CONDIȚIILE PENTRU VIAȚĂ

Doamne, Isuse, Îți mulțumim pentru privilegiul de-a ne aduna încă odată. Doamne, știm că nu ceea ce am făcut noi a făcut posibil acest lucru, ci ceea ce ai făcut Tu, Doamne, pentru noi. Este o mare bucurie și așteptare să venim să cântăm laudele Tale împreună cu frații noștri și să ne închinăm în Duh și Adevăr. Doamne, noi știm că Tu îi cauți pe cei care Ți se închină în Duh și Adevăr, și fie să găsești aceasta cu adevărat, în inimile noastre; fie ca noi să fim acei închinători astăzi. O, Te rugăm să-Ți iei locul acesta, Doamne, să Îți iei întâietatea și să vorbești Cuvintele Tale prin aceste buze de lut și să ne hrănești cu mâna Ta, cu Cuvântul Tău prețios care ne dă Viață proaspătă, și ne dă Viață zi de zi.

Te iubim, Tată, și Îți cerem aceste lucruri în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Să deschidem la cartea Genezei 1.1-2:

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.

Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întunerec. Și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor.”

Dumnezeu să ne binecuvânteze în timp ce privim în Cuvântul Lui, și să ne dea Duhul descoperirii. Amin.

Vreau să privesc la expresia, „Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor,” și să privim la unele lucruri pe care le-a spus fratele Branham.

Una din definițiile cuvântului, „se mișca,” este, „plutea.” Așadar, Duhul Sfânt plutea pe deasupra apelor; Duhul lui Dumnezeu plutea pe deasupra apelor.

Din Mesaj, noi știm că pământul se afla într-o stare de judecată după ceva ce s-a întâmplat înainte. Deci, s-a întâmplat ceva anterior, ceva ce a făcut ca pământul să se afle într-o stare de judecată, și peste tot era numai moarte, totul era învăluit în întuneric; „pământul era pustiu și gol,” și nu exista nimic acolo; dar Duhul Sfânt, „Duhul lui Dumnezeu plutea pe deasupra apelor.”

În mesajul Conferințe, fratele Branham a spus:

„La început, când Dumnezeu l-a făcut pe om, când a început să, „clocească” deasupra pământului, a răsărit iarba, au ieșit speciile și s-a ridicat din ce în ce mai sus. Vedeți? Marele Duh Sfânt, „clocea.”

Deci, Biblia spune că Duhul lui Dumnezeu a plutit, iar fratele Branham spune că Duhul lui Dumnezeu a „clocit.” Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor pentru că El nu intenționa ca pământul să rămână în acea stare de judecată, nu intenționa ca pământul să rămână învăluit în întuneric, pustiu și gol. Dumnezeu avea un scop cu această creație și indiferent de ceea ce s-a întâmplat înainte și l-a făcut să cadă în acea stare, Dumnezeu nu terminase cu pământul și cu creația Sa.

Așadar, Duhul lui Dumnezeu a început să plutească peste pământ, a început să clocească peste el, pentru a-l aduce într-o stare ca să-l poată folosi, pentru a-l aduce înapoi la ceea ce era în mintea Lui Dumnezeu. Deci, Duhul lui Dumnezeu se mișca sau plutea pe deasupra apelor.

Să ne întoarcem la ceea ce spune fratele Branham:

„Vedeți? Marele Duh Sfânt clocea. Astfel, au ieșit florile, iar Tatăl a spus: „Ce minunat! Continuă!” Și a clocit mai departe. Apoi, au ieșit păsările și animalele; și a continuat mai departe, și mai departe.” Amin.

Să mergem repede la Deuteronom 32, pentru că vreau să mai aduc un verset, în timp ce suntem la cuvântul, „a cloci”.

Ca temă în dimineața aceasta, vreau să vorbesc despre, Condițiile pentru Viață. Nu va fi nimic diferit de ceea ce am auzit până acum, este foarte simplu, dar mai profund, foarte adânc. Să citim Deuteronom 32.9-12:

„Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire.

El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; l-a înconjurat, l-a îngrijit, și l-a păzit ca lumina ochilor Lui.

Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor; își întinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui.

Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, și nu era nici un dumnezeu străin cu El.”

Dumnezeu vorbește aici despre alegerea lui Iacov, și din Iacov avea să vină națiunea Israel. El spune aici cum l-a găsit pe Iacov într-un ținut pustiu, într-un loc singuratic, cum l-a hrănit și l-a adus într-un pământ roditor, iar în versetul 11, spune: „Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile…”  Acest cuvânt, „…își întinde aripile,” este același cuvânt cu, „se mișca.” Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor, plutea peste ele. Așadar, Dumnezeu a avut grijă de Iacov, El Și-a întins aripile peste Iacov, „…ca un vultur care își scutură cuibul și zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui.” Așa l-a ridicat Dumnezeu pe Iacov.

„Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor,…” adică planează deasupra lor. „Pe măsură ce Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor,” așa plutea Dumnezeu pe deasupra apelor, zbura deasupra lor, plutea peste el ca să-l readucă la viață. El plutea, sau zbura pe deasupra lui Iacov ca să-l aducă dintr-un pământ pustiu, în ceea ce era în mintea lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii; ca să-l aducă la Viață, ca să-l aducă în poziția lui.

Deci, Duhul Sfânt Se mișca sau plutea ca să aducă Viață. Fratele Branham a explicat acest lucru în câteva locuri. În mesajul Capodopera lui Dumnezeu identificată, din anul 1964, el spune:

„Cât de desăvârșit a fost Adam, primul om pe care l-a creat! El arăta ca Dumnezeu. Dumnezeu, marele Duh Sfânt, S-a întins peste pământ și au ieșit păsările, animalele și toate celelalte lucruri, iar în final a ieșit o Specie care era exact ca Cel care le-a adus la suprafață pe toate celelalte, era ca Dumnezeu.”

Cine le-a adus la suprafață? (le-a clocit)? Dumnezeu. Ce a făcut El? El a plutit peste micuții Săi și i-a adus în poziție. Prin Cuvântul vorbit, Dumnezeu a pus pământul în ordine; Dumnezeu a vorbit Cuvântul, iar Duhul S-a mișcat și a scos florile, a scos plantele, a scos toate lucrurile. Dar care era scopul Lui? El încerca să scoată din pământ o Specie care să fie exact imaginea în oglindă care să-L reflecte pe Cel care clocea; și când a apărut Adam, el era reflectarea lui Dumnezeu.

Să citim încă odată: „…în final, a ieșit o Specie care era exact ca Cel care le-a adus la suprafață pe toate celelalte. Atunci când a fost așezat în grădina Eden, omul a fost făcut în chipul lui Dumnezeu. Așa cum Michelangelo și-a plasat marea lucrare a vieții sale, între toate celelalte sculpturi, și Dumnezeu Și-a așezat lucrarea în grădina Edenului. Ce satisfacție deplină a fost pentru Dumnezeu! El S-a dus și S-a odihnit pentru că lucrarea Sa fusese terminată.”

Duhul Sfânt plutea sau Se mișca peste această mare creație aducând Cuvântul lui Dumnezeu în manifestare, până când a zidit un lucru peste altul, aducând toate lucrurile în atmosfera potrivită, în poziția potrivită, în poziția corectă; până când a ieșit o Specie care era exact ca Cel care l-a adus la suprafață și l-a așezat pe pământ. Și Dumnezeu a fost atât de mulțumit că Și-a încheiat lucrarea, și că acum putea să Se odihnească. Laudă lui Dumnezeu!

El a clocit și a muncit până când a ajuns la această realizare. Dumnezeu a putut să Se odihnească pentru că a reușit să aducă pe pământ ceea ce a dorit. Laudă lui Dumnezeu!

Vreau să citesc și un citat din mesajul Sămânța nu va moșteni împreună cu pleava:

„El era Dumnezeu, Logosul, Cuvântul care a ieșit de la Dumnezeu. Când El a început să clocească, a adus viața marină. Când Duhul lui Dumnezeu, Logosul, Cuvântul…Dumnezeu a spus, „Să fie,” și acolo a ieșit Logosul care era Cuvântul; și Cuvântul a început să…pentru că toate acestea erau în Logos, tot Cuvântul lui Dumnezeu, toată Biblia pentru fiecare epocă. Și pe măsură ce Logosul a început să sufle peste pământ, a apărut viața marină, apoi a mers în sus la viața păsărilor, până la viața animalelor, iar în final, acolo a venit în reprezentare ceva care arăta ca Acela care le-a urzit, ca Dumnezeu, un om chiar în chipul lui Dumnezeu. Dar acel om a căzut așa cum trebuia să cadă sămânța, apoi după cădere, Dumnezeu a început s-o îngrijească și El l-a adus sus pe Enoh; l-a adus sus pe Ilie; l-a adus sus pe Moise; El a adus sus profet după profet încercând să reașeze din nou acel chip, și în final, pe pământ a venit din nou Chipul autentic al lui Dumnezeu Însuși, care era Dumnezeu, Logosul, „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi.”

Așadar, Dumnezeu a clocit până când a obținut acest chip exact ca El, apoi S-a odihnit. Dar după cădere, Duhul lui Dumnezeu S-a întors din nou la clocit pentru că acel chip căzut era la fel ca pământul căzut din Geneza 1.2, iar clocirea lui Dumnezeu asupra lui, îl va aduce din nou la ceea ce era în mintea lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Acum, din cauza omului căzut, Dumnezeu S-a întors din nou la clocit, ca să aducă înapoi o altă manifestare a Lui Însuși. Astfel, a clocit peste patriarhi, peste tot Vechiul Testament, până când a avut în sfârșit, din nou pe pământ, un alt Om în imaginea Lui Însuși, acesta fiind Isus Hristos.

Să mergem mai departe pentru că el a spus:

„Acum, același Logos are o parte, El are o Mireasă…”

Oh, Doamne! „Același Logos are o parte, El are o Mireasă...” Cuvântul nu era complet pentru că Dumnezeu a continuat să clocească și să lucreze până când a adus sus omul, dar nu S-a odihnit până când omul nu a avut un ajutor potrivit. Ajutorul potrivit pentru om a venit din el, și când ei s-au unit înapoi împreună, ca unul, Dumnezeu le-a încredințat grija creației Sale, apoi El S-a odihnit. Dar ceea ce L-a scos din odihna Sa, a fost căderea lor. Și El a spus: „Eu voi restaura.” Astfel, El a început să restaureze din nou capodopera Sa, și a clocit, și a clocit până când l-a adus înapoi pe om.

Dar acum, „același Logos are o parte, El are o Mireasă,” așa că El trebuie să clocească până când aduce Mireasa la suprafață.

Să ne întoarcem la Geneza 1. Noi vedem că există condiții pentru viață și vreau să vorbesc despre aceste condiții.

Noi ne-am uitat la imaginea de ansamblu cu privire la ceea ce a făcut Dumnezeu în creație, la ceea ce a făcut Dumnezeu în Vechiul Testament și în Noul Testament, cum Duhul Sfânt a clocit pentru a aduce acea viață, dar acum vreau s-o aduc la individ. Am spus de multe ori că ceea ce face Dumnezeu în macrocosmos, El face și în microcosmos; ceea ce face Dumnezeu la scară mare, face și în viața noastră. Ce face în Viața Lui, face în tabloul mare, este același lucru; aceleași profeții, același Cuvânt care se rostogolește, mai departe, și ceea ce lucrează pentru toată Mireasa, lucrează pentru noi în mod individual.

În mesajul Epoca Bisericii Smirna, din „Cartea Epocilor Bisericii,” ni se spune:

„Aici venim la o concluzie. Așa cum Veșnicul Logos, Dumnezeu, a fost manifestat în Fiul, și în Isus a locuit trupește, „toată plinătatea dumnezeirii,” iar Cel Veșnic era Tatăl manifestat în trup, prin aceasta primind titlul de, „Fiu,” tot așa noi, veșnici în gândurile Lui, am devenit la rândul nostru Sămânța, Cuvântul vorbit cu mulți membri manifestați în trup. Acele gânduri veșnice manifestate acum în trup, sunt fiii lui Dumnezeu așa cum suntem chemați. Noi nu am devenit Sămânță prin renaștere, ci noi eram Sămânță.”

Acest lucru este important: „…noi nu am devenit Sămânță prin renaștere, ci am fost Sămânță, și ca urmare, am fost renăscuți pentru că numai cei aleși pot fi renăscuți. Motivul pentru care noi am putut fi însuflețiți, este pentru că am fost Sămânță. În cei care nu sunt Sămânță, nu există nimic care să poată fi însuflețit.”

Acesta este un principiu important care ne dă atât de multă satisfacție și încredere; pentru că, dacă am fost vreodată un copil al lui Dumnezeu, voi fi întotdeauna un copil al lui Dumnezeu. Aceasta se leagă direct de Geneza 1.

Mai jos, în același mesaj, profetul spune; cred că este două pagini mai sus:

„El ne-a ales în El, în Isus, înainte de întemeierea lumii. Aceasta înseamnă că noi eram chiar Acolo, cu El în mintea și gândurile Lui Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii. Aceasta îi dă celui ales o calitate veșnică.”

Să nu uitați niciodată că este, „o calitate veșnică.” Care este acea calitate veșnică? Gândul care este exprimat în tine, acel gând este Sămânța-Genă a lui Dumnezeu care este în tine. „Aceasta îi dă celui ales o calitate veșnică. Tu nu te poți da la o parte de la aceasta.”

Vreau să petrecem puțin timp aici. În Pecetea a patra, profetul lui Dumnezeu, spune:

„Aceea nu a avut nimic de-a face cu aceasta. În Geneza 1.1, scrie: „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.” Punct. Aceasta este tot. Vezi? Acum, „Pământul era fără formă și gol.” Și am spus: „Eu cred că fiecare sămânță zăcea chiar acolo, de la o altă civilizație sau ceva. Și de îndată ce apa s-a ridicat sus și Lumina a izbit-o, pomii și fiecare lucru, au venit sus.” Același lucru este cu ființa umană, este un model. Când toată ceața este îndepărtată și Adevărul este descoperit la acea Sămânță adevărată care zăcea acolo, ea este încă germinată și Lumina Evangheliei poate s-o lovească prin adevărata legitimare a Cuvântului, aceasta va trăi pentru că are Viața în ea. Ea va crede. În afară de aceasta, nu poate trăi pentru că nu are nici o Viață în ea.”

Așadar, fratele Branham ne arată că în povestea creației, pământul era gol și fără formă, dar dedesubtul acelor ape, erau Semințe care zăceau acolo, „de la o altă civilizație sau ceva.” Cumva, acolo erau deja Semințe, iar acele Semințe care zăceau sub ape, erau deja germinate, aveau deja Viață în interiorul lor. Dar condiția în care se aflau, nu era propice pentru viață, ele nu puteau să apară fiind în condiția aceea, așa că, Duhul Sfânt a început să clocească peste pământ și să schimbe condițiile. Motivul pentru care a schimbat condițiile, este că El cunoștea Semințele care se aflau acolo, așa că a schimbat condițiile ca să aducă viața acelor Semințe la suprafață. El știa deja Semințele care se aflau acolo și avea deja un plan pentru ele.

Distrugerea, judecata sub care se afla acea Sămânță, nu a schimbat faptul că Dumnezeu știa că este acolo și încă are un scop cu ea și vrea s-o aducă la suprafață, pentru a manifesta ceea ce era în mintea lui Dumnezeu.

Așadar, noi ne vedem Viața așezată în Geneza 1, ne vedem pe noi înșine de la începutul Bibliei, vedem taina Peceții a șaptea; ne vedem pe noi înșine chiar în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că atunci când ne-am născut pe acest pământ, am venit învăluiți în întuneric; am venit acoperiți, am fost o Sămânță îngropată în acest pământ, iar mintea noastră a fost întunecată, nu ne aminteam absolut nimic pentru că eram în amnezie spirituală; nu ne amintim nimic din ceea ce am recuperat cu un duh pământesc. Dar când Dumnezeu vrea să aducă acea Sămânță la suprafață, trebuie să schimbe condițiile din jur, și atunci, acea Sămânță care este deja acolo, vine la suprafață.

În mesajul Unul dintr-un milion, fratele Branham a spus:

„Ați observat vreodată, așa cum a vorbit cu câteva minute în urmă reverendul Pitts, cum merge o sămânță în pământ? Acolo în pământ sunt multe semințe. Când Dumnezeu S-a mișcat peste ape cu Lumina, Lumina a produs. Prima prezență a lui Dumnezeu, Lumina vorbită, a venit prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este singurul care aduce încă Lumină. Când apele s-au retras, Sămânța era deja în pământ iar Lumina a adus la suprafață numai Semințele germinate, Dumnezeu făcându-Și creația. Și acum, în dimineața de Paști, acolo a fost o altă Lumină care a atins pământul atunci când a fost dat Duhul Sfânt. El este dat ca să aducă Lumina la Semințele despre care Dumnezeu, prin știința Sa mai dinainte, știa că vor fi aici, pe pământ. Așa cum a cunoscut prima sămânță naturală, El știe unde este Sămânța spirituală.”

Să privim din nou la Geneza 1. Noi am citit Geneza 1.1-2: „Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor…” iar fratele Branham a spus că, „… El a clocit peste pământ.” Să privim puțin la versetele 3,4 și 5:

 „Dumnezeu a zis: „Să fie Lumină!” Și a fost Lumină.

Dumnezeu a văzut că Lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit Lumina de întuneric..

Dumnezeu a numit Lumina, „Zi,” iar întunericul l-a numit, „Noapte.” Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață; aceasta a fost ziua întâi.”

Despre aceasta aș vrea să vorbesc și voi desena ceva.

El spune că primul lucru pe care îl avem, este o Sămânță îngropată în pământ sub o stare de judecată. Cu aceasta vom începe. Nu există nici o manifestare pe fața pământului, decât dacă sub ape există o Sămânță germinată. Astfel mișcarea Duhului Sfânt, plutirea Lui, gânguritul Porumbelului, a Duhului Sfânt, este acolo pentru a aduce Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a schimba condițiile în așa fel încât, ceea ce este deja acolo, cu Viața în ea, să apară și să manifeste ceea ce este în interior. Duhul Sfânt nu poate să schimbe ce este acea Sămânță, ci El este acolo ca să scoată la suprafață Viața care este în Sămânță. Acest lucru este important să-l știm, pentru că așa ne aduce Dumnezeu la Viață. Laudă lui Dumnezeu!

Așadar, primul lucru pe care vreau să-l scriu, este primul lucru cu care trebuie să începeți.

Voi trebuie să aveți o Sămânță. Dacă nu există nici o Sămânță sub ape, mișcarea Cuvântului nu va aduce nimic în manifestare, pentru că tot ceea ce face Duhul Sfânt, este că El Se mișcă, și se mișcă, iar Duhul lui Dumnezeu ia Cuvântul lui Dumnezeu și pregătește condițiile, mișcă lucrurile astfel încât să poată atrage Sămânța care este deja acolo și este germinată dintr-o civilizație anterioară.

Vreau să spun că, dacă ești un copil al lui Dumnezeu, ai o germinare dintr-o civilizație anterioară, din civilizația credinței; tu ai venit din mintea lui Dumnezeu. Deci cel mai important lucru cu care începem, este Sămânța. Trebuie să existe o Sămânță germinată. Fratele Branham a spus că sub ape au existat probabil, și alte semințe care nu aveau viață în ele, care nu au fost germinate și au fost aruncate afară de inundații. Duhul Sfânt Se mișcă peste ape, clocește peste acest pământ, pentru a aduce la suprafață Viața care este în Sămânță, pentru a o aduce în manifestare. Acesta este un lucru atât de important!

Tu trebuie să ai o Sămânță. Când a ajuns acolo? Ea a trebuit să ajungă acolo înainte de Geneza 1.2. Când intri în această poveste, vezi că Sămânța trebuia să fie deja acolo, trebuia să fie semănată înainte de a ajunge la Geneza 1.2, și când ajungem la Geneza 1.2, vedem că Sămânța se afla deja acolo, era îngropată în pământ sub judecată. Ea era deja acolo. Nu a fost pusă acolo în Geneza 1.2, ci se afla deja acolo.

În mesajul Aici este un Om care poate aprinde Lumina, fratele Branham a spus:

„Este nevoie de Lumina lui Dumnezeu ca să lovească Cuvântul pentru a-L face să trăiască. Iată ce a spus El. (fratele Branham își mângâie Biblia), „Acum, lasă Lumina să strălucească! Amin. Lasă Lumina să strălucească!” Și Lumina va străluci și va aduce fiecare Cuvânt în poziția Lui corectă, în timpul Lui. Amin. Oh, tu vezi când vine timpul…”

Acest lucru este cu adevărat important: „…va aduce fiecare Cuvânt în poziția Lui corectă, în timpul Lui. Amin. Tu vezi când vine timpul. Uneori, acel grăunte zace în pământ, dormind toată iarna; sămânța, grâul de iarnă semănat în pământ. Dar când strălucește soarele; oh, acesta trebuie să strălucească! Vedeți? El nu poate trăi fără soare.

Dumnezeu a făcut promisiuni pentru fiecare epocă și pentru fiecare zi, iar când Lumina strălucește peste făgăduință, aceasta va produce exact ce a spus Cuvântul, pentru că El este Lumina și Viața.”

Așadar, primul lucru de care ai nevoie, este să ai o Sămânță, și după ce ai o Sămânță, trebuie să ai Lumină. Noi vom urmări povestea creației aici, în Geneza 1.

Primul lucru pe care l-a făcut Dumnezeu, primul lucru pe care L-a spus, a fost, „Să fie Lumină!”, pentru că primul lucru de care ai nevoie ca să faci ca Sămânța să trăiască, este Lumina. Astfel, Dumnezeu a adus mai întâi Cuvântul. De aceea această Biblie a fost scrisă înainte de întemeierea lumii. Cuvântul a fost în jur, Cuvântul este parte din Dumnezeu, Cuvântul este Dumnezeu. Pecețile au fost sigilate înainte de întemeierea lumii.

Dumnezeu a avut Lumină, apoi a început să lase Lumina să strălucească; dar  mai întâi a trebuit să fie Lumină.

În mesajul Singurul loc de închinare dat de Dumnezeu, fratele Branham spune:

„Acum gândiți-vă, acești bărbați erau chemați și puși în acea stare, (acei farisei), de către Isus, dar El a spus: „Degeaba vă închinați înaintea Mea…” Ei se închinau Lui, închinare adevărată, închinare adevărată, din inimă, dar El le-a zis: „Degeaba vă închinați înaintea Mea!” De ce? „Pentru că învățați ca învățătură, tradiții omenești. De aceea faceți poruncile lui Dumnezeu fără nici un efect pentru oameni.” Dacă v-aș învăța un mesaj metodist, acesta nu ar avea nici un efect asupra voastră, pentru că acesta este timpul Miresei.”

Așadar, tu trebuie să ai Lumină, dar trebuie să ai Lumina pentru anotimpul potrivit. Există o lumină care strălucește pe tot parcursul anului, dar pe tot parcursul anului există anumite anotimpuri pentru creșterea anumitor semințe. Fratele Branham a explicat aceasta și a făcut-o atât de simplu. Tu nu semeni sămânța în anotimpul greșit, când soarele este într-o poziție greșită, deoarece, pe măsură ce călătorește de la Nord la Sud, nu este momentul potrivit pentru semănat, deoarece soarele nu se află în poziția corectă și lumina nu este potrivită să aducă la suprafață sămânța. Dar când soarele se întoarce din nou spre Nord, este timpul să semeni sămânța și aceasta va veni la suprafață.

Sunt câteva soiuri de semințe pe care le semeni toamna, și sunt semințe pe care le semeni primăvara; sunt semințe pe care le semeni devreme, și sunt semințe pe care le semeni mai târziu; dar trebuie să existe lumina potrivită pentru sămânța potrivită, iar când lumina potrivită lovește sămânța potrivită în anotimpul potrivit, o aduce la suprafață, pentru că acea sămânță este menită pentru acea lumină și pentru acea condiție, iar în acea condiție, vine la viață. De aceea, în mesajul Aici este un Om care poate aprinde Lumina, fratele Branham ne spune:

„Uneori, acel grăunte zace în pământ, dormind toată iarna; sămânța, grâul de iarnă semănat în pământ. Dar când strălucește soarele, Oh, acesta trebuie să strălucească! Vedeți? Dar el nu poate trăi fără soare.”

Așadar, fiecare epocă trebuie să producă Lumina potrivită. Noi știm că suntem într-o epocă strălucitoare. Deci, fratele Branham a explicat aceasta, iar în mesajul Singurul loc de închinare dat de Dumnezeu, a spus:

„Acesta este timpul Miresei. Dacă Moise ar fi învățat mesajul lui Noe, acesta nu ar fi avut nici un efect…”

De ce? Pentru că era Lumina pentru un alt anotimp; așa că acum trebuie să existe o Lumină diferită, cu o putere diferită, cu o manifestare diferită pentru o Sămânță diferită.

Să citim mai departe:

„…Dacă Isus ar fi învățat mesajul lui Moise, acesta nu ar fi avut nici un efect, deoarece Sămânța predestinată zace acolo și va fi udată doar cu acel tip de apă care este dat pentru acea Sămânță. Ea nu va crește în nici o altă condiție deoarece trebuie să fie acea condiție care o va crește.”

Așadar, pentru ca Sămânța să poată veni la Viață, vedem că mai întâi are nevoie de Lumină, dar trebuie să fie o Lumină deosebită pentru o Sămânță deosebită și un anumit anotimp. De aceea nu ai fost în viață acum două mii de ani, de aceea nu ai fost în viață acum două sute de ani, pentru că Dumnezeu a rânduit ca acea Sămânță din tine să apară într-un anumit anotimp, și Dumnezeu S-a asigurat că va exista o anumită Lumină care va străluci în acest anotimp, deoarece există o Sămânță care se află în interiorul tău, „…dintr-o civilizație anterioară sau ceva,” care așteaptă să vină în contact cu acea Lumină, și când acea Lumină lovește acea Sămânță, va răsări Viața și va manifesta ceea ce este blocat în interiorul acelei Semințe.

Acea Sămânță care este blocată în tine și în mine, în acest timp, nu este o Sămânță predestinată pentru epoca lui Luther pentru că aceea a trecut; nu este predestinată pentru epoca lui Wesley, și aceea a trecut. Acea Sămânță este pentru timpul Miresei. Există o Sămânță de Mireasă care a fost sădită adânc în pământ și așteaptă să vină în contact cu o anumită Lumină care o va aduce la Viață.

Eu predic aceasta pentru mulți dintre noi și este o încurajare, pentru că am trecut prin acest proces. Duhul Sfânt a clocit peste noi și ne-a adus în starea în care putem aduce acea Sămânță la Viață; și acum, acea Sămânță este vie în noi și se manifestă. Dar printre noi există oameni care încă au nevoie să fie clociți de Duhul Sfânt pentru a aducea acea Sămânță la Viață. Dar trebuie să obținem Lumina potrivită pentru ca Viața să vină la suprafață.

Despre aceasta vreau să vorbesc, despre Condițiile pentru Viață.

Noi avem tineri care vin, avem oameni noi care vin aici în orice stare; poate sunt aici oameni de ceva vreme, dar condiția pentru Viață nu a fost niciodată potrivită pentru ca Sămânța din ei să fie lovită. Dar pentru ca o Sămânță să prindă Viață, mai întâi trebuie să existe o Sămânță acolo. Sămânța poate să rămână adormită pentru o perioadă lungă de timp; poate rămâne adormită mult timp, și singurul mod în care acea Sămânță de Mireasă va veni în manifestare în acest timp, în manifestarea Vieții de Mireasă, este dacă are Mesajul Miresei în epoca strălucitoare. Dacă nu avem Lumina potrivită și nu predicăm Lumina potrivită, niciodată nu vom aduce la Viață Semințele care sunt predestinate să se manifeste în această zi. De aceea, nu putem predica viața denominațională, nu putem predica o viață dintr-o epocă anterioară, ci tot ceea ce predicăm trebuie filtrat prin Mesajul pe care ni L-a dat Dumnezeu în această zi, cu descoperirea deplină a Cuvântului.

Aceasta nu înseamnă că nu predicăm neprihănirea pe care a predicat-o Luther, neprihănirea face parte din Cuvânt, dar când căutăm aceasta în Mesaj, vedem că fratele Branham ne-a adus neprihănirea perfectă, pură, neprihănirea adevărată, care ne arată că acum tu nu ești justificat, nu ești neprihănit prin alegerea pe care ai făcut-o, ci ești neprihănit prin ceea ce a făcut Hristos pentru tine, și acum, tu ești pur și simplu iertat.

Prin acest Mesaj, fratele Branham a făcut ca Evanghelia  să strălucească, pentru a ne arăta adevărata neprihănire, că de fapt, acum este ca și cum nu ai păcătuit niciodată, deoarece acea Sămânță este adevăratul, „Tu,” și în acea Sămânță, tu nu respingi niciodată Cuvântul lui Dumnezeu.

Așadar, adevărata justificare, adevărata neprihănire sub Lumina acestei zile, ne-a făcut să ne dăm seama de adevăratul, „Eu,” din interior. Această carne din exterior, a făcut tot felul de lucruri oribile și a suferit multe consecințe pentru aceasta, dar, „Slavă lui Dumnezeu,” că această carne va fi schimbată. Dar sufletul care s-a născut din nou, acea Sămânță care a venit la Viață, este adevăratul, „Eu.” Astfel, noi predicăm neprihănirea, dar nu predicăm neprihănirea lui Luther; predicăm ceea ce a învățat Luther, dar sub Lumina strălucitoare a acestei epoci.

Sfințirea. Noi predicăm sfințirea prin Duhul pentru că trebuie să trăim o viață sfântă dar va fi nevoie de puterea Duhului Sfânt să trăiască în noi pentru a ne aduce la adevărata sfințire. Dacă nu, vom avea propria noastră părere despre sfințire și astfel creăm o altă ordine bisericească, și o altă carte de reguli de conduită considerând că avem adevărata sfințire. Adevărata sfințire este atunci când vine Duhul Sfânt și arde orice dorință pentru lume și toate lucrurile lumii, și începe să aducă o Viață nouă care curge din tine și care nu mai dorește lucrurile lumii. Nu este o abstinență pentru că este greșit, ci este dorința de a îndepărta acele lucruri pentru că nu le mai vreau.

Așadar, pentru a aduce la Viață o Sămânță pentru această epocă, trebuie să predicăm întreaga putere a Luminii Cuvântului pentru această zi. De aceea nu putem face compromisuri cu Cuvântul; nu putem schimba ceea ce a spus profetul, sau dacă este prea greu sau prea dur, să-L facem să fie puțin mai moale, ci trebuie predicat cu puterea care ne-a fost dată, pentru că aceasta este Lumina care aduce Cuvântul la Viață în această zi și care aduce Semințele la Viață.

De aceea, eu spun: Doamne, ajută-mă să nu dau niciodată înapoi de la ceea ce a învățat profetul lui Dumnezeu. Niciodată! Indiferent cât sună de dur sau cât pare de extrem, aceasta este Lumina care va aduce Sămânța la Viață. Ajută-mă ca niciodată să nu încerc să-i omor efectul prin înmuierea Lui, pentru că atunci nu mai este plăcut la gust. Hei, pe pământ există un popor care poate mânca acest Cuvânt; pe pământ există un popor care Îl dorește, iar noi trebuie să-L predicăm cu toată puterea pe care ne-a dat-o; să propovăduim Cuvântul cu descoperirea deplină care ne-a fost dată.

În mesajul, Dumnezeu Se ascunde în simplitate, profetul spune:

„Acum, în vechiul Tabernacol, s-ar putea ca în dimineața aceasta să nu fie prezentă o persoană  care a fost acolo în ziua de dedicare, când Major Ulrich a cântat muzica, iar eu am stat în spatele a trei cruci, ca să dedic locul…”

Vreau să mai citesc o Scriptură. Să ne întoarcem din nou la Geneza 1 și să citim versetul 6. Vreau să citesc acest verset înainte de a termina de citit acest citat.

„Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, ca să se despartă apele de ape.”

Și Dumnezeu a făcut întinderea, și ea a despărțit apele care sunt dedesubtul întinderii, de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost.

Dumnezeu a numit întinderea, „Cer.” Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață; aceasta a fost ziua a doua.”

Așadar, vorbim despre apariția Seminței. Această Sămânță a apărut în ziua a treia dar El a început cu Lumina. Duhul lui Dumnezeu a început să Se miște pe deasupra apelor, și pe măsură ce S-a mișcat, Dumnezeu a spus, „Să fie Lumină!”, și a fost Lumină. Duhul Sfânt a clocit tot timpul peste pământ, apoi El a creat atmosfera, și în continuare vreau să vorbesc despre aceasta, despre atmosferă. El a creat cerul și a creat atmosfera.

Așadar, primul lucru de care a avut nevoie, a fost Lumina, iar al doilea, a fost atmosfera. (desenul)

Și aici, în mesajul, Dumnezeu Se ascunde în simplitate, fratele Branham vorbește despre vremurile din Tabernacolul vechi, pentru că l-au renovat. Și vorbind despre vremurile vechi, el a spus:

„Eu nu aș permite nimănui…Ușierii stăteau la ușă ca să vadă că nimeni nu vorbea. Când v-ați terminat discuția afară, veniți înăuntru; iar dacă vreți, veniți la altar și vă rugați în liniște. Apoi mergeți înapoi la locul vostru și deschideți Biblia. Este treaba vecinului ce face el, voi nu aveți nimic de spus. Dacă vrei să vorbești cu el, spune: „Îl voi întâlni afară, eu sunt aici ca să mă închin Domnului.”

Citiți Cuvântul Lui sau stați în liniște. Apoi începe muzica. Nu știu dacă sora Gertie este în dimineața aceasta aici, sau sora Gibbs. Din câte îmi amintesc, vechiul pian era așezat aici, în colțul acesta, iar ea cânta lin: „Jos la cruce unde a murit Salvatorul meu,” o muzică lină și dulce, până când venea timpul pentru slujbă, iar conducătorul de cântări se ridica și conducea două sau trei cântări de adunare. Apoi, dacă aveau un solo deosebit, l-au cântat. Dar niciodată nu erau o grămadă… Apoi au continuat să cânte, iar când auzeam aceasta, știam că este timpul meu, să vin.

Când un lucrător intră într-o adunare de oameni care se roagă sub ungerea Duhului, voi sunteți gata să auziți din ceruri. Aceasta este tot. Nu există nici o cale să te ferești de aceasta. Dar dacă umblați în confuzie, atunci sunteți atât de confuzi, iar Duhul este întristat.”

Fratele Branham vorbea despre felul cum a pus biserica în ordine, cu ani în urmă, iar motivul pentru care a spus aceasta, a fost pentru a crea o atmosferă.

Există un motiv pentru care avem o rânduială a bisericii, care a fost învățată de profet; există un motiv pentru care ne-a spus să venim la biserică devreme, iar într-un loc a spus s-o facem cu treizeci de minute înainte; a spus că poți veni la altar și să te rogi, sau poți să te rogi la locul tău, apoi să deschizi Biblia și să citești, să te rogi, să cugeți, deoarece suntem aici ca să creăm o atmosferă, pentru că înainte ca aceste Semințe din Geneza 1 să înceapă să răsară și să se manifeste, mai întâi a fost Lumină, apoi a fost creată o atmosferă. Astfel, noi vrem să creăm o atmosferă. La aceasta s-a referit fratele Branham, așa că vrem să fim conștienți tot timpul de aceasta, că noi, ca și credincioși, trebuie să creăm atmosfera potrivită aici. Nu este doar o atmosferă de liniște, aceasta este important pentru că nu vrem confuzie sau distragere dar poți fi un mort tăcut fără așteptări, fără să te rogi și fără să-ți concentrezi mintea asupra slujbei, ci doar să stai acolo tăcut. Dar nu aceasta înseamnă crearea atmosferei potrivite. Nu este tăcerea, ci este meditația; nu este tăcerea, ci este atenția concentrată; nu este tăcerea pentru că venim aici să ne pregătim, venim aici să creăm o atmosferă în care Duhul lui Dumnezeu poate să ia Cuvântul și să-L semene în inima cuiva, să creeze un Izvor al Vieții, o însuflețire a Seminței.

Să mergem la Fapte 2.1-4:

„În ziua Cincizecimii erau toți împreună în același loc.

Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei.

Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei, și s-au așezat câte una pe fiecare din ei..

Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.”

„…toți erau într-un acord și într-un singur loc.” (traducere din engleză). Cuvântul, „acord,” înseamnă, „cu o singură gândire, cu o singură dorință.” „Este un cuvânt grec unic, folosit în zece din cele douăsprezece locuri în Noul Testament, în Cartea Faptelor și ne ajută să înțelegem unitatea comunității creștine.” Aceasta o spune una din cele mai bune concordanțe: „Acest cuvânt este compus din două cuvinte care înseamnă, „a da năvală la unison.” Imaginea este aproape muzicală, se aud un număr de note care, deși diferite, se armonizează, sunt în același ton ca instrumentele marelui concert, sub conducerea marelui maestru. Așa îmbină Duhul Sfânt împreună viețile mădularelor bisericii Lui.”

Îmi place aceasta. Când a căzut Duhul Sfânt peste ei, erau acolo, „…într-un acord și într-un singur loc.” Cred că unul din cele mai dureroase lucruri pentru Duhul Sfânt, este discordia dintre frați. Când sunt nemulțumiri și neînțelegeri, acestea sunt cele mai dureroase lucruri pentru Duhul Sfânt. Ceea ce-L întristează pe Duhul lui Dumnezeu este discordia dintre frați. De fapt, aceasta este o urâciune în ochii lui Dumnezeu.

 Dar în ziua Cincizecimii vedem că, nu întâmplător, ei erau toți într-un acord. Când a căzut Duhul lui Dumnezeu, erau adunați într-un acord și într-un singur loc; ei erau într-o armonie unul cu altul, erau adunați cu o dorință.

Voi spune aceasta așa cum o văd eu. Mă îndoiesc că au fost toți de aceeași părere cu privire la toate lucrurile. Sunt sigur de aceasta, pentru că mai târziu, ei au avut păreri diferite despre unele lucruri în biserica Noului Testament, dar lucrul care a contat cel mai mult, este că atunci toți erau uniți în jurul Lui, toți aveau o singură dorință, și acea singură dorință era să-L caute pe Dumnezeu pentru promisiunea dată; era să rămână în cetate și să aștepte făgăduința pe care le-a făcut-o, că Se va întoarce la ei. Astfel, ei erau adunați cu o singură inimă, într-un singur loc; cu o singură dorință și așteptare, iar Duhul Sfânt a căzut peste ei și Dumnezeu a împlinit promisiunea.

Eu spun: când venim aici, haideți să venim cu o singură țintă, cu o singură dorință. Noi putem avea opinii diferite despre diferite lucruri, ceea ce este în ordine, dar când venim în acest loc, să ne punem inima pe Cuvântul lui Dumnezeu și să spunem: „Vreau să primesc tot ce are Dumnezeu pentru mine. Sunt aici să aud Cuvântul pentru ziua mea, Cuvântul care îmi va schimba viața și mă va duce chiar în reflectarea lui Isus Hristos pe acest pământ.”

Fie ca pe aceasta să fim centrați fiecare dintre noi ca individ; fie ca fiecare să venim cu această gândire individual și colectiv, pentru ca biserica să ajungă într-un acord, deoarece atunci când venim la slujbă, nu venim aici ca să ne vedem unul pe altul, deși ne place să ne vedem; nu suntem aici ca să ne întâlnim, apoi să mergem și să facem ceva după aceea. Nu de aceasta suntem aici, ci noi suntem aici ca să ne închinăm lui Dumnezeu împreună, ca să-I slujim ca Mireasă și ca să ne hrănim din mâna Lui cu porția de Mană de care avem nevoie ca să-I putem manifesta Viața pe acest pământ.

De aceea trebuie să venim într-un acord într-un singur loc. Vom fi întotdeauna de acord cu privire la toate lucrurile?  Categoric, nu! Nu știu, poate într-o zi, vom fi.

Când venim la serviciul divin, lăsați să venim să ne închinăm lui Dumnezeu și să auzim de la El, și orice alt plan, orice alt gând să lăsăm totul deoparte și să venim într-un acord ca să creăm atmosfera potrivită pentru ca Duhul Sfânt să Se poată mișca printre noi și să cadă în inimile noastre și în viața noastră.

Fratele Branham a spus multe despre aceasta și vreau să citesc mai multe citate în legătură cu acest subiect.

În mesajul, Hristos identificat în toate epocile, citim:

„Duhul Sfânt este sensibil, timid, foarte, foarte sensibil. Dacă este în jur un singur necredincios sau sceptic, Duhul Sfânt, pur și simplu nu poate lucra, doar cu greu.”

Ascultați încă odată: „…dacă în jur este un singur necredincios sau sceptic…” Poate ziceți: „Bine, eu cred Mesajul, nu sunt necredincios, nici sceptic,” dar dacă ești un necredincios față de cel care slujește sau dacă ești sceptic față de el, aceasta va crea o atmosferă greșită. Dacă ești sceptic față de fratele de aici sau față de fratele de acolo, aceasta nu va crea atmosfera pe care trebuie s-o avem.

Când vii în locul acesta, spune: „Aceștia sunt frații mei și mă voi închina lui Dumnezeu împreună cu ei indiferent ce diferență avem. Vom vorbi despre aceasta și o vom rezolva.”

Nu aduce aici un duh sceptic sau critic, pentru că avem copii care trebuie să se nască din nou, avem tineri care au nevoie de o experiență cu Dumnezeu care să-i schimbe și Sămânța care este în sufletul lor să fie trezită la Viață. Noi trebuie să ne urcăm cu toții la bord cu aceeași țintă, cu același scop, cu aceeași gândire și cu aceeași dorință.

Dumnezeu duce această Mireasă înainte iar noi vrem ca Dumnezeu să Se miște liber printre noi. Aceasta nu înseamnă că dacă sunt probleme le ignorăm, ci dacă există probleme le rezolvăm, le tratăm în mod spiritual. Nu lăsa ca natura sceptică și critică să plutească în mintea ta și nu o aduce în părtășie cu credincioșii pentru că va crea o atmosferă greșită.

Dacă cineva a fost prins de duhul de critică și l-a răspândit prin trei, patru sau cinci persoane și au vorbit  despre aceasta, dintr-o dată toți vor veni aici cu aceeași atitudine. Ascultați, este ca apa cu gheață pentru un serviciu și aceasta Îl întristează pe Duhul lui Dumnezeu. Atunci când sunt probleme de care trebuie să te ocupi, ai grijă de ele, nu lăsa să ne afecteze atmosfera. Haideți să ne unim și să spunem: Doamne, sunt aici ca să mă închin Ție, sunt aici ca să-mi pun umărul la lucrare și să mă implic.”

Fratele Branham a spus: „Puneți-vă umărul la lucrare oriunde ați merge.” Eu sunt aici ca să-mi unesc Focul cu Focul lor, sunt aici ca să-mi fac partea, sunt aici pentru a crea o atmosferă și Dumnezeu să mă ajute să creez o atmosferă bună.

Un lucru pe care l-am învățat este că biserica nu este un sport pentru spectatori; aceasta nu este: cineva joacă, cineva cântă, cineva predică iar ceilalți privesc, apoi mergem acasă. Nu! Fiecare individ face parte din aceasta și aceasta este închinarea adevărată a copiilor lui Dumnezeu spre Dumnezeu iar Dumnezeu comunică înapoi cu copiii Săi. Fiecare dintre noi avem un rol de jucat și aici nu este nimeni care doar stă și privește. Dacă aici este cineva care doar observă, poate sunt vizitatori, atunci trebuie să creăm o atmosferă pentru vizitatori, astfel încât, Dumnezeu să Se poată mișca în inima lor. Dar noi nu suntem aici ca să observăm sau să urmărim ceva, ci suntem aici ca să participăm la lucrare.

Să mergem împreună la Marcu 5.38-42:

„Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, și pe unii care plângeau și se tânguiau mult.

A intrat înăuntru și le-a zis: „Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme.”

Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toți…” Vedeți, a trebuit să schimbe atmosfera. 

„…a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, și pe cei ce-L însoțiseră, și a intrat acolo unde zăcea copila.

A apucat-o de mână, și i-a zis: „Talita cumi!”, care tălmăcit, înseamnă: „Fetițo, scoală-te, îți zic!”

Îndată fetița s-a sculat și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți.”

Isus a făcut aceasta de mai multe ori iar fratele Branham ne-a explicat de ce a făcut-o. Isus a mers în locul acela dar atmosfera nu era potrivită pentru că nu exista credință. Ei nu credeau Cuvintele Lui, așa că El i-a scos pe toți afară și i-a luat cu El pe Petru, Iacov și Ioan, pe tatăl și mama fetiței. Este uimitor; au intrat în cameră șase persoane care erau vii iar o persoană zăcea acolo adormită. Așadar, a șaptea persoană care stătea acolo adormită, a fost a șaptea, iar Isus a mers și a trezit-o.

Deci, în acea cameră, departe de ochii celorlalți, au fost șase, dar Isus știa că erau șapte, unul fiind cel care avea nevoie să fie trezit, și pentru a o trezi, El a trebuit să creeze o atmosferă potrivită; a trebuit să scoată necredința din cameră; a trebuit să scoată afară pe cei ce plângeau și se boceau și erau necredincioși. El a trebuit să intre aici, și acum, cu credință, El a trezit-o pe cea care dormea, și când i-au văzut ieșind de acolo, erau șapte persoane în viață care au ieșit. Laudă lui Dumnezeu!

În dimineața aceasta, cineva trebuie să fie trezit, un copil al Lui Dumnezeu care doarme, o Sămânță adormită. Cineva trebuie să se trezească. Haideți să creăm atmosfera potrivită, să scoatem afară toată necredința, toată îndoiala, toate grijile și toată anxietatea legată de problemele noastre. Haideți să le scoatem afară și să lucrăm cu toții pentru a crea o atmosferă de credință pentru că Dumnezeu va trezi pe cineva. Cineva se va trezi. Poate fi o fată sau un băiat, cineva se va trezi. Când va veni Hristos, îl va atinge și va spune: „Trezește-te!” Cum va face aceasta? El îl va chema cu Glasul Său care este Cuvântul Său, și îl va trezi.

Isus a condus un om în afara orașului, iar fratele Branham a spus că din cauza necredinței orașului l-a condus afară ca să-l vindece.

A fost o femeie în Samaria pe care a trebuit s-o întâlnească singur, din cauza stării ei, și pentru că, știți, când au venit ucenicii Săi, au avut o mică îndoială. Când ucenicii au apărut în cele din urmă, s-au întrebat de ce vorbea cu acea femeie. Corect? Ea era o proscrisă în societate și a mers la fântână la un moment greșit din zi, și probabil era tristă pentru că de ani de zile trebuia să meargă singură la fântână. Probabil că celelalte femei mergeau la fântână împreună și vorbeau, dar din cauza reputației rele pe care o avea, ea trebuia să meargă singură. Dar Dumnezeu avea nevoie ca ea să fie singură, așa că, Isus Și-a trimis ucenicii departe pentru că nu dorea să aibă nici o atitudine greșită în legătură cu acea femeie. Ea nu putea fi nici în oraș pentru că oamenii aveau o atitudine greșită față de ea; și El Și-a trimis și ucenicii departe pentru că și ei ar fi avut o atitudine greșită față de ea. El a creat o atmosferă de credință, astfel încât, să poată trezi Sămânța care se afla în ea.

Uneori, noi ne vedem singuri, dar nu vă faceți griji pentru aceasta, poate Dumnezeu vrea să fii într-o anumită atmosferă, ca să poată face o lucrare în tine, în viața ta. Așa că, dacă te trezești că ești singur pentru un timp, doar privește în sus și spune: „Doamne, ce vrei să faci în viața mea?” Nu intra în atmosfera aceea de întuneric, nu intra în atmosfera de depresie, nu intra în acea atmosferă în care îți pare rău de tine din cauza stării tale, ci să-ți fie dor de ceea ce face Dumnezeu. Păstrează atmosfera potrivită, și crede întotdeauna pentru că, în fața fiecărei circumstanțe, este credința.

În anul 1956, fratele Branham a predicat mesajul, Supranaturalul, în care a spus:

„Dar dacă am putea aduna vreodată un grup de oameni unde este o atmosferă adevărată a Duhului Sfânt, o sfințenie și o sinceritate în închinare, iar bărbații și femeile care stau acolo sunt conștienți de Dumnezeu și știu că Omnipotența lui Dumnezeu este prezentă, gata să facă toate lucrurile fără nici o umbră de îndoială, va avea efect chiar și asupra necredincioșilor care sunt prezenți în această seară. Tu nu poți intra niciodată în acea atmosferă fără să se întâmple ceva.”

Laudă lui Dumnezeu! Îmi place acest citat, pentru că, în cel citit mai înainte spunea că un sceptic sau un necredincios poate schimba atmosfera, dar aici, fratele Branham spune că, dacă toată adunarea ar intra în atmosfera potrivită, aceasta ar putea schimba chiar pe un necredincios, și eu sper, eu sper, eu sper că în această clădire, în seara aceasta, sunt mai mulți credincioși decât necredincioși, și sper că putem înclina atmosfera. Sper că avem destui credincioși pentru a crea atmosfera care îi va schimba pe necredincioși și că nu  necredincioșii îi vor schimba pe credincioși. Aceasta nu se va întâmpla fără un efort conștient, dar trebuie să luăm lucrurile pe care ni le-a dat profetul, înțelegerea pe care ne-a dat-o învățătura și s-o aplicăm efectiv.

Noi încă mai cădem în capcane și ne gândim că: „Știu, Dumnezeu va avea grijă de tot.” Dumnezeu va avea grijă de tot, dar El ne-a dat instrucțiuni dintr-un motiv; El ne-a spus ce să facem și cum să creăm o atmosferă, cum să ne structurăm biserica; ce să facem și ce să nu facem, și El ne-a spus toate acestea dintr-un motiv. Noi credem…acesta este un lucru care, oh, este o înțelegere care cred că este greșită și voi introduce chiar aici o definiție a răspunderii.

Eu nu predic aceasta pentru că aș avea o problemă, nu am de-a face cu nici o problemă, dar Dumnezeu mi-a pus pe inimă s-o spun: „Dacă mă confrunt cu o problemă, o fac cu ignoranță.” Laudă lui Dumnezeu!

Așadar, fiți atenți. Din câte știu eu, totul este bine, dar noi nu putem renunța la instrucțiunile pe care le avem, pentru că Dumnezeu ne-a spus ce să facem, cum să intrăm în biserică, cum să fim sfinți, cum să ne rugăm, cum să venim devreme; dar noi renunțăm la acestea și nu facem ceea ce ne-a spus El să facem, ci ne gândim că, cumva Dumnezeu va trece cu vederea neascultarea noastră și va face ca totul să meargă oricum. Aceasta au făcut creștinii de generații. Când Dumnezeu vine și ne arată cum să biruim, ne învață cum să creăm o atmosferă, ne arată cum să ne structurăm slujba în biserică, ne arată cum să intrăm în Templu, cum să-l facem sfânt și curat și cum să ne rugăm; ne sfătuiește să venim cu treizeci de minute mai repede și toate aceste lucruri pe care le-a făcut. Dacă vrem să stăm pe hol și să vorbim cu cineva până când auzim că începe prima cântare, ne așteptăm ca  Dumnezeu să treacă cu vederea?

Vedeți, noi trebuie să avem abordarea corectă cu privire la ceea ce ni s-a dat; și dacă vom aborda corect ceea ce ne-a dat El, Dumnezeu va face ceea ce a promis că va face. Noi trebuie să ne facem partea, trebuie să credem ceea ce ne-a dat, s-o aplicăm prin credință, apoi vom vedea ce va face Dumnezeu.

Noi nu putem lua lucrurile în mod ușuratic, apoi să ne așteptăm ca marea putere a lui Dumnezeu să ne ajute să biruim toate eșecurile. Aceasta este o abordare greșită și o atitudine greșită.

Ei bine, știți ce se va întâmpla în ziua în care frații uită să se roage pentru mine și pentru predică? Tu zici: „Bine, fratele Chad a făcut-o de câteva sute de ori și va fi bine.” Doamne ferește să fiu nevoit vreodată să stau aici fără ca sute de oameni să-I ceară lui Dumnezeu să vorbească astăzi. Vă rog să nu-mi faceți niciodată aceasta, și vă rog să vă rugați și pentru conducătorul de cântări, rugați-vă și pentru muzicieni, căci eu știu cum este; este ca și cum i-aș sprijini și mă rog ca Dumnezeu să lucreze prin ei și să aducă o atmosferă potrivită prin ei, pentru ca toate necazurile zilei să dispară iar Dumnezeu să vină în scenă și să lucreze. Eu mă rog pentru ei pentru că știu cum este. Toți trebuie să ne rugăm pentru ei și pentru fiecare parte a serviciului. Trebuie să ne rugăm pentru tinerii care încă nu s-au născut din nou; trebuie să ne rugăm pentru cei care au nevoie de încurajare; pentru cei bolnavi ca să fie vindecați; trebuie să ne rugăm pentru conducătorul de cântări și muzicieni; pentru învățătorii de școală duminicală; trebuie să ne rugăm pentru slujitorul din spatele amvonului; pentru diaconi și administratori, ca Dumnezeu să lucreze. Atunci Dumnezeu Se va mișca printre noi și atmosfera va fi potrivită pentru ca Semințele să prindă Viață.

Noi nu putem spune mereu: „Au primit un dar, va fi bine.” În această lucrare suntem împreună ca să creăm o atmosferă.

Deci, fratele Branham a spus: „Un sceptic poate schimba atmosfera,” dar tot el a spus: „Dacă toți intră în atmosfera Duhului Sfânt, aceasta va avea efect și asupra necredinciosului.” Aceasta este povestea pe care o trăiesc, acesta este scopul pe care-l am. Atmosfera dintre noi nu este atât de slabă încât un necredincios care vine înăuntru poate s-o distrugă pentru noi toți. Noi suntem atât de duhovnicești în gândire și venim aici cu un scop foarte clar, și venim în atmosfera Duhului Sfânt, astfel încât acel necredincios va fi atins de atmosferă încă înainte de a începe cântarea. Amin?

Fratele Branham a spus: „Tu nu poți pune porumb autentic în altceva decât în pământ, deoarece în alt loc nu va crește. Poți să-L așezi la soare și să-l ții la cald; poți să faci cu el ce vrei, dar este nevoie de un anumit tip de pământ și să-l îngropi în el și să aibă atmosfera potrivită pentru a rodi.”

Poți avea o sămânță bună dar este nevoie de o atmosfera potrivită și de un loc potrivit. Noi putem avea un Cuvânt bun, dar trebuie să avem și atmosfera potrivită.

Să mergem la Efeseni 4.29-32:

„Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.

Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.

Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate, să piară din mijlocul vostru.

Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unii pe alții, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.”

Eu spun, Lăudat să fie Domnul! Să nu întristăm pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu; să nu avem atitudini greșite, o vorbire greșită și să nu facem lucruri greșite. Să nu-i tratăm pe alții într-un mod greșit și să nu creăm o atmosferă greșită. Să nu-L întristăm pe Duhul Sfânt, ci să creăm o atmosferă primitoare și îmbietoare pentru Duhul Sfânt.

Fratele Branham a început să vorbească despre noi ca indivizi, a vorbit despre atmosfera din biserică, dar vorbind despre atmosfera din noi, ca individ, el a spus:

„Eu cred în religia sinceră. Eu cred aceasta, cred că simți că Dumnezeu îți dă ceva în interior, în tine, care te schimbă și face ca atmosfera din jurul tău să fie diferită. Eu am încercat aceasta, eu știu că acesta este adevărul, știu că omul își creează în sine atmosfera în care trăiește, este uns cu un duh. Eu am văzut oameni de care pur și simplu, nu ai putut să te îndepărtezi, pe care îi iubești pur și simplu pentru că au ceva atrăgător, pentru că trăiesc în acea atmosferă, trăiesc sub pecetea Duhului Sfânt.”

Într-un alt mesaj, fratele Branham spune:

 „Ați stat vreodată lângă cineva, ați văzut oameni drăguți lângă care ați stat cu greu?…”

Fratele Branham era sincer. El a spus că sunt oameni sinceri, dar nu poți sta în apropierea lor:

„Voi știți că acesta este adevărul, nu-i așa? Eu am văzut omeni în prezența cărora îți place să fii. Ați văzut astfel de oameni? Voi vă dați seama de aceasta, voi sunteți fii ai lui Dumnezeu, iar atmosfera și aerul în care trăiți creează în jurul vostru o stare care, fie vă atrage, fie vă îndepărtează.”

Vedeți? Noi creăm o atmosferă, și dacă suntem conștienți de atmosfera pe care o creăm, putem fi supuși Cuvântului lui Dumnezeu, cu Viața lui Dumnezeu și putem crea genul potrivit de atmosferă în jurul nostru. Sau putem ceda negativismului creat în jurul nostru și începem să vorbim negativ și negativ, din cauză că am creat o atmosferă negativă.

Eu am fost cu oameni care cred Mesajul, cred că Dumnezeu a trimis un profet și cred că fac parte din Mireasă, dar în mod constant, sunt pe un tărâm al negativului și li se întâmplă mereu lucruri negative. Este ca și cum… În fiecare zi se întâmplă ceva rău pentru că în fiecare zi așteaptă să se întâmple ceva rău. Ei așteaptă să se întâmple ceva rău, și se întâmplă ceva rău pentru că au creat o atmosferă pentru lucruri negative. Ei creează atmosfera care atrage negativitatea spre ei și astfel, devin victime ale propriei atmosfere crezând că toți ceilalți din jurul lui, toți colegii de muncă au o atitudine potrivnică. „Cel cu care lucrez are o atitudine greșită. Astăzi nu am întâlnit nici o persoană drăguță.” Ați văzut una când v-ați spălat pe dinți, pentru că de acolo începe totul.

Vedeți? Noi suntem confuzi cu privire la lucrurile din jurul nostru, dar fratele Branham ne-a spus că suntem fiii lui Dumnezeu și avem puterea de a crea atmosfera. Noi putem crea atmosfera din jurul nostru, trebuie doar să rostim Cuvântul lui Dumnezeu și să mărturisim, prin credință, ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Trebuie să fim fericiți, pozitivi și bucuroși în mijlocul încercărilor, și atunci vom crea o atmosferă de biruință în jurul nostru; o atmosferă primitoare cu care oamenii vor să vină în contact. Nu un pesimism negativ, „Lumea este întunecată, totul este în neregulă.” Dacă acesta este felul de religie pe care o propovăduim, nu o va dori nimeni, dar dacă poți avea bucurie atunci când toți ceilalți sunt descurajați; dacă poți să fii pozitiv atunci când toți ceilalți sunt negativi; dacă vezi ce face Dumnezeu și este o binecuvântare în viața ta când toți ceilalți se simt blestemați, atunci poți crea o atmosferă care va atrage. În mesajul, Când dragostea divină este proiectată, Harul suveran își ocupă locul, din anul 1957, fratele Branham spune:

„Când devii fiul sau fiica lui Dumnezeu, dispoziția ta se schimbă, atitudinea ta se schimbă; totul. Părerea ta despre viață și despre alții se schimbă. Nu înseamnă că tu tocmai te-ai alăturat la biserică, ci înseamnă că ai fost renăscut, ai devenit o creație nouă în Hristos Isus, lucrurile vechi s-au dus. Dumnezeu ți-a vorbit și ai devenit o făptură nouă. Vreau ca aceasta să coboare chiar și în mădularele bisericii. Așa cum îți place să fii în prezența lui Hristos și să devii o parte a lui Hristos, oamenilor le place să vină în prezența ta pentru că devii o parte a lui Dumnezeu, fiul și fiica lui Dumnezeu.

Ați văzut vreodată oameni în prezența cărora vreți să stați? În ei există Ceva care radiază pur și simplu și vă place să vorbiți cu ei. Sunt și alți oameni drăguți, (nu vreau să spun acest lucru neplăcut), dar pur și simplu nu poți rămâne în preajma lor.

Din cauza atmosferei pe care o creezi ca fiu al lui Dumnezeu, tu ești un creator în miniatură pentru că ești parte din Dumnezeu.”

Amintiți-vă că fratele Burleigh a vorbit miercuri despre lumea pe care am putea s-o creăm, dar noi creăm și o atmosferă în jurul nostru pentru că suntem un creator în miniatură. Fratele Branham a spus că fiecare dintre noi suntem un mic dinam și creăm puțină atmosferă în jur, și dacă am putea fi conștienți de aceasta, am putea folosi acea putere pe care Dumnezeu a pus-o în noi pentru a crea, pentru bine, nu pentru rău. O putem face pentru a schimba atmosfera în bine nu pentru a o face mai rea.

Amintiți-vă că într-o zi fratele Branham a avut o mulțime de musafiri în casa lui iar soția lui s-a supărat. Copiii se agitau pe podea și totul era puțin în dezordine. Soția lui era supărată pentru că nu reușise nici măcar să le dea copiilor să mănânce deoarece casa fusese plină de musafiri. Atmosfera nu era corectă, dar fratele Branham a intrat în bucătărie, și-a pus șorțul și a început s-o ajute pe Meda la spălatul vaselor. El a spus: „Am trecut pe lângă soția mea și am atins-o puțin pe spate, rugându-mă în tăcere.” Acest lucru este important pentru că el nu alunga demonul frustrării de peste soția sa, verbal, pentru că în felul acesta nu ar fi schimbat atmosfera, ci el a făcut-o în tăcere: „Doamne, ajut-o!” Domnul a ajutat-o și atmosfera a început să se schimbe, apoi a început să vorbească despre o rochie pe care a văzut-o într-o vitrină și ar fi vrut s-o cumpere. Astfel, după câteva minute, ea a început să zâmbească și totul a fost bine.

Iată partea mea preferată; ea a spus: „Voi termina de făcut aceste feluri de mâncare.” Vedeți, dacă a procedat așa, recompensa a venit chiar atunci. Ceea ce este important, este că a avut puterea de a schimba toată atmosfera din casa lui.

Dacă ar fi mers la Meda și i-ar fi spus: „Tu nu știi că eu slujesc poporul lui Dumnezeu? Ce este cu această atitudine rea?” Atunci el ar fi creat o atmosferă care ar fi înrăutățit situația și ea ar fi devenit mai frustrată, mai deprimată și ar fi fost nevoie de mai mult timp ca să iasă din acea situație.

Vedeți? Noi putem crea. Sau putem spune că noi creăm tot timpul o atmosferă în jurul nostru pentru că suntem creatori în miniatură. Noi putem crea. Noi suntem creatori.

Întrebarea care se pune, este, „Ce atmosferă creez acum?” Dacă ne-am pune această întrebare, am primi înțelegerea corectă de care avem nevoie pentru a schimba ceea ce iese din gură. Eu trebuie să mă gândesc la lucrurile, drepte, curate și sfinte; la aceasta trebuie să mă gândesc pentru că lucrurile la care mă gândesc, îmi schimbă atitudinea. Deci, trebuie să merg înapoi și să mă gândesc la lucruri frumoase, pozitive, la lucruri cu caracter bun, de valoare. Atunci când realizez că creez o atmosferă greșită, realizez că am puterea de a schimba lucrurile și că pot crea o atmosferă potrivită.

Atmosfera este foarte importantă, este necesară pentru ca Sămânța să prindă Viață, pentru că în creație, Dumnezeu a creat mai întâi Lumina care este Cuvântul, apoi a creat atmosfera; și după ce a creat atmosfera potrivită, a expus Sămânța la Lumină, iar Ea a germinat și a adus Viața la suprafață.

Să ne întoarcem la Geneza 1.9-13:

„Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, și să se arate uscatul !” Și a așa a fost.

Dumnezeu a numit uscatul Pământ, iar grămada de ape a numit-o Mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeață, iarbă cu sămânță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ.” Și așa a fost.

Pământul a dat verdeață, iarbă cu sămânță după soiul ei, și pomi care fac rod și care își au sămânța în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață; aceasta a fost ziua a treia.”

Vedeți? Pentru a aduce la viața semințele despre care știa că sunt acolo… Dumnezeu știa că sunt acolo, așa că Duhul lui Dumnezeu a început să se miște pe deasupra lor, și Dumnezeu a vorbit Cuvântul. Când Duhul Sfânt a început să clocească peste pământ, a început să aducă condițiile potrivite pentru a scoate sămânța din pământ. Mai întâi a adus Lumina potrivită pentru timpul potrivit, apoi a creat atmosfera potrivită, iar la urmă a despărțit apele și a expus sămânța la Lumină. Și pentru că Lumina era deja acolo, atmosfera era  deja potrivită, după ce apele au fost despărțite, sămânța care era astfel expusă, a venit la viață și a început să dea roade.

Uneori, noi suntem învăluiți, noi venim în acest pământ învăluit, aș putea spune că suntem sub șuvoiul tărâmului nostru spiritual, al propriei noastre minți, a propriei noastre umanități, dar cumva Dumnezeu va despărți apele pentru ca Sămânța să fie expusă la Lumină. Lumina trebuie să fie deja acolo, atmosfera trebuie să fie potrivită pentru ca atunci când Dumnezeu va despărți apele, Lumina să lovească Sămânța și s-o aducă la Viață.

Eu cred că copiii noștri, bărbații sau tinerii noștri au în interiorul lor Semințe care au prins deja Viață, dar nu trebuie să uităm niciodată că noi creștem în Hristos, și că copiii noștri care vin, au nevoie de Lumină. Dumnezeu ne-a dat Lumina iar noi trebuie să predicăm Lumina. Ei au nevoie de o atmosferă potrivită iar noi trebuie să creăm aici atmosfera potrivită, apoi trebuie s-o creăm și în casele noastre, pentru că voi puteți șterge ceea ce facem aici cu atitudinea greșită pe care o aveți acasă, iar acea Sămânță umblă în mod constant într-o atmosferă greșită. Dumnezeu va trebui să facă o lucrare măreață pentru a aduce atmosfera potrivită, pentru a aduce Viața potrivită acelei Semințe. Dacă Dumnezeu ne-a dat copii, atunci trebuie să creăm atmosfera potrivită în casele noastre, și trebuie să păstrăm acea atmosferă evlavioasă; să-i păstrăm centrați pe Dumnezeu, concentrați pe Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât, atunci când Dumnezeu vrea, să despartă apa din acel tărâm spiritual și să lase Lumina să lovească acea Sămânță ca să aducă la suprafață, ceea ce a intenționat să aducă întotdeauna.

Dumnezeu știe că acea Sămânță este acolo, deci noi trebuie să continuăm să predicăm Cuvântul care este Lumina zilei noastre, trebuie să-L păstrăm în mod constant liber strălucind continuu mai puternic și mai puternic. Apoi trebuie să creăm atmosfera potrivită prin clocirea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt lucrează în viețile noastre creând atmosfera potrivită în care Dumnezeu poate despărți apele, astfel ca Lumina să lovească Sămânța.

Eu vă spun că ar fi un păcat, o rușine categorică, să avem o familie contrară Cuvântului, apoi să ne așteptăm ca copiii noștri să se nască din nou la o slujbă în biserică sau într-o tabără, când noi avem o atmosferă greșită în casă. Câți ani i-am ținut în atmosfera greșită distrași de lucruri greșite, cu tot felul de discuții greșite, și cu atitudini greșite? Apoi ne așteptăm ca o predică de două ore într-o atmosferă potrivită, să spele săptămânile de atmosferă greșită pe care copiii au trăit-o în familia noastră. Prin faptul că nu intrăm în ordine cu Dumnezeu, noi înșine credem că Dumnezeu o va trece cu vederea întotdeauna, dar nu este așa. 

Dumnezeu ne-a spus ce să facem, și El este în parteneriat cu omul. El ne-a dat instrucțiuni și dacă vom face ceea ce ne-a spus El să facem, Dumnezeu va face partea pe care noi nu putem s-o facem. Ce păcat că ne trimitem copiii la o adunare de tineri și că acolo Sămânța prinde Viață, dar se întorc acasă unde văd certuri și frământări, critici la adresa altora din biserică și nu aplicăm pe deplin Semnul în casa noastră. Nu luăm ceea ce ne-a învățat profetul, ci amestecăm lucrurile și permitem lucruri pe care el a spus să le aruncăm afară din casele noastre; facem lucruri despre care el a spus să nu le facem și vorbim despre subiecte care nu sunt evlavioase. Aceasta fiind atmosfera în care Sămânța aceea mică trebuie să stea tot timpul, apoi ne întrebăm de ce uneori sunt lupte, lupte, lupte. Eu spun, Dumnezeu să ne ajute să creăm atmosfera potrivită și să ne facem partea.

Dacă am Duhul Sfânt în mine, ar trebui să pot crea o atmosferă plină de Duhul Sfânt în casa mea; ar trebui să putem crea atmosfera potrivită în adunările noastre, în slujbele bisericii noastre, și dacă putem face aceasta, atunci avem încredere că Dumnezeu va face partea pe care noi nu o putem face.

Noi trebuie să fim conștienți de toate aceste lucruri, dar  continuăm să punem lucruri în sarcina lui Dumnezeu; „Doamne, fă Tu aceasta!” „Fă Tu și aceasta, Doamne!” „Fă Tu aceasta!” Iar Dumnezeu spune: „Eu am trimis un profet în această zi ca să te învețe cum să faci aceasta. Te-am învățat cum să vorbești cu copiii; te-am învățat cum să fii devotat familiei; te-am învățat cum să vii în biserică și să creezi o atmosferă potrivită. Te-am învățat tot.”

De ce continuăm să luptăm cu Dumnezeu când Dumnezeu a fost atât de binevoitor încât ne-a dat în zilele noastre un profet? Eu spun, Dumnezeule, învață-mă! Învață-mă, Doamne! Doamne, iartă-mă și învață-mă! Învață-mă cum să las acel Duh Sfânt să curgă prin mine! Învață-mă cum să schimb atmosfera din casa mea! Învață-mă cum să vorbesc pozitiv, nu negativ; învață-mă cum să vorbesc Cuvântul și să manifest Cuvântul și să nu mai permit lumii și stricăciunii din lume să ia loc în casa mea în mod constant. Ajută-mă, Doamne!

Prieteni, Dumnezeu ne-a dat atât de mult, dar cui i se dă mult, i se cere mult. Niciodată nu a existat o epocă, care să aibă atât de multă Lumină cum avem noi; sau căreia Dumnezeu să-i dea instrucțiuni atât de clare despre conduită și despre fiecare aspect al vieții noastre; sau cum să ne purtăm la locul de muncă; cum să se poarte soțul cu soția, soția cu soțul; cum să ne purtăm cu copiii, cum să ne purtăm în biserică sau cum să-i tratăm pe credincioși. Ni s-au dat atât de multe instrucțiuni și dovezi în această epocă, dar cui i se dă mult, i se cere mult. Cred că putem spune cu toții: „Doamne, ajută-ne! Ajută-ne să facem totul mai bine; ajută-ne să ne predăm cu totul Ție și ajută-ne să ne supunem Duhului Tău. Amin.”

Eu vreau să văd nașteri din nou adevărate, vreau să văd că acele Semințe îngropate sub pământ, prind Viață; vreau să le văd crescând și dând roade. Aceasta a avut Dumnezeu în mintea Lui înainte de întemeierea lumii. De aceea au fost ei semănați în această generație, și ei sunt aici pentru a aduce la suprafață roadele Miresei, roadele lui Isus Hristos. Eu vreau să-L văd în toți tinerii noștri, în toți copiii noștri, în toți musafirii noștri care intră aici; vreau să văd că Sămânța prinde Viață și vreau s-o văd dând roade. Trebuie doar să păstrăm atmosfera potrivită.

Fratele Branham spune ceva bazat pe Apocalipsa 1. Haideți să ne întoarcem acolo. În „Cartea Epocilor Bisericii,” el spune ceva ce îmi place foarte mult. Deci, să citim Apocalipsa 1.9-10:

„Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaș cu voi la necaz, la Împărăție și la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei lui Isus Hristos.

În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic ca sunetul unei trâmbițe.”

Fratele Branham s-a referit aici la versetul 10 și a spus:

„El spune: „Eu am fost în Duhul.” Nu este minunat? Îmi place aceasta, pentru că ai putea numi acele cuvinte, „Întreaga viață creștină.”

„Eu am fost în Duhul.” Aceasta este expresia pe care o subliniază. În ziua aceea, Ioan era în Duhul Domnului, dar fratele Branham ia doar expresia, „Am fost în Duhul,” și adaugă: „Am putea numi aceste cuvinte, „Întreaga viață creștină.” Deci, cum ar trebui să fie întreaga noastră viață creștină? În Duhul.

Dacă vom trăi ca și creștini, trebuie să fim în Duhul Lui. Ioan nu vorbea despre a fi în propriul lui duh care nu i-ar fi adus acele viziuni, ci trebuia să fie în Duhul lui Dumnezeu. Trebuie să fie Duhul lui Dumnezeu sau toate eforturile noastre sunt zadarnice.

Pavel a spus: „Mă voi ruga în Duhul, voi cânta în Duhul, voi trăi în Duhul. Dacă este ceva bun care va veni la mine, trebuie să fie descoperit de Duhul, dovedit de Cuvânt și manifestat prin roadele pe care le are.

Cât este de sigur că Ioan trebuia să fie în Duhul pentru a primi aceste descoperiri extraordinare și proaspete de la Isus, tot atât de sigur este că și noi trebuie să fim în Duhul ca să înțelegem descoperirile pe care ni le-a dat Dumnezeu pentru a le trăi în Cuvântul Său, pentru că este același Duh.”

Noi trebuie să intrăm în Duhul, dar sunt atât de multe lucruri care au un duh. Fratele Branham a vorbit aici, în Cartea Epocilor Bisericii, și a spus că vezi oameni mergând la un joc cu mingea sau la dans, dar ei nu se pot bucura de aceasta decât dacă intră în duhul jocului. Ei intră în duhul jocului cu mingea, intră în duhul dansului, intră în duhul unei curse sau în duhul oricărui lucru, și când intră în duhul acela, sunt prinși de acel duh și încep să se bucure de acel duh, devin parte din el și le aduce o mare bucurie și o mare plăcere pentru că au intrat în acel duh.

Exact așa este cu noi. Noi trebuie să intrăm în Duhul acestui Cuvânt, trebuie să intrăm în Duh, așa cum cineva intră în duhul jocului cu mingea.

Știți ceva? Dacă cineva nu este interesat de baseball, nu știe cine sunt jucătorii, nu știe ce echipe joacă, nu știe să țină scorul, nu știe ce se întâmplă. Ei pot merge la acest joc cu mingea dar sunt total pe dinafară și nu înțeleg nimic. Toată lumea aplaudă și aclamă pentru că a fost un, „home run.” „Este un lucru bun”. Vreau să spun că cineva tocmai a lovit și a marcat, dar tu nu ești în duhul acela și nu înțelegi ce se întâmplă, nu știi de ce se bucură toată lumea.

Eu vă spun că dacă în această zi vrem să intrăm în Duhul, trebuie să intrăm în Mesajul orei, trebuie să știm de ce se bucură toți, trebuie să fim în rugăciune, trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să ne schimbe, „Schimbă-ne gândirea, schimbă-ne dorințele și îmbracă-ne în acest Cuvânt al Miresei, pentru această zi.” Altfel, toți ceilalți vorbesc despre Mesaj și despre Mireasă, iar tu încerci să aplauzi când ceilalți aplaudă, dar nu știi de ce se bucură ei. De aceea, noi trebuie să intrăm în Duhul, trebuie să intrăm în Duhul acestui Cuvânt. Trebuie să petrecem timp cu acest Cuvânt ca să știm cine sunt jucătorii, trebuie să știm de cât timp durează această rivalitate; trebuie să știm ce s-a întâmplat înainte, ce se întâmplă acum și cum a adus Dumnezeu Cuvântul Său în șapte epoci ale bisericii.

Dar acum, în această zi, El a dezvăluit Taina care a fost ascunsă în adâncul minții Sale, și ce înseamnă Aceasta. El ne-a adus plinătatea răscumpărării.  Ce înseamnă aceasta? De ce suntem atât de bucuroși? Ce se întâmplă în jurul nostru? Noi trebuie să intrăm în Duhul acestui Cuvânt pe care-L avem și să spunem: „Doamne, arată-mi Cuvântul Tău! Descoperă-mi Cuvântul!”

Trebuie să citim Mesajul, trebuie să ascultăm glasul profetului și să intrăm în părtășie cu aceste lucruri, și când intrăm în Duhul Lui, El începe să Se manifeste în viața noastră, și atunci avem o bucurie nespusă în părtășie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci, noi nu mai suntem dintre cei de afară pentru că am intrat în Duhul.

Când merg la dans, ei lasă muzica să-i miște, apoi ies în ringul de dans, intră în ritmul muzicii și încep să se bucure. Dar chiar acum există o Simfonie care se desfășoară și un ritm al muzicii pe care o cântă Dumnezeu, pentru că El a promis că va restaura tot ceea ce au mâncat cele patru creaturi, și Își va restabili Mireasa. Ea a căzut aproape în ruină tot drumul înapoi în epoca întunecată, și ceea ce a adus Dumnezeu la Cincizecime, trebuia să crească într-o biserică desăvârșită, dar a început să cadă și a fost aproape distrusă. Dar a existat o profeție care spune: „Eu o voi restaura, zice Domnul!” Ce va restaura? El aduce înapoi Pomul Mireasă.

Este ceva ce te entuziasmează, frate Chad?” Depinde dacă ești în Duhul sau nu. „Ce înseamnă aceasta pentru mine?” Intră în Duhul și vei afla.

Noi trebuie să ne dăruim acestui Cuvânt, trebuie să ne dăruim acestui Mesaj, care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru zilele noastre, și să spunem: „Doamne, dă-mi Duhul Tău! Lasă-mă să intru în Duhul acestui Cuvânt, unde pot fi acea Mireasă pe care o cauți.” Duhul Sfânt a clocit peste ultimele epoci ale bisericii. Ce a clocit El? De ce clocește Duhul Sfânt? Ce clocește? De ce plutește peste biserică? Pentru că încearcă să aducă înapoi a doua parte a Capodoperei.

El a clocit peste Vechiul Testament pentru a aduce înapoi un Fiu al lui Dumnezeu în imaginea lui Dumnezeu și L-a adus pe Isus Hristos, reflectarea desăvârșită a lui Dumnezeu, ultimul Adam, Fiul lui Dumnezeu restabilit. Dar mai era o parte din acel Logos, era o Mireasă, așa că, acum El clocește. De ce clocește? Ca să aducă Cuvântul, El creează atmosfera, despărțind apele pentru a aduce înapoi la Viață cealaltă parte din El, aduce înapoi Pomul Mireasă, aduce înapoi cealaltă parte a Pomului Vieții pentru că El este, Parte bărbătească și Parte femeiască.

Astfel, El clocește și-i aduce înapoi. Ce face El? El face același lucru pe care l-a făcut în Geneza când a clocit, a clocit și a clocit până când a adus la suprafață ceva care reflecta chipul lui Dumnezeu Însuși. Acum, Duhul Sfânt clocește peste biserică pentru a aduce o Mireasă care va fi în imaginea Lui, o reflectare perfectă a lui Isus Hristos în formarea Miresei.

Noi trebuie să intrăm în acel Duh, în Duhul acelei descoperiri, să creăm în jurul nostru o atmosferă și să vedem cum se schimbă viața noastră. Și nu numai viața noastră pentru că aceasta schimbă și viețile altor oameni. Eu vreau să intru în Duhul acestui Cuvânt, ceea ce înseamnă că trebuie să mă predau Lui; trebuie să petrec timp căutându-L pe Dumnezeu. Eu nu pot trăi Viața aceasta alergând dintr-un loc în altul, ci trebuie să mă opresc și să petrec timp cu Dumnezeu și să intru în Duhul lucrurilor Lui.

Această lume este preocupată și toți simțim strâmtorările timpului și criza unei lumi ocupate, dar dacă vreau să intru în Duhul, trebuie să-mi fac timp pentru a intra în Duh; trebuie să-mi fac timp să mă rog și să caut chipul lui Dumnezeu; trebuie să-mi fac timp să-L caut pe Domnul și să-L las să mă schimbe. Noi trebuie să ne facem timp să ne rugăm,

Prieteni, pare atât de ciudat să spui aceste lucruri unor creștini, dar lumea în care trăim încearcă să ne fure fiecare moment liber pe care-l avem, încearcă să ne desprindă de lucrurile care ne dau cea mai mare putere și să urmărim lucruri care niciodată nu ne dau putere, să urmărim o altă realizare, să terminăm o altă lucrare sau un alt proiect și mereu ne gândim ce vom face după aceasta.

De câte ori mi-am spus: „După aceasta mă voi opri. După aceasta voi intra într-o rutină mai bună. După aceasta, după aceasta…” Dar știi ce  urmează după aceasta? Un alt lucru. Noi trebuie să ajungem în punctul în care să spunem: „Nu mă predau acestui lucru, eu mă predau Duhului lui Dumnezeu.” Mă opresc și spun: „Îmi iau timp și Îți caut Fața.”

Am nevoie de putere și trebuie să creez o atmosferă pe care nu o pot crea alergând peste tot. Eu am nevoie de timp.

Ascultați prieteni, noi avem nevoie de timp ca să citim Biblia. Pare ciudat că suntem Mireasa lui Isus Hristos și trebuie să vorbim despre acest lucru, dar în timpul acesta în care trăim trebuie să ne dedicăm și să ne alocăm timp pentru a citi Biblia; trebuie să citim Mesajul ca să auzim glasul profetului, dar nu o putem face dacă suntem tot timpul pe fugă. Trebuie să ne așezăm și să petrecem timp cu Cuvântul. Intrați în Duhul Lui, pentru că, vă spun, acesta este singurul lucru care ne va ține în această zi. Toți devenim prea ocupați.

Vreau să spun că, poate unii dintre voi, sunteți binecuvântați să fiți într-o poziție în care aveți mai mult timp. Folosiți-l pentru Împărăția lui Dumnezeu! Folosiți-l în rugăciune pentru frații și surorile voastre, mijlociți pentru ei, petreceți timp rugându-vă pentru slujbe, ridicați mâinile pentru alții, pentru cei cu viața plină de probleme. Voi trebuie să vă acordați timp, și cu sârguință să spuneți, nu-mi mai pierd timpul! Trebuie să caut Fața Domnului, trebuie să intru în Duhul.” Trebuie să fiți sârguincioși în privința aceasta.

Lumea în care trăim este rea iar noi trebuie să ne predăm în mod constant Cuvântului, trebuie să intrăm în Duhul și să lăsăm Duhul lui Dumnezeu să curgă peste noi ca să ne tragă la o viață mai înaltă, la o viață mai înaltă, la o viață mai înaltă, până când ne aduce în reflectarea lui Isus Hristos Însuși.

Aceasta este ziua și epoca în care trăim și trebuie să creăm o atmosferă renunțând la orice altceva. Și ce spun? „Doamne, ajută-mă în continuare! Doamne, ajută-mă!”

Noi nu suntem un popor care vrea să aibă o atmosferă greșită, noi nu vrem să urmăm lumea, aceasta este Edenul Satanei, ci noi suntem un popor care spune: „Dumnezeule, vino și ia acest vas sub controlul Tău!”

Câți vor să spună: „Doamne, am nevoie de ajutor! Am nevoie de  ajutor!”

Să ne ridicăm cu toții în picioare. Vreau să luați lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu și ne-a învățat acest Mesaj. Eu nu vreau să amân, ci vreau să fiu harnic, vreau să fiu găsit credincios.

Fratele Branham a luat cartea Apocalipsei, a vorbit despre Cel care era pe un cal alb și a spus:

„În spate era oștirea Lui Dumnezeu, care sunt numiți credincioși și aleși. El a spus că sunt aleși de Dumnezeu, deci nu tu ai făcut aceasta, dar El a spus că ei sunt credincioși prin propria lor alegere.”

Eu spun: „Dumnezeule, așa vreau să fiu și eu, vreau să fiu un credincios prin alegerea mea. Ziua este rea și cred că este și scurtă, de aceea vreau să creez o atmosferă în jurul meu și în acest loc pentru că aceasta va avea efect asupra necredincioșilor.”

Dumnezeu a fost atât de bun cu noi! El a fost atât de credincios mai ales în această adunare! El a fost atât de bun cu noi! Ne-a salvat de unde am fost și ne-a adus într-un alt loc, și am trecut printr-o trezire înapoi la Cuvânt care a reînviat Viața din noi, dar întotdeauna există un ciclu de renaștere și moarte care trebuie să fie rupt în timpul sfârșitului. Trebuie să existe o trezire la Viață, nu o altă trezire denominațională, dar unul care va merge din Viață în Viață, în Viață, în Viața Cuvântului și în Cuvânt, și în Cuvânt; de la manifestare la manifestare, până la manifestarea finală și are loc schimbarea trupului.

Acum nu este timpul să aluneci înapoi într-o stare de relaxare, ci este timpul să lucrăm în Cuvânt și să creăm o atmosferă, să intrăm în Duhul, și să fim credincioși și sârguincioși.

Eu vreau să-i văd pe tinerii noștri născuți din nou, vreau să- văd pe copii născuți din nou, pentru că nu vreau ca ei să plutească într-o atmosferă de biserică stabilizată de felul: „Cuvântul este acum aici și stăm în ascultare.” Nu vreau ca tinerii noștri să plutească într-o biserică bună, ci vreau să fie o atmosferă care să le aducă ceva adânc în inimă, să trezească Ceva ce poate fi adormit acolo, să-i cheme și să le dea Viața.

Nu vreau o formă, nu vreau un ritual, nu vreau un program, nu vreau un serviciu de rutină, nu vreau nimic din toate acestea, ci vreau să fie o Viață puternică, afișată; vreau ca puterea lui Dumnezeu și clocirea Duhului Sfânt să se miște în acest loc și să prindă inimile celor care încă nu s-au convertit. Nu vreau să fie un loc confortabil pentru oameni unde să vină la biserică, ci vreau să fie un loc în care puterea lui Dumnezeu să lovească pe cineva chiar în inimă, și să spună: „O, Doamne, salvează-mă! Iartă-mă și umple-mă cu Duhul Tău Cel Sfânt.”

Vreau ca acesta să fie genul de loc care să aibă un impact atât de puternic asupra cuiva, încât să spună: „Doamne, eu nu știu de ce am nevoie, dar vreau tot ce au ei; vreau în mine tot ce este aici, în jurul meu.”

Haideți să lucrăm împreună pentru a împlini ceea ce ni s-a spus să facem, în mod conștient, pentru a crea o atmosferă potrivită. O atmosferă pentru ce? Atmosfera care este potrivită pentru Viață, atmosfera necesară pentru ca Sămânța să prindă Viață. Haideți să lucrăm împreună, să petrecem timp în Cuvânt, să ne străduim, să rămânem în atmosfera potrivită, să rămânem în Duh și să venim aici în Duhul. Să venim devreme, să fim harnici și să ne rugăm, să petrecem timp căutându-L pe Domnul. Spune: „Dumnezeule, vorbește-mi astăzi! Dumnezeule, alungă orice duh greșit din acest loc și lasă Duhul Tău Cel Sfânt să Se miște și să stăpânească liber în acest loc. Atinge vieți și schimbă inimile aducând eliberare.”

Nu lăsați ca serviciul divin să devină o rutină. Aceasta este o adunare. Dacă am o dorință, aceasta ar fi dorința mea, și dacă aș putea să v-o transmit și vouă, am putea împărtăși aceasta împreună.

Să nu lăsăm serviciul să devină o rutină, ci să facem din fiecare serviciu o întâlnire specială cu Duhul lui Dumnezeu. Pe măsură ce Duhul lui Dumnezeu Se mișcă înainte, să credem că va face o lucrare specială în viața noastră și să rămânem concentrați asupra acestor lucruri pentru că aceasta contează cel mai mult.

Să ne plecăm capetele și să ne rugăm împreună.

Doamne, Isuse, Îți mulțumesc, Tată! Doamne, Tu cunoști inima mea și dorința inimii mele și știi lucrurile pe care le-ai trezit în interiorul meu. Doamne, Te rog să mă ajuți să transmit Mesajul Tău în mod corect. Să nu fie doar cuvinte omenești care lovesc mințile oamenilor, pentru că totul va cădea și va fi înțeles greșit. Dar dacă sunt cuvinte inspirate de Duhul Sfânt, cuvinte de la Duhul Tău, vor produce Viață în inima copiilor Tăi și vor prinde rădăcină.

Doamne, ajută-ne să rămânem credincioși alegerii noastre, să urmăm cu credincioșie poruncile Tale, să fim sârguincioși și motivați în viețile noastre. Să fim silitori și hotărâți în felul cum venim la biserică, ajută-ne să Te căutăm în mod constant și lucrează în supranatural pentru a schimba vieți, pentru a mișca viețile oamenilor, pentru a trezi la Viață Semințele care stau acolo adormite. Dumnezeule, Te rog să faci toate aceste lucruri și mai mult chiar decât ne-am gândit vreodată.

Dumnezeule, Te rog să-i vindeci pe cei bolnavi prin predicarea Cuvântului Tău; Te rog să vindeci căsătoriile, să vindeci inimile zdrobite în atmosfera creată sub predicarea Cuvântului. Fie ca Lumina deplină a Evangheliei să strălucească și Duhul Tău cel Sfânt să clocească și să schimbe pentru totdeauna viețile.

Doamne, Te rog să dai copiilor noștri experiența nașterii din nou, în care Semințele din ei să fie trezite la Viață. Doamne, Dumnezeule, Te rog să lucrezi suveran pentru că Îți slujim credincioși și poți lucra prin noi și în noi.

Doamne, ajută-ne să păstrăm atmosfera potrivită, ajută-ne să predicăm Lumina potrivită, și Te rugăm să faci ceea ce nimeni nu poate face, să desparți apele pentru ca Lumina să lovească Sămânța ca să prindă Viață.

Te iubim, Tată, și Îți cerem binecuvântarea Ta asupra tuturor. Fie ca Duhul Tău să Se miște și să lucreze în viețile noastre pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Amin.

-Amin-