„…crede numai
Toate sunt cu putinţă, trebuie doar să crezi;
Doar să crezi, doar să crezi,
Toate sunt cu putinţă, numai să crezi.”
Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune. Tată Ceresc, Îţi aducem toată lauda şi slava pentru dragostea si harul Tău, pentru că ai lăsat porţile cerului ca să vii pe pământ să ne răscumperi pe noi, nevrednicii, şi să ne dai această minunată părtăşie, fiind curăţaţi de toată nedreptatea prin Sângele lui Isus, Fiul Tău. Îţi mulţumim pentru tot ce ai făcut pentru noi, şi ne rugăm ca lucrarea din seara aceasta să aibă parte de un final măreţ. Îngăduie ca şi în seara aceasta să îi văd pe toţi oamenii suferinzi ieşind de aici complet sănătoşi. Mântuieşte toţi păcătoşii, Doamne, căci Te rugăm să faci aceasta şi ne încredinţăm Ţie, în Numele lui Isus. Amin. Aşezaţi-vă.
Oamenii ca voi fac lumea aceasta un loc minunat în care să trăieşti. Din pricina aceasta ne este atât de greu să ne gândim că într-o zi va trebui s-o părăsim şi să ne despărţim pentru puţin timp. Dar peste toate rămâne faptul că ştim că vom fi din nou împreuna în veşnicie, când nu va mai fi despărţire.
Şi de data aceasta, ca de fiecare dată când ajung în Chicago, am avut o întâlnire minunată cu oamenii Domnului de aici, am avut părtăşie şi L-am văzut împreună pe Domnul Isus vindecând suferinzii. Vreau să mulţumesc slujitorilor şi in special fratelui Joseph, care se află aici şi care îmi este prieten apropiat. Am învăţat să-l iubesc pe fratele Joseph din toată inima. Cred că el ştie aceasta, că mă iubeşte şi că acesta a fost motivul pentru care mi-a cerut să vin la Chicago. Îi mulţumesc din toată inima, lui şi vouă deopotrivă, pentru acea invitaţie minunată.
E adevărat că plănuiesc să plec curând. Aş vrea să mulţumesc,… cred că este vorba de o doamnă; nu ştiu dacă a plănuit asta din timp, dar mi-a trimis o scrisoare în care îmi spunea că are o proprietate sus în Colorado şi că vrea să mi-o doneze. Este un lucru foarte frumos din partea ta, surioară, dacă eşti cumva aici printre noi.
Billy a făcut o tură şi a venit să-mi aducă darurile din partea voastră, a fiecăruia, chiar şi cutiile cu prăjituri. Apreciem aceasta. Iosif e prea mic, dar Sarah si Rebekah îi vor ţine locul; aşa că toate darurile vor fi apreciate, fiecare lucru, cât de mic, fiecare înseamnă ceva.
Acum câteva zile, un bărbat i-a dăruit fiului meu o puşcă. Voi ştiţi cât de mult îmi place să vânez. Şi nu doar să vânez, ci îmi place să fiu în pădure. Pur şi simplu îmi place. În ce priveşte puştile şi celelalte lucruri pe care mi le dăruiesc oamenii… n-aş putea să mă lipsesc de ele; nimic n-ar putea să mă facă să le vând.
Dacă ar fi vorba de un lucru cumpărat de mine, iar cineva ar veni şi mi-ar zice: „Frate Branham, îmi place şi aş vrea să am şi eu aşa ceva”, i-aş spune: „Îndrăzneşte şi ia acel lucru!”. Dar dacă este ceva ce am primit de la cineva, acel lucru nu se poate da. Singurul mod în care cineva ar putea să obţină un astfel de lucru ar fi să mi-l ia când sunt întors cu spatele; pentru că apreciez toate lucrurile primite, nu contează despre ce e vorba.
Toate lucrurile mărunte, despre care aţi putea crede că nu înseamnă nimic şi pe care mulţi le-ar arunca, fel de fel de mărunţişuri, scoici din Africa şi multe astfel de lucruri, eu le păstrez şi nu le uit, pentru că vin de la cineva.
Gipsy Smith povestea odată despre cel mai important dar pe care l-a primit vreodată – în afara mântuirii. El spunea că într-o seară urma să primească nişte daruri de dragoste de la mulţime. Cred că, de altfel, aşa a şi ajuns să fie dat afară din Armata Salvării, pentru că a acceptat un dar, mi se pare că un ceas sau aşa ceva. Aşa ceva este interzis în Armata Salvării.
Toată mulţimea dorea să-i facă donaţii, daruri, din dragoste. Si au făcut-o din adâncul inimilor lor. Mulţi dintre ei sunt în slavă acum, şi şi-au primit răsplata pentru că l-au ajutat pe acel minunat bărbat al Domnului. El povestea un lucru extraordinar. Într-o seara, când se pregătea să părăsească audienţa, în spatele cortinei aştepta o fetiţă îmbrăcată sărăcăcios, cu un mic dar în mană, înfăşurat bine. Ea i-a spus: „Asta este pentru domnul Smith; e tot ce am, un dar pe care i-l fac cu dragoste.” Când a ieşit şi a desfăcut pacheţelul, a văzut că era o acadea, puţin suptă într-o parte. Dar asta era tot ce putea ea să-i dăruiască.
El obişnuia să povestească cum a primit acea acadea. Aşa a fost; era tot ce avea ea. Ştiţi, Cel care a văzut văduva dând doi bănuţi la Templu ca zeciuiala (Marcu 12.42), a văzut şi acea acadea, nu credeţi? Cu siguranţă că a văzut-o, căci El vede tot. Nu contează cât de nesemnificativă părea, căci Isus a spus: „Nu se vând oare două vrăbii cu un ban?” (Matei 10:29). Banul, moneda despre care se vorbeşte aici valora un sfert din bănuţul de care am vorbit înainte. O pătrime dintr-un ban din acela însemna valoarea a două vrăbii. Cât de neînsemnat! Dar El a adăugat: „Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.” (Matei 10:29). Înseamnă că El ştie tot, nu-i aşa? Atunci nu-i minunat să ne predăm inimile în faţa Lui?
Aş vrea să mulţumesc fiecăruia dintre voi, păstorilor. Dacă păstorul cuiva nu este aici, dar v-a vorbit despre această adunare, transmiteţi-i dragostea şi salutul meu sincer. Rugăciunea mea este ca fiecare biserică să devină un mare far spiritual şi să găzduiască o mare trezire. Nu-mi pasă din ce biserică faceţi parte, asta nu înseamnă nimic pentru mine, şi sunt sigur că nici pentru Dumnezeu. El te caută pe tine, nu biserica ta.
Fratele Joseph mi-a spus că în serile în care voi fi aici vor fi făcute donaţii pentru mine. Apreciez asta foarte mult; probabil că fraţii tocmai numără aceste donaţii iar după adunare îmi vor da cecul. Vă mulţumesc. Aş fi vrut să nu fie nevoie să accept, dar am petrecut o mulţime de timp peste ocean şi nu am fonduri. Din când în când trebuie să am adunări şi aici, în America. Cheltuielile mele se ridică la o sută de dolari pe zi, pentru toată echipa mea, indiferent de locul unde mă aflu. Şi mă afund mult, mult, mult de tot în datorii. Apoi avem câteva adunări, primesc donaţii şi mă mai redresez un pic. Dar imediat apare cineva care doreşte să mă sponsorizeze pentru călătorii peste ocean, şi atunci plec acolo să predic Evanghelia.
Ultimele două ocazii au fost în legătură cu Oamenii de Afaceri Creştini, care m-au trimis în locuri unde n-a fost nevoie să plătesc nici măcar un singur bănuţ. Ei nu-mi pot da bani, pentru că asta ar însemna un dar pentru mine personal, dar îmi pot plăti cheltuielile de drum. Le sunt foarte recunoscător pentru aceasta. Acum câteva zile, cineva a făcut o donaţie care-mi va permite să trec din nou oceanul, în Palestina, când Domnul mă va îndrepta într-acolo. Acesta este un lucru foarte bun, aşa că îi sunt foarte recunoscător; şi sunt recunoscător pentru toate celelalte lucruri. Peste toate astea, Îi sunt recunoscător lui Isus Hristos care face ca noi să ne putem întâlni.
Fratele Joseph vorbea despre casa mea, despre soţia mea. Dacă este cineva cu numele Branham care merită admiraţie şi mulţumire, aceasta este soţia mea. Aşa este. Ea este cea care merită. La 36 de ani, are parul complet alb. E doar o fată dar nu ştie ce-i odihna. Şi avem multe greutăţi în oraşul nostru. Scuzaţi-mă. (Fratele Branham tuşeşte.) Acolo am crescut. Săptămâna aceasta, ea a încercat să ofere orice sumă numai să găsească pe cineva care să aibă grijă de Iosif cât timp ar fi venit aici să petreacă împreună cu noi aceste ultime două seri. Am oferit unor femei chiar şi 35-40 de dolari pe săptămână ca să aibă grijă de copii; atât aveau de făcut. Dar nu am găsit pe nimeni, iar situaţia asta nu e de o săptămână sau două, ci de vreo doi sau trei ani.
Astfel, se pare că Duhul Sfânt mă îndepărtează de Jeffersonville, de aceea, caut locul către care vrea El să merg. Îmi place Chicago, dacă aici vrea să ajung, sau oriunde în altă parte. Aşa că aş vrea să vă rugaţi şi voi pentru mine, ca să iau decizia cea bună. Dar nu mai pot sta mult, şi se pare că sunt şi alte lucruri. Nu e nimic; nimeni nu e împotriva mea, din câte ştiu, căci dacă ar fi, cu siguranţă aş fi la uşa lui de dimineaţă bună, ca să aflu motivele. Dar este vorba de Duhul Sfânt.
Vă amintiţi de Iacov, când lucrurile începuseră să meargă rău (vedeţi?); avea un dor, şi… nimic nu mai era la fel, aşa că a trebuit să plece; să se întoarcă acasă. De aceea, şi eu voi merge oriunde mă va îndrepta Duhul Sfânt.
Aceasta este vacanţa mea înaintea luptei celei mari care urmează anul viitor. Ca şi anul trecut, Oamenii de Afaceri Creştini îmi sponsorizează o călătorie pe care altfel nu mi-aş fi permis-o. O să cobor pe Râul Somonilor, Râul Fără întoarcere. (Râu în statul Idaho). Zece zile cu pluta, plutind pe valuri. Avem de străbătut cascade de până la zece metri înălţime, aşa că este o călătorie dură, dar am să fiu înapoi în casa Domnului. Îmi place aceasta.
De data aceasta am să fiu acasă timp de patru ore, înainte de a pleca pentru o lună. Cu voia Domnului, am să cobor acest Râu fără întoarcere, şi am să-mi iau puşca dis de dimineaţă, uneori înainte de a se lumina, şi am să mă duc singur în munţi, am să las puşca jos şi am să mă aşez pe piscul muntelui, de unde pot privi în jur. Am să vorbesc cu Dumnezeu tot restul zilei. Câteodată stau două zile sub câte un copac sau pe o stâncă. N-o să fie prea multă vânătoare, pentru că ceea ce caut de fapt este să fiu singur cu Dumnezeu. Şi am să mă rog pentru voi. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Fie ca Cel care face Luna să strălucească şi stelele să lumineze în întuneric, pentru ca noi să putem umbla, să fie cu voi până ne vom reîntâlni. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.
