Meniu Închide

CHEMÂNDU-L PE ISUS SĂ ACȚIONEZE

Print Friendly, PDF & Email

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, suntem atât de bucuroşi că Te avem încă. Chiar dacă am pierdut toate celelalte, Te avem încă pe Tine şi Tu eşti veşnic. Îţi mulţumim pentru lucrurile minunate pe care ni le-ai arătat în acest timp de seară. Îţi mulţumim pentru această trezire, pentru locul acesta, pentru fratele Carlson şi pentru fraţii lucrători din jur care încearcă să ţină lucrurile în mod corect. Te rugăm din toată inima pentru ei, Doamne, ca să le dai o trezire aici, în Chicago. Noi o aşteptăm.

Îndură-Te şi iartă păcatele şi greşelile noastre, fiindcă aşteptăm aceasta. Doamne, fizic sunt obosit, dar în duhul mă simt proaspăt şi Te rog să ne înviorezi pe toţi, ca să fim gata pentru orice ne-ai pregătit pentru seara aceasta, fiindcă Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Vă puteţi aşeza. Acesta a fost un timp de înviorare pentru noi şi Îi sunt mulţumitor pentru câte a făcut pentru noi.

Aş vrea să-i mulţumesc acestei audienţe pentru bunătatea şi cooperarea ei şi pentru că au stat şi au ascultat Cuvântul. Văd că după serviciul de duminică după-amiaza locul este plin din nou, motiv pentru care sunt recunoscător.

Vreau să vă mulţumesc pentru darurile pe care mi le-aţi trimis prin Billy Paul: o cutie cu prăjituri, o cutie cu bomboane, o cutie cu alune şi câte şi mai câte. Sunt daruri mici, dar înseamnă foarte mult pentru noi şi le apreciem pe toate. Mi se pare că au spus că s-a adunat şi un dar de dragoste, dar nu de aceea am venit aici şi cred că voi ştiţi cu toţii aceasta după toţi aceşti ani. Adevărul este că banii aceştia nici nu ajung în mâna mea, ci merg direct la misiunile pe care mă pregătesc să le fac peste ocean.

Voi merge în Norvegia şi Suedia, iar de acolo, în Danemarca şi sus în Finlanda.

În continuare, vom merge să-l vedem pe fratele Mattsson, în Kenya şi Tanganica, unde îi vom vizita şcolile. Fratele nostru a lucrat din greu în acele şcoli, fiindcă s-a dus acolo să ducă Evanghelia, iar eu îl voi vizita cu slujba pe care mi-a încredinţat-o Domnul. De acolo voi încerca să ajung în China şi în Japonia, în partea cealaltă a lumii. Aceasta vom face cu darurile de dragoste pe care le-aţi adunat şi pentru care vă mulţumesc.

Cam nouăzeci la sută din adunarea noastră de aici din Chicago sunt norvegieni sau suedezi şi pot spune că sunt oameni foarte amabili. Eu voi pleca din Chicago la Tucson, Arizona, pentru că acolo locuiesc. Gazda mea din Tucson este o suedeză, doamna Larson, şi cred că este prezentă în seara aceasta aici. Încă nu am văzut-o, dar ea trăieşte aici în Chicago. Este o femeie foarte cumsecade şi are un soţ foarte amabil, ceea ce apreciez foarte mult. Doresc ca Domnul să-l binecuvânteze din belşug pe fratele Carlson şi la fel pe oamenii de afaceri creştini şi pe toţi fraţii lucrători de pretutindeni. Rugăciunea mea sinceră este ca Domnul să binecuvânteze locul acesta şi să facă din el un loc de salvare în care să se poată retrage orice refugiat, ca să se simtă în siguranţă.

Eu nu am avut intenţia să rănesc pe nimeni prin Mesajul ascuţit şi tăietor pe care l-am adus, iar dacă totuşi am făcut-o, Îl rog pe Domnul să mă ierte, fiindcă nu aş vrea aceasta pentru nimic în lume. Totuşi, eu sunt un întemniţat al cestui Cuvânt şi trebuie să stau pe El. Şi nu vorbesc doar ca să-i fac pe oameni să se simtă rău sau ca să-i rănesc, ci o fac ca să le atrag atenţia, ca să-i fac să privească şi să vadă. Uneori ceea ce spun îi provoacă şi cam nouă din zece se duc şi cercetează Scripturile, iar Dumnezeu face restul. Cercetaţi Scripturile, și dacă vreodată voi spune ceva contrar acestei Scripturi, sunteţi obligaţi să veniţi la mine şi să-mi spuneţi. Acesta este motivul pentru care încerc să vă explic Scripturile şi vă spun exact ceea ce spun.

Am venit la voi obosit pentru că am avut interviuri şi adunări de două ori pe zi, dar vă spun sincer că regret un singur lucru: că nu L-am cunoscut mai devreme, pentru că am propovăduit Evanghelia de când am avut douăzeci şi doi de ani. Mi-aş fi dorit să încep să predic de când am învăţat să vorbesc, de când eram doar un copilaş, fiindcă am pierdut ani atât de preţioşi. Dacă sunt printre noi tineri, sper să vadă unde am greşit eu şi să înceapă de la zece ani, nu de la douăzeci şi unu sau de la douăzeci şi doi de ani, ca să nu privească în urmă cu regret, ca mine.

Rugăciunea mea este ca Domnul să fie cu voi.

Eu nu pot să spun că sunt predicator, pentru că în primul rând nu am nici o educaţie. Când cineva spune „pastor,” aceasta înseamnă că are o diplomă sau un titlu de doctor în divinitate sau ceva. Dar eu am fost trimis de Domnul la copiii Săi bolnavi, aşa că îmi place să exprim din toată inima mea tot ce ştiu despre El. Dacă greşesc, rugaţi-vă pentru mine, fiindcă eu nu sunt infailibil, nu sunt fără greşeli, ci sunt fratele vostru şi mă încred în Dumnezeu care a făcut totul. Astfel, rugăciunea mea este ca El să spună un cuvânt sau să facă ceva care să vă facă să credeţi în El.

Nu demult, cineva a vrut să-mi dăruiască o sumă mare de bani, dar eu i-am spus: „Nu pot accepta banii aceştia, fiindcă nu aş şti ce să fac cu ei.” Era o mie de dolari.

„Ţi-i dăm pentru tine, nu pentru biserică,” au spus oamenii aceia. Păi, aceasta este o fundaţie. Totul merge pe numele bisericii, dar este un fond special pentru deplasările peste ocean. Acesta este motivul pentru care darurile nu sunt impozabile şi sunt folosite strict în acel scop. Administratorii şi trezorierii sunt în seara aceasta aici şi mă ascultă.

Deci ei au zis: „Banii aceştia sunt pentru tine şi familia ta.” Era un CEC şi nu l-am putut accepta, aşa că i-am întrebat:

„Vreţi să mă faceţi fericit?”

„Sigur că da.”

„Şi pot să fac ce vreau?”

„Sigur.”

„Atunci ajutaţi-mă să plătesc călătoria peste ocean. Haine avem, pentru că oamenii ne-au dat o mulţime de haine şi ce să mâncăm avem. Cu acestea ne descurcăm, de aceea cu banii vreau să fac altceva.”

„Este în ordine. Fă tot ce vrei cu ei, dacă aceasta te bucură.”

