DÂND TOTUL PENTRU RĂSCUMPĂRARE

Să deschidem Bibliile la Filipeni 3.4-8:

„Măcar că eu aș avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământești. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământești, eu şi mai mult;

 eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin, evreu din evrei; în ceea ce privește Legea, fariseu;

în ceea ce privește râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.

Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. 

Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos.”

Acesta este un pasaj din Scriptură pe care-l cunoaștem destul de bine, și vedem că apostolul Pavel începe să vorbească aici despre câteva lucruri care au fost în viața lui trecută, care-i puteau oferi încredere, unele dintre ele fiind, fie poziții privilegiate, fie realizări în propria viață. Aici el a împărtășit toate acestea, dar a spus că a socotit totul ca un gunoi, le-a pierdut pe toate, ca să-L câștige pe Hristos. Pentru El, a meritat să-și piardă reputația, a meritat pierderea prestigiului, a poziției pe care o avea sau a privilegiilor sale. Câștigarea lui Hristos a meritat pierderea tuturor lucrurilor.

Noi știm că Pavel a primit acest nume. Pavel a fost urmărit, a fost bătut și a avut toate acele probleme. Eu cred că noi nici măcar nu știm unele detalii din viața sa: poate a fost respins de propria sa familie, poate frații, părinții sau ceilalți din familie, poate vechii prieteni s-au despărțit de el. Noi nu știm cât l-a costat, dar un lucru știm sigur, că l-a costat, iar el a crezut că a meritat să piardă tot pentru a-L câștiga pe Hristos. El spune în versetele 17-18:

„Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. 

Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos.”

Pavel nu a încercat să-și păstreze viața și să-L aibă pe Hristos, el nu a încercat să țină câte un picior în ambele lumi, să fie în același timp în biserica lumii și în Hristos, astfel încât să poată merge oriunde era convenabil și să culeagă beneficii de la ambele. Înțelegeți ce spun? El și-a luat un angajament, a luat o decizie și a renunțat la tot ce a avut și la tot ce era, și a ales o singură cale: pe Hristos, iar când a făcut aceasta, a pierdut tot, dar el  a spus că a meritat.

În dimineața aceasta, am o mulțime de gânduri în inima mea și știți că de obicei mă gândesc la un titlu, dar acum nu am nici o idee despre un titlu. Astăzi sunt atât de plin și doar o să mă încred în Dumnezeu. Vreau să mă relaxez  și să trec pe un alt canal, într-o altă viteză și am să-L las pe Dumnezeu să toarne; am să-L las să facă orice vrea El să facă, iar la sfârșit vom vedea ce titlu vom pune. Voi puteți pune un titlu pe notițele voastre, dar s-ar putea ca eu să-l numesc altfel. Oricum, este Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

În mesajul Influență, fratele Branham a spus:

„Dumnezeu încearcă să găsească o persoană pe care să pună mâna. El a făcut întotdeauna aceasta. Astfel, dacă mergeți în Biblie, veți vedea că El a găsit un Isaia, un Ieremia şi aşa mai departe. El l-a găsit pe Samson într-o zi, dar acesta şi-a dat puterea lui Dumnezeu şi inima Dalilei.

Tu trebuie să-I dai lui Dumnezeu tot ce ai: respectul tău, închinarea, tot ce ești. Stați în umilință şi fiți un nimic, fiindcă aceasta vrea Dumnezeu de la noi. Aceasta este adevărata umilința.”

Adevărata umilință este să-I dăm totul lui Dumnezeu, adevărata umilință nu este să te comporți smerit. Știți, eu nu predic cu adevărat despre umilință, dar este o temă care apare. Noi privim la umilința reală, dar există și o umilință falsă, iar umilința falsă este o bază falsă a ta. „Ei bine, eu sunt nimic, eu nu sunt bun de nimic.” Știți, poate fi adevărat, poate fi o umilință adevărată, te privești cu adevărat așa, dar dacă spui acele lucruri, iar în viața ta sunt părți în care nu te predai Cuvântului, în realitate nu ești umil, ci ești mândru. Adevărata smerenie este supunerea față de Cuvântul lui Dumnezeu, iar atunci te gândești că nimic nu are valoare, ideile tale nu au nicio valoare, ci Cuvântul are toată valoarea. Umilința adevărată este poziționarea ta corectă în Cuvânt.

Așadar, umilința adevărată nu înseamnă să faci afirmații auto-înjositoare, deoarece poți să faci acele afirmații și să nu fii umil deloc. Smerenia adevărată nu se referă la statistici de auto-înjosire, smerenia adevărată se referă la o înțelegere absolută a locului în care te afli în Programul lui Dumnezeu. Tu și eu, acum vorbesc despre partea naturală, deci, partea naturală care este în tine nu este un lucru bun; gândirea ta, conceptele tale, rațiunea ta, sentimentele tale, toate sunt complet eșuate și de multe ori vor fi contrare lucrurilor lui Dumnezeu. Ele nu pot fi Lumina roșie, nu pot fi de încredere, așa că voi renunța la toate acestea pentru Cuvânt, apoi mă voi supune Cuvântului, care este adevărata umilință, chiar dacă nu faci afirmații auto-înjositoare, chiar dacă nu umbli spunând: „Nu sunt bun de nimic, nu sunt nimic, nu pot să fac nimic.” Nu trebuie să spui nimic din toate acestea, pentru că umilința este o predare deplină în fața lui Dumnezeu.

Aceasta este numai o parte din ceea ce vreau să privim, dar acum vreau să merg la Cartea Esterei capitolul unu. Noi am vorbit foarte mult despre Estera, dar cred că încă sunt multe de predicat de aici. Eu cred că Cuvântul lui Dumnezeu este stratificat și veșnic și nu vom ajunge niciodată la capătul Lui. Amin. Estera 1.5 și 10:

„După ce au trecut aceste zile, împăratul a dat întregului popor care se afla în capitala Susa, de la cel mai mare până la cel mai mic, un ospăț, care a ținut șapte zile, în curtea grădinii casei împărătești.”  Deci împăratul a dat la palat un ospăț care a ținut șapte zile. Să mergem la versetele 10-12:

„A șaptea zi, pe când inima împăratului era veselă de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona, Bigta, Abagta, Zetar şi Carcas, cei șapte fameni care slujeau înaintea împăratului Ahașveroș,

să aducă în fața lui pe împărăteasa Vasti cu cununa împărătească, pentru ca să arate frumusețea ei popoarelor şi mai-marilor săi, căci era frumoasă la chip.

Dar împărăteasa Vasti n-a vrut să vină când a primit prin fameni porunca împăratului. Şi împăratul s-a supărat foarte tare, s-a aprins de mânie.”  

Așadar, avem o sărbătoare de șapte zile, care este un tip al celor șapte epoci ale Bisericii, iar în a șaptea zi a sărbătorii, în ziua a șaptea, împăratul i-a trimis pe cei șapte fameni ai săi, care sunt cei șapte îngeri, cei șapte mesageri…

Când am văzut acel Nor, toți cei șapte mesageri erau în Nor. Corect? Deci, în a șaptea zi, el i-a trimis pe cei șapte fameni s-o aducă pe împărăteasa Vasti, care este un tip al lumii bisericești denominaționale, dar Vasti a refuzat să vină la împărat în a șaptea zi a acelei mari sărbători. Este exact locul în care ne aflăm în acest timp. Amin. În cea de-a șaptea epocă a Bisericii, Dumnezeu i-a trimis pe cei șapte mesageri după biserica Sa, după Mireasă, dar biserica formală a refuzat.

Să trecem la capitolul 2.1:

„După aceste lucruri, când s-a potolit mânia împăratului Ahaşveroş, s-a gândit la Vasti, la ce făcuse ea şi la hotărârea luată cu privire la ea.

Atunci, cei ce slujeau împăratului au zis: „Să se caute pentru împărat niște fete fecioare şi frumoase.

Împăratul să pună în toate ținuturile din împărăția lui dregători însărcinați să strângă pe toate fetele fecioare şi frumoase, în capitala Susa, în casa femeilor, sub privegherea lui Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor, care să le dea cele trebuincioase pentru gătit.

Şi fata care-i va plăcea împăratului să fie împărăteasă în locul lui Vasti.” Părerea aceasta a fost primită de împărat şi așa a făcut.”

Noi suntem foarte familiarizați cu povestea aceasta, așa că nu vom intra în detalii, dar vedem că el a trimis slujitorii să adune toate fecioarele tinere și frumoase și aceasta arată că sunt chemați mulți dar puțini sunt aleși. Ele au venit la momentul respectiv pentru a o înlocui pe Vasti. Ideea este că biserica, biserica denominațională oficială a refuzat chemarea Împăratului în ziua a șaptea. Și El a spus: „Mergeți, adunați fecioare, pe cele care sunt neîntinate. Mergeți și adunați fecioare tinere!” El și-a trimis slujitorii să cheme fecioarele; și după ce le-a adunat, a urmat un proces de purificare, iar la sfârșitul perioadei de purificare, aveau să fie prezentate înaintea împăratului, și împăratul avea să facă alegerea, s-o aleagă pe cea care-i va plăcea.

Astfel, acum avem toată scena pregătită pentru viața noastră, pentru unde suntem, deoarece știm că ne aflăm în ziua în care biserica oficială a refuzat chemarea Împăratului, în ziua a șaptea. Cei șapte trimiși au venit, cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu au venit cu Mesajul prin cele șapte epoci ale Bisericii, dar ea L-a refuzat. Însă Dumnezeu o caută pe aceea pe care o va numi Mireasă. Deci, ei au adunat tinerele fecioare frumoase cu scopul ca împăratul să caute o împărăteasă, el căuta împărăteasa lui. Vasti credea că ea este împărăteasa, dar s-a dezonorat singură și nu a fost demnă de acest titlu, de aceea, acum împăratul căuta o împărăteasă, o mireasă, o soție. Deci, tot acest proces este despre împărat în căutarea unei soții.

Să mergem la versetul 12:

„Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se șase luni cu untdelemn de mirt şi șase luni cu miresme de mirozne femeiești.

Așa se ducea fiecare fată la împărat. Şi, când trecea din casa femeilor în casa împăratului, o lăsau să ia cu ea tot ce voia.

Se ducea seara, şi a doua zi dimineața trecea în a doua casă a femeilor, sub privegherea lui Şaaşgaz, famenul împăratului şi păzitorul țiitoarelor împăratului. Nu se mai întorcea la împărat, decât când ar fi dorit împăratul şi ar fi chemat-o pe nume.

Când i-a venit rândul să se ducă la împărat, Estera, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, n-a cerut decât ce a fost rânduit de Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.

Estera a fost dusă la împăratul Ahaşveroş, în casa împărătească, în luna a zecea, adică luna Tebet, în al șaptelea an al domniei lui.

Împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei şi ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete. I-a pus cununa împărătească pe cap şi a făcut-o împărăteasă în locul lui Vasti.

Împăratul a dat un mare ospăț tuturor domnitorilor şi slujitorilor lui, un ospăț în cinstea Esterei. Cu prilejul acesta a ușurat sarcinile ținuturilor şi a împărțit daruri cu o dărnicie împărătească.”

  Sunt atât de multe lucruri despre care aș vrea să vorbesc și despre care am vorbit, și sunt sigur că în timp ce citim, mintea voastră este străpunsă de toate lucrurile pe care le-am scos de aici în trecut. Dar acum vreau să privesc la aceasta și să arăt unde suntem, pentru că atunci când sunt chemate aceste tinere fete fecioare, cum am spus, mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. Aici, au fost chemate multe, dar numai una a fost aleasă.

Acum, oh, aceasta este un fel de situație ca,  „Biruiesc sau mor”. Toate au fost adunate împreună, dar nu știm dacă adunarea lor s-a făcut la libera lor alegere sau împotriva liberei lor alegeri. Nu știu ce s-a întâmplat în ziua aceea, dar vă puteți imagina că atunci când a ieșit porunca, decretul, că împăratul caută o altă împărăteasă și că trebuie să meargă toate fetele fecioare, vă puteți imagina câți oameni au stat să fie primul la rând pentru aceasta, câte tinere fecioare din împărăție au vrut să fie la acea chemare, câte au vrut să meargă și au dorit să aibă șansa de a deveni următoarea împărăteasă.

Astfel, s-au trimis mesageri și au fost aduse la palatul împărătesc de la Susa, unde au fost date în custodie lui Hegai, famenul împăratului, care era un slujitor al împăratului. Și famenul împăratului le-a spus lucrurile de care aveau nevoie pentru purificare, deoarece nu puteau merge direct la împărat înainte de a fi întâi purificate sub privirea atentă a lui Hegai. Amin.

Prin fratele Branham, ni s-a dat Apa Cuvântului pentru purificare, ca să fim purificați pentru a ajunge la unirea cu Împăratul.

Așa că ele au trecut printr-un proces de purificare care dura douăsprezece luni. Și pe măsură ce au trecut prin aceasta, nu știu exact ce le spunea Hegai, dar el le dădea lucrurile necesare, instrucțiunile și tot ce aveau nevoie pentru purificare. Sunt sigur că le dădea instrucțiuni chiar și despre cum să se apropie de împărat, eticheta și procedura deoarece, fiind adunate din toată împărăția, aceste fete nu au fost crescute în palate împărătești, nu au fost crescute în palatul din Susa. Deci, fără îndoială, le-a dat instrucțiuni despre cum trebuia abordat împăratul, abordarea corectă a împăratului, conduita, ordinea și doctrina. Amin. Ați înțeles?