Acum aş vrea să deschid Scriptura şi să vă citesc un text. Dacă am uitat ceva… O, da, mai este ceva: îngrijitorul de aici este un om foarte drăguţ. Mă cunoaşte şi s-a purtat foarte frumos cu mine, de aceea îl apreciez din toată inima. Mă face să mă simt tare bine primit.
Mulţumim şi conducerii liceului Lane Tech, cei care ne-au lăsat să ne strângem aici. Fie ca această şcoală să aibă cele mai bune rezultate din America. Domnul să fie cu ei pentru că ne-au deschis uşile lor. Dacă vreodată aveţi nevoie de ajutorul meu, dacă sunt aici vreunii dintre oficiali şi mă aud, cu siguranţă am să vin să vă ajut. Am să fac tot ce pot ca să vă ajut, deoarece ştiu că veţi fi binecuvântaţi, căci v-aţi deschis uşile pentru Evanghelie. Vă mulţumesc foarte mult.
Mai am o mulţime de prieteni nevăzuţi care se află aici în seara aceasta. Aş vrea să le amintesc numele, dar nu pot. Ei se află aici, în despărţitura pentru orchestră, şi mă ajută cu rugăciuni şi cu alte lucruri. Nu ştiu, s-ar putea să fie şi vreun muzician pe acolo. Aţi putea să vă uitaţi la păstorul vostru aflat aici sus? A, sunt specialiştii în înregistrări, cei care înregistrează aceste mesaje. Îl cunosc pe fratele Beeler, şi pe bărbatul care stă lângă el. Nu-i cunosc numele, dar cred că este misionar pentru evrei sau pentru arabi.
Si, bineînţeles, Leo si Gene. Ei sunt lucrători pentru Evanghelie împreună cu mine. Este şi fratele Alment, şi celălalt frate care stă acolo; el vine cu maşina în fiecare zi la tabernacolul meu, pentru că ştie că am să fiu acolo. Care e numele tău, frate? Smith, e adevărat? Smith. El vine tocmai de lângă Hammond, Gary, sau de undeva de pe acolo, cu o maşină veche. Cineva s-a uitat la bord de curând, şi are cam 130.000 de kilometri, majoritatea făcuţi până în Jeffersonville şi înapoi.
Îl ştiu şi pe fratele acesta, dar nu-i cunosc numele. Şi multora dintre voi vă cunosc feţele, dar nu vă ştiu numele. Mai sunt şi nişte prieteni de culoare, care înregistrează aici. Domnul să vă binecuvânteze pe toţi. Mulţumesc, frate Joseph. Am avut probleme cu vocea. Mulţumesc.
Noi Îl iubim din toată inima, aşa că acum ne vom ocupa de o mică lecţie din Scriptură, apoi vom încerca să pornim rândul de rugăciune; mâine e luni şi trebuie să ajungeţi la serviciu; aveţi trenuri pe care trebuie să le prindeţi, iar eu vă ţin mereu până seara târziu. Aş vrea să mă iertaţi pentru aceasta. Mă entuziasmez foarte tare când încep. Pot să numesc asta predicare? În orice caz, când încep mă entuziasmez aşa de tare încât pierd noţiunea timpului. Aţi fost tare drăguţi să rămâneţi cu mine, şi asta mă face să vă iubesc din toată inima.
Acum aş vrea să vă citesc câteva cuvinte din Biblia lui Dumnezeu, prima epistola a lui Ioan 1.5-7. Cred că vom citi doar versetul 7, căci în felul acesta mai scurtăm puţin. Dar voi să citiţi acasă întregul capitol, dacă puteţi.
„Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem partăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.”
Nu este minunat?
Haideţi să-L rugăm să binecuvânteze citirea Cuvântului.
Tată ceresc, binecuvântează Cuvântul Tău în seara aceasta, şi fă-L să ajungă în fiecare inimă, să găsească o locuinţă în ea şi să nu mai plece de acolo. Permite acest lucru, Doamne. Taie împrejur buzele nevrednicului Tău slujitor, care vorbeşte, şi urechile tuturor celor ce sunt aici ca să audă. Scoate slavă din această slujbă, pentru că cerem aceasta în Numele lui Isus, Fiul Tău iubitor. Amin.
În seara aceasta aş vrea să vă vorbesc despre „Cum trebuie să avem părtăşie”. Urma să continui despre copiii lui Israel în ţara lor, despre Iosua şi trecerea Mării Roşii, dar n-am mai avea timp pentru rândul de rugăciune, astfel încât să puteţi începe lucrul mâine, să prindeţi trenurile şi aşa mai departe.
Subiectul acesta este scurt, aşa că putem vorbi repede despre el: despre cum fiecare persoană doreşte părtăşie. N-am văzut pe nimeni în toate minţile care să nu dorească părtăşie. Aşa este, dar trebuie să alegem bine părtăşia. Acesta este motivul pentru care toţi aceşti oameni nemaipomeniţi s-au strâns aici în această seară, pentru că le place acest fel de părtăşie. Le place părtăşia creştină. Pentru asta ne-am adunat aici, pentru a avea părtăşie în jurul Cuvântului.
Eu iubesc Cuvântul; nu-i aşa că şi voi Îl iubiţi? Şi ştiţi de ce Îl iubiţi? Pentru că aveţi Duhul Sfânt în voi, iar Biblia a spus că „omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Deuteronom 8.3;Matei 4.4). Duhul Sfânt se hrăneşte cu Cuvântul. Oamenii citesc orice bucăţică de literatură la care ajung. Ei ascultă la radio, merg la biserică şi aşa mai departe, pentru că simt lipsa părtăşiei în jurul Cuvântului.
Fie ca Dumnezeu să ne ajute în seara aceasta să ne dăm seama cum putem avea o părtăşie desăvârşită. Nu contează că vin furtunile, nici dacă ai dreptate sau nu, important este că poţi avea părtăşie. Şi o poţi avea într-un singur fel, aşa cum o desăvârşeşte dragostea ta.
Să nu mă uitaţi niciodată. Dacă pe unii dintre voi n-am să-i mai văd, să vă amintiţi asta: tema mea este: „Dragostea le acoperă pe toate”. Cred în dragostea răscumpărătoare a Domnului Isus. Îmi place mult cântecul acesta:
„Încă de când prin credinţă am văzut râul
Ce se scurge din rănile Tale,
Dragostea răscumpărătoare a fost tema mea,
Şi aşa va fi până când voi muri.”
Ascultaţi-mă un moment. Aş prefera să am o biserică în care nimeni nu ştie nimic despre vreun dar duhovnicesc, dar în care toţi să se iubească între ei şi să-L iubească pe Isus; mai degrabă aş dori să am aceasta decât oricare dar duhovnicesc care lucrează în biserică. Aceasta ar putea suna cam dur pentru un grup de penticostali, dar mie tot mi-ar plăcea. Unde sunt daruri, este şi greşeală; unde sunt daruri este şi confuzie; unde sunt daruri poate exista îndoiala asupra lor, dar unde este dragoste este desăvârşire. Aşa este. Şi dacă am avea dragostea desăvârşită, am avea daruri desăvârşite, aşa că începeţi cu dragostea. Aceasta aduce părtăşie, iar părtăşia aduce daruri.
Dar de ce oamenilor le plac anumite lucruri, precum părtăşia? Pentru că, la început, omul a fost făcut pentru părtăşie. Oricât de mult îmi place să vânez şi să pescuiesc în natură, totuşi inima mea este mai înfometată să ajungă în vârful unui munte ca să vorbesc cu Dumnezeu. Vreau să fiu singur; vreau să ştiu că nu mai e nimeni cale de o sută de mile de jur-împrejur. Îi iubesc pe oameni, dar singurul mod în care îi pot ajuta este să primesc mai întâi mesajul de la Dumnezeu.
Credinţa mea îmi spune că am la dispoziţie o eternitate pentru a avea părtăşie cu fiecare din persoanele născute din nou cărora le predic, dar vrem să scoatem cât mai mulţi din întuneric, pentru că sunt mulţi fraţi şi surori pierduţi prin localuri. Seara trecută am trecut printr-un cartier rău famat, pentru că eu şi băiatul meu voiam să vedem ce e acolo. Astfel, i-am văzut pe toţi acei oameni sărmani bând, si neştiind ce vor de fapt. În timp ce îi priveam, m-am gândit, „Dacă L-ar cunoaşte pe Isus al meu, cu siguranţă n-ar mai sta acolo.” Vedeţi?
El este singurul care-i poate scăpa de acolo, din haosul în care sunt; nu există nici un medicament, nimic. Un alcoolic este complet pierdut pentru că e afară din Isus Hristos. Aşa este. Nu există nici un remediu. Am fost in Bowery (cartier rău-famat din New York), în Pigalle (cartier parizian, centru al prostituţiei), din Franţa, prin cele mai îngrozitoare locuri, iar acolo le-am vorbit oamenilor şi m-am rugat. Singura nădejde pentru ei este Sângele lui Isus Hristos; singura nădejde.
Dar ce-i face pe oameni să dorească părtăşia? Aşa am fost făcuţi; omul a fost făcut să aibă părtăşie. Dar ce este părtăşia? Începând de mâine, am de condus patru zile; cam 4000 km. Trebuie să conduc singur, un camion vechi. Dar cineva, un prieten de-al meu, a lăsat vorba în după-amiaza aceasta că va veni cu mine tot drumul, şi se va întoarce singur cu autobuzul; face asta doar ca să aibă părtăşie. Nu-i minunat? Apreciez acest fel de prieteni. Dumnezeu să-i binecuvânteze inima elveţiană. Eu îl iubesc. Vrea să călătorim împreuna timp patru zile, peste munţi şi câmpii, şi asta doar ca să avem părtăşie. Amândoi ne iubim ca nişte fraţi. Apoi va trebui să ajungă cu autobuzul până în Shawano, statul Wisconsin, ca să se întoarcă. Oh, asta-mi face inima să tresalte!
Dumnezeu a dorit atât de mult să aibă părtăşie cu copiii Săi, încât a venit din Slavă şi a murit pentru noi ca să ne ducă în prezenţa Sa. Nu este minunat?
La început, omul avea părtăşie. Mai întâi trebuie să avem părtăşie cu Dumnezeu, apoi, nu vă îngrijoraţi, căci El va avea grijă de restul. Am împărţit tema în patru părţi: cum să avem părtăşie cu Dumnezeu; unii cu alţii, şi aşa mai departe. Dar vreau să vorbesc numai despre unul dintre subiecte: părtăşia cu Dumnezeu. Aş vrea să urmăresc ceasul aflat acolo, ca să fiu sigur că rugăciunea va începe la timp.
