, să intre în contact cu ei, dar pe mine Dumnezeu nu m-a trimis pentru aceasta. El m-a trimis cu dar divin prin care să fie pus în evidenţă sau să dovedească audienţei că Isus Hristos este în mijlocul oamenilor şi că ei trăiesc privind spre Calvar. Aceasta este diferenţa. Nu este nevoie de punerea mâinilor: ci privesc, cred şi primesc.

Slujba mea este o slujbă a credinţei, în timp ce slujba lor este una a punerii mâinilor şi a alungării duhurilor rele. Ei iau trei sau patru sute de oameni într-o seară, pe când eu iau doar trei sau patru. Aceasta este diferenţa. Dar dacă El dovedeşte că Isus a înviat din morţi şi este aici, în mijlocul nostru, ar trebui să acceptaţi cu toţii, în conformitate cu Scriptura care spune că este pentru oricine vrea să vină. Este adevărat?

Mi s-a spus că s-au împărţit numere de rugăciune. Litera „Q”. Voi ştiţi că nu voi reuşi să vă chem pe toţi, dar voi lua câţiva. Numerele de rugăciune au pe ele poza mea şi un număr, iar pe spate este o literă. Acum este „Q”. Să vedem cine are Q1. tu, doamnă? Vino aici. Cine are Q2? În ordine, domnule, vino aici. Mai repede. Cine are Q3? Uitaţi-vă şi la numărul vecinului vostru, poate nu aude, nu vede sau nu poate vorbi. În ordine. Q5? Poate este cineva care nu aude. Da, acolo în spate.

Q6, Q7? Da. Bărbatul indian are Q8? Bine. Mai departe: 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15?

În timp ce ei se aliniază în rândul de rugăciune, vreau să vă întreb ceva. Câţi din voi nu au numere de rugăciune şi totuşi cred solemn că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care a murit şi a înviat ca să vindece orice boală? Ridicaţi mâinile ca să văd. Domnul să vă binecuvânteze.

Eu fac aceasta prin meritele Domnului Isus, prin mărturia Duhului Său cel Sfânt. Dacă veţi privi în felul acesta şi veţi crede din toată inima; dacă veţi scoate tot scepticismul din mintea voastră: „O, îmi este foarte greu să cred că Isus a înviat din morţi şi că Cel care acţionează aici este Duhul Lui!” şi veţi accepta Duhul lui Dumnezeu, veţi vedea cum El se va întoarce spre voi şi va spune că sunteţi vindecaţi sau va îndepărta orice altă problemă aţi avea.

Vă rog să staţi liniştiţi şi să nu vă mai mişcaţi în timpul cât ne vom ruga pentru aceşti oameni. Aici sunt şi câteva batiste. Vreţi să vă plecaţi capetele împreună cu mine?

Tatăl nostru ceresc, lasă îndurarea Ta peste aceste batiste care îi reprezintă pe cei ce sunt bolnavi sau în nevoi, şi dă fiecărei persoane peste care se vor pune, ceea ce au nevoie. Eu mă unesc cu ei în rugăciune şi spun: „Doamne Isuse, ai milă şi răspunde cererilor lor!” pentru că Te rugăm aceasta în Numele Lui. Amin.

Acum aş vrea să vă rog ceva. Ştiu că pentru tineri este greu, deoarece şi eu am fost tânăr. Ştiu că vă este greu să staţi nemişcaţi, dar vă rog să o faceţi pentru Domnul Isus şi pentru oamenii care sunt în rând. Vedeţi voi, fiecare sunteţi un duh, iar eu trebuie să intru în legătură cu acel duh…poate este mama sau tatăl tău, şi ei doresc să fie vindecaţi. Poate este prietenul tău, iar atunci când vă întoarceţi, vă mişcaţi sau vă plimbaţi, Duhul Sfânt este îndepărtat de peste el. Nu vă pot explica mai clar, dar vă rog să credeţi ceea ce spun. Staţi liniştiţi şi urmăriţi cu atenţie ceea ce va face Domnul.

Dumnezeule Atotputernic, vino pentru următoarele minute în mijlocul nostru. Eu sunt obosit, sunt istovit, dar Cuvântul pe care ni L-ai dat, Doamne, în micuţa predică din seara aceasta, ne-a învăţat să ne despărţim de necredinţă.