Așadar, ele au trecut prin acest proces, dar pe măsură ce treceau prin acest proces, toate știau că numai una singură avea să fie împărăteasă. Știți cum spune apostolul Pavel: noi toți alergăm într-o cursă, dar nu alergăm ca unul neantrenat sau nedisciplinat, ci eu alerg ca să primesc premiul. Toți aleargă, dar numai unul primește premiul, așa că alergați cursa astfel încât să puteți obține premiul. Pavel a dat această instrucțiune. Dacă în acea zi va primi trofeul o singură persoană, tu alergi ca și cum ai fi cel care îl va primi. Amin? El leagă aceasta de slujirea lui Hristos. Corect? Așa L-a slujit Pavel pe Hristos, el a renunțat la orice altceva, s-a apucat de Hristos și s-a ținut de El, chiar dacă a fost părăsit de prieteni, chiar dacă era urmărit de evrei ca să-l ucidă cu pietre sau era respins de compatrioții săi. El voia să-L aibă pe Hristos indiferent ce avea de pierdut. 

Astfel, el ne îndeamnă să alergăm cursa pentru a câștiga, nu doar pentru a participa la cursă. Mă rog ca Domnul să mă ajute să mă relaxez și să las totul să curgă.

 Aceasta nu înseamnă să spui: „Eu sunt în biserică; eu sunt în Mesaj; eu urmez slujba lui William Branham.” Tu alergi această cursă ca să fii Mireasa, nu ca să fii în biserică, nu ca să fii în Mesaj, nu ca să fii asociat cu Rut. Amin? Noi trebuie să alergăm diferit. Aceasta nu este o cursă, o plimbare la biserică, nu este un eveniment social, ci este oportunitatea, șansa mea de a intra în contact cu Împăratul și de a fi ales să fiu Mireasa Lui. Aceasta înseamnă: „Biruiești sau mori; aceasta este: totul sau nimic; aceasta înseamnă că o jumătate de drum nu este bine.

 Eu nu știu câte fecioare erau în cele o sută douăzeci și șapte de provincii, nu știu dacă a fost luată câte una din fiecare din cele o sută douăzeci și șapte de provincii; nu știu cum le-au ales, dar au fost un număr mare de fete. Știți, voi cunoașteți natura umană, adică trăiți în ea, sunteți înconjurați de ea; dacă nu sunteți treziți la aceasta, doar deschideți ochii pentru că este peste tot în jurul vostru.

Au luat multe fecioare tinere care aveau o singură șansă să fie împărăteasă, așa că mă întreb dacă a existat concurență; mă întreb dacă a existat vreo gelozie; mă întreb dacă a existat vreo ceartă sau dacă a existat vreo bârfă. Probabil că nu, aceștia erau toți oameni perfecți, știți. Mă întreb dacă exista cineva care încerca să obțină ceva avantaj față de alta, pentru că, știți care era locul doi? Casa concubinelor, acolo se opreau toate și poate nu vor mai veni niciodată în prezența împăratului.

Așa că nu era: „Da, vom fi toate fericite, îl vom vedea pe împărat împreună.” Toate aveau să-l vadă pe împărat, dar numai una dintre ele urma să fie aleasă; una singură. Astfel, când vine vorba de întâlnirile pentru purificare și de instrucțiunile lui Hegai, puteți vedea cât a fost de important să fii atent la ceea ce spunea el, să asculți și să încerci să înțelegi. Când el trece la purificare, tu vrei să fii acolo în procesul de purificare. S-ar putea să fii unul dintre primii care au făcut-o. Corect? „Eu aș vrea să fiu prima! Vreau să fiu prima care intră! Vreau să obțin credit suplimentar! Eu vreau să stabilesc condițiile!” „Eu nu vreau să intru prima, pentru că știi, la început nu poți lua decizia, vreau să vin undeva la mijloc.” Vă puteți imagina toate uneltirile care se petreceau? Dar sunt sigur că în perioada aceea de timp, Hegai era mai uns decât orice altă ființă umană de pe fața pământului. El a avut douăsprezece luni cu toate acele femei care îi spuneau că este minunat, și toate își doreau un avantaj. Eu spun: „Oh, poate nu au fost toate așa”, dar dacă natura umană este adevărată, a fost acolo, a fost prezentă.

Mie îmi plac unele dintre afirmațiile pe care le citim în Scripturi. În Estera 2.12 scrie:

„Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor.” Să mergem mai departe la versetul 13:

„Așa se ducea fiecare fată la împărat. Şi, când trecea din casa femeilor în casa împăratului, o lăsau să ia cu ea tot ce voia.”

Așadar, după douăsprezece luni de purificare și instruire sub privegherea lui Hegai, când mergeau înaintea împăratului, li se permitea să ia tot ce voiau. Deci, indiferent  ce doreau, ele alegeau coafura, parfumul… Ei bine, eu nu știu ce au ales ele, dar scrie că le lăsau să ia cu ele tot ce voiau. Astfel, puteți vedea că după douăsprezece luni în această poziție, miza fiind atât de mare și natura umană fiind prezentă acolo, ca oameni puteți vedea că aceste fete puteau începe cu ușurință să-și injecteze propriile idei și să nu facă ceea ce făceau toate celelalte. „Nu vreau să fac exact cum spune Hegai pentru că vreau să am un mic avantaj, așa că voi face o mică reverență aici, voi pune un pic de culoare în plus aici, puțin fler acolo”, dar înainte să-și dea seama, ea a adăugat la instrucțiunile lui Hegai; a adăugat sau a scos ceva spunând: „Ei bine, pare plictisitor dacă toată lumea intră…Eu  trebuie să fac aceasta și trebuie să fac aceea…” Dar noi știm că Estera nu a procedat așa, Estera a luat numai ceea ce a fost hotărât. Ea nu a cerut nimic altceva decât ceea ce a fost hotărât de Hegai, famenul împăratului. Ea a avut încredere în slujitorul împăratului deoarece știa că dacă cineva de acolo îl cunoștea pe împărat, Hegai îl cunoștea.

Și eu vă spun același lucru: dacă la sfârșitul timpului, cineva a știut ce-I place Împăratului, acesta a fost fratele Branham; dacă este cineva care a avut o relație și o înțelegere a Cuvântului, el este cel care a înțeles ce vrea Împăratul, ce dorește, ce caută, după ce privește și de ce se va atașa El.

Estera a avut mai mult caracter decât toate celelalte, pentru că toate aveau voie să ia tot ce doreau, dar ea a avut destulă umilință ca să spună: „Nu știu… Eu nu știu ce vrea împăratul.” Poate că ea nu a fost niciodată la palat, poate nu a fost niciodată în prezența împăratului, poate că ea nu l-a văzut niciodată înainte, dar a avut destul bun simț încât să știe să facă exact ceea ce a spus Hegai. Celelalte femei au putut spune: „Este plictisitor; nu este destul de frumos; aceasta sau aceea nu este destul de…” Ele se îmbrăcau, să zicem, ca să-l impresioneze pe împărat. Dar poate nu era numai ca să-l impresioneze pe împărat, deoarece pe măsură ce atmosfera de întrecere se intensifica… Mă întreb de câte ori au încercat să se depășească reciproc? Natura umană nu se schimbă niciodată.

Hristos este aici unindu-Se cu Mireasa care este purificată prin Cuvânt. Ea este pregătită să vină într-o unire cu Hristos, prin spălarea Apei Cuvântului. Noi avem libertate de alegere liberă și putem să ne prezentăm înaintea lui Hristos în orice fel vrem. Putem adăuga puțin aceasta și putem adăuga puțin aceea, și mă întreb de câte ori încercăm să-L impresionăm pe Împărat? De câte ori încercăm să ne impresionăm unii pe alții sau să ne depășim unii pe alții cu spiritualitatea sau cu darurile noastre; cu aceasta sau cu aceea?

Mă întreb câte biserici încearcă să depășească altă biserică sau câte familii încearcă să depășească o altă familie? Câte surori încearcă să depășească o altă soră, sau frații pe un alt frate: că este mai spiritual și mai spiritual, că are mai multă descoperire, că are mai mult din aceasta, că are o lucrare mai mare? S-au schimbat vremurile cu adevărat? Și deodată, când atmosfera devine favorabilă pentru competiție, mă descurc puțin mai bine și mă prezint pe mine însumi. Ce încercăm să facem? Dintr-o dată încercăm să obținem avantaje unul față de celălalt pentru a obține favoarea Împăratului.

În mintea lor, acele fete credeau că vor obține favoarea împăratului, dar Estera a mers acolo nu ca să se promoveze pe sine, nu ca să-și promoveze darurile, nu ca să facă ceva în plus, ci a intrat acolo exact așa cum i-a spus Hegai, pentru că avea o umilință adevărată. Toate celelalte s-au prezentat cu mândrie, dar ea a mers cu umilință, pentru că a cerut numai ceea ce a fost hotărât de Hegai; ea nu trebuia să-l condimenteze; ea nu trebuia să-l pompeze; ea nu trebuia să-l programeze, nu trebuia să-l dea un dar. Vedeți concepția greșită, percepția că, „Trebuie să mă fac cumva mai atractivă pentru Dumnezeu”?

Estera nu a intrat acolo bazându-se pe senzualitate; ea nu a intrat acolo bazându-se pe ea însăși, pe farmecul ei personal, nu s-a bazat pe stilul ei, pe darurile ei, nu s-a bazat pe lucrurile firești, ci s-a dus acolo bazându-se pe ceea ce i-a spus Hegai; ea a urmat întocmai instrucțiunile famenului împăratului, iar când împăratul a văzut că era diferită de celelalte, a primit imediat trecere înaintea lui.

Noi nu trebuie să ne facem mai prezentabili lui Hristos prin stilizarea lucrurilor, prin umflarea lucrurilor, pompând lucruri, făcând daruri, prelucrând muzică, ca să ai tot ce este mai bun din aceasta, să fii cel mai bun, să fii mai bun decât acesta sau mai bun decât acela. Aceasta este latura firească a vieții bisericești, dar noi nu ne dorim aceasta.

Eu vreau să știu ce a învățat acest profet pentru că el cunoaște mintea lui Dumnezeu și ne-a adus-o în această epocă prin acest dar, iar eu vreau să mă prezint așa cum spune el. Și care a fost acea prezentare? Nu folosind darurile mele pentru a-L impresiona pe Dumnezeu. Dumnezeu nu este impresionat de daruri. Nu încercând să-L impresionez pe Dumnezeu cu predicarea mea; nu încercând să-L impresionez pe Dumnezeu cu cântarea mea; nu încercând să-L impresionez pe Dumnezeu cu mulțimea de oameni pentru care m-am rugat. Aceasta nu-L impresionează pe Dumnezeu, ci ceea ce caută Dumnezeu este cineva care se va supune pur și simplu Cuvântului Său.

Aceasta este ceea ce a căutat împăratul pentru că aceasta nu era în ordine cu Vasti. Probabil a avut o mulțime de daruri. Am observat că era foarte frumoasă; probabil a avut carismă, etichetă și rafinament, era împărăteasă în palat, le-a avut pe toate acestea, dar împăratul a repudiat-o pentru că ea nu i-a ținut cuvântul. Așadar, împăratul nu căuta mai mult, el căuta ceva diferit de Vasti. Dar toate femeile din jur au continuat să încerce să se prezinte ca Vasti. „Pot face pentru mine ceva mai bun decât atât.” Când se ajunge cu adevărat la aceasta, mă refer la miezul problemei, aceste femei s-au dus într-un fel în care să se bucure de ele însele. Când ajungem la miezul problemei, aceasta au crezut ele că era frumos, au crezut că era atractiv, au crezut că era încântător.

Oh, o biserică poate fi vinovată exact de același lucru; noi, ca credincioși, ca indivizi, putem fi vinovați exact de același lucru: de a încerca să ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu într-un fel în care ne place să ne bucurăm și în care credem că este minunat. Dar Estera nu a făcut aceasta.

În mesajul Nunta Mielului, fratele Branham a spus:

„Estera urma să devină mireasă, așa că nu dorea niciuna dintre podoabele lumii. Ea voia să intre la împărat așa cum era. Ea s-a împodobit așa cum s-ar cuveni s-o facă femeile penticostale, cu un duh blând și smerit. Și când toate aceste prime doamne fanteziste au venit cu toate noile lor lucruri caraghioase, împăratul le-a privit și le-a pus în cameră cu concubinele. Dar când a venit Estera în fața lui și el a zărit o licărire din acel duh blajin, smerit și blând, a zis: „Aceasta este! Duceți-vă, aduceți coroana și puneți-o pe capul ei!” Aceasta este tot.”

Tot în mesajul Nunta Mielului, profetul a spus:

„Estera și-a purificat inima înaintea lui Dumnezeu, a umblat cu un duh blând și smerit; Biserica ce urmează să fie Mireasa lui Hristos… Acum, țineți minte că Estera a refuzat podoaba lumească. Pentru a merge înaintea împăratului, ea a luat în inima ei Duhul. Și femeia de astăzi, biserica ce crede că va intra pentru că este mai mare ca număr, este mulțimea cea mai bine îmbrăcată, are cea mai mare organizație, cea mai mare biserică din oraș și astfel de lucruri… O veți rata la un milion de mile dacă vă bizuiți pe aceasta. Acesta este un duh blajin, binevoitor, respectuos față de Cuvântul lui Dumnezeu, spălat cu Apa Cuvântului, iar Cuvântul este în voi. Amin.”

