CE ÎNVIERE ESTE ACEASTA!

05 aprilie 2026

Să ne rugăm. Doamne, Isuse, suntem atât de recunoscători că suntem din nou aici! Doamne, știm că Tu ne-ai atras la Tine în acest ceas și considerăm că este un privilegiu să stăm aici în această dimineață, reflectând la marea înviere, la ceea ce ai făcut pentru noi și cum ai biruit. Tu ai biruit moartea, iadul și mormântul pentru noi! Sunt biruite, Doamne, și acum noi suntem biruitori prin Tine.

Oh, Doamne, inima noastră este plină de bucurie, de o asemenea bucurie și satisfacție pentru că cunoaștem Adevărul! Fie ca aceasta să ne încălzească inimile întotdeauna, să ne dea întotdeauna o asemenea bucurie, o asemenea încântare, știind că dușmanul a fost biruit, că Tu ai cumpărat pentru noi ceea ce noi nu puteam cumpăra înapoi singuri, căci Tu ai răscumpărat ceea ce omul a pierdut.

Oh, Doamne, acum ne găsim mângâierea în Tine, căci ne-ai dăruit tot ce avem nevoie, mai ales în acest timp și în acest ceas în care trăim. Tu ne-ai restaurat tot Adevărul, ne-ai adus înapoi la poziția noastră inițială, Doamne, ca să-Ți închei lucrarea în noi.

Doamne, noi vrem să ne predăm Ție mai mult ca oricând și să-Ți dăm întâietate. Doamne, fie ca Tu să ne vorbești Cuvântul în inimile noastre în dimineața aceasta și să ne schimbi, să ne modelezi și să ne formezi; fie ca Tu să ne crești în Tine, într-o asemănare mai mare cu Tine zi de zi, Cuvânt cu Cuvânt, pentru că Tu vrei să ne zidești în chipul Tău, până când vom deveni chiar reflecția Ta pe acest Pământ.

Ajută-ne să murim tot mai mult față de noi înșine și să trăim mai mult în Tine, în fiecare ceas al vieții noastre. Și fie ca astăzi să obții o mare biruință în viețile noastre, pe măsură ce ne predăm mai mult Ție. Fie ca Cuvântul Tău să ne zidească mai mult, căci Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Este minunat să-L slujim pe Domnul! Este un mare privilegiu să avem descoperirea orei în ceasul în care trăim! Suntem atât de recunoscători că avem ochi să vedem și urechi să auzim! Nu contează ce merge rău în viața noastră de zi cu zi și cu ce obstacole ne confruntăm, pentru că diavolul nu poate face nimic ca să stingă Lumina care este în inimile noastre; nu există nimic care să poată face valuri de întuneric prin încercări și necazuri, nu există nimic care ar putea face ca să învingă binecuvântarea veșnică, care a prins Viață în sufletele noastre. Dacă ne concentrăm numai asupra acestui lucru, totul începe să se așeze la locul lui iar noi putem doar să ne ridicăm mâinile și să-I mulțumim lui Dumnezeu. Indiferent cum este ziua, putem să-L lăudăm pe Dumnezeu.

Să deschidem Bibliile la Ioan 11.25-26:

„Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

Întrebarea mea pentru voi în dimineața aceasta este: „Credeți că aveți aceasta?”

Fie ca Domnul să ne binecuvânteze în timp ce privim la Cuvântul Său. Astăzi vreau să vorbesc despre CE ÎNVIERE ESTE ACEASTA! Acest citat vine din mesajul Este Răsăritul Soarelui. Noi știm că în Ioan 11, Isus a mers în Betania, unde murise Lazăr și a intrat în contact cu Marta, care a început să-I spună: „Dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” Dar El a început să-i spună o descoperire mai mare: „Ascultă, tu nici măcar nu înțelegi ce este VIAȚA și ce este moartea. Tu numești aceasta „moarte”, dar nu aceasta este adevărata moarte. Iar ceea ce numești „viață”, nu este adevărata Viață.” Apoi, El i-a spus: „EU SUNT ÎNVIEREA ȘI VIAȚA! CINE CREDE ÎN MINE, CHIAR DACĂ AR MURI, VA TRĂI. ȘI ORICINE TRĂIEȘTE ȘI CREDE ÎN MINE, NU VA MURI NICIODATĂ!”

Despre ce vorbea El? El nu vorbea despre moartea naturală, nu vorbea despre trupul acesta care merge în mormânt. Au fost mulți care au crezut în El și acele trupuri au mers în mormânt, dar ei nu au murit, pentru că ei trăiesc în altă parte, într-o altă Dimensiune și ei sunt foarte vii. Deci, „chiar dacă ar fi murit”, înseamnă că El nu vorbește despre „morți” așa cum credem noi că sunt morții, ci vorbește despre cei morți în El, trăind ca morți pentru lume, dar vii pentru lucrurile lui Dumnezeu. Există o putere de înviere, El este Învierea: „chiar dacă ar fi murit, va trăi.” Slavă Domnului!

În Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a zis:

„…Ce înviere a fost aceea! Și ce înviere este aceasta, să fim înviați dintre cei morți. Să fim făcuți vii în Hristos Isus, prin Puterea de înviere a lui Dumnezeu!”

Fratele Branham a venit și a predicat acest mesaj în anul 1965. Puteți vedea data, 18 aprilie 1965. Acesta a fost ultimul mesaj de Paște pe care l-a predicat, pentru că Domnul avea să-l ducă Acasă. El și-a alergat cursa și a încheiat-o iar Domnul l-a dus la o răsplată. Deci, acesta a fost ultimul mesaj de Paște pe care l-a predicat, iar eu v-am spus că de aici am luat titlul „Ce înviere este aceasta!”

Când el a spus: „Ce înviere a fost aceea!”, el s-a referit la ziua lui Isus de acum două mii de ani, și aceasta sărbătorește o mare parte din lumea de astăzi. Deci, mulți oameni se adună în biserici și vorbesc despre aceasta, dar fratele Branham nu a rămas acolo, ci el a spus: „Ce înviere a fost aceea!” A fost o înviere glorioasă a fost minunată, a făcut ceva pentru noi, dar el a continuat: „Ce înviere este aceasta!” El nu a lăsat-o în urmă cu două mii de ani, ci a adus-o chiar aici și a spus:

„Ce înviere a fost aceea! A fost un lucru minunat care s-a întâmplat pentru a cumpăra răscumpărarea noastră și pentru a dovedi că El a biruit. Amin. Aceasta a adus înapoi răscumpărarea omului, a adus înapoi Viața omului. El a dovedit aceasta la învierea Lui, a dovedit tot ce a spus în înviere.”

„Ce înviere a fost aceea!” Dar la ultimul său mesaj de Paște, fratele Branham nu s-a oprit aici, ci a continuat: „Ce înviere este aceasta!…” Aceasta înseamnă că există o înviere actuală. „…să fim făcuți vii în Hristos Isus prin puterea de înviere a lui Dumnezeu!” De ce? Pentru că El este Învierea și Viața! Și chiar dacă un om ar fi mort și dacă crede în El, va trăi prin puterea de înviere a lui Dumnezeu.

Fratele Branham a primit acest titlu din Marcu 16. La începutul mesajul „Este Răsăritul Soarelui”, fratele Branham a citit trei versete biblice. El a citit Apocalipsa 1.18, unde Isus a spus: „SUNT VIU. AM FOST MORT ȘI SUNT VIU ÎN VECII VECILOR!”

Apoi a mers la Romani 8 și Marcu 16.1-2:

„După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov și Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.

În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis de dimineață, pe când răsărea soarele.”

Fratele Branham a citit această Scriptură și a început să arate că nu în ziua a șaptea, nu în ziua de Sabat, ci în prima zi a săptămânii, dimineața foarte devreme, și aceasta era a opta zi sau înapoi la început.

„În ziua dintâi a săptămânii, ele s-au dus la mormânt, pe când răsărea soarele.” Deci, când a avut loc învierea? La răsăritul soarelui. Când a avut loc învierea? La încheierea zilei a șaptea, când noi am mers la ziua a opta sau la început, din nou în prima zi a săptămânii. Atunci a existat o înviere. Când? La Răsăritul Soarelui. Înțelegeți? La Răsăritul Soarelui! Deci, cum și-a intitulat fratele Branham mesajul? „ESTE...” Aleluia! El nu a spus: „A fost…”, nu a arătat înapoi la un alt răsărit, ci a arătat că chiar acum, unde stătea el „Este Răsăritul Soarelui!” Ce ne arată aceasta? Aceasta ne arată că este timpul învierii. Acesta este timpul, acesta este sezonul învierii; că acum Este Răsăritul Soarelui. Oh, Aleluia! Slavă Domnului!

Sunt atât de entuziasmat pentru că iubesc atât de mult acest Cuvânt! Nu știu, este ca și cum aș exploda. Nici nu știu cum să predic din cauza entuziasmului pe care-l am pentru ziua în care am șansa să trăiesc, pentru privilegiul pe care-l am de a trăi în Edenul lui Satan, în cel mai întunecat timp când toată lumea se destramă, când este haos peste tot și nu este nici o siguranță. Dar eu stau pe „pământ” solid, prin descoperirea că „Acesta este Răsăritul Soarelui! Aceasta este ziua; aceasta este Lumina serii; aceasta este tot ce a promis El pentru noi!” Oh, ce privilegiu, prieteni!

Probabil că voi citi multe citate și cred că mai multe vor fi din mesajul „Este Răsăritul Soarelui!”, deoarece vreau să vedem ce ne-a spus fratele Branham în ultimul său mesaj de Paști. Și când a ajuns la ultimul său mesaj de Paști, ne-a spus: „Acesta este Răsăritul Soarelui! Ce înviere a fost aceea! Dar ce înviere este aceasta!”

Care este mesajul pe care încerca să ni-l transmită? La aceasta vreau să privesc, așa că de acolo voi citi. Cred că am doar două citate dintr-o altă predică, dar în principal, totul va veni din predica „Este Răsăritul Soarelui!”

Să mergem la Romani 6.3-13:

„Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui?

Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.

În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului,

căci cine a murit de drept, este izbăvit de păcat.

Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El,

întrucât știm că Hristosul înviat din morți, nu mai moare, moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.

Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna, iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu.

Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, și să nu mai ascultați de poftele lui.

Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați-vă lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii.”

Despre ce vorbește Pavel aici? Despre învierea voastră în Hristos Isus. Căci voi ați murit față de voi înșivă, ați murit față de firea voastră veche, ați murit față de vechea voastră viață și acum sunteți înviați. Sunteți o făptură nouă în Hristos Isus.

Așadar, noi suntem morți față de vechea noastră viață, suntem morți față de acele lucruri și nu dăm stăpânire firii noastre pământești și poftelor firii pământești, ci ne predăm călăuzirii Duhului Sfânt, Duhului lui Hristos.

În Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:

„Acum, textul meu din această dimineață vreau să-l iau ca text pentru „Este Răsăritul Soarelui”, iar ca subiect vreau să iau „Puterea învierii.”

Așadar, fratele Branham a făcut aceasta de multe ori, a dat un text și un subiect. Textul despre care a predicat era despre „Este Răsăritul Soarelui”, iar subiectul despre care avea să vorbească era „Puterea învierii”, pentru că puterea învierii dă Viață; puterea învierii ne aduce la înviere, la Răsăritul Soarelui. În continuare, el a spus:

„Știți, poate ați auzit la radio și diferiți predicatori vorbind, și nobilul nostru frate Neviile și-a vorbit în această dimineață mesajul său de Paște, despre înviere. Eu m-am gândit că poate aș lua o cale puțin diferită, nu ca să fiu diferit, ci doar ca să adaug puțin mai mult, poate dintr-un alt unghi, pentru voi.”

Deci, de la bun început, fratele Branham a încercat să ne spună: „Nu voi predica un mesaj de Paști, așa cum predică toți ceilalți un mesaj de Paști, pentru că eu nu voi predica despre ce s-a întâmplat acum două mii de ani, nu voi predica numai despre răscumpărare și despre înviere, ci voi lua această înviere despre care ați auzit atât de multe la radio și bisericile de pretutindeni au transmis ce a făcut Isus, cum a murit în vinerea mare și cum a înviat în prima zi a săptămânii, ce înseamnă aceasta pentru oameni, ce înseamnă pentru pretențiile de răscumpărare și ce înseamnă pentru rasa pierdută a lui Adam.”

Și fratele Branham a continuat:

„…eu o voi lua pe o cale puțin diferită.”

Aceasta nu este o învățătură tradițională despre înviere. Deci, suntem conectați? Suntem pregătiți să auzim ce ne-a adus fratele Branham? Nu o veche denominațiune tradițională care repetă în fiecare an ce a făcut Isus, ci un Răsărit al Soarelui acum. Există un sezon al învierii acum? Face Dumnezeu ceva astăzi? Aceasta încearcă fratele Branham să facă să vadă biserica, pentru că aceasta nu este numai ceva ce s-a întâmplat, ci este ceva care se întâmplă. Slavă lui Dumnezeu!

Tot în Este Răsăritul Soarelui, el a spus:

„Observați, însăși Mesajul Evangheliei este să le dovedească oamenilor că El este înviat. „Mergeți și spuneți ucenicilor Mei că am înviat din morți și Mă voi întâlni cu ei ca să le confirm aceasta.” Oh, Doamne! „Cum în această zi din urmă va fi din nou Lumină peste Pământ, și Eu le voi dovedi aceasta ucenicilor Mei. Mergeți și spuneți-le că Eu nu sunt mort, că nu sunt o tradiție, ci sunt un Hristos viu. Eu îi voi întâlni. Duceți acest Mesaj la ucenicii Mei, că Eu sunt înviat din morți.” Evanghelia, Vestea bună.”

Așadar, încă de la început, fratele Branham ne-a spus: „Mesajul Evangheliei este să dovedească că El este viu.” Acesta este Mesajul Evangheliei: „Eu nu sunt mort. Eu sunt viu. Eu am murit ca să plătesc prețul răscumpărării, dar nu am rămas în mormânt, nu am rămas mort. Mormântul acela nu a avut nici o putere asupra Mea.” Pentru că El a spus: „Eu am putere să-Mi dau Viața și am putere s-o iau din nou.” El a pus-o jos pentru voi și pentru mine și a ridicat-o pentru ca voi și eu să dovedim că El a biruit moartea, iadul și mormântul.

Fratele Branham a spus:

„Mesajul Evangheliei este să dovedească, că El a înviat!

Vestea era foarte bună pentru că ei erau triști și aveau inima frântă. Isus murise. El plătise prețul Răscumpărării și zăcea în mormânt, iar ei erau triști și confuzi. Ei nu au înțeles, dar Vestea bună a fost adusă în dimineața învierii: „Eu sunt în Viață. Nu sunt mort. Sunt viu! Am plătit prețul și acum trăiesc.” Apoi a spus: „Eu le voi dovedi aceasta ucenicilor Mei. Mergeți și spuneți-le că Eu nu sunt mort, că nu sunt o tradiție.”

Vă dați seama că fratele Branham s-a străduit atât de mult să ne facă să nu privim numai la istorie, ci să privim la noi înșine, astăzi.

„El nu este o tradiție moartă, ci este un Hristos viu. El este un Cuvânt viu.”

Mai departe, în același mesaj, el a spus:

„Evrei 13.8, spune: „El este Același ieri, astăzi și în veci.” Noi, beneficiarii Lui, trebuie să dovedim că Viața Lui este acum în noi, beneficiarii acestei Vieți, Viața. Niciodată nu a fost trăită o Viață ca aceea.

El era Fiul lui Dumnezeu și El a murit iar aceasta a închis-o, dar când a înviat din morți, în dimineața  Paștelui, atunci noi, ca slujitori ai Lui, suntem însărcinați de El să mergem în toată lumea și să ducem această Veste bună la fiecare persoană, că El este viu. Și cum putem face aceasta numai prin cuvinte? Pentru că este scris: „Evanghelia nu a venit numai prin Cuvânt, ci și prin puterea și manifestarea Duhului Sfânt, ca să dovedească faptul că El este viu.”

De aceea, mesajul fratelui Branham a fost „ESTE Răsăritul Soarelui.” Iar subiectul lui a fost „Puterea învierii.” Aceasta este puterea Lui în noi, înviindu-ne la Viața Lui, pentru a dovedi lumii că El este încă în Viață. Nu pentru că spunem noi aceasta, ci pentru că demonstrăm aceasta.

El a continuat:

„Și pentru că Eu trăiesc, și voi trăiți. Și Eu trăiesc în voi și lucrările pe care le fac Eu. Ioan 14.12: „Lucrările pe care le fac Eu, Mă identifică în voi.” Ce Mesaj! Nu-i de mirare că am avut o lume întunecată a teologiei, dar în timpul serii va veni din nou Lumina. În timpul serii va fi din nou o înviere. În timpul serii va fi Lumină.”

Fratele Branham nu vorbește despre învierea sfinților adormiți pentru răpire, ci ne vorbește despre o înviere ce are loc acum. În ultimii patruzeci sau șaizeci de ani a avut loc o înviere. Ce este aceasta? Poporul lui Dumnezeu se întoarce la Viața originală, la Biserica originală, la Mireasa originală, la ceea ce Ea a fost menită să fie de la bun început, acolo a avut loc o înviere. Astfel, când fratele Branham a ajuns la acest mesaj, el nu a vorbit despre învierea lui Isus Hristos de acum două mii de ani, ci a vorbit despre învierea Miresei care a căzut prin denominațiuni, a fost mâncată de acele insecte, dar a fost restaurată și reașezată. Acum, el a vorbit despre învierea acelei Vieți a lui Hristos în Ea.

În timpul serii va fi o înviere. Întrebarea este: „Este timpul serii? Este aceasta învierea?”

În Ioan 11.23-26, citim:

„Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”

„Știu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”

Ea privea în altă parte. Ea avea un adevăr, avea o înțelegere corectă, dar nu vedea tot tabloul. Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” Iar ea I-a răspuns: „Știu aceasta. Știu ce am fost învățată, cunosc învățătura standard. Știu că într-o zi, pe drum, va fi o înviere, în ziua de apoi.”

„Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea! Tu amâni în viitor ceva care este la timpul prezent, amâni pentru puțin mai târziu, dar aceasta este chiar acum.”

Oh, Doamne! Același lucru se întâmplă peste tot în lume, prieteni. Oamenii așteaptă cu nerăbdare ca într-o zi să fie o înviere când se vor deschide mormintele. Aceasta va izbucni și totul se va schimba. Dar eu vă spun că lucrurile se schimbă acum, pentru că acum are loc o înviere, pentru că Viața a revenit în Mireasă acum, astăzi Este Răsăritul Soarelui, este încheierea zilei a opta și totul se îndreaptă spre o nouă zi, este din nou la starea originală, este înapoi la un sezon al învierii.

El a spus: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar muri, va trăi…Crezi lucrul acesta?”

Din nou în Este Răsăritul Soarelui, unde profetul a spus:

„Acum, chiar esența mesajului care a fost trimis că: „El este înviat din morți, noi beneficiarii Lui, noi, care avem parte la înviere cu El, tragem beneficii din aceasta dovedind lumii că El este viu. Noi nu putem face aceasta numai prin cuvinte, nu putem s-o facem printr-o tradiție a omului. Noi reflectăm exact doar ceea ce arătăm.

Mă tem că astăzi prea mulți dintre noi nu îi aduc pe oameni la Hristos, noi îi ducem la o biserică, la o teorie, dar trebuie să-i ducem la Hristos. El este singurul, și singurul care are Viață. „Cine are pe Fiul, are Viață.”

El a spus: „Eu sunt Învierea și Viața. Și dacă viața unui om care este mort este proiectată în voi, veți trăi aceeași viață pe care a trăit-o el.”

Oh, Doamne! Dacă am putea să detaliem doar puțin aceasta. Fratele Branham a spus: „Mă tem că mulți dintre noi nu-i ducem pe oameni la Hristos, ci îi îndrumăm spre o biserică, spre o teorie.” De aceea, el a spus: „De aceea voi nu puteți face aceasta numai prin cuvinte.”

Fratele Branham nu a spus că Cuvântul nu are putere, pentru că Cuvântul adevărat are putere, Cuvântul adevărat vine odată cu Viața, iar Viața vine odată cu Cuvântul. Ceea ce spune el, este că tradițiile omenești moarte au un Cuvânt lipsit de Viață în El, și repetă ceea ce a fost repetat iar și iar și iar, dar nu există nici o descoperire, nu există Viață în El, nu are nici o substanță, ci devine doar o teorie, devine rece și mort. Nu este că nu ar fi adevărat, dar nu există putere dătătoare de Viață în El, pentru că Viața este în Hristos iar Hristos este „Eu sunt!” Există o descoperire la timpul prezent a lui Isus Hristos, iar acel Cuvânt la timpul prezent care este descoperit, are Viață în El, are Duh, are putere. Aceasta nu se poate face doar arătând spre un Cuvânt sau doar citind un pasaj biblic care arată spre o altă epocă, spre un alt timp, spre ceva care nu mai are Viață în el. Viața este la timpul prezent. Acesta este Răsăritul Soarelui.

„Și dacă Viața unui om care este mort este proiectată în voi, veți trăi același fel de viață pe care a trăit-o el.”

Fratele Branham a explicat lucrurile atât de simplu! El a spus: „Dacă viața lui John Dillinger ar fi în voi, ați jefui bănci. Dacă viața lui Beethoven ar fi în voi, ați compune muzică; dacă viața unui artist ar fi în voi, ați face lucrări de artă. De ce? Pentru că, dacă duhul acelui om este în voi, vă va face să vă comportați ca acel om. Ei bine, dacă Duhul lui Isus Hristos este în voi, nu vă veți comporta ca lumea, nu veți mai iubi lucrurile lumii, ci Îl veți iubi pe Dumnezeu, Cuvântul Său și lucrurile lui Dumnezeu și Îl veți manifesta pe Hristos.”

Deci, noi nu trebuie să-i ducem pe oameni la o biserică, ci trebuie să-i ducem la Hristos, iar Hristos este Cuvântul uns. De aceea, a arăta înapoi, a arăta înapoi, a arăta înapoi, nu-i aduce pe oameni la Hristos, ci doar aduce oameni în biserică, în religie și teorii. Dar Hristos este viu astăzi. El a înviat și este viu printre noi. El este încă viu!

Tot în Este Răsăritul Soarelui, profetul a spus:

„Lumea întunecată a necredinței unde bisericile, denominațiunile și așa mai departe, ne-au tras afară, dar în noi există Ceva care ne cheamă. Oh, noi Îl vrem pe Dumnezeu! Noi flămânzim și însetăm după Dumnezeu!

Noi ne-am alăturat metodiștilor, baptiștilor, penticostalilor, prezbiterienilor și ce mai sunt, și totuși era ceva în neregulă, pur și simplu nu L-am putut găsi încă. Și dintr-o dată, în timp ce bâjbâiam prin întuneric, marea Înviere a venit la noi în manifestarea Cuvântului promis al lui Dumnezeu.”

Ce este această mare înviere despre care vorbim? Ce este această mare înviere despre care vorbește profetul? Aceasta nu indică spre o întoarcere cu două mii de ani în urmă, nu despre aceasta vorbește profetul. Ei bine, noi bâjbâiam în întuneric. În ce fel de întuneric? În întuneric religios. În întuneric religios pentru că omul și-a adăugat interpretarea lui la Cuvânt și a pierdut adevăratul sens al Cuvântului, a repetat o tradiție și lucruri care erau sterile și nu-i aduceau pe oameni la Lumina orei, la Răsăritul Soarelui, la Lumina serii, când va fi Lumină. Și ce s-a întâmplat? Au bâjbâit prin întuneric. Dar fratele Branham a spus că în timp ce bâjbâiam prin întuneric, marea Înviere a venit la noi. Cum? În manifestarea Cuvântului promis al lui Dumnezeu.

Ce a fost Răsăritul Soarelui? Cuvântul promis care S-a manifestat. Ceea ce a promis Dumnezeu cu sute și mii de ani în urmă, acum a prins Viață dintr-o dată, chiar sub ochii noștri. Ce este aceasta? Este Răsăritul Soarelui, Soarele de sus. Aceasta este puterea învierii! Acesta este Hristosul înviat în noi acum. „Marea Înviere a venit la noi, în manifestarea Cuvântului promis al lui Dumnezeu.”

Iată o parte din promisiune: Maleahi 4.5-6:

„Iată, vă voi trimite vouă pe profetul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată.

El va întoarce inima părinților spre copii, și inima copiilor spre părinți, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc țara cu blestem.”

Aceasta este o profeție, dar acum este istorie. A fost o profeție, dar acum este istorie. Acest lucru s-a împlinit. Acesta este Cuvântul, Cuvântul manifestat al lui Dumnezeu, care vine în generația noastră și este Lumină.

Luca 17.28-30:

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți.” (Fratele Branham a vorbit despre zilele Sodomei. Zilele lui Lot sunt zilele Sodomei).

„Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului.”

Când Fiul omului va fi descoperit. Ce este această profeție? Există o descoperire, o dezvelire, o arătare, o manifestare a Fiului omului. Aceasta este o profeție rostită de Isus. A fost o profeție, dar acum este istorie, pentru că noi trăim în descoperirea Fiului omului. Aceasta este marea Lumină care a răsărit! Aceasta este marea Înviere care a venit! Aceasta ne-a spus fratele Branham prin tot acest Mesaj.

Din nou în Este Răsăritul Soarelui, unde profetul ne spune:

„…Și Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: „Când veți intra în țara pe care v-o dau…”

Fratele Branham ne-a dat o interpretare, ne-a dat o plasare și a spus: „…în locul, poziția pe care v-am dat-o.” Apoi, el a luat această profeție, a luat această lege a snopului legănat, pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Moise și a adus-o chiar în zilele noastre. El i-a spus lui Moise, iar fratele Branham a spus: „Când veți intra în locul, poziția pe care v-am dat-o.” Acum, aceasta este poziția. Care este această poziție? Este învierea din denominațiuni și aducerea înapoi într-o Mireasă pentru Isus Hristos.

„În locul, poziția pe care v-am dat-o. Acum vorbiți copiilor lui Israel, că atunci când ajungeți în acest anumit loc pe care vi l-am promis că vi-l dau, când veți ajunge acolo în acea țară… (Acum, aici vorbim în mod natural, tipizând spiritualul) …și veți culege recolta ei (voi ați primit ceea ce v-am spus), atunci veți aduce un snop din primele roade la preot, și el va legăna snopul înaintea Domnului, să fie acceptat pentru voi. În ziua următoare după Sabat, preotul îl va legăna.

Dacă ar exista un ritual sfânt, ar trebui să fie în ziua de Sabat, care era a șaptea zi a săptămânii, adică sâmbăta. Dar observați, în această amintire să-l legene în prima zi a săptămânii…” (Adică, ce anume? Ziua învierii, Răsăritul Soarelui, prima zi a săptămânii).

„…să-l legene în prima zi a săptămânii. Snopul, care era primul din sămânța pe care ați semănat-o, când vine sus și se coace, voi tăiați acest snop și-l aduceți la preot, și-l lăsați să-l ia și să-l legene înaintea Domnului, pentru acceptarea voastră, că ați fost acceptați.”

Deci, în Vechiul Testament, ei luau prima parte a recoltei lor, prima parte a orzului sau a grâului lor, care ajungea la maturitate. Fratele Branham a spus:

„Ceva de la marginea câmpului care avea mai multă lumină decât restul, ajungea prima la maturitate. Amin. Și când ajungea la maturitate, ei tăiau acea porțiune și o duceau la preot, iar preotul o legăna. După ce? După ce ajungea la maturitate, în poziția și locul promis de Dumnezeu. Amin. Când Cuvântul a fost manifestat și ei au ajuns în poziție, atunci au luat prima parte care a ajuns la maturitate și au legănat-o înaintea Domnului pentru acceptarea lor.”

Și fratele Branham a spus:

„…recunoscând că Cel ce a adus aceasta la maturitate deplină, este Același care va aduce întreaga recoltă la maturitatea deplină. Astfel, ei Îi aduceau lui Dumnezeu o mulțumire pentru ceea ce a făcut deja. „Noi credem că vei face aceasta pentru întreaga recoltă.” Și Dumnezeu îi primea pe toți datorită acelui snop legănat.”

Fratele Branham a spus: „Acesta este naturalul, dar acesta simbolizează spiritualul, pentru că acum biserica a fost readusă la poziția ei, în locul în care El a promis că o va aduce.”

Deci, va fi un snop legănat din nou.

Din nou în Este Răsăritul Soarelui, unde el a spus:

„De aceea trebuiau să legene acel snop, pentru că acela era primul care venea la maturitate. Acela a fost legănat ca o aducere aminte a mulțumirii către Dumnezeu, crezând că vor veni și restul.” (A fost un semn).

„Și astăzi, pentru că El a fost primul Fiu al lui Dumnezeu care a ajuns la maturitate deplină pentru a fi în Dumnezeu, El a fost smuls din pământ și este legănat peste oameni. Oh, ce lecție glorioasă! Primul, prin puterea învierii. Deși fusese simbolizat de multe ori, așa cum vom vedea mai târziu, că a fost simbolizat. Dar acesta a fost de fapt pârga, primul rod al celor adormiți. El a fost legănat peste Sămânța promisă care avea promisiunea Vieții.

El a fost legănat în ziua Cincizecimii, „când a venit un sunet din cer, ca un vânt puternic” și a fost legănat peste oameni, oamenii cincizecimii, care erau sus la Cincizecime, așteptând să vină binecuvântarea. Și să vină din nou, noi ne dăm seama, în ziua din urmă, conform Luca 17.30, în ziua Fiului omului, din nou.”

Ce a fost Luca 17.30? În zilele Sodomei, va fi o descoperire a Fiului omului, când Fiul omului va fi descoperit. „În ziua aceea.” Ce este în această zi? Va fi o altă legănare a Vieții. Plinătatea Vieții a venit, s-a întors la maturitate. A fost legănată în Isus Hristos ca un Fiu deplin al lui Dumnezeu, arătând, ce? Un Fiu matur al lui Dumnezeu. El a fost pârga, primul Snop. Apoi a fost legănat înapoi acel Cuvânt promis, acel Duh Sfânt a fost legănat din nou în ziua de Rusalii, pentru că „Aceasta este promisiunea pe care v-am dat-o: „Eu voi veni la voi. Noi ne vom face locuință în voi și vom locui în voi.” Și El a fost legănat din nou peste ei. Dar trebuie să fie legănat din nou în zilele din urmă, conform cu, ce? Cu Luca 17.30. Deci, ce va fi legănarea? Va fi o descoperire a Fiului omului. Unde a fost această descoperire? Noi am văzut-o într-un profet din zilele noastre.

 „În ziua când Se va descoperi Fiul omului”, sau va fi legănat din nou peste oameni.

Acum, Cine este Fiul omului? „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi.” Și dacă toată învățătura pe care o avem și confirmarea Cuvântului lui Dumnezeu, prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin semne, prin minuni, noi vedem aceasta în cartea lui Luca aici, așa cum tocmai am citit, în Luca 17.30 și Maleahi 4 și în diferite Scripturi cu care suntem familiarizați, căci Cuvântul acela este din nou legănat peste oameni, că tradițiile moarte ale omului sunt moarte și că Fiul lui Dumnezeu este din nou viu cu botezul Duhului Sfânt chiar printre noi, și ne dă Viață.”

Toate tradițiile omului sunt moarte, dar Soarele este sus.

În mesajul Sărbătoarea Trâmbițelor, din iulie 1964, profetul a spus:

„Duhul Sfânt a fost legat de aceste râuri denominaționale pentru aproape două mii de ani, dar trebuie să fie dezlegat în timpul serii, prin Mesajul din timpul serii. Duhul Sfânt înapoi în biserică din nou; Hristos Însuși descoperit în trup omenesc în timpul serii.”

El ne arată că va fi Lumină în timpul serii. Acesta este Răsăritul Soarelui. Acum am trecut la un alt mesaj, la „Sărbătoarea Trâmbițelor”, unde el ne-a spus… Nu este vorba că nu era Duhul Sfânt, pentru că fratele Branham a spus că în timpul lui Luther, ei au avut o scufundare în Duhul Sfânt; Wesley a avut o scufundare; penticostalii au avut o scufundare, dar în această epocă nu va fi o scufundare, ci va fi o înviere a acelei Linii, va fi un Răsărit al Soarelui. Și când vine vorba despre acel Răsărit al Soarelui, va exista un snop legănat. Ceva, o parte a Cuvântului care a ajuns la maturitate, va fi smulsă și legănată peste adunare, spunând: „Este plinătatea Sa. Este matur și a venit.”

Profetul a spus: „Duhul Sfânt a fost legat de aceste râuri denominaționale de aproape două mii de ani…” Cum am spus, a existat o scufundare în Duh, a fost Duhul Sfânt, dar Duhul Sfânt Însuși în plinătatea Sa, era legat. De ce? Pentru că Cuvântul a fost limitat; Cuvântul a fost amestecat cu ideile omului; El a fost legat în libertatea de a veni peste oameni. De ce? Din cauza înțelegerii greșite, din cauza conceptelor greșite, din cauza dorințelor greșite, toate atașate de Cuvânt.

Dar acest Duh Sfânt care a fost legat, restricționat, reținut, „…trebuie să fie dezlegat în timpul serii prin Mesajul din timpul serii. Duhul Sfânt înapoi în Biserică, din nou. Hristos Însuși descoperit în trup omenesc în timpul serii.”

S-a descoperit Hristos Însuși în trup omenesc în timpul serii? „Amin!” L-ați văzut în trup omenesc? „Amin!” Cine era Acela? Un om? Nu, nu era un om. Dar El nu a avut niciodată intenția să rămână numai în trupul acestui om, El a intenționat să vină și în trupul nostru.

„Ce înviere a fost aceea! Ce înviere este aceasta!”

Din nou în Este Răsăritul Soarelui:

„Așa cum Hristos a fost primul care să învie dintre toți profeții și așa mai departe, deși a fost simbolizat în multe locuri, El a fost pârga, Primul rod al celor adormiți. În Mireasă, venirea lui Hristos, venind afară din biserică, va trebui să fie din nou un snop legănat în zilele din urmă. Oh, Doamne!

Legănarea snopului! Ce a fost snopul? Primul care a ajuns la maturitate, primul care a dovedit că era grâu, care a dovedit că era un snop. Aleluia! Sunt sigur că înțelegeți despre ce vorbesc. El a fost legănat peste oameni.”

Înțelegeți despre ce vorbește?Ați învățat să citiți printre rânduri? Puteți înțelege ce a încercat Duhul să treacă peste, fără să o spună direct? El a spus: „Acesta a fost Isus Hristos, Profetul, Fiul omului care Se descoperea în trup omenesc, într-un fiu al omului.” Amin.

William Branham nu a fost Isus Hristos, el a fost un vas, un profet în care Profetul principal, Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului, a venit să arate că: „Eu sunt aici! M-am întors! Sunt liber de legăturile denominaționale! M-am ridicat din întunericul ideilor omenești și M-am întors cu plinătatea Adevărului Meu, cu plinătatea Cuvântului Meu, nelegat de tradițiile denominaționale.”

Soarele este sus și prima parte a Seminței s-a copt. Prima parte a Seminței este o profeție despre un fiu al omului, o profeție din Luca 17.30, o profeție din Maleahi 4. Aceasta a fost ridicată și legănată deasupra oamenilor: „Pe Pământ este din nou un fiu al omului, este o manifestare așa cum a fost la început. S-a întors!” Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că întreaga recoltă, dacă va rămâne în același Răsărit de Soare, va ajunge la aceeași maturitate. Amin.

„În Mireasă, venirea lui Hristos, venind afară din biserică, va trebui să fie din nou un snop legănat în zilele din urmă, (pentru a dovedi că a fost grâu. Oh, Slavă Domnului!), și prima dată când va veni înainte, pentru epoca Miresei…”

„Pentru epoca Miresei…” După ce se termină Sabatul, după cele șapte Sabate, ce este? Este ziua a opta, este o nouă zi. Ce este noua zi? Înapoi la început, înapoi la ceea ce a fost Mireasa. Când Ea avea să vină proaspătă, o Mireasă virgină din Rusalii, proaspătă din mâinile lui Dumnezeu, dar a fost pângărită de om. Ea a fost distrasă de la scopul Ei, dar, o, Dumnezeule, Răsăritul Soarelui va aduce această Mireasă înapoi.

Care este a opta zi? Este prima zi. Numărați din prima zi: duminică, luni, marți, miercuri, joi, vineri, iar sâmbătă este Sabatul, ziua a șaptea, apoi veți merge la opt, de fapt vă întoarceți la prima zi. De aceea Rusaliile au căzut în prima zi a săptămânii. Ei au numărat șapte Sabate, și după șapte Sabate a venit ziua de Rusalii sau a cincizecea zi, Jubileul. De ce? Pentru că la sfârșitul epocilor Bisericii, după șapte epoci ale Bisericii, va fi un Răsărit al Soarelui, va fi o restaurare înapoi la început, mergând la ziua a opta, care este drept înapoi la ceea ce trebuia să fie Biserica, atunci când era o Mireasă virgină. Și a fost un snop legănat ca să dovedească faptul că noi am ajuns în acea zi.

Tot în Este Răsăritul Soarelui, profetul a spus:

„… pentru epoca Miresei, pentru o înviere din denominaționalismul întunecat…”

Unde este învierea? Oh, este o înviere din denominaționalismul întunecat. El nu vorbea despre învierea sfinților adormiți. Aceasta se va întâmpla când această Mireasă își va fi îndeplinit scopul pe acest Pământ, când ultimii vor veni și vor manifesta ceea ce trebuia să manifeste El. Atunci sfinții adormiți se vor ridica și îi vom vedea. Dar acum el vorbea despre o înviere din denominaționalismul întunecat.

„…va fi un Mesaj, că maturitatea deplină a Cuvântului s-a întors din nou înapoi în puterea Sa deplină și este legănat peste oameni, prin aceleași semne și minuni pe care le-a făcut El acolo în urmă.”

Întrebarea mea este: Ați văzut aceasta? Ascultați aceste casete? Auziți mărturiile? Ați văzut că maturitatea deplină a Cuvântului S-a întors din nou în toată puterea Sa? A fost legănat peste oameni prin aceleași semne și minuni pe care le-a făcut El acolo în urmă? Am văzut noi în lucrarea acestui profet aceleași semne și minuni pe care le-a făcut Isus Hristos când a fost pe Pământ? „Amin!”

Să citim mai departe.

„Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi!” „Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi, vorbind cu Soția Sa.”

Cu cine vorbește El? El a spus: „Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.” Fratele Branham a luat acest concept spiritual și ne-a arătat ce înseamnă aceasta.

El a spus: „Pentru că Eu trăiesc, și voi trăiți. Ce înviere a fost aceea…” Ne-am întors la afirmația noastră inițială, dar acum am pus-o în context:

„…Ce înviere a fost aceea! Și ce înviere este aceasta, să fim înviați dintre morți, să fim făcuți vii în Hristos Isus, prin puterea de înviere a lui Dumnezeu.”

În Ioan 14.18-20, Isus a spus:

„Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.

Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.

În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine, și că Eu sunt în voi.”

În anul 1965, fratele Branham a luat acest verset și a spus: „În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine, și că Eu sunt în voi.”

Ascultați, El vorbea despre: „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” Și El a venit la ei în ziua de Rusalii, ca plinătatea Duhului Sfânt.

„Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.

În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine, și că Eu sunt în voi.”

De aceea, fratele Branham a spus: „Acea zi este această zi”, pentru că noi ne-am întors la scopul inițial al lui Dumnezeu.

În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Observați, Cuvântul dovedit în Trupul Lui este chiar victoria și motivul morții Sale. Vedeți, moartea, nu în Duhul; când a murit, El a murit numai în trup, Duhul Lui S-a dus în iad și a predicat sufletelor din închisoare. Este adevărat? Numai trupul Lui a murit, apoi l-a ridicat din nou și l-a trezit. „A trezi” înseamnă „a face viu”, carnea Lui care era Trupul Lui, și acesta era Cuvântul. Acesta a zăcut mort ani de zile…”

Putem analiza aceasta? „Carnea Lui care era Trupul Lui, și acela este Cuvântul, care zăcea mort de ani de zile.” Ce zăcea mort? Cuvântul, care este Trupul Său. De aceea, aici fratele Branham a spus: „…moartea, nu în Duhul; când a murit, El a murit numai în trup.” El spunea aceasta pentru că voi nu puteți ucide Viața Veșnică. Viața lui Isus, nu putea muri. Singurul lucru care putea muri, singurul lucru pe care-l puteau ucide, era trupul, dar tu nu poți ucide niciodată Viața.

Așadar, profetul a spus: „Apoi, l-a ridicat din nou și l-a trezit. „A trezi” înseamnă „a face viu”. Carnea Lui care era Trupul Lui, și acela este Cuvântul, zăcea mort de ani de zile.”

Despre ce vorbea? El vorbea despre ce au făcut denominațiunile, ce a făcut omul cu descoperirea pură a Cuvântului.

„…dar a început să vină treptat prin Reformă.” Despre ce vorbea? Despre Trupul acela care zăcea neînsuflețit și care se întoarce.

 „…Și acum Ea stă pe picioarele Ei.” El a spus: „Trupul Lui zăcea mort…” Dar Trupul Lui este Cuvântul. Cine a spus Pavel că este Trupul Lui? Pavel a spus: „Noi suntem carnea Lui și oasele Lui. Noi suntem Trupul Lui! Noi suntem Templul Duhului Sfânt! Noi suntem Locuința lui Dumnezeu! Suntem un Templu în Hristos.”

Deci, cine a zăcut mort? Trupul Lui, Cuvântul, care vorbea despre o Mireasă virgină care zăcea moartă. Dar treptat, Ea a început să se întoarcă într-o înviere, prin Reformă. Dar la sfârșitul Reformei, va fi o înviere, care este Viața întorcându-Se înapoi. Despre ce Viață vorbea fratele Branham? „Este Răsăritul Soarelui” nu vorbește despre învierea de acum două mii de ani a lui Isus Hristos, Omul din Nazaret, ci vorbește despre învierea unei Mirese virgine, Soția lui Dumnezeu. Aceasta este cea care învie în această zi, Hristos în formă de Mireasă, Hristos manifestat în Mireasa Sa, ceea ce Și-a dorit El la început, ceea ce a căzut și a fost în ruină, Pomul Miresei care a fost mâncat, a fost restaurat.

La sfârșitul timpului, la Răsăritul Soarelui, acel Trup se întoarce în înviere prin puterea dătătoare de Viață. Și care este puterea învierii? Este EL, Viața Lui, Duhul Lui Sfânt, Duhul Lui care a fost legat de aceste râuri și ape denominaționale timp de aproape două mii de ani. Și cum va fi liber? În timpul serii, prin Mesajul de seară, acea putere dătătoare de Viață este înapoi într-un popor pentru a aduce o înviere a Pomului Miresei originale.

„Ce înviere a fost aceea! Ce înviere este aceasta! Și acum Ea stă pe picioarele Ei. Oh, cât aș vrea să am timp să merg înapoi la Ezechiel să iau „acele oase uscate” și să vă arăt. El a spus: „Pot oasele acestea să trăiască din nou?” El a spus: „Profețește!”

Cum? Și când mergi la Ezechiel, te duci în valea oaselor uscate. Erau foarte uscate. Era o armată și acea armată murise. Acea armată murise în drum spre Sion. De ce? Pentru că a existat o Mireasă care a venit proaspătă din mâinile lui Dumnezeu, vorbită prin Cuvânt, înviată la Viață prin puterea lui Isus Hristos, prin Viața înviată și dătătoare de Viață a lui Isus. Ei au ieșit, o Mireasă proaspătă, mergând spre Sion. Dar pe parcurs, ei au lăsat Cuvântul, au fost prinși în capcanele omului și puterea Duhului Sfânt a fost separată de ei, și acest Trup care trebuia să fie zidit până la capăt în puterea deplină a lui Isus Hristos în formă de Mireasă a căzut, a început să se micșoreze și s-a dus în ruină. Dar, încet, încet, El a început s-o construiască din nou. De ce? Pentru că exista o armată inițială care mărșăluia spre Sion, dar care cumva a murit.

De aceea, fratele Branham a spus:

„Oh, aș vrea să mă pot întoarce și să-l iau pe Ezechiel și oasele acelea uscate.”

Ce a spus el mai departe? El a spus aceasta imediat după ce a spus:

„Carnea Lui care era Trupul lui, Acela este Cuvântul. A zăcut mort ani de zile, dar treptat a început să vină prin Reformă.”

Ce a venit prin Reformă? O restaurare a Pomului Miresei. „Și acum, Ea stă pe picioarele Ei.”

Aceasta nu este o greșeală gramaticală, el nu a încurcat tipurile, ci a știut exact despre ce vorbea. Și imediat după ce a spus aceasta, el a spus: „Oh, aș vrea să merg înapoi în Ezechiel, să iau acele „oase uscate” și să vă arăt. El a zis: „Profețește!” Cum poate veni profeția? Numai prin profet. Este Cuvântul Domnului. „Ascultați voi, oase uscate, Cuvântul Domnului!” Și tendoanele, pielea a venit peste ele și ele s-au ridicat ca o armată și au început să mărșăluiască spre Sion. Slavă lui Dumnezeu! Acela este El! Acela este El, victoria!”

„Acela este El! Acela este El, victoria!” Care este victoria? Tocmai ne-a spus: „Observați, Cuvântul dovedit în Trupul Lui, este chiar victoria și motivul morții Sale.” De ce a murit El? Ca să poată locui, să Se poată întrupa în poporul Său. De aceea a murit. Așadar, odată cu restaurarea Pomului Miresei și a oaselor uscate ale lui Ezechiel, armata originală care murise de-a lungul epocilor Bisericii, revine la Viață. Și cum revine la Viață? Prin patru etape: prin Luther, Wesley, penticostali, apoi Viața, Persoana Însăși. Neprihănire, sfințire, botez cu Duhul Sfânt, apoi, ce? La sfârșitul tuturor acestora, la sfârșitul epocii penticostale, la sfârșitul epocii a șaptea, ce a fost? „Neprihănirea a făcut loc sfințirii; sfințirea a făcut loc botezului cu Duhul Sfânt, iar botezul cu Duhul Sfânt a făcut loc Persoanei Duhului Sfânt Însăși.” Cine este Aceasta? Isus Hristos!

Ce vine în această epocă a Miresei? Ce este Răsăritul Soarelui? Care este puterea de înviere? Este EL neîngrădit, nelegat, ci dezlegat de ideile denominaționale, înapoi din nou în Biserica Lui.

Motivul pentru care El a murit, a fost ca să locuiască în poporul Său. Așadar, această armată, această Mireasă se ridică în picioare și mărșăluiește spre Sion. Ce este Aceasta? Este El. Nu este Ea, ci este EL. Acesta este EL, victoria! Oh, Doamne! Iubesc acest Mesaj, „Este Răsăritul Soarelui!”  Vă recomand să-l ascultați din nou și să fiți atenți.

„Așa face Dumnezeu. El este acel Vultur mare. În gândurile Lui, El știa că va avea o Biserică, El știa că va avea un popor. Nu contează cine i-a cuibărit, nu contează sub ce au fost clociți, El vânează, El caută, El îi caută pe ai Lui.

Și într-o zi, povestea continuă, acel vultur bătrân a zburat pe deasupra curții. El a căutat peste tot și l-a găsit. Oh, pentru acea înviere…”

Despre ce înviere vorbea el? Este aceeași înviere despre care a vorbit tot timpul. El nu arăta în spate, ci vorbea despre ziua de astăzi.

„…Oh, pentru acea înviere, să recunoască faptul că, până la urmă, el nu era un pui de găină, el era un vultur.”

Aceasta este învierea din zilele noastre, prieteni!

Ascultați, fratele Branham a spus această poveste pe care noi o știm foarte bine, dar eu o spun oricum, ca să le-o explicăm celor tineri și celor care sunt în vizită.

Îmi amintesc că fratele Branham a spus că un fermier a trebuit să pună un lot de ouă la clocit dar i-a lipsit unul, așa că s-a dus la cuibul unui vultur bătrân, a luat un ou și l-a pus sub cloșcă. Puiul a ieșit și a spus că era cea mai ciudată pasăre pe care ați văzut-o vreodată. El a încercat să meargă împreună cu puii, a încercat să trăiască o viață de găină, a încercat să scormonească să mănânce, a încercat să facă tot ce făceau puii. Și el a spus că mama vultur știa că a avut două ouă, ea știa că are deja un pui pe undeva.

Acel vultur nu a zburat în căutarea unei găini pe care s-o transforme în vultur, ci căuta ceea ce era deja un vultur, dar credea că este o găină, pe cineva care avea o criză de identitate, cu amnezie spirituală, cineva căruia i s-a spus ceva fals și nu înțelegea cine este cu adevărat. Pentru aceasta a zburat vulturul, pentru puiul ei, pentru vulturașul ei, pentru ceea ce era al ei, pentru că venea de la ea, a fost întotdeauna parte din ea, care era predestinat să fie vultur nu un pui de găină.

Dumnezeu nu a venit niciodată să caute capre și să le transforme în oi, El a venit să-Și găsească oile Sale pierdute, care erau deja oi și care erau deja ale Lui.

Fratele Branham a spus: „Oh, pentru acea înviere!” Ce înviere? Acest mic vultur care încerca să trăiască o viață de găină, avea nevoie de o înviere. Voi spuneți: „Dar el nu era mort.” Oh, el era mort. Desigur, el respira, mânca, dar nu trăia pentru că nu era conștient că era un vultur. Mintea lui era întunecată cu privire la cine era cu adevărat, de unde vine și care era scopul lui. El nu trăia la întregul potențial care era în interiorul lui. Deci, el nu trăia, nu-i așa? Era mort, existau părți care erau moarte în interiorul lui. Știa el că era născut ca să zboare în ceruri? El nu zburase niciodată, deci partea aceea era moartă. Era în el, dar era moartă. El trebuia să mănânce carne proaspătă, nu cereale, nu larve, nici viermi; partea aceea din el era moartă. Era mort, dar trăia.

Isus a spus: „Dacă cineva crede în Mine, chiar dacă ar muri, va trăi.”

Ascultați, noi eram morți în întunericul păcatului, am fost despărțiți de Dumnezeu, mințile noastre erau înstrăinate și eram morți neștiind că eram fiii și fiicele lui Dumnezeu, pentru că am avut amnezie spirituală, am fost despărțiți de Viața lui Dumnezeu, am fost morți față de cine eram cu adevărat. Dar când acel pui de vultur a auzit strigătul, a privit în sus și a văzut ceva, și, dintr-o dată, ceva din interiorul lui s-a conectat cu ceea ce vedea. Cum a numit fratele Branham aceasta? El a numit-o „înviere”, înviat din viața moartă de pui de găină la ceea ce a fost născut să fie întotdeauna.

Tot în Este Răsăritul Soarelui, profetul a spus:

„Și Dumnezeu știe. Aleluia! El are o Biserică predestinată, rânduită mai dinainte. El știa că are fii și fiice, o Mireasă așteptând undeva. Și când Duhul Sfânt începe să zboare peste Ea, acel snop legănat… Oh, El este Același ieri, astăzi și în veci. Nu o poveste mitică, ci o Realitate! Indiferent cât de mulți au încercat să-i spună „vultur”, el nu știa ce este un vultur. Totuși, el era un vultur, dar nu avea să înțeleagă aceasta până când nu a văzut ceva care îl reflecta, sau mai degrabă, ceea ce reflecta el.

Și când noi vedem, nu o denominațiune, nu un Ph.D, nu un doctor în filozofie, nu un bun vecin, ci un fiu al lui Dumnezeu modelat în chipul lui Dumnezeu…”

De ce a fost nevoie ca acel vultur să se trezească? El a avut nevoie să vadă „un fiu al lui Dumnezeu modelat în chipul lui Dumnezeu, cu puterea dinamică a lui Dumnezeu, să răspundă cererii acestei zile, că El este Același ieri, astăzi și în veci, atunci nici o găină nu vă va ține.

El își căuta mama, el era un vultur de la început și a recunoscut. Acest vultur adevărat recunoaște chemarea Cuvântului lui Dumnezeu. De ce? Pentru că el este un vultur. Un Vultur pentru un vultur! Cuvântul înainte de întemeierea lumii, Cuvântul la Cuvânt! Cuvântul predestinat la Cuvântul scris pentru oră. Voi vă dați seama de poziția voastră.”

„Când Cuvântul predestinat,” (acela ești tu),  și „Cuvântul scris pentru oră,” (acesta este manifestarea Cuvântului făgăduit în acest ceas), ce îți face Aceasta? Te trezește din amnezie și îți dai seama de poziția ta, de cine ești cu adevărat. De ce a fost nevoie?

El a spus: „Ai putea spune „un vultur”, ai putea spune „fiul lui Dumnezeu sau fiica lui Dumnezeu,” dar ești prins în denominațiuni și vezi tot felul de manifestări diferite, tot felul de vieți diferite, dar el nu știa ce este un fiu al lui Dumnezeu. Putea citi în Biblie și vedea lucruri din urmă cum erau fiii lui Dumnezeu odinioară, dar acum, ce se întâmplă?

Ceea ce a făcut Dumnezeu, a fost să ia un fiu al lui Dumnezeu, și prin acest fiu al lui Dumnezeu, să-L descopere pe Fiul lui Dumnezeu, pentru a arăta că Viața deplină este din nou aici. Ce a fost acesta? Acesta a fost Strigătul Vulturului. Astfel, tu și eu care trăiam în întuneric, morți față de cine suntem cu adevărat, deodată am început să vedem că este o Putere, este o Viață, este o manifestare, este o realitate; este o Viață în urmă, că nu este doar o umblare la biserică, ci există o Viață. Nu este un COD de conduită, ci este o Viață. Și când începem să vedem că este o Viață reală, este un fiu adevărat, că este o relație între Dumnezeu și fiul Său, deodată începem să ne dăm seama că: „Hei! Acesta sunt eu!” Orice este EL, Ceva din interior poate să se conecteze la Strigătul Vulturului și poate spune: „Orice este acela, este un fiu al lui Dumnezeu și aceasta trebuie să fie ceea ce sunt eu.”

Știți, Dumnezeu nu ne-a arătat o persoană perfectă cu o performanță perfectă, ci ne-a arătat un vas prin care putea lucra. El ne-a arătat pe cineva care s-a predat; pe cineva pe care l-a putut corecta; pe cineva care s-a putut supune; pe cineva prin care puterea de înviere a lui Dumnezeu se putea manifesta; nu o performanță perfectă, ci o predare și o supunere, o viață care se putea pune jos, astfel încât Dumnezeu a putut să-l ridice și să-Și manifeste propria Viață prin el. Iar noi am văzut că el a spus: „Acesta sunt eu! Acesta sunt eu! Aceasta mi-am dorit întotdeauna. Întotdeauna mi-am dorit să-L slujesc pe Dumnezeu din toată inima; întotdeauna mi-am dorit ca puterea Lui să mă schimbe; întotdeauna am dorit să trăiesc predat Lui.”

Îmi amintesc că eram băiat și că am dorit să-L slujesc pe Dumnezeu încă de atunci. Îmi amintesc că am fost crescut în biserică și că mă jucam cu Hot Wheels nu pe scaunul unei mașini în timpul trezirilor spirituale în fiecare seară, nu pe scaunul mașinii, ci stând pe bancă. Îmi amintesc că mergeam la altar și plângeam când aveam opt ani pentru că voiam să fiu mântuit și să-L slujesc pe Dumnezeu. Îmi amintesc că plângeam și mă rugam într-o biserică penticostală pentru botezul Duhului Sfânt, cu toate acestea, în jurul meu nu era nimic la care să pot privi ca să văd Viața lui Isus Hristos. Erau doar licăriri ici și colo, dar când l-am văzut pe acest profet al lui Dumnezeu, când am văzut ce putea face Dumnezeu printr-o ființă umană, când am văzut ce putea face Dumnezeu printr-un vas predat, când am văzut puterea lui Dumnezeu, Viața lui Isus Hristos manifestată din nou în trup omenesc, aceasta a făcut ceva în interiorul meu. Acea dorință pe care am avut-o întotdeauna, acel lucru pe care mi l-am dorit dintotdeauna, l-am văzut, l-am recunoscut și nu am mai vrut nimic altceva decât aceasta.

Eu nu am venit niciodată la Mesaj ca să schimb bisericile; nu am venit la Mesaj ca să primesc o nouă doctrină, un nou grad în divinitate, ci am venit pentru acea Viață, pentru acea relație; am venit pentru adevărata putere a Duhului Sfânt de a lua un fiu și o fiică a lui Dumnezeu și de a-i face să trăiască acest Cuvânt. Aceasta a fost atracția, aceasta m-a trezit, aceasta m-a făcut să recunosc cine sunt cu adevărat. Aceasta mi-am dorit întotdeauna.

Îl conectăm la viețile noastre pe acel Vultur care a zburat pe deasupra curții găinilor? Vulturul care a zburat peste curtea găinilor, nu a zburat pe acolo pentru ca micul pui de vultur din acea curte să spună: „Uau, acesta este un vultur!” Vulturul a zburat peste curtea găinilor și a strigat un strigăt veșnic din interior, pe care numai un vultur putea să-l scoată, predicând descoperirea Cuvântului adevărat, puterea și manifestarea Atotputernicului Dumnezeu; un strigăt pe care numai un vultur l-ar putea scoate. Și când s-a auzit acel strigăt pe care numai un vultur putea să-l scoată, o comunicare pe care numai un vultur putea s-o aibă, când acela s-a auzit, micul vultur nu a ridicat privirea în sus și nu a spus: „Uau, aceasta este o pasăre impresionantă! Are un țipăt puternic, trebuie să fie una dintre cele mai mari păsări din toate timpurile.” Nu de aceea a zburat acea pasăre, nu de aceea a țipat vulturul, ci el a țipat ca să trezească puiul de vultur la realitatea despre cine era el, care era poziția lui și de ce s-a născut.

Tot așa, acest profet a venit în această zi, dar nu ca să spunem: „Există un profet; există un fiu al lui Dumnezeu; există o putere mare; priviți ce poate face Dumnezeu!” Acesta a zburat ca să strige ceea ce numai un Vultur poate striga, un anunț pe care numai un Vultur îl poate auzi. Nu pentru ca noi să spunem: „Uau, priviți la vulturul acela mare”, ci ca noi să putem spune: „Stați puțin. Ceea ce strigă pasărea aceea, răspunde în mine. Înseamnă că eu trebuie să fiu un vultur.”

Dumnezeu a adus un fiu al lui Dumnezeu la maturitate în această zi, l-a legănat peste oameni, Cuvântul a venit în manifestare, așa că puteți recunoaște că: „Acesta trebuie să fiu eu. Am fost confuz în legătură cu cine sunt, am fost înțeles greșit și m-am înțeles greșit chiar eu însumi, dar există o atracție pe care nu o pot explica. În mine este o putere care se aprinde când aud acel Strigăt, pe care nu o pot controla, pe care nu o înțeleg, dar mă mișcă așa cum nu am fost mișcat niciodată.” De ce? Nu ca să spuneți: „Dumnezeu a trimis un profet. Priviți la profet! Profetul a fost puternic; profetul a făcut fapte puternice; profetul a făcut lucruri mărețe.” El a zburat ca să poți zbura și tu, el a manifestat Viața lui Isus Hristos în el, pentru ca și tu să poți manifesta Viața lui Isus Hristos în tine. Nu ca să vă lăudați că a fost pe Pământ un fiu al lui Dumnezeu care a ajuns la maturitate, care a fost legănat, ci pentru ca acest Răsărit de Soare care l-a adus pe el la maturitate, să fie același Răsărit de Soare, Cuvântul care vine în manifestare ca să vă aducă la aceeași maturitate a recoltei.

De aceea a strigat Vulturul, pentru ca tu și eu să avem o înviere din denominaționalismul întunecat, din moartea amneziei la Viață, în Hristos. Oh, sunt atât de recunoscător! Voi sunteți recunoscători? Sunt atât de recunoscător că a fost o înviere glorioasă acum două mii de ani, dar, oh, sunt atât de recunoscător că este o înviere glorioasă chiar acum! Se întâmplă, prieteni, încă nu s-a oprit.

Romani 8.10-13, spune:

„Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.

Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus dintre morți, va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.

Așadar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești ca să trăim după îndemnurile ei.

Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri; dar, dacă prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.”

Dumnezeu este atât de bun, prieteni! El a spus: „Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus dintre morți, va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.” El nu vorbește despre învierea de la sfârșitul timpului, nu este rezervată doar pentru aceasta, acea putere vă va învia cu siguranță dacă veți merge în  mormânt, dar acea putere vă învie și astăzi, acum, acolo unde sunteți, în locurile voastre, pentru că este puterea învierii.

Acesta este anotimpul învierii, iar dacă Duhul care L-a înviat pe EL din morți, dacă Duhul acela locuiește în voi, EL va învia și trupul vostru muritor. Care trup muritor? Cel în care locuiți chiar acum.

Priviți ce spune în continuare, dovedind că nu este o înviere viitoare, după ce muriți și mergeți în mormânt. Astfel, el a spus:

„Așadar, fraților noi nu mai datorăm nimic firii pământești ca să trăim după îndemnurile ei.

Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri; dar, dacă prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.”

El vorbește despre trăirea Vieții lui Hristos, vorbește despre Duhul care învie acest trup ca să manifeste Viața lui Isus Hristos.

Tot în Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:

„Deci, Mireasa trebuie să fie de asemenea carne din carnea Lui și os din oasele Lui. Atunci cum va deveni această carne muritoare carnea Lui?” (Este o întrebare bună). „Cum va deveni această carne, acest trup muritor, carnea Lui? Noi vom ajunge la aceasta într-un minut. Vedeți? Cum se face? Cum? Ce este această mare transformare? Observați.”

Mai jos, fratele Branham a spus:

„Deci, acest trup muritor este înviat și adus prin puterea Duhului lui Dumnezeu la ascultare, la supunere de Cuvânt.”

Mă voi întoarce aici și vă voi arăta că fratele Branham a început cu trei versete din Biblie, cu Apocalipsa 1.18, unde Isus a spus: „…Cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor.” Aceasta este afirmația lui Isus. Cealaltă Scriptură pe care a folosit-o este din Marcu 16.2: „…ele s-au dus la mormânt dis de dimineață pe când răsărea soarele.” Iar a treilea verset pe care l-a citit, este din Romani 8, arătând că, dacă același Duh care L-a înviat pe El în ziua aceea este în voi, vă va învia și astăzi. Aceasta era temelia întregul său mesaj pe care l-a predicat în acea dimineață.

Ascultați, „…acest trup pământesc este înviat și adus prin puterea învierii Duhului lui Dumnezeu, la supunere de Cuvântul lui Dumnezeu.” Oh, Doamne! Iubesc aceasta!

În continuare, fratele Branham a spus:

„Ce face Ea? Acum ascultați, ca să știți. Aș vrea ca acest Paște să însemne pentru voi mai mult decât orice Paște.”

Acesta a fost ultimul mesaj de Paște pe care l-a predicat fratele Branham, înainte ca Domnul să-l ia Acasă. Și ce a spus el? El a spus: „Aș vrea ca acest Paște să însemne pentru voi mai mult decât a însemnat vreodată orice Paște.” El nu vorbea numai despre învierea de acum două mii de ani, ci voia ca acest lucru să însemne mai mult pentru voi astăzi, decât a însemnat vreodată, din cauza aplicării orei, datorită a ceea ce face Dumnezeu astăzi, datorită puterii învierii care este disponibilă Miresei Sale în ceasul în care trăim. El a vrut ca acel Paște, ultimul care avea să-l predice, în anul 1965, după deschiderea Peceților, a vrut ca acel Paște să însemne pentru voi mai mult decât a însemnat vreodată orice alt Paște. Și eu spun: „Oh, Doamne, fă ca acest Paște să însemne în dimineața aceasta pentru mine, mai mult decât a însemnat orice alt Paște.”

Eu pot să repet, să repet și să repet ce a făcut Dumnezeu acum două mii de ani, dar am nevoie de aceeași putere care L-a înviat din morți pe El, să vină în mine și să facă acest trup să asculte de acest Cuvânt. Eu am nevoie de mai mult decât să repet ce s-a făcut acum două mii de ani, am nevoie de Viața care a făcut aceasta, să vină aici și să facă același lucru în mine.

Eu, care eram mort pentru poruncile Sale; mort față de dragostea Sa; mort în ce privește cunoașterea Lui; mort față de descoperire, am nevoie de același Duh ca să aducă acest trup la Viață, să-l facă viu pentru Cuvântul acestui ceas.

„Vreau ca acest Paște să însemne pentru voi mai mult decât a însemnat vreodată orice alt Paște…” (Oh, luați aceasta în serios, prieteni!) „…Aș vrea s-o vedeți. Noi știm ce I-au făcut Lui, dar vreau ca voi s-o vedeți, nu că va face, ci că a făcut același lucru pentru voi. Ce face? Învie trupul muritor. Acest trup muritor în care trăim, El îl învie. Cu alte cuvinte, îl aduce la Viață…”

Ascultați ce spune mai departe:

„Acum, voi care odată ați umblat cu un trabuc mare în gură și orice altceva sau cu o grămadă de țigări; și voi, femeile, care odată ați avut părul scurt, vopsit și alte lucruri, ați purtat pantaloni scurți și lucruri ca acelea, deodată Ceva a strigat și voi ați privit acolo jos și acela era Cuvântul. Vedeți? El a înviat al vostru…Și voi ați spus: „Pentru mine nu mai există pantaloni scurți, nu mai există lichior, gata cu minciunile, gata cu furtul, gata cu toate acestea.” Vedeți? Duhul care L-a înviat pe El din morți locuind în voi, va aduce trupurile voastre muritoare, țărâna pământului, în supunere. Vedeți?

Ce este aceasta? Supus, cui? Lui Hristos. Cine este Hristos? Cuvântul! Nu teologia, ci Cuvântul!”

Oh, ce face această putere? Ne dă putere să trăim acest Cuvânt. Știți, nu există nici o putere în crearea unei formule, a unei teologii sau a unei învățături sterile. Puteți s-o predați cât vreți și puteți face toate regulile pe care le vreți; puteți face un regulament și puteți vota cu privire la el, aceasta au făcut bisericile. Puteți spune totul pe înțelesul tuturor, aceasta este sfințenia și aceasta este totul. Puteți să le expuneți pe toate; puteți veni sus și să legați totul de Scripturi dovedind tot ce spuneți și puteți expune totul, dar numai aceasta nu-i va da cuiva putere să trăiască Viața Lui. Nu este vorba despre a frecventa biserica, nu este ascultarea de o biserică; nu este doar o învățătură sterilă, ci trebuie să existe Viață, Viața care a scris Cuvântul trebuie să vină în voi și să trăiască Cuvântul. Trebuie să fie mai mult decât: „Fă aceasta!” și: „Să nu faci aceasta!”  Noi trebuie să facem ceva mai mult decât atât. Noi predicăm Cuvântul, noi predicăm: „Stai departe de aceasta!” și predicăm: „Fugiți de lucrurile acelea!” dar voi nu puteți să-L înțelegeți numai mental, pentru că nu puteți obține aceasta numai prin voință.

Acest trup este născut hibrid, are o natură păcătoasă și vrea să meargă în direcția greșită, de aceea eu am nevoie de o altă putere mai mare decât aceea cu care m-am născut. Eu am nevoie de o nouă naștere; am nevoie de un botez al Duhului Sfânt; am nevoie de puterea de înviere; eu trebuie să recunosc că pot fi un fiu al lui Dumnezeu care să trăiască acest Cuvânt pe acest Pământ. Noi am văzut aceasta și acum este timpul s-o manifestăm. El S-a manifestat pentru ca noi să-L putem manifesta.

„…El va aduce țărâna pământului în supunere, nu teologiei, ci Cuvântului.” Nu va funcționa niciodată prin alăturarea la o biserică. Niciodată. Aceasta nu înseamnă să nu mergem la biserică, pentru că aceasta este de asemenea Scriptura, iar fratele Branham a spus: „Ai Duhul Sfânt, abia aștepți să vii la biserică.” Deci, nu este nici o problemă cu aceasta. Dar aceasta nu va fi suficient, prieteni. A fi sub influențe bune, a fi înconjurat de oameni buni, nu este nimic în neregulă cu aceasta, care ne ajută în viață, dar nu este destul. De ce va fi nevoie? Va fi nevoie de același Duh care L-a înviat din morți pe Isus, ca să învie acest trup muritor la acest Cuvânt.

Mă bucur atât de mult că noi L-am văzut arătat, afișat! Mă bucur atât de mult că nu trebuie să ghicim! „Oare vine? Va fi aici? Este acolo?” Nu! El este deja aici.

Ce înviere a fost aceea! Ce înviere este aceasta!

Aceasta este ziua restaurării depline. Când a existat o înmuiere în Duhul prin epoca luterană, prin epoca lui Wesley, penticostali, înmuiere în Duh, înmuiere în Duh, a existat de asemenea o Viață parțială, o descoperire parțială, nu o sfințenie deplină, nu o înțelegere deplină, iar viața nu a fost trăită curată așa cum ar trebui trăită. Dar Cuvântul a venit ca să ne aducă înapoi la acea Viață pentru ca acea Viață să poată locui în noi.

Să citim mai departe:

„Dar, frate, când auzi acel Strigăt, există Ceva în tine. Tu ești un vultur de la început. De ce? Tu ești acea Sămânță, pe care învierea Fiului a făcut-o să răsară, și snopul legănat peste Pământ, v-a făcut să recunoașteți că sunteți un vultur, nu un pui denominațional. O vedeți? Dacă Duhul care L-a înviat pe EL dintre cei morți, Cuvântul, Dinamica Cuvântului, locuiește în voi, El va învia și trupul vostru muritor.

Acum, cum suntem noi carne din carnea Lui și os din oasele Lui? Pentru că repede, în timp ce suntem încă păcătoși muritori, gata să murim în aceste trupuri, El învie acel trup. Ce este „înviat”? Adus la viață.”

Acest trup era mort. Eu respiram, umblam de colo-colo, dar vă amintiți că odată când cineva a vrut să-L urmeze pe Isus, I-a spus: „Lasă-mă să mă duc mai întâi să-mi îngrop mortul, să-mi îngrop tatăl.” Dar El i-a răspuns: „Lasă morții să-și îngroape morții.” Aceia erau oameni morți cu lopeți în mână care săpau morminte, iar El a spus: „Lasă morții să-și îngroape morții.”

Eu umblam pe acest Pământ foarte viu, mâncam, mă jucam, îmi făceam treaba, dar eram mort. Față de cine eram mort? Eram mort față de identitatea mea, mort față de realitatea lui Dumnezeu, mort față de Planul predestinat pe care Dumnezeu l-a avut pentru mine. Oh, dar am auzit Strigătul Vulturului și El m-a înviat la Viață. Și când El ne aduce la Viață, același Duh trebuie să învie și aceste trupuri ca să manifeste acest Cuvânt. Cum voi trăi eu acest Cuvânt? Când același Duh locuiește în mine. Nu când devin mai bun; nu când învăț mai mult; nu când mă străduiesc mai mult, ci când acel Duh trăiește în mine, El va lua acest Cuvânt și Îl va face să trăiască în mine.

Tot în Este Răsăritul Soarelui, profetul spune:

„Duhul căruia odinioară îi plăcea să bea, să alerge în jur, să comită adulter și toate acestea, este înviat. De ce? Păi, lucrul acela a murit și voi sunteți înviați. El învie trupul vostru muritor.”

Vedeți de câte ori a spus fratele Branham că ați înviat? El încearcă să ne facă să vedem că nu trebuie să privim înapoi, că nu trebuie să privim înainte, ci să privim în sus, pentru că acesta este Răsăritul Soarelui.

„Așadar, trupurile voastre sunt Templul Dinamicii. De ce? Pentru că voi sunteți de la început o parte a Mecanicii.”

Voi faceți parte din Cuvânt, deci trebuie să fie o putere dinamică, puterea Duhului Sfânt ca să facă Cuvântul să trăiască.

„Oh, acolo este învierea voastră!” Oh, trebuie să subliniez aceasta. Poate pentru voi nu înseamnă nimic, dar pe mine mă face să mă simt bine. Cu siguranță.

„Acolo este învierea voastră; acolo este Biserica, în înviere cu El. Aceste trupuri sunt înviate chiar acum. Vedeți? Voi ați auzit, voi credeți și El v-a schimbat dintr-o denominațiune, în Cuvânt.”

Ascultați, să nu credeți că dacă ați fost crescuți în Mesaj și nu ați fost niciodată într-o denominațiune, nu aveți nevoie de această putere de înviere, pentru că voi aveți nevoie de ea la fel de mult cât a avut nevoie oricine altcineva vreodată. A te schimba dintr-o denominațiune, la Cuvânt, înseamnă doar a te schimba de la propriile tale idei, de la propriile tale dorințe, din propriile tale gânduri despre viață și din propriile tale gânduri despre tine, a te schimba din toate acestea înapoi la ceea ce spune Cuvântul despre tine. Nu contează cât de mult ai fost crescut și ai fost învățat, tu ai nevoie de puterea de înviere.

Același Duh care L-a înviat pe El dintre cei morți, este disponibil și astăzi. El este aici acum, și tot ce trebuie să faci, este să-ți deschizi inima și să spui: „Mamă, Te vreau. Aud aceasta și aceasta vreau și eu. Am încercat și am eșuat; am încercat și am eșuat…”

Ascultați, vreau să spun că, dacă vă luptați cu păcatul secret și există în viața voastră lucruri pe care nu le puteți birui, dacă firea vă împinge în altă parte, există o putere de înviere care astăzi este aici și care a fost eliberată prin deschiderea Cuvântului și care vă poate elibera de tot ce vă leagă. Nu tot aștepta să te faci bine, nu te tot gândi că data viitoare te vei descurca mai bine, vino la El și spune: „Mamă, vreau să merg mai sus. Nu mai vreau să trăiesc în această carne, nu vreau să urmez ce-mi dictează firea, dă-mi acea ungere spirituală, acea naștere din nou ca să învie această carne la acest Cuvânt, pentru că nu am puterea mentală, nu am voință în mine ca să ascult de acest Cuvânt. Am nevoie de Viața Ta, de puterea Ta, de aceeași putere care Ți-a înviat trupul din morți, ca să învie și acest trup în care trăiesc pentru a face față provocării orei.”

Ascultați, vor fi tineri, bărbați tineri, femei tinere, care nu sunt dependenți de rețelele de socializare, nu sunt dependenți de pornografie și vor birui. De ce? Pentru că nu este puterea lor în întunericul Edenului Satanei, care este mai întunecat decât a fost vreodată, ci există o putere de înviere care va învia trupul vostru muritor și va supune trupul vostru de țărână, Cuvântului Său. Și dacă, așa cum spune Cuvântul, dacă ochii voștri sunt sfinți, trupul vostru este sfânt și Îi aparține Lui, există o putere care aduce Aceasta la împlinire.

Auziți Strigătul Vulturului care vă cheamă mai sus? Și ce a spus fratele Branham? „Sari pur și simplu. Tu ești născut să zbori!” Nu mai sta unde ești, ci întinde-ți mâinile spre Dumnezeu și spune: „Doamne, vin mai sus. Ajută-mă!” Nu trebuie să arate frumos, nu trebuie să fie perfect, dar trebuie să existe un răspuns la Cuvânt, trebuie să existe o acțiune pe care o iei. Nu este o acțiune în care stabilești reguli și le împlinești, ci există o mișcare spre Glasul care strigă la tine iar tu spui: „Vin acolo unde ești. Ajută-mă!” Știți ce răspunde Glasul acela? „Bate din aripi. Este în tine, pentru că ești un fiu al lui Dumnezeu, puterea de înviere vine să te facă să recunoști cine ești și să-ți dea putere de eliberare ca să te aducă în manifestarea unui fiu al lui Dumnezeu.”

Câți oameni s-au îndepărtat de Mesaj pentru că nu au găsit în ei înșiși puterea să-L trăiască? Dar voi nu veți găsi niciodată în voi puterea de a-L trăi, pentru că este puterea de înviere a lui Isus Hristos în voi, care este vie, dovedită și arătată.

Cine credeți că a făcut deosebirea în ziua aceea, pe platformă? Acela nu a fost William Branham, ci a fost Isus Hristos. Cine credeți că a fost în ziua aceea în pădure, chemând veverițe la existență, chemând lucruri acolo unde nu exista nimic? Aceea a fost puterea de înviere a lui Hristos, care S-a întors în Biserica Sa, în Trupul Său, pentru a arăta că S-a întors, este aici și este disponibilă.

Oh, trebuie să ajungem în punctul în care nu mai încercăm să-i facem pe oameni să vină la biserică. Dai peste un coleg de muncă căruia i-au pus un diagnostic de cancer, și el îți spune: „Mă lupt cu aceasta.” Sau: „Mă lupt cu cealaltă.” Dar nu spune: „Oh, voi trimite la biserică o cerere de rugăciune.” Nu este nimic greșit în a trimite o cerere de rugăciune la biserică, dar de ce nu înțelegi că puterea de înviere locuiește în tine și că poți spune: „Hei, aceasta spune Biblia. Mă lași să-mi pun mâinile peste tine pentru că Biblia spune: „Dacă își vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor vindeca.” De prea multe ori vrem să ne întoarcem la ceea ce este ușor: „Voi trimite o cerere de rugăciune la biserică. Îi voi anunța și pe alții și ne vom ruga împreună.” Nu este greșit. Dacă te simți îndemnat să faci aceasta, poți s-o faci, dar nu uitați să recunoașteți unde se află puterea dătătoare de Viață. Ea este și în tine. Tu poți să te rogi; tu poți aduce eliberare; tu poți aduce Cuvântul. Nu spune: „Te voi înscrie ca să vorbești cu păstorul meu.” Cuvântul este în tine, vorbește tu cu ei.

Unde este puterea dătătoare de Viață? Nu este într-o biserică, ci este în Trup. Cine este Trupul? Mireasa lui Isus Hristos. Ești tu parte din acel Trup? „Amin!” Atunci unde locuiește puterea de înviere? În tine. De aceea, tu poți să te rogi. Soților, voi puteți să vă eliberați soțiile. Soțiilor, voi puteți să mijlociți pentru soții voștri. Părinților, voi puteți mijloci pentru copiii voștri, îi puteți elibera. Rugați-vă, credeți, ocupați-vă poziția, luați autoritatea pe care v-a dat-o Dumnezeu și credeți că puterea de înviere locuiește în voi, nu în persoana aceasta, nu în persoana aceea, nu în acel grup. Puterea de înviere trebuie să locuiască în fiecare individ pentru a învia acest Cuvânt. Aceasta este Viața înviată a lui Isus Hristos expusă în această lume.

Dumnezeu nu vrea să fie afișat aici numai duminică și miercuri, ci vrea ca Viața Lui să fie afișată în lume, acolo unde lucrăm, unde locuim, cu cine vorbim, de aceea să lăsăm ca Viața Lui să se manifeste în ascultarea de Cuvânt, predarea pentru Cuvânt, puterea dătătoare de Viață care dă Viață Cuvântului. Această Mireasă, acest Trup, a zăcut mort, dar acum stăm în picioare.

Ce înviere a fost aceea! Ce înviere este aceasta!

Mai departe, fratele Branham a spus:

„Și Fiul trebuie să fie descoperit din nou în zilele din urmă în Mireasă. Puterea de înviere trebuie să vină.” (Credeți aceasta?)

„Fiul trebuie să fie descoperit din nou în zilele din urmă în Mireasă.” Credeți că Se va descoperi în Mireasă? Când citești aceasta, mintea îți spune: „Da, am văzut aceasta la fratele Branham.” Aceasta este adevărat, pentru că el a făcut parte din Mireasă, el a fost parte din Trup, el a fost primul loc unde Cuvântul a ajuns la maturitate și a fost arătat, dar să privim la această afirmație acum: „Fiul trebuie să fie descoperit din nou în zilele din urmă în…mine.” Deci, acum eu trebuie să manifest Cuvântul; eu trebuie să trăiesc Cuvântul; eu trebuie să mă predau deplin Cuvântului; eu trebuie să luminez Lumina; eu trebuie să scot un Strigăt de Vultur, pentru că această Viață este în mine.

Să citim mai departe:

„Și așa este astăzi. Noi nu încercăm să fim vreo persoană mare, nouă nu ne pasă ce vor spune oamenii despre noi. Numele nostru nu este nimic, este Numele Lui. Viața noastră nu este nimic, este Viața Lui, este puterea Lui, nu puterea noastră, și există un singur lucru pe care ne place să-l facem, este să-L vedem pe El glorificat. Și cum este posibil acest lucru? Când El este glorificat în noi…” (Vreți să-L vedeți glorificat? Cum este posibil aceasta?)

„Când El este glorificat în noi prin învierea Lui care este în noi astăzi, noi Îl vedem reprezentat din nou așa cum a fost El. Ați înțeles? Vedeți? Dorința noastră nu este să fim glorificați, dorința noastră nu este să fim vreun nume mare; dorința noastră nu este să lăudăm vreo biserică, să facem mai multă școală duminicală, să încercăm să aducem înăuntru oameni legați de mâini și de picioare, să-i împingem înăuntru, să oferim un picnic, petreceri sau să aducem stele, nasturi sau altceva de felul acesta.”

Înțelegeți ce spunea fratele Branham? Nu este vorba despre  biserică sau de vreun grup, ci este vorba despre Hristos. Aceasta este Viața înviată a lui Isus Hristos manifestată în Mireasa Sa.

Așadar, noi nu suntem aici ca să încurajăm un grup, nu suntem aici ca să întărim o biserică, nu suntem aici ca să îmbunătățim un program, ci suntem aici ca să manifestăm Viața lui Hristos.

Dacă știi că nu este viața ta, că nu sunt faptele tale și că ai ajuns la capătul capacităților tale; dacă descoperi că ai fost un eșec de nenumărate ori, dar cumva acea putere de înviere a intrat în tine și îți dă putere să trăiești ceea ce nu ai putut să trăiești niciodată înainte, rupe dependențele tale, îndepărtează obiceiurile, frânge dorințele tale, și dintr-o dată acea putere îți îndreaptă inima spre Dumnezeu, și acum cea mai mare emoție din viața ta este să auzi predicarea Cuvântului, să auzi o predică sau să prinzi o descoperire de la Domnul. Atunci știi că ți s-a întâmplat ceva, dar nu există nici o laudă, nici o mândrie, deoarece știi că nu ești tu Acela. Tu ai fost cel care ai iubit pofta, ai fost cel care ai iubit lucrurile lumii și ai vrut să mergi pe propriul tău drum, dar aceasta este o altă Putere, o Putere de înviere, așa că nu există nici un om mare, nu există „noi, cei mari”; nu există lucruri mărețe, nu există nimic de lăudat, pentru că nu suntem noi, ci este EL.

Eu nu am putut s-o fac, am încercat dar am eșuat toată viața încercând să fac aceasta ca un mic băiat penticostal. Altar după altar, chemare la altar după chemare la altar, până când am renunțat să mai încerc pentru că nu am avut puterea de a birui. Dar am auzit Strigătul Vulturului și am spus: „Mamă, vreau să vin unde ești tu!” Oh, și Ceva a spus: „Este deja în tine. Sari, căci te prind. Bate din aripi!” Aleluia! Și a venit o Putere care nu era puterea mea, apoi dintr-o dată dependențele s-au rupt, legăturile robiei s-au rupt, obiceiurile familiare s-au rupt, aspirațiile s-au dus, și încă se mai duc. Slavă Domnului!

De fiecare dată când mă lovesc de o altă împotrivire în trupul meu sau mă împiedic de altceva, voi zbura mai sus, spre Strigătul Vulturului, pentru că puterea mea nu vine din mine, ci vine prin botezul Duhului Sfânt ca să-mi învie Viața, ceea ce era deja acolo, pentru a o face să trăiască și să se manifeste.

Un vultur mic. Poate că el a avut dorințe, a tânjit după ceva ce și-ar dori un vultur, poate s-a săturat de viermii din făină, și a spus: „Nu știu de ce, dar simt că acea carne de acolo ar fi mai gustoasă.” Nu știa de ce. Niciunul dintre ceilalți pui nu se gândea la asemenea lucruri. Nici el nu se înțelegea pe sine și el însuși era o taină pentru sine. El vedea că își dorește ceva mai mult, dar nu știa ce își dorea. Nu era mulțumit de viața de găină și nu știa de ce. Toți ceilalți păreau fericiți și el voia să fie fericit, dar în interiorul lui se mișca altceva și el nu avea nici o putere să facă să trăiască acel lucru până când nu a apărut o altă Putere care s-a manifestat înaintea lui. Atunci, dintr-o dată s-a trezit la ceea ce era. Acum exista o Putere care l-a trezit și l-a făcut să devină ceea ce era dintotdeauna, așa că a început să trăiască ceea ce a fost menit să fie.

Prieteni, noi nu suntem meniți să fim victime ale Laodicei, nu suntem meniți să fim victime ale Edenului Satanei, ci suntem meniți să fim cuceritori, să fim biruitori, noi suntem meniți să fim fiii și fiicele lui Dumnezeu, să strălucim cea mai strălucitoare Lumină care a strălucit vreodată în cel mai întunecos loc. Pentru aceasta ne-am născut, aceasta trebuie să manifestăm aici. Nu există nici o modalitate s-o fac eu însumi, trebuie să fie Puterea de înviere care vine la mine. Și când puterea de înviere vine să mă facă să trăiesc o viață pe care nu aș putea s-o trăiesc niciodată pe cont propriu, atunci numele meu nu este nimic. Dacă separi toate lucrurile pentru care primesc eu meritul și toate lucrurile pentru care primește Dumnezeu meritul, vreau să arunc lista mea. Gândiți la fel?

Privind la ce mi se cuvine mie și tot meritul care Îi revine lui Hristos, cu adevărat sunt gata să mor față de mine. De ce m-aș lăuda? De ce m-aș mândri? De ce aș vrea ca cineva să știe că sunt faptele mele? Faptele mele sunt cârpe murdare, sunt corupte, sunt poluate, sunt semănate cu tot felul de pofte și dorințe rele, cu mândrie și aroganță, cu răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Chiar și lucrurile bune pe care le fac uneori sunt propria mea răsplată. Uneori, lucrurile pe care le-aș enumera ca fiind bune, vin din mândrie, ca să arăt bine în fața altora. Aruncați lista aceasta! Eu nu am cu ce să mă laud. Tot ce este Viață în mine, vine din Sursa Vieții.

Același care L-a înviat pe El din morți, trebuie să mă învie și pe mine.

 „Ați înțeles? Vedeți? Dorința noastră nu este să fim glorificați; dorința noastră nu este să fim vreun nume mare; dorința noastră nu este să lăudăm vreo biserică, să facem mai multă școală duminicală sau să încercăm să aducem înăuntru, să-i împingem înăuntru, să oferim un picnic, petreceri sau să aducem…”

Ascultați, ce pierdere de timp, ce listă absolut obositoare! Cine vrea toate acestea? Tot ce vreau, este Strigătul Vulturului; Strigătul Vulturului; Strigătul Vulturului! Dacă este un vultur acolo, lăsați-l să vină la Strigătul Vulturului.

Cine vrea să facă membri de biserică? Noi nu vrem membri de biserică. Aceasta se întâmplă de două mii de ani și nu a cauzat nimic altceva decât haos. Noi nu vrem membri de biserică, ci vrem ca vulturii să audă Strigătul Vulturului și ei să răspundă; vrem ca ei să primească puterea învierii și să vină la Viață.

„…sau ceva de felul acesta. Nu aceasta este dorința noastră. Dorința noastră este să-L vedem pe EL glorificat. Glorificat! (Ce?) Nu cu mândrie de sine, ci în noi, în viața noastră, pentru a dovedi că este viu și trăiește în noi.

Dacă pot să mă dau la o parte din cale, astfel încât William Branham nici să nu se gândească la el însuși și nici voi să nu vă gândiți la voi, putem să-L vedem pe Isus glorificat printre noi. Vedeți? Aceasta este dorința noastră. Aceasta ne dă putere de înviere, ne dă bucurie, să știm că suntem cu El, carne și oase ale Lui, fiind Mireasa Lui și văzând aceleași metode ale Lui dovedite, dovedind în noi că acum EL este înviat din morți.”

Voi nu veți salva pe nimeni cu discuții teologice, trebuie să fie o Viață în spate. Știți ce-i atrage pe oameni când vorbesc cu voi? Ei nu sunt atrași de teologia voastră, ci sunt atrași de Viața din spatele Cuvântului, de cineva care are puterea să înoate în amonte de cultură, de cineva care nu se comportă ca ceilalți la serviciu, de cineva care nu urmează felul lumii și lucrurile firii pământești. Ei văd ceva diferit, vă aud mărturia când vorbești despre Dumnezeu că „Dumnezeu m-a vindecat.” „Când m-am rugat, Dumnezeu mi-a vindecat fiica.” Aceasta atrage oamenii pentru că ei caută ceva real. Ei au auzit teologii, au auzit învățături și doctrine și nu…Mireasa lui Hristos este atrasă de Cuvântul lui Dumnezeu. Tu nu poți fi doar ca o formulă pe care am scris-o pe hârtie și ți-am dat-o, pentru că ei caută o Viață, un Hristos înviat, o putere reală de a trăi acest Cuvânt, nu doar să se vorbească despre El, ci să-L trăiască și să vorbească despre El.

Aici, în Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a arătat această înviere și că în această înviere, eu trebuie să mă dau la o parte pentru că nu este vorba despre mine, ci este Viața Lui. „…Ea ne dă bucurie să știm că suntem cu EL, carne și oase ale Lui, fiind Mireasa Lui, și văzând aceleași metode ale Lui dovedite, dovedind în noi că acum El este înviat din morți.”

Mai jos, el a spus:

„Eu vreau doar să-L văd manifestat. Cum puteți face aceasta? Să-L chemați jos? Nu. El este în voi! Vedeți? El este în voi! Ei bine, atunci Doamne, dacă pot să mă dau la o parte din cale, Tu poți să Te manifești.”

Dacă ați fost născuți din nou prin această putere dătătoare de Viață, la ce ar trebui să fim atenți, la ce să ne concentrăm? Să mă dau la o parte din cale. Dacă pot să-mi dau viața pur și simplu, dacă pot să renunț la dorințele mele, dacă pot să mor deplin și să mă consider mort, atunci El poate trăi o Viață mai măreață decât mine.

Fratele Branham ne-a spus că această Viață înflorește și crește în noi, și continuă să crească. Dacă pot doar să mă dau la o parte în continuu, să-mi dau viața, atunci acea Putere de Viață poate continua să crească să crească și să crească.

Tot în Este Răsăritul Soarelui, profetul a spus:

„Credeți voi aceasta? (Amin!) Noi vom învia! În El, noi devenim parte din El, Paștele, Taina descoperită a lui Dumnezeu așa cum a fost atunci, a Vieții de după moarte. Noi, care odinioară am fost morți în păcatele și fărădelegile noastre, acum suntem vii. Adevărata Pecete a Paștelui a rupt moartea din jurul meu și eu sunt viu. Pecetea Paștelui de la început, a rupt pecetea peceții romane, Pecetea Paștelui, că El a fost pecetluit. Și oamenii, când au murit, s-au dus, dar El a rupt Pecetea și a descoperit Taina. Și acum, Dumnezeu, prin Duhul Lui Sfânt, a rupt Pecetea din jurul vieților noastre și Hristos este descoperit că trăiește în noi, că acum noi suntem înviați cu El.”

Ce înviere a fost aceea! Ce înviere este aceasta! Ce înviere are loc astăzi în mine!

Ascultați, putem spune ce a spus fratele Branham: „Ce înviere a fost aceea! Ce înviere este aceasta!” iar în mintea noastră să ne gândim la biserică, la toți oamenii și chiar la Mireasă, și nu este nimic rău în aceasta, dar este o înviere care se întâmplă în interiorul meu, prieteni! Este o Viață care preia controlul zi de zi în interiorul meu și vreau să mă dau la o parte din cale, să mă supun acestui lucru și să las acel Duh să trăiască. „Și acum noi suntem înviați cu El.”

Efeseni 2.1-5, spune:

„Și v-a înviat pe voi, care erați morți în fărădelegi și păcate…” (Sunteți voi aceia? Sunteți înviați acum?)

În care ați umblat odinioară după mersul acestei lumi, după prințul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în copiii neascultării.

Între ei eram și noi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurile noastre, și eram din fire copii ai mâniei ca și ceilalți.

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,

chiar pe când eram morți în păcate, ne-a făcut vii (ne-a înviat) împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți).”

Eu am fost mort, dar în Mintea lui Dumnezeu, El m-a înviat deja atunci când L-a înviat pe Hristos. Profetul a spus: „Vreau ca acest Paște să însemne pentru tine mai mult decât a însemnat vreodată orice Paște.” Poate acest Paște de astăzi să însemne pentru tine mai mult decât a însemnat vreodată orice Paște? Vorbim despre tradiție? Vorbim despre ceva ce s-a întâmplat acum două mii de ani?  Ei au pierdut din vedere ceea ce a făcut Dumnezeu și au transformat Paștele într-o vânătoare de ouă de Paște, coșuri și cadouri de Paște, dar acestea sunt o mulțime de prostii, sunt o mulțime de distrageri ale diavolului, sunt o mulțime de nonsensuri. Cufundați în păgânism.

Dar ce este Paștele, Paștele de astăzi, Paștele de acum? Paștele are loc în inima mea. Poate continua Paștele în inima ta? Poate exista o înviere în această dimineață? Poate acest Paște să însemne pentru tine astăzi mai mult decât a însemnat vreodată orice Paște? Poți spune: „Oh, Doamne, învie-mă mai mult! Tu m-ai înviat, dar învie-mă mai mult și mai mult. Tu m-ai făcut viu, fă-mă și mai viu! Dacă pot să mă consider mai mort, Tu poți fi mai viu în mine. Ajută-mă să mă dau la o parte din cale, căci nu vreau recunoaștere, nu vreau un nume, nu vreau nici un prestigiu, nu vreau nimic altceva, decât să Te văd glorificat.” Dacă venim în felul acesta, Mireasa nu-și va manifesta numele ei, ci va manifesta Numele Lui.

Fratele Branham a continuat:

„Și Mecanica intrând, Dinamica vine de sus, Duhul Sfânt, să-i ridice. Doamne, învie trupurile lor muritoare apoi vom auzi limbi noi originale, puterile lui Dumnezeu, dragoste nespusă, har viu și un Hristos înviat, un Trup, o Mireasă care Îl reprezintă pe Pământ.”

Acel Trup a zăcut mort, Trupul Miresei, de-a lungul epocilor denominaționale, dar Ea s-a ridicat treptat și acum stă în picioare. Ea a început să se ridice, și acum Hristos a înviat și învie Mireasa, Trupul Său, Mireasa Sa, pentru a Se manifesta pe Sine.

„Ce înviere a fost aceea! Ce înviere este aceasta!”

Voi încheia cu un verset și un citat. Galateni 2.20:

„Eu sunt răstignit împreună cu Hristos…”

Vreți să fiți acolo? Cine o să bată cuiele? A fost nevoie de un soldat roman ca să bată cuie în Isus Hristos, și El S-a dus de bună voie. Ascultați, eu Îl vreau pe Dumnezeu și vreau să mor, vreau să fiu crucificat împreună cu Hristos; vreau să mor acolo cu Hristos.

„…totuși trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și viața pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe Sine Însuși pentru mine.”

Așa vreau să trăiesc în fiecare zi din viața mea.

Spre sfârșitul mesajului Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:

„Și acum, vedeți, voi sunteți înviați.” (Cine poate spune, Amin? „Amin!”) „Acum, voi sunteți deja înviați. Când Dumnezeu L-a înviat pe El, v-a înviat pe voi. Fiul este chiar acum peste voi și acum creșteți într-o Viață înfloritoare, așa cum a fost El, să fim înviați complet în cea din urmă zi. Voi aveți acum potențialul vostru. De unde știți? Sufletul vostru s-a schimbat, nu-i așa? Trupul vostru a devenit supus Lui, nu-i așa? În supunere (unei biserici?) față de Cuvânt, care este Viața. Atunci voi sunteți înviați din morți acum. Este Paștele cu Isus și cu mine! Este Paștele cu Isus și cu voi! Este Paștele cu Isus, cu voi și cu mine. Noi toți suntem…sau Isus, voi și eu suntem înviați cu toții împreună.”

Este Paștele pentru voi? Este un Paște pentru mine. Mă bucur atât de mult că a venit Paștele! Nu Paștele de acum mult timp în urmă, acela a fost necesar ca să aducă înapoi biruința asupra morții de care aveam nevoie, dar eu am nevoie de un Paște în mine acum. Un Paște astăzi, un Isus Hristos înviat manifestându-se pe Sine în timpul sfârșitului.

Câți iubiți Răsăritul Soarelui și vă dați seama că fratele Branham nu vorbea despre învierea de acum două mii de ani, ci vorbea despre ziua de astăzi? Noi L-am văzut pe Domnul înviat lucrând în Trupul Său, El ne-a arătat aceasta în snopul legănat. Oh, dar eu vreau să văd aceasta în mine; vreau să văd cum această putere a învierii îmi preia mintea, cum îmi preia gândurile, reacțiile, dorințele, mai mult și mai mult. Eu vreau să mă socotesc mort, dar viu în Hristos. El a făcut-o pentru mine pentru că eu nu puteam s-o fac singur. Deci, a făcut-o El pentru mine. Eu mă aflu într-un loc în care nu pot face aceasta singur și trebuie să mă predau, trebuie să mă supun, trebuie să mă îndrept spre EL, trebuie să răspund, iar El trebuie să aducă puterea.

Același Duh care L-a înviat pe Isus dintre cei morți, dacă El va locui în trupul meu muritor, va învia acest trup muritor. Și fratele Branham a spus: „îl va învia la Cuvânt.” Dacă vă chinuiți să manifestați Cuvântul, eu aș striga după puterea dătătoare de Viață. Aș spune: „Doamne, am nevoie de Tine mai mult!”

Câți vor mai mult? „Amin!” Mai multă înviere? Câți cred că avem nevoie de mai mult pe măsură ce înaintăm în ape necunoscute? Pe măsură ce înaintăm, avem nevoie mai puțin de noi înșine și mai mult de El, iar noi trebuie să înflorim în plinătatea acestei Vieți. Avem nevoie ca această înviere să vină în noi ca să ne aducă la plinătatea acelei Vieți înviate. Aceasta nu este epoca parțialului, ci este epoca plinătății.

Să ne plecăm capetele, să ne ridicăm mâinile și să spunem:

Oh, Doamne, îmi ridic mâinile spre Tine pentru că am primit învierea. Oh, Doamne, vreau să fiu ridicat tot mai sus, vreau să mă mut dincolo de această lume, în Tărâmurile unde m-ai chemat. Doamne, fie ca Duhul Tău, care a înviat Trupul Tău muritor, să învie și trupul meu muritor și să mă aducă la Viață.

Doamne, Dumnezeule, mă predau Ție proaspăt, în această zi și îi aduc înaintea Ta pe toți cei care și-au ridicat mâinile. Te rog să faci un lucru special pentru ei, să-i binecuvântezi în mod deosebit, să-Ți aduci din nou puterea de înviere într-o măsură mai mare și să aduci o zi mai măreață decât am trăit vreodată.

Doamne, dă-ne mai multă manifestare, și fie ca mai multă putere de înviere să se miște prin noi, ca să învățăm să ne dăm viețile, să le punem deoparte, să ne predăm și să strigăm numai spre Tine; să batem din aripi și să ne îndepărtăm de această lume mergând tot mai sus, în Tărâmurile acestei descoperiri.

Doamne, vrei să ne învii la Tine? Vrei să ne aduci în acea manifestare pe care ai cerut-o? Doamne, Tu ai arătat-o în zilele noastre printr-un vas, dar acum o vei arăta în formă de Mireasă în mine. Doamne, dă-mi putere să cred Cuvântul Tău! Dă-mi credință să cred credința Ta în mine; dă-mi putere, puterea Ta în mine să manifest acest Cuvânt. Dumnezeule, ajută-ne să umblăm ca niște lumini strălucitoare, dovada învierii Tale, pentru că Mesajul Evangheliei este să dovedească că Tu ești viu, și acum vrei s-o dovedești în mine.

Doamne, fă ca viața mea să fie o dovadă că Tu trăiești, că Tu nu ești o tradiție moartă, nu ești o denominațiune veche, ci ești Isus Hristos trăind astăzi în trup omenesc, trăind în mine.

Oh, Dumnezeule, mă predau Ție! Fie ca aceasta să vină prin puterea Ta dătătoare de Viață, prin harul Tău. Te iubim, Doamne! Ne dăm seama că în ziua în care trăim va fi nevoie de o putere mai mare, dar Tu ne-ai dat-o, Doamne, Tu ai deblocat-o pentru ceasul nostru. Ajută-ne să ne predăm acestei puteri, căci recunoaștem nevoia noastră și recunoaștem că Tu ne-ai satisfăcut nevoia, de aceea ajută-ne să ne ridicăm în această înviere.

Te iubim, Doamne, și Îți mulțumim pentru harul, mila și dragostea Ta. Îți mulțumim pentru tandrețea pe care o ai față de noi. Îți mulțumim pentru chemarea Ta, pentru Strigătul Tău de Vultur, care încă strigă.

Doamne, fă ca acei pui de vultur, care au încercat dar au eșuat, care au avut dorințe pe care nu le-au înțeles, fă ca ei să renunțe la tot ce au știut și să înceapă să bată din aripile credinței și să vină la Tine, la Strigătul pe care-l aud. Dă-le putere să se ridice deasupra lumii și să se mute în ceruri.

Doamne, Te iubim și Îți mulțumim pentru acest Mesaj; Îți mulțumim pentru ziua în care trăim; Îți mulțumim pentru puterea de înviere, și fie ca Tu să faci ceea ce vrei în noi.

În timp ce ieșim pe aceste uși astăzi, Doamne, fă să ieșim cu o viziune proaspătă despre scopul nostru pe acest Pământ; fă să ieșim recunoscând cine suntem cu adevărat și de ce suntem aici, iar oriunde mergem să recunoaștem că suntem aici ca să proclamăm Evanghelia.

Noi nu suntem aici numai ca să ne câștigăm existența și să avem o casă, ci suntem aici ca să proclamăm Evanghelia, și conform profetului Tău, mesajul Evangheliei este că Tu trăiești. Doamne, fă ca atunci când mergem la muncă, să proclamăm că Tu ești viu; când suntem acasă, să proclamăm că Tu ești viu. Oriunde mergem, fie ca Viața Ta în noi să proclame că Tu ești încă viu, că Tu nu ești o biserică moartă, ci ești un Dumnezeu viu. Tu ești un Cuvânt viu manifestat în trup omenesc. Oh, Doamne, Îți mulțumim pentru această înviere!

Te iubim și Te rugăm să lași binecuvântarea Ta peste noi în timp ce ne predăm Ție, în Numele lui Isus Hristos.

Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vreau ca acest Paște să însemne mai mult pentru voi decât a însemnat orice Paște vreodată.

Eu nu voi fi înviat, ci sunt înviat! Mă bucur atât de mult că știm, fără umbră de îndoială, că întreaga putere a Cuvântului a fost eliberată în ceasul nostru. De unde știm? De unde știm și nu presupunem? L-ați ascultat pe profet? L-ați auzit cum s-a întors cu spatele la mulțime și făcând același semn care i s-a făcut lui Avraam, pe câmpiile Mamre? Ați auzit povestea aceea? Nu era William Branham, aceea a fost puterea de înviere, care a fost Viața lui Isus Hristos.

Mă bucur atât de mult că știm ceasul în care trăim, știm ziua în care trăim, știm puterea care a fost eliberată, știm manifestarea pe care o cere El și știm că ne-a dat tot ce avem nevoie.

Îi sunt recunoscător pentru că trăiesc în această zi! Dumnezeu să fie lăudat!

Fie ca acest Paște să însemne pentru voi mai mult decât a însemnat orice alt Paște vreodată. Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni! Amin.

                              –AMIN-