Tată, vino şi primeşte-i la tronul Tău pe toţi aceia care Te-au acceptat ca Mântuitor personal. Vino acum, pentru ca credinţa să fie întărită cu semnele şi minunile Domnului Isus cel înviat. Fă aceasta, pentru că noi le-am spus oamenilor că eşti viu şi eşti aici.

Ia sub stăpânirea Ta trupul acesta nevrednic şi obosit. Eu cred în Tine şi Te rog să faci ca fiecare persoană de aici să se supună Duhului Sfânt, astfel ca credinţa lor să poată vorbi, iar Duhul Tău să poată veni la slujitorul Tău şi să facă ceva care să-i ajute să creadă.

Dă-ne aceasta, Tată, pentru că o cerem în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Acum, iau sub controlul meu fiecare duh, pentru slava lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos.

Vă rog să fiţi cât se poate de respectuoşi.

Prieteni, Duhul Sfânt se mişcă chiar acum printre noi. Este Îngerul din această fotografie. Aici este un epileptic care strigă. Aceasta am văzut. Aş vrea să vă ţineţi copiii lângă voi, pentru că duhurile rele pot trece de la un om la altul. Nu ştiu exact unde este, dar se află în sală. Credeţi din toată inima şi staţi liniştiţi. Să faceţi tot ce vă spune El. Nu mai pot vorbi cu voi pentru că ungerea este deja peste mine.

Fiţi respectuoşi! Imediat ce se va încheia serviciul acesta, fratele mă va duce afară, aşa că Dumnezeu să fie cu voi şi să vă binecuvânteze.

Aici este o doamnă care doreşte să ne rugăm pentru ea. Crezi din toată inima? Deoarece eşti prima persoană pentru care mă voi ruga, aş vrea să vorbesc puţin cu tine. Voi face aceasta numai ca să intru în legătură cu duhul tău. Ştiu că eşti creştină pentru că ai un duh binevoitor. Nu ştiu de ce te afli aici, dar dacă doreşti vindecare, El nu o poate face pentru că a făcut-o deja. El ar putea să spună sau să facă ceva care să te ajute s-o accepţi prin credinţă, este adevărat? Sigur că da.

Dacă Isus este viu, El o cunoaşte pe femeia aceasta. Eu nu o cunosc, dar El o cunoaşte; eu nu ştiu de ce a venit aici, dar El ştie. Dacă va descoperi ceva din viaţa ei, ea va şti dacă este adevărat sau nu, nu-i aşa? Iar voi veţi fi martori. Noi toţi Îi vom fi recunoscători dacă va face aceasta.

Câţi dintre cei prezenţi vor spune: „Aceasta va fi o încredinţare pentru mine şi voi crede din toată inima.” Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Soră, voi vorbi puţin cu tine. După cum ai spus şi tu, noi nu ne cunoaştem. Văd că ai cartea mea. Sper că te-ai bucurat citind-o. Te-ai bucurat? Mă bucur.

Acum vorbesc cu tine aşa cum a vorbit Domnul nostru cu femeia de la fântână. Când i-a spus: „Dă-Mi să beau!” încerca de fapt să lege o conversaţie cu ea.

Tu ai un duh uman, şi eu la fel; şi amândoi suntem creştini. Dacă ceva nu este în ordine, duhul tău ştie aceasta. Tot aşa ştie Duhul Sfânt. Şi dacă Dumnezeu mi-a dat un dar, cele două duhuri vor lucra împreună. Înţelegi? Atunci El va vorbi prin mine şi îţi va spune dacă vei primi sau nu; dacă e aşa sau altfel şi, desigur, credinţa ta va face aceasta. Eu nu pot s-o fac, credinţa ta trebuie să o accepte.

Tu vei şti dacă El va face aceasta. Şi pentru că nu te cunosc, vei şti că lucrul acesta vine dintr-o putere, este adevărat? Aşa este. Deci va trebui să accepţi că este puterea Domnului Isus.

Doamna este conştientă că se întâmplă ceva şi că se află în prezenţa Cuiva mai mare decât un om. Între doamnă şi mine se află Lumina. Femeia aceasta are ceva la gât. Este o boală la gât şi la nas şi doreşti să ne rugăm pentru aceasta. Dacă este adevărat, ridică mâna. Orice a spus El este adevărul. Cu cât voi vorbi mai mult cu ea, voi afla mai multe.

