CUM SĂ BIRUIEȘTI

În timp ce stăm în picioare, haideți să deschidem Bibliile la Apocalipsa 2.7. Acesta este mesajul pentru epoca Bisericii Efes:

„Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu.”

Puteți să ocupați loc. Aici vedem promisiunea de la sfârșitul Mesajului pentru Epoca Bisericii Efes. Versetul 7 ne arată prima promisiune, dintr-un șir de promisiuni, și ne spune: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui.” Deci, aici este o promisiune, dar această promisiune este numai pentru un anumit fel de indivizi și anume, pentru cei care biruiesc. Amin? Această promisiune nu este pentru toată lumea, ci doar pentru biruitori. El spune: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu.” Și eu spun: Ce înseamnă această promisiune care spune că vei mânca din Pomul Vieții? Înseamnă că ești părtaș la Viața veșnică. Dar aceasta este numai pentru biruitor. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Cum pot să biruiesc?, fratele Branham spune:

„Priviți ce îi este promis biruitorului. Vedeți? Acum, Laodicea, aceasta este ultima epocă a bisericii; vor fi niște biruitori și acolo. Priviți doar! Țineți minte, fiecare epocă a bisericii, cea care o precede moștenește tot ceea ce le-a fost oferit celorlalte dinaintea ei.”

Așadar, nu lăsați aceasta în Efes, pentru că aceste promisiuni sunt cumulate. Deci, el spune:

„…Țineți minte, fiecare epocă a bisericii, cea care o precede moștenește tot ceea ce le-a fost oferit celorlalte dinaintea ei. Priviți aici sus.

Acum, după ce au primit toate aceste puteri, aceste nume și orice este scris, ceea ce a promis El, să mănânce din mana ascunsă și toate acestea jos prin epoci.

Priviți această ultimă epocă a bisericii, Apocalipsa 3.21: Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine în tronul Meu… (Amin!)…  așa cum Eu am biruit și am șezut cu Tatăl pe tronul Lui.”

Acum, noi suntem în epoca bisericii Laodicea, iar aceste promisiuni sunt disponibile, toate promisiunile ne sunt disponibile și nouă, dacă suntem biruitori. Așadar, în dimineața aceasta vreau să vorbesc despre mesajul Cum să biruiesc?

Dacă aceste promisiuni sunt pentru biruitori, atunci vreau să fiu un biruitor, pentru că dacă sunt un biruitor pot să mănânc din Pomul Vieții și pot fi părtaș la toate aceste promisiuni care au fost date de-a lungul epocilor Bisericii. Deci, eu vreau să biruiesc, iar întrebarea care se ridică este: Cum pot să biruiesc?

Haideți să continuăm să citim aceste promisiuni pe măsură ce trecem la epocile următoare. Să ne uităm la Epoca Bisericii Smirna, în Apocalipsa 2.11:

„Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.” Laudă lui Dumnezeu!

Versetul 17: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l primește.”

Aceasta este promisiunea pentru Epoca Bisericii Pergam. „Celui ce va birui.” Dacă observați, aici există o temă consecventă: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul…” Așadar, trebuie să fiți genul de persoană care are o ureche specială, pentru că nu toată lumea are această ureche. Majoritatea ființelor umane, cu excepția cazului în care au vreo deformare sau vreun defect congenital, au urechi, dar nu despre acestea ni se vorbește aici. Aceasta este o ureche specială pentru a auzi ce zice Duhul. Așadar, pentru a fi un biruitor și pentru a avea parte de această promisiune, trebuie să poți să auzi, iar pentru a auzi, trebuie să ai urechi să auzi ce spune Duhul.

„Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l primește.”

Acum, promisiunea pentru epoca bisericii Tiatira. Versetul 26:

„Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârșit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri.

Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe niște vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu.

Şi-i voi da luceafărul de dimineață.”

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”

Epoca bisericii Sardes. Capitolul 3.5:

„Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”

Epoca bisericii Filadelfia. Versetul 12:

„Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieși din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetății Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer, de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.”

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”

Și acum, epoca bisericii Laodicea. Versetul 21:

„Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”

Nu știu voi, dar eu le vreau pe toate. Vreau haina albă; vreau piatra albă; vreau un nume nou; vreau să fie scris pe mine Numele lui Dumnezeu; vreau să fie scris pe mine Numele Noului Ierusalim și vreau să mi se dezvăluie Numele cel nou al lui Isus; vreau să mănânc din Pomul Vieții și vreau o haină altă. Vreau toate aceste lucruri care sunt promise. Le vreau pe toate și toate sunt disponibile pentru mine, dacă am ureche să aud ce spune Duhul și sunt un biruitor. Deci, trebuie să fim biruitorii care moștenesc aceasta și trebuie să avem ureche să auzim. Aceasta este predestinarea. Noi trebuie să fim un biruitor, și acesta este predestinat. Laudă lui Dumnezeu!

Eu vă spun că există o asemenea Putere în descoperirea predestinării. De unde știu că voi birui? Eu am fost predestinat să biruiesc. Dar totul este Dumnezeu; Dumnezeu este în parteneriat cu omul, dar încă ne cere să ne predăm programului Său, pentru ca biruința să vină în manifestare. Noi suntem deja rânduiți să biruim (Amin), Dumnezeu știe deja sfârșitul de la început; El știe care va fi sfârșitul, dar eu trebuie să mă predau Programului Său, să cedez Programului Său, ca să pot vedea manifestarea biruinței.

Dacă ai ureche să auzi ce spune Bisericilor Duhul, ar trebui să te bucuri. Laudă lui Dumnezeu, că pot auzi cu adevărat! Sunt într-o generație în care acest Cuvânt, această Carte a fost deschisă; acest Cuvânt a fost dezvăluit, iar eu Îl aud și Îl cred; pentru mine are sens și Îl iubesc și Îl vreau. În timp ce milioane de oameni nu o fac, Dumnezeu mi-a dat o ureche să aud ce zice bisericilor Duhul, și vreau să fiu acel biruitor care moștenește promisiunea cumulată a tuturor epocilor Bisericii.

În promisiunea pentru Laodicea, El spune: „Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine în scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”

În Cartea Epocilor Bisericii, fratele Branham a spus: „Vedeți, El nu este pe Tron, ci în Tron. În Tronul Meu, în Tronul Tatălui Meu, nu pe Tron.” El a spus: „Acesta nu este un scaun, ci este o poziție de putere în Împărăție.” Tronul este întregul Tărâm al Împărăției. Tronul este moștenirea, este autoritatea domniei, este întregul Teritoriu al lui Dumnezeu, în Isus Hristos. El a spus:

„Dacă vei birui în această ultimă epocă, în epoca bisericii Laodicea, dacă ai ureche să auzi ce spune Duhul în această epocă, și ție, care vei birui în această epocă, îți voi da să stai cu mine în Tronul Meu.” Aceasta înseamnă că vei sta în Împărăție, într-o poziție de putere și autoritate cu El, în Împărăția lui Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu! Este mai mult decât un scaun, este întreaga Împărăție a lui Hristos. Amin.

În Cartea Epocilor Bisericii, în Epoca Bisericii Laodicea, fratele Branham spune: 

„Acum, ce trebuie să biruim?” El tocmai a citit  promisiunea din Apocalipsa 3.21, apoi a spus:

„Acum, ce trebuie să biruim?” Este minunat! M-am uitat la aceasta de multe ori în epoca noastră, pentru a vedea ce trebuie să biruim, dar priviți cum o întoarce fratele Branham.

„Ce trebuie să biruim? Aceasta este întrebarea normală pe care trebuie s-o punem aici…” Corect? Dacă ești un biruitor, poți obține această răsplată. Ce trebuie să biruiesc? Unde este balaurul pe care trebuie să-l omor? Unde este muntele pe care trebuie să-l urc? Unde este cursa pe care trebuie s-o câștig? Și fratele Branham spune:

„…Aceasta este întrebarea normală pe care trebuie s-o punem aici. dar nu aceasta este ideea reală a acestui verset, deoarece nu este atât de important ce trebuie să biruim, ci cum să biruim? Acum, acest lucru este logic, deoarece nu contează prea mult ce trebuie să biruim, cât timp știm cum putem să biruim?” Amin.

Voi puteți spune: „Ce putem birui în această epocă?” Noi putem enumera o listă întreagă de lucruri pe care le biruim: noi biruim necredința, biruim înșelăciunea, ne biruim pe noi; putem face o listă întreagă cu ceea ce biruim în epoca bisericii Laodicea, dar fratele Branham a spus că nu aceasta este partea cu adevărat importantă, nu pe aceasta pune Scriptura accentul, deoarece nu contează de ce ai nevoie pentru a birui. Metoda este întotdeauna aceeași. Dacă știi cum să biruiești, vei depăși orice obstacol. Deci, întrebarea la care trebuie să răspundem este: Cum să biruim, nu ce să biruim. Nu vă faceți griji pentru că lumea ne va furniza ceea ce trebuie să biruim. Noi avem nevoie ca Dumnezeu să ne spună cum s-o facem. Și când știm cum să biruim, indiferent ce aruncă vrăjmașul, noi știm cum s-o facem.

Mie nu-mi pasă atât de mult ce trebuie să biruiesc, numiți orice vreți, pentru că dacă Dumnezeu îmi va descoperi cum să biruiesc, nu contează ce trebuie să biruiesc. El va folosi întotdeauna aceeași metodă pentru a birui, și va birui întotdeauna.

Mai departe, în același citat, fratele Branham spune:

„O privire rapidă la acele Scripturi care implică biruința Domnului Isus, va scoate la suprafață adevărul acestei propoziții. În Matei 4, unde Isus este ispitit de diavolul, El a biruit ispitele personale a lui Satan prin Cuvânt şi numai prin Cuvânt. În fiecare din cele trei încercări majore care au corespuns exact cu ispita din grădina Eden, pofta cărnii, pofta ochilor şi mândria vieții, Isus le-a biruit prin Cuvânt. Eva a căzut la ispita personală a lui Satan prin greșeala de a nu folosi Cuvântul.” Eva a eșuat. „Eva a căzut la ispita personală a lui Satan prin greșeala de a nu folosi Cuvântul. Adam a căzut în neascultare directă față de Cuvânt. Dar Isus a biruit prin Cuvânt. Şi chiar acum, lăsați-mă să spun că acesta este singurul mod de a fi un biruitor; de asemenea, acesta este singurul mod prin care tu știi dacă tu ești biruitor, deoarece Cuvântul nu poate da greș.”

Oh, îmi place ultima propoziție și vom petrece puțin timp la aceasta! Singurul mod de a fi un biruitor este prin Cuvânt. Acesta este și singurul mod prin care poți ști că biruiești, pentru că Cuvântul nu poate eșua. Astfel, tu nu poți spune dacă biruiești sau nu, după cât de bine te descurci sau te comporți, pentru că noi trecem prin cicluri în viață; lucrurile au un ciclu, iar noi avem suișuri și coborâșuri și nu putem să evaluăm întotdeauna dacă biruim sau nu prin ceea ce se întâmplă în viața noastră. Singurul fel prin care putem să știm că biruim este dacă ne sprijinim numai pe Cuvânt. Dacă ne sprijinim numai pe Cuvânt, nu contează  în ce tulburare suntem în mijlocul vieții, noi o vom birui pentru că Cuvântul nu poate eșua.

Tu spui: „Eu aplic Cuvântul, dar totul merge rău.” Biruiește! Stai neclintit și biruiești chiar acum spunând: „Eu cred Cuvântul indiferent de simptome și de circumstanțe.  Acest Cuvânt este singurul lucru pentru mine!” Și biruiești chiar atunci. Poți trece prin cea mai grea situație din viața ta, dar tu ai biruință chiar acum. Acesta este singurul mod de a ști că biruiești. Tu nu poți ști dacă dimineață te trezești și te simți destul de bine și că nu există probleme și simptome. „Eu am un loc de muncă și bani în bancă. Totul este în ordine, biruiesc.” Acesta nu este un semn că biruiești. Dacă suntem sau nu într-o încercare, nu există niciun semn că biruim, și singura modalitate de a ști că biruim este să rămânem cu Cuvântul și numai cu Cuvântul.  Acesta devine un mesaj atât de critic! Eu nu pot trece dincolo de predicarea acestor lucruri pentru că, nu știu de ce, acesta este felul în care mă conduce Dumnezeu. Noi încercăm să facem, încercăm să producem, încercăm să fim mai puternici și să facem totul mai bine; întotdeauna încercăm să ne păzim, să ne protejăm, să ne înnoim și toate acestea, dar ajungem tot timpul într-un ciclu de eșecuri, iar atunci ne descurajăm. Problema este că trebuie să ne luăm ochii de la noi înșine și să începem să ne concentrăm pe Cuvântul pe care ni L-a dat Dumnezeu, să rămânem cu acel Cuvânt și să ne lăsăm biruiți de Cuvânt; să încetăm să ne mai introducem în imagine, pentru că acesta este eșecul mizerabil de la început.

Astfel, eu nu mă pot baza pe mine însumi, pe dependența de mine, ci trebuie să ies din imagine și să spun: „Indiferent de mine, acest Cuvânt este Adevărat și indiferent ce se întâmplă, stau cu El până la sfârșit.”