Cum mă prezint eu? Pentru a te prezenta în fața acestui Împărat, a Împăratului Hristos, pentru a primi favoare în ochii Lui, nu înseamnă să te atașezi, nu înseamnă să-ți prezinți darurile, nu înseamnă să lucrezi tu ceva, ci trebuie doar să vii cu smerenie față de lucrarea pe care ne-a dat-o în această zi. Atunci Îi vei atrage atenția și vei primi favoare în ochii Săi, pentru că de mii de ani nu a reușit să găsească oameni care vor rămâne numai cu Cuvântul în timp ce El dă Cuvântul, ci își doresc mereu ceva mai mult.

El le-a dat o țară, dar ei și-au dorit un împărat. Oh, vreau să spun că noi găsim iar și iar și iar lucrurile care s-au întâmplat prin Biblie, și de-a lungul Epocilor Bisericii ei au încercat mereu să facă ceva mai bun, ceva mai strălucitor, mai prezentabil, dar Estera a ajuns la acel moment, „Biruiești sau mori.” Vei fi împărăteasă sau vei fi în casa concubinelor?

Prieteni, și noi ajungem la, „Biruiești sau mori.” Aceasta nu este o biserică, o ordine bisericească; nu este că, „Mă duc la biserică și toți vom fi Mireasă.” Totul se reduce la individual; Când tu vei merge în prezența Împăratului, ori vei fi Mireasă, ori vei fi concubină, un membru al bisericii. Este trist să spun aceasta, dar mă întreb câte concubine sunt în jur?

Ele au avut o experiență cu Domnul, au avut o întâlnire cu Împăratul; fiecare din aceste concubine au avut o experiență cu Domnul și au avut o întâlnire cu Împăratul. Este adevărat că au avut o întâlnire? Amintiți-vă că fratele Branham a spus că tu poți avea botezul Duhului Sfânt și totuși să mori și să mergi în iad. De ce? Pentru că a fost numai asupra duhului, nu a fost asupra sufletului; nu a fost o naștere din nou, nu a adus o Sămânță la Viață; dar a fost același Duh Sfânt. Nu a fost un Duh Sfânt diferit, ci a fost același Duh al lui Dumnezeu. Tu ai intrat în contact și ai avut o experiență cu acel Duh al lui Dumnezeu, dar nu ai fost niciodată conceput  de Cuvânt; Cuvântul nu a fost conceput niciodată în tine. Tu nu ai devenit Mireasă, Soția lui Isus Hristos; ai avut o întâlnire, o experiență, te-ai întâlnit cu un Dumnezeu supranatural, dar nu este aceasta. Tu poți avea acea experiență și să fii totuși doar concubină, să stai tot restul vieții tale în biserică. Mergi în casa Împăratului, mergi în camera tainică să ai o experiență cu Împăratul, apoi Împăratul te trimite în casa concubinelor, la Şaaşgaz. Totuși, continui să mergi în mândria ta crezând: „Totuși am fost cea mai prezentabilă! Am făcut tot ce a fost corect și toate ideile mele sunt încă corecte.”

Dar printre ele a fost una smerită, care se numea Estera. Ea nu făcea jogging pentru poziția ei și nu concura pentru primul loc în nimic, ci doar se supunea lui Hegai. „Hegai a spus aceasta; Hegai a spus aceea; Hegai m-a pus aici; Hegai mi-a dat aceasta; Hegai a spus aceasta.”

Ascultați, prieteni, nu vreau să înțelegeți niciun pic că eu cred că un atașament strict față de profet vă va duce undeva, deoarece aceasta este încă o înțelegere greșită. Estera a trebuit să înțeleagă mai mult decât să dea cu acest parfum aici și să se spele cu acea apă acolo; ea a trebuit să prindă imaginea din spate, a trebuit să prindă gândul împăratului, deoarece trebuia să meargă înaintea lui, fără Hegai. El nu avea să stea în spatele ei și să-i spună peste umăr: „Întoarce-te la dreapta; întoarce-te la stânga; zâmbește ușor; înclină-ți capul spre dreapta…” Nu! Ea a trebuit să meargă singură în prezența împăratului, și pentru a se prezenta corect când Hegai nu era acolo, a trebuit să prindă înțelegerea a ceea ce Hegai încerca s-o facă să fie. Hegai încerca s-o facă să fie acel fel de femeie care să se poarte într-un anumit fel, să se prezinte într-un anumit fel, să fie purificată printr-o anumită purificare.

Estera a putut prinde lecția care a fost pierdută de celelalte fete. Poate au fost fete mai legaliste decât Estera. Dacă Hegai a spus: „Trei picături din aceasta în baie și două picături din aceea,” este posibil să fi fost fete care au spus: „Unu, doi, trei, patru…Oh, aruncăm toată apa pentru că el a spus numai trei picături.”

Poate că Estera a mers într-o zi acolo: „Unu, doi, trei, patru…Oh, este bine!” Ideea nu era să urmeze punctual fiecare cuvânt, ci ideea era să înțeleagă de ce acest unguent purifică. De ce trebuia să fie purificată înainte de a-l întâlni pe împărat? De ce trebuie să petreci douăsprezece luni acolo? De ce trebuie să te porți într-un anume fel? Ce vrea împăratul? Ce caută împăratul? Estera a trebuit să prindă mai mult, deoarece o femeie putea fi legalistă și să urmeze tot ce spune Hegai, totuși să greșească atunci când Hegai nu era acolo, când mergea în prezența împăratului și el îi punea o întrebare care nu era pe, „cardurile flash,” nu era în manual. Înțelegeți ce vreau să spun?

Acesta nu este legalism, ci este respect pentru famen, este respect pentru slujitorul împăratului, care știe ce caută împăratul.

Și acum, nu mă uit în oglindă, nu mă uit la celelalte fete, nu mă uit la lume și la ce modă este în afara palatului și în Susa, ci mă uit la slujitorul împăratului, deoarece știu că el știe ce caută împăratul; el știe ce a mers rău înainte, și știe ce vrea acum împăratul. Eu mă uit la el pentru a înțelege ce este în spatele tuturor lucrurilor, pentru că el nu merge cu mine în camera interioară, tainică, ci eu merg singur acolo. Nu este vorba despre mine, Hegai și Hristos, ci este vorba despre mine și Hristos.

Eu nu pot merge întotdeauna la cărțile de învățătură,  nu pot merge întotdeauna la manuale, ci trebuie să iau lecția pe care am învățat-o în școală și să înțeleg aplicarea ei în viață.

Estera a concretizat ceea ce a încercat Hegai să facă cu ea, și Estera a devenit fecioara purificată, gata să fie prezentată împăratului, pentru că era dispusă să se umilească și să renunțe la toate ideile ei; era gata să uite tot ce a știut înainte și tot ce spunea altcineva, și să fie atentă la cel care știa cu adevărat.

Știți, voi nu aveți cum să faceți vreodată pe cineva care cunoaște acest Mesaj, să recunoască că face ceea ce au făcut celelalte fecioare, dar noi o facem tot timpul.

Noi trebuie să fim cu adevărat sinceri cu noi înșine. De atâtea ori ne-am luat după propriile noastre păreri și nu am înțeles cu adevărat de ce a spus fratele Branham…Nu am înțeles cu adevărat de ce a făcut o cerință din aceasta sau de ce a învățat așa; și au fost atâtea încercări de o a explica și chiar de a face unele afirmații. Dar în mintea mea…Nu acesta este punctul meu de vedere, ci eu vreau să înțeleg de ce a spus aceasta. Sigur că nu înțeleg și nu are sens pentru mine, dar există un motiv în spatele acelor cuvinte, iar eu vreau să cunosc mintea Împăratului, vreau să-L cunosc pe Cel cu care vin în unire; vreau să știu totul despre El, iar acest om a fost Acolo și cunoaște mintea Lui, el a primit instrucțiuni de la Împărat, de aceea vreau să știu de ce a spus aceasta. Dar, sunt atât de multe explicații și sunt atât de multe idei personale! Oh, Doamne, ajută-ne!

În Proverbe 18.12, citim:

„Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.”

Fratele Branham a spus iar și iar: „Calea în sus, este în jos.” Și toate aceste lucruri.

Aș vrea să mergem la 2Împărați 9.30. Conform profeției lui Ilie, știm că a sosit timpul distrugerii casei lui Ahab, iar Iehu a fost instrumentul folosit de Dumnezeu pentru aceasta. În versetul 30, citim:

„Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, și-a uns sprâncenele, și-a împodobit capul, și se uita pe fereastră.”

Cuvintele, „și-a împodobit capul,” înseamnă că și-a aranjat părul, adică, s-a aranjat ca să arate bine. Deci, ce a făcut Izabela când a auzit că vine Iehu pentru judecată, să judece păcatul și falsul din casa lui Ahab conform profeției? Ce a făcut ea? Ea s-a înălțat singură. Cred că acesta este modul simplu de a spune ce a făcut ea: s-a machiat la ochi, și-a aranjat părul, și-a pus podoabe și toate acestea. Într-un anume fel, cred că ea este de înțeles în felul cum a gândit: pot să-mi folosesc frumusețea, clasa, poziția, dorințele sau orice pot folosi pentru a potoli mânia lui Dumnezeu; așa îl pot potoli pe Iehu, pentru că Iehu reprezenta mânia lui Dumnezeu.

„Pot să-mi folosesc frumusețea, prestigiul, podoabele, darurile și toate acestea ca să-l potolesc.” Este exact ceea ce crede biserica falsă. Ea spune: „Nu sunt văduvă, și nu duc lipsă de nimic; nu voi ști ce este tânguirea.” Adică, ea crede că este frumoasă, că nu este destinată distrugerii și că frumusețea ei, darurile și abilitățile ei, pot cumva să oprească, să convingă sau să potolească mânia lui Dumnezeu. Dar Iehu nu a acordat nici o atenție ochilor ei machiați, părului ei împodobit sau orice a încercat ea să facă pentru a se prezenta într-un anumit fel înaintea lui.

Iehu s-a oprit, a privit spre fereastră, și a spus: „Cine este pentru mine? Cine?” Și acolo au fost câțiva slujitori care au aruncat-o pe Izabela pe fereastră și ea a murit. Nici unul din acele lucruri nu va potoli mânia lui Dumnezeu. Nici un dar, talente, frumusețe, podoabe și biserici, nu vor potoli mânia lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu caută un singur lucru, pe acei care țin Cuvântul și se vor smeri față de Cuvântul lui Dumnezeu.

În mesajul, Nu vă temeți să cereți, din anul 1960, fratele Branham spune:

„Unii oameni cred că smerenia este ceva care ar trebui să poarte fustă…” Adică este slab, feminin. „Unii oameni cred că smerenia este ceva care ar trebui să poarte fustă. Nu, nu, ați înțeles greșit. Isus, Cel mai umil Om care a trăit vreodată, a putut să împletească frânghii împreună, i-a privit cu mânie și i-a scos afară din Templu. Da, cu siguranță.”

Deci, smerenia nu înseamnă slăbiciune; umilința nu este incapacitate de acțiune. De fapt, umilința este predare față de Cuvânt și voia lui Dumnezeu. Smerenia împinge pe cineva la acțiune, smerenia determină pe cineva să fie ferm, să ia atitudine; aceasta L-a făcut pe Isus să facă un bici și să-i alunge pe schimbătorii de bani, deoarece era plin de zel, plin de râvnă pentru Casa Domnului. Așadar, puteți vedea că smerenia nu este slăbiciune; uneori smerenia implică curaj, îndrăzneală, pentru că atunci când Dumnezeu o cere, smerenia va supune propriile mele sentimente, va lua Cuvântul lui Dumnezeu și va acționa într-un mod îndrăzneț. Aceasta a trebuit să facă Estera…Dacă aș putea, aș consolida aceasta în inima voastră.

Aș vrea ca toate aceste femei să fie sub slujirea lui Hegai, și tuturor să li se dea lucruri pentru purificare, toate să aibă acces la aceleași lucruri: la aceleași unguente, la aceleași parfumuri, la aceleași procese, la aceleași mâncăruri pentru că toate trebuiau să se întâlnească cu împăratul. Dacă aș putea… Dumnezeu mă va ajuta într-un fel.

Vreau să spun că ar fi fost mai bine să nu fi fost chemate, ci să fi rămas în provincie, să se căsătorească și să crească copii și să-și facă o familie. Înțelegeți ce vreau să spun?

Când au fost chemate și puse sub supravegherea lui Hegai în casa femeilor, numai una avea să fie aleasă ca împărăteasă. Ele au ajuns în cea mai critică răscruce a vieții lor, pentru că tot restul vieții lor depindea de aceasta. Ele nu puteau să-l determine pe împărat…nu puteau să facă nimic, nu aveau control asupra lui; nu puteau să-l determine s-o aleagă pe una sau pe alta, ci el urma s-o aleagă pe aceea care îi va plăcea.

Deci, acele fete au fost chemate și sunt sigur că, la început a fost ceva foarte important pentru că numai fetele fecioare au fost luate. Nu au chemat femei corupte, femei întinate, ci trebuiau să fie fecioare, ceea ce înseamnă că acesta era un titlu onorabil. Ele trebuiau să fie fecioare tinere și corecte pentru a primi acest titlu. Așadar, fiecare slujitor al împăratului știa că erau frumoase, tinere și virgine; așa că era o mare onoare și un mare prestigiu, și poate era o mândrie că au fost chemate. Sunt sigur că erau entuziasmate să intre în palat și în casa femeilor; sunt sigur că era frumos, că erau multe lucruri de văzut și de învățat, iar Hegai a început să le vorbească despre palat, despre grădini, despre ordinea de la curte, și toate lucrurile despre împărat, istoria lui, trecutul lui și familia regală.