Voi continua să vorbesc cu ea ca să văd dacă Duhul Sfânt va spune şi altceva. Ştiu că crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu pentru că ai un duh minunat.

Da, tu ai fost într-o adunare de-a mea şi ai fost vindecată. Da, ai fost vindecată de gât şi de nas. Acum boala ţi-a ajuns la plămâni şi a fost cauzată de o arsură, o arsură cu acid.

Ai fost plecată în călătorie într-o ţară unde este ceva ce împroaşcă… Da, pe deasupra ta a trecut un avion care te-a stropit cu ceva.

Aceasta s-a întâmplat în Texas, aproape de Houston şi substanţa aceea ţi-a ajuns în plămâni, iar vechea boală a revenit. Acesta este adevărul. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Numele tău este Rush şi locuieşti la 110 North 11 Avenuve. Aşa este. Du-te acasă, soră, credinţa ta te-a vindecat.

Credeţi, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede. Fiţi respectuoşi! Fiţi respectuoşi cu adevărat!

Doamna care stai aici cu mâna ridicată şi te rogi, crezi în El? vrei să scapi de problema pe care o ai la cap, este adevărat? Crezi că Domnul Isus te va face bine? Da? Bine. Pune-ţi mâna pe femeia de lângă tine care stă şi ea cu mâna ridicată. Ea are tensiune. Domnul Isus v-a vindecat. Credinţa ta a făcut aceasta. Domnul să te binecuvânteze.

Tu eşti următorul pacient, doamnă? Crezi că Isus a înviat din morţi? Eşti conştientă că se petrece ceva? Este Îngerul Domnului. Tu ai o umflătură, este ceva rău. Ceva ce creşte. Văd cum celulele se dezvoltă în stomac. Crezi că Cel ce vede toate lucrurile şi le cunoaşte pe toate, va lua aceasta de la tine? Vino în faţă pentru binecuvântare.

Doamne Isuse, binecuvântează această femeie şi ia blestemul de la ea în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Nu vă îndoiţi, ci credeţi din toată inima.

Doamnă, crezi din toată inima? Crezi că Dumnezeu m-a trimis ca slujitor al Său?

O, ce s-ar putea întâmpla în audienţă dacă oamenii ar avea această credinţă minunată!

Uită-te puţin la mine, doamnă. Tu ai cancer la piciorul stâng, mai jos de genunchi. Crezi că Isus te va vindeca? Că te-a vindecat deja? Dumnezeu să te binecuvânteze.

… Crede din toată inima şi Dumnezeu te va face bine. Parcă te-am mai văzut undeva, doamnă. Nu ştiu. Oricum, ai venit aici pentru ceva.  Nu cu mult timp în urmă ai avut o umblătură la una din încheieturi. Este ascunsă, dar nu va mai trebui s-o ascunzi. Tu eşti interesată de cineva: este vorba de mama ta. Ea are tensiune ridicată, este adevărat? Şi soţul tău este bolnav. El are artrită şi ceva la stomac. Crezi, ca să primeşti ceea ce ai cerut?  Dacă vei crede în Domnul Isus, vei primi tot ceea ce ceri, pentru că toate lucrurile sunt posibile pentru cel ce crede.

Aici este un epileptic… tu eşti, frate. Credinţa ta L-a atins acum. Lângă tine stă un bărbat cu hernie, care se roagă să fie vindecat şi el. Este adevărat, domnule?

Şi doamna care stă aici, are hernie. Cea care stă la spatele tău. Femeia mexicană… Da.

Vreţi să fiţi vindecaţi? Atunci ridică-te în picioare, domnule. Atotputernicule Dumnezeu, îl condamn pe acest vrăjmaş în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău, pentru ca ei să fie bine. Amin. Să nu vă îndoiţi, ci credeţi!