„Ei bine, lucrul acesta mă face bucuros,” am răspuns eu. Dragoste! Eu apreciez aceasta şi doresc ca Domnul să vă binecuvânteze din belşug. Dacă treceţi vreodată prin Jeffersonville, opriţi-vă şi pe la mine, fiindcă mă voi bucura. Să nu uitaţi că biroul rămâne în Jeffersonville, chiar dacă locuiesc în Tucson. Billy Paul este acolo tot timpul şi ştie unde să mă găsească. Să zicem că acum sunt în Tucson, iar după o oră primesc o vedenie de la Domnul şi voi fi în drum spre Hawaii, pentru că mă duc oriunde mă trimite El. Nu în altă parte, ci unde mă trimite El. Rugaţi-vă pentru mine, și dacă nu ne vom mai vedea pe partea aceasta, ne vom vedea pe partea cealaltă. Amin.

În seara aceasta aş fi vrut să vorbesc despre „Numărătoarea inversă,” care durează cam două ore şi jumătate, dar din cauză că unii din prietenii mei trebuie să plece la drum după serviciul din seara aceasta, am renunţat. Şi mulţi dintre voi trebuie să ajungeţi mâine dimineaţă la serviciu. Voi m-aţi auzit vorbind săptămâna aceasta şi mi-a făcut plăcere să fiu cu voi, iar în seara aceasta voi face tot posibilul să nu spun nimic care să vă rănească.

Înainte de a ne apropia de Cuvânt, să ne rugăm.

Dumnezeule îndurător, uitându-mă la oamenii aceştia de aici, mă gândesc că este posibil ca pe unii dintre ei să nu-i mai revăd. Poate este ultima adunare, fiindcă unii sunt în vârstă şi la anul când voi reveni s-ar putea să nu mai fie.

Doamne, în seara aceasta sunt printre noi bolnavi pe care dacă nu-i atingi, vor muri. Nici eu nu voi mai fi mult timp aici, pentru că nu ştim când vom trece, de aceea trebuie să fim sinceri şi să ne amintim Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „…că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.” (Romani 8.28).

Eu voi citi din Cuvânt, pentru că aceasta-i tot ce pot face: să citesc din Cuvânt, după care voi vorbi ceva care să-i salveze pe cei nesalvați din locul acesta. Îngăduie ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie real pentru ei, astfel încât să te accepte ca Mântuitor personal. Şi fie ca Duhul Sfânt să vină printre noi, să ne vorbească şi să facă lucrările lui Dumnezeu, confirmând Cuvântul Său prin semne. Îndură-Te, Tată, pentru că atunci când viaţa aceasta se va sfârşi şi vom ajunge la Viaţa veşnică, Îţi vom fi recunoscători. Acolo, în  Viaţa fără sfârşit, vom sta la picioarele Tale şi ne vom uita la Tine care ne-ai iubit. Până atunci, Te rugăm în Numele lui Isus să ne păstrezi sănătoşi şi bucuroşi, ca să Te iubim pe Tine.

Haideţi să deschidem Bibliile la Evanghelia lui Marcu capitolul 4 şi să citim de la versetul 35. Dacă vreţi, puteţi să vă notaţi, fiindcă ştiu că mulţi îşi notează textul din care vă vorbeşte predicatorul. Eu aş vrea să citesc acest text scurt şi să vorbesc puţin despre El, pentru că aceasta îmi mişcă inima. Deci Marcu 4.35-41:

„În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.”

După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.

S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.

Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”

El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.

Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”

I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?”

În seara aceasta voi vorbi puţin din acest text, şi voi lua titlul: „Chemându-L pe Isus în scenă!” Deci să-L chemăm în scenă.

Îmi imaginez cam cum Se simţea, pentru că avusese o zi grea şi era obosit. Vorbise mult, îi învăţase pe oameni despre pilda seminţei de muştar şi multe altele şi vindecase bolnavi, aşa că fizic era epuizat. Cei care au aceste lucruri în viaţa lor, ştiu ce mult te obosesc şi cum trebuie să fi fost şi pentru El.

Să nu uitaţi că în Duh era Dumnezeu, dar după trup era un Om, şi pentru că trupul Lui era omenesc, era supus ispitelor şi bolii exact ca trupurile noastre. În Duh era Dumnezeu, iar după trup era Om şi a spus: „Eu şi Tatăl una suntem. Tatăl locuieşte în Mine.” (Ioan 10.30; 14.10).

Când a fost botezat de Ioan în Iordan, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât peste El, în chip de porumbel, iar un Glas din cer a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3.16-17).

El, Dumnezeu a locuit în Hristos şi „în El locuia  trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.” (Coloseni 2.9). Dumnezeu însuşi Se exprima prin Isus, pentru că Isus era manifestarea lui Dumnezeu. Puteţi înţelege aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”). Vedeţi, nu sunt trei persoane, ci sunt trei atribute ale aceluiaşi singur Dumnezeu. Nu trei dumnezei, pentru că acesta este păgânism; nu Tată, Fiu şi Duh Sfânt trei persoane, ci un singur Dumnezeu în trei manifestări sau descoperiri.

Dumnezeu ca Tată, Duhul, era în Stâlpul de Foc şi lângă El nu putea sta nimeni. El era sfânt şi nu era dată încă Jertfa pentru păcat, ci era doar o jertfă potenţială, un înlocuitor.

Apoi, acelaşi Duh Sfânt, Tatăl, a venit jos în Fiul. Astfel, Cel care a locuit în Stâlpul de Foc, în slava Shekinah (în teologia evreiască şi creştină, aceasta este slava prezenţei divine reprezentată convenţional prin lumină), a venit şi a locuit într-un trup care era Fiul Lui, pe care L-a creat şi L-a născut în formă de Om ca să poată fi Fiul lui Dumnezeu, al doilea Adam. El trebuia să vină prin pântecele unei fecioare, nu ca Adam, ca să plătească păcatul venit prin femeie. Acest Fiu era de fapt Emanuel, Dumnezeu cu noi, pentru ca prin acel trup fără păcat, să Se dea jertfă pentru omenire.

Duhul, viaţa, sunt în sânge. Când celula de sânge a animalului era ruptă, viaţa din ea nu putea veni înapoi peste închinător, pentru că era un animal. Animalele nu au suflet, doar oamenii au. Deci duhul nu putea veni înapoi peste închinător după ce aducea jertfa şi o făcea sincer, mărturisind că credea că urma să vină Jertfa desăvârşită. Dar când a fost ruptă Celula de sânge a lui Isus Hristos, a ieşit Dumnezeu, pentru că El era Dumnezeu. De aceea Sângele Lui nu a fost nici evreiesc şi nici al neamurilor, ci era celula creatoare de sânge a lui Dumnezeu însuşi. Şi prin acel sânge a făcut răscumpărarea păcatelor noastre, a curăţit credinciosul şi i-a şters toate păcatele ca şi cum n-ar fi păcătuit niciodată. Dumnezeu le-a aruncat pe toate în Marea Uitării. Şi acelaşi Dumnezeu care a fost în Isus Hristos este în credincios făcând aceleaşi lucrări pe care le-a făcut atunci, pentru că este acelaşi Duh.

Vedeţi, este un singur Dumnezeu, nu trei. Voi trinitarienii aţi încurcat lucrurile şi la fel aţi făcut şi voi, unitarienii, care spuneţi despre El că este ca un deget al vostru. Da, El este un singur Dumnezeu, aşa cum este degetul, dar cum poate fi El propriul Său Tată? Aşa ceva nu se poate! Înţelegeţi? Dacă Duhul Sfânt ar fi o persoană, iar Dumnezeu ar fi o altă persoană, atunci conform Evangheliei după Matei capitolul unu, Isus a fost un Copil nelegitim, cu doi taţi, ceea ce înseamnă că şi unii şi alţii sunteţi greşiţi.

El era Dumnezeu manifestat în trupul creat al Fiului Său, pentru că El L-a creat pe Fiul. Catolicilor, de unde aţi scos învăţătura că Fiul este veşnic? Aşa ceva nu are sens! Cum este posibil să fie veşnic şi în acelaşi timp să fie fiu? Un fiu are început, este născut, deci cum poate fi veşnic? Ceea ce este veşnic nu are nici început, nici sfârşit. Vai, vai! Dacă nu aceste denominaţiuni au încurcat toate lucrurile, nu ştiu cine altcineva a făcut-o. Nu-i  de mirare că oamenii nu cred şi că nu ştiu în ce să creadă. Aşa este. De aceea, ceea ce trebuie să facem noi este să ne întoarcem cu adevărat la Biblie. Da, exact aceasta trebuie să facem.

Ca Om, Isus era obosit fizic, istovit, dar ca Dumnezeu, din El a ieşit o putere. Voi ziceţi: „Cum putea fi şi Om şi Dumnezeu?” Vedeţi, aici este taina. După trup, El era Om, dar în Duh era Dumnezeu. Înţelegeţi?

Cineva m-a întrebat odată: „Şi atunci cui S-a rugat în grădina Ghetsimane?” „Am să-ţi răspund dacă-mi răspunzi şi tu la o întrebare: „Crezi că ai Duhul Sfânt?” „Da.”

„Atunci la cine te rogi? Unde este El când te rogi Lui? Dacă zici că Îl ai şi este în tine, cum te rogi totuşi la El?” Vedeţi? Ei au nişte idei după care se iau şi astfel încurcă toate lucrurile.

Deci în Duh, El era Dumnezeu. Isus a spus în Ioan 3.13 că „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului care este în cer.” Cum explicaţi aceasta? Vedeţi? El spunea că este în cer şi totuşi stătea în faţa acelui bărbat pe pământ. Înţelegeţi? Nu vedeţi că El trebuia să fie Dumnezeul cel Omniprezent ca să poată vorbi aşa? Sigur că El este prezent pretutindeni şi cunoaşte orice gând. Fiind Atotştiutor şi cunoscând toate lucrurile, El poate fi Omniprezent. Înţelegeţi?

El ştia că a doua zi Îl aştepta o sarcină grea pentru că urma să plece în Gadara, unde era un om care-şi pierduse minţile, un demonizat care trăia prin morminte şi nu putea să ceară ajutor. El S-a îndreptat spre locul acela şi cred că ştia totul despre el, pentru că Tatăl Îl trimisese acolo. Şi pentru că era obosit, S-a gândit să profite de ocazie şi S-a dus să se odihnească puţin în corabie, în timp ce treceau marea. Era cam pe timpul acesta, seara. În timp ce El se odihnea, probabil că ucenicii se gândeau: „Acum, când ziua s-a încheiat, vom trece la treburile noastre obişnuite, pentru că El Şi-a încheiat lucrarea pe astăzi.”

La fel fac şi ucenicii de astăzi când se încheie trezirea: fiecare se întoarce acasă la biserica lui sau undeva şi îşi reia treburile obişnuite. Aceasta au făcut ucenicii în timp ce Isus S-a dus să se odihnească puţin. Poate îşi aminteau de lucrările minunate pe care le văzuseră şi se bucurau discutând unul cu altul, fiindcă îmi place să mă gândesc că se bucurau de trezirea pe care o avuseseră în ziua aceea.

Este ca atunci când Isus face ceva remarcabil, cum  s-a întâmplat aseară, când l-a vindecat pe paralizatul acela, aşa că a putut umbla. Desigur că atunci oamenii merg acasă şi soţul şi soţia sau copiii vorbesc despre lucrurile acestea. Cred că aceasta făceau şi ucenicii: discutau despre lucrurile pe care le văzuseră, despre ceea ce a făcut El, despre cum era El şi cum dovedise că era Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu. Mesia le dovedise prin faptele şi Cuvântul Lui că era Unsul, pentru că cuvântul „Hristos,” înseamnă „Cel Uns.” El era Unsul, pentru că în El locuia trupeşte plinătatea dumnezeirii, pe când ceilalţi proroci avuseseră doar o parte din Dumnezeu.

Ei vorbeau despre felul în care El a dovedit prin Cuvântul pe care-L cunoşteau, că era Cel aşteptat. O, ce conversaţie plăcută trebuie să fi avut acei ucenici!

Poate unul din ei a zis: „Acum ştim şi suntem mulţumiţi, deoarece credem că El este Mesia.” Ei credeau că El nu-i aude, fiindcă era în spatele corăbiei, aşa că au zis: „Noi ştim că El este Mesia, Unsul.” Apoi au discutat probabil despre atitudinea oamenilor şi au zis: „Dacă noi, nişte pescari analfabeţi, am văzut cum se potrivesc toate în tablou şi ştim că El S-a identificat ca Dumnezeu, că este Mesia, cum de nu pot vedea intelectualii aceasta? Din ce cauză nu pot vedea? Unii oameni au crezut, dar alţii nu!”

Păi la fel este şi astăzi! Unii oameni cred, iar alţii nu. Dar aceasta nu-L va schimba deloc pe El, pentru că este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Poate că unii oameni din vremea aceea au zis: „Ştii, am vorbit cu câţiva oameni care au fost prezenţi când a înmulţit pâinile acelea şi peştii şi ei au spus că numai IaHVeH putea face aceasta, pentru că numai El a dat pâine din cer poporului Israel. Cu siguranţă Omul acesta este Mesia, fiindcă noi ştim că Mesia va fi un profet şi orice spune sau face, Cuvântul lui Dumnezeu este cu El. Acest Om este Mesia!” Amin. Îmi place aceasta.

 „Acesta este motivul pentru care am încredere în El, fiindcă se va împlini tot ce a spus. Aşa este. Acesta este Cuvântul Lui şi orice va spune, se va împlini, pentru că „cerurile şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

Dar cei care erau de partea cealaltă spuneau: „Omul acesta este numai un ghicitor. Nu poate face nimic pentru că este doar un ghicitor!” Ziceau aceasta pentru că L-au văzut descoperind tainele inimii oamenilor şi  spunându-le exact ce au făcut, ce probleme aveau şi ce se va întâmpla. Dar numai Dumnezeu poate să spună totul întocmai.

Ghicitorul poate ghici ceva şi să facă ceva ca să te convingă, dar acesta este diavolul. Oricine ştie aceasta. Dar nu aţi văzut niciodată un ghicitor care să adeverească Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că ei nu pot face aceasta. Ei doar înşeală, fiindcă primesc ceva de undeva. Aceasta este viaţa lor.

Dar acest Om a dovedit însă că era Mesia.

Vedeţi, aceste două duhuri sunt atât de apropiate unul de celălalt încât dacă ar fi cu putinţă, i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi. Dar dacă sunt aleşi, ei nu vor putea fi înşelaţi. Înţelegeţi? Însă după cum spune Isus, în aceste zile din urmă, vor fi foarte apropiate unul de celălalt..

Bătălia este cu Satan. Şi nu este purtată de cel ce sărută copilaşii şi îngroapă morţii, ci de Cel ce are Sabia cu două tăişuri. El este chiar în mijlocul bătăliei. Aceasta contează. Acolo este mijlocul bătăliei; acolo stă vrăjmaşul.  Dar în spate nu este luptă şi nu sunt mustrări, ci auzi doar: „Doctore Cutare, ne bucurăm de prezenţa ta! Reverend Cutare, sfinte părinte Cutare…” Oh, vai! Dar când eşti în luptă, nu auzi decât: „Făţarnicul acela! Acel drac! Bătrânul Beelzebul! Acesta nu este decât diavolul!” Şi de aici începe cearta de fiecare dată. Înţelegeţi?

Desigur tânărul Ioan nu avea inima  plină de teologie, aşa că a spus ceva de felul: „Gândiţi-vă că chiar aici, pe această corabie este Cel care a fost identificat de Cuvântul lui IaHVeH, ca fiind Slujitorul Lui în care Îşi găseşte plăcerea. Ce sentiment de siguranţă ne dă aceasta!”

Oh, dacă am putea prinde şi noi această viziune, în seara aceasta! IaHVeH însuşi, Cel care a făcut cerurile şi pământul, Se află chiar pe corabia vieţii noastre, pentru că Duhul Sfânt este chiar IaHVeH în formă de Duh în voi. Înţelegeţi? Duhul Sfânt este Dumnezeu însuşi în voi, pentru că Isus a spus: „În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.” (Ioan 14.20). Oh, Doamne!

Tot ce era Dumnezeu, a fost turnat în Isus şi tot ce era Isus, a fost turnat în Biserica Sa, pentru că în ziua cincizecimii S-a împărţit pe Sine. Stâlpul de Foc, slava Shekinah, a venit jos şi S-a împărţit peste ai Săi şi nişte limbi ca de foc au fost văzute peste fiecare din ei. Acela era Duhul Sfânt, Dumnezeu, identificându-Se prin fiinţe umane. Amin.

Ce sunet scump se aude când vorbim despre Darul Său măreţ! Desigur, noi ştim că atunci când conducem pe autostradă sau facem orice altceva, Isus este în corabie. Amin. Cel care poate face orice minune, Cel care poate face orice vrea, Se identifică în felul acesta că este El însuşi.

El este în micuţa noastră barcă în timp ce navigăm pe curentul vieţii, fiindcă şi astăzi este la fel ca atunci. Noi simţim aceasta în timp ce navigăm pe apele agitate ale vieţii. Aşa cum spunea poetul acela suedez: „Când voi trece dincolo de Iordan…” Gândiţi-vă că atunci când veţi ajunge la Râu, El va fi acolo, pentru că a zis: „Nu te voi lăsa şi nu te voi părăsi!” Ce făgăduinţă!

Ei erau în barcă după trezire şi se bucurau de rezultatele ei, cum facem şi noi astăzi. Între treziri este aşteptată întotdeauna o agitaţie, un fel de presiune, ceva care va aduna biserica împreună. Dumnezeu procedează întotdeauna aşa ca să-şi adune copiii împreună. Cred că lucrurile sunt pregătite, iar faptul că se va striga împotriva lor şi nu vor fi de acord cu ei, va aduna Biserica împreună. Noi ne aşteptăm să se întâmple şi trăim în rezultatele marii treziri prin care tocmai am trecut, iar El Se odihneşte.

El Se odihnea la fel cum a făcut atunci când a încheiat lucrarea din Geneza. Biblia spune: „…şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.” (Geneza 2.2). Vedeţi, El Se odihnea pentru o lucrare mai mare care urma să înceapă în ziua următoare.

Aceasta cred că face şi acum, aşa că oamenii nu se mai agită şi nu mai au entuziasmul de altădată. În urmă cu zece sau cincisprezece ani când a început, a fost una din cele mai lungi treziri pe care am avut-o. Istoria spune că o trezire nu durează mai mult de trei ani, dar noi avem această trezire de vreo cincisprezece ani; o trezire care a străbătut lumea.

Acum se pare că Se odihneşte. Fiecare slujitor umplut cu Duhul priveşte în sus şi zice: „Doamne Isuse, eu ştiu că se va întâmpla ceva, pentru că simt presiunea. Eu Te iubesc şi doresc să Te văd în pace. Ajută-ne, Te rog, pentru că suntem în aşteptarea Ta.” Cam aceasta este atitudinea.

Şi în timp ce ucenicii discutau despre cele întâmplate, deodată a venit necazul. Acesta este Satan care nu vă lasă să vă odihniţi prea mult. Întotdeauna când discutaţi despre Domnul Isus şi lucrările Lui, el va fi imediat acolo ca să vă întrerupă. Şi din senin a apărut necazul. Corabia a început să se legene, pânzele au fost smulse, vâslele rupte şi apa a început s-o inunde. Necazul era acolo! Vedeţi, s-a întâmplat pe neaşteptate. Toate şansele de supravieţuire erau spulberate, şi deşi L-au văzut făcând atâtea minuni, când a venit necazul nu şi-au mai amintit de niciuna. Au uitat tot.

Acum aş vrea să vă întreb ceva ca un frate: Nu cumva aceasta este şi atitudinea oamenilor de astăzi? Venim la biserică, strigăm şi Îl lăudăm pe Dumnezeu, vorbim Cuvântul şi auzim făgăduinţele; Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru lucrurile pe care le-a făcut, ascultăm mărturiile celor din jur: „Am fost orb, dar acum văd!” sau: „Doctorul mi-a spus că nu mai am mult de trăit pentru că am cancer, dar după două săptămâni sau după două zile, nu s-a mai găsit nici o urmă de cancer!” sau: „Am fost ţintuit în scaunul cu rotile fiindcă eram paralizat, dar acum umblu ca orice om normal!” dar numai să lovească puţin în casa noastră şi imediat uităm de toată slava de care ne-am bucurat şi de toate lucrurile mari. Aceasta este în noi. Dar acele lucruri se întâmplă cu un scop: ca să ne încerce. Cum? Prin probleme pe care nu le putem rezolva nici noi şi nici medicii.

Ucenicii au încercat să tragă pânzele, dar vântul le-a tras înapoi; au încercat să vâslească, dar vâslele erau rupte; au alergat în mijlocul corăbiei, dar era plină de apă. Vedeţi, Satan era hotărât să-i termine. Se gândea că Isus a adormit şi nu era cu ei, aşa că era momentul potrivit să se strecoare printre ei.

La fel este şi astăzi. Satan vine imediat ce are ocazia. Înţelegeţi? Tu mergi la doctor, iar el îţi spune: „Nu se mai poate face nimic, este prea avansat. Nu avem nici un fel de medicamente pentru căderea nervoasă; nu avem nimic pentru problemele mintale; nu avem nimic pentru artrită; dacă îţi dăm Cortizon, vei muri, deci nu avem nimic. Leucemie? Nu putem face nimic.” Atunci dai de necazuri.

Dar uitaţi-vă în urmă! Nu a vindecat El leucemia? Nu a vindecat El cancerul? Nu a făcut El toate lucrurile şi n-a împlinit întotdeauna Cuvântul Său? Vedeţi, când bărcuţa noastră este lovită, dăm de necaz pentru că este fragilă şi se umple de îndoieli.

Când au văzut că nu pot remedia situaţia, ucenicii    s-au temut să mai stea jos în corabie. Exact aşa este acum când avem temeri naţionale, probleme în biserică sau orice alte probleme. Ne întrebăm disperaţi: „Ce putem face?” O, dacă ne-am putea aminti că El este în corabie! Dar voi întrebaţi: „Chiar este?”

Da, El este aici: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.” Şi Cuvântul este „Acelaşi ieri, azi şi în veci!” Ia-L pentru că acesta este Remediul! Este Medicamentul; este Remediul pentru orice cădere; este Remediul pentru orice cancer; este Remediul pentru orice nebunie; este Dumnezeu manifestat în Cuvânt. „Cuvântul este Dumnezeu.” Isus a spus că Cuvântul este o Sămânţă, iar Sămânţa care cade într-un pământ bun va aduce rod, aşa că orice făgăduinţă va avea efect. Dar noi uităm aceasta, uităm că El este în corabie.

Ucenicii ar fi trebuit să ştie că El ştia tot ce urma să se întâmple. Credeţi aceasta? (Amin). Sigur că ştia. El a ştiut tot timpul ce urma să se întâmple, dar voia să le încerce credinţa.

El face uneori aceasta şi cu tine şi cu mine. Lasă să se întâmple anumite lucruri numai ca să vadă ce vom face. Credeţi aceasta? (Amin). Scriptura spune că „orice fiu care vine la Dumnezeu trebuie să fie încercat.” Satan te va face să lupţi pentru fiecare centimetru de pământ pe care îl pretinzi. Cu siguranţă. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu lasă să se întâmple anumite lucruri.

Ei erau foarte agitaţi, pentru că toate speranţele de supravieţuire erau năruite. Pânzele erau smulse, vâslele erau rupte, iar valurile urcau şi coborau corabia. Nu mai aveau nici o speranţă! Dar chiar cu ei în corabie era Cel care S-a dovedit a fi Creatorul cerurilor şi al pământului. Amin. El le dovedise prin semnele şi minunile săvârşite că era Mesia; Dumnezeu le dovedise clar că era cu ei, dar deşi El era chiar în spatele corăbiei, ei se temeau de moarte.

Glorie! Poate credeţi că sunt un holly-roller. Ştiu că nu sună prea religios, dar mă face să mă simt bine s-o spun.

Vedeţi? Ajutorul lor era chiar acolo, dar ei au uitat cu totul de El. Isus a dovedit că era chiar Dumnezeu, pentru că numai cu o zi înainte a creat pâine şi peşte sub privirile lor. Le dovedise clar că El era Creatorul, dar ei se îndoiau încă…

…Isus a zis: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.

Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, pentru că ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 10.37-38). Oh, Doamne!

Dacă spui că eşti creştin, Biblia spune cum trebuie să fie un creştin; dacă spui că eşti credincios, Marcu 16 spune dacă eşti credincios sau nu; spune ce trebuie să faci.

Isus a zis: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?” (Ioan 8.46). Păcatul înseamnă necredinţă. „Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?”

Biblia ne vorbeşte de fiecare mare mesager. Pentru toţi găsim locul lor în Biblie. Acesta este motivul pentru care Duhul Sfânt ne-a vorbit mai dinainte în Biblie şi ştim că El este aici. Ştim după ceea ce spune Scriptura şi prin legitimarea dată. Noi vedem cum a acţionat la început şi vedem cum acţionează acum, şi ştim că este Duhul Sfânt pentru că Se manifestă şi adevereşte Cuvântul lui Dumnezeu, făcându-L viu.

Deci: „…lucrările mărturisesc despre Mine. Cercetaţi Scripturile, pentru că ele vă spun cine sunt Eu.” Ei ar fi trebuit să ştie că acelaşi Dumnezeu care a putut crea pâinea, a creat şi vânturile şi valurile. Şi dacă toate lucrurile Îl ascultau, oare nu trebuiau să-L asculte şi valurile şi vânturile? Amin.

Să nu uităm că El a creat şi trupurile noastre, iar dacă este aşa, nu trebuie să-L asculte şi trupurile noastre? Amin. Predaţi-vă Lui gândurile, predaţi-vă Lui viaţa, predaţi-vă Lui credinţa şi veţi vedea cum trupul va asculta ce spune El şi nu va mai bea. Dacă eşti un fumător înrăit şi nu ai reuşit să te laşi de fumat, deşi ai încercat, predă-Te Lui şi vei vedea că El va determina trupul să se supună Cuvântului. Da, domnilor. Tu trebuie să te predai Lui; trebuie să-L crezi. El a făcut trupurile noastre şi ele se supun voii Lui. Credeţi aceasta? (Amin). Dacă eşti un creştin, trebuie.

Tu spui: „El face trupurile noastre să se supună? Părerea mea este că eu am acest drept asupra lui!” Dacă gândeşti aşa, nu eşti predat pe deplin Lui, dar dacă eşti predat pe deplin Lui, nu mai eşti al tău; eşti mort faţă de tine şi „viaţa ta este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu,” şi pecetluită cu Duhul Sfânt. (Coloseni 3.3). Cum veţi sta departe de lume? Eu cred că avem nevoie de o trezire, pentru că este nevoie ca vieţile noastre să fie moarte şi la fel gândurile noastre. Atunci aveţi gânduri curate, iar pornirile vechi pe care le aveaţi înainte, sunt moarte, iar „viaţa ta este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu,” şi pecetluită cu Duhul Sfânt. Ce poziţie! Ce asigurare! Oh, Doamne! Până când? Până la următoarea trezire? Nu! Până în ziua răscumpărării:

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4.30).

Ce simţământ de siguranţă să ştim că Duhul Sfânt a schimbat natura noastră şi dintr-o persoană rea am devenit un fiu al Lui! Amin. Acum ştim că am trecut de la moarte la Viaţă, fiindcă vedem că Duhul Sfânt trăieşte în noi propria Sa Viaţă.

Nu este de mirare că Pavel a spus că nu mai trăieşte viaţa pe care a trăit-o înainte, ci zice: „…trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” (Galateni 2.20). Asta este! El a trecut de la moarte la Viaţă şi Hristos era viu în el. Asigurat! În siguranţă! Pavel trebuia să stea doar liniştit şi să-L asculte, pentru că Hristos era Cel care conducea corabia.

Fiţi atenţi! Dumnezeu va face trupurile noastre să asculte de El, apoi va împlini ceea ce a spus în Ioan 6.54: „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Gândiţi-vă că trupul vostru Îi este supus numai atunci când nu mai aveţi voi controlul asupra lui şi chiar dacă se transformă din nou în ţărână, Dumnezeu îl va chema şi îl va învia din nou făcându-l asemenea lui Isus Hristos cel înviat. De ce să vă îngrijoraţi? Daţi-i pace dacă este în mâna lui Dumnezeu, pentru că El îl va învia în ziua din urmă. Amin. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Este scris în Cuvântul Lui. De ce să vă îngrijoraţi de această corăbioară când El este în ea?

Dacă nu este, nu plecaţi în seara aceasta, de aici, până nu vine în ea, pentru că este periculos să navighezi fără El. Vei sfârşi prin a te scufunda, dar dacă este cu tine nu te poţi scufunda. Şi chiar dacă te scufunzi, te vei ridica din nou, aşa că vedeţi care este diferenţa? Viaţa veşnică, Dumnezeu care a făcut toate lucrurile ca să-L asculte. O, cât îmi place acest cântec vechi!

Vânturile şi valurile ascultă Glasul Lui:

„Taci! Stai liniştită!”

Toate trebuie să i Se supună! Toată natura trebuie să-L asculte pentru că El este Creatorul naturii. Amin.