Sunt sigur că a fost mult entuziasm, dar vă puteți imagina cum ar fi să fiți una din cele patruzeci, cincizeci, o sută, două sute, trei sute sau cinci mii de fete, și să știți că numai una, una singură va fi împărăteasă? Și că celelalte vor fi membre obișnuite ale bisericii de modă veche?

„Numai una dintre noi va fi Mireasă, celelalte vom fi membre ale bisericii.” Eu spun aceasta intenționat, ca să punem acest lucru în inimile noastre.

Noi am fost chemați în slujba lui Hegai, am fost separați ca tinere fecioare frumoase și aduși la o întâlnire cu Împăratul. Dar, ele au intrat de fapt, în cel mai periculos loc din viața lor; ele au ajuns într-un loc care era, „Biruiești sau mori,” „Mireasă sau membru al bisericii,” „Soție sau concubină.” De fapt, ele erau puse într-o situație fără întoarcere, fără posibilitate de retragere; fără nici o altă cale de ieșire.

Este un mare privilegiu să fii chemat de Dumnezeu la Mesaj în această oră; este un privilegiu să vii; este un privilegiu să auzi lucruri și să înveți stând sub slujba lui Hegai, dar ar trebui să devină mai serios pentru noi, pentru că aceasta este, „Biruiești sau mori.” Voi fi Mireasă sau un membru al bisericii la Mesaj? Nu ajunge doar să vin în casa femeilor, să aud învățătura lui Hegai și să-mi placă lucrurile pe care le-am auzit, să văd frumusețea și măreția tuturor, ci va fi un proces de selecție iar eu nu pot face nimic pentru a-L influența pe Împărat, pentru că El va face alegerea conform plăcerii Lui, și atunci, ce voi face? Cum voi fi pe placul Împăratului? Cum voi fi acea Mireasă?

Estera era în situația aceasta și la fel celelalte fecioare, și aceasta le-a motivat pe celelalte fecioare să se facă mai atractive ca să fie acceptate. Estera însă, a avut umilința să poată spune: „Eu nu pot face nimic în afară de ceea ce mi s-a dat. Și Estera, oh, vă puteți imagina… Sunt sigur că Estera nu a fost prima, ci au fost altele care au mers la împărat înaintea ei. Întotdeauna femeile sunt dornice să li se povestească cum a fost și toată casa femeilor… „O, soră, cum a fost? Ce s-a întâmplat?” „Oh, ea a mers în casa lui Saașgaz!” Următoarea… „Ei bine, împăratul nu a făcut încă alegerea.”

Vă puteți imagina că fiecare dintre acele fete intra pentru prima dată în camera tainică pentru întâlnirea cu împăratul și fiecare ieșea de acolo diferită pentru totdeauna. Va fi Mireasă sau doar un membru de biserică. Nu cred că locul acela era un loc de întoarcere ușor, ci cred că fiecare dintre acele fete a meditat, fiecare a avut un moment de auto-reflecție, o tensiune, pentru că, dacă nu era pe placul împăratului, urma să meargă în casa concubinelor, dar dacă va fi pe placul împăratului, va fi următoarea împărăteasă.

Nu știu cum s-o spun, dar dacă îmi permiteți, vreau să dramatizez puțin, pe baza naturii umane. În timp ce părăseau casa femeilor, fiecare mergea la o oglindă mare, se privea atentă, și se gândea: „Totul este perfect. Am bijuteriile, totul este aici.” Și le întreba pe celelalte: „Cum arăt?” „Totul este în ordine.” Dar celelalte ar fi mințit-o oricum, dacă avea părul cumva, sau o buclă mare în lateral, totuși ar fi spus: „Arăți bine. Du-te să-l vezi pe împărat.”

Puteți să vă imaginați presiunea, nervozitatea, speranța, pasiunea, dorința…Cred că de multe ori, suntem atât de superficiali în privința lucrurilor lui Dumnezeu; luăm atât de ușor unde suntem, la ce am fost chemați și ce înseamnă aceasta cu adevărat.

Eu nu cred că acele fete au mers sărind prin curtea palatului, pe hol sau pe unde au mers. Îmi imaginez că a fost o plimbare lungă, o lungă plimbare nervoasă, gânditoare și de reflectare.

Când Estera a ajuns la ușă și a intrat în prezența împăratului, purta pantofii pe care i-a spus Hegai să-i încalțe; purta rochia pe care i-a spus Hegai s-o îmbrace. Cum era coafată? Cum a spus Hegai. Era parfumată cu parfumul dat de Hegai. Vedeți? Fata aceea a intrat acolo și nu era dependentă de nici un gând al ei personal; ea nu a intrat acolo încercând să prezinte un dar, o caracteristică a ei sau ceva senzual.

Ascultați, nici una din acele fete nu avea de gând să-l ademenească pe împărat prin senzualitate, pentru că împăratul putea avea orice femeie dorea, și le avea pe cele mai frumoase dintre toate. Dar nu aceasta căuta împăratul. Oh, ea nu încerca să obțină lucrurile în mod natural, dacă aș putea spune așa, Estera a fost diferită de toate celelalte.

Pentru mine, aceasta înseamnă că  toate celelalte fete nu au avut numai ceea ce a cerut Hegai să aibă, deoarece atunci când toată lumea o vedea pe Estera, ea primea favoare înaintea tuturor. Estera avea ceva diferit față de celelalte fete. Și respectul Esterei…Oh, Doamne, respectul Esterei pentru împărat, a fost dovedit prin respectul pe care l-a avut față de famen, slujitorul împăratului. Astfel, când a ieșit din acea casă, ea nu a mers cu gândul ei propriu, cu propriile idei sau cu propria ei învățătură, ci s-a supus sub slujba lui Hegai, Hegai a îmbrăcat-o cu haina Cuvântului Împăratului.

Când a ajuns la ușă, Estera nu și-a făcut griji dacă ideea ei era destul de bună; nu și-a făcut griji dacă are o podoabă în plus sau în minus, sau un dar în plus. Ea nu a trebuit să-și facă griji pentru nimic, pentru că nu se baza pe nimic din toate acestea.

Oh, eu cred că Estera a ajuns în locul în care putea spune: „Dacă Hegai are dreptate, atunci totul este corect. Dacă Hegai are dreptate, atunci aceasta este calea corectă de a mă prezenta în fața Împăratului, iar dacă Hegai greșește, nu știu cum să am dreptate.”

Ca Mireasă, putem înțelege că, dacă Hegai este greșit, ce șansă am eu să găsesc calea corectă de a-I face pe plac Domnului? 

Așadar, aceasta este situația în care se aflau acele fete. Știți, ele aveau tot felul de idei diferite în minte și așteptări diferite, și iar, și iar au venit la împărat, l-au întâlnit, au avut o experiență cu împăratul; au intrat în biserică și au rămas pentru tot restul vieții lor în biserică.

Acum, eu nu vorbesc despre biserica baptistă, ci vorbesc despre biserica noastră. Ele și-au păstrat părerea, și-au păstrat experiența și nimic nu o va lua de la ele pentru că au experimentat ceva real; dar era Una care nu avea să aibă doar o experiență cu Împăratul, ci urma să intre într-o uniune cu El pentru tot restul vieții. Ea urma să devină împărăteasă; Ea urma să primească Sămânța care avea să fie un moștenitor comun; Ea avea să trăiască în palat, avea să primească moștenirea pierdută de cealaltă, Ea avea să primească tot.

Toate celelalte au avut o experiență cu Împăratul, au avut o mărturie ce puteau s-o spună cu privire la acea experiență, dar ele au rămas doar în biserică. Dar era Una care nu era în biserică, ci era în Palat pentru că era Soția. Ea nu a avut doar o experiență, ci avea o experiență permanentă pentru că era Soția Împăratului.

Eu vă spun că, atunci când începi să realizezi impactul și realitatea poziției în care ne aflăm, înțelegem că ne aflăm în cele mai periculoase locuri în care poate sta o ființă umană. Voi stați în cele mai periculoase locuri, eu stau în cel mai periculos loc. De ce? Pentru că este întotdeauna foarte aproape de Adevăr, și este periculos. Și aproape de Împărat este periculos.

Vă puteți gândi la una din acele fete care ajung în casa concubinelor? Ea stă acolo și s-ar putea să nu mai fie chemată niciodată de împărat, ea își va trăi tot restul vieții acolo. Vă imaginați că, douăzeci sau treizeci de ani mai târziu, s-ar putea gândi: „Dacă aș fi rămas în sat, aș fi putut avea un soț, aș fi putut avea copii, puteam să am casa mea, dar aici sunt în biserică.” Oh, devine un loc periculos să fim aproape de împărat, să avem o întâlnire cu împăratul, să ne luăm propriile păreri, și să rămânem cu propriile păreri; devine foarte periculos.

Să mergem împreună la cartea lui Rut, capitolul 3. Mulți dintre noi suntem foarte familiarizați cu această poveste. Rut era o moabită dintre neamuri. Știm că Elimelec cu soția lui, Naomi, și cei doi fii ai lor au părăsit țara și au plecat în Moab din cauza foametei. Cei doi fii s-au căsătorit cu fete moabite, apoi au murit, iar la întoarcerea lui Naomi în Israel, una se întoarce înapoi la poporul ei, dar Rut i-a spus: „Voi merge unde mergi tu, poporul tău va fi poporul meu, Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.” Acesta este un model pentru Vechiul Testament și Noul Testament; Naomi și Rut, Mireasa dintre neamuri. De asemenea este un model al bisericii Vechiului Testament, și al bisericii din Noul Testament. Fratele Branham a folosit toate aceste simboluri.

Deci, noi știm povestea dar vreau s-o privim într-un anumit context, și vom citi din Rut 3.1-5:

„Soacră-sa Naomi, i-a zis: „Fiica mea, aș vrea să-ți dau un loc de odihnă, ca să fii fericită.

Și acum Boaz, cu ale cărui slujnice ai fost, nu este el rudă cu noi? Iată, el are să vânture la noapte orzurile în arie.

Scoală-te și unge-te, apoi îmbracă-te cu hainele tale, și coboară-te la arie. Să nu te faci cunoscută lui, până nu va isprăvi de mâncat și de băut.

Și când se va duce să se culce, înseamnă-ți locul unde se culcă. Apoi du-te, descoperă-i picioarele și culcă-te. Și el însuși îți va spune ce să faci.”

Ea i-a răspuns: „Voi face tot ce ai spus.”

În mesajul, Răscumpărătorul înrudit, din anul 1960, fratele Branham a spus:

„Acum, vreau să observați că Naomi, vechea biserică, a început să-i explice lui Rut toate legile religiei pentru că Vechiul Testament este umbra Noului Testament. Acum vreau să luați această poveste chiar aici, pentru că vreau să vă arăt umbrele. Vechiul Testament explică Noul Testament, dacă îl citiți, deoarece este o prefigurare a Noului.”

Așadar, fratele Branham o ia pe Naomi, învățătura vechiului Testament, să explice Noul Testament. Naomi o învață pe Rut Cuvântul. Corect? Naomi îi dă acum învățături lui Rut, iar Rut avea smerenia s-o asculte. Rut avea propria ei minte, propria ei cultură, avea o anume creștere înainte de a se căsători, înainte ca Naomi să fie soacra ei. Poate că ea a văzut defectele pe care le avea Naomi, dar era destul de umilă încât să asculte Cuvântul pe care i-l dădea Naomi.

Naomi i-a spus lui Rut să meargă în arie și să afle unde se va culca omul acela, „Apoi du-te, descoperă-i picioarele și culcă-te la picioarele lui.” Aceste instrucțiuni date de Naomi lui Rut, sunt periculoase, sau aș putea spune că sunt instrucțiuni scandaloase, deoarece Rut era o femeie tânără văduvă, iar Boaz era un bărbat singur, așa cum înțelegem din poveste. Ea nu avea nici o treabă în arie noaptea; ea nu avea nici o treabă să descopere picioarele unui bărbat și să se culce la picioarele lui noaptea. Dar Naomi i-a dat aceste instrucțiuni care erau foarte periculoase. În Rut 3.6-13, citim:

„Rut s-a pogorât la arie, și a făcut tot ce poruncise soacră-sa.

Boaz a mâncat și a băut și inima-i era veselă. S-a dus și s-a culcat la marginea unui stog. Rut a venit atunci încet de tot, i-a descoperit picioarele și s-a culcat.

La miezul nopții, omul s-a speriat; s-a plecat, și iată că o femeie era culcată la picioarele lui.

El a zis: „Cine ești tu?” Ea a răspuns: „Eu sunt Rut, slujnica ta; întinde-ți poala hainei peste slujnica ta, căci ai drept de răscumpărare.”

Și el a zis: „Fii binecuvântată de Domnul, fiică! Această faptă de pe urmă mărturisește și mai mult pentru tine decât cea dintâi, că n-ai umblat după tineri, săraci sau bogați.

Acum fiică, nu te teme, îți voi face tot ce vei zice, căci toată cetatea știe că ești o femeie cinstită.

Este adevărat că am drept de răscumpărare, dar este o altă rudă mai apropiată decât mine.

Rămâi în noaptea aceasta aici. Și mâine, dacă vrea să te răscumpere, bine, să te răscumpere; dar dacă nu-i place să te răscumpere, te voi răscumpăra eu, viu este Domnul! Culcă-te aici până dimineață.”

Aici se întâmplă o mulțime de lucruri și nu voi putea intra în detalii, dar vom vedea ce spune fratele Branham aici, în mesajul, Răscumpărătorul înrudit:

„Acum observați cu atenție. Naomi i-a spus lui Rut: „El este rudă cu noi, și dacă poți primi trecere înaintea lui, vei găsi odihnă.”

Oh, Doamne! Dacă poți găsi har, vei primi odihnă.