Tu eşti următorul pacient? Vino. Doamnă, crezi din toată inima? Eşti conştientă că se petrece ceva şi parcă eşti supărată puţin pentru că stai în Prezenţa Lui. Ai o stare nervoasă şi probleme cu sinusurile. Ai şi o problemă domestică pe care nu vrei s-o spun cu voce tare, este adevărat? Trăieşti aici în Phoenix, aşa-i? Şi locuieşti la nr. 3046, Garfield.   Du-te acasă liniştită, căci vei găsi lucrurile schimbate. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Dar tu, doamnă? Crezi din toată inima? Ţi se pare foarte ciudat locul unde te afli acum. Eu nu îţi citesc gândurile, ci eşti în Prezenţa Lui. Eşti pe moarte, iar boala ta este la gât. Ai cancer la gât, iar motivul pentru care ţi se pare ciudat locul în care te afli este că eşti catolică.  Crezi că Domnul Isus îţi poate cruţa viaţa? Eşti de acord să Îl slujeşti pentru tot restul zilelor tale? Vino în faţă.

Atotputernicule Dumnezeu care l-ai înviat pe Isus din morţi, cruţă viaţa acestei femei în timp ce eu osândesc acest cancer, şi fă să o părăsească chiar acum, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Crezi? Înţelegi engleza? Dacă Domnul îmi va spune care este problema ta, vei accepta vindecarea ta? Tu ai diabet. Crezi că Domnul Isus îl poate lua din trupul tău? Vino aici.

Tată Dumnezeule, te rog să o vindeci. Ajut-o să meargă chiar acum la Calvar pentru o transfuzie de sânge, şi astfel să fie bine în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Dumnezeule, dă-i şi fratelui meu drag ceea ce cere.

Vino, doamnă.  Vrei să scapi de acea artrită? Urcă pe platformă, spune: „Isus” şi bate din picior. În ordine. Crede din toată inima. Aşa este.

Da, vino. Crezi în El? tu ai astmă, iar aceasta îţi afectează şi stomacul. Aşa este. Vrei să scapi de aceasta? Acceptă-L pe Isus Hristos ca Vindecătorul tău.

Dumnezeule, condamn acest demon care îl chinuie, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Du-te şi crede.

Vrei să scapi de acea problemă femeiască?  Bine. Ridică mâinile. Dacă crezi, scurgerea se va opri în noaptea aceasta. În Numele lui Isus Hristos. Amin.

În ordine. Vino, doamnă.

Este o mamă cu părul cărunt, care suferă de colită… Probleme la colon…. Stă acolo în capătul rândului şi se roagă. Crezi că Isus te va face bine şi te va curăţa? În ordine. Da. Crezi că Isus Hristos te-a vindecat? Dacă crezi, poţi avea vindecarea. Amin.

Cineva care stă în faţa ta, are probleme tot cu colonul. Crede din toată inima şi vei avea vindecarea. Dumnezeu să te binecuvânteze. Poţi s-o ai pentru că credinţa ta te-a vindecat. Amin.

Vrei să mergi să mănânci un hamburger?  Crezi că Domnul Isus va îndepărta problema pe care o ai la stomac? Doamnă, tu ai crize de nervozitate. Treci printr-o perioadă din viaţă în care nimic nu merge bine. Ai ulcer, dar du-te şi mănâncă-ţi cina pentru că Isus Hristos te face bine.

Crezi că Dumnezeu te-a vindecat de astmă? Bine. Atunci du-te, bucură-te şi spune: „Lăudat să fie Domnul!”

Vino. Oricare ar fi problema: boala de inima sau ceva, Dumnezeu poate s-o vindece. Crezi aceasta? Atunci du-te şi fii vindecat în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vino, doamnă. Crezi din toată inima? Isus Hristos te-a vindecat de boala de stomac. Du-te şi mănâncă-ţi cina. Crezi? Este ciudat că am spus „boala de stomac”, este adevărat? Pe lângă aceasta, ai probleme şi cu sinusurile. Şi vrei să mă rog şi pentru fiica ta care este posedată de duhuri rele. Este adevărat? Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi primeşte ceea ce ai cerut.

Credeţi din toată inima în El? Dacă credeţi şi faceţi tot ce vă spun să faceţi, nu mai trebuie să veniţi în rândul de rugăciune.

Ridicaţi-vă în picioare şi în Numele lui Isus Hristos, scot afară orice diavol din prezenţa acestor oameni.

Dumnezeule Atotputernic, binecuvântează această audienţă în Numele lui Isus Hristos…

                  – Amin –