„…acesta este singurul mod prin care tu știi dacă tu ești biruitor, deoarece Cuvântul nu poate da greș.” Când am citit aceasta, ceva s-a luminat în interiorul meu și am spus: „Aceasta este înșelăciunea epocii, pentru a ne face să ne bazăm pe experiențele noastre cu Domnul și pe emoții”, dar emoțiile sunt atât de volubile! Astăzi sunt un biruitor, mâine sunt un eșec; astăzi sunt un eșec, iar mâine pot fi un biruitor, și dacă mâine sunt biruitor, s-ar putea să fiu biruitor numai pentru o oră, apoi să nu mai fiu biruitor. Această promisiune dată biruitorului nu este ceva cu care să mă joc. Eu trebuie să știu cum să fiu un biruitor, deoarece cred că aceste promisiuni sunt pentru mine și le vreau pe toate, vreau să le prind pe toate, așa că nu mă voi juca cu aceasta și trebuie să știu cum să biruiesc. Amin.

Diavolul se va juca cu tine din punct de vedere emoțional, iar dacă depindem de puterea de voință sau de emoții pentru a ne măsura nivelul de biruință, vom fi frustrați, nefericiți și ne vom pune la îndoială constant calitatea de fiu, credința, Mireasa. Dar noi ne bazăm în toate aceste lucruri pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Mai jos, în Epoca Bisericii Laodicea, fratele Branham spune:

„În propria Sa viață personală, luptându-Se cu El Însuși…” Acum vorbește despre Isus Hristos. „În propria Sa viață personală, luptându-Se cu El Însuși, El a biruit prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu.” Isus S-a luptat cu El Însuși. Unde S-a luptat? În grădina Ghețimani. Noi putem vedea aceasta clar și simplu. Și dacă Isus a trebuit să Se lupte cu El Însuși, ce credeți că trebuie să facem eu și voi? Aici, fratele Branham spune că El a biruit prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, apoi merge mai departe la Evrei 5.7-9, unde scrie:

„El este Acela care, în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui,

măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.

Şi, după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut pentru toți cei ce-L ascultă urzitorul unei mântuiri veșnice.”

De ce a fost El ascultător? De Cuvântul lui Dumnezeu. El a suferit, S-a predat pe El Însuși, S-a biruit ascultând de Tatăl și supunându-Se Cuvântului. Așa S-a luptat cu El Însuși și S-a biruit pe Sine. Aceasta nu înseamnă că Isus nu a mai disprețuit crucea; nu înseamnă că S-a rugat în Ghețimani până când dintr-o dată nu a mai disprețuit crucea sau rușinea crucii. Nu a fost așa. Nu înseamnă că nu Și-a mai iubit ucenicii, că nu mai avea sentimente pentru ei și voia să-i părăsească. Eu cred că El mai avea încă dorința de-a rămâne cu ucenicii Săi și cred că Îi iubea și era îngrijorat pentru ei. Cred că încă disprețuia rușinea crucii, dar Se biruise pe Sine pentru a Se preda voinței lui Dumnezeu de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, iar aceasta a fost biruința Lui, victoria Lui.

„De ce era ascultător El? De Cuvântul lui Dumnezeu.” Acum ascultați cu atenție! „Acolo nu va fi nicio persoană care să stea în tronul Domnului Isus Hristos dacă nu a trăit acel Cuvânt. Nu contează ce-I prezentați lui Dumnezeu, rugăciunile voastre, posturile voastre, pocăința voastră, nimic din acestea nu vă vor câștiga privilegiul de a sta în tron. Acesta Îi va fi acordat numai Cuvântului Mireasă. Tronul Împăratului este împărțit cu Împărăteasa Sa, deoarece numai Ea este unită cu El, așa că numai cei care sunt din acel Cuvânt, așa cum este El din acel Cuvânt, vor împărți acel tron.”

Nu contează cât de tare Îl spui, ceea ce contează este dacă Îl trăiești. Nu contează cu câtă îndrăzneală spui: „Eu sunt aceasta; eu sunt aceea; eu sunt…” Ceea ce contează este să rămâi predat acestui Cuvânt și să te biruiești prin Cuvânt și numai prin Cuvânt. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Cum pot să biruiesc, din anul 1963, scrie:

„Doamne Isuse, de o oră și cincisprezece minute stau aici încercând să iau Cuvântul Tău și să le explic oamenilor cum să biruiască. Tu ne-ai spus cum s-o facem, și nu numai că ne-ai spus, ci ne-ai și arătat cum s-o facem. Tu ne conduci; Tu ne-ai arătat cum să facem: să primim Cuvântul în interiorul nostru, să fim siguri că ținem acel Cuvânt: „Este scris”, în fiecare ispitire, și să fim smeriți, să umblăm smeriți. Astfel, noi am biruit prin Tine, prin puterea Ta care l-a biruit deja pe vrăjmașul nostru. Singurul lucru pe care-l avem de făcut este doar să umblăm smeriți, cu credință, crezând Semnul identificării noastre, a Duhului Sfânt, și Satan trebuie să plece.”

Așadar, fratele Branham ne dă indicații, ne dă o rețetă, se roagă și spune: „Doamne, Tu ne-ai spus cum s-o facem, și nu numai că ne-ai spus, ci ne-ai și arătat cum s-o facem: să primim Cuvântul în interiorul nostru, să fim siguri că ținem acel Cuvânt: „Este scris”, în fiecare ispitire, și să fim smeriți, să umblăm smeriți.”

Aceasta este rețeta, așa a trăit Isus. „Astfel, noi am biruit prin Tine, prin puterea Ta care l-a biruit deja pe vrăjmașul nostru.” Când ne supunem cu umilință Cuvântului, tocmai accesăm aceeași puterecare a biruit prima dată și va birui și de data aceasta. Eu ajung la același lucru, la aceeași Sursă, pe același Canal, cu aceeași smerenie umilă, cu aceeași reverență și predare; eu folosesc aceeași putere care a biruit acolo și va birui și astăzi pentru că vin în același fel. Laudă lui Dumnezeu!

Să ne întoarcem la Matei 4. Am trecut de multe ori pe aici, dar vreau să arunc din nou o privire la textul acesta.

Matei 4.1: „Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.

Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit.

Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’”

Atunci, diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului

şi I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.’”

 „De asemenea, este scris”, a zis Isus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.”

Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis:

„Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ şi Te vei închina mie.”

„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujești.’”

Atunci, diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus niște îngeri şi au început să-I slujească.”

 În mesajul Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci, din anul 1958, fratele Branham spune:

„Acum, Îl găsim de îndată ce Dumnezeu a venit peste El, a fost uns, a mers în pustie și după patruzeci de zile a ieșit și l-a învins pe Satan prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ce a făcut El? A adus orice promisiune divină la îndemâna celui mai slab dintre creștini. Dacă El era Dumnezeu, de ce l-a lăsat pe Satan să spună: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, fă o minune aici și arată-mi că poți s-o faci. Transformă aceste pietre în pâine și mănâncă.”?

El a spus: „Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine.” Așa că, Satan încearcă întotdeauna să acopere Cuvântul…” Îmi place cum spune fratele Branham aici. El nu a spus: „să citeze Cuvântul”. Vedeți, el știa ce spune și a zis: „El încearcă să acopere Cuvântul.” El Îl acoperă puțin, Îl schimbă puțin și o face intenționat. Fratele Branham a spus:

„Satan încearcă întotdeauna să acopere Cuvântul, așa că s-a întors și I-a spus când L-a pus pe vârful Templului… Dar El i-a spus din nou: „Este scris”, și l-a biruit pe Satan prin Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta ne arată că poți să-l biruiești pe Satan prin Cuvânt lui Dumnezeu. Indiferent de situație, Cuvântul lui Dumnezeu îl va birui pe Satan oriunde, oricând și în orice condiții. Dacă este în burta unei balene, dacă este într-o groapă cu lei, dacă este pe pat bolnav de cancer sau dacă este întins acolo sângerând până la moarte într-un accident de mașină, Cuvântul lui Dumnezeu îl va birui pe Satan oriunde. Și cel mai slab creștin Îl poate folosi. Este privilegiul dat de Dumnezeu să o facă.” Laudă lui Dumnezeu! Amin.

Noi am trecut prin aceasta înainte și am învățat despre aceasta, dar mesajul Cum pot să biruiesc a deschis ceva nou și vreau să privim aceasta în plus față de ceea ce am văzut înainte.

Când privim la ispitirea Evei în grădină, vedem că Isus a trebuit să biruiască aceleași trei tipuri de ispite. Am să încerc să le notez în felul acesta. Acestea sunt cele trei ispite personale și au de-a face cu trupul nostru.

Ispite personale: 1. Prima este, pofta ochilor; 2. A doua este, pofta cărnii;    3. A treia este, mândria vieții.

Fratele Branham ne-a arătat că totul funcționează în trei, iar când a venit la următoarea, am fost foarte entuziasmat pentru că nu am văzut-o niciodată înainte. Ispitirea Lui personală în trup a fost încercată de pofta ochilor, de pofta cărnii și de mândria vieții. Acestea sunt lucrurile cu care ne confruntăm, iar pentru a le face față, trebuie să biruim ceea ce Eva nu a reușit să biruiască, pentru că ea nu a reușit să folosească Cuvântul. Dacă ar fi folosit numai Cuvântul, ea nu avea un Cuvânt complicat. Cuvântul era simplu: „Nu atinge!” Era simplu. „Nu lua din acel pom!” Dacă ar fi folosit numai Cuvântul simplu pe care-L avea, nu era complex și nu era complicat, dar a devenit complicat când L-a trecut prin raționamentul uman și a început să se întrebe, să-și pună întrebări, în loc să folosească Cuvântul simplu. Cuvântul simplu l-ar fi învins pe diavolul. Uneori, când avem de-a face cu diavolul la nivel de raționament, vine atât de sofisticat, devine atât de complicat, de alunecos și de complex, dar dacă putem să ne întoarcem la simplitatea Cuvântului și să spunem: „Nu înțeleg ce spui! Nu pot pune toate aceste piese împreună, dar știu că Cuvântul spune aceasta și eu rămân exact aici”, ar fi mult mai bine pentru noi.

Atunci au fost trei lucruri pe care nu trebuie să le facem cu Cuvântul. Acestea trei merg împreună pentru că Satan le face pe toate. Au fost trei în ispitirea lui Isus.

Sunt trei lucruri pe care nu trebuie să le facem:   Să nu interpretăm Cuvântul; Să nu așezăm Cuvântul greșit; Să nu scoatem Cuvântul din context.

Primul este, să nu interpretăm Cuvântul.  Tu nu trebuie să interpretezi Cuvântul greșit. Al doilea este să nu așezăm Cuvântul greșit, iar al treilea este să nu scoatem Cuvântul din context. În aceste trei lucruri, când el a mers să interpreteze Cuvântul greșit, a spus: „Nu-Ți vei lovi piciorul de vreo piatră.” Când a început să interpreteze Cuvântul, el L-a citat lui Isus: „Nu-Ți vei lovi piciorul”, dar a interpretat greșit chiar și sensul acelei Scripturi. El nici măcar nu știa ce înseamnă, la ce se referea. L-a urcat pe streașina Templului și I-a spus să se arunce jos ca să-L forțeze pe Dumnezeu să-L salveze, dar Scriptura nu vorbea despre aceasta. Așadar, diavolul a încercat să interpreteze Cuvântul greșit, a încercat să-L înlocuiască, a încercat să-L pună pe Isus să-Și facă  hrană în pustie. Dar nu acela era locul, timpul și cadrul pentru acel lucru. El a încercat să-L facă pe Isus să scoată Cuvântul din context, spunându-I să ia Împărăția acum, dar acea Scriptură, acea parte a profeției, nu se potrivește acum, ci se va potrivi mai târziu când Se va întoarce ca Fiul lui David pentru a întemeia Împărăția în domnia Milenară. Aceasta face parte din Cuvânt, dar el încerca o scoatere a Cuvântului din context. În ordine.

Deci, el a încercat să-L prindă prin interpretarea greșită a Cuvântului, prin așezarea greșită a Cuvântului și prin scoaterea din context a Cuvântului, iar pentru aceasta a încercat să-L ispitească prin pofta ochilor, pofta cărnii și mândria vieții. Aceasta este o lecție mare pentru noi, pentru că dacă vom fi atenți, același lucru se întâmplă tot timpul și cu noi. Diavolul va încerca să ne împiedice prin pofta ochilor, prin pofta cărnii și prin mândria vieții; va încerca să ne facă să interpretăm greșit Cuvântul, să așezăm Cuvântul greșit sau să scoatem Cuvântul din context.

Noi am văzut tactica diavolului, am văzut că diavolul vine în trei feluri pentru a-ți ispiti trupul (carnea, firea): pofta ochilor, pofta cărnii și mândria vieții. El vine cu trei tactici în Cuvânt, încercând să interpreteze Cuvântul greșit, să-L așeze greșit sau să-L scoată din context, dar Isus răspunde întotdeauna cu o singură metodă, cu o singură armă, Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu: „Este scris! Este scris! Este scris!” Așadar, diavolul va încerca trei tactici diferite, trei metode diferite, dar Isus are întotdeauna un singur răspuns, iar acel răspuns este Sabia Duhului, este Cuvântul lui Dumnezeu. Deci, noi avem un singur răspuns. Dacă vrem cu adevărat să avem biruință, să fim biruitori, trebuie să luăm Cuvântul cu mâna puternică a credinței și să lovim cu El inima dușmanului: „Este scris… Cuvântul spune că… Profetul ne-a învățat că… Dumnezeu ne-a învățat în această zi…” Dacă Îl vom lua și vom rămâne cu El, vom fi un biruitor și vom ști că biruim, pentru că biruim prin Cuvânt.

Să aruncăm deci, orice metodă pe care am încercat s-o folosim în trecut pentru a birui, și să luăm biruința care vine prin Cuvânt, pentru că indiferent de circumstanțe, Dumnezeu va schimba circumstanțele. Eu nu am control asupra lor. Dacă aș avea control asupra circumstanțelor, le-aș schimba. Dacă aveți control asupra circumstanțelor și nu le schimbați, este ceva greșit cu voi. Dar noi nu putem schimba lucrurile cu care ne confruntăm, nu putem să le schimbăm prin puterea noastră, ci depindem de Dumnezeu pentru a le schimba. Eu nu pot să-L forțez să le schimbe, nu pot să-I spun cum să le schimbe, nu pot să-L presez pe Dumnezeu să facă ceva după părerea mea, ci trebuie să vin la El cu umilință, conform Cuvântului, și să-L las să facă ceea ce vrea El să facă. Eu trebuie să am încredere absolută că Dumnezeu o va face, dacă rămân cu Cuvântul Lui și Îl las să rezolve totul așa cum a spus El. Nu este problema mea s-o rezolv. Eu L-am crezut pe Cuvânt și acum trebuie s-o rezolve El. Amin.

Câți dintre voi I-au dat lui Dumnezeu sfaturi despre cum trebuie să facă pentru a-ți rezolva problemele? „Doamne, am problema aceasta și am nevoie de Tine să faci aceasta.” De câte ori I-ai spus cum să-ți rezolve problema, dar El nu a făcut ceea ce I-ai spus să facă, ci a făcut altceva și a ieșit mult mai bine? Eu cred că El ne antrenează pentru că vrea să înțelegem cum putem să fim un biruitor, un biruitor adevărat.

Aici, fratele Branham a intrat în încă trei lucruri în care vreau să intru și eu. Eu am mai predicat toate acestea înainte, dar aceasta este ceva nou, am văzut-o pentru prima dată. În mesajul Cum pot să biruiesc, el spune:

„În patruzeci de zile de ispitire, El a biruit prin Cuvânt. Aici aș vrea să spun ceva pentru câteva minute. Satan a făcut trei asalturi majore asupra Lui în acea ispitire. Priviți, el face aceasta întotdeauna în trei. Nu uitați aceasta. El a făcut trei asalturi majore, de la cel mai înalt la cel mai de jos. El a încercat cât a știut de bine să-L biruiască, dar El era Cuvântul. Amin! Ce a folosit El? Pe El Însuși, Cuvântul.” Ce a folosit Hristos? S-a folosit pe El Însuși, Cuvântul.

„La cele trei atacuri majore ale lui Satana, sau asalturi asupra Lui, El l-a întâmpinat cu Cuvântul. La orice atac pe care l-a făcut Satan cu Cuvântul (priviți aceasta acum!) de la cel mai înalt la cel mai de jos.” Să citim mai departe:

„Mai întâi L-a atacat ca să-L determine să-Și folosească marea Sa putere pentru că El știa că este Cuvântul, El Își cunoștea poziția. Credeți că o știa? „Eu sunt Fiul omului.” El Își cunoștea poziția, iar Satan a venit și a vrut ca El să-Și folosească puterea pentru Sine, ca să Se hrănească. Voia ca El să Se hrănească pentru că era flămând. Un om flămând poate face aproape orice: el va fura, va tâlhări, va cerși, va împrumuta, va face orice. Vedeți, El a avut acea poftă.”  Țineți minte că Isus a fost sută la sută Om și sută la sută Dumnezeu.  Scrie că El a postit patruzeci de zile și după aceea I-a fost foame. Vedeți, I-a fost foame, I-a fost foarte, foarte foame.

„Vedeți, El a avut acea poftă, iar Satan și-a folosit primul atac asupra Lui ca să-L facă să ia puterea care I-a fost dată să biruiască și s-o folosească pentru Sine. Dar El nu a folosit-o pentru Sine. Nu! El nu a folosit-o pentru Sine Însuși, ci a folosit-o pentru alții. Corect? El a folosit-o pentru alții, nu pentru El Însuși. Deși ar fi putut s-o facă, cu siguranță, totuși El nu a făcut-o.”

Să privim mai departe. Așadar, acestea sunt trei erori. Fratele Branham le-a numit trei mari atacuri, trei erori în aplicarea Cuvântului. Corect?

Trei erori (greșeli) în aplicarea Cuvântului   1.să-Și folosească puterea pentru El Însuși:

Așadar, el a încercat să-L ispitească cu pofta ochilor, pofta cărnii și mândria vieții; a încercat să interpreteze Cuvântul greșit, a plasat Cuvântul greșit și de asemenea, el a încercat să-I aducă eroare în aplicarea Cuvântului. Îmi place felul în care fratele Branham a putut scoate atât de multe dintr-un pasaj al Scripturii. 

Primul lucru pe care a încercat să-l facă, a fost să-L determine să folosească puterea pentru El Însuși, dar lui Isus nu I s-a dat această poziție pentru El Însuși, ci pentru alții. Amintiți-vă că fratele Branham s-a rugat pentru oameni deși era atât de bolnav încât a trebuit să se țină de părțile laterale ale amvonului ca să poată sta în picioare. Oamenii erau vindecați de cancer, urechile surzilor au fost deschise, dar el însuși era atât de bolnav încât abia se mai putea ține pe picioare. El a spus: „Darul nu este pentru mine, ci pentru voi.” Fratele Branham a rămas credincios chiar și când mesajul a intrat în declin și când el a început să se retragă din cauza sentimentelor rănite. El a spus: „I-am lăsat pe bolnavi să zacă. Am avut de dus darul vindecării la oameni și i-am lăsat să sufere.” El a înțeles că a fost reținut și că a greșit pentru că a făcut aceasta și a trebuit să ducă darul înapoi la oameni, deoarece darul i-a fost dat pentru oameni.

De aceea a venit Isus, să răscumpere; El a venit să mântuiască; El a venit cu mare putere să biruiască, dar diavolul a încercat să-L facă s-o folosească pentru El Însuși, sub pofta cărnii, pentru a face pâine pentru El Însuși; a încercat să-L facă s-o folosească într-un mod firesc temporar deoarece Programul lui Dumnezeu este veșnic. Dumnezeu a venit pentru un scop veșnic, a venit pentru un scop veșnic al Cuvântului, dar diavolul a încercat să-L facă să-Și folosească puterea pentru un scop carnal temporal, pentru satisfacerea cărnii, ca să-L scoată dintr-o situație dificilă. Însă acel dar de putere nu a fost niciodată pentru aceasta. Isus nu a luat momeala pentru că era o aplicare greșită a Cuvântului. În primul rând, Dumnezeu nu I-a spus niciodată să facă aceasta, și doi, acea putere nu era pentru El, ci era pentru ceilalți. Laudă lui Dumnezeu!

 Știți, noi putem avea toate aceste daruri, dar la ce ne folosește să ne dea Dumnezeu un dar și noi să-l ascundem sub un oboroc. Noi avem un dar și pur și simplu nu vrem să ieșim afară cu El. „Știi, înainte am fost respins. Am fost criticat pentru că am cântat. Am fost respins când am făcut aceasta”, și toate acestea. Ascultați, acel dar nu este pentru tine, nu este ca să stai acasă și să te bucuri în studiul tău privat sau în viața ta privată. Dacă Dumnezeu ți-a dat un dar, o însărcinare, o slujbă în biserică, aceasta nu este pentru tine, este pentru toți ceilalți. Nu este pentru tine să te bucuri în timp ce citești Cuvântul și Acesta ți se deschide; Dumnezeu ți-a dat un dar de slujire care nu este pentru tine, ci este pentru oameni. Dumnezeu ți-a dat un dar să cânți, un dar să scrii cântece; El ți-a dat un dar de conducere, un dar de ajutorare, de care nu poți să te bucuri pentru tine, pentru propria ta viață personală, ci este în beneficiul altora. Dumnezeu a dat aceasta pentru Trup. Și Isus a venit pentru restul Trupului. Amin? A fost rănit? Da. A fost batjocorit? Da. A fost ridiculizat? Da. A fost respins? Da. Dacă tu te duci și te sfințești ca să slujești Domnului, să slujești poporului cu ceea ce a pus El în tine, vei fi înțeles greșit, vei fi respins și ți se va întâmpla orice este sub soare. Uneori oamenii te vor respinge neintenționat, te vor respinge sau te vor critica iar și iar, dar nu ai dreptul să ții acel dar pentru tine și să-l folosești numai pentru tine, pentru că nu a venit pentru tine, ci a venit pentru Trup. Isus a trecut prin această ispită.

Să citim din nou din Cum pot să biruiesc:

„Apoi a urmat al doilea asalt. Mă voi grăbi. (Se pare că timpul trece foarte repede). Următorul mare asalt făcut asupra Lui, a fost să-L facă să-Și dea aere. Cum îi atinge aceasta pe slujitorii lui Dumnezeu, să-și dea aere ca să arate ce pot să facă ei. „Glorie lui Dumnezeu! Aleluia! Eu sunt un eliberator. Eu sunt ceva.” Vedeți? „Vino aici sus pe Templu și stai aici.”

El L-a ispitit s-o facă. Amintiți-vă că El a fost ispitit s-o facă. Aceasta a fost grea. El a zis: „Dacă vrei să fii ceva înaintea oamenilor, urcă-te sus pe acest Templu și sari jos!” Vedeți? „Îți voi da Scriptură pentru aceasta, fiindcă este scris că El va porunci îngerilor să-Ți poarte de grijă ca niciodată să nu-Ți lovești piciorul de vreo piatră…” Noi știm că aceasta este o așezare greșită a Scripturii, o interpretare greșită a Scripturii. Totuși, el I-a dat o Scriptură.

Vă voi spune ceva. Diavolul este atât de șiret încât, dacă ai în inimă ceva ce vrei să faci din motive greșite, din mândrie personală, firească; din mândria vieții, pofta firii sau pofta ochilor, fii sigur că diavolul îți va arăta un verset sau un citat care îți va da permisiunea să faci aceasta, iar dacă nu ești sincer cu adevărat când privești aceasta, va fi o aplicare greșită a unui citat sau verset, o aplicare greșită a Scripturii, și o vei face oricum pentru că deja împlinești ceva ce îți dorești înăuntrul tău.

Uitați-vă la Eva. Eva a fost înșelată pentru că a vrut să fie înșelată. Fratele Branham a spus că ea nu știa această taină a „umplerii pământului”, dar a vrut s-o știe, avea dorința s-o știe, însă informația a fost reținută pentru o perioadă de timp; taina nu a fost încă dezvăluită, dar ea a vrut s-o știe. Ea nu a știut-o, dar a vrut s-o știe, așa că atunci când a venit diavolul, când a venit șarpele la ea, a început s-o ademenească cu această informație: „Ochii tăi vor fi deschiși și vei fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” El i-a arătat o modalitate de a ști ceea ce voia să știe. A fost ea înșelată? Da, dar ea voia deja să știe. Ascultați! Aici aveți oameni care se plimbau prin grădina Eden, unde ea putea să se plimbe cu tovarășul ei, Adam, care era un profet. Ea putea să meargă cu Adam, putea să aștepte și să-l întrebe pe el; Dumnezeu venea în răcoarea serii să aibă părtășie cu copiii Săi și ar fi putut să-L întrebe pe Dumnezeu Tatăl, dar ea nu s-a dus la Adam, ea nu s-a dus la Dumnezeu pentru că era ispitită de ceva ce voia deja să facă, de ceva ce voia să știe. Astfel, șarpele i-a dat un răspuns, o soluție, o modalitate de a avea propria ei dorință.

Prieteni, persoana cel mai greu de biruit în lume, este cea la care ne uităm în oglindă, iar dacă vrem s-o biruim, trebuie să începem să fim cu adevărat sinceri cu noi înșine, trebuie să ajungem la detalii și să spunem: „Știi ce, sunt așa doar din cauza mea, pentru că vreau să fac aceasta. Încerc să fac să iasă bine, interpretez toate semnele pentru că, știi, vreau să fac aceasta. Am în inima mea o nelămurire cu privire la pierderea banilor sau a timpului, așa că mă voi uita la Dumnezeu să-mi dea un semn.” Apoi, dintr-o dată: „Cineva a spus aceasta… Uită-te la aceasta, se potrivește cu aceasta. Am trecut prin magazin și am văzut în ziar același lucru…” Sună ridicol, dar exact aceasta facem. Este exact ceea ce facem în loc să spunem doar: „Doamne, vreau aceasta, dar nu știu dacă este ceea ce vrei Tu. Am nevoie de un răspuns real.”

Este uimitor cât suntem de preocupați de noi înșine. Partea amuzantă este că în adâncul nostru știm, dar aici sus, în minte ne convingem, deși aici jos, în inimă nu suntem de acord. Sunt singurul care face aceasta? Eu pot să explic aceasta în detaliu pentru că am trecut prin aceasta de nenumărate ori. Aici jos există o mică împotrivire, puțin „NU”, dar aici sus, în tărâmul raționamentului, este, „ Eu vreau”. Nu este păcat, nu poți spune că este păcat. Eu vreau să fac aceasta, dar aici jos este un mic, „Nu.” Totuși voi raționa și voi raționa, iar dacă pot să găsesc unde a făcut-o profetul, unde a mers la pescuit, pot să renunț la aceste îndatoriri și să merg la pescuit. Dacă găsesc că a făcut-o profetul sau pot să găsesc ceva care-mi dă doar o mică scăpare, mintea mea raționează cu privire la acea mică scăpare ca să pot trece peste acest sentiment sâcâitor și merg pe calea aceea. Mă gândesc că am un răspuns de la Domnul, dar în adâncul inimii mele deja știu.

Nu știu cum putem continua să fim Mireasa lui Isus Hristos dacă nu începem să fim cu adevărat reali până în adâncul ființei noastre și încetăm să ne jucăm în mintea noastră, încetăm să ne jucăm cu Cuvântul și cu noi înșine, ajungem la esențial și spunem: „Iată-mă, Doamne, sunt aici. Iartă-mă, condu-mă și ajută-mă să rămân în Cuvântul Tău”, pentru că El îți va da un Cuvânt care să-ți permită să faci ceea ce vrei deja să faci. Știți ce? Dumnezeu îl va lăsa să demonstreze ce este în inimile noastre. Din când în când trebuie să cădem și să dăm  rău cu nasul, ca să ne dăm seama că: „Încă am nevoie de Dumnezeu, încă trebuie să fiu sincer cu Dumnezeu, încă sunt în trupul acesta decăzut, încă sunt într-un trup coruptibil cu o minte coruptibilă și trebuie să hrănesc câinele alb; trebuie să stau aproape de Hristos și trebuie să mă aliniez cu acest Cuvânt dacă vreau să nădăjduiesc că voi birui în această lume.” Amin.

Al doilea lucru pe care a încercat să-l facă diavolul, a fost să-L facă să Se înalțe pe Sine. El a vrut să-L facă un spectacol pentru a-Și arăta autoritatea. Voi continua cu acest citat, dar vreau să arunc o privire la câteva gânduri pe care le are fratele Branham în alte mesaje.

Trei erori (greșeli) în aplicarea Cuvântului   1.- să-Și folosească puterea pentru El Însuși;          2.-să Se înalțe pe Sine;

În mesajul Vremea secerișului, citim:

„Satan a acoperit întotdeauna Cuvântul, şi atunci şi acum aici… El a încercat chiar şi în supranaturalul pe care L-a pus pe Isus să-l facă. Vedeți? Ce s-ar fi întâmplat dacă Isus ar fi ascultat de el?

El I-a zis: „Așteaptă! Vrei să stai cu Cuvântul, așa-i? Vrei să stai cu Cuvântul? Este scris că El va porunci îngerilor Săi să-Ți poarte de grijă ca nu cumva să-Ți izbești piciorul de vreo piatră, și ei Te vor purta pe sus.” Dar El nu Și-a lovit piciorul de nicio piatră.” Eu spun că aceasta este o interpretare greșită a Cuvântului. Acest Cuvânt ar fi fost corect dacă El și-ar fi lovit piciorul de vreo piatră, dar El nu și-a lovit piciorul de nicio piatră.

„Înțelegeți? Priviți. Ce ar fi fost dacă El ar fi stat cu aceasta? El… Ați observat că eu nu am spus niciodată că el a citat Cuvântul; el l-a învelit, l-a învelit, ca și cum ai pune înghețată pe o prăjitură, învelind-o deasupra, zugrăvind-o, înțelegeți; nu era în locul corect.” Așadar, el I-a citat Cuvântul lui Isus, dar a fost o interpretare greșită a Cuvântului, pentru a-L determina să facă ceva pentru a Se înălța pe Sine.

În mesajul Cum pot să biruiesc, el spune:

„Dar vedeți cum vine diavolul? Diavolul vrea să ascultați de el, dar Isus a luat seama numai la ce I-a spus Tatăl să facă. Așa este. Satan I-a spus: „Este scris că El va porunci îngerilor Săi să…”

Dar El i-a zis: „De asemenea este scris…” Ia te uită! Vedeți, El știa Cine era El.” Ascultați ce spune fratele Branham în continuare: „Gândul poate pătrunde mai adânc decât ceea ce este scris.”El vorbește despre Scripturi. Da, el a folosit Scriptura, dar există ceva mai adânc. Dacă o iei superficial și folosești Cuvântul greșit, totuși El are un sens mai adânc și există o înțelegere mai adâncă. Să citim încă o dată:

„Gândul poate pătrunde mai adânc decât ceea ce este scris. Vedeți, aceasta este inspirația. Miezul este în interiorul lui și acolo se vede ce este cu adevărat. Înțelegeți?

Chiar dacă El ar fi putut s-o facă, nu a făcut-o. El nu a dat atenție propunerilor Satanei. Aici este un gând bun. Vedeți, uneori Satan poate să vă ia, când credeți că faceți voia lui Dumnezeu, și poate să vă facă o propunere greșită și cădeți chiar acolo. Da, domnule! El poate cu adevărat.” Amin.

Fratele Branham ne arată că Acesta este Cuvântul, dar deși este Cuvântul, este Cuvântul interpretat greșit. Da, Scriptura spune aceasta, dar este aplicată greșit. Da, Cuvântul spune aceasta, dar fratele Branham a spus: „Gândul poate pătrunde mai adânc decât ceea ce este scris.” Noi nu vom supraviețui doar cu ceva de suprafață, deși suntem capabili să citim, pentru că avem nevoie de Cuvânt în interior, avem nevoie de Interpretul Cuvântului, avem nevoie de Viața Cuvântului în interior, astfel încât, atunci când apar aceste lucruri să putem spune: „Nu este chiar așa.” „Dar este un citat.” „Da, este un citat, dar este ceva mai mult decât atât.” Ceva din interior îți spune că este ceva mai mult decât atât, iar dacă te duci și te uiți, vei găsi un alt citat, apoi un alt citat, un alt citat, care îți spune cu adevărat ce trebuie să faci și că acesta este o așezare greșită a ceea ce a spus fratele Branham, o scoatere din context sau din ordine, și face același lucru cu Cuvântul.

Cineva îți va aduce o justificare pentru ceea ce fac ei sau pentru ceea ce vreau să faci tu, dar tu trebuie să ai în interior acel miez care se poate conecta la ceea ce este adânc în Cuvânt, trebuie să conecteze ceea ce este adânc în tine. Tu nu vei câștiga niciodată această bătălie pe tărâmul mental, ci vei eșua de fiecare dată pentru că diavolul te va biciui mental, de aceea, trebuie să iei în interior Viața Cuvântului, pentru a recunoaște Cuvântul cu Viața potrivită. Laudă lui Dumnezeu!

Deci, nu te grăbi când cineva aruncă un citat, iar inima ta spune: „Nu!” Se aude micuțul clopoțel: „Ding, ding, ding, ding!” „Dar cineva are un citat!” Nu ignora aceasta, dar îți spun, dacă nu ești sigur că contrazici ceea ce spun ei, doar așteaptă și nu judeca. Nu o face, pentru că uneori ai un pic de zgomot înăuntru și nu știi cu adevărat ce ar putea fi, poate este așa sau poate este greșit. Nu arunca ceea ce se spune, doar taci și așteaptă ca Dumnezeu să aducă, din Cuvânt, o descoperire care să-ți arate ce este bine și ce este greșit.

Aceasta este Viața; aceasta nu este viața de suprafață, ci este Viața profundă; aceasta este o Viață de Mireasă, nu o viață denominațională; aceasta nu este o viață de biserică, ci vorbim despre Viața unui copil al lui Dumnezeu. Lumea a făcut din biserică un sistem; lumea a făcut din biserică un program, iar dacă te conectezi la sistemul care intră în program, ești bine, pentru că diavolul încearcă să transforme Mesajul din mintea multor oameni în același lucru. „Este cel mai bun program și dacă mă conectez la cel mai bun program, dacă trec în cel mai bun program, voi avea dreptate.”

Eu vă spun că Mesajul este cel mai bun, dar nu este un program. Mesajul este o Persoană, este o Persoană care dorește să Se conecteze cu tine personal și să aducă Viața acelei Persoane în tine, astfel încât să poți trăi acest Cuvânt. Nu este cel mai bun program, nu este cel mai bun sistem, nu este ceva care va funcționa în sfârșit. Dacă Îl luăm ca pe un program, dacă Îl luăm ca pe un sistem, nu va funcționa niciodată pentru noi, deoarece Îl putem lua doar ca pe o Viață.

Dar diavolul încearcă aceeași tactică pe care a încercat-o întotdeauna; el încearcă să-i facă pe oameni să se conecteze undeva la un program. Astfel, vor spune că sunt în Mesaj. „Sunt în Mesaj, deci sunt în ordine.” Acest lucru nu se calculează, așa ceva este denominaționalism. „Eu sunt în Mesaj. Eu am fost, știi… De ce faci aceasta? Nu înțeleg aceasta. Nu a spus profetul? Eu sunt în Mesaj.” Nu știu, pentru mine nu funcționează. Eu vreau să fiu în Hristos și Îl vreau pe Hristos în mine; vreau să trăiesc după acest Cuvânt și numai după acest Cuvânt. Nu vreau să intru în aceste ispite și să-l înfrunt pe diavolul neștiind unde stau și fără să-L am pe Hristos personal în interior, fără Duhul Sfânt care să mă conducă și să mă îndrume. Eu nu vreau să intru într-o luptă mentală cu diavolul, pentru că nu va funcționa.

Să ne întoarcem la citatul nostru, la mesajul Cum pot să biruiesc:

„Niciun slujitor adevărat al lui Dumnezeu nu încearcă să se dea mare cu puterea lui Dumnezeu. Dacă face așa ceva, amintiți-vă că a pierdut chiar atunci.”

Dacă cineva ia un dar, o abilitate sau un talent și începe să se înalțe pe sine și să devină mândru, ceva este în neregulă acolo. Profetul lui Dumnezeu a fost foarte clar și ne-a învățat aceasta, și nu numai că ne-a învățat, ci ne-a și demonstrat-o. Ați văzut vreodată o ființă umană mai talentată în toată viața voastră? Totuși, el a fost atât de umil. Fratele Branham nu a jucat teatru, nu s-a scos în evidență, nici chiar atunci când le-a permis managerilor săi de campanie să facă rândul miracolelor. Știți că a fost avertizat să n-o facă, dar el i-a lăsat s-o facă din nou, să aducă cele mai grave cazuri în rândul minunilor ca să fie vindecați. Managerii le spuneau „vindecări garantate în fiecare seară”, dar când fratele Branham nu s-a oprit când a trebuit să se oprească, dintr-o dată darul nu a mai lucrat în profetul lui Dumnezeu aflat în rândul de rugăciune, nu a mai funcționat, iar aceasta l-a speriat de moarte și s-a dus să se roage. El și-a dat seama că a făcut o greșeală pentru că Dumnezeu nu vrea un asemenea spectacol, El nu vrea acel fel de, „garantez minuni în fiecare noapte.” Cum poți garanta ceva în ceea ce depinzi de Dumnezeu să faci, ca și cum El ar fi cumva legat de tine și tu ai avea controlul? Ei spuneau: „Vindecări garantate în fiecare noapte! Aduceți cazurile cele mai grave în rândul de minuni!” Dumnezeu a tolerat aceasta într-o perioadă de neștiință și au avut loc vindecări mari și minuni, dar când a corectat aceasta, fratele Branham le-a permis managerilor de campanie s-o facă în continuare, iar Dumnezeu a arătat cine era responsabil când a luat acel dar de la profet și nu l-a lăsat să mai lucreze. Aceasta l-a zdrobit total pe profetul lui Dumnezeu. El a intrat în disperare deoarece s-a rugat pentru o fată care abia auzea, și după ce s-a rugat pentru ea, nu am citit aceasta de curând și s-ar putea să greșesc, dar cred că ea avea probleme cu auzul, iar când s-a rugat pentru ea, fata a surzit de tot, starea ei s-a înrăutățit, nu a fost mai bună. Atunci a luat altul, dar s-a întâmplat la fel, așa că s-a oprit și s-a întors în rugăciune și disperare. Dumnezeu îi dădea profetului Său o lecție pe care trebuia s-o învețe: „Acesta nu ești tu, Acesta sunt Eu!”

Ascultați, nu tu și eu Îl stăpânim pe Dumnezeu, ci Dumnezeu ne stăpânește pe noi. Laudă lui Dumnezeu! Oh, aceasta este o lecție bună de învățat, prieteni! Sunt atât de multe prostii despre, „Eu sunt Mireasa și pot face…” Această atitudine arogantă! Dacă ai o descoperire că tu ești Mireasa, aceasta trebuie să aducă o mare smerenie și o mare reverență deoarece știi că tu nu ai cum să fii capabil de aceasta, nu ești vrednic de aceasta, și ai strica tot ceea ce a încercat să facă Dumnezeu vreodată în tine. Tu ești cel mai rău dintre cei mai răi, dar El te-a făcut Mireasă prin harul Său, El face tot ce trebuie făcut în trupul tău, așa că lasă această atitudine de, „Eu sunt Mireasa și pot…” Apoi, continuăm să ne îmbrăcăm într-un fel în care profetul ne-a spus să nu ne îmbrăcăm. „Pot să mă machiez; pot să port bijuterii excesive, haine strâmte și tocuri înalte. Pot să-mi pun din nou televizorul în casă și pot să las problemele de căsătorie și de divorț să iasă la suprafață în biserică, pentru că eu sunt Mireasa.” Tu ai o atitudine greșită și un duh greșit, deoarece Mireasa vine umilă la acest Cuvânt și știe că ea însăși nu are dreptul la acel titlu. Tu nu te-ai născut cu un drept esențial de a avea acest titlu, nu ai aparținut în mod firesc acolo, este Sămânța lui Dumnezeu din interior; aceasta îți dă dreptul de a purta acest titlu, și este Dumnezeu, nu ești tu.

Dacă Dumnezeu și-ar ridica vreodată mâna de peste tine, dacă Duhul lui Dumnezeu s-ar îndepărta vreodată de tine, ai vedea cât ești de capabil să-ți controlezi firea și să trăiești o viață creștină. Dacă într-o zi, Duhul Lui ar pleca din tine timp de douăsprezece ore, de la ora șase dimineața până la ora șase seara, și te-ar lăsa singur, ai fi disperat să Se întoarcă înapoi, pentru că tu nu ai control asupra acestui animal în care trăiești. Așadar, nu există loc pentru această atitudine arogantă. Noi trebuie să ne întoarcem și să spunem: „Sunt ceea ce sunt doar prin harul lui Dumnezeu.” Tu poți spune: „Sunt Mireasa lui Isus Hristos.” El mi-a dat o descoperire și nu este nicio rușine să spun că sunt Aceasta, dar nu sunt Aceasta prin mine, ci sunt Aceasta prin El. Viața pe care o trăiesc acum, nu o trăiesc singur, ci trăiesc Viața Fiului lui Dumnezeu care a venit și trăiește în mine.

„Dacă ești Fiul lui Dumnezeu…” Tactica Satanei este să ne facă să ne jucăm cu Cuvântul lui Dumnezeu din cauza a cine suntem. El vrea să ne înălțăm pe noi înșine deasupra Cuvântului, să ne înălțăm pe noi înșine și să devenim mândri, să devenim dintr-o dată, în mintea noastră, de neatins. „Eu sunt Mireasa și El nu vrea să sufăr; Eu sunt Mireasa și El vrea să fiu fericită; Eu sunt Mireasa…” Nu uitați Scripturile care spun: Dacă vrei să domnești cu El, trebuie să suferi cu El.”

„Vorbești prostii! Tu nu crezi că Dumnezeu vrea să fii fericit?” Știți ce, eu cred că Dumnezeu vrea să fiu drept mai mult decât vrea să fiu fericit, pentru că adevărata bucurie, adevărata fericită este în alinierea cu Cuvântul și în conectarea cu Hristos. El nu este preocupat de fericirea mea emoțională, ci este preocupat de sufletul meu să fie drept. Laudă lui Dumnezeu! Dumnezeu este bun.  Amin.

În același citat din mesajul Cum pot să biruiesc, fratele Branham spune:

„De aceea niciun slujitor al lui Dumnezeu nu-și dă aere și nu încearcă să folosească puterea lui Dumnezeu ca să se arate că este deasupra altcuiva.” Îmi place citatul acesta. Îmi place aceasta.

„Vă amintiți când a făcut Moise aceasta? Vă amintiți?   Dumnezeu i-a dat putere să facă orice a vrut el, l-a făcut un profet. El s-a dus jos la acea stâncă și a lovit-o a doua oară, ceea ce era împotriva voii lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus: „Vorbește Stâncii! Nu o lovi din nou pentru că strici toate simbolurile de aici. Stânca va fi lovită numai o dată.” Dar el a vorbit despre slăbiciunea Cuvântului când a făcut-o, că Acela nu era suficient. Da, Cuvântul era ceea ce mergea înainte; Acea stâncă era Cuvântul. Vedeți? Când a lovit stânca prima dată, apele au ieșit. Apoi ei au însetat din nou și El a zis: „Acum, du-te înapoi și vorbește stâncii.” Ea trebuia lovită numai o dată. Vedeți, insuficiența Cuvântului; prin aceasta, Moise a mărturisit că Cuvântul nu era corect. El trebuia să fie lovit din nou.

Astfel, Moise s-a dus acolo jos și a lovit stânca din nou; el a zis: „Veniți! Vă poruncesc să ieșiți.” Și apele au ieșit. Dumnezeu a zis: „Vino aici sus. Vino aici. Tu te-ai slăvit pe tine însuți. Ai luat puterea Mea, dar în loc să Mă sfințești pe Mine, te-ai sfințit pe tine însuți. Acum, nu vei trece dincolo în țară!”

Acesta este Moise. Nu era nimeni ca el. Moise a fost unul dintre cei mai mari profeți ai tuturor timpurilor. Dumnezeu l-a folosit ca pe un izbăvitor, ca să-I conducă poporul în țara făgăduită; i-a dat Cuvântul Său și l-a făcut un mare profet, dar pentru că s-a înălțat pe sine, nu a trecut în țara făgăduită. Vedeți, Dumnezeu nu Se joacă.

Haideți să privim aceasta în Numeri 20.7-12:

„Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

„Ia toiagul şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiți stâncii acesteia în fața lor, şi ea va da apă. Să le scoți astfel apă din stâncă şi să adapi adunarea şi vitele lor.”

Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul.

Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultați, răzvrătiților! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”

Oh! Aici este problema, chiar aici! „Noi”, el se înălța pe sine și pe Aaron. Condamnând poporul, el a zis: „Ascultați, răzvrătiților! Vom putea noi oare…” Moise nu avea putere, Cuvântul lui Dumnezeu era Cel care avea să scoată apă, pentru că Dumnezeu a vorbit, Dumnezeu a poruncit și Dumnezeu urma să facă, dar el s-a înălțat pe sine în loc să-L sfințească pe Dumnezeu. Să citim încă o dată:

„Ascultați, răzvrătiților! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”

Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieșit apă din belșug, așa încât a băut şi adunarea şi au băut şi vitele.

Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-ați crezut în Mine ca să Mă sfințiți înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-o dau.” Amin.

Moise s-a înălțat pe sine înaintea poporului și s-a făcut pe sine dătătorul de apă, s-a făcut pe sine cel capabil să le dea apă. În loc să îndrepte totul spre Dumnezeu, a arătat spre sine, și vă spun, de fiecare dată când vedeți un slujitor care îi îndreaptă pe oameni spre el însuși, „Am darul acesta, am darul acela; vă voi învăța aceasta și vă voi spune aceea; veniți la mine pentru aceasta”, să nu uitați că noi vrem să-i îndreptăm pe oameni spre Hristos și să le spunem: „Ascultați, Cuvântul spune…”, „Dacă rămânem cu Cuvântul, Dumnezeu va face…”, „Cuvântul spune…”, „Dumnezeu lucrează conform Cuvântului Său…” Vreau să spun că așa vrem să-L slujim, prieteni, așa vrem să trăim unul cu celălalt, așa vrem să ne încurajăm unii pe alții. Nu să spunem: „Așteptați până ajung acolo… Voi veni acolo și voi face aceasta și cealaltă… Așteptați până ajung acolo și vom avea grijă de acest diavol…” Nu! Spuneți: „Haideți să rămânem pe Cuvânt și să avem încredere în Dumnezeu că va face ceea ce numai Dumnezeu poate să facă. Haideți să rămânem cu ceea ce ne-a dat și să avem încredere în El pentru că acest Cuvânt nu va da greș niciodată!” Dumnezeu este puternic, Puternicul Dumnezeu nu a dat greș niciodată să-Și țină Cuvântul! Dumnezeu nu a fost biruit niciodată de vreun vrăjmaș. Lasă-te pe tine în afara imaginii și totul să fie despre El și Cuvântul Lui, fiindcă El lucrează conform Cuvântului Său pentru a ne elibera. Dacă putem ieși din imagine și-I dăm toată slava lui Dumnezeu, Îl vom vedea pe Dumnezeu venind în scenă și făcând ceea ce a promis că va face. Amin.

Tot în mesajul Cum pot să biruiesc, continuă:

„Al treilea mare asalt: Satan s-a oferit să piardă această împărăție pentru El. El a făcut-o. Satan a spus: „Vezi aceste împărății ale lumii? Sunt ale mele și fac ce vreau cu ele. Ți le dau Ție.” Amintiți-vă, el încerca să i le ofere fără cruce…” Acesta este al treilea mare asalt. „…Dacă ar fi făcut-o, noi am fi fost pierduți. El ar fi putut avea împărăția, dar El trebuie să vină înapoi. El a fost ispitit să o facă acum. Acesta este un lucru greu. El a fost ispitit să-Și ia libertatea și să fie Împăratul pământului fără cruce, dar dacă ar fi făcut-o, supușii Lui ar fi murit. Satan ar fi fost bucuros dacă El i-ar fi acceptat propunerea, dar El a zis: „Înapoia Mea, Satană!”

El nu a făcut-o. El a venit, a suferit și a luat calea grea și accidentată; a luat calea persecuției și a urmat calea morții. Vrem noi, în această dimineață, să urmăm aceeași cale care a luat-o El? Suntem dispuși să murim? Suntem dispuși să ne predăm lui Dumnezeu, să pierdem toată lumea și lucrurile ca să-I slujim Lui?”

Deci, care a fost al treilea mare asalt?  Biruință fără sacrificii. A vrut să-L facă să câștige răsplata fără sacrificii.

Trei erori (greșeli) în aplicarea Cuvântului   1- să-Și folosească puterea pentru El Însuși;          2- să Se înalțe pe Sine;          3- să biruiască fără sacrificii.

În acest mediu laodicean „fermecat”, în care trăim, sunt drepturile oamenilor și nu vrem să sufere nimeni, nu vrem ca cineva să aibă vreo zi proastă, așa că ne emoționăm la emoțiile lor, cedăm în fața capriciilor lor și hrănim firea cu tot felul de prostii. Fericirea oamenilor devine simbolul existenței și aparent nimeni nu are capacitatea de a suferi nimic; nimeni nu mai are rezistență. Ar trebui să spunem „aproape nimeni”, pentru că Sămânța lui Hristos poate.

Satan a încercat să-L facă pe Hristos să ocolească suferința, și vă spun prieteni, diavolul încearcă în mod constant să ne facă să ocolim suferința. Acest Cuvânt, calea Cuvântului este o cale accidentată; calea Cuvântului este calea grea a lepădării de sine și va fi nevoie de sacrificiul personal, va fi nevoie de moartea față de sine, va fi nevoie de îndepărtarea emoțiilor, pentru a urma acest Cuvânt care este împotriva și în contradicție cu duhul laodicean.

Duhul lui Hristos a fost dispus să părăsească slava pe care o avea înainte, a fost dispus să urmeze Cuvântul și să Se nege pe El Însuși, să Se sacrifice pe El Însuși și să moară complet față de Sine pentru a rămâne cu acest Cuvânt care a adus biruința.

Ce aduce biruință în viața noastră? Când ne lepădăm de noi înșine ca să stăm cu acest Cuvânt, când ne costă prietenii, când ne costă relațiile, când ne costă pacea, când suntem neînțeleși și respinși pentru că am rămas cu Cuvântul. Nimeni nu vrea să sufere respingere, nimeni nu vrea să fie înțeles greșit, ci toată lumea vrea să fie plăcută de toată lumea. Dacă nu sunteți unul dintre oamenii care vor să fie plăcuți de toată lumea, apare o discordie pentru că toată lumea vrea să fie plăcută, toată lumea vrea să fie iubită, toată lumea vrea să fie vorbită de bine, dar a primi Cuvântul înseamnă a urma calea celor puțini disprețuiți ai Domnului.

Diavolul va încerca tot timpul una din tacticile sale de ispitire, iar ispita este să încercăm să primim răsplata fără niciun sacrificiu personal, să fim Mireasa și să obținem toate beneficiile Miresei, dar nu ne predăm niciodată complet și nu murim niciodată față de noi înșine pentru a urma Cuvântul, pentru a ajunge la răsplată. El vrea să luăm titlul de Mireasă pentru noi înșine, să ne păstrăm vechile pofte, viața și dorințele, să nu murim complet față de gândirea noastră; să ne numim „Mireasa” și să primim răsplata fără sacrificii. Dar eu vă spun că nu funcționează așa! Dacă vreți să domniți cu El, trebuie să suferiți cu El, trebuie să fiți dispuși să renunțați la tot. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă respingere, înseamnă neînțelegere, înseamnă sentimente rănite, înseamnă critici și comentarii dure. O, vei primi toate acestea, pentru că dacă iei Cuvântul, Cuvântul este atât de contrar gândirii, Cuvântul este atât de contrar epocii moderne în care trăim, încât oamenii vor crede că ești dur, lipsit de iubire și insensibil.

Este cineva creștin de mult timp? Voi știți despre ce vorbesc. Familia ta nu va înțelege de ce îți crești copiii în felul acesta. Oamenii din jurul tău, vecinii, colegii și prietenii tăi, te vor critica pentru faptul că trăiești așa cum trăiești, te vor batjocori pentru că nu ești ca lumea și pentru că nu știi despre ce vorbesc când discută despre ce a fost la televizor aseară. Când toți râd despre ceva ce se întâmplă, despre tendințele în unele lucruri sociale, despre lucruri de pe rețelele sociale sau orice ar fi.

„Nu știu nimic despre cele mai recente două miliarde de vizualizări.” Nici măcar nu știu despre ce vorbesc. „O să-ți arăt cât de bun sunt la aceasta.” Dar când ești singurul din cameră care nu știe despre ce vorbesc, se vor uita la tine de parcă ești din spațiul cosmic. Eu spun: Laudă lui Dumnezeu! Dacă aceasta este singura batjocură pe care trebuie s-o suportăm, vreau să spun că este rușinos când trebuie să fim în rândul sfinților care au trecut înainte. Voi știți că Petru a fost crucificat cu capul în jos, pe Ioan au încercat să-l fiarbă de viu în ulei, pe Pavel l-au lovit cu pietre și l-au bătut, iar în cele din urmă i-au tăiat capul. Și eu întreb: Cum este cu tine? „Au râs de mine la servici.” Uneori nu putem duce nici aceasta, uneori nu putem rămâne pe Cuvânt pentru că nu vrem să se râdă de noi sau să fim respinși de colegi.

El încearcă să ne facă să luăm răsplata fără sacrificii, încearcă să ne ispitească să câștigăm premiul, să fim Mireasa, fără să renunțăm la nimic. Unul dintre lucrurile cel mai greu de pierdut pentru noi este reputația noastră. O păzim, o protejăm și o apărăm. Ascultați, ce contează cât de bună este reputația ta? Eu vreau reputația Lui; vreau să fiu aliniat cu El, vreau să fiu cunoscut ca Doamna Isus Hristos, nu ca orice am fost înainte. Lasă acea reputație să moară, lasă să moară ceea ce cred oamenii despre acest om, ceea ce cred eu despre el contează.

Așadar, diavolul a încercat să-L facă să ocolească suferința, să ocolească crucea și să ia premiul, să ia Împărăția și să conducă lumea fără suferință. El va încerca să ne convingă, pe tine și pe mine, să credem că suntem o Împărăteasă care va sta pe acel tron fără să fim respinși și fără să se râdă de noi, fără să trebuiască să renunțăm vreodată la propriile noastre dorințe și idei, fără să ne pierdem relațiile, să ne despărțim de lume, să renunțăm la lucruri și la distracții. Noi vrem să păstrăm toate acestea și să fim totuși un fiu al lui Dumnezeu și să avem în continuare dreptul să stăm pe tronul Lui. Aceasta este o înșelăciune a diavolului. Dar dacă vreau să câștig acel premiu veșnic, Dumnezeu cere separare totală de orice necredință. Te va răni? Da. Vei fi înțeles greșit? Da. Vei câștiga premiul? Da. Îți va păsa cum vei ajunge pe partea cealaltă? Nu.

Tot aici, în mesajul Cum pot să biruiesc, mai este un citat în care el spune:

„Cum poți să biruiești? Luând Cuvântul, promisiunea, în umilință, umblând smerit cu El.”

Acum vreau să mergem la Daniel 3, pentru că vreau să vă arăt câteva exemple în timp ce ne apropiem de încheiere. Aici este vorba despre cei trei tineri evrei. Ei erau copii când s-au dus în Babilon, dar aceasta s-a întâmplat ceva mai târziu. Dacă-i veți întâlni vreodată pe partea cealaltă, să nu le spuneți cei trei copii evrei, pentru că au crescut. Acești trei tineri evrei,  Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au trebuit să înfrunte încercarea religiei împăratului și idolul împăratului, pentru că li s-a cerut să se închine înaintea lui, dar ei au refuzat s-o facă.

În versetul 14, vedem că au fost aduși înaintea lui Nebucadnețar:

„Nebucadnețar a luat cuvântul şi le-a zis: „Înadins oare, Șadrac, Meșac şi Abed-Nego, nu slujiți voi dumnezeilor mei şi nu vă închinați chipului de aur pe care l-am înălțat?

Acum fiți gata şi, în clipa când veți auzi sunetul trâmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncați cu fața la pământ şi să vă închinați chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veți închina lui, veți fi aruncați pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?”

Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus.” Ei au spus: „Noi nu suntem preocupați de aceasta, nu suntem îngrijorați, fiindcă știm exact ce trebuie să răspundem.”

„Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus.

Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate.

Şi, chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălțat!”

Îmi place exemplul acesta pentru că ei au urmat Cuvântul, iar Cuvântul spune că nu trebuie să se închine înaintea chipurilor cioplite. Aici, într-o țară străină, sub un împărat puternic pe care-l cunoșteau, unde erau oficiali ai împărăției. Acești oameni au avut beneficii și privilegii pentru că au avut o funcție în împărăția lui Nebucadnețar. Nu erau săraci, ci trăiau probabil o viață bună în Babilon, dar acum se confruntau cu o problemă; ei au dat o lege contrară Cuvântului, care încerca să-i facă să acționeze contrar Cuvântului, așa că au refuzat să se supună. Atunci, Nebucadnețar le-a mai dat o șansă și le-a spus: „Dacă vă închinați, va fi bine; dacă nu vă închinați, veți fi aruncați în cuptorul aprins și atunci ce dumnezeu vă va scăpa?” Dar ei au răspuns: „Noi n-avem nevoie să-ți răspundem la aceasta.”

Vreau să fiți atenți la atitudinea lor, pentru că aceasta este ceea ce vreau să scot în evidență. Ei nu au devenit aroganți și sfidători, nu au început să arunce amenințări: „Mai bine nu! Dacă vrei să fie bine pentru tine, nu ne arunca în cuptorul acela!” Ei nu au spus: „Știi cine suntem noi?” Fratele Branham a spus că, „voi biruiți luând Cuvântul și umblând în smerenie și umilință.” Aceasta este ceea ce au făcut cei trei. Ei știau unde stau pe Cuvânt și știau că acel lucru era contrar Cuvântului lui Dumnezeu. Ei erau închinători la Dumnezeul cel Atotputernic și nu s-au închinat chipului, dar nu au trebuit să calce în picioare, să țipe și să amenințe; nu au trebuit să facă o petiție, nu au trebuit să facă nimic, ci au stat doar pe Cuvânt și erau deja biruitori indiferent de rezultat. Ei au fost biruitori rămânând cu Cuvântul și au spus: „Noi știm că Dumnezeul nostru poate să ne scape din cuptorul aprins, știm că poate să ne scoată din mâna ta, dar chiar dacă nu ne va scoate… Noi nu știm ce va face Dumnezeu, pentru că nu noi controlăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci Cuvântul lui Dumnezeu ne controlează pe noi.” Noi suntem sub controlul Cuvântului lui Dumnezeu, nu Cuvântul lui Dumnezeu este sub controlul nostru doar pentru că respectăm Cuvântul. Noi nu putem spune că Dumnezeu va face aceasta și Dumnezeu va face aceea, ci doar așteptăm să vedem ce va face El. Noi trebuie să-L privim pe Dumnezeu ca Dumnezeu și pe noi ca supuși ai Lui, să rămânem pe Cuvântul Lui și să știm că da, Dumnezeu este mai mult decât  capabil să ne elibereze și credem că ne va scăpa din mâna ta. Dar chiar dacă nu o va face, noi nu ne vom închina pentru că rămânem cu Cuvântul.

Dacă Dumnezeu nu mi se arată niciodată, dacă nu am nicio senzație de furnicături, dacă nu există nicio senzație, dacă aparent nu există nicio eliberare, dacă toate aceste necazuri nu dispar mâine, stau încă în picioare pe Cuvântul Lui (Amin), pentru că eu nu Îl controlez pe Dumnezeu, ci controlez doar predarea mea în fața acestui Cuvânt. Dumnezeu va face ce va face Dumnezeu. El este în stare și cred că va face, dar dacă nu o va face, eu rămân cu Cuvântul. Dacă vom putea avea această atitudine, vom vedea lucruri uimitoare, pentru că Dumnezeu va face ce face Dumnezeu, dar El nu-Și va împărți gloria cu nimeni, nu o va împărți cu o slujbă, nu o va împărți cu un om, nu o va împărți cu biserica, ci va primi toată gloria. El o va face când poți veni în fața Lui umil și spui: „Doamne, nu știu răspunsul, nu știu soluția, nu știu cum să rezolv problema aceasta, dar știu ce spune Cuvântul Tău, de aceea stau drept cu El și știu că Tu Îți vei onora Cuvântul.”

Noi am încercat să descoperim prea multe lucruri și am făcut prea multe afirmații îndrăznețe: „Dumnezeu va face aceasta, Dumnezeu va face aceea…”, dar nu acesta este exemplul pe care-l vedem aici. În Biblie, când oamenii au făcut afirmații îndrăznețe… aceasta s-a întâmplat cu profeții lui Dumnezeu atunci când Dumnezeu le-a arătat deja într-o viziune sau le-a spus: „Se va întâmpla aceasta…”

Când Mica a fost adus înaintea lui Ahab și a lui Iosafat, a avut o profeție diferită de restul profeților. El chiar a fost reticent s-o spună pentru că ei s-au dus deja și l-au avertizat. Mesagerul lor a mers la el și i-a spus: „Mica, aceasta este ceea ce a fost profețit, așa că trebuie să spui și tu la fel.” Fratele Branham a spus că ei i-au spus: „Dacă vrei să te întorci în organizație, în denominațiunea pentru care acum ești un străin, spune aceasta și vei fi primit înapoi.” Dar el a rămas doar cu Cuvântul. Priviți cum a venit Mica. El nu s-a împins și nu a făcut ceva deosebit. Când a venit, el știa ce vor ei, știa ce vrea Ahab, știa unde îi este inima și a spus: „Du-te sus, oricum aceasta vrei să faci.” Numai Iosafat a vrut cu adevărat să știe ce vrea Domnul, nu Ahab. Astfel, Mica s-a uitat la el și i-a zis: „Du-te sus!” Și Ahab i-a răspuns: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” Atunci Mica i-a zis: „Du-te sus, dar văd tot Israelul risipit ca o turmă fără păstor.” El nu a început să-i strige numele, nu a început să spună: „Știi cine sunt eu?” Mica doar a stat acolo. Apoi, Ahab l-a aruncat în închisoare, iar când a pleca le-a zis: „Hrăniți-l cu pâinea şi cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace”, dar Mica i-a răspuns: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine.”

Ascultați! El nu a spus niciodată: „Nu este nicio șansă să te întorci, pentru că știi cine sunt eu?” Priviți la umilința lui Mica: „Dacă te întorci în pace, nu mi-a vorbit Domnul.” Priviți unde s-a pus pe el însuși. Mica nu a fost arogant, nu a fost jignitor, nu a fost dur, ci a fost doar un om care a făcut ceea ce i-a spus Dumnezeu să facă. A fost un om care nu s-a înălțat pe sine, ci L-a înălțat pe Dumnezeu și a spus numai ceea ce i-a spus Dumnezeu să spună. Nu a adăugat o mulțime de lucruri, nu s-a făcut pe sine o persoană specială, ci a spus doar: „Dacă te întorci în pace, n-a vorbit Domnul prin mine.” Laudă lui Dumnezeu! Îmi place Personajul pe care Îl văd în Biblie și vreau ca acel Personaj să fie în mine.

Haideți să mergem la Daniel 6.10:

„Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise spre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.” 

Daniel era unul dintre dregătorii șefi puși peste toată împărăția lui Darius, dar în împărăția medo-persană erau și alți dregători și căpetenii, care erau geloși pe Daniel, așa că l-au pus pe Darius să semneze un decret prin care să interzică închinarea la altcineva, afară de împărat. Daniel nu a intrat ca o furtună în camera împăratului și nu s-a plâns. Ascultați încă o dată: Daniel avea cel mai înalt rang întrei cei trei dregători care au fost puși de împărat peste întregul său regat, el era șeful peste toți. Împăratul urma să pună întreaga împărăție sub Daniel, așa că Daniel nu era ca mine și ca tine, care mergem la depozit și încercăm să vorbim cu cineva. Bat la ușă și spun: „Aș putea avea o întâlnire cu purtătorul de cuvânt al firmei?” Darius avea să pună întreaga împărăție sub conducerea lui Daniel. El a împărțit întreaga împărăție între trei dregători, iar Daniel era liderul lor, așa că Daniel putea obține o audiență la Darius, ar fi putut să-și susțină cauza pentru că, fără îndoială, era mai deștept decât ei, motiv pentru care a fost înălțat în funcție. Dumnezeu i-a dat lui Daniel o înțelepciune supranaturală prin care ar fi putut să-i facă pe ceilalți să arate ca niște proști, dar el nu a făcut nimic. Acesta era un atac împotriva Cuvântului lui Dumnezeu și a închinării la Dumnezeu; ei Îl atacau pe Dumnezeu, așa că Daniel s-a dus și a făcut ceea ce făcea întotdeauna.

Aici scrie: „Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise spre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.”

El nu a spus: „Uitați-vă la mine! Spuneți că nu pot…” Ascultați! Vă spun să stați departe de toată această mizerie media de știri de dreapta, pentru că ei încurcă mințile oamenilor, făcându-i  violenți și îndrăzneți și-i îndeamnă să lupte împotriva liberalismului și împotriva… și împotriva… Daniel nu a mers niciodată să protesteze înaintea lui Darius, ci a continuat să-L slujească pe Dumnezeu așa cum L-a slujit întotdeauna. El nu a trebuit să strige, nu a trebuit să dea buzna, nu a trebuit să scrie o petiție, nu a început un nou blog de știri media, ci tot ce a făcut a fost să intre în camera lui, unde ferestrele erau deja deschise. El nu s-a dus să facă o priveghere de rugăciune pe treptele Capitolului, ci a făcut numai ceea ce a făcut întotdeauna, s-a rugat spre Est pentru că aceasta a fost porunca ce li s-a dat.

Când Solomon a dedicat Templul, I-a cerut lui Dumnezeu să asculte fiecare rugăciune, iar Daniel a crezut și s-a întors la rugăciune, supunându-se Cuvântului lui Dumnezeu. El L-a slujit pe Dumnezeu cu umilință, fără să facă niciodată tam-tam în legătură cu aceasta.

În versetul 16 spune că Daniel a fost arestat. Împăratul nu a putut să-și schimbe decretul, pentru că legile mezilor și perșilor nu puteau fi schimbate, așa că l-a aruncat pe Daniel în groapa cu lei. Împăratul a stat treaz toată noaptea pentru că nu a putut să doarmă, iar dimineața, în versetul 19, spune:

„În revărsatul zorilor însă, împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei.

Şi, apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujești necurmat, să te scape de lei?”

Şi Daniel a zis împăratului: „Veșnic să trăiești, împărate!

Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!”

Întrebarea pusă a fost: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujești necurmat, să te scape de lei?”, iar Daniel i-a răspuns: „Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor.” Discuția nu a fost despre Daniel, ci despre Dumnezeu, pentru că nu a fost biruința lui Daniel. Daniel a biruit stând cu Cuvântul. Când Daniel a stat cu Cuvântul, Dumnezeu a stat cu Daniel; Dumnezeu a închis gura leilor și Dumnezeu i-a dat biruința. Daniel nu a putut face nimic pentru a schimba situația.