Prima părtăşie, părtăşia originală a oamenilor a fost cu Dumnezeu. Nu era nici o altă creatură vie pe pământ cu care Adam să poată avea părtăşie; numai Dumnezeu. Apoi Dumnezeu i-a făcut un ajutor, o soţie, care este parte din el.
Vă puteţi imagina cum erau serile, când soarele apunea departe, spre apus, iar ultimele raze mai pătrundeau încă printre copacii măreţi, mereu verzi, marea catedrală a lui Dumnezeu, şi cum se auzea vântul prin vârful acelor copaci? Adam şi Eva stăteau acolo, în grădina lui Dumnezeu, în marea Lui catedrală, având părtăşie cu Dumnezeul lor. Oricine îşi doreşte aceasta. Orice creştin doreşte să aibă părtăşie, nu-i aşa? Am citit istoriile unor oameni care şi-au petrecut o bună parte din viaţă umblând pe dealuri şi coborând lângă lacuri, căutând un loc în care să aibă părtăşie. Dar nu trebuie să mergem decât la Calvar; aceea este singura cale. Aceea este calea spre părtăşie.
Aşa a fost în toate epocile, nu numai în aceasta. Cred că Iov, cel descris în cea mai veche carte a Bibliei, îşi dorea părtăşia cu El. Iov ştia că există un Creator, Îl credea din toată inima şi a spus, într-un fel copilăresc, „O, dacă aş putea să ajung la El? Dacă aş şti unde locuieşte El, m-aş duce până acolo, aş bate la uşă şi aş sta puţin de vorbă cu El.” Nu ne-ar plăcea tuturor să putem face aceasta?
Dar gândiţi-vă, El este mai aproape de voi decât uşa Lui. Uşa Lui e inima voastră, iar în seara aceasta El este atât de aproape; este mai aproape de tine decât este braţul tău drept. El este parte din tine. De aceea, nu trebuie decât să ne dăm seama că El este aici, şi cum vrea să aibă părtăşie cu noi. Inima Lui este mai importantă pentru părtăşie decât sunt inimile noastre. Iar motivul pentru care ne dorim părtăşie este că suntem urmaşii Săi.
Aceasta face ca o mamă să poată muri pentru copilul ei. De ce? Aceasta face ca un soţ să-şi poată da viaţa pentru soţia lui. Un soţ adevărat şi-ar da viaţa pentru soţia lui. De ce? Pentru că Hristos Şi-a dat Viaţa pentru Biserică, Soţia Lui. Aceasta a lăsat urme în noi. O mamă ar trece prin foc, fără să se gândească la ea însăşi, cu părul arzând şi cu hainele în flăcări, numai să-şi apuce copilaşul şi să-l scoată afară. De ce? Aceasta este dragostea de părinte, iar Dumnezeu este Părintele originalul. De acolo vine acea urmă rămasă în noi. Pentru că acea femeie născuse acel copilaş. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu S-a coborât, S-a arătat în trup, a intrat în flăcări şi a avut parte de cea mai îngrozitoare suferinţă, pentru a ne putea aduce în părtăşie cu El, fără a Se gândi la El însuşi. „Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22.42). Ce minunat este să avem părtăşie cu Dumnezeu…
Dumnezeu doreşte această părtăşie. Dar ce-l separă pe om, ce-l opreşte să vorbească direct cu El, aşa cum făcea Adam? M-am gândit adesea cum stătea Adam în gradina Edenului, fără să cunoască păcatul, sau cum stătea acolo Eva, soţia lui, o femeie atât de frumoasă… Puternicul leu, tigrul şi celelalte fiare ale câmpului, veneau în acea catedrală şi îngenuncheau… Fiarele nu ucideau, nicăieri nu era moarte.
Diavolul face animalele sălbatice să vrea să vă ucidă. Dar dacă puteţi purta în inimă dragostea care trebuie, atunci nici cel mai oribil animal sau fiară care există în păduri sau în deşert, nu vă va face rău. Aşa este. Ştiu asta din experienţă. Dar nu poţi să te prefaci. Animalul ştie dacă te prefaci sau nu. În el este ceva care ştie aceasta. Dar dacă într-adevăr nu ţi-e frică, nu există nimic care să te poată răni; nu contează că este vorba de un leu sau orice ar fi, va pleca liniştit de lângă tine. Dar dacă fugi sau vede în vreun fel că ţi-e frică, te va omori. Aşa că nu te poţi preface; chiar trebuie să ştii în adâncul inimii că nu te temi.
Aceasta este problema cu omul de astăzi; cu oamenii de astăzi: se tem. Acesta este cel mai mare blestem al celor din Full Gospel (Evanghelia Deplină): le e frică. Dumnezeu a promis, dar vouă vă e teamă să-L credeţi pe Cuvânt. Dacă nu v-ar fi frică, aţi şti că Dumnezeu a promis şi v-aţi primi vindecarea prin credinţă, iar că boala ar trebui să plece. Vă este frică… Am observat aceasta. De aceea cred aşa de mult în vindecare. Ştiu că dacă aţi putea scăpa de frică şi aţi pune dragostea în locul ei, s-ar schimba ceva.
Sunt numai două stări care guvernează un om: una este credinţa, care aduce roade, iar cealaltă este frica; aceasta nu are nici o valoare. Credinţa este de la Dumnezeu, iar frica este de la Diavolul. Frica vă face slabi, vă face să vă puneţi întrebări. Şi dacă tot urmează să mor mâine dimineaţă, la ce bun să mă agit în legătură cu asta? Dacă ar fi să mă electrocutez mâine dimineaţă, şi să-mi pierd viaţa, la ce m-ar mai ajuta să mă îngrijorez cu privire la aceasta?
Dar voi spuneţi: „La ce bun să am credinţă?” Credinţa ne poate semna graţierea; sigur că credinţa este valoroasă! Nu fiţi slabi, nu fiţi speriaţi şi nu fiţi supăraţi, ci aveţi credinţă, credeţi! Şi singurul mod în care puteţi avea credinţă este să aveţi mai întâi dragoste, deoarece dragostea duce la credinţă. Căutaţi dragostea deplină, căci aceasta scoate toată frica afară.
Aş vrea să am timp să vă povestesc experienţele mele cu vietăţile sălbatice, cu credinţa şi dragostea care au cucerit totul. V-am povestit întâmplarea cu oposumul acela care fusese trimis la mine.
(Oposumul este un mamifer marsupial de mărimea unei pisici).
Odată am întâlnit un taur furios, care voia să mă omoare. Aceasta s-a consemnat şi în însemnările oficiale, căci în vremea aceea eram paznic de vânătoare. Urma să merg peste deal, să mă rog pentru un bolnav. Ca paznic de vânătoare, trebuia să port o armă, numai că nu puteam să mă duc să mă rog pentru un bolnav cu puşca în mâna, aşa că am lăsat-o în maşină şi am traversat câmpul. Apucasem să intru adânc în câmpul acela, şi ar fi trebuit să mă gândesc că acel taur ucigaş era acolo, deoarece cu vreo trei luni în urmă omorâse un negru de la o fermă învecinată, pe domnul Burks. Apoi taurul fusese vândut cuiva care creştea vite din rasa Durham.
Cum mergeam pe câmp, în loc deschis, la un moment dat am văzut cum se ridică taurul, la vreo treizeci de metri de mine, îşi apleacă coarnele şi scoate un muget prelung, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Avea nişte coarne cam atât de mari (fratele Branham arată). Şi a început să se apropie. Eu căutam un copac, dar nu era nici unul. Ştiam că dacă încep să alerg, mă va prinde până la gard, aşa că m-am gândit: „Asta e, până aici mi-a fost!” Şi atunci s-a întâmplat ceva. O, Doamne, dacă am putea rămâne pe loc şi să nu fugim. Ceva s-a întâmplat. Aş vrea ca Dumnezeu să permită să se întâmple la fel tuturor celor aflaţi aici în această seară, până vor fi vindecaţi. Vedeţi?
Mie mi s-a întâmplat ceva şi nu mi-a mai fost frică de taur. Mi-a părut rău pentru că l-am deranjat; eram în câmpul lui. El stătea jos şi nu mă deranjase cu nimic, iar eu am venit şi l-am trezit. Îmi părea rău pentru el. Vedeţi? Nu poţi să mimezi, ci trebuie să fie adevărat. Aşa este credinţa; nu poţi s-o simulezi, ci trebuie s-o ai cu adevărat, pentru că Diavolul te simte imediat.
Taurul se apropia de mine ţinând capul aplecat înainte, dar nu-mi mai era frică de el, aşa cum nu-mi e frică de dragii mei fraţi şi surori care stau aici lângă mine pe platforma aceasta. Când a ajuns la vreun metru si jumătate de mine, s-a oprit privindu-mă descumpănit; privea când la stânga, când la dreapta, iar eu i-am zis:
„Amice, îmi pare rău că te-am deranjat. Tu eşti o creatură a lui Dumnezeu, iar eu sunt slujitorul Lui. Creatorul care te-a făcut pe tine m-a făcut şi pe mine, iar eu sunt slujitorul Lui. Călătoresc peste deal ca să mă rog pentru unul din copiii Lui, care este suferind. Dacă ştiam că stai aici, n-aş fi venit să te deranjez, aşa că, în Numele lui Isus Hristos, Creatorul, du-te înapoi şi aşează-te la loc.”
La bara judecaţii o să vedeţi aceasta scoasă la lumină. Taurul m-a privit o vreme, apoi s-a întors şi s-a aşezat la loc, iar eu stăteam acolo, cu lacrimile curgându-mi pe obraji. M-am apropiat la un metru şi jumătate de el, iar taurul nici măcar nu şi-a întors capul să mă privească. De ce? În loc să-l urăsc, l-am iubit. Dragostea va cuceri orice. Aşa este.
Aceasta mi-a cucerit inima când am aflat că Dumnezeu m-a iubit atât de mult încât l-a dat pe singurul Său Fiu ca să nu pier. Am aflat că am fost născut în lumea asta ca păcătos, şi că pieream, dar Dumnezeu m-a iubit şi L-a dat pe Fiul Său pentru ca viaţa mea să fie răscumpărată. De atunci n-am mai putut urî, ci am început să iubesc. Cea care aduce roadele pe care le vedeţi este dragostea.
Nu mai ştiu, poate v-am mai povestit asta, căci mi se întâmplă sute de lucruri. Într-o zi tundeam iarba din gradină. O tundeam pe cea din spate; iarba din faţă creşte înainte să apuc s-o tund pe cea din spate, ştiţi, din pricina oamenilor care vin pentru rugăciune. Joseph spunea că aici vin doar cei din Chicago, dar acasă, vin din întreaga lume, vin din toate colţurile lumii. În timp ce tundeam iarba, am uitat că acolo este un cuib de viespi şi am dat peste el cu maşina de tuns. Imediat am fost acoperit de viespi; erau de acelea mari, care te lovesc dacă dau peste tine. Recunosc că la început m-am speriat. N-aveam nici măcar cămaşa pe mine. Îmi părea rău că am dat peste viespar, nu pentru că mă temeam că voi fi înţepat, ci pentru că… ştiu că sună copilăresc, dar ar fi bine să fim cu toţii ca nişte copii. Simplitatea lui Dumnezeu uimeşte studenţii din facultăţi. Fiţi simpli, ca nişte copii; aveţi credinţă. Nu încercaţi să vă forţaţi, ci liniştiţi-vă şi credeţi. Atâta tot. Nu încercaţi să vă forţaţi să spuneţi: „O, Dumnezeule, Aleluia, pocăinţa…” căci nu merge aşa. Trebuie doar să crezi şi să mergi mai departe. Asta este tot.
