CEL CE ESTE ÎN VOI

Îţi mulţumesc, frate Neville. Domnul să te binecuvânteze. Să rămânem în picioare şi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune. Toţi cei care doresc să fie amintiţi în rugăciune, să ridice mâinile şi să spună: „Doamne, ai milă de mine!”

Dumnezeule îndurător şi sfânt, îi aducem pe aceşti oameni înaintea Ta cu cererile pe care le au, fiindcă au cerut să fie amintiţi în rugăciune. Doamne, cu mâinile ridicate, Te rugăm să ai milă de noi, fiindcă Tu ne cunoşti şi ne-ai învăţat să ne rugăm: „vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.”

Tată, în seara aceasta cerem milă, cerem ca Duhul Sfânt să vină printre noi ca să ne aducă Evanghelia Adevărului, ca să putem crede Mesajul acestui ceas, pe care L-ai dat bisericii. Doamne, Te rugăm să ne faci o părticică din Biserica pe care ai rânduit-o pentru ultimele zile ale acestui timp. Dă-ne har şi putere în acest timp în care locuitorii Pământului sunt încercaţi. Te rugăm să ne dai Duhul Sfânt să ne conducă, ca să ne putem întâlni cu Tine în pace şi să primim Viaţa veşnică pe care au căutat-o toţi credincioşii încă de la început. Te rugăm să ne ajuţi, Doamne, fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin. Puteţi să vă aşezaţi.

 Sunt într-adevăr recunoscător pentru privilegiul de a fi cu voi în seara aceasta şi pentru harul pe care Dumnezeu ni l-a dat prin Isus Hristos. Aş vrea ca fiecare să înţeleagă Mesajul din dimineaţa aceasta. Mesajul este Adevărul şi cred că acesta este timpul în care trebuie vestit tot Mesajul. Dacă totuşi nu astăzi este acel timp, va fi cândva, dar acest timp seamănă atât de mult cu acela, încât mă simt îndemnat să vă spun la fel ca Pavel care a zis: „Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.” (Fapte 20.27). Vedeţi, totul trebuie împlinit.

Azi dimineaţă am făcut un lucru pentru care îmi pare rău: am pronunţat numele unui frate şi cred că acest lucru este greşit. Nu trebuia să fac aceasta. De fapt, eu nu spun niciodată numele unei persoane. Acum aş vrea să-l văd şi să vorbesc cu el, deoarece cred că este un om bun care a predicat Evanghelia chiar de la amvonul acesta. Este vorba de fratele David duPlessis. Eu n-am vrut să-¡ spun numele şi îmi pare rău că am făcut-o, fiindcă este fratele nostru şi îl iubesc.

Dar să vă spun despre ce este vorba. El a vorbit odată pentru mine în timpul adunărilor; a predicat chiar de la amvonul acesta, iar fratele lui, Justus, a fost traducătorul meu în Africa de Sud. Ei fac parte dintr-o familie bună de penticostali. Cred că David a fost preşedintele Adunărilor şi a Conferinţelor penticostale din toată lumea. Apoi, a venit în Statele Unite, s-a stabilit în Texas şi a început să predice în diferite locuri împreună cu Gordon Lindsay. Dar este un loc în care cred că fratele nostru scump a greşit, iar acela este că a început să amestece lucrurile şi încet, încet, a devenit o organizaţie ca oricare alta. Ei nu au rămas penticostali, ci au început să amestece învăţătura penticostală cu alte învăţături luate din locurile în care au predicat.

Eu cred că fratele duPlessis cunoaşte Scriptura şi ştie că atunci când vede o fecioară neînţeleaptă alergând să cumpere untdelemn, timpul este deja târziu. Amintiţi-vă că atunci când acele fecioare au venit să cumpere ulei, nu mai era ulei. Aşa spune Scriptura. Ele au venit şi ¡-au zis Bisericii: „Daţi-ne şi nouă ulei!” Este posibil ca aceste fecioare să sară în sus şi-n jos, să vorbească în limbi sau să facă orice altceva, dar Cuvântul Domnului spune că nu au primit untdelemn, iar din cauza aceasta a rămas în întunericul de afară, acolo unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Dar Mireasa aleasă, fecioara înţeleaptă a lui Dumnezeu este luată deja sus, pentru că avea untdelemn în candela sa.

 Unii oameni iubesc faima şi le place să se dea în spectacol, iar când vedeţi aşa ceva, credeţi că Dumnezeu este acolo, dar de multe ori, acolo este diavolul, nu Dumnezeu. Isus a avut ocazia să meargă înaintea lui Irod; El a putut merge înaintea multora, dar toţi voiau să-L folosească doar pentru spectacol. Înţelegeţi? Aceste lucruri sunt o ruşine, de aceea vă spun, penticostalilor: nu le mai faceţi, ci ieşiţi afară! Doamne, ţine-mă umil şi neînsemnat pentru ca Tu să ne poţi descoperi Adevărul. Înţelegeţi? Eu nu vreau să fac acele lucruri; nu vreau reflectoare, lumini sau altceva sclipitor din lume, ci vreau să rămân cu Cuvântul! Mă gândesc la Conciliul Ecumenic care este legat de Vatican. Credeţi cumva că ar putea fi legat de Cuvânt? Nicidecum! El poate fi una cu o organizaţie, dar niciodată cu Cuvântul. Înţelegeţi? Aceasta înseamnă că pentru noi nu există nici un compromis. Într-o organizaţie, totul este la fel, toţi sunt o apă şi un pământ, toţi merg mână în mână, mamă şi fiică, de aceea când vine vorba de Cuvânt, eu sunt împotriva metodiştilor, baptiştilor, prezbiterienilor,  aşa cum sunt împotriva catolicismului, pentru că el este mama, iar celelalte sunt fiicele şi toate sunt împotriva Cuvântului. Cuvântul este totul, iar eu voi rămâne la El.

Acest frate scump şi soţia lui sunt prietenii mei. Cred că mulţi dintre voi aţi văzut revista în care se relata că el şi-a lăsat soţia. Ce s-a întâmplat? Cineva ¡-a spus ei că arată ca Jacqueline  Kennedy, aşa că şi-a tăiat părul şi şi-a făcut o coafură modernă. Ce înseamnă aceasta? Că ea doreşte să fie la fel ca lumea… Atunci când un bărbat bun se căsătoreşte cu o femeie rea, ori devine ea o femeie bună, ori se strică el. Spune-mi care este anturajul tău, iar eu îţi voi spune cum eşti tu. Vedeţi? Păsările de acelaşi penaj, zboară împreună. Îndepărtaţi-vă de tot ceea ce este strălucitor!

Eu şi fratele Sothmann am coborât într-o mină care se afla în munţii dintre Arizona şi New Mexico şi am luat de acolo o bucată de ceva care arăta ca aurul. Singura modalitate prin care îţi puteai da seama că nu era aur era faptul că sclipea mai tare decât aurul, pentru că aurul nu sclipeşte, ci străluceşte. Ceea ce am găsit eu se numeşte „aurul proştilor” sau pirită şi nu valorează mai mult decât piatra în care era. Oamenii de ştiinţă spun că apa şi acizii nu au ajuns acolo atât de mult încât să consolideze acel minereu şi să ducă la apariţia aurului, aşa că sclipeşte tare, dar nu are compoziţia chimică a aurului. Aşa se întâmplă şi printre creştini: unii sclipesc ca Hollywood-ul, dar biserica adevărată străluceşte prin cunoaşterea Evangheliei.

Billy mi-a spus că o soră a cumpărat revista Life, a decupat din ea fotografia în care au fost surprinşi cei şapte îngeri şi mi-a trimis-o aici. Aceasta este fotografia. După ce mi-au adus mesajul lor, îngerii s-au retras în formă de piramidă, aşa cum v-am spus cu trei luni în urmă. Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin!”). Unul dintre acei îngeri s-a remarcat în mod deosebit.

 Numai Dumnezeu putea face aceasta. Mulţi oameni spun că „Această persoană este o umbră a morţii, o umbră neagră.” Unii oameni nu pot vedea şi înţelege nimic, în timp ce alţii, chiar dacă umblă cu tine, când vine vorba de credinţă nu pot crede din tot sufletul şi cu toată fiinţa lor. Dar, vreau să ştiţi că acesta este ultimul timp în care Dumnezeu ne spune adevărul, fiindcă totul se sfârşeşte. Astfel, El confirmă totul atât duhovniceşte, cât şi ştiinţific.

Când eram copil am spus că Stâlpul de Foc arăta ca o stea. Câţi dintre voi îşi amintesc că în vechime, Stâlpul de Foc era numit Stea? În cele din urmă avem şi o fotografie făcută cu El. O am chiar aici. Stâlpul de Foc se află în colţul acesta, ceea ce arată că şi ştiinţa a dovedit că El este adevărat. Pot să vă spun că şi oamenii au umbre peste ei. Eu am întâlnit o femeie căreia El ¡-a spus: „Peste tine este o umbră neagră. Tu ai cancer, iar umbra care se vede este umbra morţii.” În sală era o femeie fotograf, iar când a auzit ce am spus, a făcut o fotografie cu bolnava. Poate este prezentă printre noi şi poate depune mărturie, fiindcă în fotografie, femeia apărea cu o umbră neagră asupra ei. Vedeţi, aceasta este dovada ştiinţifică a Adevărului. Imediat după ce a fost pronunţată vindecarea femeii bolnave, fotografa a făcut o altă fotografie şi umbra aceea nu mai era asupra ei. A fost lentila lovită de ceva atunci când femeia era bolnavă? Sau a fost ceva pe lentilă când ea a fost vindecată? Eu v-am spus că Îngerul Domnului este aici. Am crezut că fratele Fred este aici, dar l-am confundat cu altcineva pentru că îl văd acolo. El era cam la două mile depărtare de mine când s-a întâmplat evenimentul acela, dar a auzit zgomotul exploziei şi a simţit cutremurul care a prăvălit pietrele la vale. Este adevărat, frate Fred? Acolo erau îngerii care au fost trimişi cu mesajul şi iată-¡ aici, în fotografie, aşezaţi în formă de piramidă, aşa cum v-am spus că vor sta înainte de-a avea loc întâlnirea. Fotografia a fost cercetată de mai mulţi experţi înainte de-a ajunge în revista Life şi este dovada ştiinţifică a Adevărului, aşa că nimeni nu mai poate pune sub semnul întrebării cele întâmplate. Noi avem o dovadă ştiinţifică şi spirituală că Adevărul vorbit a devenit realitate. Mesajul conţinut de cele şapte Peceţi, care au închis Noul Testament şi l-au sigilat, este Mesajul conţinut de întreaga Biblie. Acesta este adevărul. Noi ştim aceasta din scrierile profeţilor, din dovada ştiinţifică primită şi din Cuvânt, acestea trei mărturisind că acesta este Adevărul. Noi ştim că am ajuns la sfârşitul timpului. Nu ştim cât suntem de departe, deoarece Domnul nu ne-a spus când va fi venirea Lui, dar ne-a spus că va veni ca un hoţ.

Prieteni, frate şi soră, haideţi să ne pregătim! Haideţi să fim severi cu noi înşine. Lumea va merge înainte şi nu va şti că a avut loc răpirea. Mai mult, uşile harului vor fi deja închise, dar predicatorii vor continua să predice salvarea, oamenii se vor căi şi lucrurile se vor desfăşura aşa cum se desfăşoară de obicei. Aşa s-a întâmplat şi în alte timpuri şi aşa va fi şi acum. Răpirea va fi atât de rapidă încât nimeni nu va observa că Mireasa nu mai este pe pământ. Nimeni nu va şti nimic şi nu-şi va da seama că Mireasa a fost deja răpită. Rămâneţi în rugăciune! Rugaţi-vă şi pentru mine, pentru că şi eu mă rog pentru voi. Noi nu ştim când va fi ceasul acela, dar credem că va fi în curând. Nu căutaţi lucruri senzaţionale, ci rămâneţi la Scriptură şi rugaţi-vă!

Billy mi-a trimis un bilet în care îmi spune că este cineva care doreşte să-şi aducă copilaşul la binecuvântare. Dacă este adevărat, îi rog pe părinţii copilaşului să ridice mâna. O, este vorba de doi bebeluşi. Vă rog să-¡ aduceţi aici. O rog pe sora de la pian să se apropie. Aş vrea să nu rămână nimeni pe dinafară, pentru că acesta este un serviciu deosebit. Dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară pe vremea aceasta voi fi la New York, fiindcă vom merge pe câmpul de luptă ca să luptăm în „marea luptă a credinţei”.

Vino aici în faţă, soră, şi îmi voi pune mâinile peste ei. Câţi dintre voi vă veţi ruga pentru mine? (Adunarea spune: „Amin!”). Cu ajutorul Domnului, duminică mă voi întoarce şi voi fi din nou aici. Aş vrea să vă mulţumesc pentru bunătatea voastră. O doamnă, nu ştiu cine anume, mi-a trimis bomboane şi aş vrea să-¡ mulţumesc. Am primit o cutie de bomboane şi nişte jeleuri delicioase. Poate vă gândiţi că aceste lucruri mărunte nu înseamnă mult, dar nu este aşa. Am observat că mulţi dintre voi îi daţi daruri şi lui Billy Paul, iar eu apreciez aceasta. Domnul să vă binecuvânteze. Şi dacă eu apreciez aceasta, gândiţi-vă cât de mult le apreciază El care a spus: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” (Matei 25.40). Înţelegeţi? Veţi primi milă atunci când aveţi şi voi milă.

Bebeluşii sunt aici. După binecuvântare, aş vrea să cântăm cântarea: „Aduceţi-¡ la Mine!” O, Doamne, iată-l pe primul bebeluş! Mă priveşte cu nişte ochi căprui şi mă întâmpină cu un zâmbet frumos. Este o fetiţă. Cum se numeşte? (Mama spune: „Sharon Rose.”). Sharon Rose este un nume frumos. (Frate Branham, am numit-o ca pe fiica ta). Ca pe fetiţa mea care a plecat. (Am numit-o aşa încă înainte de a se naşte). Aţi numit-o aşa înainte de a se naşte. Deci, dacă avea să fie fetiţă, urma s-o numit Sharon Rose. (Eram siguri că va fi fetiţă). Aţi ştiut aceasta? Nu ştiu dacă ştiţi sau nu, dar dacă soţia mea ar fi aici, cred că ar leşina, fiindcă şi fetiţa mea a purtat la binecuvântare o rochiţă ca aceasta. Domnul să o binecuvânteze cu Viaţă veşnică. Care este numele ei de familie? (Mama spune: „Goodman.”). Sunteţi de aici? Suntem din Chicago. Chicago. Domnul să vă binecuvânteze, frate şi soră Goodman.

Şi micuţa mea Sharon arăta ca fetiţa aceasta. Cred că nimeni de aici nu seamănă cu ea. Avea ochii căprui ca mama ei şi părul negru. Câte luni are fetiţa? (Mama ei spune: „Cinci luni.”). Cinci luni. Fiica mea avea opt luni când a luat-o Domnul la El. La puţin timp după aceea, am văzut-o din nou. Voi ştiţi povestea. Numele Sharon Rose vine din Cuvânt, doar am inversat cuvintele: „the Rose of Sharon”, „Trandafirul din Saron,” şi am obţinut acest nume. Dar Domnul a avut nevoie de ea la altarul Său şi a luat-o. Înţelegeţi? Însă într-o zi voi fi din nou cu ea. Domnul s-o ajute pe fetiţa aceasta să trăiască viaţa pe care fetiţa mea nu a avut-o aici pe pământ şi să fiţi cu toţii acolo sus, aşa cum vom fi şi eu şi fetiţa mea. Ce faci, fetiţo? Noi vorbim despre lucruri frumoase aici. Uitaţi-vă la ea: este numai un zâmbet.

Să ne plecăm capetele. Doamne Isuse, eu am în braţele mele o comoară, pe micuţa Sharon Rose. Doamne, Tu ştii ce am în inimă, aşa că nu mai trebuie să pronunţ. Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu care oferă aceste comori inimilor noastre. Binecuvântează familia Goodman, Doamne, şi fă-o să se simtă onorată că are o asemenea comoară în casa lor. Fie ca ea să rămână în casa lor, iar dacă va mai fi un mâine şi va creşte, ajut-o să fie o femeie onorabilă. Doamne, acum facem aşa cum ne-ai învăţat Tu atunci când ai spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine,” apoi ¡-ai luat în braţe şi ¡-ai binecuvântat. Părinţii aceştia şi-au adus copilaşul la mine, slujitorul Tău, fiindcă Tu le-ai poruncit slujitorilor Tăi să ducă mai departe ceea ce ai început Tu. Aici sunt slujitorii Tăi, fratele Neville, fratele Capps şi eu, şi o predăm pe Sharon Rose pe braţele Tale şi Ţi-o închinăm, în Numele lui Isus. Amin.

Domnul să vă binecuvânteze. (Sora Goodman spune: „Frate Branham, noi mai avem încă patru copii acasă. Două fete şi doi băieţi.”). Încă patru copii pe lângă acesta? (Da). Ce frumos! Domnul să vă binecuvânteze, frate şi soră Goodman, şi s-o binecuvânteze şi pe micuţa Sharon.

Mai avem un copilaş. Este vorba despre Arnett. (A fost numit după tine). Da? William Arnett. (James William Arnett). O, ce băiat drăguţ! Noi avem deja ceva în comun pe lângă numele noastre: ne aranjăm părul la fel. Mă întreb dacă-l pot ţine în braţe? (Da, s-ar putea să te lase).Nu ştiu ce să zic… Jimmy, noi suntem prieteni adevăraţi, ştii aceasta nu-¡ aşa? În ordine. Să ne plecăm capetele.

Doamne Isuse, Tu ai binecuvântat această casă cu acest băiat minunat, iar eu te rog să-¡ binecuvântezi pe părinţi şi pe cei dragi. Ei sunt creştini şi tu ştii că s-au luptat pe această cale. Tu ştii, Doamne, că bărbatul acestei case s-a luptat cu duhul de fumat, iar într-o zi a venit „Aşa vorbeşte Domnul!” El a fost ca femeia aceea care a insistat până a primit ceea ce a dorit. După ce şi-a pierdut locul de muncă, el a mers la mai multe interviuri şi a aşteptat mult, dar într-o dimineaţă a primit vestea că are un loc de muncă, fiindcă a crezut că va putea obţine unul. Acum, el l-a adus aici pe copilaşul său, fructul unirii dintre el şi soţia sa, ca să fie binecuvântat. Eu îl binecuvântez pe micuţul James William Arnett, în Numele lui Isus Hristos. Doamne, dă-¡ o viaţă lungă acestui copilaş, fă din el un bărbat demn de Evanghelia Ta şi ajută-l să fie alături de cei dragi în Împărăţia care va veni. Noi, slujitorii Tăi, ne punem mâinile peste el şi îl predăm Domnului Isus pentru a fi cu el de-a lungul vieţii lui pământeşti. Amin.

Domnul să te binecuvânteze, frate. Mai sunt încă doi copilaşi. În ordine. Acest copilaş se numeşte… (Fratele Arnett spune: „El este Al.”) Alfrad, Al şi Martha. O, vă rog să-¡ arătaţ¡ adunării. Vreau să-¡ vadă şi fraţii, deoarece cred că atunci când sunt mici, copilaşii sunt foarte drăguţi. Să ne întindem mâinile peste ei.

Atotputernicule Dumnezeu, noi, slujitorii Tăi, ne întindem mâinile peste aceşti copilaşi, care sunt fratele şi sora copilaşului care a fost binecuvântat adineauri. Ne punem mâinile peste ei, deoarece dorim să-i încredinţăm şi să-¡ predăm în mâinile lui Isus Hristos, ca să-L poată sluji în viaţa lor pe acest pământ. Noi facem aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin. Domnul să vă binecuvânteze, Al şi Martha. Soră, mă bucur să te văd din nou. Domnul să fie cu tine.

O, acest copilaş este foarte cuminte! Şi eu obişnuiam să-mi aranjez părul aşa. Cum se numeşte? (Tatăl lui spune: „Terrell Keith Walker.”). Terrell Keith Walker. Ce băiat drăguţ! Mă întreb dacă aş putea să-l iau în braţe? Eşti un băiat cuminte, aşa-¡? O, cu siguranţă eşti un băiat drăgălaş, Herrell! (Mama lui spune: „Numele lui este Terrell). Da, Terrell.

Atotputernicule Dumnezeu, îl punem pe acest copilaş din mâinile părinţilor lui în mâinile lui Isus Hristos. Micuţule Terrell, ne punem mâinile peste tine pentru a te preda Domnului Isus, deoarece mama şi tatăl tău doresc să te încredinţeze Lui, ca să creşti sub protecţia Domnului Isus. Doamne, Te rugăm să faci din copilaşul acesta un slujitor al Scripturii, fiindcă ne punem mâinile peste el ca să-l predăm Domnului Isus. Amin.

Domnul să te binecuvânteze, frate Walker. Ea este sora Walker? (Sora spune: „Da, domnule.”). Este foarte bine. Aveţi un copil frumos, Domnul să-l binecuvânteze. (Fratele Gramby vorbeşte cu fratele Branham). În ordine, domnule. (Fratele Gramby continuă să vorbească). Da. (Frate Branham, te-ai rugat pentru ea când s-a născut. Fetiţa s-a născut cu un nodul pe obraz, dar după ce te-ai rugat pentru ea, a dispărut imediat). Aceasta este fetiţa fratelui Gramby. Ea s-a născut cu un nodul pe faţă, dar după ce m-am rugat pentru ea, a dispărut imediat. Acum, părinţii doresc să ne rugăm şi pentru ea. Sunteţi creştini? (Nu, nu suntem). Părinţii fetiţei nu sunt creştini şi se tem că Satan va încerca să-¡ facă rău, de aceea doresc să fie îndepărtat orice rău. Să ne rugăm.

Doamne Dumnezeule, copilaşul acesta stă aici, la acest altar… Tu ţi-ai arătat mila faţă de el atunci când ai îndepărtat tumoarea aceea care arăta ca un nodul, un duh rău care încerca să-¡ ia viaţa. Doamne, poate fetiţa aceasta este o fiică a Ta, iar Satan, văzând aceasta, încearcă să zădărnicească planul Tău. Acesta este motivul pentru care îi poruncim Satanei, în Numele lui Isus Hristos, să-şi ia mâinile de peste această fetiţă, deoarece o predăm în mâinile lui Isus Hristos, pentru gloria lui Dumnezeu. Amin.

Frate Gramby, du-te şi crede. Copila este prea mică să aibă credinţă, dar este eliberată.

Eu Îl iubesc. Voi Îl iubiţi? (Adunarea spune: „Amin!”). El este minunat.

Am promis că în seara aceasta vă ţin până la 8.30, ceea ce înseamnă că mai am o jumătate de oră. Mă bucur să-l văd pe fratele Dauch. Nu ştiu unde s-a dus celălalt bărbat, dar în dimineaţa aceasta era aici un bărbat care semăna foarte bine cu fratele Dauch, aşa că ¡-am întrebat: „Care dintre voi este fratele Dauch?” M-am uitat înainte şi înapoi, dar era foarte cuprins de Mesaj. Frate Dauch, eşti tot aşa cum te ştiam. Mă bucur că eşti în aceeaşi condiţie fizică. Recent, m-a sunat cineva din Tucson şi m-a rugat să mă rog pentru el din nou, deoarece ¡ s-a întâmplat ceva. Cred că fratele Dauch are nouăzeci sau nouăzeci şi unu de ani. La vârsta aceasta, corpul uman începe să dea înapoi, însă „De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea.” (Psalmul 34.19). Uneori, când trupul ajunge într-o asemenea stare încât nu mai poate, eu ştiu că este o Mână care îl susţine; şi chiar dacă într-o zi va mai rămâne numai o mână de ţărână din el, Domnul a promis că-l va ridica din nou în zilele din urmă. Eu Îi sunt atât de recunoscător Domnului pentru aceasta!

Mi-l amintesc pe fratele Dauch, când a venit aici în bazin să fie botezat în Numele lui Isus Hristos. Fratele nu avea haine pentru botez, dar voia să facă acest pas, iar Domnul Şi-a arătat mila faţă de el. Mă gândesc că au trecut douăzeci de ani de atunci, iar el este încă aici deşi a avut un atac de cord. Vedeţi, acesta este harul. Domnul l-a ridicat, deşi chiar şi medicul care l-a tratat şi care este evreu, mi-a spus pe holul spitalului că nu-şi va mai reveni niciodată. Vedeţi cât de adâncă este dragostea Sa? Oh, Doamne, cât de mare este dragostea Ta!

Aici avem câteva batiste peste care ne vom ruga în câteva minute. Aş vrea să vorbesc puţin despre credinţă, apoi vom vedea cum ne va călăuzi Domnul în Cuvântul Său, fiindcă cel mai bun lucru este să lăsăm totul în mâinile Lui. O, noi vom sta cu El în locurile cereşti! După ce am ieşit de la Blue Boar, am vorbit cu câţiva prieteni şi ¡-am întrebat: „Veţi rămâne şi la serviciul pe care-l voi ţine?”

„Da, vom rămâne,” au răspuns ei.

„Atunci s-ar putea să conduceţi până la ora 12.00 sau 1.00.” Ei se aşteaptă să ajungă acasă în jurul orei şase dimineaţa. Gândiţi-vă că şi ei sunt oameni şi obosesc la fel ca mine. Ei trebuie să meargă până în Tennessee. Domnul să-¡ binecuvânteze.

Am atât de multe lucruri să vă împărtăşesc, dar ele ar umplea tot timpul pe care îl am la dispoziţie. Cum nu am ocazia să vă văd foarte des, mi-ar face plăcere să stau mai mult şi să vorbesc cu voi, dar dacă nu voi reuşi să vă spun tot ceea ce doresc, le voi spune păstorilor şi fraţilor voştri cu care mai am ocazia să vorbesc. Unii dintre ei au anulat serviciile pe care le ţin, deoarece doresc să vorbească cu mine anumite lucruri.

Fratele Jackson ne-a adus în dimineaţa aceasta o tălmăcire frumoasă a vorbirii în limbi pe care a avut-o un alt frate, întărind şi confirmând că în spatele celor spuse se afla Domnul. Aţi observat? El nu ne-a zis că cele spuse au fost bune sau rele, ci ne-a avertizat pe toţi să rămânem şi să ascultăm. Înţelegeţi?  Fratele Junior a fost în dimineaţa aceasta aici, pentru că şi-a anulat serviciul; şi am înţeles că şi alţi fraţi, de la alte biserici de aici din Sellesburg, au făcut aceasta.

În această dimineaţă a fost aici şi fratele Ruddell, dar nu ştiu dacă au rămas şi acum. Da, sunt aici. Domnul să te binecuvânteze, frate Ruddell. Nu vă pot exprima ceea ce simt, dar când vom ajunge acolo sus, voi sta cu voi şi atunci vom avea timp să povestim. Acum, când secerişul este mare şi lucrătorii aşa puţini, să ne afundăm în Cuvânt deoarece s-ar putea să fie vreun păcătos printre noi. Poate este cineva a căzui viaţă se va schimba în seara aceasta. Amintiţi-vă că după răpire nu va mai fi invitat înăuntru nici un om. Vă rog să mă ascultaţi foarte atenţi în timp ce voi citi din Scriptură. Dumnezeu a scris, încă înainte de întemeierea lumii, numele tuturor celor salvaţi în Cartea Vieţii Mielului. Câţi dintre voi ştiţi aceasta? Aşa spune Scriptura. În zilele din urmă, Antihristul va fi atât de aproape de Adevăr, de Biserica adevărată, la fel ca Iuda de Isus, încât dacă ar fi cu putinţă  ¡-ar înşela chiar şi pe cei aleşi. Dar nici un om nu poate veni la Isus dacă nu este chemat de Dumnezeu. Şi tot ce I-a dat Dumnezeu, va veni la El, iar când şi ultimul scris în Carte se va întoarce la El…

Vedeţi, în epoca luterană, El ¡-a scos afară; în epoca lui Wesley a făcut la fel, şi acelaşi lucru s-a întâmplat în epoca penticostală, aşa că ei au evadat şi astfel nu vor fi judecaţi împreună cu lumea, ci vor fi răpiţi. Şi când va fi salvat şi ultimul nume care a fost scris în Cartea Vieţii Mielului, lucrarea Lui se va termina. Atunci El va păşi în faţă şi va revendica ceea ce a salvat. Aceasta ne face inimile să sângereze! Dar dacă timpul ar continua încă o mie de ani, El n-ar mai găsi pe nimeni să salveze. Numai cei al căror nume a fost scris în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii, vor fi salvaţi. Cine sunt aceia? Nu ştiu. Acest lucru nu-l ştie nimeni afară de Dumnezeu. Eu cred că numele fiecăruia dintre noi se află în această Carte. Astfel, dacă numele meu este scris în Carte, voi fi acolo, dar dacă nu este scris, nu voi fi. Vedeţi? Totul este la latitudinea lui Dumnezeu. „Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.” (Romani 9.16). Înţelegeţi?

Acum să ne apropiem de Cuvânt, cu respect şi sinceritate. Cred că aceasta este poziţia corectă pe care trebuie s-o avem: să fim respectuoşi şi sinceri.

Am văzut mărturiile oamenilor care au apărut la televizor la adunarea lui Billy Graham. Eu nu am nimic împotriva acestui bărbat, pentru că în seara aceea a predicat un mesaj minunat acolo în California. A predicat acelaşi lucru despre care am vorbit şi eu aici, cu puţin timp în urmă, din Daniel: „Cântărit, cântărit şi găsit uşor.” Câţi dintre voi aţi văzut aceasta? Cred că mulţi. I-aţi văzut pe oamenii aceia care au venit pe intervale mestecând gumă, răzând şi dându-şi pumni unii altora. Vedeţi voi, dacă ai atitudinea aceasta, înseamnă că nu îţi pare rău că ai păcătuit, fiindcă aşa cum a zis şi Billy Graham: „Este vorba de luarea unei decizii.” Iar o decizie ca aceea nu înseamnă nimic, fiindcă trebuie să-ţi pară rău că ai păcătuit şi să refuzi s-o mai faci în continuare.

Billy a mai spus: „Se dovedeşte că din treizeci de mii de convertiţi pe care ¡-ai lăsat când ai plecat, după un an nu mai găseşti nici treizeci.” Zilele trecute când am vorbit cu el, mi-a zis: „Ce s-a întâmplat cu New York-ul? Am avut o adunare acolo şi ce s-a întâmplat? Păcatul este mai rău decât oricând.”

Şi va fi din ce în ce mai rău. Nu va exista o căinţă la nivel naţional, ceea ce înseamnă că naţiunea este pierdută. Veţi mai rămâne doar voi, indivizii, dar în curând şi aceasta se va încheia. Vă rog să vă notaţi aceasta, pentru că nu o spun eu, fratele Branham. Păcatul va deveni din ce în ce mai rău, iar într-o zi, cerul va fi acoperit de focul care va cădea pe Pământ, aşa că Pământul va arde degajând o căldură insuportabilă. Dar în ziua aceea, cei salvaţi nu vor fi aici, ci vor fi plecaţi demult.

În continuare voi citi din Marcu 11.12-26, din 1Ioan 4.4 şi din Matei 28.20.

Acum aş dori să citesc din Marcu 11.12-26. Vă rog să ascultaţi cu atenţie ceea ce voi citi. Acest text ne va servi ca mărturie şi ca îndemn, apoi vom vedea ce ne va descoperi Domnul. Vă rog să rămâneţi liniştiţi şi să vă rugaţi:

„A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit.

A zărit de departe un smochin care avea frunze şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.

Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.

Au ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei.

Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.

Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile”? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”

Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura Lui.

Ori de câte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.

Dimineaţa, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.”

Minunea a avut loc în decurs de douăzeci şi patru de ore, după ce El a spus: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Astfel, a doua zi, smochinul era uscat.

„Petru şi-a adus aminte de cele petrecute şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.”

Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.”

De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.

Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.

Dar, dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.”

 Vedeţi, aceasta este condiţia.

Acum aş dori să citesc din 1Ioan 4.4:

„Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.”

 Aş vrea să mai citesc o dată: „Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit (Aici se referă la Antihrist), pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” Vedeţi, aici este folosit de două ori pronumele personal „el”: „el”, „cel ce este în lume”  şi „El”, „Cel ce este în voi.” Deci: „El, Cel ce este în voi, este mai mare decât el, cel ce este în lume.”

Acum vom citi şi din Matei 28.20:

„Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”

În seara aceasta aş vrea să folosesc ca titlu al predicii mele, cuvintele: „Cel ce este în voi”. De aici aş vrea să zidesc credinţa pentru serviciul de rugăciune. Aşa cum v-am mai spus, aş vrea să vă prezint evenimentele care au avut loc. Mie îmi place să vin în biserică şi să vi le spun vouă, iar dacă doresc să le asculte şi alţii, pot lua aceste casete. La evenimentul despre care vreau să vă vorbesc, au fost martori mai mulţi fraţi creştini.  Unul dintre cei prezenţi a fost fratele Banks Wood, apoi a fost fratele David Woods, fratele Evans şi fiul său, Ronald, diaconul nostru, fratele Wheeler şi fratele Mann. Este aici fratele Mann din New Albany? El este un predicator metodist pe care l-am botezat în Numele lui Isus Hristos şi a fost de faţă când s-a întâmplat ceea ce vreau să vă povestesc.

Eu am avut de multă vreme o povară pe inimă. Mă simţeam ca şi cum aş fi făcut ceva rău, aşa că mi-am cercetat viaţa ca să văd ce era în neregulă. Am zis: „Doamne, dacă am făcut ceva rău, Te rog să-mi arăţi ce am greşit, ca să pot îndrepta acel lucru.” Dar pentru că nu mi s-a descoperit nimic, mi-am zis: „Oare am rănit pe cineva? Oare am lăsat ceva nefăcut? Oare citesc îndeajuns? Oare mă rog destul?” Am început să citesc şi să mă rog, apoi ¡-am zis din nou: „Doamne, descoperă-mi ce am făcut rău. Oare am rănit pe cineva, undeva? Dacă am făcut aceasta, Te rog arată-mi şi îmi voi îndrepta greşeala, fiindcă nu vreau să am această povară. În ultimii cinci ani am avut o mare povară pe inimă, de aceea am mers în munţi, am mers pe malul mării şi m-am rugat, dar povara aceea nu mă părăsea. M-am gândit la tot ce am făcut şi încercam să-mi dau seama dacă am greşit undeva, însă starea aceea continua să persiste şi mă simţeam ca un rob. Dar vreau să vă mărturisesc că starea aceasta m-a părăsit în dimineaţa aceasta când a venit Mesajul. Oare Domnul a ţinut lucrul acesta până în dimineaţa aceasta? Nu ştiu. Toate aceste lucruri erau doar în mintea mea şi voi nu vă puteţi imagina ce este în inima unui om când trebuie să meargă mai departe cu aceasta. Tot timpul te gândeşti la ce se va întâmpla şi că unii oameni vor crede asta sau cealaltă, fiindcă ştiţi cum este: unii te cred, iar alţii nu. Dar deşi te confrunţi cu asemenea situaţii, tu trebuie să mergi mai departe.

Cum poţi spune unele lucruri fără să-¡ răneşti pe alţii? Cum poţi să le spui fără să aibă un efect negativ? Cum poţi să le spui totul fără ca oamenii să creadă că ai ceva împotriva lor, şi că de fapt îi iubeşti? Cum poţi să le prezinţi totul? Poate mă veţi trata cu asprime pentru că nu v-am spus tot Adevărul? Înţelegeţi? Toate acestea mă agită şi mă tulbură.

Am venit din Arizona ca să mă întâlnesc cu câţiva fraţi care mă însoţesc în fiecare an la vânătoare în Colorado. Unii oameni m-au întrebat: „De ce mergi la vânătoare? Ce te determină să vânezi?” Vedeţi voi, aici îmi umplu „rezervorul”, iar acolo mi-l golesc. Eu nu merg acolo numai ca să împuşc animale. De altfel, mulţi dintre fraţii care merg cu mine ştiu că parcurg zeci de kilometri fără să împuşc nimic. Nu mă ating de nimic. Nu demult, am început să vânez pentru un om de afaceri creştin. El venea şi îmi spunea: „Billy, adu-mi un bivol, o căprioară, un elan sau altceva,” iar eu mergeam în pădure şi vânam. Domnul mă ajuta şi găseam animale destul de frumoase, dar ei stăteau în jurul vânatului şi vorbeau despre afaceri.

Apoi, Domnul mi-a spus să nu mai fac aceasta. Eu mă simţeam rău când vânam şi ¡-am promis Domnului că n-o voi mai face. Mi-am zis: „Dacă cineva va avea nevoie de un animal vânat, voi vâna, dar dacă nimeni nu are nevoie de el, n-o voi mai face.” Foarte mulţi oameni preferă carnea de vită, aşa că de ce aş continua să vânez? Lăsaţi animalul să trăiască, dacă nu aveţi de gând să-l mâncaţi!

Astfel, am decis să merg singur în pădure, iar dacă voi fi totuşi însoţit de cineva, va şti de la început că nu voi răni nici un animal. Merg acolo singur sau însoţit de fraţi, dar o facem doar pentru a avea părtăşie seara sau ca să ne rugăm. Au mai fost şi alţi predicatori acolo. De exemplu, anul acesta a fost şi fratele Palmer. Cred că l-am văzut şi mai devreme. Da, eşti aici, frate Palmer. Parcă l-am văzut şi pe fratele Bob Lambert în dimineaţa aceasta. Cred că este tot aici, şi la fel copiii fratelui Martin. Frate Martin, m-ai sunat zilele trecute pentru vindecarea unui frate predicator, şi a fost vindecat. Eşti aici? Este aici fratele pentru care m-am rugat zilele trecute la telefon? Am uitat numele lui, dar era din Arkansas. M-a sunat soţia lui, pentru că fratele era pe moarte şi avea temperatură foarte mare. Este vorba de bărbatul care a fost chemat la Little Rock, la întâlnirea de la Hot Springs. Oare este aici? Este un bărbat bine şi cred că se va ridica dacă este aici. I-am uitat numele. (Cineva spune: „Fratele Blair.”). Frate Blair…

El stătea în audienţă la întâlnirea de la Little Rock. Câţi dintre voi aţi fost la întâlnirea de la Hot Springs, atunci când ¡-am spus acelui bărbat că diavolul încearcă să spună prin el că eu sunt un profet fals? Şi bărbatul a recunoscut că era adevărat. Vedeţi ce face diavolul? Acel bărbat nu mergea la medici pentru că nu avea încredere în ei, dar Satan a ştiut că urma să fie lovit de acea boală şi că putea să-l omoare chiar atunci, aşa că a încercat să se folosească de el ca să mă calomnieze pe mine. Dar Duhul Sfânt ¡-a spus să nu facă aceasta.

În seara următoare, soţia lui m-a sunat şi mi-a spus: „Frate Branham, cred că este pe moarte! Are friguri, febră şi aproape că şi-a ieşit din minţi. Ultimul lucru pe care l-a spus, a fost: „Sună-l pe fratele Branham.”

„Nu ai cumva o batistă la tine?” am întrebat-o eu.

„Nu,” a răspuns ea. Eu eram în Tucson, iar ea era în Arkansas. Apoi a zis: „Dar am o eşarfă.”

„Pune o mână pe eşarfă şi cu cealaltă ţine receptorul.” Apoi L-am rugat pe Domnul să fie îndurător şi să-l mustre pe vrăjmaş. După aceea, femeia s-a dus şi a pus eşarfa peste soţul ei, iar a doua zi dimineaţa m-a sunat. Cred că nici nu trecuseră douăzeci şi patru de ore şi fratele nostru scump a fost vindecat.

Nu l-am văzut în seara aceasta pe fratele Roy Robertson. El este un bărbat cu alură de militar. Fratele a fost sergent în armată, și când ai o astfel de poziţie în armată, începi să adopţi stilul acela milităresc, sever. Spunea că lucrurile acestea duhovniceşti nu sunt pentru el, ci pentru altfel de oameni, dar Domnul a avut milă de el, altfel ar fi fost un om mort. De când a fost vindecat, fratele L-a urmat pe Domnul, dar nu ştia că pe această cale descoperirea este înaltă şi că noi avem vedenii.

Nu demult, fratele Roy a primit o vedenie pe care cred că o ştiţi cu toţii. El m-a văzut stând sus pe munte în Lumină, iar din mine răsuna o Voce. Aceasta a înlăturat orice urmă de îndoială, iar în seara următoare a fost lovit atât de tare încât a căzut bolnav cu febră şi alte lucruri. Doctorul ¡-a dat medicamente, dar nu l-au ajutat cu nimic. Boala a evoluat rapid şi el nu şi-a mai putut mişca picioarele şi braţele de parcă era paralizat. Când a fost în război, fratele nostru a fost grav rănit de un obuz german care a explodat în apropiere. Toţi camarazii din apropierea lui au murit, dar el a scăpat. Când am aflat că este bolnav, ¡-am zis sorei Robertson: „Ai o batistă la tine?”

„Am una peste care te-ai rugat cândva.”

„Du-te şi ia-o.”

După ce m-am rugat, ¡-am zis: „Totul va fi bine, soră Robertson!” fiindcă Ceva mi-a zis: „Febra va dispărea!” Şi aşa a fost. După o jumătate de oră, fratele nostru era în bucătărie şi căuta ceva de mâncare. Vedeţi? Acesta este motivul pentru care vă spun: „Nu vă pierdeţi niciodată nădejdea!” Nu îl lăsaţi pe Satan să v-o ia! Aveţi credinţă, pentru că dacă Satan reuşeşte să v-o ia, nu se va mai întâmpla nimic. Voi să nu vă uitaţi la mine, la acest bărbat cu greşeli, ci priviţi la ce vă spun despre El, fiindcă El face totul, El este Cel care vă ajută.

Când am fost în Colorado, vânatul era rar din cauză că fusese secetă. Domnul ¡-a dat fratelui Wheller un trofeu de care s-a bucurat foarte mult. El a venit pentru prima dată să vâneze şi Domnul l-a binecuvântat.  Şi eu am împuşcat un trofeu pe care l-am urmărit multă vreme împreună cu fratele Banks. Eu am fost cu arma mea în diferite părţi ale ţării, în zone unde era cald şi în zone unde era rece, iar aceasta ¡-a afectat oarecum precizia. Astfel, când am tras în animal, l-a lovit, dar nu unde îl ţintisem, ci cu câţiva centimetri mai jos. Eu am crezut că se va prăbuşi, şi la fel a crezut şi Billy, care era lângă mine, dar când ne-am apropiat ne-am dat seama că nu era aşa. Animalul fusese între doi copaci şi ar fi trebuit să moară imediat, dar nu a fost aşa, iar Billy mi-a zis: „Ai lovit copacul!” M-am uitat în sus şi-n jos, dar nu am văzut nimic, aşa că am plecat să caut animalul. Atunci a venit avertizarea meteo. Pe munte, mai sus de noi erau aproape o sută de oameni. Fratele Palmer este unul dintre martori, împreună cu fratele Evans şi fiul său, Ronnie. Ei se aflau în locul unde îşi adunau văcarii cireada şi unde obişnuiam să mă urc pe cal să separ animalele. Toţi de pe munte ştiau că dacă se anunţă o furtună, trebuie să te adăposteşti imediat. Astfel, fratele Palmer şi alţi vânători au plecat mai repede, deoarece în caz de furtună, ori te adăposteşti şi poţi rămâne blocat timp de mai multe săptămâni în munţi, ori pleci mai repede ca să ajungi acasă. Ei au spus: „Vine o furtună!” acest lucru fiind anunţat la radio, în ziare şi la meteo. Mai multe grupuri de vânători au plecat imediat deoarece ştiau ce îi aşteaptă în munţi, dar fraţii mei aveau autorizaţie pentru a împuşca două căprioare şi nu au vrut să plece, aşa că mi-am zis: „Am să rămân şi eu cu ei.” Trebuia să mă întorc la Tucson abia peste şase zile, fiindcă aveam o întâlnire, dar mă gândeam şi la soţia mea deoarece aniversam douăzeci şi doi de ani de căsătorie, şi de fiecare dată când am adăugat un an la cei petrecuţi împreună, eu am fost în munţi. Aşa s-a întâmplat. Când ne-am căsătorit, nu am avut bani s-o duc în luna de miere, aşa că am dus-o în munţi. Îmi amintesc că o ajutam să treacă peste buşteni şi peste alte obstacole şi am dus-o în diferite locuri. Când am fost ultima dată în locul unde obişnuiesc să mă rog, m-am gândit la soţia mea şi mi-am zis că o voi duce şi pe ea acolo, atunci când va fi aniversarea noastră. În 23 octombrie, sezonul de vânătoare era deschis şi acolo, iar timp de douăzeci de ani, eu nu am fost niciodată acasă la acea dată, ci am fost întotdeauna în munţi. Fratele Mann a zis: „Dacă vreţi să rămâneţi, vă rog să luaţi în considerare că s-ar putea să stăm aici timp de o lună.” Cu o noapte înainte ninsese destul de mult. Adevărul este că atunci când mergi în munţi, într-o zi este vreme frumoasă şi pământul este uscat, iar în dimineaţa următoare te poţi trezi cu zăpada până la cot, aşa că trebuie să stai acolo până când se topeşte, fiindcă te afli la 15-20 de mile depărtare de civilizaţie. Dacă există urgenţe, serviciul de sănătate trimite elicoptere pentru a te duce la spital, dar de obicei nu păţeşte nimeni nimic, numai că trebuie să aştepţi acolo. Astfel, toată lumea începe să părăsească muntele de îndată ce se anunţă că se instalează vremea rea. Eu m-am gândit: „Trebuie să te hotărăşti! Dacă voi rămâne, trebuie să vânez cu ceilalţi, iar în cazul acesta o voi suna pe soţia mea şi-¡ voi spune; „La mulţi ani!” Aveam nevoie şi de provizii pentru că pâinea se terminase şi nu voiam să mănânc în continuare tot felul de prăjiturele şi uscături. Eram sătul de ele pentru că în Canada mâncasem timp de douăzeci şi una de zile numai uscături.

Fraţii au spus că vor să mai rămână, aşa că a trebuit să stăm cu toţii. Eu şi fratele Mann am coborât să aducem merinde şi atunci am sunat-o pe soţia mea, dar nu mi-a răspuns. Nu mi-a răspuns nimeni, aşa că am aşteptat o oră până când s-a terminat mâncarea, iar atunci am mers şi am sunat-o din nou, dar tot nu a răspuns. A trebuit s-o sun pe sora Evans. Cred că sora este aici. Da, este aici împreună cu soţul ei. Deci, am sunat-o pe sora Evans, iar ea mi-a spus că o va suna pe soţia mea şi-¡ va spune „La mulţi ani,” din partea mea. Dar s-a dus la cumpărături, iar când s-a întors acasă a uitat să-¡ transmită mesajul meu. A doua zi dimineaţa, cerul era acoperit de nori. Pământul era destul de uscat pentru că toată toamna nu plouase deloc, iar din cauza secetei, sezonul de vânătoare se prelungise cu câteva zile.

 În dimineaţa aceea le-am spus fraţilor: „Când va cădea primul picur de ploaie sau va începe să ningă, adăpostiţi-vă cât puteţi de repede deoarece în câteva minute nu vă veţi mai vedea nici măcar mâna. Înţelegeţi? Nu contează cât de bine cunoaşteţi împrejurimile, dacă staţi în ploaie, lapoviţă sau ninsoare, veţi pieri. Atunci când este lapoviţă, vântul suflă atât de tare încât nu veţi putea respira şi puteţi muri chiar acolo. Deci, de îndată ce începe lapoviţa, mergeţi în corturi şi staţi acolo!”

Apoi le-am zis: „Mergeţi şi staţi în crăpăturile acelea, iar eu voi urca sus şi voi speria căprioarele să vină în vale, aşa că le veţi putea alege pe care le veţi dori.” Am început să urc, iar când am ajuns în locul numit „Bolta,” un loc micuţ pe care îl traversez întotdeauna pentru a ajunge la „Quaker Knob”, am observat că norii erau din ce în ce mai întunecoşi. Nu mai aveam la dispoziţie nici o maşină şi mai rămăsesem pe munte doar noi şi îngrijitorii de vite, iar vremea devenea din ce în ce mai rea. În câteva minute a început să plouă. Mi-am pus arma sub haină ca să nu se ude şi m-am aşezat lângă un copac unde am stat puţin şi m-am rugat: „Doamne, Tu eşti marele IaHVeH şi eu Te iubesc.” Mă gândeam la câte experienţe am avut cu Domnul. Eu am vorbit cu fratele Palmer despre ele, despre vulturul pe care l-am văzut ridicându-se şi toate lucrurile care s-au întâmplat atunci. Am avut atât de multe experienţe minunate cu Domnul în munţi! Tu nu poţi merge acolo fără să-L vezi, fiindcă El este pretutindeni.

În timp ce stăteam acolo a început lapoviţa, iar vântul bătea atât de tare încât totul părea o învălmăşeală. M-am gândit: „Ştiu pe unde să mă întorc, aşa că ar trebui s-o iau din loc.” Am privit în jos, dar nu mai puteam vedea nimic. Norii se mişcau cu viteză, iar eu mă aflam în mijlocul vijeliei. La meteo se spusese că urma să vină o furtună, iar fratele Tom Simpson care vine din Canada, a auzit că va fi o furtună puternică în acea parte a Statelor Unite şi ne-a avertizat să nu mergem acolo. Unde eşti, frate Tom? Da, eşti aici. Aşadar, mi-am pus arma sub paltonul meu roşu şi am început să cobor pe munte. Mă îndepărtasem cam o jumătate de kilometru de locul unde stătusem şi începea să ningă cu fulgi mari, iar vântul bătea foarte tare. Nu puteam vedea nici la câţiva metri înaintea mea, dar ştiam cum să cobor de acolo. Deodată, în timp ce coboram, Cineva mi-a zis: „Opreşte-te şi întoarce-te!” „Oare ce a fost aceasta?” mi-am zis mirat. „Poate a fost numai în mintea mea.” Dar nu am mai putut face nici un pas înainte. În dimineaţa aceea, David îmi făcuse un sandvici şi îl aveam împachetat pe undeva. L-am căutat pentru că ştiam că era undeva în buzunare, dar se udase puţin. M-am gândit că o să stau puţin până îl termin de mâncat şi o să mă simt mai bine. Era cam zece dimineaţa şi în timp ce-l mâncam mă gândeam: „Acum voi fi bine.” Când l-am terminat, am pornit mai departe, dar Cineva mi-a zis din nou: „Întoarce-te de unde ai venit!” „Să merg înapoi prin această furtună? Este mai mult de un kilometru şi jumătate de mers pe munte şi acum nici nu mai văd bine pentru că este întuneric.” Totuşi, oricât de ridicol vi s-ar părea, sunt un om în vârstă şi creştin de treizeci şi trei de ani, iar în acest timp am învăţat că atunci când Domnul spune ceva, trebuie să faci. Astfel, m-am întors şi am început să merg spre locul de unde am venit. Ningea din ce în ce mai tare, vântul bătea cu putere şi era tot mai întuneric. Când am ajuns,    m-am învelit mai bine în haină, mi-am acoperit arma şi m-am aşezat gândindu-mă: „Ce fac aici? De ce am venit înapoi?” Am aşteptat câteva minute, apoi am auzit o Voce care zicea: „Eu sunt Creatorul cerului şi al pământului! Eu am creat vântul şi ploaia.” Mi-am scos imediat pălăria şi am zis: „Tu eşti, mare IaHVeH?” Şi El a zis cu glas blând: „Eu sunt Cel care am oprit vântul să mai sufle pe mare! Eu sunt Cel care am potolit valurile! Eu am creat cerurile şi pământul. Nu Eu sunt Cel care ţi-am zis să chemi veveriţe la existenţă? Eu sunt Domnul!” Atunci când îţi vorbeşte cineva, du-te repede la Scriptură!  Dacă nu este conform Scripturii, să nu-l iei în seamă, indiferent cât de blând vorbeşte! Eu am zis: „Da, Doamne.” „Vorbeşte vântului şi furtunii şi se vor potoli!” a spus El. Biblia se află înaintea mea şi viaţa mea este în Ea. M-am ridicat şi am spus: „Nu mă îndoiesc de Glasul Tău, Doamne!” după care am zis: „Norilor, ninsoare, ploaie şi lapoviţă, vă poruncesc în Numele lui Isus Hristos să încetaţi şi să mergeţi de unde aţi venit! Îi poruncesc soarelui să se arate şi să strălucească timp de patru zile, până când voi pleca de aici împreună cu fraţii mei!” Vâjâitul acela puternic a încetat imediat şi totul s-a oprit. Probabil că fraţii care erau pe munte s-au întrebat ce s-a întâmplat, fiindcă ploaia şi lapoviţa au încetat imediat. Curând a început să bată un vânt care a împrăştiat norii într-o parte şi alta, iar după câteva minute a început să strălucească soarele, aşa că era frumos şi călduţ. Acesta este adevărul! Dumnezeu ştie că acesta este adevărul. Stăteam acolo cu pălăria în mână şi priveam încremenit în jur, gândindu-mă: „Totul este în mâinile Creatorului. Oare ce doreşte să-mi arate?” Mi-am şters puţin arma şi am început să cobor, iar Cineva mi-a zis: „De ce nu te plimbi puţin cu Mine prin sălbăticie?”

„Da, Doamne, vreau din toată inima s-o fac. Să mă plimb cu Tine pe aici, este unul din cele mai măreţe lucruri pe care le-aş putea face.” Mi-am pus arma pe umăr şi am început să cobor prin pădurea aceea neatinsă vreodată de vreun topor.

În timp ce mergeam pe acolo, mă gândeam că ar trebui să urc sus pe munte, deoarece cu o zi în urmă fusese aniversarea căsătoriei noastre, şi voiam să stau acolo şi să mă gândesc la Meda.  Mă gândeam că după aceea aş putea coborî pe partea cealaltă, spre Corral Peaks şi apoi mă voi întoarce.  Mă voi plimba şi mă voi bucura. Astfel, am zis: „Tată, ştiu că Te plimbi cu mine. O, ce privilegiu! Nu există nimeni mai măreţ cu care aş vrea să mă plimb, Doamne Dumnezeule.” Vremea era însorită şi plăcută.

Aşa cum cerusem, până la încheierea celor patru zile, nu a mai plouat deloc în partea aceea a ţării, iar soarele a strălucit în fiecare zi. Este adevărat, fraţilor? (Fraţii spun: „Amin!”). Înţelegeţi? Nu a mai fost nici măcar un nor pe cer. Când am plecat spre casă şi am ajuns la benzinărie, am zis: „Ce zi frumoasă! Este o zi cu adevărat minunată!” iar un bărbat de lângă mine a spus: „Ce lucru ciudat! La meteo s-a anunţat că va fi lapoviţă şi vreme urâtă, dar totul s-a oprit dintr-o dată.”

„Eşti de aici?” l-am întrebat eu.

„Nu, sunt din Wisconsin,” a răspuns bărbatul, „dar locuiesc aici de douăzeci de ani, aşa că pot numi locul acesta „casa mea.”

„Păi, eşti aproape localnic.”

„Da, domnule,” a răspuns el. „A fost îngrozitor de uscat pe aici, dar acum s-a întâmplat un lucru foarte ciudat, pentru că am auzit la meteo că va fi lapoviţă, viscol şi ninsoare, şi a fost puţin timp, însă deodată s-a oprit totul şi nu a mai revenit.” La rândul lui, fratele Tom mi-a zis că ¡ s-a spus să nu vină prin partea aceea a ţării pentru că va fi lapoviţă, dar el a venit pe vreme frumoasă şi nu a fost nici măcar urmă de ploaie. Vedeţi? El este Acelaşi Dumnezeu.

Deci, în timp ce eram pe munte am început să mă plimb. Sper că soţia mea nu va asculta această casetă, fiindcă vreau să vă spun ceva, vreau să vă spun adevărul. De multe ori m-am întrebat de ce nu se plânge niciodată pentru că întotdeauna de aniversarea noastră sunt plecat în călătorii de vânătoare. Şi ştiţi ce m-am gândit? Că aceste ieşiri ale mele sunt un timp de relaxare pentru ea. Spun aceasta, pentru că de fiecare dată când sunt acasă, vine multă lume la mine şi devin agitat şi în plus, vorbesc numai despre Domnul sau despre Biblie. Dar când plec la vânătoare, poate sta liniştită. La aceasta mă gândeam în timp ce mă plimbam pe munte. Vedeţi voi, soţia mea este o femeie foarte harnică. Astfel, dacă nu găteşte, spală haine, iar dacă nu spală, face altceva. Acesta este motivul pentru care am luat-o deoparte şi ¡-am zis: „Nu mai spăla atâta! Vorbeşte cu mine. Eu te iubesc şi doresc să vorbeşti cu mine şi să-mi spui ce mai faci.”

„Păi, tu ştii ce fac,” a răspuns ea şi a continuat să spele.

 „Nu vreau să mai faci asta, vreau să vii lângă mine să povestim.”  Dar ea mi-a răspuns: „Oh, Bill, am aşa multă treabă de făcut!”

Aceasta m-a făcut să mă gândesc: „Dacă sunt pe munte, ea are timp să facă toate treburile casei.” Şi am continuat să mă plimb gândindu-mă la aceasta. Vă rog să vă amintiţi că am pus Biblia aici, ca să vedeţi că vorbesc înaintea Cuvântului. Şi în timp ce mergeam pe acolo, mi s-a întâmplat ceva. Mă gândeam la soţia mea şi la momentele petrecute împreună când am dus-o în luna de miere în munţi. În vremea aceea era o tânără fată drăguţă, cu ochii căprui, iar eu am dus-o sus pe munte, ridicând-o în braţe şi trecând-o peste buşteni şi alte obstacole, fiindcă voiam să-¡ arăt unde am împuşcat un urs. Era încălţată cu cizmele mele de cow-boy. Cred că aceasta s-a întâmplat cu douăzeci şi doi de ani în urmă, fiindcă ne-am căsătorit în anul 1941.

În timp ce mergeam mai departe, mă gândeam: „Prin câte trece, sărăcuţa de ea, ca să ţină pasul cu mine! Este deja căruntă.” Nici eu nu mă bărbierisem de câteva zile şi prin barbă se vedeau deja o mulţime de fire cărunte, aşa că mi-am zis: „Eşti terminat, bătrâne. Dacă vrei să mai faci ceva, trebuie să te grăbeşti pentru că îmbătrâneşti.” Şi cum mergeam prin locurile acelea, s-a întâmplat ceva ciudat. Dintr-o dată se părea că sunt tânăr. Aveam privirea îndreptată în jos, iar când am ridicat-o, am văzut-o pe soţia mea, aşa cum o ştiam dintotdeauna, stând în faţa mea cu braţele întinse. M-am oprit surprins m-am frecat la ochi, apoi am privit-o din nou şi ¡-am zis: „Meda, tu eşti, scumpa mea?” Atunci m-am gândit: „Oare ce se întâmplă? Da, merg pe aici cu Domnul.” Apoi vedenia a dispărut şi eram din nou eu. Atunci m-am oprit, mi-am scos pălăria, am pus-o peste inimă şi am zis: „Doamne Isuse, inima mea a fost atât de împovărată atâţia ani! Nu trebuie să-Ţi spun, pentru că Tu ştii că sunt împovărat, şi ştii că m-am căit şi am făcut tot ce am ştiut ca să scap de acest simţământ. Nu înţeleg de ce nu pleacă această povară.” Am continuat să merg mai departe, iar în timp ce urcam o colină, am început să mă simt tot mai slăbit. La câţiva metri în faţa mea era un plop, iar dacă urcai mai sus, totul se vedea în forma literei „L”. Am mai urcat puţin dar eram atât de slăbit încât am simţit că ameţesc. Mi-am pus pălăria pe cap şi mi-am rezemat capul de plopul pe care-l văzusem. Stăteam acolo cu capul plecat, iar în timp ce razele soarelui mă loveau în spate, mă gândeam: „Domnul a îndepărtat ploaia şi vântul.” Atunci am auzit: „Pic, pic, pic, poc!” „Oare ce este aceasta?” m-am întrebat mirat. „Nu mai plouă, iar soarele străluceşte.” Am privit în jos şi am văzut că erau lacrimile care curgeau pe faţa mea, treceau prin barba sură şi loveau frunzele uscate de pe pământ. Stăteam rezemat de copac şi plângeam. Apoi am spus: „Doamne, eu nu sunt vrednic să fiu slujitorul Tău. Îmi pare rău pentru că am făcut o mulţime de greşeli, deşi nu am vrut aceasta, iar Tu ai fost atât de bun cu mine.” Am închis ochii şi am auzit că se apropie ceva, iar când ¡-am deschis din nou, am văzut că în faţa mea stăteau trei căprioare. Privindu-le, m-am gândit: „Iată trei căprioare! Exact ce căutam. Una pentru fratele Evans şi una pentru fratele Woods.” Pământul se uscase deja după lapoviţa care căzuse, iar eu m-am întins încet să iau arma. Dar atunci mi-am zis: „Nu pot face aceasta, pentru că I-am promis Domnului că nu voi mai face aşa ceva.” Însă ceva îmi spunea: „Dar ele sunt aici!”

„Este adevărat, dar şi David l-a avut pe împăratul Saul în mâinile sale, iar când Ioab ¡-a zis: „Ucide-l, căci este în mâinile tale!” a răspuns: „Să mă ferească Dumnezeu să mă ating de unsul Domnului!” În timp ce căprioarele stăteau în faţa mea şi mă priveau, mi-am zis: „Nu pot scăpa! N-au cum să scape, pentru că sunt la o distanţă mai mică de treizeci de metri, iar arma mea este chiar aici. Dar nu pot s-o fac! Pur şi simplu nu pot.” Erau două căprioare şi un cerb. „Nu pot să iau puşca şi să trag. Nu pot.” Astfel, am stat nemişcat şi îmi ziceam: „Nu pot trage în ele pentru că I-am promis Domnului că n-o voi mai face. Fraţii mei nu au nevoie de ele, deci nu pot să le omor.”

Ele s-au apropiat de mine, şi deşi în ultimele zile fuseseră hăituite de o sută de oameni, nu erau speriate deloc. Se uitau la mine şi deşi eram îmbrăcat cu ceva de culoare roşie, nu au fugit. Eu am privit spre căprioară şi ¡-am zis: „Mămico, ia-ţi puiuţii şi du-te în pădure. Deşi viaţa ta este în mâinile mele, nu te voi răni pentru că ¡-am promis Domnului că nu voi face aceasta.” Ele s-au apropiat atât de mult de mine, încât aproape că puteau să mănânce din palma mea. Atunci a bătut puţin vântul, iar ele s-au întors şi s-au îndepărtat. Dar mama s-a întors şi a venit iar la mine. Nu am făcut nici o mişcare, dar ¡-am zis: „Te iubesc. Du-te în pădure! Du-te şi trăieşte! Viaţa ta este în mâinile mele, dar te cruţ. Dacă n-aş face-o n-ai putea scăpa. N-ai cum.” Aş fi putut să le ucid pe toate trei. Aş fi tras atât de repede încât nu ar fi avut cum să scape, dar ¡-am zis: „Nu vă voi ucide. Mergeţi şi trăiţi.” Am rămas pe loc, în timp ce ele au intrat în pădure. Mi-am şters faţa, iar în clipa aceea mi-a vorbit o Voce. Vorbea cât se poate de clar şi o făcea din cer, nu dintr-un nor. Ea mi-a zis: „Ţi-ai amintit promisiunea făcută, nu-¡ aşa?”

„Da, Doamne,” am răspuns eu.

„Şi Eu îmi voi aminti promisiunea Mea. Nu te voi lăsa şi nu te voi uita niciodată.” În clipa aceea m-a părăsit şi povara pe care o aveam în inimă şi nu am mai simţit-o niciodată.

M-am întors la Tucson şi am simţit o fericire pe care nu am mai simţit-o niciodată de când mă aflam acolo. Cred că Domnul a ţinut apăsarea aceea până în momentul acela şi cred că toate lucrurile se întâmplă într-un anumit moment, care este de fapt momentul cel mai potrivit. Oh, dacă aţi putea primi acest Adevăr! Dacă aţi putea înţelege ce ne spune Scriptura prin cuvintele: „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” Noi nu putem înţelege aceasta, dar spunem că credem. Ştim că este adevărat, dar nu înţelegem: „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” Ce este în voi şi este mai mare? Hristos, Unsul. Dumnezeul care era în Hristos este şi în voi. Şi dacă El este în voi, nu mai trăiţi voi, ci El trăieşte în voi. Înţelegeţi? Nu mai gândiţi voi, nu mai este părerea voastră, ci este El şi ceea ce a spus El despre aceste lucruri. Înţelegeţi? Şi dacă El este în voi, nu poate nega niciodată ceea ce a spus. El Îşi ţine întotdeauna promisiunea şi încearcă să găsească persoana prin care să se poată arăta. Aceasta nu înseamnă că trebuie să facă toţi acelaşi lucru. Astfel, în vremea când Moise a scos poporul din Egipt, a fost numai unul, şi acela a fost Moise. Restul au urmat Mesajul. Înţelegeţi? Între ei au fost unii care s-au ridicat şi au încercat să fie ca Moise, dar Dumnezeu a spus: „Separaţi-vă de ei!” şi au fost înghiţiţi de pământ. Înţelegeţi?

„Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” Dumnezeu este în voi aşa cum a fost în Hristos, pentru că Dumnezeu a turnat în Hristos tot ceea ce era în El, iar Hristos a turnat în biserică tot ceea ce era în El. Înţelegeţi? Deci Dumnezeu este în voi. El este „Cel ce este în voi.” Nu-¡ de mirare că vânturile şi valurile L-au ascultat; ele au ascultat cuvintele lui Hristos, deoarece erau cuvintele lui Dumnezeu rostite prin El. El era un Om, dar era Cuvântul care S-a făcut trup. Înţelegeţi? Şi când a vorbit, Cel ce vorbea acolo era de fapt Dumnezeu care vorbea prin buze umane. Înţelegeţi? Creatorul vântului şi a valurilor era în El. Gândiţi-vă adânc la aceasta pentru că ne apropiem de încheiere. Nu-¡ de mirare că demonii au paralizat în faţa Cuvântului Său. Nu-¡ de mirare că morţii, care erau pe punctul să devină ţărână, nu au putut rămâne acolo, ci s-au ridicat la Cuvântul Său. El era Cuvântul! Lazăr era mort de patru zile, aşa că trupul lui începuse să miroasă, iar nasul şi faţa ¡-au intrat în putrefacţie, dar când El ¡-a spus: „Lazăre, vino afară!” mortul s-a ridicat şi a revenit la viaţă. De ce? Pentru că acolo era Dumnezeu. Cel ce era în Hristos era Dumnezeu, iar moartea nu a putut sta în prezenţa Sa. Dumnezeu era în Hristos.

Vânturile pe care le-a creat Dumnezeu erau doar curenţi de aer, iar valurile sunt apă. Dar când diavolul a intrat în ele, le-a făcut să se agite ca să aducă distrugere. Dumnezeu l-a creat pe om ca să fie fiul Său, dar când a intrat diavolul în el, a venit necazul. Diavolul a intrat şi în acele vânturi şi a provocat furtuna. Nu putea Creatorul, Cel care a creat vântul, să spună: „Du-te înapoi în starea în care te-am creat!”? Nu acelaşi Creator a stat zilele trecute pe munţii din Colorado? (Adunarea spune: Amin!”). Vedeţi? Nu este Acelaşi care a luat o bucată de peşte şi a frânt-o, iar din ea a crescut un alt peşte? El nici n-ar fi trebuit să facă aceasta, ci era suficient să spună şi se făcea. Nu este acelaşi Creator Cel care a creat veveriţele? (Adunarea spune: „Amin!”). Vedeţi? Înseamnă că Cel ce era în Hristos, este şi în noi, deoarece face aceleaşi lucrări pe care le-a mai făcut. Morţii nu au putut rămâne morţi în prezenţa Sa, ci s-au ridicat imediat la Cuvântul Său.

Noi avem cinci mărturii ale unor oameni care au murit, dar au fost înviaţi de Domnul. Unul dintre ei stă chiar aici. El a murit şi a înviat în mijlocul nostru. Iată-l stând aici viu, deşi a murit în urma unui atac de cord. Este prezentă şi soţia lui care este asistentă medicală. Deşi ochii lui s-au închis şi a plecat, el stă viu în mijlocul nostru. De ce aceasta? Pentru că Cel ce este aici, în noi, este mai mare decât cel ce este în lume. Înţelegeţi? El este mai mare! El este Dumnezeu, Creatorul! Demonii au paralizat, iar valurile şi vânturile au trebuit să-L asculte. Toată natura L-a ascultat, pentru că El este Creatorul ei. Ooo, când ne gândim la aceasta, ni se taie respiraţia. Noi înţelegem aceste lucruri. Cine este El? Nu este un om. Omul nu poate face aceasta pentru că este o creatură. Înţelegeţi? Iar valurile şi vânturile Îl ascultă numai pe Creator.

Numai Creatorul poate face aceasta, pentru că „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” Cel ce este în lume poate provoca agitaţie, dar Creatorul, Cel ce este în voi, poate să-l mustre pe diavolul din vânturi şi să potolească furtuna. El este Creatorul şi „El este mai mare decât cel ce este în lume!” Înţelegeţi?

Cel ce este în lume este diavolul, iar lumea îi aparţine. Întotdeauna a fost a lui. „Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!” (Isaia 14.12). Când a fost alungat din Rai, el a venit în lume. Înţelegeţi?

El este cel care ¡-a spus lui Hristos: „Lumea aceasta este a mea şi fac ce vreau cu ea!” Ea îi aparţine şi el este cel ce este în lume. De altfel, apostolul Ioan a scris: „…este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.

Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi l-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1Ioan 4.3-4). Cel ce este în voi este Hristos.

El, Cel ce a creat cerurile şi pământul, a locuit în Hristos. „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.” (2Corinteni 5.19). Să presupunem că aţi spune: „Păi, Acela era Fiul lui Dumnezeu, frate Branham.” În ordine.

 Să vedem dacă El era Dumnezeul cel veşnic. Cel ce era în Iosua era mai mare decât soarele, în timp ce Iosua era un om născut în păcat, ca mine şi ca voi. Dar Cel ce era în el era mai mare decât soarele care se mişcă după porunca lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu ¡-a poruncit să strălucească şi să se rotească, iar el se mişcă întocmai după porunca Lui. Totuşi, Cel ce era în Iosua era mai mare decât legile date de Dumnezeu, deoarece în el era Creatorul însuşi, atunci când  s-a uitat la soare şi a spus: „Soare, să stai unde eşti şi tu, lună, să nu te mişti de acolo până nu termin această bătălie!” Soarele şi luna l-au ascultat pe Iosua deoarece Cel ce era în el era mai mare decât soarele şi luna. Vedeţi, El era în Iosua.

Cel ce era în Moise era mai mare decât Egiptul care avea cele mai puternice armate din lume, fiindcă era cea mai mare putere a acelui timp. Dar Cel ce era în Moise era mai puternic, deoarece Moise a biruit Egiptul. Cel ce era în Moise era mai puternic decât natura. V-aţi gândit vreodată că Dumnezeu a luat Cuvântul Său, L-a dat lui Moise şi ¡-a zis: „Du-te acolo şi porunceşte soarelui să nu mai strălucească!” Şi soarele s-a întunecat, nu-¡ aşa? El poate face soarele să strălucească şi să îndepărteze norii, sau poate face soarele să se întunece, pentru că este Dumnezeu. Dumnezeu poate face tot ce vrea şi El este în copiii Săi care cred. Amin. Asta este!

Acolo nu era nici o muscă. Poate era iarnă, și iarna nu sunt muşte, dar Domnul ¡-a zis lui Moise: „Du-te şi vorbeşte cuvintele Mele, fiindcă Eu voi pune în mintea ta ce trebuie să spui! Du-te, ia puţin pământ şi aruncă-l în sus.” Moise s-a dus şi a făcut aşa, iar El a spus: „Să fie muşte!” Şi muştele au apărut de pretutindeni, iar în câteva ore au umplut Egiptul, nu-¡ aşa? Acolo era Creatorul. În Egipt nu erau broaşte, dar când el a spus: „Să fie broaşte!” ele au apărut peste tot, nu-¡ aşa? Când au ajuns la Marea Roşie, ea le stătea în cale, dar Dumnezeu a zis: „Vorbeşte mării!”, iar când Moise a vorbit mării, ea s-a dat la o parte din calea lor. Cel ce era în Moise era mai mare decât marea, nu-¡ aşa? O, Doamne! Acum înţelegeţi? Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lumea aceasta. Cel ce era în Moise era mai mare decât oricine sau orice se află în natura din lumea aceasta şi el a poruncit naturii. El a spus tot ce ¡-a spus Dumnezeu să spună şi lucrurile s-au petrecut aşa cum a spus El. Acelaşi Dumnezeu este şi cu noi în seara aceasta aici! Şi nu este doar cu noi, ci este şi în noi. El a dovedit aceasta!

„Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lumea aceasta.” Atunci de ce ne mai temem? De lume?

Într-una din aceste zile a fost găsit un dinte de dinozaur. Cred că aţi auzit şi voi. A fost găsit lângă cascada Niagara şi se spune că a cântărit în jur de trei kilograme. Am crezut că vor spune că a aparţinut unui om, dar în cele din urmă au spus că a aparţinut unui animal preistoric. Unde sunt acele animale acum? Probabil că ele au trăit într-o singură perioadă pe pământ. Ştiţi că Dumnezeu le-ar putea porunci acelor dinozauri să se ridice din nou, chiar dacă sunt la patruzeci de mii de mile (şaizeci şi patru de mii de kilometri) adâncime în pământ? Ştiţi că El ar putea distruge această lume prin muşte? Unde merg muştele când mor? Ce se întâmplă cu ele? Ce se întâmplă cu lăcustele? Vine iarna, iar când temperaturile scad sub zero grade, toate lăcustele dispar, dar primăvara apar de pretutindeni. De unde vin ele? El este Creatorul şi porunceşte lucrurilor să vină la existenţă. El este Dumnezeu, iar natura ascultă Cuvântul Lui.

Mulţi dintre fraţii voştri au fost foarte entuziasmaţi şi impresionaţi de lucrarea Domnului şi de lucrurile pe care le-a făcut El, şi au spus că este un „Aşa vorbeşte Domnul,” acolo unde nu era. De aceea unele lucruri nu s-au întâmplat. Dar când El spune că se va întâmpla ceva, aşa va fi. Înţelegeţi? Când vorbeşte Domnul, totul se împlineşte. Cel ce era în Moise era mai tare decât cel ce era în Egipt. Cel ce era în Moise era mai mare decât orice făcea faraon şi vrăjitorii lui. Înţelegeţi? Cel ce era în Moise este mai mare decât orice. Cel ce era în Daniel era mai mare decât leii şi a putut să-¡ oprească oricât de înfometaţi erau. Deci, oricine poate opri ceva, este mai mare decât lucrul oprit. Leii înfometaţi au sărit să-l mănânce pe Daniel, dar Cel ce era în el era mai mare decât cel ce era în lei.

Când Domnul a creat leul, el era un prieten al omului, dar diavolul îl determină să facă ceea ce face. Aşa este. Dar în Împărăţia de o mie de ani, lupul şi mielul vor sta împreună, iar leul va mânca paie şi va dormi cu bivolul. Ei nu se vor mai răni şi nu se vor mai mânca unii pe alţii, pentru că diavolul nu va mai fi acolo. Diavolul este cel care le determină pe animale să se poarte ca nişte fiare sălbatice şi să se mănânce între ele. Satan face aceasta. Dar Cel ce era în Daniel era mai mare decât cel ce era în lei. Înţelegeţi? Cel ce era în profet era mai mare decât cel ce era în leu şi Cel ce era în cei trei care au fost aruncaţi în cuptorul cu foc era mai mare decât cel ce era în foc. Deşi cuptorul a fost încălzit de şapte ori mai tare, Cel ce era în ei ¡-a ocrotit şi nu au fost arşi. Este adevărat? Cel ce a fost cu poporul evreu este mai mare decât cel ce este în lume. Fiind condus de diavol, împăratul Nebucadneţar a încălzit cuptorul de şapte ori mai tare. Diavolul voia să-¡ omoare pe cei trei tineri deoarece stăteau pe Cuvântul lui Dumnezeu, dar cu toate că au fost aruncaţi în cuptor, ei nu au avut nici o arsură. De ce? Pentru că Cel ce era în Şadrac, Meşac şi Abed-Nego era mai mare decât cel ce era în lume. O, Doamne! Cel ce era în Ilie era mai mare decât cerurile ca  arama, deoarece a făcut să plouă dintr-un cer din care nu mai plouase de trei ani şi jumătate. Cel ce era în Ilie era mai mare decât moartea. Atunci când s-a apropiat timpul ca Ilie să moară, Dumnezeu a văzut că profetul Său era obosit. El o mustrase pe Izabela, pe femeia aceea care folosea vopsele şi lucruri moderne, şi pentru că era foarte obosit, nu l-a lăsat să plece Acasă cum a făcut-o cu Enoh, ci ¡-a trimis un car de foc să-l ducă. Cel ce era în Ilie era mai mare decât cel ce era în Ierusalim, în Iudeea şi în munţi; Cel ce era în Ilie era mai mare decât moartea; Cel ce era în Ilie era mai mare decât mormântul, deoarece l-a scăpat de el, l-a scăpat de moarte şi l-a dus acasă într-un car de foc. Cel ce a fost în Ilie este mare.

Poate ziceţi: „Ilie a fost un om mare.”

Staţi puţin! Biblia spune că el a fost un om cu slăbiciuni ca şi voi şi ca mine. Aşa este. Dar când s-a rugat, el a crezut că poate primi ceea ce cere, aşa cum a spus şi Isus: „De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11.24). Astfel, Ilie s-a rugat să nu plouă şi nu a plouat deloc timp de trei ani şi jumătate. Vedeţi? Cel ce era în Ilie era mai mare decât natura.

Dar ce se întâmplă în cazul bolilor? Cel ce este în voi este mai mare decât boala, pentru că boala este o întrerupere a Legii lui Dumnezeu. Înţelegeţi? Dar Cel ce este în voi este mai mare, pentru că El este Creatorul şi Vindecătorul. El este mai mare decât Satan care a întrerupt bunul mers al vieţii noastre. „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” Înţelegeţi? Cel ce era în Ilie este Cel mai mare; Cel ce era în Isaia este mai mare decât timpul şi decât toţi profeţii, pentru că El cunoaşte totul. Vedeţi? Cel ce era în Iov este mai mare decât viermii sau moartea. El a văzut venirea Domnului, într-o vedenie, şi a spus: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.

Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.” (Iov 19.25-26). Vedeţi? Cel ce era în Iov este mai mare decât moartea. Este mai mare pentru că moartea a încercat să-l ia, dar nu a putut, pentru că el a spus: „Mă voi ridica din nou,” şi aşa a fost. El s-a ridicat.

Dacă am avea mai mult timp, aş continua, dar aş vrea să vă pun o întrebare pe care am auzit-o zilele trecute. Nu vă bazaţi pe ceva ce aţi făcut voi şi nu spuneţi: „Am simţit un tremur, am vorbit în limbi şi am dansat în Duhul.” Eu nu am nimic împotriva acestor lucruri, toate sunt în ordine, dar nu vă puneţi nădejdea în ele. Înţelegeţi? Viaţa voastră trebuie să fie aceasta (Fratele Branham arată Biblia). Voi şi Biblia trebuie să fiţi una, pentru că atunci Ea va lua fiinţă în voi şi va aduce roade.

Ce ar fi dacă în seara aceasta aţi spune din toată inima că duhul lui Shakespeare trăieşte în voi? Ştiţi ce aţi face? Aţi face exact ce a făcut Shakespeare, nu-¡ aşa?  Dar dacă ar trăi duhul lui Beethoven în voi? Ştiţi ce aţi face? Aţi scrie simfonii ca el, pentru că Beethoven ar fi în viaţa voastră. Aţi fi Beethoven. Dacă duhul lui Beethoven ar trăi în voi, aţi face lucrările lui, pentru că el trăieşte în voi, nu-¡ aşa? Dar Cel ce este în voi este Hristos, iar dacă Hristos trăieşte în voi, veţi face lucrările pe care le face El, aşa cum scrie în Ioan 14.12: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Hristos este Cuvântul, nu-¡ aşa? Şi Cuvântul vine la profeți. Dacă Hristos trăieşte în voi, veţi face lucrările Lui, pentru că trăiţi Viaţa lui Hristos. Lucrările pe care le-a făcut El şi Viaţa pe care a trăit-o El, ar fi în voi, aşa cum s-ar întâmpla dacă în voi ar fi duhul lui Beethoven, Shakespeare sau oricare altul. Este Viaţa Lui! Dar dacă trăiţi viaţa voastră, veţi face faptele voastre. Înţelegeţi? Dacă trăiţi Viaţa lui Hristos, dacă El este în voi, atunci „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” Dacă aveţi îndoieli cu privire la ceea ce a făgăduit Dumnezeu, înseamnă că Hristos nu este în voi, dar dacă Viaţa lui Hristos trăieşte în voi, El va recunoaşte Cuvântul Său şi va face ceea ce a promis.  Înţelegeţi? El Îşi va ţine promisiunea. „…orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.

Adevărat vă spun că, dacă veţi zice muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu vă veţi îndoi în inima voastră, ci veţi crede că ce ziceţi se va face, veţi avea lucrul cerut. (Marcu 11.24,23 – parafrazare).

„Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.”

 „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5.17,19). Înţelegeţi? Astfel, când Tatăl I-a arătat ce trebuia să facă, El a păşit în faţă fără să-¡ fie teamă că va da greş şi a spus: „Să fie…” şi aşa a fost.

Acelaşi Hristos trăieşte şi în noi! El trăieşte în noi, şi vom face lucrările pe care le-a făcut El, deoarece Hristos este Cuvântul, iar făgăduinţa Cuvântului vă aduce vindecarea. Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”). Cu siguranţă.

El a spus: „Eu nu vă voi lăsa singuri,” iar în Matei a adăugat: „Eu sunt cu voi în toate zilele…” „Eu, Hristos, voi veni şi voi trăi în voi în forma Duhului Sfânt.” Vedeţi? Atunci nu veţi mai fi voi, ci va fi El în voi, iar „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lumea aceasta.” Înţelegeţi? Şi „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8).

Cel ce era în Noe era mai mare decât judecata apei, iar Cel ce este în voi este mai mare decât judecata focului. Înţelegeţi? Cel ce este în voi este mai mare, fiindcă El a plătit pentru acea judecată; El a biruit judecata pentru voi. Înţelegeţi? De aceea nu trebuie să vă mai fie frică, pentru că voi nu mai treceţi prin ea. Da. Cel ce era în Noe era mai mare decât cel ce era în judecata apei, care a distrus lumea necredincioasă. Noe a crezut, iar Cel ce era în el l-a scăpat  de judecată, deoarece Cuvântul Domnului era mai mare decât judecata şi l-a ridicat deasupra ei.

 „El era mai mare!” Haideţi să ne oprim puţin aici. Înţelegeţi? Cel ce era în David era mai mare decât cel care  ¡-a furat oaia.  Cel ce era în David era mai mare decât leul care a venit şi ¡-a luat unul din mieluşei. Cel ce era în David era mai mare decât uriaşul Goliat. Acel filistean mare avea în jur de doi metri şi degete lungi de 14 inch (35 cm) şi o suliţă lungă de patru metri, ca acul unui război de ţesut şi acoperită cu metal sau oţel, dar Cel ce era în David era mai mare decât cel ce era în Goliat. El era un războinic puternic şi musculos şi putea să-l ia pe David în vârful suliţei sale, să-l ridice şi  să-l lase acolo hrană la păsări, dar David ¡-a zis: „Tu m-ai întâlnit ca filistean şi m-ai blestemat în numele zeului tău filistean; m-ai hulit şi ai venit la mine cu armura şi suliţa ta, dar eu vin împotriva ta în Numele Domnului şi îţi voi tăia capul!” Şi aşa a făcut, pentru că Cel ce era în el îi dădea curaj.

Cel ce este în voi este mai mare decât un scaun cu rotile! Cel ce este în voi este mai mare decât targa. Cel ce este în voi este mai mare decât cancerul. Cel ce este în voi este mai mare decât chinul şi durerea. El este mai mare decât orice ar putea pune diavolul în voi. „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” El este mai mare! Da! Dumnezeu din David era mai mare.

Hristos este în noi şi El l-a biruit pe duşman în locul nostru. Când a fost pe pământ, El a biruit păcatul, boala, moartea, iadul, locuinţa morţilor şi a venit la noi ca să ne elibereze de aceste lucruri. Astfel, Cel ce este în voi este mai mare decât cel care aduce aceste lucruri asupra voastră. Da! Aşa se întâmplă minunile. Aşa s-a oprit furtuna zilele trecute. Poate să facă un om aceasta? Nu, domnilor. Este imposibil. Când am stat acolo plângând, iar vântul şuiera… Câţi dintre cei care au fost acolo sunt prezenţi aici? Ridicaţi mâinile. Cred că numai fratele Fred a fost acolo. Credeam că a fost şi fratele Mann. Fratele Evans a fost? Da, el a fost. În ordine. Observaţi. Nu este adevărat? Nu aşa s-a întâmplat? Ploaia   s-a oprit şi vântul a încetat să mai bată. Nu a fost aşa? Toate acestea s-au întâmplat la cuvântul meu? Nu! El mi-a spus să fac aceasta. De ce? Pentru că Cel ce este în noi este mai mare decât orice se întâmplă în natură. Nu este El acelaşi Dumnezeu care a potolit valurile pe mare şi a făcut vânturile să se întoarcă la locul lor? Nu este El, Cel care a făcut soarele să strălucească? Vedeţi? Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. Înţelegeţi? În ordine.

De aceea pot fi făcute aceste minuni adevărate. Este făgăduinţa lui Dumnezeu care spune că „lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” (Ioan 14.12). El, Hristos, Cel ce a potolit valurile şi vânturile este Creatorul lor. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci; El a vindecat bolnavii şi a distrus păcatul; El a schimbat totul, ca să vină şi să locuiască în voi. El a biruit toate acestea ca să trăiască în voi. El este Biruitorul; El a dovedit aceasta în Scriptură: a venit, a biruit şi a dovedit că este acelaşi Dumnezeu. Iată că după o mie nouă sute de ani, El face încă aceleaşi lucruri pe care le-a făcut atunci când a biruit moartea, iadul, boala şi locuinţa morţilor. Acesta este Hristos, acesta este El, Cel care este în voi, iar Ioan a spus că „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume,” referindu-se la El. El este mai mare decât tot ce este în lume, pentru că a biruit aceste lucruri. El a biruit totul pentru noi, iar noi „suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit, şi S-a jertfit pentru noi.” (Romani 8.37). El S-a întors pentru a face lucrările Sale prin noi şi pentru a   dovedi că este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Când a fost pe pământ, El a dovedit că era Mesia. El putea să vadă gândurile oamenilor, iar Moise a spus că va fi un profet. Este adevărat? El cunoştea gândurile oamenilor şi ştia cine erau cei cu care vorbea sau ce nu era în ordine cu ei. Am văzut şi noi aceste lucruri? (Adunarea spune: „Amin!”). Vreme după vreme şi timp după timp.

Noi ştim că morţii au înviat, unii dintre ei fiind morţi timp de o zi şi jumătate, în timp ce alţii au murit dimineaţa şi au fost readuşi la viaţă seara. Altădată, mama a călătorit toată noaptea, iar în ziua următoare la amiază, a venit unde era cortul cu copilaşul mort. Dar Domnul a rostit Cuvântul Vieţii, iar copilaşul s-a încălzit şi a început să plângă. Doamna Stadklev a văzut aceasta, de aceea a plâns pentru copilul ei mort şi a vrut să zbor în Germania. Dar Domnul a spus: „Este mâna Mea. Nu te duce!” Vedeţi, El ştie mai bine. Când Domnul ¡-a spus lui Moise: „Vorbeşte stâncii!” aceasta însemna că trebuia să-¡ vorbească, nu s-o lovească. Voi trebuie să ascultaţi ce vă spune El. Vedeţi? Nimeni nu poate face nimic de la sine, ci trebuie să asculte ce îi spune Domnul.

Cuvântul lui Dumnezeu ne-a făgăduit că El trăieşte, iar dacă trăieşte El, trăiţi şi voi. El a făgăduit şi a spus că „lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Aceleaşi lucrări, doar că mult mai multe, „pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” El a biruit totul! El este Cel care a creat veveriţele, acest lucru întâmplându-se de două ori. O dată s-a întâmplat când am fost acasă la tine, Charlie, iar a doua oară s-a întâmplat aici, iar fratele Fred şi fratele Banks au fost cu noi.

Când am fost în Germania, cincisprezece vrăjitori au zis: „Vom face ca acel cort să fie luat de furtună!” Spuneau aceasta pentru că Billy şi fratele Arganbright nu ¡-au lăsat să mă vadă. Astfel, prin vrăjitoriile lor, l-au chemat pe dumnezeul lor, pe diavolul, iar el a stârnit o furtună. Erau prezenţi în jur de treizeci sau patruzeci de mii de nemţi, iar cortul s-a ridicat, apoi a coborât aşa. Apoi, au luat o foarfecă, au tăiat o pană şi au îndreptat-o aşa (Fratele Branham arată). În timp ce făceau acele vrăji, ei spuneau cele trei cuvinte: „Tată, Fiu, Duh Sfânt! Tată, Fiu, Duh Sfânt!” Au rostit acele cuvinte şi făceau un zgomot ca un hâşâit, până a pornit furtuna. Da, „el este domnul puterii văzduhului.” Este vorba despre Satan. Astfel, ei au chemat furtuna, iar vântul a bătut pe sub pânzele cortului instalat acolo şi l-a ridicat aşa. (Fratele Branham arată). Vântul bătea tot mai tare şi fulgerele luminau cerul, dar eu am continuat să predic. Ei au continuat să facă acea vrajă şi repetau cele trei cuvinte: „Tată, Fiu, Duh Sfânt.” Eu am văzut cum unul dintre acei vrăjitori era înconjurat de diavoli care nu erau încă legaţi. Atunci ¡-am zis fratelui Lowster: „Să nu traduci ce voi spune!” iar fratelui Arganbright ¡-am zis: „Roagă-te!”

Apoi am spus: „Doamne, Creatorul cerului şi al pământului, Tu m-ai trimis aici. Norul acela nu are putere asupra mea, fiindcă am fost uns şi trimis aici pentru salvarea acestor oameni. Satan, îţi poruncesc în Numele lui Isus să pleci de aici!”

Tunetele continuau să se audă: „Bang, bang, bang!” şi vântul lovea cortul, apoi totul s-a oprit şi a început să strălucească soarele. În numai zece minute, zece mii de oameni cereau îndurare pentru că văzuseră puterea lui Dumnezeu. „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” Vedeţi?

Oh, frate şi soră, tu nu trebuie să te mai îngrijorezi pentru boala ta, pentru că măreţia lui Dumnezeu este în tine. Crezi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”).

Am depăşit timpul, fiindcă este deja ora nouă şi cincisprezece minute, şi ştiu că aveţi de condus mult până acasă.

Să ne plecăm capetele pentru un moment.

Tată ceresc, Tu ştii totul despre Colorado; ştii că aceste lucruri sunt adevărate. Eu am spus aceste lucruri spre gloria Numelui Tău şi pentru ca aceşti oameni să Te cunoască după toate dovezile ştiinţifice date prin fotografiile care s-au făcut şi prin toate lucrările Duhului Sfânt. Doamne, eu le-am vorbit oamenilor despre aceste lucruri, pentru că Tu ai promis că le vei face, iar acum eşti aici şi încerci să le arăţi că eşti Viu, că eşti Acelaşi Dumnezeu care a fost ieri, care este azi şi care va fi în veci. Te rugăm să ne arăţi îndurarea Ta şi să ne călăuzeşti gândurile. Doamne, aici sunt oameni bolnavi şi împovăraţi, şi sunt suflete care vor muri dacă nu vor primi ajutorul Tău. Mulţi dintre ei au ajuns la sfârşitul drumului, pentru că doctorii nu mai pot face nimic, dar Tu eşti aici, Doamne, şi Te rog să ne arăţi că eşti Acelaşi. Doamne, noi nu ştim ce va fi tragerea a treia, dar ştim că prima a fost desăvârşire, iar în a doua s-au întâmplat cele cinci lucruri care înseamnă har. Doamne, Te rog să ni Te descoperi, pentru că ai spus: „Cel ce este în voi…!” şi: „lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi!” şi ai mai spus că Tu nu ai făcut nimic până nu Ţi-a arătat Tatăl. Noi am văzut ce ai făcut atunci când ¡-ai spus lui Petru cine era şi care era numele tatălui său. I-ai spus şi lui Natanael ce fel de om era, cum a ajuns acolo, unde fusese înainte şi ce a făcut. Femeii de la fântână ¡-ai spus despre păcatele ei, ¡-ai spus că trăia în curvie şi că a avut cinci bărbaţi, iar cel cu care era atunci nu era bărbatul ei. Tu eşti acelaşi Dumnezeu!

Deşi Bartimeu era orb, putea vedea cu ochii inimii şi a ştiut că dacă IaHVeH era în Fiul Isus Hristos, îi va auzi plânsul, aşa că a strigat: „Fiul lui David, ai milă de mine!” Oh, Doamne, acest plânset Te-a făcut să Te opreşti, l-ai vindecat şi ¡-ai spus că credinţa lui l-a mântuit! Femeia aceea avea o scurgere de sânge care nu se oprise de mai mulţi ani. Ea şi-a cheltuit toţi banii pe la medici, dar nu a putut s-o ajute nimeni, aşa că a venit la una din adunările Tale, atunci când Te îndreptai spre Galileea, spre casa lui Iair. Această femeie şi-a zis în inima ei, fără să cunoască Scriptura: „Dacă m-aş putea atinge de haina Lui, cred că m-aş însănătoşi!” şi dorinţa ei s-a împlinit chiar în clipa când s-a atins de haina Ta; iar Tu ¡-ai zis că credinţa ei a făcut aceasta.

În Cuvântul Tău ni s-a spus că Tu eşti Marele Preot care locuieşte în înaltul cerului pentru a face mijlocire şi că în această slujbă de Mare Preot, poţi fi atins de slăbiciunile noastre. Doamne, îngăduie ca în seara aceasta fiecare din noi să aibă privilegiul de a Te atinge pe Tine, Marele Preot, pentru a fi vindecaţi. Te rog aceasta pentru gloria lui Dumnezeu şi în Numele lui Isus Hristos. Amin!

Aţi primit numere de rugăciune? Nu? În ordine. I-am spus lui Billy să nu împartă. M-am gândit că adunarea se va prelungi, pentru că eu vorbesc cam mult. Astfel, când v-am spus că voi încerca să termin la ora 8.30, aţi râs pentru că ştiaţi că va dura mai mult. Nu-¡ nici o problemă că aţi râs, pentru că vă iubesc oricum.

Eu am încercat să evit întotdeauna formarea unor păreri de felul: „Fratele Branham a făcut asta sau cealaltă!” pentru că fratele Branham nu poate face nimic. Înţelegeţi? Cel ce este în voi este mai mare decât boala pe care o aveţi.

Ridicaţi mâna toţi cei care nu mă cunoaşteţi, dar sunteţi bolnavi şi credeţi că aveţi destulă credinţă pentru a-L atinge pe Marele Preot. Spuneţi: „Eu cred!” În ordine. O, văd mâini ridicate peste tot! Câţi din cei prezenţi mă cunosc şi ştiu că eu nu ştiu nimic despre ceea ce au nevoie, dar doresc să-L atingă pe Domnul? Vă rog să ridicaţi mâinile. În ordine.

Sincer să fiu, în clipa aceasta nu cunosc pe nimeni de aici care să aibă probleme de sănătate. Îl cunosc pe băiatul acesta, pentru că m-am rugat de mai multe ori pentru el. Nu-mi amintesc numele lui, dar ştiu că este din Kentucky. Îmi scrie tot timpul şi este prieten cu sora şi fratele Woods. Este singurul pe care-l cunosc, pentru că vine întotdeauna la adunările mele cu fraţii Woods.

Cred că eşti bine, frate Dauch. Ai fost bolnav, dar Domnul te-a vindecat. Nu ştiu ale cui sunt cârjele de aici… poate ale persoanei din scaunul cu rotile. Eu cunosc mulţi oameni care vin la adunările mele, dar Domnul îmi este martor că nu le ştiu nevoile şi necazurile. Aici în tabernacol este mai greu, pentru că cunosc mulţi oameni. De obicei, când vin aici împart numere de rugăciune, apoi îi chem pe oameni pe platformă.

Prieteni, am să-mi deschid inima faţă de voi şi am să vă spun ceva. Eu ştiu ce gândiţi. Uneori veniţi şi spuneţi: „Frate, eu cred!” dar eu văd că de fapt credeţi numai până la un anumit punct. Ungerea vine chiar acum peste mine şi pot simţi pulsul şi bătăile inimii. Este ca un fior, ca o agitaţie care vine de peste tot. Credeţi Mesajul şi alungaţi necredinţa! Dacă nu găsiţi în Biblie ceva din ceea ce am spus, să nu credeţi, dar dacă totul se regăseşte în Biblie, Duhul Sfânt care este în noi este obligat să îndeplinească ceea ce credem. Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin!”). Ştiu că este greu, pentru că nimic nu este uşor.

A fost greu şi pentru El să moară pentru ca aceasta să vi se dea vouă. A fost greu să meargă la Calvar, dar a plâns şi a spus: „Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22.42). Înţelegeţi? El nu voia să plece, fiindcă era tânăr şi avea fraţi aici pe pământ. El ¡-a iubit aşa cum vă iubesc şi eu pe voi, dar nu era posibil să trăiască şi El şi noi, de aceea a ales să moară ca să putem trăi noi. Nu a fost uşor, pentru că a trebuit să moară. El ştia ce moarte Îl aştepta, de aceea a spus: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine!” (v. 42). Dar nu a dat înapoi, ci a spus: „Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Credeţi! Nu vă îndoiţi, ci credeţi!

Dacă voi aduce oameni în rândul de rugăciune şi voi spune: „Ştiţi că nu o cunosc pe persoana aceasta.” Voi răspundeţi: „Aşa este, frate Branham!” dar imediat auziţi pe cineva care spune: „El citeşte ceea ce a scris persoana pe numărul de rugăciune! O, este telepatie!”

Altădată spun: „Duminica aceasta nu vom mai împărţi numere de rugăciune, ci doresc ca toţi străinii să se ridice în picioare.” Şi Duhul Sfânt îmi spune ce este cu ei. Înţelegeţi? Este adevărat? (Adunarea spune: Amin!”). Voi aţi văzut aceste lucruri. Dar unii spun: „O, ceva nu este în ordine cu aceasta!” Nu se poate în felul acesta! Cât timp îi permiteţi Satanei să aibă o portiţă, el vă va face să credeţi orice. Vă va arăta orice greşeală pe care o am, iar eu am multe greşeli pe care vi le poate arăta. Nu priviţi la aceasta, pentru că şi eu sunt doar un om. Înţelegeţi? Amintiţi-vă că Cuvântul Domnului este Adevărul, iar eu încerc să trăiesc prin El. Dacă încep să fac lucruri greşite: să păcătuiesc, să fumez, să beau,   puteţi veni să-mi spuneţi că nu este corect ceea ce fac. Dar eu nu vreau să fac aşa ceva, ci doresc să trăiesc corect şi să fac ce este bine; vreau să trăiesc ca un creştin şi să-L las pe Domnul să-mi aducă Cuvântul Său ca să pot trăi prin El. Chiar dacă aceasta mă va costa pierderea multor prieteni şi popularitatea, chiar dacă voi fi urât de lume şi de denominaţiuni, chiar dacă voi fi dat afară de toţi, eu vreau să fiu loial acestui Cuvânt, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl iubesc.  Este Cuvântul Lui şi El este Acelaşi şi este în noi.

Dacă viaţa lui Shakespeare ar fi în mine, dacă Shakespeare ar trăi în mine, nu aş face ceea ce a făcut el? Dacă Beethoven ar fi în mine, nu aş face lucrările lui? Dacă duhul lui Dilinger ar fi în mine, nu aş fi ca el?  Înţelegeţi? Dacă duhul lui Castro ar fi în mine, aş fi un Castro. Înţelegeţi? Iar dacă Isus Hristos este în mine, voi face lucrările Lui, pentru că El este în mine. Nu a spus El că atunci se vor întâmpla acelaşi lucrări? Înţelegeţi? (Adunarea spune: „Amin!”).

Ce ar face dacă El ar fi aici şi dacă este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Ar spune: „Eu pot să fac numai ce-Mi arată Tatăl să fac.” Este adevărat? Aşa a procedat El ieri. Este El Acelaşi? Dar ce se întâmplă cu boala? Preţul este deja plătit, aşa că fiecare dintre voi este vindecat. Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin!”). Fiecare dintre voi este iertat, dar trebuie să acceptaţi aceasta. Fiecare dintre voi este vindecat, dar trebuie să acceptaţi aceasta. Dacă El ar sta aici, nu ar putea să vă vindece dacă nu credeţi. Trebuie să credeţi pentru că ar fi la fel.

În zilele când a fost pe pământ, El nu a putut să facă multe lucruri măreţe din cauză că ei nu au crezut. Este adevărat? Nici astăzi nu poate face multe lucruri măreţe deoarece este oprit de necredinţă. Cine a putut spune toate acestea dinainte? Dumnezeu! Cine este Cel care a spus toate acestea?  Dumnezeu! Cine este Cel care a făcut toate lucrurile? Dumnezeu! Cine a spus unde se aflau căprioara, ursul şi multe alte lucruri care s-au întâmplat? Cine a spus toate acestea? El, Hristos care este în noi, care a profeţit despre El prin noi şi S-a descoperit ca fiind Acelaşi ieri, azi şi în veci. Cine a oprit vânturile? Cine a creat veveriţele? Acelaşi care a creat mielul de jertfă pentru Avraam, atunci când a fost numit IeHoVaH Jireh. Numele Lui salvatoare mai sunt valabile şi astăzi, aşa că El este încă IeHoVaH Jireh, adică „Domnul care Se îngrijeşte de Jertfa Lui.”

Vreau să fiţi sinceri cu toţii. Dacă credeţi din toată inima, în câteva minute nu va mai fi nicio persoană slabă printre noi; nu va mai fi nici o persoană care să nu fie sănătoasă. Credeţi aceasta? Acum vom vedea dacă El va veni să ni se descopere în timp ce ne plecăm capetele.

Doamne Isuse, Te rog să mă ajuţi, iar eu Te voi asculta cum ştiu mai bine, Doamne. Iartă-mi păcatele şi greşelile, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Voi lua pe cineva din partea aceasta. Credeţi şi nu vă îndoiţi! Nu ştiu pentru cine voi avea o vedenie, dar ar fi bine să fie pentru cineva care nu mă cunoaşte. Eu trebuie doar   s-o împlinesc atunci când vine, iar când voi spune ceva, veţi putea vedea dacă este adevărat sau nu. Credeţi şi nu vă îndoiţi. Dacă El va face aceasta, veţi crede după tot ce s-a întâmplat astăzi? Acceptaţi vindecarea şi spuneţi: „Doamne, cred şi Îl ating chiar acum pe Isus Hristos.” Şi fie ca Dumnezeul cerurilor să ne îndeplinească dorinţele. „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.”

Dacă Îl vom atinge, Dumnezeu ne va răspunde, aşa cum a răspuns atunci când femeia L-a atins pe Isus îndeplinindu-¡ dorinţa.

Văd un bărbat care stă într-un colţ şi este foarte serios. Nu, este o femeie care se roagă pentru un bărbat, dar bărbatul nu este aici. Da, este vorba despre o femeie care se roagă pentru tatăl ei care are cancer. El este pe moarte. Bărbatul nu trăieşte aici, ci este în Georgia. Continuaţi să vă rugaţi. Credeţi din toată inima? (Adunarea spune: „Amin!”). Numele femeii care se roagă este Jordan şi este din Carolina de Nord şi nu din Georgia. Dacă ceea ce am spus este adevărat, te rog să te ridici în picioare, doamnă. Da, este adevărat. (Sora spune: „Mulţumesc lui Dumnezeu! Mulţumesc lui Dumnezeu!). Pentru aceasta te-ai rugat, doamnă? (Da, domnule, eu m-am rugat pentru tatăl meu.”). Crezi că Cel ce este în tine este mai mare decât cel ce este în lume? (Sora spune: „Da, cred.”). Mai este ceva. Se pare că ai avut parte de o educaţie creştină. Tatăl tău este predicator sau ceva de felul acesta? (Sora spune: „Este vorba de soţul meu.”). Da, el este. Te văd într-o biserică, iar cineva predică Evanghelia şi spune: „Lăudaţi-L pe Domnul!”). În ordine. Doamnă, eu nu te cunosc, dar Domnul te cunoaşte.

Doamnă, ai la tine o batistă sau ceva asemănător? Pune-ţi mâinile pe batistă şi în timp ce te rogi, crede că Cel ce este în tine este mai mare decât ceea ce îl ucide pe tatăl tău. Crede din toată inima şi va fi aşa cum crezi.

Vreau să vă întreb ceva. Eu n-o cunosc pe doamna aceasta, o văd pentru prima dată, dar ea stă aici disperată şi se roagă. Însă Dumnezeul care S-a întors şi ¡-a spus acelei femei despre scurgerea ei de sânge este acelaşi Dumnezeu care stă aici şi vă arată că Cel ce este în voi a biruit lumea. Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”). Credeţi şi nu vă îndoiţi!

Dacă tot am vorbit despre cancer, văd din nou umbra aceea neagră. Este peste o femeie care stă acolo. Ea are cancer la gât şi se află într-o stare rea. S-a mai rugat cineva pentru ea, iar acum încearcă să accepte vindecarea. Doamnă Burton, dacă crezi, vei fi vindecată. Eu nu te cunosc, dar crede. Lasă-mă să-ţi explic. Tu ţi-ai pierdut vocea şi te rogi s-o primeşti din nou. Eu nu te cunosc, dar „Cel ce este în tine este mai mare decât ceea ce este în gâtul tău.” Crezi din toată inima? (Amin).

Soră Larsen eu te cunosc pentru că mă găzduieşti când sunt aici. Ai fost la doctor şi ai o operaţie, este adevărat? Cel ce este în tine este mai mare decât cel ce este în lume, iar Isus a spus: „…am fost străin, şi M-aţi primit.” Apoi a adăugat: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” (Matei 25.35,40). O, Tată ceresc, Te rugăm să ai milă.

Tu ce crezi? Şi tu trebuie să ai o operaţie. Nu te cunosc, este adevărat? (Sora spune: „Da.”). Nu eşti de aici. („Eu te cunosc, dar tu nu mă cunoşti pe mine.”). Aşa este, soră. Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Crezi aceasta? (Da, cred). Nu locuieşti aici, ci eşti din Bendford, Springville şi te numeşti Parker. Este adevărat? Cel ce este în tine este mai mare decât cel care încearcă să te omoare. Este adevărat? Crezi din toată inima? Dacă crezi, nu vei mai avea nevoie de operaţie.

Ce crezi despre aceasta, soră? Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? (Da, cred). Îţi mulţumesc. Domnul va onora aceasta. Eşti doamna White, vii din Forth, Texas şi ai două boli: una musculară şi una nervoasă. Eşti într-o stare foarte gravă, iar medicii nu ţi-au dat speranţe. Soţul tău are o nevoie spirituală şi se roagă pentru aceasta. Ai un fiu care are probleme cu spatele şi cu inima, şi mai ai un fiu care are probleme cu vorbirea, iar tu te rogi pentru ei. Dacă este adevărat, ridică mâna. (Soţul femeii spune: „Aşa este. Acestea sunt nevoile noastre.”). „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”). Cu toată inima? (Amin). Cu toată? (Amin). Să ne plecăm capetele.

El a mers prin toată adunarea şi v-a dovedit că este Dumnezeu; v-a dovedit că „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume,”  că este Domnul Dumnezeu. Lăsaţi-L să domnească peste voi! Lăsaţi-L să aibă ultimul cuvânt în viaţa voastră şi spuneţi din toată inima: „Boala care era în trupul meu nu mai este. Eu nu mai sunt bolnav! În trupul meu nu mai este nici o boală, pentru că Cel ce este în mine este mai mare decât ceea ce este în trupul meu. Cel care este în inima mea este mai mare decât ceea ce este în carnea mea, este Creatorul cerului şi al pământului. Deşi carnea mea a fost contaminată de Satan, eu sunt templul Duhului Sfânt, iar El va locui acolo. De aceea, Satană, îţi poruncesc să părăseşti trupul meu! Ieşi afară în Numele lui Isus Hristos! Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”). Să ne rugăm fiecare cum ştim mai bine, iar eu mă voi ruga pentru voi.

Atotputernicule Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al pământului, Autorul vieţii, Descoperitorul tainelor inimii, Tu ai spus că „Cuvântul lui Dumnezeu este mai tăietor decât o sabie cu două tăişuri şi desparte gândurile inimii…” De aceea, atunci când Cuvântul S-a făcut trup, a ştiut ce gândeau ceilalţi când a intrat în contact cu duhul lor. El era Cuvântul şi cunoştea tainele inimii lor. El este încă acelaşi Cuvânt, iar în seara aceasta, după două mii de ani, vedem că ni Se descoperă, deoarece a scris aceste lucruri şi este aici ca să le confirme şi să ne arate că tot ce a spus se împlineşte.

Aici sunt multe batiste. Mulţi oameni sunt bolnavi, iar eu Îl rog pe marele Duh Sfânt care este aici şi ne arată aceste lucruri, care ni le spune şi nu greşeşte niciodată pentru că este Dumnezeu, să ungă aceste batiste cu prezenţa Lui şi să-¡ vindece pe toţi bolnavii peste care va fi pusă una din ele. Fie ca Dumnezeul care este viu şi după două mii de ani, să vină în inima păcătoşilor care au fost salvaţi prin har şi credinţă şi să vorbească Cuvântul Său prin buze muritoare, ca să vedem că cele vorbite se împlinesc întocmai.

O, Doamne, Te rugăm să ai milă! Îngăduie ca fiecare persoană bolnavă sau care are un alt necaz, să primească îndurare. Aşa cum a stat Moise înaintea Ta pentru poporul său, îmi pun şi eu inima înaintea Ta, în seara aceasta, le dau toată credinţa pe care mi-ai dat-o Tu şi spun aşa cum a spus Petru la Poarta Frumoasă: „Ce am îţi dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, ridică-te şi umblă!” Iar bărbatul care fusese slab şi bolnav, s-a însănătoşit, iar oasele şi încheieturile lui s-au întărit, aşa că a intrat în casa Domnului lăudându-L şi binecuvântându-L.

Tu eşti Acelaşi, iar apostolul a spus: „Ce am îţi dau.” Era vorba despre credinţă, de aceea am spus şi eu: Credinţa pe care o am, o dau acestei audienţe, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret şi mustru boala voastră, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât diavolul care încearcă să vă ia viaţa. Voi sunteţi copiii lui Dumnezeu; voi sunteţi salvaţi, de aceea îi poruncesc lui Satan să-¡ părăsească pe aceşti oameni! Fie ca Dumnezeul care a potolit furtuna zilele trecute, Dumnezeul care a potolit valurile şi vânturile, să îndepărteze fiecare boală care este în aceşti oameni, pentru ca puterea lui Hristos să se arate în viaţa lor acum, în ceasul acesta! Şi fie ca fiecare păcătos să se căiască pentru păcatele lui!

Doamne, Te rog să îngădui ca fiecare suflet din locul acesta să se apropie mai mult de Tine. Te rog aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Eu, păstorul şi fratele vostru, L-am rugat pe Domnul să aducă credinţă în sufletele voastre şi cred că veţi primi lucrul pentru care vă rugaţi. Dacă credeţi, pot să vă dau şi vouă din credinţa pe care o am. În Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, renunţaţi la boala pe care o aveţi şi spuneţi: „Pleacă de la mine, deoarece credinţa fratelui Branham şi credinţa mea, alături de puterea lui Isus Hristos, care este aici să ne vindece şi să ne arate că este Acelaşi, mă va face bine!” Sora care se roagă acolo, crede aceasta? (Da, cred!). Chiar dacă muşchii tăi sunt bolnavi şi nu poţi merge, ridică-te şi umblă! Ridică-te în Numele lui Isus Hristos! Ajutaţi-o puţin. Priviţi-o! Femeia poate umbla. Acum credeţi? Vă rog să vă ridicaţi cu toţii. Oasele ei au fost întărite. Ridicaţi mâinile şi lăudaţi-L!

Mare IaHVeH, ne predăm Ţie în Numele lui Isus, ca să fim vindecaţi. Amin.

– Amin –