Ucenicii se vedeau la capătul călătoriei lor. Vedeau că nu mai pot face nimic, iar aceasta i-a tras în jos: „O, în ce stare am ajuns! O, vom muri şi nu vrem aceasta! Nu vrem să ne scufundăm!”

Deodată, unul dintre ei a zis: „Staţi puţin! V-aţi gândit că El este chiar aici? Noi am vorbit despre El, am adus mărturii despre El şi despre lucrările Lui măreţe, şi am mărturisit că este Mesia. Dar El este chiar aici, cu noi!” Oh, glorie! Ce simţământ!

V-aţi gândit că aţi ajuns la capătul drumului? Cam cu opt luni în urmă, am avut o vedenie despre care am vorbit în mesajul „Cât este ceasul, domnilor?” Când am auzit acea explozie din vedenie, au venit şapte îngeri şi m-au luat, aşa că mi-am zis: „Probabil acesta este sfârşitul meu!” M-am dus la soţia mea şi i-am zis: „Nu ştiu, scumpo, dar s-ar putea ca acesta să fie sfârşitul meu, pentru că Domnul mi-a arătat în vedenie!” Câţi aţi ascultat banda? Sigur că aţi auzit-o. Eu am spus: „Aşa vorbeşte Domnul: este pe cale să se întâmple ceva!”

El nu îţi spune întotdeauna ce înseamnă. Nu le-a spus nici profeților Săi din Vechiul şi din Noul Testament. De multe ori, El le explica numai dacă voia să ştie, altfel nu era treaba lor, aşa că notau doar ce spunea El.

Dacă Dumnezeu nu ar fi venit în scenă cu cincisprezece minute înainte ca să plec, această biserică nu ar mai fi fost aici. Întrebaţi-l pe fratele Carlson. Dacă Domnul nu mi-ar fi vorbit, pot să vă spun în Numele Domnului că această biserică nu ar mai fi existat în următoarele şase luni. V-aţi fi împrăştiat ca oile. Dar în marea Sa îndurare, Domnul mi-a vorbit, iar eu am venit şi i-am spus fratelui Carlson. Totul s-a desfăşurat dintr-o dată, iar fratele Carlson este aici, aşa că puteţi să-l întrebaţi.

O, sunt atât de bucuros pentru că El este în corabie în timp de necaz! Binecuvântat să fie Numele Domnului. Aş vrea să am destule cuvinte sau să am cuvintele potrivite ca să pot exprima ceea ce înseamnă El pentru noi, dar sunt fără cuvinte. Profetul spunea: „Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” Profetul a rămas fără cuvinte şi a spus: „Îl vor numi: Minunat.” Nu mai avea alte titluri pe care să I le atribuie: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” Amin. O, lăudat să fie Domnul Dumnezeul cel tare, IaHVeH!

În mijlocul acestei idolatrii, în mijlocul tuturor acestor ismuri, în mijlocul acestei confuzii şi încurcături, noi Îl avem încă în corabie. Oh, în acest timp în care religia nu ştie în ce direcţie s-o ia, noi suntem bucuroşi să ştim că acelaşi Dumnezeu, cu aceeaşi slavă Shekinah, Acelaşi ieri, azi şi în veci, este în corabie. Nu-i de mirare că David a strigat: „…nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine în corabie.” (Psalmul 23.4). Amin.

O, ei au văzut aceasta! Au văzut atât de multe încât nu erau capabili să exprime tot. El era chiar lângă ei, iar acum este cu mult mai aproape decât a fost atunci. Este adevărat? (Amin).

„Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi… voi sunteţi în Mine şi Eu sunt în voi, până la sfârşitul lumii.” (Ioan 14.19-20).

Tu zici: „Pot să mă odihnesc pe această asigurare?”

Aşa a spus Isus.

„Şi cum pot şti?”

El a spus: „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Iată! Credeţi aceasta? (Amin). El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Cred că în timpul când vine necazul trebuie să spunem la fel ca ucenicii Săi: „Haideţi să-L trezim! Haideţi să-L chemăm în scenă!” Oh, fraţi şi surori, eu vă iubesc şi vă spun adevărul! Dacă aveţi un necaz în seara aceasta, El este aproape şi intră în scenă la o simplă mişcare a buzelor voastre. El va veni în scenă. Amin. Chemaţi-L pe Isus în scenă! Treziţi-L pe Isus, pentru că El este cu noi şi este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Ucenicii au văzut Cuvântul biblic al lui Dumnezeu adeverit de El, şi la fel L-am văzut noi, de aceea nu a fost greu să fie chemat în scenă. El stătea acolo şi aştepta să fie chemat.

Mă întreb dacă nu cumva El este chiar în inima ta şi aşteaptă să-L trezeşti. Aşa este. Oh, îmi place aceasta!

Oamenii de astăzi spun: „Dacă am şti! Dacă am fi siguri!” şi adaugă: „Aceasta este aşa şi aceea este aşa.” Dar ceea ce a spus El este Cuvântul Său; şi El şi Cuvântul Său sunt Acelaşi. Lăsaţi Cuvântul Lui să-L identifice!

Aşa a putut dovedi El că era Dumnezeu: prin faptul că a făcut lucrările pe care I le-a dat Dumnezeu să le facă. De altfel a şi spus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi!” (Ioan 10.37). Vedeţi cum L-a identificat?

Aşa te identifici şi tu. Dacă spui că eşti creştin, dar în tine nu se vede identificarea unui creştin adevărat, înseamnă că ceva este greşit. Vedeţi? „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede…” Da, domnilor. Acolo nu scrie: „Poate îi vor urma,” ci: „îi vor urma.”

O, dacă am putea realiza că El este aici cu noi, Acelaşi ieri, azi şi în veci! „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele! Nu vă voi lăsa şi nu vă voi părăsi, ci sunt cu voi până la sfârşitul lumii.” El a spus aceasta în Matei 28.20. Şi din nou: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13.5).

Cum putem fi siguri? Prin Cuvântul Lui dovedit. El vrea să-L chemăm în scenă ca să Se adeverească, aşa că haideţi să mergem să-L trezim pe Hristos în vieţile noastre.

Cum poţi să-L trezeşti pe Hristos? Crezând Cuvântul Lui. Credinţa Îl aduce în scenă. Chemaţi-L să-Şi confirme Cuvântul! Să nu vă îndoiţi şi să nu vă temeţi! Nu faceţi aceasta! Credeţi-L aşa cum este scris şi lăsaţi-L să se împlinească, fiindcă Dumnezeu vă va dovedi că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Noi slăvim un Dumnezeu invizibil!

Dacă ar urca aici pe platformă un om cu răni de cuie în mâini şi cu urme de spini pe frunte, acela nu ar fi Dumnezeu. În timpul acesta din urmă, noi am avut de-a face cu mulţi din aceştia, pentru că orice făţarnic poate face aceasta. Orice imitator, orice impostor o poate face, dar este un singur mod de a-L recunoaşte pe Isus: după lucrările Sale.

Isus nu poate fi văzut în trupul în care încearcă să se prezinte unul sau altul spunând că ar fi El. Ei sunt aceia despre care scrie: „Se vor ridica hristoşi mincinoşi şi vor face semne şi minuni…” (Matei 24.24).

El va veni într-o zi: „Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.” (Matei 24.27). Cum vom şti că El este cu noi în acea formă? Nu prin concepţii intelectuale, nici spunând: „Eu cred!” pentru că toate acestea nu înseamnă nimic. Trebuie să se întâmple ceva în tine; trebuie să vină Duhul Sfânt care este adeverirea lui Dumnezeu. Dacă spui că ai Duhul Sfânt dar nu crezi fiecare Cuvânt de aici, înseamnă că este ceva pe dos cu duhul pe care-l ai. Duhul Sfânt a scris Biblia şi El nu poate spune: „Nu am vrut să spun aşa! Aici am greşit!” Nu, nu! El este desăvârşit.

Puteţi vedea acum cum este identificat El? Dacă Biblia spune în Coloseni 1.15 că ne închinăm unui Dumnezeu nevăzut, înseamnă că Dumnezeu este invizibil. Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin”). Înseamnă că dacă vine cineva cu urme de cuie în mâini, cu fum, sânge şi altele, acela nu este Dumnezeu, pentru că noi ne închinăm unui Dumnezeu nevăzut. El a fost întotdeauna nevăzut până când S-a arătat în Isus Hristos, este adevărat? (Amin).

Acum Dumnezeul cel nevăzut Se identifică în voi, pentru că sunteţi templul Lui. „…trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi.” (1Corinteni 6.19). Aşa spune Scriptura.

Stâlpul de Foc pe care L-a văzut Moise, nu era Dumnezeul cel nevăzut, ci era slava Shekinah. Ea Îl reprezenta pe Dumnezeul cel nevăzut care era aproape.

Când Ioan L-a botezat pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeul cel nevăzut a venit jos în forma unei Lumini care semăna cu un porumbel. Aceea era Dumnezeul cel nevăzut identificat în slava Shekinah.

Când au închinat templul, în zilele lui Solomon, acelaşi Dumnezeu nevăzut a venit acolo în Stâlpul de Foc, slava Shekinah. Acel Stâlp de Foc a intrat după perdea deasupra Sfintei Sfintelor. Slava Shekinah era identificată.

Când Pavel era pe drumul Damascului, Isus Hristos cel nevăzut, S-a identificat înaintea lui, în forma slavei Shekinah, o Lumină care a orbit ochii acelui păcătos. Amin.

Aceeaşi slavă Shekinah este în seara aceasta aici, Aceeaşi ieri, azi şi în veci, reprezentându-L pe Dumnezeul cel nevăzut şi confirmând Cuvântul Său prin aceleaşi semne pe care a făgăduit că le va face. El a fost chemat în scenă.

 Acum poţi să-L chemi şi tu în scenă şi să-I spui: „Doamne Isuse, Te cred pe Cuvânt. Cred că în seara aceasta eşti aici ca să mă ajuţi pe mine. Te vreau în corabia mea; vreau ca marele Tău Duh Sfânt să vină la mine, pentru că sunt în necaz; sunt bolnav; sunt un păcătos şi vreau să vii la mine să mă ajuţi. Ştiu că aştepţi să Te chem şi o fac din toată inima.”

Haideţi să ne plecăm capetele în timp ce vom face aceasta. Fiţi respectuoşi şi rugaţi-vă ca niciodată. Toată lumea să se oprească pentru un moment şi să se gândească. Cine eşti? Ce eşti? De unde vii şi încotro te duci? N-ai vrea să ridici mâna dacă eşti un păcătos care nu-L cunoaşte pe Hristos, dar ai vrea să vină în corabia ta ca să te ajute în furtună? Ai vrea să fii amintit în rugăciune?

Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine; şi pe tine. Pe toţi din clădire. Nu vreţi să fiţi amintiţi în rugăciune şi să vi se deschidă inima? Asta-i tot. Mărturisiţi sincer şi spuneţi: „Doamne, sunt greşit, dar vreau să-Ţi aminteşti de mine.”

Doamne Dumnezeule, Tu ai văzut acele mâini ridicate, iar eu stau aici pentru ei, între Viaţă şi moarte. Îmi dau seama că în ziua judecăţii va trebui să dau socoteală pentru ceea ce fac acum, de aceea Te rog, Doamne, să îngădui să li se arate chiar acum marea slavă Shekinah şi să nu-i mai părăsească niciodată pe tot parcursul vieţii. Îngăduie ca atunci când vor trece prin furtuni sau prin orice necaz mic, slava Shekinah să fie acolo şi ei să ştie că poţi fi chemat oricând.

În Scriptură scrie că ucenicii Te-au luat cu ei în corabie. Doamne Isuse, în seara aceasta Tu eşti aici în forma Duhului Sfânt, şi Te luăm în corabia noastră, prin credinţă, Dumnezeule. Ajută-ne, Dumnezeule! Îngăduie ca slava Shekinah să ni se arate şi nouă şi să ne dea pacea.

Nu ştiu ce altceva aş mai putea face, Doamne, însă Tu ai spus că „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis…” şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine.” (Ioan 6.44,37), aşa că Ţi-i dau Ţie ca ofrande ale întâlnirii de astăzi, şi-i poruncesc Satanei să nu-i mai atingă din nou, pentru că sunt proprietatea lui Dumnezeu! Satan, ia-ţi mâinile jos de pe ei, până vor fi capabili să se împotrivească vrăjmaşului! Da, îi poruncesc vrăjmaşului să stea departe de ei! Fie ca dragostea Duhului Sfânt să-i ia în primire şi să-i conducă la botezul în apă şi cu Duhul Sfânt, pentru ca apoi să navigheze spre Împărăţia lui Dumnezeu, până la venirea şi arătarea în trup a Domnului Isus care va veni să-Şi ia Mireasa. Ei sunt ai Tăi, Tată! Fie ca marele Dumnezeu al slavei Shekinah să fie cu ei acum şi în veci, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Un moment. Acesta este primul pas. Al doilea pas după ce L-ai acceptat este mărturisirea, pentru că El este Marele Preot al mărturisirilor voastre. El nu te poate ajuta dacă nu-L accepţi mai întâi prin credinţă şi faci publică mărturia Ta că El este Mântuitorul tău. Dacă te vei ruşina de El aici şi El Se va ruşina de tine acolo; dar dacă nu te ruşinezi de El aici, nici El nu se va ruşina de tine acolo.

La încheierea adunării, cred că toţi cei care L-au acceptat pe Hristos ca Mântuitor, ar trebui să vină pe platformă şi să spună ce a făcut Dumnezeu în inimile lor.

„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5).

În seara aceasta nu am împărţit numere de rugăciune. Nici aseară nu am făcut-o, dar a trebuit să mă rog pentru bolnavi. Câţi bolnavi sunt aici? Aş vrea să ridice mâna. Dumnezeu vă cunoaşte pe toţi cei care sunteţi bolnavi sau aveţi alte probleme. Să credeţi!

Aş vrea să staţi liniştiţi pentru câteva minute, pentru că este ceva măreţ!

Dacă este prezent cineva care nu crede, îl provoc în Numele lui Isus Hristos să vină aici şi să creadă. Dacă ştie o altă cale decât aceea a Cuvântului lui Dumnezeu, vreau să-l văd făcând ceva, iar dacă nu poate, să vină şi să creadă.

Aş vrea ca toţi să priviţi aici, sau mai bine zis, în sus. Este mai bine aşa, pentru că nu vreau să vă sustragă nimic atenţia. Petru şi Ioan au zis odată: „Uită-te la noi!” Eu nu vreau să spun aceasta, ci vă invit să privim cu toţii în sus, în timp ce voi cita un alt text din Scriptură: „El este Marele Preot al mărturisirii noastre.” (Evrei 3.1). Noi ştim cu toţii aceasta, şi ştim că „El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre.” Este adevărat? (Amin).

Mă uit să văd dacă nu recunosc pe cineva din tabernacolul de acasă. Cred că am văzut-o pe sora Rosella. Da, este aici împreună cu mama sa. Sora era alcoolică, dar Domnul a vindecat-o în adunare. Cred că aproape toţi o cunoaşteţi pe Rosella şi ştiţi cum a mers în misiune şi a mărturisit peste tot. Odată a fost o alcoolică, dar acum este o creştină care a fost chemată de aceeaşi slavă Shekinah. Eşti bine, aşa-i, Rosella? (Amin).

Cred că o cunosc şi pe doamna de aici, pe cea cu mâna la gură, dar nu pot să-i pronunţ numele. Da, tu. Nu vii şi tu de la tabernacol? Eşti doamna Peckinpaugh? Ba da. În ordine.

Şi mai este în spate doamna Way, soţia bărbatului care a căzut mort în biserică, din cauza unui infarct, dar a fost readus de Domnul la viaţă. Aţi văzut pe cineva mort şi readus la viaţă în adunare? Ridicaţi mâna. Deci nu aţi văzut. Ridică-te în picioare, domnule Way. (Adunarea se bucură).

Predicam, ca şi acum, despre slava Shekinah care este prezentă şi dintr-o dată, fratele a căzut răpus de infarct şi ochii i s-au dat peste cap. Soţia lui, care este soră medicală de mulţi ani, a strigat când l-a controlat şi a constatat că i s-a oprit inima. Am liniştit audienţa, m-am dus jos şi l-am controlat şi eu, după care m-am uitat la ea şi i-am zis: „S-a dus!” I-am deschis ochii, dar erau daţi peste cap, nu mai avea puls şi am observat că a început să i se schimbe culoarea, aşa că am zis: „Doamne Isuse…” şi El a venit în scenă. Apoi a revenit la viaţă, dar era atât de slab… Dar iată că în seara aceasta stă aici ca un trofeu al harului lui Dumnezeu. Acesta este al cincilea sau al şaselea caz de persoane readuse de El la viaţă, unele după ce au fost moarte timp de şase sau şapte ore. Isus Hristos a făcut aceasta în urma rugăciunii.

Nu sunt sigur, dar cred că printre noi mai este o soră care a fost în aceeaşi situaţie, este adevărat? Acela este fratele Brown? Nu, nu cred că este el. Îmi cer scuze. În ordine.

Rugaţi-vă şi spuneţi: „Doamne Isuse, lasă-mă să mă ating de haina Ta, fiindcă ştiu că eşti Marele Preot. Fratele Branham nu mă cunoaşte, dar Tu mă cunoşti şi ştiu că dacă mă laşi să mă ating de haina Ta, voi fi bine.” Rugaţi-vă aşa.

Doamne Isuse, poate că la încheierea adunării din seara aceasta, sunt printre noi străini care nu înţeleg, dar Te rog să-i faci să ştie că mesajul este adevărat. Doamne Isuse, vino şi dă-ne aceasta. Ajută-ne să ne predăm cu toţii astfel încât şi aceşti necredincioşi sau creştini nou-născuţi, să vadă că slava Shekinah a lui Dumnezeu este aici, Lumina care a fost fotografiată şi recunoscută chiar şi de ştiinţă, aşa ca acum poate fi văzut în toate bisericile din lume. Noi credem în tine şi ştim că eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Fie ca Domnul Isus… (O soră începe să vorbească în limbi)… Lăudat să fie Domnul! El S-a identificat aici ca Cel adevărat.

Aş vrea să nu vă mai mişcaţi şi să staţi respectuoşi.

Eu nu spun că El va face ceva, dar am încredere că o va face. Şi dacă o va face, nu va adeveri aceasta Cuvântul că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci? De unde ştim noi că El este acelaşi Mesia? Prin faptul că Se identifică în Biserica Sa ca fiind acelaşi Mesia, dar cu condiţia să crezi.

Acum aş vrea să vă concentraţi atenţia în direcţia aceasta.  Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că este aici.  În Numele lui Isus Hristos, iau sub control orice duh de aici, spre slava lui Dumnezeu. Voi ştiţi ce înseamnă aceasta, aşa că vă rog să fiţi respectuoşi.

Lumina este deasupra unei femei din spate, o tânără cu rochie roz, care se roagă pentru soţul ei. El este decăzut şi stă în spate lângă stâlp. Dacă vei crede, Dumnezeu va face această minune pentru tine şi el va crede.

Lângă tine este o altă femeie care se roagă pentru soţul ei. Nu, este fratele ei care va fi primit mâine în Spitalul Veteranilor. Dacă crezi, El va lucra pentru tine.

Aici este un bărbat. Domnul să te binecuvânteze. Crede şi poţi avea ceea ce ai cerut.

Aici este un bărbat care a fost operat de cancer.  Dacă vei crede, Dumnezeu te face bine. Crezi? Domnule Wilcox , ridică-te în picioare şi acceptă vindecarea!  Tatăl ceresc ştie că nu-l cunosc pe bărbatul acesta şi că nu l-am văzut niciodată.  Nu te îngrijora, domnule. Suntem străini unul faţă de celălalt, nu-i aşa? Ridică mâna. Aşa este.

Ce este aceasta? Slava Shekinah, Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Doamna de culoare de aici, are o hernie şi complicaţii. Doamnă Burnet, crezi că Domnul Isus te va face bine? Atunci poţi avea ceea ce ai cerut. Amin. Eu nu am văzut-o în viaţa mea pe femeie.

În spate este un bărbat care suferă de astmă. Bărbatul se uită chiar acum la mine. Dacă Domnul îmi va spune cine… Domnule McGill, ridică-te în picioare şi acceptă vindecarea în Numele lui Isus Hristos. Eu nu l-am văzut în viaţa mea pe acest bărbat, dar Atotputernicul Dumnezeu îl cunoaşte.

Aici mai este un bărbat. El are un cheag de sânge în apropierea inimii. Stă în rândul din spate. Crezi că Atotputernicul Dumnezeu te va vindeca şi te va face bine? Este singura ta şansă de a trăi.

Bărbatul de la capătul rândului se roagă pentru prietenul lui din Norvegia, care suferă cu spatele. Este adevărat? Ridicăm mâna. Asta este! Tu poţi avea ce ai cerut.

Chemaţi-L! El este aici! El este în corabie! Credeţi? (Adunarea se bucură).

Ridicaţi-vă în picioare şi spuneţi: „Doamne Isuse Hristoase, Te chem. Cred şi Te chem în scenă pentru mine.” Ridicaţi mâinile aşa cum staţi şi strigaţi pentru nevoile voastre, pentru că El este aici şi S-a identificat ca Acelaşi ieri, azi şi în veci. Slavă lui Dumnezeu!

Tată ceresc, ajută-i în acest timp de nevoi.

Satan, te provoc în prezenţa lui Isus Hristos cel identificat, să-i eliberezi pe cei care au aceste batiste şi pe aceşti oameni, pentru că nu-i mai poţi ţine! Isus Hristos să te mustre! Oamenii cred că El este în corabie. El este aici, slava Shekinah este peste noi, aşa că, ieşi afară, Satan! Îţi poruncesc în Numele lui Isus, să ieşi afară! Amin.

– Amin –

Lasă un răspuns