Atunci m-am gândit: „Sărăcuţele, stăteau liniştite în cuibul lor, iar eu le-am lovit cuibul cu maşina de tuns şi le-am făcut să iasă afară.” Şi am continuat: „Sunteţi nişte creaturi micuţe ale lui Dumnezeu, şi îmi pare rău că am lovit cuibul şi v-am deranjat. Sunt un slujitor al lui Dumnezeu şi mă rog pentru copiii Lui care sunt bolnavi. Trebuie să mă grăbesc şi să tund iarba din curte, aşa că grăbiţi-va şi voi înapoi în cuib; n-am să vă mai deranjez, în Numele Lui Isus Hristos.”
Am mai pornit o dată maşina de tuns şi am oprit-o. Numai am tras de şnur, motorul a pornit o clipă şi toate viespile care zumzăiau în jurul umerilor mei goi au intrat înapoi în cuib, fără să-mi facă o singură înţepătură. Aceasta este dragoste. Eu n-o pot produce, nici n-o pot obţine străduindu-mă; trebuie s-o dea Dumnezeu.
Aşa este şi în seara aceasta. Trebuie să vină de la Dumnezeu. Atunci dragostea rodeşte părtăşie. Dumnezeu i-a spus lui Adam să nu mănânce din acel pom, dar ei au făcut-o, iar păcatul a adus cu sine separarea de dragostea divină. Prin separare, păcatul a adus ura, răutatea, cearta, invidia, etc. Este adevărat? Ce s-a întâmplat? Au fost separaţi de dragostea divină, iar când eşti separat de dragostea divină, nu mai poţi trece cu vederea greşelile fratelui tău, ci strigi la el. Aşa este. Nu mai poţi trece cu vederea greşelile unei surori. De ce? Pentru că te-ai îndepărtat de partea Divină, de dragoste. Dar dacă-L iubeşti pe Domnul Isus iar un frate sau o soră îţi face ceva, te gândeşti imediat: „E-n regulă; n-a făcut-o intenţionat.” Aceasta este dragostea pe care a avut-o Hristos:
„Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23.34).
Dacă mi-ar fi ţinut păcatele împotriva mea? Am fost o persoana îngrozitoare, dar El m-a iubit atât de mult încât mi le-a iertat. Când eram în neregulă, m-a iertat. M-a iubit cu o dragoste curată, pură. Când Adam s-a separat de dragostea curată, care însemna păstrarea Cuvântului lui Dumnezeu în inima lui, atunci a început… Atunci au venit celelalte lucruri: răutatea, invidia, mânia, ura şi aşa mai departe.
Când Dumnezeu Şi-a văzut copiii separaţi, S-a coborât pentru părtăşie, dar n-a fost nimeni care să-L întâmpine. Vă amintiţi seara în care am predicat despre femeia care I-a spălat picioarele lui Isus? El n-a fost primit bine de către farisei şi nu e binevenit nici in seara aceasta, în inimile multor oameni; e respins de multe biserici şi de multe oraşe.
Uitaţi-vă, când Israel şi-a împărţit terenurile. Gad a fost unul dintre ei; probabil o jumătate din tribul său nu a intrat în ţara promisă, ci a rămas dincolo de graniţă. Dar care a fost rezultatul rămânerii în afara dragostei lui Dumnezeu? Când Isus i-a vizitat în Gadara, unde locuiau, unde rămăseseră, atitudinea lor a fost aceeaşi: Pentru că vizita Lui i-a păgubit de nişte porci, I-au cerut să plece din ţinutul lor. Nu voiau să aibă de-a face cu ce spunea El, pentru că aveau propriile lor căi, aveau bisericile lor. Nu voiau să aibă de-a face cu Isus, aşa că I-au cerut să plece de pe terenul lor. (Matei 8.34).
Dar El s-a dus acolo pentru că era un suflet care-L chema. Gândiţi-vă, a traversat lacul acela furtunos doar pentru un suflet aflat în necaz; aceasta a fost dragostea Lui pentru un suflet în nevoie. Aşa va veni şi astăzi din Slavă până aici, în acest amfiteatru şcolar, chiar şi numai pentru un singur suflet chinuit dar care crede în El.
Tot aşa, când a venit păcatul, l-a separat pe om de părtăşie. Observaţi ce a făcut Dumnezeu ca să aducă omul înapoi la părtăşie: A introdus în lume răscumpărarea prin Sânge. Dumnezeu a omorât animale, le-a luat pieile, şi astfel a apărut răscumpărarea prin sânge; astfel, după ce a fost separat de creaţia Sa, Dumnezeu a pus covoraşul cu „Bine aţi venit!” înapoi, în faţa uşii de acasă, prin vărsare de sânge. Aşa a fost, aşa este, şi aşa va fi: pregătirea pentru părtăşia cu El se face prin Sângele vărsat.
Prietene, ascultă-mă câteva clipe, căci mi-au mai rămas douăsprezece minute. Oamenii au încercat din răsputeri să înlocuiască Sângele cu educaţia, dar nu merge aşa. Au încercat să pună în locul Lui fel de fel de denominaţii ca să existe părtăşie. Aceasta este lumea de astăzi. Aşa cum spunea fratele Tommy Hicks, fratele care ne-a povestit astăzi experienţele lui din spatele Cortinei de Fier. Rusia, cu ştiinţa şi cultura ei, încearcă să aibă părtăşie prin comunism, prin ştiinţă, prin cultură, negând Sângele lui Hristos; când Sângele Lui este singura cale prin care putem avea părtăşie. Nu există nimic să-L poată înlocui. Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru aceasta. Nu trebuie să fii inteligent, trebuie doar să ai o inimă umilă şi supusă. Gândiţi-vă la faptul că El a adus Sângele.
Acum aş vrea să fiţi atenţi. Am vorbit despre Iov, care s-a pregătit în acelaşi fel. Cartea lui Iov e cea mai veche carte din Biblie şi a fost scrisă înainte de a fi scrisă Geneza. Acest Iov era un om drept, un om temător de Dumnezeu, şi a fost năpădit de necazuri. Dar vreau să observaţi că s-a pregătit pentru ele înainte ca să vină.
Ascultă-mă, prietene păcătos! Pe calea ta vei întâlni necazuri, valea umbrei morţii, de aceea, ar fi bine să te pregăteşti, pentru că este un singur Prieten care te poate însoţi pe acolo. Da, da, pregăteşte-te!
Iov avea o mulţime de fii şi fiice, şi ştia că ei pleacă de acasă…
Fiind eu însumi părinte, mă îngrijorez ca toţi ceilalţi părinţi şi încerc să-mi îndepărtez copiii de oraş, pentru că acolo nu avem şcoli creştine. Dorinţa mea este să-i dau la o şcoală adevărată, să crească într-o şcoală adevărată, în care să înveţe să-L iubească pe Domnul. Asta aş putea să-i învăţ eu acasă, dar ei vor acolo, în adunătura aceea lumească. Diavolul este şiret şi îi împinge la aceasta. Dacă puteţi să-i ţineţi sub Duhul până cresc suficient ca să poată primi Duhul Sfânt şi să ştie despre ce este vorba, atunci Dumnezeu se va ocupa de celelalte. Dar întâi trebuie să treacă prin perioada adolescenţei.
Fiecare părinte se gândeşte la copiii lui. Când sunt sub aripile voastre, îi puteţi urmări, dar când pleacă de acolo, Diavolul le găseşte câte un prieten necredincios, rău, diavolesc… şi atunci copilaşii ajung să ucidă, să umble cu arme şi aşa mai departe. O, dacă bieţii de ei şi-ar da seama că acesta este Diavolul!
La delincvenţa juvenilă s-a ajuns prin delicvenţa părinţilor, a părinţilor care nu au grijă de copii. Vă amintiţi, când s-a născut fiul meu – cred că acum are nouăsprezece ani. Îmi amintesc că medicul i-a spus soţiei mele: „Lasă copilul să plângă. Căci aceasta n-o să-i facă rău. Mai mult, dacă bunica lui vrea să-l ia în braţe, n-o lăsa să pună mâna pe el. În felul acesta, la şase luni se va sătura de pătuţul de bebeluş.”
Voi ştiţi mai bine cum stau lucrurile. Parcă ar fi vorbit cu un vraci, nu cu un medic adevărat. Ştiţi ce se întâmplă dacă faceţi aşa? Copiii devin nervoşi şi agitaţi şi ajung nişte gangsteri. Ascultaţi-mă. Dumnezeu v-a dat acel bebeluş ca să-l iubiţi. Nu contează cât de mult îl răsfăţaţi, iubiţi-l! Aşa este. Iubiţi-l. Dacă nu-l iubiţi acum, va creşte într-o casă rece şi indiferentă, şi va căuta iubire în altă parte, sau mai degrabă un înlocuitor pentru aceasta. Mămicilor, luaţi-vă bebeluşii, daţi-le părtăşie şi iubiţi-i acum. Faceţi-i o parte din voi, pentru că aceasta sunt; îmbrăţişaţi-i, sărutaţi-i şi iubiţi-i. Dumnezeu vi i-a dat ca pe o comoară, deci creşteţi-i cum trebuie. Amin.
Ştiţi care este problema? Ne-am îndepărtat de lucrurile lui Dumnezeu. Dacă ne îndepărtăm de natură, ne îndepărtăm şi de voia lui Dumnezeu.
Când se gândea la copiii săi, Iov spunea: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” (Iov 1.5). Aşa că aducea jertfa, singura de care ştia, adică arderea de tot, vărsarea de sânge; vărsa sângele unui miel pentru copiii săi, pregătindu-se în caz că au păcătuit. Vedeţi? Lui Iov îi păsa de copiii lui şi pregătea ceva pentru păcatul lor.
Mame şi taţi, dacă n-aţi mai cheltui bani învăţându-vă copiii să danseze „step” şi alte dansuri, să facă cursuri de actorie, etc., ci aţi petrece mai mult timp rugându-vă ca Sângele lui Isus să fie peste ei, arătându-le dragoste şi având părtăşie cu ei, ne-ar fi mult mai bine. Şi copiilor le-ar fi mult mai bine. Învăţaţi-vă copiii!