Ce au putut face cei trei tineri evrei pentru a nu fi arși în foc? Nu au avut nicio putere, nu au avut nicio posibilitate de a schimba situația. Numai Dumnezeu a putut să-i scape din acea împrejurare. Daniel nu a putut să facă nimic și nu a încercat să facă nimic, ci doar s-a supus, iar dacă Dumnezeu ar fi vrut să fie mâncat de lei, ar fi fost mâncat de lei.

Ascultați, noi facem prea multă autoconservare și încercăm prea mult să ne dăm seama ce vrea Dumnezeu și spunem: „Dumnezeu nu ar vrea aceasta”, „Dumnezeu nu ar permite aceasta”, „Dumnezeu nu vrea să trec prin aceasta”, „Dumnezeu nu vrea să mi se întâmple aceasta!” Încetează să gândești în locul lui Dumnezeu și lasă-L pe Dumnezeu să fie Dumnezeu! Lasă-L pe Dumnezeu să-Și facă propria gândire și să ia propria Sa decizie cu privire la ce va face cu tine. El nu a spus: „Nu există nicio modalitate ca Dumnezeu să lase să mi se întâmple aceasta!” De unde știi? Dumnezeu a lăsat ca Daniel să fie aruncat în groapa cu lei; El i-a lăsat pe cei trei tineri în cuptorul aprins, a lăsat ca Ieremia să fie aruncat în groapă, a lăsat ca Isaia să fie tăiat în două cu ferestrăul; l-a lăsat pe Petru să fie răstignit cu capul în jos, l-a lăsat pe Pavel să fie bătut cu nuiele și cu bice, a lăsat să fie ucis cu pietre și să zacă mort, l-a lăsat să naufragieze de câteva ori, l-a lăsat să fugă din oraș în oraș. Deci, ce vrei să spui când zici că Dumnezeu nu vrea să ți se întâmple aceasta? Dumnezeu nu va lăsa să ți se întâmple aceasta? El a lăsat să se întâmple aceasta cu fiecare creștin de-a lungul veacurilor. Ce vrei să spui când zici că știi că Dumnezeu nu vrea  să ți se întâmple aceasta? „Eu știu că Dumnezeu nu vrea să sufăr. Știu că Dumnezeu nu vrea să mi se întâmple aceasta.” De unde știi? Cum îndrăznești să spui că știi ce gândește Dumnezeu? Spune doar: „Doamne, dacă aceasta este ceea ce vrei, iată-mă! Eu nu mă pot scăpa singur, nu mă pot salva; nu pot schimba împrejurările. Sunt pe deplin în mâinile Tale.”

Prieteni, dacă am putea înceta să luăm lucrurile în propriile noastre mâini, să ne predăm pe deplin în mâna Sa și să-L lăsăm pe Dumnezeu să rezolve aceste lucruri! Să nu mai presupunem că știm ce vrea El! „Știu că El vrea aceasta și că El vrea aceea.”

Am vorbit cu un frate și am spus, am început să mă refer la fratele Branham și am spus: „Fratele Branham a chemat rândul de rugăciune. El a anunțat o adunare de vindecare, a chemat rândul de rugăciune și oamenii erau gata să vină, iar el a spus: „Știți, eu aștept Ceva, dar nu pot spune că va veni.” Ascultați, el a primit de la un înger însărcinarea să ducă darul vindecării divine la oamenii din lume și lucra prin acea însărcinare, dar chiar și cu însărcinarea primită de la un înger, care l-a încredințat să ducă darul vindecării divine la popoarele lumii, el nu putea să-L controleze pe Dumnezeu și nu a spus: „Dumnezeu va veni pe această platformă. În cinci minute Dumnezeu vine jos. Mai bine fugiți la acest altar pentru că Dumnezeu vine și ne întâlnim la altarul acesta.” Voi nu l-ați auzit niciodată pe fratele Branham spunând așa ceva, ci l-am auzit spunând cu umilință: „Nu știu când va veni. Îl aștept. Voi știți că eu aștept Ceva”, apoi: „El este aici.” El nu putea să-L controleze pe Dumnezeu; tot ce putea face era să rămână în slujbă, tot ce putea face era să rămână ascultător, tot ce putea face era să fie respectuos și smerit, să fie în slujba Lui și să facă ceea ce i-a spus îngerul, iar Dumnezeu avea să facă restul.

Fratele Branham a spus: „Nu eu sunt cel care-ți spune toate aceste lucruri, este El. Eu nu știu. Tu nu m-ai atins pe mine, ci te-ai atins de Marele Preot.” El se lepăda de sine cât putea. „Nu știu dacă va veni”, apoi: „El a venit.” Fratele Branham a spus: „El m-a întâlnit aici de mii de ori”, dar nu avea nicio garanție că Îl va întâlni din nou acolo. Avea doar încredere că o va face și acționa cu credința că va veni. Eu vreau atitudinea aceasta, vreau să mă opresc să mai spun ce va face Dumnezeu și să mă controlez să mă aliniez cu acest Cuvânt și să am încredere că Dumnezeu va face restul. Te va elibera? Nu știu, dar cred că o va face. Te va scăpa de acea boală? Nu știu, Dumnezeu are un Plan, dar cred că o va face pentru că eu cred Cuvântul Lui. Dacă Dumnezeu ți-a spus vreodată aceasta, El are supranaturalul. Tu spune: El m-a vindecat deja, s-a terminat și te ridici și pleci. Dar dacă nu ți-a spus, crede-L pe Cuvânt, spune: „Sunt deja vindecat” și continuă să mergi.

Cum poți birui? Crede-L pe Cuvânt, ia-i promisiunea și umblă în umilință. Nu deveni controlorul lui Dumnezeu și nu-L face pe Dumnezeu slujitorul tău care trebuie să vină la dorința și la chemarea ta, ci fii tu slujitorul lui Dumnezeu, care vine la dorința Lui, Se mișcă conform Cuvântului Său, la porunca Sa, I se predă și are încredere în El că va face restul. A făcut-o pentru Moise, a făcut-o pentru David, a făcut-o pentru Daniel, a făcut-o pentru Șadrac, Meșac și Abed-Nego, pentru Mica, pentru Ieremia, așa că, de ce nu ar face-o și pentru tine? Noi trebuie să rămânem smeriți și predați.

Fratele Branham a spus tot în mesajul Cum pot să biruiesc?:

„Isus ne-a spus cum s-o facem. El a biruit. Vreau să spun: „Biruință” înseamnă „să reziști la test, la încercare” (corect), cum au făcut toți sfinții din vechime, cum a făcut Isus. În mijlocul tuturor dușmanilor Săi, El a rezistat la test. El a rezistat în orice lucru prin care a fost testat. A rezistat chiar în fața bolii, și El fiind Mesia, i-a vindecat. În fața morții, El i-a adus înapoi la viață; în fața Calvarului, la propria Sa moarte, a biruit predându-Se El Însuși. Cum? Prin Cuvânt. El a spus: „Nimiciți acest Templu și Eu îl voi ridica din nou în trei zile.” Cuvântul a spus aceasta. Vedeți? În prezența morții, El a biruit; El a biruit moartea și iadul. Da! În prezența mormântului, El a biruit mormântul. Cum? Totul prin Cuvânt și umilință. Oh, Doamne! Acolo este adevăratul Om. Acela este Exemplul vostru. Vedeți? El a învins totul, El a biruit.”

Cum a biruit? Prin Cuvânt și smerenie. Noi am vorbit de multe ori despre El că a stat în curtea de judecată, că a îndurat batjocura și a stat acolo tăcut deoarece știa că aceea era voia lui Dumnezeu. Chiar și atunci când Pilat a spus: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!”, Isus a spus doar: „N-ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. Dacă ai putere să-Mi iei viața, este pentru că Dumnezeu ți-a dat această putere.” Putem crede acest lucru? (Amin).

„Dacă ai putere să-mi iei viața, îți este dată de sus. Dacă ai putere să mă arunci în închisoare, îți este dată de sus. Dacă ai putere să mă arestezi și să mă închizi, îți este dată de sus, pentru că eu sunt în mâinile lui Dumnezeu și Îi aparțin lui Dumnezeu. Nu sunt al meu, am fost cumpărat cu un preț și Îi aparțin Lui, iar dacă El consideră de cuviință că în această călătorie trebuie să petrec ceva timp aici sau acolo, sau în această situație, ce pot să fac pentru a schimba aceasta? Indiferent ce va fi, voi sta pe Cuvânt; voi continua să-L cred și voi birui crezând Cuvântul și rămânând cu Cuvântul.

În mesajul, Cum pot să biruiesc, fratele Branham a început să vorbească despre nufăr sau crinul de apă. El a făcut aceasta în mai multe predici și a spus că acolo unde a fost construit Tabernacolul a fost un iaz mic cu nuferi și a fost drenat. Înainte de a face aceasta, el a trecut de multe ori pe lângă iaz și a admirat acei nuferi, nufărul fiind una dintre florile lui preferate. Astfel, a început să vorbească despre el cum iese din noroi, din iazul întunecat și umed, cum se ridică din mâlul de pe fundul iazului și începe să urce spre lumină, până când iese din apă și înflorește acolo sus. El a spus că este atât de frumos după ce înflorește, încât nu poți să-ți imaginezi de unde a pornit. El a comparat aceasta cu credinciosul și a spus (în același mesaj; Cum pot să biruiesc):

„Acum, dacă vă uitați înapoi și sunteți condamnați, sunteți încă în lume. Dar dacă trăiți deasupra ei, Cel care este în voi v-a condus deasupra întunericului, ca pe nufăr. El este deasupra întunecimii de jos din nămol. El este deasupra întunecimii apelor nămoloase. El este în lumină, reflectând frumusețea care a fost pusă în el înainte de a părăsi noroiul.”

Când era jos în nămol, în sămânță era o frumusețe pe care trebuia s-o reflecte, era deja acolo încă de când era jos, sub ape. Când era îngropată în noroi, în interiorul acelei semințe era deja un nufăr frumos. Dar a trebuit să treacă prin procesul de creștere, de urcare spre soare, îndreptându-se spre Cuvântul lui Dumnezeu. Și pe măsură ce urca în sus, a început să devină tot mai asemănător cu ceea ce era în interior, să reflecte ceea ce era jos în interior, aducând la suprafață imaginea unui nufăr (crin de apă). Când a ieșit afară, în fața soarelui, a început să reflecte ceea ce era deja înăuntru.  Fratele Branham a spus aceasta pentru tine și pentru mine, în calitate de credincioși, și ne-a spus că nu putem privi înapoi spre locul de unde am venit. Oricând te uiți înapoi la noroi și noroi, la noroiul din care ai venit, ești condamnat; de aceea, poți să te uiți numai unde mergi. Uită-te doar la ținta spre care mergi.

 Noi toți venim din tot felul de situații, din noroi și noroi, dar în interiorul seminței care era în noroi era ceva în care Dumnezeu a vrut să-Și arate reflectarea frumuseții Sale. Era deja acolo, așa că nu te uita înapoi la noroi, ci uită-te la Soare și continuă să urci în sus și să urmezi acest Cuvânt. Și pe măsură ce acest Cuvânt va ajunge la manifestare, va aduce la suprafață toată Viața care a fost ascunsă în acea sămânță. El a început aceasta cu credincioșii despre care am vorbit în Vechiul Testament și a spus:

„Acum mă simt ca un creștin care strigă. Ce a fost acolo la început, de la Dumnezeu, a presat pe cale și a biruit. A biruit coaja, a biruit nămolul, a biruit apele, a biruit totul și a fost un biruitor, reflectând frumusețea slavei lui Dumnezeu.”

Cum a biruit acel crin de apă? Înăuntrul lui a fost ascunsă o viață, iar când a fost lovit de razele soarelui, a început să se ridice spre soare, spre Cuvânt. Cum a biruit? A continuat să se miște spre soare. Cum vom birui noi? Continuând să ne mișcăm spre Soare. Rămâi cu Cuvântul și mișcă-te spre Cuvânt, până când Cuvântul produce ceea ce este deja în tine, până când iese la suprafață pentru a reflecta Viața care a fost ascunsă în interior. Ce să fac pentru a birui? Umblă în Cuvânt și devii ceea ce ai fost menit dintotdeauna să devii.

Să citim mai departe:

„A biruit coaja, a biruit nămolul, a biruit apele, a biruit totul și a fost un biruitor, reflectând frumusețea slavei lui Dumnezeu.

Tot așa face fiecare credincios. Așa a făcut Noe; așa a făcut Lot. Priviți în ce încurcătură a fost el. Așa a făcut Moise, așa a făcut Iosua, așa a făcut Daniel; așa au făcut Șsadrac, Meșac și Abed-Nego; așa a făcut Ioan Botezătorul, Zaharia, Elizaveta. Așa a făcut Simeon, așa a făcut acea Ana și fiecare dintre ei au făcut așa. Ei au biruit nămolul care era în jurul lor, și-au ridicat capetele deasupra lacului și au strălucit gloria lui Dumnezeu. Așa face un adevărat creștin.”

Ce fac eu? Doar mă ridic spre Lumină. Continuă să te ridici. Cum a biruit micul nufăr? Era îngropat în nămolul iazului și nu avea nicio șansă să fie vreodată ceva; era îngropat atât de adânc sub suprafața apei și în mâl, dar excepția o făcea faptul că înăuntru era o sămânță, iar Cuvântul, Lumina, a început s-o tragă afară. Tot așa, ceea ce trebuie să devenim eu și voi, a fost în sufletul nostru înainte de întemeierea lumii, iar când Lumina Cuvântului începe să ne atragă, continuăm să mergem în Lumină. Noi nu trebuie să calculăm cum vom ajunge la suprafață, cum se va întâmpla? Cum vom birui? Tot ce trebuie să facem noi este să rămânem cu Cuvântul pentru că biruința noastră este în Cuvânt. Rămâneți în Cuvânt, rămâneți în Lumină și Dumnezeu Se va îngriji de restul!

Amintiți-vă de Iosua. Iosua a fost însărcinat să-i ducă pe copiii lui Israel dincolo de Iordan, în țara făgăduită. Ei avuseseră deja iscoade care intraseră în țară, cu vreo patruzeci de ani în urmă, și le-au spus la toți cum era țara. Iosua fusese deja acolo și a văzut orașele cu ziduri, a văzut uriașii, a văzut armamentul pe care-l aveau, a văzut totul, iar acum stătea pe malul Iordanului și avea însărcinarea să-l traverseze și să meargă în țara făgăduită. El nu știa cum să treacă această armată peste râu, dar Dumnezeu i-a arătat calea. El trebuia să-și îndeplinească însărcinarea, dar nu știa cum s-o facă. Ar fi putut să încerce, știți, să facă un fel de pod din scânduri sau ceva, dar Dumnezeu avea deja un plan. Dacă a rămas credincios și a așteptat, Dumnezeu a avut o cale. Apoi, au ajuns la primul mare oraș, la Ierihon, iar fratele Branham a spus că zidurile orașului erau atât de groase încât se puteau face pe ele curse de care. Nu exista nicio modalitate de a-l cuceri, dar Dumnezeu a spus: „Doar înconjurați orașul o dată, timp de șase zile, iar în ziua a șaptea înconjurați-l de șapte ori.”

Știți, eu nu sunt general, nu sunt arhitect, nu sunt nimic, dar nu există nicio posibilitate ca umblând în jurul unei clădiri sau a zidurilor unui oraș, acestea să se prăbușească. Vă dați seama ce plan i-a dat Dumnezeu? Cuvântul pe care i l-a dat Dumnezeu nu părea suficient pentru a dărâma obstacolul care se afla în fața lor. Obstacolul era un oraș cu ziduri de necucerit, fără posibilitate de a trece peste ele, dar ei erau nevoiți să le dea la o parte pentru a merge mai departe, la restul pământului făgăduit. Cuvântul pe care li L-a dat Dumnezeu ca să biruiască acel obstacol, părea total insuficient.

„Ei au un oraș cu ziduri, dar ceea ce vreau să faci tu, este să iei armata și să vă plimbați în jurul lui în tăcere deplină, fără să spuneți nimic, apoi să vă întoarceți înapoi în tabără. A doua zi să te plimbi din nou în jurul lui, și să nu spui nimic, apoi să te întorci în tabără. Șase zile. În ziua a șaptea să vă plimbați în jurul orașului de șapte  ori, iar a șaptea oară să sunați din trâmbițe pentru stăpânire, pentru biruință.” „Bine, o vom face.” Vă dați seama că nu a existat nicio explicație logică în porunca primită, pentru a explica cum urmau să ajungă în acel oraș? Dar nu era responsabilitatea lui Iosua să-și dea seama cum urmau să se prăbușească zidurile; responsabilitatea lui Iosua era să țină Cuvântul lui Dumnezeu.

Uneori ne întrebăm: „Cum este posibil să biruiesc situația aceasta sau situația aceea făcând toate aceste lucruri pe care a spus Dumnezeu să le fac?” Noi nu suntem chemați să ne dăm seama cum se prăbușesc zidurile și cum va veni izbăvirea. Dumnezeu va avea grijă de aceasta.

Cei trei tineri evrei nu știau cum aveau să fie eliberați; Daniel nu știa cum va fi scăpat; Moise nu știa cum aveau să treacă Marea Roșie; nimeni nu a știut cum o vor face, tot ceea ce au știut a fost Cuvântul care le-a fost dat, așa că au umblat conform acelui Cuvânt, iar când au umblat conform acelui Cuvânt, Dumnezeu le-a adus eliberarea.

În această zi, Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său, dar noi încercăm în mod constant să ne rezolvăm problemele și să ne dăm seama cum vom birui toate obstacolele. Ceea ce trebuie să facem noi, este să ne întoarcem și să spunem: „Doamne, eu stau cu Cuvântul pe care L-ai dat printr-un profet, fac tot ceea ce ai spus să fac și am încredere în Tine că vei face restul. Nu știu cum o vei face și nici nu-mi pot imagina cum o vei face, așa că nu am sugestii.”

Știți ce se întâmplă dacă sugerați ceva în rugăciune și apoi Dumnezeu face așa? Voi spuneți: „Am spus în rugăciune”, și vă înălțați din nou. Deci, este mai bine să venim și să spunem: „Doamne, nu am răspunsuri, nu am cum să ocolesc aceasta, nu am idee ce să fac, dar stau pe Cuvântul Tău. Din câte știu, am făcut tot ce mi-a spus profetul Tău să fac și am stat credincios pe Cuvântul Tău, iar acum mă încred în Tine că vei aduce izbăvirea, că vei aduce vindecarea, că vei aduce tot ce am nevoie. Am încredere în Tine că o vei face.” Aceasta este abordarea pe care vreau s-o am.

Aș vrea să mai citesc o Scriptură din Exod. Să deschidem împreună la Exod 14.13, apoi vom încheia. Ei au plecat din Egipt și au pornit spre țara făgăduită, cântând, dansând și bucurându-se, apoi s-au lovit de primul obstacol, de Marea Roșie. Faraon și-a trimis armata după ei ca să-i nimicească, iar poporul a intrat în panică și a început să vorbească împotriva lui Moise și să spună: „De ce ne-ai scos din Egipt? Nu ți-am spus în Egipt: „Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie?” Și Moise le-a răspuns, înainte ca Dumnezeu să-i spună ceva.

„Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc şi veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată.

Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți.”

Stați liniștiți! Ceea ce vreau să spun este că Moise încă nu avea o soluție. El știa numai ceea ce spusese Dumnezeu, că-i va duce la acel munte și că acolo aveau să I se închine. El nu avea nicio soluție, nu știa cum o va face, Dumnezeu nu-i spusese încă să-și ia toiagul și să-l  țină sus. Tot ce știa era că Dumnezeu nu va eșua în Cuvântul Său și că trebuie să meargă să se închine pe Muntele Sinai. El știa că nu are putere să-i scape, nu avea soluția problemei, dar știa Cine a făcut-o, așa că în versetul 14 a spus:

„Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți.”

Când ai făcut tot ce ți-a cerut Dumnezeu și încă nu ai răspunsuri, nu inventa răspunsuri. Nu te preface că știi ce să faci când nu știi ce trebuie să faci. Nu deveni atât de îndrăzneț, încât să începi să faci afirmații pe care Dumnezeu nu ți-a spus să le faci și nu ai permisiunea să le faci, ci stai liniștit și spune doar: „Doamne, Tu m-ai chemat la această Viață, Tu m-ai chemat la acest Cuvânt, iar eu stau pe acest Cuvânt și sunt în linia de datorie. Doamne, am încredere în Tine că lupți pentru mine și mă izbăvești. Voi sta liniștit până când văd ce faci, apoi voi fi pe celălalt mal al Mării Roșii, cu o tamburină, cântând, dansând și vorbind despre marea biruință pe care tocmai mi-ai adus-o, pentru că eu nici măcar nu am știut ce să fac.”

Noi avem situații familiale, avem situații personale, situații la locul de muncă, trecem prin tot felul de situații pentru care nu avem nicio soluție, dar ni s-a dat Cuvântul, iar Cuvântul este suficient. Dacă vom rămâne cu Cuvântul, dacă vom avea credință în Dumnezeu și vom sta liniștiți, Îl vom vedea pe Dumnezeu luptând pentru noi. Noi avem încredere în El și cred că vom vedea mâna lui Dumnezeu iar și iar și iar. Cum trebuie să mergem? Să rămânem cu Cuvântul și să umblăm în umilință.

Să ne ridicăm cu toții în picioare. Nu știu de ce Dumnezeu nu-mi permite să părăsesc subiectul acesta, supunerea, smerenia și predarea, dar există un motiv, prieteni, există un motiv pentru care, de câteva săptămâni, în fiecare miercuri și în fiecare duminică există un memento: Dacă vrei să urci, trebuie să cobori. Dacă vrei ceva de la Dumnezeu, trebuie să te predai Lui. Aceasta înseamnă că El nu privește la o natură arogantă și obraznică, ci caută o natură umilă și supusă, astfel încât să aibă întâietate între noi.

Eu spun: Doamne, ajută-mă să renunț la toate gândurile mele și să am încredere în tine. Amin. Să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

 Doamne Isuse, Îți mulțumim, Tată, pentru Cuvântul Tău, pentru lucrurile pe care ne-a învățat profetul Tău cu privire la viclenia, ispitele și capcanele diavolului și despre cum să folosim întotdeauna împotriva lui cele trei metode. Ajută-ne să le folosim și să rămânem cu Cuvântul Tău. Iartă-ne pentru gândurile noastre, iartă-ne pentru că am luat lucrurile în propriile noastre mâini și am venit cu propriile noastre soluții. Ne pare rău, Tată, și Te rugăm să ne ajuți să mergem înainte cu umilință, ca Tine. Să ne predăm Cuvântului Tău, să rămânem cu Cuvântul Tău și să avem încredere că vei lucra supranatural, miraculos și cu putere și că vei fi Eliberatorul nostru. Avem încredere deplină în Tine, atât de multă încât putem să ne punem în mâna Ta și să ne luăm mâinile noastre, știind că Tu o vei face mai bine decât putem s-o facem noi.

Doamne, Te iubim și Îți mulțumim pentru Cuvântul Tău. Lasă-L să trăiască în noi și să ne schimbe, ca să devenim în fiecare zi tot mai mult ca Tine, să tratăm situațiile așa cum ai făcut Tu, să răspundem așa cum ai răspuns Tu; să fim ascultători așa cum ai fost Tu ascultător, supus și umil, pentru că, Dumnezeule, Tu ești în căutarea unei Mirese care să-Ți reflecte caracterul, care să poată fi pe acest pământ tot ceea ce ai fost Tu și tot ceea ce ești Tu. Ajută-ne, Dumnezeule să ne predăm.

Te iubim și Îți mulțumim pentru că ne-ai ajutat, iar acum Te rugăm să ne binecuvântezi. În timp ce plecăm de aici, Te rugăm, Doamne, să binecuvântezi părtășia noastră la care ne vom împărtăși în câteva momente, să ne încurajăm unii pe alții în Cuvânt și să ne iubim unii pe alții. Plecăm de aici, Doamne, încurajați de Cuvânt să continuăm să mergem înainte pentru a fi un biruitor, pentru a primi toate promisiunile biruitorilor. Ajută-ne, Doamne, pentru că ne rugăm și ne predăm Ție, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

M-am gândit la tinerii evrei în cuptorul aprins, la Daniel, la Ieremia, la Isaia, la David și la Moise. M-am gândit la toți aceștia, apoi m-am gândit la Isus Hristos, la arestarea și procesul Lui, la Pavel și procesul lui și pot spune că este un lucru pe care poți să-l observi la toți acești bărbați: ei nu s-au tulburat. În Biblie nu există nicio dovadă că s-au temut sau că au alergat de la o persoană la alta pentru a primi un răspuns, ajutor sau sprijin pentru situația în care erau. Nicăieri nu spune că erau anxioși sau nervoși, deoarece știau că Dumnezeu va avea grijă de ei. Ei știau cine sunt și știau Cine este Dumnezeu, iar aceasta a fost suficient. Aceasta este ceea ce vreau și eu. Nu vreau ca de fiecare dată când înfrunt o situație să devin nervos, să fug și să încerc să primesc un răspuns sau o soluție de la cineva. Vreau să știu doar cine sunt eu și Cine este Dumnezeu, vreau ca aceasta să-mi fie suficient. Vreau să știu că sunt copilul Lui și că m-am predat Lui; vreau să trăiesc viața pe care m-a chemat s-o trăiesc și să știu că El va face totul, așa că nu am de ce să fiu nervos sau înfricoșat.

 Moise a fost primul care a spus: „Să nu vă fie frică! Egiptenii vin și  aici este Marea Roșie. Eu nu am răspunsul, dar să nu vă fie frică!” „Unde mergem?” „Nu știu.” „Cum vom supraviețui?” „Nu știu.” „Bine, aici sunt stâncile, aici este apa, iar pe acolo vine armata egipteană.” Se părea că moartea lor era sigură, dar deși erau în situația aceea, Moise a spus: „Să nu vă temeți! Să nu vă fie frică!”

Vreau să ajung în punctul în care să am și eu această încredere în Dumnezeu. Nu numai să știu Cine este Dumnezeu, ci și cine sunt eu în Hristos și să spun: „Nu știu ce va face, dar El va face ceva. Și indiferent ce va face, va fi uimitor, iar eu Îi voi da toată gloria.” Haideți să fim încrezători, să fim liniștiți cu privire la noi și să nu fim anxioși și nervoși de fiecare dată când ceva nu merge bine. Doar relaxați-vă și spuneți: „Dumnezeu a fost întotdeauna Dumnezeu și Și-a salvat întotdeauna poporul. Aceasta nu este prima Lui zi de lucru și eu nu sunt primul Lui copil, așa că pot să mă liniștesc, să am încredere în El și să-L las pe El să rezolve toate problemele. Haideți să ne purtăm și să arătăm că am crescut în Domnul, să ne purtăm ca niște oameni maturi în Cuvânt; să ne comportăm ca și credincioșii de altădată. Haideți să fim credincioșii de astăzi. Domnul să vă binecuvânteze.

-Amin-