Boaz Îl reprezintă pe Hristos, Bogatul, Moștenitorul tuturor lucrurilor, Domnul secerișului! Oh, Doamne! Când Boaz a venit acolo călare, cu trăsura aceea, privind în jur peste câmpuri, a dat cu ochii de Rut. El era Stăpânul, era domnul secerișului, și ea a primit har înaintea lui.

Aceasta face biserica astăzi. În timp ce trece Domnul secerișului, El nu se uită la clădiri mari, la turle înalte și la coruri bine pregătite. El caută indivizi; bărbați și femei care sunt dedicați și s-au hotărât decisiv pentru Hristos, consacrându-se în totul slujirii Lui.”

Mai întâi a spus, „dedicați,” apoi spune: „s-au hotărât decisiv pentru Hristos consacrându-se în totul slujirii Lui.”

Ei spun: „Dumnezeule, eu cred fiecare Cuvânt al Tău! Când Cuvântul Tău spune ceva, orice, eu rămân cu El. Acesta este Cuvântul Tău, și eu cred fiecare Cuvânt.”

Aceasta caută El, Domnul recoltei. Aceasta vrea El, să dea Duhul Sfânt celor care sunt flămânzi și însetați. „Ferice de cei flămânzi și însetați, căci ei vor fi săturați.” Astăzi, El încearcă să găsească acea biserică.

Acum, lui Rut i s-a cerut să facă ceva rușinos, dar ea era dispusă s-o facă pentru că luase decizia de-a o face. Ce tip de credincios! Ce tip perfect!”

Deci, este un tip perfect de credincios. De ce? Lui Rut i s-a cerut să facă ceva rușinos, i s-a cerut să facă ceva ce în ochii lumii era greșit; în ochii lumii era ceva nepotrivit și greșit, pentru că i s-a cerut să se strecoare noaptea acolo unde era întins un bărbat, să-i descopere picioarele și să se culce la picioarele lui. Aceasta era ceva scandalos, era greșit și nepotrivit. Înțelegeți ce spun? Dar Rut a avut destulă umilință și supunere pentru a face ceea ce a spus Naomi. Ce făcea ea? Ea urma instrucțiunile lui Naomi care i-a cerut să facă ceva, și dacă aceasta mergea rău, avea să arate rău înaintea tuturor.

Toată cetatea o considera o femeie virtuoasă, dar după această faptă, dacă lucrurile ar fi mers rău, ar fi considerat-o o desfrânată. Dacă mergea rău, ajungea la acel moment, „Reușești sau mori!” Ajungea la, „Mergi într-o parte sau în alta.”

Dacă acel bărbat o acuza de tentativă de seducere? Ea s-a dus la Boaz fără să poată controla ce va face sau ce va spune el. Ea nu putea să-l controleze pe Boaz, ci se controla doar pe ea însăși. Boaz putea spune orice voia. Dacă Boaz nu ar fi înțeles ce a făcut Rut? Dacă o acuza de un lucru greșit, ea putea fi acuzată de desfrânare. Vedeți cât de periculos era acest lucru? Totul urma să meargă într-un sens sau altul.

Tot în mesajul, Răscumpărătorul înrudit, citim:

„Rut, una dintre neamuri, excomunicată, fugară, a fost adusă ca să fie acceptată ca Mireasă. Hristos a venit tocmai în sezonul orzului. El a spus: „Acum, pune-ți hainele pe tine…”

Se referă la instrucțiunile date de Naomi.

„Nu, „Scoate hainele de pe tine.” Cât este de contrar cu ceea ce se întâmplă astăzi!

„Pune-ți hainele când mergi să-l întâlnești, căci în seara aceasta va vântura orzul. Pune-ți hainele pe tine și coboară-te acolo. Acoperă-te ca să-l întâlnești…”

Cum te acoperi pentru a-L întâlni? Te îmbraci în Cuvânt, nu te dezbraci de Cuvânt. Nu scoți un Cuvânt, ci iei tot Cuvântul.

„…Astăzi, ei vor să se descopere. Acoperiți-vă! „Du-te acolo, pentru că el va vântura orzul!” Apoi însemnează-ți locul unde se va culca. Ați făcut-o? Pe Golgota! Cu mulți ani în urmă, eu am însemnat în inima mea unde Și-a dat Viața ca să mă poată lua pe mine. Însemnați locul unde S-a culcat, priviți unde S-a așezat El. Aceasta ar trebui să facă fiecare credincios. Înseamnă ce a făcut El pentru tine.”

Acum, el îl compară pe Boaz cu Hristos care S-a întins la Calvar. „Du-te la picioarele Lui!” Este un tip minunat.

Tot în mesajul, Răscumpărătorul înrudit, spune:

„Și Rut a spus: „Voi face ceea ce spui tu.” Ce decizie clară pentru un credincios! „Voi face tot ce spune Biblia!” Ea spune: „Pocăiți-vă și botezați-vă în Numele lui Isus Hristos.” Așa voi face! Dacă spune: „Duceți-vă în toată lumea și predicați Evanghelia,” o voi face! Dacă Ea spune: „Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci!”, voi crede și orice îmi spune să fac, voi face. Vedeți? Aceasta este biserica luând poruncile Sale din Cuvânt pe care i Le-a dat.”

Așadar, El scrie aceste porunci puternice de la Naomi pentru Rut, iar Rut ia Cuvântul lui Naomi și se supune Cuvântului. Fiți atenți ce a spus profetul:

„Amintiți-vă că acest lucru a fost o rușine pentru acea femeie tânără văduvă; să stea întinsă la picioarele unui bărbat; era o rușine pentru lumea exterioară. Oh, puteți suporta aceasta? Iată-L! Priviți! Priviți! Aceasta este Biserica, femeia tânără; tânărul sau bătrânul, i se cere să se despartă de lume și să vină într-un loc, o Împărăție a Duhului Sfânt, care este o rușine pentru lume. În inima lor, ei știu despre ce este vorba, dar pentru lume devin fanatici, ei devin un holly-roller, sau ceva de felul acesta, vreun nume rușinos. Dar Biserica este rugată s-o facă. Ești dispus să însemnezi locul și să te întinzi? Lasă lumea să te numească cum vrea.”

Rut, sub instrucțiunile Cuvântului… Ea a trebuit să meargă într-un loc pentru că a luat decizia de-a urma Cuvântul, dar decizia ei de-a urma Cuvântul nu avea s-o pună într-o situație de mijloc, ciRut ori avea să fie acuzată că era o desfrânată, ori avea să fie soția stăpânului secerișului; ea urma să meargă ori într-o parte, ori în cealaltă, ea primea totul sau nimic. Are sens pentru voi?

Noi înțelegem că ajungând la acest Mesaj, vom merge într-un fel sau în altul; vom merge cu acest Cuvânt sau vom continua cu propriile noastre idei amestecate cu Adevărul și vom merge… vom fi niște desfrânați, primind încă sămânța omului și amestecând-o cu ceea ce a spus profetul. Sper că înțelegeți ce spun. Ori vom fi recunoscuți de Boaz ca fiind felul potrivit de femeie și aduși în Planul Răscumpărării sau vom fi acuzați că am făcut ceva greșit.

Oricum, noi putem fi acuzați că am făcut ceva greșit. Câți dintre voi ați venit la Mesaj și toți ceilalți din jurul vostru v-au acuzat că faceți un lucru greșit? Lor li se părea greșit, li se părea depășit, părea contrar Cuvântului; v-au acuzat că ați urmat un om, v-au acuzat de spiritism. Este adevărat? Deci, atunci când v-ați hotărât să urmați Cuvântul, ați fost supuși unei judecăți greșite a tuturor celor din jur, a lumii exterioare, pentru că ați mers și v-ați strecurat în întunericul nopții, ați descoperit picioarele unui Om, și v-ați dăruit cu totul acelui Om pe care nu-L puteți controla.

Aceasta a fost cea mai periculoasă decizie din viața lui Rut; aceasta a fost cea mai periculoasă decizie din viața lui Rut pentru că putea fi arsă ca fiind o desfrânată sau ucisă cu pietre de adunare, respinsă de toată lumea.

Oh, Rut era o străină dar avea o reputație bună, însă putea fi alungată, putea să piardă puținul pe care-l avea, sau putea să câștige tot ce nu ar fi putut să aibă niciodată singură. Ea a ajuns într-o problemă, și atunci ea nu și-a luat propriile idei, ci a hotărât să facă ceea ce i-a spus Naomi să facă, doar ceea ce spune Cuvântul. Oh, sper că acest lucru vine în felul corect.

Fiecare dintre noi stăm în cea mai periculoasă poziție. Voi nu puteți veni la acest Mesaj, să stați în urmă și să credeți că puteți sta cu un picior afară, gata să ieșiți. „Să văd cum merg lucrurile și pot sări într-o parte sau în alta când va veni momentul.” Dumnezeu nu lasă să rămână așa, ci tu vei fi ori înăuntru, ori afară; ori ești soție, ori ești o concubină. Nu știu cum să o spun altfel. Aceasta este realitatea în care suntem.

Dumnezeu nu ne-a adus cel mai puternic Cuvânt, cea mai mare descoperire care a lovit vreodată Pământul, pentru ca noi să fim pe jumătate credincioși și pe jumătate necredincioși; să fim blocați undeva la mijloc și să nu ne angajăm pe deplin în nimic. Nu aceasta trebuie să fim, prieteni.

Nu să iau doar o parte din ceea ce a spus profetul, sau cea mai mare parte din ceea ce a spus el și s-o amestec în continuare cu propriile mele idei, cu propria mea înțelegere veche, din zilele denominaționale, sau cu noua mea înțelegere personală pe care mi-am făcut-o singur de când am venit la Mesaj și să merg în ambele sensuri.

Aceasta m-a lovit puternic: când Estera a intrat pe ușa aceea, pentru ea a fost, „Biruiesc sau mor!” Când Rut a coborât noaptea în acea arie, pentru ea era, „Biruiesc sau mor!” Dacă cineva ar fi aprins luminile, ce ar fi făcut? Cum putea explica ceea ce făcuse? Înțelegeți ce spun? Ea s-a dat pe sine însăși. Estera s-a predat pe ea însăși. Estera avea încredere în Hegai; ea s-a predat deplin, a avut încredere în Hegai și a avut încredere în împărat. Estera a trecut de la Hegai la împărat pentru că a avut încredere că Hegai era un slujitor adevărat al împăratului; ea a trebuit să aibă încredere în amândoi.

Rut a ajuns într-un punct în care trebuia să aibă încredere în Naomi, și trebuia să aibă încredere și în Boaz. Ea trebuia să aibă încredere în Naomi că ea îl cunoștea pe Boaz, ea cunoștea Cuvântul și îi dădea o învățătură bună, pentru că Naomi înțelegea legea Răscumpărătorului înrudit; că ea era evreică și înțelegea acest Cuvânt. Rut trebuia să aibă încredere că Naomi i-a dat Cuvântul potrivit, și trebuia să aibă încredere în caracterul acelui bărbat din arie, că nu o va expune în mod fals.

Când venim la Hristos în acest Mesaj, noi trebuie să avem încredere că acest profet a fost un slujitor al lui Hristos, trebuie să avem încredere că Dumnezeu l-a trimis și că Dumnezeu a vorbit prin el; și că a fost aici pentru a îmbrăca o Mireasă în Cuvânt, pentru unirea Ei cu Hristos, pentru a o pregăti pentru Hristos. Trebuie să avem încredere în Hristos că nu ne va da o nădejde falsă, nu ne va alunga și nu ne va expune, pentru că noi luăm decizia supremă, cea mai periculoasă decizie din viața noastră: „Am încredere în acest slujitor al Împăratului, și acum voi merge singur, fără Hegai, în prezența Împăratului. Am încredere în caracterul Lui că nu mă va alunga, nu-mi va face rău și nu mă va expune.” Acesta este motivul pentru care nimic nu va funcționa între ele.

Dumnezeu oferă o cale, dacă nu vin…Dacă vreau să merg pe drumul meu pentru a avea o întâlnire cu Împăratul, voi avea doar o experiență cu El, pot avea o experiență în biserică și să rămân o concubină, dar eu cred că nici unul dintre noi nu vrea să fie aceasta. Noi vrem să fim Mireasa Lui, și pentru a fi Mireasa Lui, trebuie să dăm totul.

Dacă Rut va fi în Programul mântuirii, dacă va fi în descendența lui Hristos, dacă va aduce răscumpărarea și salvarea pentru ea însăși și pentru Naomi, Rut trebuia să renunțe la tot. Nu doar parțial, ci la tot.

Dacă Estera va face parte din Planul de Salvare al lui Dumnezeu pentru evrei, dacă își va salva propria ei viață și a poporului ei, va trebui să dea tot; nu parțial, ci tot. Iar tu și eu, nu suntem aici pentru a da ceva parțial, ci suntem aici pentru a da totul. O, Doamne, ajută-ne!

Să mergem la Rut 3.14, dar mai întâi să vedem ce a răspuns Boaz. Rut s-a îmbrăcat așa cum a spus Naomi, nu s-a dezbrăcat, ea nu a încercat să-l seducă pe Boaz; ea nu a încercat să-l seducă pe Boaz, înțelegeți ce spun? Ea nu și-a folosit darurile, farmecul, carisma, nu și-a folosit aspectul fizic, nu a folosit nimic din toate acestea. Nu a vrut să-l farmece pe Boaz, ci s-a umilit și s-a pus la picioarele lui ca o roabă și a încercat să primească trecere înaintea lui prin caracterul ei și prin ascultarea de Naomi. Boaz nu a fost fermecat de carisma ei, nu a fost impresionat de coafura ei, sau de parfumul ei, ci el a urmărit-o cum s-a smerit, cum s-a supus și s-a prezentat înaintea lui. Atunci, el i-a zis: „Această faptă de pe urmă mărturisește și mai mult pentru tine decât cea dintâi; căci n-ai umblat după tineri bogați sau săraci.” Aceasta arată că Boaz nu era un bărbat tânăr și că Rut se dăruia pe sine, nu pentru senzualitate, nu pentru plăcerea ei personală, ci s-a dăruit pentru Răscumpărare.