Pentru început, fiecare părinte trebuie să se întoarcă la Dumnezeu, să verse afară berea din frigider şi să arunce cărţile de joc de pe masă. Dar voi spuneţi: „E ceva nevinovat.” Nu vedeţi unde duc? Frate, eu n-aş lăsa nici o carte de joc pe pământul meu. Nu, domnule. E lucrul Diavolului. Ţineţi-vă departe de aşa ceva! O să-mi spuneţi: „Eşti de moda veche frate Branham!” Pai, o Evanghelie de modă veche m-a mântuit. Amin. O mântuire de modă veche care mă face fericit. Duhul Sfânt de modă veche m-a vindecat; şi acelaşi lucru ne va duce în slavă! Cu siguranţă. Învăţaţi-vă copiii.
Uitaţi-vă la ce face lumea. Orice copil din oraş vă poate spune cine a fost Davy Crockett. (Erou popular, explorator, aventurier, soldat şi politician american din secolul XIX). Chipul lui apare pe linguriţe, pălării, cravate, peste tot dai de David Crockett. America, cuprinsă de moda aceasta, şi-a învăţat toţi copiii despre David Crockett. Toţi îţi pot spune că s-a născut în Tennessee, când s-a născut şi toate celelalte. Că purta o şapcă din piele de raton, cu coadă, că a ucis un urs când avea trei ani, şi tot felul de alte lucruri fantastice. Vor să ştie tot despre David Crockett, iar voi sunteţi binevoitori, şi vă place să le vorbiţi despre el.
Dar dacă au putut să înveţe despre David Crockett, să se îmbrace ca el, şi să se poarte ca David Crockett, cu siguranţă îi puteţi învăţa şi despre Isus Hristos, iar atunci se vor purta ca Isus Hristos, şi Îl vor iubi pe Isus Hristos, aşa cum l-au putut iubi pe David Crockett. Părtăşie în jurul Bibliei. Spuneţi-le că Isus îi iubeşte.
David Crockett a existat, dar de partea cu ursul ucis când avea doar trei ani, mă îndoiesc. Cred că o mulţime din poveştile acestea sunt imaginare, fantastice. Când eram băieţel îl admiram foarte mult pe William Tell. Se spunea că o dată a tras cu arcul într-un măr aşezat pe capul băiatului său, dar când am ajuns în patria lui, Elveţia, am aflat că nici un cuvinţel nu era adevărat. Aşa este. A existat un William Tell, dar n-a tras în nici un măr aşezat pe capul copilului său, nici vorba. Astea sunt doar poveşti. Haideţi să le spunem oamenilor adevărul. Haideţi să nu avem părtăşie cu aşa ceva, ci cu Dumnezeu, cu Biblia, şi cu Duhul Sfânt. Faceţi pregătiri pentru copiii voştri.
Observaţi, când au început probele, şi Iov a trecut testul… Oh, îmi place aceasta. Scuzaţi-mă, nu m-am emoţionat, dar pur şi simplu îmi place. Dumnezeu, care-Şi testează copiii… Nu-i aşa că vă place şi vouă? Acesta este un timp al probelor; Dumnezeu îşi testează poporul, îl pregăteşte.
Înainte de a cumpăra o pereche de cai, mergeţi să-i controlaţi, să-i verificaţi. Îi vedeţi cum trag, îi alergaţi puţin ca să vedeţi dacă au suflul bun, dacă nu cumva au felii de lămâie în nări şi aşa mai departe. Nu ştiaţi că se pun lămâi în nasul cailor cu probleme respiratorii? Şi la maşini, se pun fel de fel de uleiuri în motor ca să meargă bine, să nu mai detoneze şi să le poată vinde. Toate trebuie testate înainte.
Şi Dumnezeu îşi pune copiii la încercare, ceea ce mă face nespus de fericit! El face aceasta ca să-Şi poată arăta dragostea pentru tine.
Iov a ajuns pe standul de probe al lui Dumnezeu. El nu păcătuise, dar ceilalţi l-au învinuit că a făcut-o. Cum ştia că nu păcătuise? Ştia că umblase pe singura cale pe care se putea umbla, şi anume pe cea a sângelui vărsat. Adusese jertfa şi îşi mărturisise păcatele pe baza sângelui vărsat. Şi indiferent ce spuneau ceilalţi, el ştia că este curat în ochii lui Dumnezeu; ştia că are dreptate, pentru că fusese îndreptăţit prin credinţa cu care adusese jertfa lui Dumnezeu. El era convins de asta. Aşa este.
Şi când au venit încercările, a văzut că avusese dreptate. Dumnezeu i-a luat tot ce avea, toţi copiii; i-a omorât pe toţi. I-a luat toate vitele, oile, şi cămilele; le-a omorât pe toate. A făcut toate astea şi apoi i-a lovit şi trupul: i-a luat sănătatea. Dar el tot Îl iubea pe Domnul, pentru că ajunsese pe calea lui Dumnezeu şi avusese legătură cu El. Odată ce ai intrat în legătura cu Dumnezeu, prin Sângele vărsat, ştii că acesta nu este puţin lucru. Nu ai înghiţit teologie, ci ceea ce mărturiseşte Sângele.
Observaţi! Dumnezeu i-a dat înapoi tot ce pierduse; ba chiar de două ori mai mult. I-a dublat numărul de oi; i-a dublat numărul de cămile. Dar, fiţi atenţi! I-a dat numai şapte copii, adică exact câţi avusese. Cine erau copiii aceştia? Exact aceia pe care îi pierduse. Ei fuseseră sub Sânge şi îl aşteptau în slavă. Astfel de copii trebuie să avem şi noi, nu-i aşa? Aşa este. I-a dat înapoi copiii, şi, cu siguranţă, în seara aceasta şi întotdeauna, sunt împreună.
Israel avea sângele vărsat al mielului; era singura cale. Singurul loc în care Israel se putea închina era sub sângele vărsat. Toate jertfele erau aduse în acelaşi loc; acolo pe altar erau arse şi tot acolo se stropea sângele. Iar Dumnezeu, fiţi atenţi, se întâlnea cu Israel numai sub sângele vărsat. Singurul loc în care se întâlneşte Dumnezeu cu poporul Sau este sub sângele vărsat. Nu există o altă cale. El nu se va întâlni cu voi în denominaţia voastră. N-o va face oricât de bună este. Nu se va întâlni cu voi pentru educaţia sau teologia pe care o aveţi, indiferent cât de bună ar fi. El vă va întâlni numai sub Sângele vărsat. Singurul loc în care se întâlnea Dumnezeu cu Israel era sub sângele vărsat. Singurul fel în care putea vorbi cu Adam şi Eva, era sub sângele vărsat şi singurul fel în care putea vorbi cu Iov, era tot sub sângele vărsat.
Observaţi! Oamenii trebuiau să vină în locul în care fusese vărsat sângele. Înţelegeţi? Şi singurul loc în care puteţi avea acea părtăşie desăvârşită cu Dumnezeu este în locul în care a fost vărsat Sângele. Unde este acest loc? În Hristos. Hristos este locul de întâlnire cu Dumnezeu. Ne întâlnim şi ne aşezăm împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, iar Duhul Sfânt intră în clădire când suntem sub Sânge.
Cum ajungem în Hristos Isus? Prin ceea ce a ieşit din trupul Lui, iar din trupul Lui a ieşit apă, Sânge şi Duh. Prin Duh intrăm. Pregătirea Sângelui, curăţirea apei de ispăşire, aşa cum vaca roşie era arsă şi transformată în apă de ispăşire, de separare. (Numeri 19). Şi fiecare credincios care venea la Templu se oprea întâi în curte, pentru că apa de ispăşire, de curăţire, de separare era ţinută acolo, şi era stropit.
Apa de ispăşire este Cuvântul. Cuvântul lui Dumnezeu, Apa de ispăşire, de separare, prin spălarea cu apa Cuvântului. Vii, auzi Cuvântul şi primul lucru pe care Îl face, îţi separă gândurile de la rău la bine.
Următorul lucru pe care-l făceau după ieşirea din curte era să vina spre Templu. Pe uşa cortului din pustiu erau şapte stropituri de sânge făcute de preot la moartea vacii, arătând că fiecare credincios care venea la acea părtăşie trebuie să recunoască mai întâi că un înlocuitor a murit şi i-a pregătit calea.
Fiecare om care vine în această minunată părtăşie trebuie să aibă mai întâi „Credinţa care vine prin auzire, şi auzirea vine prin Cuvânt.” (Romani 10.17), apoi să recunoască Sângele lui Isus Hristos, care este semnul lui Dumnezeu că ne putem întoarce acasă, în părtăşie. Omul trebuie să recunoască faptul că Sângele a fost vărsat pentru el; Viaţa Lui a fost dată aici pe pământ ca el să poată avea părtăşie.
Şi pe măsură ce treci dincolo de perdea, Duhul Sfânt te botează cu apă, Sânge şi Duh. Te botează în Trupul lui Hristos. Fraţi şi surori, ascultaţi-mă cu atenţie, căci ne apropiem de sfârşit. Atunci nu vom mai numi pe nimeni fanatic. Nu! O dată ce aţi ajuns dincolo de perdea, care este Trupul Lui, lăsaţi Duhul Sfânt să vă cureţe prin Sânge şi să vă aducă în Hristos. Atunci veţi avea părtăşie. Sângele lui Isus Hristos ne-a curăţat de toate păcatele la uşă, iar acum putem avea părtăşie unii cu alţii.
Gândiţi-vă la aceasta. Un frate metodist îmi poate strânge mâna dacă sunt baptist. Şi un penticostal, un nazarinean, pelerin al sfinţeniei, prezbiterian, sau orice am fi, ne putem strânge mâinile cu toţii şi putem avea părtăşie unii cu alţii, când Sângele lui Isus Hristos ne curaţă de toate păcatele. Sper să vedeţi şi voi aceasta.
Gata, timpul meu a trecut. Iată pentru ce suntem aici. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Lui, credeţi aceasta? L-a dat pe Fiul Lui pentru ca noi să trăim. Fiul a trebuit să-Şi verse Sângele. Apoi trupul a fost înviat, aşa că trupul şi oasele Lui sunt acum în Prezenţa lui Dumnezeu. Dar Sângele Lui este încă pe pământ.
Viaţa este în sânge, şi Viaţa este Duhul Sfânt care S-a întors. Isus a spus: „Încă puţin şi lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea.” (Ioan 14.19). „pentru că Eu voi avea părtăşie cu voi până la sfârşitul lumii.” „Eu”, spune El, pronume personal, „voi avea părtăşie, voi fi cu voi.” „Oriunde vor fi doi sau trei, adunaţi în Numele Meu, voi fi in mijlocul lor, în părtăşie cu ei, până la sfârşitul lumii.” (Matei 18.20).
Frate creştin, recunoşti că El este ridicat din morţi? Prietenul meu păcătos, te iubesc; Dumnezeu ştie că nu vreau să fii păcătos. Dumnezeu nu vrea să fii un păcătos. N-ai vrea să te bucuri de o părtăşie adevărată, aşa cum n-ai mai avut nicicând? O să fie mai bună decât o ceaşcă de cafea şi o ţigară. O să fie mai tare decât o gură de whiskey, mai interesantă decât să pierzi o noapte înecată în băutură, în care să strici moravurile vreunei fete. N-ai vrea să vii chiar în seara aceasta? Spune: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul, căci vreau şi eu părtăşie. Vreau să am în viaţa mea ceva care să fie adevărat.”
Isus este adevărat. El S-a ridicat din morţi şi în câteva minute va veni aici pe platformă, făcând aceleaşi lucruri pe care Le-a făcut atunci, pentru a vă dovedi că este aici şi că doreşte să aibă părtăşie cu voi. Atunci n-o să vă mai îndoiţi de El, nu-i aşa? Haideţi să avem părtăşie chiar în seara aceasta, da? Nu vă mai îndoiţi de El. Spuneţi: „Doamne, eşti aici; chiar acum avem părtăşie împreună. Acesta este timpul; te cred pe Cuvânt. Îmi vorbeşti, nu prin fratele Branham, ci prin Biblia Ta. Acesta este un dar al Tău: să vorbeşti aşa încât să ne convingi că eşti aici şi că eu am părtăşie cu Tine. În seara aceasta am să plec de aici fiind convins din toată inima.”
Să ne plecăm capetele. Dacă doreşte, aş ruga pianista, să se aşeze o clipă la pian.
Prietene păcătos, în timp avem capetele plecate, mă întreb dacă nu-ţi doreşti şi tu ceva ce n-ai avut niciodată? Îţi doreşti senzaţii tari. Îţi conduci maşina cu 140 km/h ca să auzi cauciucurile scrâşnind. Doamnă, te îmbraci în fel şi chip numai ca să auzi băieţii fluierând după tine, şi crezi că acestea sunt senzaţii tari? Chiar vrei senzaţii tari în seara aceasta? Vino la Isus.
Vrei pe cineva care să te iubească, să nu te părăsească şi să nu înceteze niciodată să te iubească? Vino la El. De ce n-ai face-o? N-ai avut niciodată această părtăşie minunată. Tu nu ştii cum este să ai un prieten adevărat, dar eu ştiu că este Unul care vrea să te primească chiar acum.
Fiindcă este ultima mea seară aici, aş vrea să vă rog ceva în timp ce avem capetele plecate. Fiecare se roagă după cum ştie. Prietene păcătos, nu vrei să-ţi ridici mâna şi să spui: „Doamne, chiar aş vrea să am părtăşie cu Tine.” Ai vrea să ridici mâna, oriunde te-ai afla în clădire: sus, jos… Asta este bine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine. „Vreau părtăşie cu Dumnezeu.” Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Înţeleg.
„Vreau părtăşie, Doamne. Religia mea a fost rece; mă duceam la biserică şi atât, dar n-am ştiut niciodată cum este să Te chem cu adevărat în viaţa mea şi să am părtăşie cu Tine. Iată mâna mea, Doamne, ia-mă în seara aceasta, căci vreau să am părtăşie cu Tine. Vin prin Sânge, îmi ridic mâna, şi Te primesc prin credinţă.” Mai vrea cineva să ridice mâna?
Domnul să te binecuvânteze, băiete.
Domnul să te binecuvânteze, soră.
Domnul să te binecuvânteze şi pe tine, şi pe tine. Aşa este.
Sunteţi mulţi. Şi acolo jos… Domnul să te binecuvânteze.
Domnul să te binecuvânteze şi pe tine, şi pe tine, şi pe tine, şi pe tine. Şi aici la stânga. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Domnul să vă binecuvânteze şi pe voi, acolo în spate, şi pe cei din dreapta.
„Doamne, iată mâna mea. Mă aflu aici prin credinţă, aşa am ajuns la adunările acestea. Mi-am pus tot felul de întrebări şi m-am îndoit. Am fost la biserică şi am încercat să am o viaţă bună, dar, Doamne, n-am ştiut niciodată cum este să mă aşez şi să stau de vorbă cu Tine, să Te iubesc şi să încep să mă rog până nu mă mai pot ridica de jos. Te iubesc, stau aici, plâng şi-mi ridic mâinile către Tine, iar inima mea sare de bucurie. Niciodată n-am mai simţit asta, Doamne, niciodată nu Te-am văzut coborând şi răspunzând la rugăciunea mea, făcând ceva pentru mine şi luminându-mi calea în întuneric, când nu ştiam încotro s-o iau. Dar acum ai venit şi mi-ai arătat Calea. Doamne, eu n-am mai avut o asemenea părtăşie, deşi am fost la biserică, dar aş vrea s-o am acum, căci vin pe calea Sângelui, pe calea despre care fratele Branham vorbeşte din Biblie. De aceea îmi ridic mâna către Tine.”
Dacă mai este cineva, ridicaţi mâna spre Dumnezeu şi spuneţi: „Doamne, vin pe acest drum.” Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine. Da. Spuneţi: „Doamne, îmi doresc acea părtăşie, o vreau din adâncul inimii.” Domnul să te binecuvânteze. Domnul să te binecuvânteze şi pe tine, soră. Ţi-am văzut mâna. Şi Domnul o vede. Domnul să te binecuvânteze, soră, ai părtăşie. Aşa este. Să ne rugăm puţin. După încheierea serviciului, dacă cineva doreşte, va fi o chemare la altar.
Tată ceresc, nici unul din cei care şi-au ridicat mâna nu ar fi făcut-o, Doamne, dacă inima lor nu ar fi fost atinsă de ceva în această zi întunecată şi rea în care trăim. Atâţia bărbaţi şi femei s-au îndepărtat de Tine. O, cum a ieşit lumea dintre ai Tai, prin cultură şi ştiinţă!… Astăzi privim acest oraş şi vedem că drumurile s-au afundat şi clădirile au început să se strice. Cu mulţi ani în urmă erau clădiri bune, străzi bune, dar acum au îmbătrânit. Lumea veche se apropie de apus, îşi aşteaptă judecata.
Doamne, Tu ai să vii curând, şi totul se va termina. Lumea aceasta este ca o femeie sau ca un bărbat care şi-a trăit viaţa în păcat, şi acum stă într-un colţ cu o privire plină de răutate, aşteptând moartea şi scrâşnind din dinţi; este ca cineva care, dacă ar putea, ar face ceva rău, o persoană demnă de milă care-şi aşteaptă judecata, care aşteaptă ca sentinţa eternă să fie pronunţată… Ar putea fi atât de diferit! Ar putea fi bătrâni, dar totuşi îngrijiţi şi drăguţi, sau o mamă bătrână care L-a slujit pe Dumnezeu toată viaţa ei, în curăţie, o femeie adevărată, care-şi aşteaptă răsplata. Doamne, ai milă.
Doamne, oamenii aceştia îmi dau din puţinul lor şi mă ajută să trăiesc. Ei plătesc hrana copiilor mei. Doamne, nu ştiu ce să spun; inima îmi bate cu putere. Ei n-o pot auzi, dar Tu, Doamne… Te rog, iartă-i pe fiecare dintre ei şi adu-i într-o părtăşie desăvârşită în această seară. Doamne, ai să faci aceasta pentru mine, nu-i aşa? Eu te iubesc, iar Tu ai spus că ai să faci orice Îţi voi cere.
Vindecă bolnavii în seara aceasta, Tată. Tu eşti aici pe platformă acum, şi ştiu că ai să faci aceste lucruri. Deschide ochii acestor oameni. Poate mulţi nu Te-au văzut niciodată la lucru în puterea Ta cea mare, dar Îl vor vedea pe Domnul Isus în marea Lui părtăşie.
În Biblie scrie că în dimineaţa primei învieri, doi bărbaţi, Cleopa şi un prieten al lui, mergeau spre Emaus. (Luca 24.13). Isus a mers cu ei toată ziua, iar seara, când au intrat în casă, a făcut ceva puţin diferit faţă de ceea ce fac oamenii obişnuiţi. Ei ştiau că nimeni nu poate face aceasta în afară de Isus, şi L-au recunoscut după semnul pe care Îl făcuse. Doamne, fie ca în seara aceasta, să se întâmple la fel şi aici la Chicago.
Avem printre noi oameni de la biserici mari şi frumoase din oraş. Poate că unii sunt membri acolo, dar n-au fost născuţi încă din nou. Doamne, fă ceva puţin diferit aici, în seara aceasta, şi adu-le inimile mai aproape de Tine pentru că Îţi cerem aceasta în Numele Lui. Amin.
Soră, până chemăm numerele de rugăciune, ai putea începe cântarea: „Credinţa mea priveşte în sus la Tine”, dacă o ştii. Câţi cunosc cântarea acesta? „Credinţa mea priveşte în sus la Tine.” Îmi place foarte mult. Este timpul să chemăm numerele de rugăciune. Unde eşti, Billy?
Câte numere ai împărţit? Câte? O sută? E-n regulă. Să începem cu numărul 1. (Billy spune: „Le-am împărţit în două grupuri.”) Da. Cele cu litera „M” şi cele cu „N”. Data trecută care au fost? „M”. În regula. Aţi venit aici pentru învăţătură şi aveţi şi un număr… Să începem cu numărul 1, cine îl are? 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10.
„Credinţa mea priveşte în sus la Tine,
Miel de la Calvar,
Mântuitor divin;
Ascultă rugăciunea mea,
Ia-mi toată vina,
O, lasă-mă începând de azi
Să fiu al Tău cu totul!”
Frate Wood, ai vrea să-l ajuţi pe Billy cu rândul de rugăciune? În regulă. 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25.
„Fie ca harul Tău să dea
Putere inimii mele slăbite,
Şi să-mi inspire zelul;
Tu ai murit pentru mine,
Fie ca dragostea mea pentru Tine să rămână
Curată, fierbinte şi neschimbătoare,
Un foc viu!”
Nu-i aşa că este o cântare frumoasă? Haideţi s-o cântam foarte rar.
„Credinţa mea priveşte în sus la Tine,
Miel de la Calvar,
Mântuitor divin;
Tu ai murit pentru mine,
Fie ca dragostea mea pentru Tine să rămână (Ascultaţi!)
Curată, fierbinte şi neschimbătoare,
Un foc viu!”
Nu-i aşa că-L iubiţi? Câţi dintre voi vor să aibă aşa ceva în inimă? Dragoste curată, fierbinte şi neschimbătoare, un foc viu. Ce minunat, credinţa părinţilor noştri este încă vie. Prieteni, amintiţi-vă întotdeauna că dragostea schimbă lucrurile; doar dragostea. Numai ea face ceva. Iubiţi-L!
Nu-L criticaţi când începe să lucreze, ci iubiţi-L şi spuneţi-I: „Te iubesc, Doamne.” Imediat ce vine ungerea am să încep să mă rog pentru oameni. Toţi să creadă din toată inima, căci Isus vă va face bine. Amintiţi-vă că El s-a ridicat dintre morţi şi că tot El a spus: „Eu nu fac nimic de la Mine, ci numai ce văd pe Tatăl făcând. Ce Îmi arată Tatăl, aceea fac.” (Ioan 5.19).