Motivul pentru care ea a făcut ceea ce lumea credea că este rău; motivul pentru care Rut a părăsit biserica în care a crescut; motivul pentru care ea nu mai credea în trinitate…

Vreau să spun că tu nu mai crezi în trinitate, ci crezi că Dumnezeu a trimis un profet, crezi botezul în apă în Numele Domnului Isus Hristos, crezi că bărbații și femeile trebuie să se îmbrace în sfințenie și să se comporte ca niște sfinți, tu crezi toate acestea și când le împlinești, ești considerat a fi o persoană greșită cu motive greșite; ești acuzat că-l urmezi pe diavolul și că aceasta este desfrânare, curvie. Ai un nume neplăcut, ești considerat un proscris, un desfrânat doar pentru că ai urmat Cuvântul.

Și aici vine o femeie care putea fi considerată o proscrisă, putea fi considerată o desfrânată făcând ceva care ar fi fost o rușine pentru toate celelalte biserici. Ceea ce facem noi este o rușine: să credem că Dumnezeu a trimis un profet cu o învățătură perfectă a Cuvântului și a demascat orice era contrar Cuvântului. Aceasta este considerat a fi ceva rușinos pentru lumea denominațională.

Dar Rut a venit în felul acesta, dându-se pe sine complet la o parte, și acum, ea era complet expusă și sută la sută în mâinile lui Boaz. Toată viața ei, reputația ei, era în mâinile lui. El putea să spună: „Ce faci aici? Hei, băieți, veniți și priviți la această femeie!” Și viața ei ar fi fost terminată. Reputația ei era cu adevărat terminată. Dar ea a mers acolo cu un motiv, cu un scop, nu pentru o plăcere senzuală, nu a mers pentru o recompensă personală; ea a mers acolo conform Cuvântului pentru că exista o Lege a Răscumpărătorului înrudit, și Boaz era singurul bărbat care se încadra în acea Lege, pentru că Boaz era singurul care putea aduce răscumpărarea. El putea aduce răscumpărarea printr-o sămânță, pentru că Naomi spusese deja: „Eu nu mai pot aduce sămânță.” Ea era deja bătrână, și acum Rut era în poziție pentru răscumpărare, iar ea era dispusă să-și dea viața și să uite tot ce știa, chiar și reputația ei dacă lucrurile mergeau rău. Ea a pus totul jos pentru răscumpărare.

Când Boaz s-a uitat la ea, a zis: „Toată lumea știe că ești o femeie cinstită, dar această faptă de pe urmă mărturisește și mai mult pentru tine decât cea dintâi, că nu ești aici din motive senzuale, nu ești aici pentru o plăcere interzisă, nu ești aici pentru propria ta plăcere, ci ești aici pentru Răscumpărare și pentru a păstra viața.”

O, câte femei l-ar fi dorit pe Boaz ca soț! El era bogat, era stăpânul recoltei. Dar ce a văzut Boaz de-a lungul vieții lui? Flirtări și orice vreți, vă puteți imagina. Să nu credeți că acum trei, patru sau cinci mii de ani a fost altfel decât este astăzi. Lucrurile par diferite dar natura omului este aceeași.

Așadar, Boaz a înțeles ce a făcut Rut. În orice altă împrejurare ceea ce a făcut ea, ar fi fost greșit, dar pe motivul răscumpărării, fapta ei a fost corectă. Sper că are sens. Nu știu cum să explic mai profund că aceasta are sens, dar chiar are sens.

Să mergem la versetul 14. În versetul 13, Boaz i-a spus să se culce acolo până dimineață; el i-a spus să rămână la picioarele lui până dimineață, deci Rut a rămas în poziția de slujitoare peste noapte, dar dimineață va fi o schimbare, pentru că noi am ajuns la răsăritul unei noi zile când va fi o tranziție, o schimbare, când: „Nu vă mai numesc biserica, ci vă numesc, Mireasă.” Ceva se schimbă în noua zi.

„Rămâi în noaptea aceasta aici, până dimineață.”

„Ea a rămas culcată la picioarele lui până dimineață, și s-a sculat mai înainte de a se putea cunoaște unul pe altul. Boaz a zis: „Să nu știe nimeni că a intrat o femeie în arie.”

Acum, Boaz îi protejează caracterul, ea este în mâinile lui, dar el știe să se descurce în acea situație.

„Și a adăugat: „Adu mantaua de pe tine, și ține-o.” Ea a ținut-o, și el a măsurat șase măsuri de orz, și le-a pus pe ea. Apoi a intrat în cetate.

Rut s-a întors la soacră-sa și Naomi a zis: „Tu ești, fiica mea?” Rut i-a istorisit tot ce-i făcuse omul acela.

Ea a zis: „Mi-a dat aceste șase măsuri de orz, zicând: „Să nu te întorci cu mâinile goale la soacră-ta.”

Și Naomi a zis: „Fii liniștită, fiica mea, până vei ști cum se va isprăvi lucrul acesta, căci omul acesta nu va avea odihnă până va sfârși lucrul chiar astăzi.”

La răsăritul unei noi zile, dimineața devreme, la răsăritul soarelui am putea spune, este o înviere a lui Boaz; și când are loc o înviere a lui Boaz, are loc și învierea lui Rut.

Tot restul nopții, Rut a stat culcată la picioarele lui ca o slujitoare, dar acum are loc o tranziție, și atunci el i-a spus: „Adu mantaua de pe tine!” Așadar, în acest moment, Mireasa a fost descoperită, și când Mireasa a fost descoperită, El a măsurat șase măsuri de orz; șase măsuri ale Seminței Cuvântului. Sămânța! Sunt șase Peceți în mantaua (voalul), ei. Ea a ținut mantaua și El le-a pus asupra Ei, așa că acum, ea poartă șase Peceți pentru că are descoperirea Peceților.

Vă rog să mă urmați și puneți-vă hainele spirituale!

În tranziție, dimineața devreme în această nouă zi, El a luat vălul Ei, așa că acum, Ea este dezvelită în fața Lui, și El îi pune șase măsuri de orz, îi va da interpretarea celor șase Peceți. Ea a cules Cuvântul pe tot parcursul perioadei recoltării, obținând puțin, iar Stăpânul secerișului le-a spus secerătorilor Săi să lase o mână de spice din snopi pentru Ea. El a vorbit cu cei șapte mesageri ai Epocilor Bisericii, și cu slujitorii care urmează după, să continue s-o ajute la cules, să continue să lase Cuvânt pentru Ea, iar Ea continuă să muncească și să strângă bucăți mici de Cuvânt. Astfel, Ea primește în fiecare zi bucăți mici de Cuvânt, le adună și supraviețuiește ea și Naomi. Ele supraviețuiesc cu aceste fragmente de Cuvânt pe care Ea le culege.

Dar, of, ei ajung la sfârșitul secerișului și nu va mai exista oportunitatea de a mai culege, pentru că în curând, va veni frigul iernii.

Așadar, înainte de a intra în frigul iernii, când nu mai sunt recolte, nici secerători care să-i lase spice din snopi, El ia ce a fost adunat, din tot Cuvântul care a fost adunat și îi dă șase măsuri pline; îi dă șase măsuri complete din șase Peceți, apoi o trimite înapoi, iar ea i le arată la Naomi. Prin aceasta, Naomi știe că El va împlini tot ce a spus.

Prin deschiderea Peceților, ea știe că, „…el nu va avea odihnă până termină lucrul chiar astăzi.”  În care zi? În această Zi a Miresei, în această nouă Zi, în a opta Zi. El nu Se va opri până când nu va termina de împlinit tot ce a spus. De ce? Pentru că ți-a dat șase măsuri în vălul tău, a pus cele șase măsuri de orz; ți-a dat aceste măsuri complete a Cuvântului pentru că ai strâns, ai strâns, iar acum ți-a dat din belșug.

 Rut s-a întors Acasă și nu a mai cules. Ea și Naomi stau în casă și au mai mult decât au nevoie. Dar nu acesta este sfârșitul poveștii, pentru că Ea nu are încă Pecetea a șaptea, lucrarea nu este încheiată fără a șaptea Pecete.

Când privești la cele șase măsuri de orz pe care i le-a dat, au fost o binecuvântare extraordinară. Rut era femeia care a cules și a cules, și a cules, iar la sfârșitul zilei bătea ceea ce culegea ziua și pleca acasă cu buzunarul șorțului plin cu semințe pe care le măcina ca să facă făină și pâine pentru acea zi sau pentru câteva zile, încercând să adune ceva pentru iarnă…

Vreau să spun că, dacă tu trăiești așa cum a trăit biserica în Epocile bisericii, și dintr-o dată se adună peste tine Cuvânt, după Cuvânt, după Cuvânt, vei merge Acasă cu un Jubileu; ai o manta plină pe spate, ai tot Cuvântul, ai tot Cuvântul pe care acum Îl poți desluși. Cum a ajuns Ea în punctul acesta? Pentru că Ea a dat totul, reputația și tot, și a ajuns în punctul, „Reușești sau mori!”

Când Boaz a văzut aceasta, a înțeles motivul inimii ei, intenția ei, și i-a spus: „Te voi răscumpăra! Îți voi face tot ce ceri!”

Vedeți? Nu știu cum să accentuez tot ce este în inima mea…Rut și Naomi se ospătează cu cele șase Peceți, se ospătează cu ele; călărețul alb, duhul lui Antihrist; se ospătează cu adevărat. Vreau să spun că aveau binecuvântări din belșug, dar Răscumpărarea nu a fost pecetluită în cele șase Peceți, ci a fost pecetluită în Pecetea a șaptea, iar Boaz a intrat în lucrarea sa de revendicare pentru a încheia procesul de Răscumpărare. El a revendicat ceea ce a răscumpărat sub Pecetea a șaptea, în noua Zi.

Să mergem la Rut 4.13. Noi știm că Boaz a mers în cetate, pentru că a promis că se va confrunta cu acea rudă care avea drept înaintea lui și toate aceste lucruri. În versetul 13, citim:

„Boaz a luat pe Rut, care i-a fost nevastă, și el a intrat la ea. Domnul a făcut-o să zămislească, și ea a născut un fiu.”

Când ea a dat totul, la sfârșitul timpului secerișului, s-a smerit, a dat ocazia de a avea o reputație rea…

Ascultați. Vă spun că sunt chiar și printre prietenii noștri care cred că, dacă voi credeți că în epoca a opta a Miresei, este venirea Domnului, aveți o reputație rea și puteți fi învinuiți de desfrânare. Corect? Că stați împreună cu cei care nu ar trebui să stați, și credeți lucruri pe care nu ar trebui să le credeți. Dar Rut a trebuit să treacă prin toate acestea; Rut a trebuit să ajungă în punctul în care nimic din toate acestea nu contau.

„Eu sunt aici pentru Viață! Sunt aici ca să-mi păstrez Viața! Sunt aici pentru Răscumpărare! Eu nu sunt aici pentru un nume, nici pentru o reputație, ci sunt aici ca să mă predau deplin acestui Cuvânt. Sunt aici pentru Răscumpărare!” Și Răscumpărarea putea s-o aibă numai în Boaz, iar noi vedem că Boaz a făcut ceea ce trebuia să facă, pentru că el era în slujba lui de revendicare. Apoi a venit la Rut, care culesese spice, și acum, în noua Zi a primit promisiunea. Rut a primit cele șase măsuri de orz în mantaua ei, și acum se bucura de aceasta; dar dacă Rut rămânea doar cu cele șase măsuri de orz, și nu o primea niciodată pe a șaptea, Răscumpărarea nu s-ar fi realizat. Este un orz bun, este un Cuvânt bun, este o măsură plină, este ceva de care ne bucurăm, dar dacă rămânem doar cu cele șase Peceți și o ratăm pe a șaptea Pecete, dintr-o dată vom ajunge în întunericul și frigul iernii, pentru că cele șase măsuri se vor termina.

Dar există Ceva mai mare și aceasta este Pecetea a șaptea. Pecetea a șaptea este Stăpânul secerișului, El este Cel care a dat cele șase Peceți.

Fratele Branham a spus: „Nu sunt eu Cel care a deschis acele Peceți; El a deschis acele Peceți.” Cine? Stăpânul secerișului, Stăpânul recoltei a dat în noua zi, cele șase măsuri de orz, dar unde era a șaptea măsură? Aceasta nu avea să vină ca celelalte șase.

Voi ați citit Cartea Epocilor Bisericii, ați citit Cartea Peceților. Oh, în prima Pecete, există o mulțime de grâu; în a doua, știți, este o mulțime de grâu, și așa treci prin toate, legând acele Scripturi, tipuri și umbre, care arată toate acestea, apoi ajungi la Pecetea a șaptea, și la sfârșitul Peceții a șaptea, te întrebi, „Unde este orzul?” Unde este a șaptea măsură plină? Unde este? Dar tu trebuie să te uiți dincolo de măsură, la mâna care ține măsura, pentru că atunci începe să apară măsura, pentru că atunci începe să apară Pecetea a șaptea, care este Persoana, este Stăpânul recoltei. Este Persoana Cuvântului. Cel care a deschis Cuvântul este Pecetea a șaptea.

Acum, în ziua Răscumpărării Ea are cele șase măsuri de orz, aceasta doar pentru a arăta că El nu Se va opri până când nu va termina. Și când va termina, El va veni și va lua Mireasa, apoi vor intra în camera secretă în Tragerea a treia, în camera tainică și acolo vor avea o uniune invizibilă pe care nimeni altcineva nu o va vedea. Și în acea unire invizibilă, Ea va primi a șaptea măsură de Sămânță, dar aceasta nu va fi o altă doctrină, ci va fi Persoana Cuvântului, Stăpânul secerișului în Ea. Până când nu ajungem în acel punct, nu am ajuns la Răscumpărare.

De aceea, să așteptăm a șaptea Pecete este periculos; să negi a șaptea Pecete este periculos. Nu este nimic în neregulă cu bucuria pentru primirea celor șase, noi trebuie să ne bucurăm pentru primirea celor șase, dar atunci când primiți Pecetea a șaptea, nu mai trebuie să vă faceți griji că rămâneți fără cele șase, pentru că Stăpânul recoltei deține câmpul, deține Grădina, deține grâul, deține tot, și El vă dă în mod constant mai mult orz, mai mult, și mai mult, și nu veți rămâne niciodată fără, pentru că faceți parte din Stăpânul recoltei, ați venit ca un moștenitor comun, așa că nu trebuie să vă faceți griji de ciclul întunecos al iernii. Nu mai este frică de apostazia epocii a șaptea, pentru că Stăpânul recoltei este Soțul tău. El este tu, și tu ești El; și acum, El este în tine. El Și-a plantat Sămânța în tine, așa că acum tu porți Pecetea a șaptea.

Ce s-a întâmplat? Boaz era răscumpărătorul. Este adevărat? Dar Rut a ieșit din Moab și a venit în această unire cu un evreu, așa că acum moștenirea trebuia să fie restaurată, și un fiu poate restabili aceeași descendență. Boaz a făcut restaurarea, dar atunci când Boaz…

Când Fiul omului Se plantează în Femeie, Ea Îl va produce pe Fiul omului.

Acum, mântuitorul (moștenitorul), este în Rut, pentru că, atunci când Boaz moare, fiul lui primește toată moștenirea lui Boaz. Toată moștenirea aleșilor, totul este restaurat de Cel care este în Femeie, pentru că acum, Răscumpărătorul este în Ea, pentru că acum, Ea are grijă de Fiu, de Răscumpărător, de Stăpânul secerișului. Pe cine poartă Ea acum în pântece? Îl poartă pe Stăpânul secerișului, pentru că atunci când Boaz iese din scenă, acel copil al său, va continua și va fi domn.

Acum, Stăpânul recoltei este în Ea, Răscumpărătorul este în Ea, marele Împărat este în Ea. Acolo vrem să ajungem cu toții. Cum a ajuns Ea în acel punct? A trebuit să dea totul. Ce ne dorim cu toții? Să fim Acolo.

Toți vrem să fim în acea nouă zi cu cele șase măsuri pline, vrem să întrăm în unirea tainică, în căsătorie și să primim Sămânța, pentru că atunci nu trebuie să ne mai îngrijorăm de nimic.

Răscumpărarea este pecetluită în Ea! Răscumpărarea a fost pecetluită în Rut! Răscumpărarea este pecetluită în tine și în mine, când Îl primim pe Hristos în această zi. Noi toți dorim să fim Acolo, dar câți sunt dispuși să renunțe la toate ideile lor, la părerile lor și să meargă să facă ceva umilitor și neplăcut, care s-ar putea întoarce împotriva ta și să te facă să arăți rău?

Câți sunt dispuși să renunțe la înțelegerea obișnuită pentru a ajunge la înțelegerea Peceții a Șaptea? Câți sunt dispuși să arate ca felul de femeie greșită, pentru a fi felul de femeie potrivită?

Ați fi surprinși să știți că mulți oameni nu sunt dispuși să arate rău pentru a fi cu adevărat drepți. Gândiți-vă la aceasta. Ei nu sunt dispuși să arate rău pentru a avea dreptate, ci ei vor să arate totdeauna bine, dar ajung în casa concubinelor.

 Dar trebuie să existe cineva care să fie dispus să arate rău pentru a avea dreptate; să arate puțin ciudat, să arate puțin nebun, să arate puțin neînsemnat, pentru că motivul lui este corect și vrea Răscumpărarea. Cineva trebuie să fie dispus să fie corect, cineva trebuie să fie dispus să renunțe la propria viață. Oh, Doamne!

Vreau să mergem puțin mai jos, în Rut 4.9-12:

„Atunci Boaz a zis bătrânilor și întregului popor: „Voi sunteți martori azi că am cumpărat din mâna Naomei tot ce era al lui Elimelec, al lui Chilion și al lui Mahlon,

Și că mi-am cumpărat de asemenea de nevastă pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon ca să ridic numele mortului în moștenirea lui, și pentru ca numele mortului să nu fie șters dintre frații lui și din poarta locului lui. Voi sunteți martori azi despre aceasta.”

Tot poporul care era la poartă și bătrânii, au zis: „Suntem martori! Arată-ți puterea în Efrata, și fă-ți un nume în Betleem!

Sămânța pe care ți-o va da Domnul, prin această tânără femeie, să-ți facă o casă asemenea casei lui Pereț, care s-a născut lui Iuda din Tamar!”

Cred că aceasta este o Scriptură remarcabilă.

Apoi au început să-l laude pe Boaz pentru decizia pe care a luat-o pentru Răscumpărare, și că a luat-o pe Rut, și i-au spus: „Domnul să facă pe femeia care intră în casa ta ca Rahela și ca Lea, care amândouă au zidit casa lui Israel!… să-ți facă o casă asemenea casei lui Pereț, care s-a născut lui Iuda din Tamar!”

Am văzut că în povestea lui Rut este menționată și Tamar, de aceea vreau să mergem puțin la povestea lui Tamar, din cartea Genezei 38. În cartea Genezei vedem că Iuda a avut trei fii; și noi știm că Iuda este seminția împărătească, deoarece a fost promis că domnia va veni prin Iuda, pentru că din seminția lui va veni Împăratul. Deci, acolo era o promisiune.

Noi știm că Iuda a avut un fiu care s-a căsătorit cu o femeie numită Tamar, dar înainte ca ea să conceapă o sămânță, el a murit. Astfel, conform Legii, ea a fost dată celui de-al doilea fiu, pentru că el era următorul fiu care trebuia să ridice sămânța fratelui mort fără urmași. Dar acest fiu nu a vrut să aducă sămânță prin Tamar, pentru că, dacă făcea aceasta, sămânța născută din Tamar, avea să primească moștenirea și el era lăsat afară. Vedeți? Întotdeauna este vorba despre egoism, întotdeauna este lipsă de smerenie față de Cuvânt. Aceasta este problema.

De aceea, ruda mai apropiată, care este un tip al diavolului, ruda mai apropiată a lui Boaz, nu a vrut s-o răscumpere pe Naomi și s-o ia pe Rut de soție, pentru că trebuia să ridice sămânța celui mort, iar acea sămânță i-ar pune în pericol moștenirea. Egoism. Rut avea caracterul lui Boaz, să dea totul pentru Răscumpărare; iar Boaz avea caracterul lui Rut, el era dispus să piardă tot, era dispus să renunțe la toată moștenirea lui pentru Răscumpărare.

Mireasa lui Hristos are caracterul lui Hristos. Ea și Hristos au același caracter; amândoi sunt dispuși să renunțe la tot pentru Cuvânt.

Să revenim la Tamar. Al doilea fiu al lui Iuda a făcut o șmecherie și a refuzat să dea sămânță, așa că Domnul l-a lovit cu moartea, iar al treilea fiu era prea tânăr pentru a se căsători cu Tamar, de aceea Iuda i-a spus lui Tamar să se întoarcă în casa tatălui ei ca să plângă moartea soțului ei, iar când fiul mai mic va fi suficient de mare, se va căsători cu ea.

Tamar a făcut așa, și fiind văduvă, a rămas în casa tatălui ei. Dar ea avea dreptul la acea descendență. Care este acea descendență? Hristos! Ea avea dreptul la Hristos. Vreau să priviți la aceasta. Pentru că ea s-a căsătorit în acea descendență, a devenit una cu fiul cel mai mare și avea dreptul la Hristos. Astfel, în inima ei exista motivația de a aduce această Sămânță; motivația ei era că ea avea un drept legal la Hristos. Și când fiul mai mic a ajuns la maturitate, ea nu i-a fost dată de soție acelui fiu, și Tamar a înțeles că Iuda nu-și ținea înțelegerea. Dar ea avea dreptul la Hristos. Vreau să țineți minte aceasta pentru a înțelege la ce se gândea Tamar și care era motivația ei.

În Legile lui Dumnezeu există o lege că ea putea naște pe întâiul fiu născut din descendența lui Hristos, pentru că ea fusese căsătorită cu întâiul născut al lui Iuda. Ei i-au refuzat acest drept, dar acesta era încă dreptul ei.

Geneza 38.13-16:

„Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, și i-au zis: „Iată că socrul tău se suie la Timna ca să-și tundă oile.”

Atunci ea și-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o măhramă, s-a îmbrăcat în alte haine și a șezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Șela se făcuse mare, și ea nu-i fusese dată de nevastă.

Iuda a văzut-o, și a luat-o drept curvă, pentru că își acoperise fața.

S-a abătut la ea din drum, și i-a zis: „Lasă-mă să mă culc cu tine.” Căci n-a cunoscut-o că era noră-sa. Ea a zis: „Ce-mi dai ca să te culci cu mine?”

Așadar, ea s-a îmbrăcat cu alte haine, și-a acoperit fața și s-a așezat într-un loc, iar Iuda a crezut că este o curvă. Și crezând că este o curvă, a făcut cu ea o înțelegere, s-a culcat cu ea iar ea a rămas însărcinată. Voi spuneți că este un lucru oribil, dar vom afla imediat dacă este oribil sau nu.

Să citim de la versetul 24 la 25:

„Cam după trei luni, au venit și i-au spus lui Iuda: „Tamar, noră-ta, a curvit, și a rămas chiar însărcinată în urma curviei ei.” Și Iuda a zis: „Scoateți-o afară, ca să fie arsă.”

După ce a scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: „De la omul acela, ale cui sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanțul acesta, și toiagul acesta.”

Ei s-au înțeles să-i dea un ied dar până îi trimite iedul, să-i dea un zălog, iar el i-a dat inelul, lanțul și toiagul. Și acum, când este acuzată că a păcătuit, ea îi trimite inelul, lanțul și toiagul iar când le vede, Iuda spune: „Acestea sunt ale mele. Ea a primit sămânță de la mine.”

Să citim încă odată versetul 25 și 26:

„După ce a scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: „De la omul acela, ale cui sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanțul acesta, și toiagul acesta.

Iuda le-a cunoscut și a zis: „Ea este mai puțin vinovată decât mine, fiindcă n-am dat-o de nevastă fiului meu Șela.” Și nu s-a mai împreunat cu ea de atunci.”

Când citești aceasta, te întrebi: „Ce a făcut Tamar?” Tamar și-a pus viața în pericol. Ea a făcut ceva ce ar fi fost înțeles greșit de o mulțime de oameni. Probabil există o mulțime de creștini care citesc Biblia și încă nu înțeleg ce a făcut Tamar. Înțelegeți ce spun?  Tamar nu era interesată de o relație interzisă, nu era interesată de plăcerea cu un bărbat, înțelegeți? Ea nu se afla acolo ca să-și facă o plăcere, ci era acolo pentru că avea dreptul la Hristos, și nu știa cum să-L primească în alt fel pe Hristos. Existența lui Hristos îi era ascunsă, așa că ea a făcut totul pentru a se întoarce la sursa inițială a seminței, și acela a fost Iuda. Tamar nu era o curvă și ea era mai dreaptă decât Iuda, chiar dacă a făcut ceva care părea nelegiuit, păcătos, dar ea era neprihănită. Ceea ce a făcut ea părea greșit, dar a fost corect. Cum era corect când arăta atât de greșit? Este corect pentru că motivația ei era corectă; era corect pentru că intenția ei era corectă. Este corectă pentru că Cuvântul este corect.

Atât de multe dintre deciziile noastre au fost înțelese greșit! De ce am plecat și am lăsat familia? De ce ne-am mutat în alte orașe și am lăsat locuri de muncă pentru a fi parte dintr-o biserică? Și ați fost acuzați de desfrânare. Dacă cineva spune că urmezi o doctrină falsă, aceasta este desfrânare, (duhovnicește). „Voi urmați un om.” Aceasta este desfrânare. Suntem cu toții aici? Noi am fost acuzați de desfrânare, am fost acuzați că credem ceva greșit, că primim sămânță greșită de la sursa greșită.

Arată greșit când îți părăsești familia; arată greșit când împachetezi și traversezi țara dintr-un stat în alt stat; arată rău când renunți la o slujbă bine plătită și s-ar părea că ai mers prea departe; parcă ești un extremist. Arată rău că ai părăsit biserica tatălui și a mamei, a bunicului și a bunicii tale; arată ca și cum renunți la toate lucrurile pe care le-ai învățat toată viața pentru că sunt greșite. Arăți ca fiind un rău când pui la îndoială căsătoriile din jurul tău.

Și Tamar arăta ca una rea, dar în toată povestea, ea avea dreptate. De ce? Pentru că avea dreptul la Hristos, și ea a dat totul pentru a-L avea pe Hristos.

Rut arăta foarte bine ca fiind una rea, dar Rut era dispusă să renunțe la tot pentru a-L avea pe Hristos. Ea avea dreptate, motivul ei era curat, intenția ei era corectă, deși, ceea ce a făcut părea ceva rău.

Estera a făcut ceva diferit de toate celelalte fete, și s-ar putea să fi fost batjocorită; poate au interogat-o; poate a primit remarci umilitoare: că era simplă, că nu avea cum să fie remarcată de împărat, și părea că a greșit, dar ea avea dreptate.

Astfel, se ridică o întrebare: de ce este nevoie să ai dreptate? Pentru a avea dreptate, nu arăți întotdeauna bine. Tu nu ai dreptate pentru că toată lumea spune că ai dreptate, și de multe ori în Biblie, chiar dacă ai dreptate, arăți greșit.

Pavel părea că a greșit pentru că a părăsit tradiția părinților, așa că toți au crezut că l-a părăsit pe Moise; el a fost acuzat că l-a părăsit pe Moise, dar Pavel nu l-a părăsit pe Moise niciodată, ci a împlinit ceea ce a învățat Moise. El s-a dus la ceea ce a învățat Moise și nu l-a părăsit niciodată, dar toți au crezut că l-a părăsit pentru că l-au înțeles greșit. Au înțeles greșit intențiile lui, au înțeles greșit motivele lui, i-au înțeles greșit acțiunile lui.

Pavel i-a spus dregătorului Felix: „Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinților mei după Calea pe care ei o numesc erezie.” Oh, Doamne! Ei i-au atașat un nume de idolatrie, avea atașat un nume rău și arăta ca un proscris, ca un renegat, ca un rebel. A fost în închisoare de mai multe ori și nu a schimbat părerea celorlalți despre el, ci doar a întărit ceea ce ei credeau deja. Totuși, Pavel avea dreptate și ceilalți erau greșiți.

Sper că veți înțelege că eu nu voi ajunge la răscumpărare ca și credincios de jumătate, și nu voi ajunge la răscumpărare încercând să arăt bine în ochii celorlalți. Dar dacă voi ajunge până la Pecetea a șaptea, dacă voi merge până la Hristos în această zi, poate părea un lucru rău pentru unii, poate părea greșit, dar dacă motivul meu este curat și Cuvântul este în spatele meu, dacă îmi dau viața pentru Cuvânt, pentru Răscumpărare, atunci El îmi va socoti aceasta ca neprihănire. De ce? Pentru că nu am mers pentru mine, pentru plăcerea mea, pentru senzualitate; nu am mers cu propriile mele idei, ci m-am predat deplin Cuvântului, am venit la Mântuitorul Însuși ca să-L am în mine. Acesta este singurul meu scop. Și dacă acesta este singurul meu scop, va trebui să merg până la capăt. Până la capăt, nu numai duminică și miercuri. Aceasta nu este numai pentru duminică și miercuri, ci aceasta este Viața. Aceasta nu este biserica, ci este Viața; și nu este numai atunci când sunt cu alți credincioși. Dacă faci aceasta doar parțial, vei ajunge în casa concubinelor.

Acesta este Împăratul! Oh, Doamne, ajută-ne! Te rog, Doamne!

Împăratul Ahașveroș a justificat-o pe Estera, semănându-și sămânța în ea și primind-o ca soție. Boaz a fost cel care a justificat acțiunile lui Rut luând-o de soție. Iuda a fost cel care a justificat acțiunile lui Tamar, declarând că ea a fost mai neprihănită decât el însuși. Ele nu s-au putut justifica singure, nu s-au putut dovedi singure, nu s-au putut apăra singure, dar întotdeauna au venit la Hristos. Hristos a fost Cel căruia I s-au predat, și Hristos a fost întotdeauna justificarea, îndreptățirea lor. Împăratul, Boaz și Iuda le-a justificat.

Dacă Iuda ar fi spus altceva, Tamar ar fi fost arsă; dacă Boaz ar fi spus altceva, Rut ar fi fost ucisă cu pietre; și dacă împăratul Ahașveroș ar fi spus altceva, Estera ar fi fost dusă în casa concubinelor. Fiecare din aceste trei femei și-au dăruit întreaga viață, bazându-se pe Cuvânt. Ele și-au pus întreaga lor viață în mâinile bărbatului cu care au venit să se unească.

Eu nu am nici un interes să joc rolul unei curve, și nu am nici un interes să fiu concubină. Nu mă interesează deloc aceasta, ci ceea ce mă interesează este răscumpărarea, Pecetea a șaptea, Persoana lui Hristos Însuși; vreau să ajung până la El. Dar nu vreau să merg cu ideea mea, cu conceptul meu sau cu o reputație curată, ci vreau doar să ajung la El. Dacă trebuie să stau noaptea la picioarele Lui, dacă trebuie să arăt ca o desfrânată, dacă trebuie, fac orice pentru că vreau să ajung la El, indiferent ce gândește lumea despre mine, despre acțiunile mele, pentru că acțiunile mele sunt curate, inima mea este curată pentru că singurul meu scop este EL, și EL o va justifica pentru Ea.

Ele nu puteau face nimic pentru a se justifica. Tu nu poți face nimic pentru a-L influența să te aleagă pe tine, și nu poți face nimic pentru a te justifica pe tine însuți. Tot ce poți face, este să aștepți ca El să te justifice. Oh, Îi sunt atât de recunoscător! Sunt recunoscător și înfricoșat că trăiesc în această zi, pentru că epoca scuzelor a trecut. Timpul înțelegerii parțiale a trecut, timpul ignoranței a trecut pentru că a venit Cuvântul. El este aici căutând-o pe Ea care se va preda Cuvântului și va renunța la tot pentru acest Cuvânt. Aceasta vreau să fiu! Vom fi înțeleși greșit? Da! Ni se vor aduce acuzații false? Da!

Poate că va fi batjocorită și luată în râs pentru că este prea simplă sau orice altceva, dar nu contează, pentru că nu sunt aici pentru a merge în casa concubinelor, ci sunt aici pentru răscumpărare; sunt aici ca să mă culc la picioarele Lui și să aștept acolo până când mă ia în Sine. Nu încercând să-L ademenesc prin faptele mele bune, prin darurile mele sau prin realizările mele minunate într-un spectacol de talente pentru a câștiga inima Împăratului; nu am un CV cu tot felul de realizări și premii care să câștige inima Împăratului, ci o inimă umilă, o inimă smerită și supusă Cuvântului va câștiga inima Împăratului.

Eu mi-am dat reputația mea, viața mea și am pus totul în joc ca să-L am pe El în mine. Orice altceva va merge pe o cale greșită.

În ce mă privește, mai mult ca orice, vreau ca motivele mele să fie corecte. Poate nu voi reuși să fac multe, poate nu pot dovedi nimic, nu pot face nimic, oh, dar dacă motivele mele sunt corecte, dacă privesc spre Țintă și sunt dispus să plătesc orice preț pentru a avea acel premiu, atunci știu că totul va merge bine, deoarece am încredere că Hegai a fost slujitorul Împăratului.

Aveți încredere că Hegai a fost slujitorul Împăratului? Și am încredere în caracterul Împăratului care l-a trimis pe acest slujitor pentru a pregăti Mireasa. Am încredere în el și am încredere în caracterul Împăratului. Dacă Împăratul a trimis acest slujitor să mă pregătească pentru a mă întâlni cu El, atunci acest slujitor este cel care mă va pregăti. Apoi am încredere în caracterul Împăratului care Își va asuma responsabilitatea pentru alegerea Sa.

Deci, eu pot avea încredere în slujitor, și având încredere în slujitor, am încredere în caracterul Împăratului, și pot să-I spun: „Aceasta a spus slujitorul Tău!” Eu nu sunt aici de la mine însumi, ci sunt aici pentru că aceasta spune Cuvântul; și am încredere în caracterul Împăratului că, dacă vin conform Cuvântului Său, cu motivul corect, cu inima potrivită și predau totul pentru El, nu mă va judeca, ca o curvă, nu mă va expune ca pe o femeie greșită și nu mă va trimite în casa concubinelor, ci va pune Sămânța Lui în mine și mă va face una cu El. Apoi mă voi căsători cu Pecetea a șaptea, purtând în mine Pecetea a șaptea, persoana Cuvântului. Orice altceva este greșit și sortit eșecului.

Oh, pot spune că aceasta este cea mai mare comoară care a fost dată vreodată pe acest Pământ, care a fost dăruită Miresei dintre neamuri. Cea mai mare comoară pe care am putea s-o avem, este unirea cu tot Hristos, cu măsura deplină a lui Hristos turnată în biserica Sa. Aceasta este cea mai mare măsură. Dar cea mai mare comoară ar putea cere cel mai mare sacrificiu. Ar putea să fie nevoie să renunți la tot pentru a câștiga acel Premiu; să dau la o parte orice piedică și păcatul care mă înfășoară așa de lesne, să uit tot ce este în urmă și să presez înainte spre țintă.

Poate că totul se îndepărtează și aceasta devine totul pentru mine, de aceea am încredere în caracterul acestui Împărat că a trimis slujitorul potrivit să mă pregătească și că vin pe calea cea bună, și dacă o fac pe calea Cuvântului Său, am încredere în caracterul Său că nu mă va respinge. Am încredere că mă va îndreptăți și nu mă va privi ca o femeie greșită, ci va spune: „Aceasta este neprihănită! Nu-Mi pasă ce ai crezut despre Ea, nu-Mi pasă care este părerea ta. Eu știu ce este în această inimă, și știu că motivul Ei este corect.”

Acolo mi-am pus încrederea. Toate femeile acelea s-ar putea convinge una pe alta că arată grozav. În casa femeilor sub supravegherea lui Hegai, toate puteau fi convinse și să spună: „Ești frumoasă! Ești superbă! Ești aceasta, ești aceea.; oh, îți va iubi vocea, îți va iubi părul!” Dar la sfârșitul zilei, nu a contat nimic din toate acestea. Tot ce a contat, a fost că aceea pe care a plăcut-o împăratul, a fost cea aleasă. Eu vreau să-I fac pe plac Împăratului! Amin

Să ne rugăm. Dragă Părinte ceresc, Îți mulțumim Doamne Isuse, pentru că ne-ai onorat să trăim în această zi. Ce timp măreț! Și ce timp îngrozitor! Doamne, în timp ce Îți chemi Mireasa într-o poziție în care nu a fost niciodată înainte, Tu ne dai alifie pentru ochi ca să vedem ca niciodată înainte, în acest timp, când întunericul este mai întunecat decât a fost vreodată. Milioane de oameni se afundă mai mult în întunericul religiei, în întunericul lumii, mai ales în religie, dar acesta este cel mai bun moment pentru noi.

Doamne, Te rog să ne ajuți să ne predăm Ție, să venim la locul potrivit, la momentul potrivit, în felul potrivit, căci avem încredere în Tine că ne vei mântui; avem încredere în Tine pentru salvare, căci Tu ești justificarea noastră. Nu există nimeni altul care să poată fi justificarea mea: comorile, trofeele, realizările în Evanghelie, darurile, nimic din toate acestea nu pot fi justificarea mea, ci numai Tu Doamne, ești justificarea mea.

Este alegerea Ta, hotărârea Ta să Te unești cu mine; este justificarea Ta care mă justifică, și aceasta este tot ce contează.

În ceasul judecății și al distrugerii, nimic altceva nu ne va ajuta, decât dacă ne justifici Tu. Doamne, noi venim la Tine, Tată, venim pe calea hotărâtă de Tine, și avem încredere că ne vei acoperi cu mantaua Ta.

Doamne, ne-am culcat în smerenie la picioarele Tale, pentru că ne dăm seama că nu suntem vrednici să fim nici măcar slujitorii Tăi. Noi nu suntem vrednici pentru ceea ce cerem, dar venim la Tine cu smerenie, ca slujitori ai Tăi, la picioarele Tale, și Te rugăm să iei rolul de Răscumpărător înrudit și să ne acoperi cu haina Ta. Avem încredere că dacă mergem pe calea corectă, cu umilința potrivită și dăm totul pentru a Te avea, nu ne vei dezamăgi, ci vei împlini partea Ta de Răscumpărător înrudit și ne vei ridica de pe pământ, ne vei turna întreaga măsură a Cuvântului și ne vei dărui din Tine Însuți răscumpărându-ne, justificându-ne și pretinzându-ne pentru Tine.

Te iubim, Tată, și Te rugăm să ne ajuți. Doamne, ajută-ne să ne îndepărtăm de tot ce este parțial în viața noastră, de orice oprire între două păreri, de orice luare a propriei păreri; Te rog să le descoperi chiar cum și să le îndepărtezi de la noi.

Doamne, noi vrem să ieșim din înșelăciunea întunericului nostru, din propria noastră gândire, din ideile și din căile omului, de aceea, ajută-ne să ne predăm și să venim pe calea hotărâtă de Tine pe care ne-ai oferit-o.

Avem încredere în Tine că ne vei lua pe fiecare, Doamne. Este alegerea Ta, și Tu ai făcut-o deja. Alegerea noastră este să ne predăm și să venim la picioarele Tale. Noi alegem să murim pentru Tine.

Acum fă alegerea Ta Doamne, vino la noi, umple-ne cu Duhul Tău, înviorează-ne cu noua Viață și trăiește în fiecare din noi, ca indivizi. Justifică-Te Tu însuți astăzi, în inima poporului Tău.

Te iubim, Doamne, și ne predăm Ție, în Numele lui Isus Hristos. AMIN.