Vorbind cu femeia de la fântână, i-a spus păcatele ei. (Ioan 4.17). Vorbind cu Natanael, i-a spus unde stătuse (Ioan 1.48), iar lui Petru i-a spus cum îl chema şi cine era tatăl lui. (Ioan 1.42). Şi mai sunt scrise multe astfel de exemple în Biblie. Isus a spus clar: „Eu nu fac nimic până nu îmi arată Tatăl.” El S-a ridicat din morţi, iar în seara aceasta va face la fel: după cum Îi va arăta Tatăl.
Eu sunt om, aşa cum şi El a fost un Om. El a fost Fiul lui Dumnezeu, născut, născut dintr-o fecioară. Eu sunt un păcătos mântuit prin har. Harul Lui m-a mântuit. Prin cunoştinţa dinainte, El a deschis în inima mea o portiţă şi a intrat acolo ca să lucreze cu voi. Credinţa voastră este cea care face aceasta, nu a mea; eu n-aş putea. Voi spuneţi: „Frate Branham, ridică-te şi spune-mi care este necazul meu.” dar eu nu pot face aceasta. Este nevoie de credinţa voastră ca să se întâmple aceasta. Vedeţi?
Femeii care s-a atins de haina Lui şi apoi a vrut să plece, i-a spus: „Credinţa ta te-a vindecat.” (Matei 9.22). Haideţi să mai vorbim o dată cu El.
Tată ceresc, în seara aceasta ne apropiem de Tine cu o dragoste fierbinte, creştină, în Numele lui Isus. Doamne, nu va trebui să stăm aici multe ceasuri. Vorbeşte-ne puţin, Doamne, fă-Te cunoscut în mijlocul nostru şi apoi vom avea rugăciunea pentru bolnavi. Atunci vom crede şi vom pleca de aici ştiind că am avut părtăşie cu Tatăl. Vom ieşi de aici în Numele lui Isus. Îngăduie aceasta, Doamne, căci mă predau Ţie, mă supun Duhului Sfânt, pentru ca El să facă, prin acest trup nevrednic, lucrările pe care le-a făcut Isus Hristos. Amin.
Cum te simţi, soră? Aş vrea să vă rog să-mi faceţi o favoare. Oamenii trebuie să prindă autobuzele şi trenurile, de aceea n-o să mai stăm mult. Vad că slujba mea nu a dat încă rezultate, aşa că am să schimb şi am să mă întorc la serviciile de rugăciune pentru bolnavi. Cred că fratele Joseph îmi va scrie şi-mi va spune. Slujba mea este să dovedesc că Dumnezeu este aici. Şi nu contează dacă mă rog sau nu pentru voi în seara aceasta, pentru că cea care lucrează este credinţa voastră, iar ea nu mă atinge pe mine, ci pe El. Vedeţi? Dacă-L atingeţi pe El, se va împlini.
Câţi dintre cei prezenţi aici, doresc să se facă rugăciune pentru ei? Câţi vreţi să fiţi vindecaţi de Dumnezeu, dar nu aveţi numere de rugăciune? Trebuie numai să-L credeţi şi veţi vedea ce se întâmplă, pentru că dacă a făcut aceasta o dată… Când Dumnezeu i-a spus lui Moise ce să facă, şi el a mers şi a făcut semnele acelea în faţa lui Israel, au crezut cu toţii şi astfel au mărşăluit afară din Egipt. Este adevărat? Tot aşa trebuie să credem şi noi. Nu este nevoie să se întâmple chiar tot timpul; este suficient să fie doar o dată şi veţi spune: „Asta este!” Noi trebuie să ne strângem împreună în acest Duh creştin în care suntem, să ne punem mâinile unii peste alţii şi să ne rugăm, apoi ne vom ridica din scaun spunând: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse. Plec cu inima plină de dragoste şi împăcată că Tu eşti Dumnezeul cel Atotputernic care Îşi ţine Cuvântul.” Aceasta va împăca lucrurile. Vedeţi?
…………………………………………………………………………………………………… … Esenţialul nu este când am ieşit, nici când intru sub ungere, ci între aceste momente. Dacă nu L-aţi primit niciodată pe Hristos, dacă nu ştiţi ce înseamnă ungerea, vă pot spune că este o altă dimensiune sau un alt simţ. Vorbind cu oamenii, îmi dau seama că acolo stă o femeie. Dacă Cineva spune ceva despre ea, nu sunt eu acela, pentru că eu nu o cunosc, suntem străini unul faţă de celălalt. Tot ce ştiu, este că stă acolo.
Este mult mai tânără decât mine, deci a fost născută după mine şi nu ne-am mai văzut niciodată înainte. Trebuie să se întâmple ceva. Dacă îşi doreşte să fie vindecată, mi-ar plăcea s-o pot ajuta, dar nu pot. Tot ce aş putea face este ca prin darul predicării Cuvântului sau printr-un alt dar, prorocie, să-i măresc credinţa. Dacă Dumnezeu va face aceasta, mă veţi convinge de credinţa voastră, că Isus este aici şi că aveţi părtăşie cu El? Atunci rugaţi-vă şi voi.
În Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iau fiecare duh sub controlul meu pentru slava lui Dumnezeu. Vă rog să vă aşezaţi cu toţii pentru zece sau cincisprezece minute. Nu vă ridicaţi, ci staţi liniştiţi.
Soră, vreau să vorbesc cu tine. Eşti prima persoană din rând şi vreau să vorbesc cu tine, pentru că întâi trebuie să vină ungerea. Eu nu ştiu dacă ai sau nu credinţă, nu ştiu nimic despre tine. Vedeţi? Trebuie să aşteptăm să vedem ce va spune Duhul Sfânt. Dacă El îmi va descoperi de ce ai venit sau dacă îmi va spune ceva despre tine, ceva ce ştii sigur că eu nu aş avea de unde să ştiu, vei crede? Soră, eu nu sunt decât un om; atât pot să fiu şi atât pot să fac, pentru că sunt un păcătos mântuit prin har.
Cred că eşti creştină, este adevărat? Spun aceasta pentru că duhul tău te face să te simţi minunat când se apropie de mine. Dacă n-ar fi aşa, s-ar retrage. Dacă ai mai fost la adunări ai văzut ce se întâmplă când păcătoşii vin repede. Îi recunoşti imediat ca fiind dintre cei care critică. Vedeţi? Este ceva spiritual, voit. Dar aceasta este supranatural. Tu eşti o creştină şi mă crezi, chiar mă crezi. Aşa este. Ai fi putut fi un critic şi eu n-aş fi ştiut nimic dar acum ştiu, pentru că ungerea Duhului Sfânt este aici.
Eşti aici pentru că vrei să se roage cineva pentru tine. Văd că eşti o persoană foarte nervoasă, cu supărări mari şi ai tot timpul dureri de cap. Eşti chinuită tot timpul de aceste dureri. Este adevărat? Da. Fiecare dintre voi trebuie să creadă din toata inima. Credeţi? Bine.
Vedeţi, dacă aş vorbi mai mult cu doamna ar fi tot mai multe de spus. Aş putea vorbi mult cu o singură persoană, dar nu ar fi timp pentru toţi, aşa că îi voi lăsa să vină toţi cât mai repede. Am o anumită provizie de putere, şi când se va termina… vedeţi bărbaţii care stau aici? Ei mă vor duce, pentru că n-o să mai ştiu de mine. Dar voi să credeţi în Domnul Isus.
Tu, de acolo, pari o persoană cumsecade, şi cred că El ţi-a spus deja care este necazul tău. Uită-te pentru o clipă aici. Pot să vorbesc foarte uşor cu tine, pentru că simt că ai o credinţă foarte mare. Aşa este. Văd că nu eşti din oraşul acesta, ci vii dintr-un oraş situat pe marginea unei ape. Dar nu este apa aceasta, ci e o apă sărată. Şi e departe; ai venit din nord-est, la vest către Chicago, şi eşti dintr-un oraş… văd numele lui, Portland, oraşul Portland din statul Maine.
Mai văd că este cineva de care îţi pasă; este o persoană suferindă, o rudă, un nepot care are o boală a musculaturii şi a oaselor. Ai şi un frate bolnav. Din pricina aceasta ai în mână două batiste; te-am văzut când le-ai luat. Una este pentru fratele care are o problemă cu nervii, iar cealaltă este pentru nepotul tău suferind. Acesta este adevărul. Crezi acum?
Tată ceresc, venim la Tine în Numele Fiului Tău iubit, Isus Hristos, care a stat la fântână şi I-a spus femeii: „Du-te şi adu-l pe bărbatul tău.” (Ioan 4.16).
Iar ea I-a răspuns: „Nu am bărbat.”
„Aşa este, căci ai avut cinci bărbaţi, iar cel cu care eşti acum nu este bărbatul tău.”
Mirată, femeia a zis: „Doamne, văd că eşti prooroc. Ştiu că atunci când va veni Mesia, El ne va spune toate lucrurile.”
Şi Isus i-a zis: „Eu sunt Acela.”
Tată, în seara aceasta ne-ai promis părtăşie, şi iată că ne bucurăm de această părtăşie. „…cine crede în Mine va face si el lucrările pe care le fac Eu.” (Ioan 14.12). „Voi fi cu voi, vom avea părtăşie până la sfârşitul lumii.” O, Te iubim, Isuse şi ştim că eşti aici. Răspunde rugăminţii acestei femei pe care o binecuvântez acum cu cele doua batiste ale ei, în Numele lui Isus. Amin. Domnul să te binecuvânteze, sora mea, şi să-ţi îndeplinească dorinţa inimii.
Bună, sora mea. Bănuiesc că suntem tot străini unul de altul? Aşa este. Dar Isus ne ştie pe amândoi. Ai o problemă cu spatele, nu-i aşa, doamnă? Aşa este. Cu spatele şi cu dinţii; este ceva în neregulă şi cu dinţii tăi. Crezi că Isus te poate face bine? Dacă crezi, bucură-te de vindecare. Să crezi din toata inima. Ai în poală o carte bună; continuă să citeşti din ea şi atunci voi avea încredere în tine. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Acum Îl credeţi din toată inima? Da, suntem străini unii de alţii, dar nu şi în faţa lui Isus. Vedeţi? El ne ştie pe toţi. Tocmai am văzut ceva mişcându-se. S-a mişcat cineva. Am crezut că a fost… Eu trebuie să urmăresc o Lumină, care este Duhul Sfânt. Dumnezeu este Lumină, iar cei care locuiesc în Domnul locuiesc în lumină. Nu-i aşa? Credeţi aceasta?
Doamna care stă aici… sper că îmi puteţi auzi vocea, este foarte bolnavă. Are o problemă mare cu nervii. A cedat nervos de două ori. Aşa este. Şi ai ceva în plămân… A avut pneumonie şi un virus. Ai avut şi două operaţii mari. Este adevărat. Crezi că El est aici ca să te facă bine? Vino aici.
Vreau să te întreb ceva, soră. Tu eşti bolnavă, iar eu nu sunt decât un om şi nu te cunosc. Dar aici este Cineva care te cunoaşte şi lucrează cumva prin acest trup. El a spus că „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor face sănătoşi.” (Marcu 16.17,18). Trebuie să facem aceasta, nu-i aşa? Crezi aceasta? Chiar şi un singur lucru cât de mic pe care nu-l crezi, tot necredinţă s-ar chema. Aşa spune Cuvântul lui Dumnezeu. Dar El este plin de îndurare şi de dragoste şi îţi trimite ceva să-ti întărească credinţa. Nu este El minunat? Du-te şi fii vindecată, în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.
Să aducem mulţumiri Domnului. Ai credinţă, doamnă? Eşti foarte bolnavă. Ai probleme cu gâtul. Aşa este. Cancer la gât. Aşa este. Bineînţeles că ştiai aceasta. Crezi că Isus te vindecă? Singura speranţă pe care o ai este El. Dacă crezi, Dumnezeu te va vindeca. Crezi? Vino aici.
Tată ceresc, cam cu 1900 de ani în urmă, urca pe Calvar o cruce veche şi aspră, iar pe sub ea se vedeau urmele însângerate ale Purtătorului ei. Pe acest drum, trupul Său a cedat şi a căzut; sângera şi la fiecare pas pe care-l făcea călca în sânge. Acesta era calea, deschiderea uşilor. Trupul Sau slăbit, a căzut din pricina efortului şi atunci Simon din Cirena, un negru (Cirena era un oraş mare din nordul Africii, pe teritoriul Libiei de astăzi), a luat crucea, a pus-o pe umerii lui şi L-a ajutat să o ducă. (Matei 27.32; Marcu 15.21). Ce ceas întunecat, atunci la Calvar.
Tată, iată că una din fiicele Lui, stă în umbra morţii. O, Doamne, ai milă. Diavole, care o chinuieşti pe această femeie, în lumina Calvarului, îţi poruncesc prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-o părăseşti, căci îmi pun mâinile peste ea, aşa cum a spus Domnul meu. Ieşi din ea în Numele lui Isus Hristos. Amin.
„Dacă crezi, toate sunt cu putinţă.” Crezi? Ai credinţă.
Doamna aceasta micuţă, care mă priveşte ţinând haina pe umeri, are o suferinţă la plămâni. Stă chiar acolo, în spate, la capătul rândului, cu mana ridicată. Are o haină pe umeri. Doamnă, mai devreme când mă rugam pentru doamna de culoare, te rugai şi tu. Este adevărat? Ai probleme cu plămânii, dar Isus te-a vindecat înainte de-a o vindeca pe cealaltă femeie. Acum eşti bine; credinţa ta te-a vindecat. Amin.
Trebuie doar să credeţi. Vedeţi? Nu contează unde sunteţi. Credeţi aceasta? Credinţa ei a făcut-o. O să mă întrebaţi: „Scrie aşa ceva în Biblie?” Sigur că da. El i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a mântuit.” (Luca 7.50). Dacă puteţi crede…
Doamna de acolo… crezi că Domnul îţi va vindeca umflătura de la vezică şi te va face bine? Crezi că va face aceasta? A şi făcut-o. Chiar aşa. Dumnezeu să te binecuvânteze. În felul acesta îmi place să vă văd crezând. Aşa îmi place, credinţa liniştită şi tăcută. Daca poţi avea credinţă…
Bună seara, doamnă. Crezi din toată inima? Sunt un străin pentru tine, nu te-am văzut în viaţa mea, dar Isus te-a cunoscut dinainte de a te naşte. Te-a cunoscut de când ţi-a făcut duhul, înainte de întemeierea lumii, când existai numai ca duh. Atunci El ştia că într-o zi ai să vii aici pe platforma, aceasta. Acesta este Domnul meu; El ştie totul despre noi.
Eu ştiu că El este cu tine. Tu nu eşti din acest oraş şi nu ai venit aici pentru tine, ci pentru un predicator. Acest predicator este o femeie care are probleme cu inima. Ea este predicator penticostal. O văd ridicându-şi mâinile şi predicând cu putere. Şi mai este ceva: în ultimele zile a început să scuipe sânge. Aceasta se întâmplă în statul Kentucky, lângă Covington. O văd mergând pe malul râului de acolo. Aşa este. Ia batista aceea şi pune-o peste ea ca să fie vindecată, în Numele lui Isus.
Binecuvântată fie legătura care ne lipeşte inimile de Isus Hristos. Dacă crezi, toate lucrurile sunt cu putinţă. (Marcu 9:23). O, El este atât de dulce şi de iubitor! Îl iubesc din toată inima mea şi sunt sigur că şi voi.
Doamna care stă acolo la capăt…ai o suferinţă femeiască. Crezi că Isus te vindecă? Dacă crezi din toată inima, vei avea vindecarea; numai să nu te îndoieşti. Amin.
Doamnă, tu eşti foarte bolnavă. Ai o tumoare la stomac, dar Isus te poate vindeca. Crezi aceasta? Vino aici.
Tată ceresc, fie-Ţi milă de femeia aceasta care este sub umbra morţii. Tu poţi s-o faci bine. Îngăduie aceasta, Doamne. Fie ca dragostea Ta veşnică şi binecuvântările Tale să rămână peste această femeie, în timp ce o binecuvântez în Numele lui Isus. Fie ca ea să trăiască mulţi, mulţi ani pentru slava Ta. Amin. Domnul să te binecuvânteze, soră. Ai credinţă.
Tu crezi? Nu pari anemică, dar de asta suferi: de anemie. Crezi că Isus Hristos te va vindeca şi va binecuvânta şi batista aceea? O, dragă Isuse, mă rog ca Duhul Sfânt să vină la această femeie, s-o vindece şi s-o facă sănătoasă. Amin. Domnul să te binecuvânteze, soră.
Doamnă, te rogi pentru un nepoţel care este suferind şi nu poate să vorbească bine. Crezi că Isus îl va face bine pe copil? Da? Atunci nu te teme; ai credinţă. L-am văzut pe micuţ stând aici, acum câteva minute, aşa că ai credinţă. Eu cred că va fi bine. Amin. Îl iubeşti pe Domnul? Trebuie s-o faceţi din toată inima.
Doamna cu părul pieptănat aşa, cu haina roz şi cu ochelari, care şade acolo, cu artrită, crezi că Isus te va face bine? Cea care stă la rând, acolo lângă doamna aceea, crezi din toată inima că Isus te va face bine? Îl crezi? Dacă Îl crezi, poţi avea ceea ce ai cerut. Amin. O, El este viu, iar dacă-L credeţi veţi primi ceea ce cereţi. Aşa este. Dar trebuie să-L credeţi.
Doamna de aici are probleme cu sinusurile. Crezi, că Isus îţi va vindeca sinusurile? Doamna de lângă ea are venele varicoase, cea care stă în spate. N-o vedeţi? Cu siguranţă, aceea este mâna ta. Amin.
O, aceasta este puterea lui Dumnezeu! Încerci să ajungi la o persoană şi găseşti patru. Nu e minunat?
Bună seara. Suntem străini, nu-i aşa, domnule? Nu ne cunoaştem, dar ai probleme cu auzul. Vino aici. Pleacă-ţi capul pentru un moment.
O, Isuse, Fiul lui Dumnezeu, nu avem nevoie de minuni ca să credem. Doamne, singurul lucru de care avem nevoie este să ştim că inimile noastre sunt curate în ochii Tăi. Vrei să deschizi urechile acestui om, ca să poată auzi ce-i spun? Îngăduie aceasta, Tată. Dacă faci aceasta, Îţi vom fi recunoscători. Tată, el este un bărbat şi trebuie să aibă credinţă, iar eu îl provoc pe acest diavol prin credinţă. Duh de surzenie îţi poruncesc să ieşi din acest om şi să-l părăseşti în Numele lui Isus.
Acum mă auzi, nu-i aşa? Îl iubeşti din toată inima? Acum ţi-ai primit auzul. Vedeţi? Nu este El minunat? Sigur că este. Şi încă ceva! Văd că ai şi o tumoare, dar Isus Hristos te poate vindeca, aşa-i? Crezi din toată inima? Prenumele tău este Jerry, nu-i aşa? Iar numele de familie este Mann, şi locuieşti în oraşul Gary din statul Indiana. Este adevărat? Numărul tău este 2689, este adevărat? Acum crezi din toată inima? Locuieşti pe strada Fulton. Du-te acasă bucuros şi sănătos, în Numele lui Isus Hristos.
Să Îl lăudăm pe Domnul. (adunarea spune: „Îl lăudăm pe Domnul!”).
Doamnă, vrei sa mergi acasă şi să-ţi mănânci cina cu poftă? Ulcerul acela vechi este dus de la tine. Du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne.”
Crezi, domnule? Ştii ceva? Astma va pleca de la tine, tusea va înceta şi dacă crezi, te vei face bine chiar acum. Crezi din toată inima? Atunci du-te şi nu mai tuşi, în Numele lui Isus. Amin.
Vino, doamnă. Doamna aceasta bătrână are probleme femeieşti; te-au necăjit încă de când a început menopauza. Este adevărat, nu-i aşa? E-n regulă. Du-te acasă şi fii sănătoasă, în Numele Domnului Isus.
Să spunem: „Lăudat să fie Domnul.” (adunarea zice: „Lăudat să fie Domnul.”). Umblă, spune: „Artrita e dusă de la mine.” Amin. Şi fii sănătos.
Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul.” (adunarea zice: „Lăudat să fie Domnul.”).
Du-te şi mănâncă liniştit cina, căci boala de stomac este dusă. Să spunem: „Lăudat să fie Domnul.”
Credeţi? „Toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cei care cred.” Dacă eşti credincios, primeşti vindecarea. Cine vrea să fie vindecat, să ridice mâinile. „Dacă poţi crede.” Eu cred chiar acum.
N-o aduceţi aici pe doamna; stă chiar lângă mine. Da, domnule, Dumnezeu să vă binecuvânteze acolo sus la balcon. Cel care se uită la mine, are probleme cu nervii. Ridică-ţi mâna. Domnul să te binecuvânteze. Da, bărbatul de culoare care stă acolo în spate de tot. Da, domnule, ai fost vindecat chiar atunci. Isus Hristos te-a făcut bine.
Aleluia. Vă cer să aveţi credinţă şi să vă uitaţi spre Isus Hristos şi să aveţi părtăşie cu El. Puneţi-vă mâinile unii peste ceilalţi ca să încheiem.
„Credinţa mea priveşte sus la Tine,
Miel de la Calvar,
Mântuitor divin;
Ascultă-mi rugăciunea,
Îndepărtează-mi păcatele
Şi nu mă lăsa să rătăcesc
Departe de Tine.
Isuse, Isuse, Domnul meu, Domnul meu!
Doamne, fie ca Numele lui Isus să-i vindece pe toţi. În Numele lui Isus Hristos, fie ca Duhul Tău să treacă peste aceşti oameni chiar acum şi să-i vindece pe toţi. Satană, tu nu poţi subjuga această mulţime; ieşi afară de aici! Te mustru în Numele lui Isus Hristos! Părăseşte aceşti oameni şi fie ca Duhul Sfânt să preia şi să vindece fiecare persoană de aici pentru slava lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos.