CARTEA VIEȚII – JUDECATA DE LA MARELE TRON ALB – Partea a treia

Laudă lui  Dumnezeu! Să mergem la Ioan 5.28. Aici, Isus spune:

„Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui…”

Aceste cuvinte: „Toți cei din morminte vor auzi glasul Lui,” nu se referă la răpirea Bisericii. Corect? La răpire, nu „toți cei care sunt în morminte,” aud glasul Lui, ci numai cei care sunt morți în Hristos aud Glasul Lui și vor învia. Așadar, aici El vorbește despre, „toți cei din morminte,” despre toți morții. Să citim încă odată:

„Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, și vor ieși afară din ele…”

Aici, El vorbește despre învierea generală a morților, care va avea loc după domnia Milenară. În ordine. Să continuăm cu versetul 29:

„…Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viață; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.”

Aceasta nu este întâia înviere, ci este cea de-a doua înviere. Atunci, toți cei care vor veni din a doua înviere, trebuie să meargă la judecată; unii vor învia pentru viață, iar cei care au făcut răul, vor învia pentru judecată. Să ne rugăm.

Părinte ceresc, Te rugăm să binecuvântezi citirea Cuvântului, și să lași ungerea Ta, Doamne, peste slujitor. Dumnezeule, Te rog să ne vorbești fiindcă vei avea întâietate deplină în adunare, și toți vom avea urechi să auzim și inimi să înțelegem tot ce vrei să ne vorbești în această seară. Cerem binecuvântările tale, în Numele Domnului Isus.

Să mergem la Apocalipsa 20. Sper că v-ați adus Cartea Epocilor Bisericii pentru că voi citi mult din această Carte.

În seara aceasta vom vorbi despre Cartea Vieții și despre Judecata de la marele Tron alb. Apocalipsa 20.11-12:

„Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui, și nu s-au mai găsit loc pentru ele.

Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă și o altă Carte, care este Cartea Vieții…”

Așadar, Acolo vor fi deschise mai multe cărți, nu numai o carte. La această Judecată, vor fi deschise mai multe cărți; vor fi deschise niște cărți, apoi a fost deschisă o altă Carte care este Cartea Vieții:

„…Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.”

Așadar, Cartea Vieții nu conține toate faptele care au fost făcute, ci Cartea Vieții conține doar nume; celelalte cărți conțin evidența a ceea ce ai făcut în viața ta, sunt temeiul judecății. În ordine? Cartea Vieții este o Carte a numelor scrise în ea. Tot ce este în Cartea Vieții, este o evidență a numelor. De aceea există mai multe cărți. Aici spune: „…au fost judecați după faptele lor.” Este interesant că această judecată se bazează pe fapte, nu pe credință.

Cei care au credință, sunt neprihăniți pentru că ei cred Cuvântul Domnului la fel ca Avraam, căruia i s-a socotit ca neprihănire. Dar aceștia nu sunt judecați pe baza credinței pentru că această judecată se bazează pe fapte. Să citim mai departe:

„Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; moartea și locuința morților a dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.”

Țineți degetul aici și întoarceți pagina la Efeseni 2.8:

„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte…”

Deci, nu prin fapte, ci „…suntem mântuiți prin har, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

Aici ni se spune foarte clar că credința noastră, sau harul care este dat celui ce crede, celor care sunt în Hristos, celor care vin la prima înviere, sau celor care sunt morți în Hristos și celor care sunt vii în Hristos, care sunt toți adunați pentru a-L întâmpina în văzduh, sunt mântuiți prin har, prin credință. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Noi vedem că aici, la judecată, cei ce sunt înviați, sunt judecați pe baza faptelor lor și sunt diferite grupuri; nu pot fi din același grup. Să mergem la Romani 4.1:

„Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam?

Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce se lăuda, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”

Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui, i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat…”

Deci, Avraam a fost socotit neprihănit prin credință. Să mergem la Romani 5.1:

„Deci, fiindcă suntem neprihăniți prin credință…” Cum ești neprihănit sau declarat ca și cum nu ai fost niciodată păcătos? Prin credință, nu prin fapte.

„Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.

Lui Îi datorăm faptul că, prin credință am intrat în această stare de har…”

Cum intrăm în această stare de har? Prin credință, iar credința este un dar gratuit al lui Dumnezeu. Nu este de la noi înșine, ci este darul lui Dumnezeu. Prin fapte nu putem produce credință; faptele nu ne dau credință, și mai mult, nu ne dau acces la har. Noi suntem îndreptățiți, socotiți neprihăniți prin credință. Prin credință ni se acordă acces la harul Său; și dacă prin credință primiți acces la harul Său, deveniți parte din Hristos, sunteți botezați în Trupul lui Hristos, „…printr-un singur Duh, noi toți suntem botezați într-un singur Trup.” Astfel, suntem trecuți de la moarte la Viață, la Viața în care suntem în Hristos Isus. Și când Hristos vine să-Și cheme aleșii, mergem cu El pentru că suntem în Hristos. Noi am fost îndreptățiți prin credință.

 „Lui Îi datorăm faptul că, prin credință am intrat în această stare de har, în care suntem, și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.”

Credinciosul vine în acest har, prin credință. Acesta este felul în care aleșii, copiii lui Dumnezeu, vin în această îndreptățire. Prin credință.

Așadar, noi am fost îndreptățiți deja. De ce? Noi am fost îndreptățiți deja pentru că suntem în Hristos. Hristos a fost pironit pe o cruce și a purtat ocara, rușinea și păcatul, în numele nostru, de aceea, când Hristos a murit în trup, El a purtat rușinea și pedeapsa noastră, iar acum suntem îndreptățiți prin credință în Hristos Isus.

Dacă suntem în Hristos acum, înseamnă că am fost în Hristos atunci, pentru că tu nu poți intra în Hristos decât dacă ai fost întotdeauna parte din Hristos. Hristos este mai mult decât este Isus; Hristos este Cuvântul uns; Hristos a fost Stânca aceea care l-a urmat pe Moise prin pustie. Nu Isus a făcut aceasta, ci Hristos, Cuvântul uns; iar acum, prin credință în Hristos, Cuvântul uns, noi devenim parte din El, pentru că am fost parte din El înainte de întemeierea lumii. Noi am fost întotdeauna parte din El, așa că, atunci când a fost pironit pe cruce, am fost cu El. De aceea nu vom merge la judecată pentru că noi am fost deja judecați. Când am fost judecați? În Hristos, iar Dumnezeu nu ne poate judeca de două ori.

Atunci când avem credință în Hristos, această credință ne leagă de pedeapsa de pe cruce, și prin credință, primim acel har. 

Această judecată despre care vorbim, nu este aceeași, pentru că cei care vin la această judecată nu sunt în același loc în care sunt cei care sunt în Hristos, cei care vin la prima înviere. Aceia vin la a doua înviere, și noi știm că ei nu au credința care aduce neprihănire, nu au credința care să le dea acest har, altfel, ei ar fi venit la prima înviere; dar pentru că vin la a doua înviere, ei nu sunt în același grup. Este clar?

Să citim mai departe din Apocalipsa 20.13:

„Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; moartea și locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.

Moartea și locuința morților au fost aruncate în iazul de foc, iazul de foc este moartea a doua.

Oricine n-a fost găsit în Cartea Vieții, a fost aruncat în iazul de foc.”

În continuare, vrem să ne uităm la această judecată de la Tronul alb, și să privim din nou la Cartea Vieții. Cartea Vieții este foarte importantă la judecata de la Tronul alb, pentru că, dacă numele tău nu este scris în acea Carte a Vieții, la momentul judecății de la tronul alb, ești aruncat în iazul de foc. Astfel, vrem să vedem ce este această Carte a Vieții.

Fratele Branham spune, în analogia pe care am citit-o săptămâna trecută din Cartea Epocilor Bisericii, că această Carte a Vieții este Evidența, Înregistrarea Plantei de grâu.

       

     

Voi semănați o sămânță, dar frunzele și tulpina sunt doar o rețea de susținere care duc viața înainte, pe măsură ce aceasta trece mai departe pentru a reproduce bobul de grâu în vârf. Deci, nu toată planta este sămânță, nu toată planta este Mireasă, nu toată planta este aleasă, dar toată planta este înregistrată în Cartea Vieții. Această Carte se mai numește și Cartea Vieții Mielului. Fratele Branham spune că există două secțiuni în această Carte. Există o singură Carte, dar are două părți.

      

 Prima secțiune a Cărții Vieții, care este o mică parte din Cartea Vieții, este secțiunea care îi cuprinde pe cei care au Viață Veșnică, cei care au fost în Hristos la început.

Fratele Branham a numit-o de multe ori, în predicile sale, Cartea Vieții Mielului, și trebuie să fii atent când citești Mesajul, pentru că, de cele mai multe ori, când vorbește despre Cartea Vieții Mielului, el se referă la această secțiune din Cartea Vieții care este Evidența Seminței.

         

│

Așadar, dacă această Carte a Vieții conține Înregistrarea întregii Plante, secțiunea Cărții Vieții Mielului conține Înregistrarea Seminței acestei plante. Această secțiune este Evidența Vieții Veșnice, a numelor celor aleși.

                     │

De asemenea este Mireasa, Cuvântul, cei care domnesc cu Hristos timp de o mie de ani; și dacă nu ești în această secțiune a Seminței, nu vei fi în Mileniu să conduci și să domnești cu Hristos timp de o mie de ani.

      

│

                     │

Aceștia sunt și judecătorii lumii, pentru că aceasta este Evidența Vieții Veșnice, este Înregistrarea lui Hristos, este Înregistrarea Cuvântului care vine la suprafață în fiecare generație și care judecă lumea. Aceasta este Sămânța împărătească a Cărții. Noi vom vedea aceasta imediat.

Apocalipsa 20.4-6:

„Și am văzut niște scaune domnie; și celor ce au șezut pe ele, li s-a dat judecata…”

Așadar, Ioan a văzut niște scaune de domnie și niște oameni care stăteau pe ele, și el a văzut că judecata a fost dată oamenilor care stăteau pe aceste tronuri. Deci, ei vor judeca. În continuare, el descrie acest grup:

„…Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, și ale celor ce nu se închinase fiarei și icoanei ei, și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani.”

Despre ce grup vorbește Ioan? Aceasta este partea de Sămânță a Cărții, aceștia sunt aleșii, Mireasa.

„Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani. Aceasta este prima înviere.” Este clar despre cine vorbește.

„Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de prima înviere! Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere; ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos, și vor împărăți cu EL o mie de ani.”

Deci, aceasta este prima înviere, aceasta este Înregistrarea sau Evidența primei învieri. Ei au fost așezați pe tronuri și le este dată judecata.

Să deschidem Cartea Epocilor Bisericii, la Epoca Bisericii Sardes:

„Acești neprihăniți nu vor fi Mireasa pentru că Mireasa stă cu El la judecată. 1Corinteni 6.2-3: „Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți voi nevrednici să judecați lucruri de foarte mică însemnătate? Nu știți că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieții acesteia?”

Apocalipsa 3.21: „Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”

Vedeți? Mireasa este cu El pe Tron. Ea trebuie să judece lumea, Ea trebuie să stea cu El la judecată. Aceasta este exact ce a văzut Daniel. Daniel 7.9-10:

„Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit de zile, a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, și părul capului Lui, era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc, și roatele Lui ca un foc aprins.

Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau; și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile.”

Vedeți? Este aceeași scenă pentru că acei mii de mii care Îi slujeau, sunt Mireasa; pentru că, cine slujește soțului afară de soție?”

Deci, sunt mii de mii, despre care profetul a zis că sunt Mireasa; Ea slujește Mielului care stă pe Tron. Dar înaintea Mielului sunt de zece mii de ori zece mii care stau înaintea Lui. Acesta este locul judecății, el spune că aceasta este scena judecății de la Tronul alb. Dar Mireasa nu este înaintea Lui la judecată, Mireasa stă cu El, slujindu-L la judecată.

Să ne întoarcem la Daniel 7. Noi tocmai am citit versetele 9 și 10, dar să citim versetul 22:

„…până când a venit Cel Îmbătrânit de zile și a făcut dreptate sfinților Celui Prea Înalt, și a venit vremea, când sfinții au luat în stăpânire Împărăția.”

Acesta este același lucru pe care îl citim în Apocalipsa 20.4-6, unde am văzut niște tronuri și celor ce stau pe ele li s-a dat judecata, celor care s-au ridicat la prima înviere; iar aici, în Daniel 7.22, citim că a venit Cel Îmbătrânit de zile și judecata s-a dat sfinților pentru că sfinții vor judeca lumea. „Nu știți că sfinții vor judeca lumea?” Aleluia! Toți spun același lucru. Să mergem mai departe.

Așadar, în Cartea Vieții, avem această secțiune mică, Evidența Seminței, iar partea mai mare a acestei Cărți, este Înregistrarea plantei, pentru că planta este necesară pentru a face sămânța. Planta este necesară, trebuie să fie o tulpină care să susțină planta ca să nu putrezească; trebuie să aveți acest sistem de susținere care să ducă Viața înainte ca să puteți avea Sămânța. Deci, avem această porțiune de plantă care este necesară și se numește „planta de grâu”; acesta este cel neprihănit la judecată. Așadar, cei declarați neprihăniți la judecată, fac parte din această plantă.

         

                                    │

În partea de Sămânță a acestei Cărți, numele nu pot fi șterse. De ce? Pentru că, dacă ești în Hristos acum, trebuie să ai o reprezentare în Hristos înainte de întemeierea lumii. Cel ce este în Hristos, nu poate fi pierdut. Tu nu poți fi într-o zi în Hristos, și în următoarea zi să nu mai fii parte din Hristos. Nu poți fi azi parte din Cuvânt, și a doua zi să nu mai faci parte din Cuvânt. Nu funcționează așa.

Dacă vreodată ai fost parte din Hristos, vei fi întotdeauna parte din Hristos. Așadar, numele Seminței, nu poate fi șters.

Dar în partea a doua din Cartea Vieții, sau în partea numelor  părților din plantă, sunt nume care pot fi șterse din Carte. Pentru a vedea aceasta, să mergem la Exod. Vom citi împreună aceste trei părți ale Scripturii.

În Exod 32.30, îi vedem pe copiii lui Israel, în călătoria Exodului. După ce au ieșit din Egipt, ei și-au făcut un vițel de aur și au început să se închine la el. Versetul 30, până la 32:

„A doua zi, Moise a zis poporului: „Ați făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul; poate voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.”

Moise s-a întors la Domnul, și a zis: „Ah, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Și-au făcut un dumnezeu de aur.

Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, șterge-mă din Cartea Ta, pe care ai scris-o!”

Despre ce Carte vorbește aici? El nu vorbește despre „Cărți,” la plural, ci vorbește despre o Carte, singular; și aceasta este Cartea Vieții. Moise a spus: „Dacă nu poți să-i ierți, atunci șterge numele meu din Cartea Ta.”

       

                     │

Iată răspunsul Domnului:

„Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi șterge din Cartea mea.”

Vedeți? Este posibil să fie șterse nume din Cartea Vieții, Cartea lui Dumnezeu. Corect? Dumnezeu spune: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi șterge.” Versetul 34:

„Du-te dar, și du poporul unde ți-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor.”

Deci, Dumnezeu ține Evidența; El ține Înregistrările. Să mergem la Psalmul 69. În acest Psalm este înregistrată moartea lui Hristos. Este un Psalm despre Hristos pe cruce. Vom începe să citim de la versetul 21, la 28:

„Ei îmi pun fiere în mâncare, și când mi-e sete, îmi dau să beau oțet.

Să li se prefacă masa într-o cursă, și liniștea într-un laț.

Să li se întunece ochii, și să nu mai vadă, și clatină-le mereu coapsele!

Varsă-Ți mânia peste ei, și să-i stingă urgia Ta aprinsă.

Pustie să le rămână locuința, și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferințele celor răniți de Tine.

Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, și să n-aibă parte de îndurarea Ta.

Să fie șterși din Cartea Vieții, și să nu fie scriși împreună cu cei neprihăniți!”

Iată un alt grup care a avut numele șters din Cartea Vieții, pentru că L-au persecutat pe Isus Hristos. Pentru că au făcut aceasta, numele lor au fost scoase din Cartea Vieții. Aici vreau să mai spun că oricine Îl respinge pe Hristos sau puterea care vine de la Hristos, Îl respinge de fapt pe Dumnezeu, și atunci devine eligibil ca numele lui să fie șters din Cartea Vieții, pentru că a păcătuit împotriva lui Dumnezeu.

Să mergem la Apocalipsa 3.4-5:

„Totuși ai în Sardes câteva nume…” Câte nume au fost? O mulțime mare de nume? Nu, doar, „câteva nume.” În toată Epoca Bisericii Sardes, au fost numai, „…câteva nume care nu și-au pângărit hainele.”

„Totuși ai în Sardes câteva nume care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici.

Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din Cartea Vieții…”

Dacă vei umbla cu Domnul, nicidecum nu-ți va fi șters numele din Cartea Vieții. Laudă Domnului! Este o mare mângâiere.

Să ne întoarcem la Cartea Epocilor Bisericii, la Epoca Bisericii Sardes:

„Acum, unde este localizată această Carte…?” Profetul vorbește despre Cartea Vieții. Luca 10.17-24, spune:

„Cei șaptezeci s-au întors plini de bucurie, și au zis: „Doamne, chiar și dracii ne sunt supuși în Numele Tău.”

Isus le-a zis: „Am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer.”

Iată că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului; și nimic nu vă va putea vătăma.

Totuși, să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.

În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt, și a zis: „Tată, Doamne, al cerului și al pământului; Te laud că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă așa ai găsit cu cale Tu.”

Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; și nimeni nu știe cine este Fiul, afară de Tatăl; nici cine este Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”

Apoi S-a întors spre ucenici, și le-a spus deoparte: „Ferice de ochii care văd lucrurile, pe care le vedeți voi!

Căci vă spun că mulți proroci și împărați au voit să vadă ce vedeți voi, și n-au văzut; să audă ce auziți voi, și n-au auzit.”

Cu siguranță Cartea Vieții este localizată în ceruri și va apărea la Judecata de la marele Tron alb. În aceste versete, Isus a spus că numele lor au fost scrise în ceruri, au fost scrise în Cartea Vieții, pentru că acolo sunt scrise numele. Isus le vorbea celor șaptezeci de ucenici, în versetul 17, și de asemenea El le vorbea celor doisprezece ucenici, în versetul 23. Toți se bucurau că dracii le erau supuși în Numele lui Isus, dar răspunsul lui Isus a fost acesta: „Nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci mai degrabă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”   

Voi veți observa aicică Iuda a fost unul dintre aceia care scoteau draci în Numele lui Isus, dar noi știm că el era un drac, fiul pierzării. Ioan 6.70-71:

„Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.”

Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.”

„Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu, în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe care Mi ia-i dat; și nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.” (Ioan 17.12).

„Isus le-a zis: „Cine s-a scăldat, n-are trebuință să-și spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; și voi sunteți curați, dar nu toți.”

Căci știa pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: „Nu sunteți toți curați.” (Ioan 13.10-11).

„Nu vorbesc despre voi toți; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura care zice: „ Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.” (versetul 18). 

Acum, dacă limbajul înseamnă ceva pentru noi, trebuie să admitem că Iuda a fost ales de Isus, totuși, el nu era curat. De asemenea, Iuda i-a fost dat lui Isus de Tatăl; și aici observăm că, „a alege,” și, „a dărui,” este paralela exactă cu ilustrarea despre Moise și Faraon; Iacov și Esau, pentru că, deși Esau și Faraon erau cunoscuți mai dinainte, ei erau predestinați la mânie, în timp ce sfârșitul lui Iacov și Moise era proslăvirea.

1Petru 2.8-9, îi arată atât pe cei lepădați, cât și pe cei aleși: „…pentru că n-au crezut Cuvântul, și la aceasta sunt rânduiți… dar voi sunteți un neam ales…” 

Iuda a fost numărat împreună cu cei doisprezece, și a avut parte cu ei în slujba de dinaintea Cincizecimii. În Fapte 1.16-17, citim:

„Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.

El era din numărul nostru, și era părtaș al aceleași slujbe.”

Partea pe care a avut-o Iuda printre cei doisprezece, apoi a pierdut-o, nu era nici inferioară slujbei celorlalți unsprezece; și nu era nici o slujbă străină, sau drăcească printre slujba celorlalți apostoli.

„…ca să ia loc în slujba și apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.” (Fapte 1.25).

Iuda, care era un drac, a pierdut o slujbă  a Duhului Sfânt, dată de Dumnezeu; el s-a sinucis și s-a dus la locul lui. Numele lui era în Cartea Vieții, dar a fost șters. Iuda a fost cu Domnul Isus; Iuda a mâncat ultima Cină cu Domnul; Iuda a scos draci în Numele Domnului; Iuda a făcut parte dintre ucenicii lui Isus Hristos, cu toate acestea, a fost un drac de la început; chiar și când avea numele în Cartea Vieții, deoarece el a făcut parte din acea plantă de grâu; a făcut parte din biserica orei și avea numele scris în acea Carte, dar pentru că L-a respins pe Hristos și a luptat împotriva Cuvântului din ziua aceea, numele lui a fost scos din Carte.

Să citim mai departe din Epoca Bisericii Sardes:

„Sunt sigur că ați observat că cei al căror nume erau în Cartea Vieții, făceau parte din ordinul religios din ziua aceea care s-au centrat  în jurul adevăratului Dumnezeu și I s-au închinat Lui, deși nu au făcut-o conform Adevărului (Cuvântului).”

Gândiți-vă că cei despre care am citit în Exod, care erau în călătoria Exodului, au făcut parte din ordinul religios din acea zi. Este adevărat? (Amin). Ei au făcut parte din mișcarea lui Dumnezeu pentru acea zi; și dacă au făcut parte din mișcarea lui Hristos din acea zi, au fost categoric parte din sistemul religios al zilei lor; erau chiar acolo unde lucra Hristos în acea zi. Ei erau în călătoria Exodului împreună cu Moise, un profet însoțit de Stâlpul de Foc, cu toate semnele; dar imediat ce au respins Cuvântul și au intrat în idolatrie; în clipa când au deviat de la închinarea la adevăratul Dumnezeu și s-au închinat la ceva fals, numele lor au fost șterse din Carte.

Ei făceau parte din biserică, erau acolo, se închinau și au făcut tot; au trecut prin Marea Roșie; au pus sângele mielului pe stâlpii ușii, dar a venit un moment când au respins Adevărul, au respins Cuvântul; și când au făcut aceasta, numele lor a fost șters din Carte. Același lucru s-a întâmplat cu Iuda.

„Asemenea lui Iuda, ei nu au mers tot drumul. Vedeți? Iuda a fost ales de Dumnezeu, el a fost instruit în Adevăr, a avut cunoștințe despre taine, i-a fost dată o slujbă cu putere prin care a vindecat bolnavi și a scos draci în Numele lui Isus; dar când a venit confruntarea, s-a vândut pentru aur și pentru politică. El nu a mers în Cincizecime ca să primească Duhul lui Dumnezeu. El a fost lipsit de Duhul. Să nu greșiți cu privire la aceasta, pentru că o persoană care este cu adevărat botezată cu Duhul Sfânt în Trupul lui Hristos și primește plinătatea Duhului, va rămâne tot drumul în Cuvânt. Aceasta este dovada că a fost botezat cu Duhul Sfânt.

Iuda a eșuat și mulți eșuează acolo, și când eșuează să meargă înainte în acel Cuvânt, numele lor sunt scoase afară din Cartea Vieții.”

În această Înregistrare, sau Evidență, a plantei din Cartea Vieții, există mai multe categorii sau grupuri. Primul grup pe care vrem să-l privim, sunt cei care sunt buni cu „frații Lui.”

        

                                    │

   Matei 25.31-46. Să citim din Bibliile noastre. Aceasta este pilda despărțirii oilor de capre, iar Biblia spune că aceasta este Judecata de la Tronul alb:

„Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe Scaunul de domnie al slavei Sale.

Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre.”

Când vă uitați în Biblie, când El spune: „…îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile lui de capre,”  (traducere din engleză), vedeți că acest cuvânt, „lui,” este scris înclinat (italic), ceea ce înseamnă că traducătorii Bibliei au adăugat acel cuvânt, oile „lui,” pentru a facilita înțelegerea, dar în traducerea originală nu este scris așa. Este clar? Acest lucru este important de știut pentru că ei au introdus acel lucru pentru a face să se citească, ca în engleza, nu așa cum ar citi în greacă. Dar introducerea acestui cuvânt, este greșită, deoarece aceștia nu sunt, „oile Lui,” pentru că oile Lui sunt adunate deja în staul.

„…ca un păstor care își desparte oile de capre.” Aceștia nu sunt oile Lui. Am înțeles? Aceasta au adăugat traducătorii Bibliei, versiunea King James, dar nu face parte din original. În greacă scrie: „… ca un păstor care desparte oile de capre.”

Să citim încă odată, dar vom sări peste cuvântul introdus cu scris italic:

„Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții, cum desparte păstorul oile de capre;

Și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.

Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.

Căci am fost flămând, și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol, și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță, și ați venit pe la Mine.”

Atunci cei neprihăniți Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, și Ți-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ți sete, Ți-am dat de băut?

Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit? Sau gol și Te-am îmbrăcat?

Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță, și am venit pe la Tine?”

Drept răspuns Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați  frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.”

Așadar, aici este plasată scena în care El desparte, „toate națiunile.” Nu spune că numai unele națiuni, nu doar câteva, ci, „toate națiunile.” Aceasta este judecata de la Tronul alb, unde El îi desparte pe cei drepți de cei nedrepți. În această judecată El îl pune pe unul la dreapta, și pe unul la stânga; și le spune: „Tu ești aici pentru că M-ai hrănit, M-ai îmbrăcat, M-ai vizitat, Mi-ai făcut toate aceste lucruri,” dar ei nici măcar nu știau când le-au făcut. „Doamne, când Ți-am făcut aceasta?” Ei habar nu aveau pentru că nu au recunoscut Trupul Domnului; ei nu au recunoscut ce au făcut, așa cum s-a întâmplat cu Pavel.

Pavel îi persecuta pe creștini, el era în drum spre Damasc când a fost lovit de o Lumină strălucitoare care i-a spus: „Saule! Saule! De ce Mă prigonești?” Pavel a răspuns: „Cine ești Tu? Pe cine prigonesc? Eu îi persecut pe acești fanatici numiți creștini. Da, îi pun în închisoare, în lanțuri și toate acestea, dar Tu, cine ești?” El știa că era Domnul, pentru că era Stâlpul de Foc, iar Domnul i-a spus: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești.” De ce? Pentru că Trupul lui Hristos era Biserica; Sămânța aleasă a acelei zile, era Trupul lui Hristos, și orice le-ai făcut lor, I-ai făcut lui Isus. Corect? Așa că, dacă i-ai hrănit; dacă i-ai îmbrăcat; dacă i-ai primit înăuntru, i-ai vizitat și ai făcut toate aceste lucruri pentru ei, I-ai făcut Domnului. Aceasta spune El la judecată. Dar ei au răspuns: „Când am făcut noi aceasta? Când Te-am văzut noi bolnav? Noi nu Te-am văzut bolnav și nu Te-am hrănit niciodată, nu am făcut nimic din toate acestea.” Și El le-a răspuns: „Atunci când ați făcut acestea unuia din acești micuți ai Mei, la acești frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.”

Despre cine vorbește El, când spune, „…acești frați ai Mei?” Aceștia nu sunt cei care stau înaintea Tronului Său; El nu spune: „Voi, oile v-ați făcut acestea unul altuia.” Corect? Nu este că o oaie a fost bună cu altă oaie. Nu, ci El spune: „Când ați făcut aceasta unuia din acești micuți ai Mei,” care stau cu El în Tron, „Când ați făcut aceasta unuia din acești frați ai Mei,” celor care moștenesc împreună cu Hristos, Primul înviat din morți pentru că El a fost Cel întâi născut dintre mai mulți frați care aveau să învie, toți fiind frați. Prin ce? Prin nașterea din nou în Hristos. Aceștia sunt frații Lui, nu cei care stau înaintea Lui la judecată. Frații Lui stau cu El în Tronul Lui; ei sunt acei „mii și mii care Îi slujeau.” Ei sunt cei cărora le-a fost dată judecata, sfinții; ei sunt cei care stau în Tron cu El și despre care El a spus: „De câte ori ați făcut-o acestor micuți frați ai Mei, Mie Mi-ați făcut.” Aleluia!

Acolo vreau să stau la judecata de la Tronul alb. Nu știu voi, dar eu nu vreau să mă confrunt cu El, ci vreau să stau lângă El. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru mila Sa.

Să citim mai departe, de la versetul 41 la 44:

„Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui.

Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau;

Am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și nu ați venit pe la Mine.”

Atunci Îi vor răspunde și ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit?”

Aceștia spun același lucru, ei pun aceeași întrebare: „Dacă voi fi condamnat să merg în iad, vreau să știu de ce. Doamne, când ai venit la noi, și nu Te-am primit? Când ai fost aici?” Și El le spune la fel ca celorlalți:

„…Adevărat vă spun că, ori de câte ori nu ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut…”

Cine sunt acești, „foarte neînsemnați frați ai Mei?” Frații! Cine sunt frații? Comoștenitorii!

„…când nu ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.”

Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în Viața veșnică.”

Acest lucru este important. Ei nu au Viață Veșnică așa cum are Mireasa, pentru că, dacă ai Viață Veșnică, așa cum am vorbit duminică, nu poți muri. Aceasta este învierea tuturor morților. A fost o înviere a morților în Hristos, sau a celor care dorm în pământ? Noi avem deja Viață Veșnică; pentru că suntem Înregistrarea Seminței, și Sămânța are Viața în ea. Planta nu are Viața în ea, dar Sămânța are Viață în ea; este Înregistrarea Cuvântului; Înregistrarea lui Hristos; este Înregistrarea celor ce nu pot fi șterși niciodată din Carte, aceasta este Înregistrarea fraților. Aleluia! 

Așadar, noi avem deja Viață. Nu trebuie să primim Viață Veșnică pentru că avem deja Viață Veșnică, dar acest grup nu are Viață Veșnică dar li se permite să vină în Viața Veșnică. Este o mare diferență, deoarece noi avem Viața Veșnică, care este Viața, ZOE, o părticică venită din Dumnezeu, pe care o deții deja. Corect? Pentru că noi avem o reprezentare înainte de întemeierea lumii. Unde? În Hristos! Unde? În Dumnezeu! Și pentru că a fost înainte de întemeierea lumii, a fost înainte de timp; așa că viața noastră se întoarce înainte de timp, și dacă a fost înainte de timp, atunci este veșnică, atunci este Viața-ZOE care a fost desemnată să iasă în anumite epoci, în anumite timpuri și prin anumite vase; și  s-a întâmplat să iasă astăzi în tine și în mine. Acea Viață a venit de dincolo de timp, de aceea nu este supusă timpului și nu poate muri. Este Viața Veșnică și noi o avem deja.

Există un grup de oameni cărora li se permite să vină în Viața Veșnică pentru că după judecata de la Tronul alb, nu va mai exista timp. După Mileniu se termină timpul și nu va mai exista o numărare a zilelor; nu vor mai exista perioade de timp; nu vor mai exista ore sau secunde, nu mai există timp. Și dacă ai Viață dincolo de timp, ce fel de Viață este aceea? Este Viața Veșnică, dar nu pentru că au avut-o întotdeauna, de dinainte de întemeierea lumii, ci pentru că li s-a permis să intre în ea. Imediat după judecata de la Tronul alb, li se permite să intre în Veșnicie, în Viața Veșnică. Aleluia!

În versetul 46, citim:

„Aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în Viața Veșnică.”

După judecata de la Tronul alb, cei neprihăniți trec dincolo, în cerurile noi și în pământul nou, deci intră în Viața Veșnică.

Să mergem mai departe și să citim din Epoca Bisericii Sardes:

„Acum, ne confruntăm cu întrebarea: „De ce lor li se dă Viață Veșnică la judecată, din moment ce epistolele par să sublinieze exclusiv că cineva trebuie să posede Duhul lui Hristos, sau să piară.”

Aceasta este o afirmație foarte importantă. Cum li se permită să vină în Viața Veșnică dacă Epistolele și Scripturile arată foarte clar că drumul spre Viața Veșnică sau ființa pecetluită până în ziua mântuirii, este condiționată de a avea Duhul lui Hristos, de a avea botezul cu Duhul Sfânt sau de a fi ascunși în Duhul Sfânt. Atunci, cum li se permite acestora să intre în Viața Veșnică fără să fie pecetluiți cu Duhul Sfânt?

„…trebuie să posede Duhul lui Hristos sau să piară. Deși aceasta pare altfel, noi nu trebuie să discredităm cuvintele lui Isus, care spune clar că sunt unii care se găsesc în Cartea Vieții și vor primi Viață Veșnică fie înainte de învierea generală, fie după aceea.

Pavel nu ocolește acest adevăr, ci spune foarte clar în Filipeni 3.11: „…ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți.”

Această afirmație este foarte ciudată. Noi știm cu toții că urmează să fim înviați fie că vrem, fie că nu vrem. Toți vom fi înviați. Astfel, Pavel putea spune: „…ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți.”

Adevărul este că el nu spune în felul acesta, deoarece citirea literală este: „…ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la „învierea afară dintre cei morți.” Aceasta nu este a doua  înviere sau învierea generală, ci este prima înviere despre care se zice: „Binecuvântat și sfânt este cel care are parte de întâia înviere. Asupra lui a doua moarte nu are putere. Ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos, și vor domni cu El o mie de ani.”

Prima înviere nu are nimic de-a face cu moartea a doua care este la sfârșitul celor o mie de ani, când toți ceilalți morți vor învia. În ziua aceea, acolo vor fi cei care vor merge în Viața Veșnică și ceilalți care sunt prinși în moartea a doua. Acum nu este nevoie să presupunem cine sunt cei cărora li se dă Viață Veșnică la a doua înviere, pentru că ni se spune că Viața le este dată pentru că au fost amabili și buni cu „frații.” Iar cei care vor fi înviați și aruncați în iazul de foc, sunt cei care s-au purtat rău cu „frații”.

Din moment ce acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, noi Îl acceptăm pur și simplu. Aici nu este nici un argument, ci doar o simplă declarație.

Ca să clarificăm, mai departe observăm în mod specific, cuvintele din Matei 25.31-46. Aici nu spune că un păstor desparte literalmente, oile de capre, ci scrie: „…așa cum desparte un păstor oile de capre.” În acest timp special, când are loc judecata de la Tronul alb, nu sunt oi, deoarece oile se află în staulul Lui; ele au auzit Glasul Lui (Cuvântul), și L-au urmat. Ei au primit deja Viață Veșnică și nu pot veni la judecată, dar ceilalți nu au Viață Veșnică și acum se află la judecată. Unora li se permite să intre la Viață Veșnică. Pe ce bază li se permite să intre la Viață Veșnică? Cu siguranță, nu pe baza faptului că au deja Viața Lui, așa cum are Mireasa, ci primesc Viață Veșnică pentru că au fost amabili cu „frații Lui.” Ei nu sunt frații Lui, aceasta i-ar face împreună moștenitori cu Isus; ei nu moștenesc nimic altceva decât Viața; nu au parte de nici un Tron cu El.

Numele lor trebuie să fi fost în Cartea Vieții și nu au fost scoase de acolo. Și acum, datorită dragostei lor pentru poporul lui Dumnezeu, ei sunt recunoscuți și mântuiți. Fără îndoială aceștia i-au servit și i-au ajutat pe copiii lui Dumnezeu; probabil ca Nicodim și Gamaliel care au stat pentru copiii lui Dumnezeu într-un timp de necaz.”

Aceasta este milă; aceasta arată milă. Acesta este un întreg grup de oameni cărora li se permite intrarea în Împărăție, în Viața Veșnică, dincolo de timp. De ce? Pentru că au făcut parte din sistemul de sprijin, ajutând Sămânța să apară într-o vreme de necaz. Ei au stat de partea Seminței într-o vreme de necaz și L-au ajutat pe Hristos; pe tine, și pe mine. Dacă nu resping această Viață; dacă nu vorbesc împotriva Vieții; dacă nu luptă împotriva Vieții; dacă nu o numesc Beelzebul, un duh rău; dacă nu o numesc o religie creată de om, nu spun lucruri urâte și degradante despre aceasta, numele lor nu va fi șters din Cartea Vieții.

Dar indiferent de câte ori ajută și susțin Viața, dacă încep să respingă această Viață, oriunde se află această Viață, fie că este în tine sau în mine, fie că este în fratele Branham sau în orice altă Sămânță a lui Dumnezeu; dacă încep să respingă acest Cuvânt, încep să respingă această Viață, numele lor va fi șters din Cartea Vieții.

Dacă numele tău este scris în secțiunea „Sămânță,” din Cartea Vieții, care nu poate fi șters niciodată, ai putea face ca Saul care a devenit apostolul Pavel, și poți să-l urăști, poți să lupți împotriva lui, poți spune cuvinte urâte împotriva lui, dar Dumnezeu te va întoarce. De ce? Pentru că numele tău nu poate fi șters din Carte. Aleluia! Amin!

Dacă este adevărat că oricine vorbește împotriva Mesajului, numele lui este șters din Cartea Vieții, atunci numele meu ar fi fost șters din Cartea Vieții, pentru că eu nu am spus întotdeauna cuvinte frumoase despre Mesaj atunci când L-am auzit prima dată; dar pentru că aveam în mine același lucru care era pus și în apostolul Pavel, care persecuta Biserica, Dumnezeu a trebuit să coboare și să-mi descopere personal acest Mesaj, pentru că făceam parte din acea Înregistrare a Vieții veșnice care nu putea fi ștearsă. Și pentru că nu putea fi șters, El a trebuit să-mi deschidă ochii.

Pavel a spus: „Am persecutat Biserica, dar am făcut-o în neștiință.” Corect? Pavel nu știa că aceasta era Biserica lui Dumnezeu, nu știa că aceia pe care-i prigonea, erau Hristos. Și pentru că a făcut-o în necunoștință, pentru că nu știa ce înseamnă să faci parte din Sămânța de Viață, dar făcea parte din Sămânța cu Viața Veșnică în ea, făcea parte din Hristos, el a fost iertat; Dumnezeu i-a deschis ochii și el a putut să se pocăiască.

Dar sunt cei care nu fac parte din această Înregistrare a celor care o fac în necunoștință, și care nu vor fi iertați pentru că Îl persecută pe Hristos. Fariseii au făcut-o în necunoștință, și mulți dintre ei au făcut-o în necunoștință. Cei care se aflau la scaunul de judecată al lui Pilat, strigau: „La moarte cu El! Răstignește-L! Dă-ni-l pe Baraba!” Majoritatea o făceau în necunoștință, dar dacă nu au fost scriși în Evidența Vieții Veșnice, dacă nu au fost partea de Sămânță a Cărții Vieții Mielului, nu li se dă șansa la pocăință pentru că numele lor au fost șterse din Cartea Vieții. Ceea ce schimbă toate regulile, este alegerea lui Dumnezeu. Aceasta schimbă toate regulile.

Cine poate scăpa de crimă? Aleșii. Ei au făcut crimă, David a făcut-o. Cine sunt copiii preferați? Aleșii. Ei pot scăpa cu crimă; pot scăpa cu blasfemie. Păcatul de neiertat pe care l-a săvârșit Pavel, a fost iertat. Cum a putut să scape Pavel de blasfemie? Pentru oricine altcineva care hulește, păcatul nu este șters, dar Pavel făcea parte din Hristos, și pentru că a făcut parte din Hristos, când Hristos a mers la Calvar, a sângerat  și a murit pentru blasfemia lui Pavel. Amin. Laudă lui Dumnezeu! Iubesc această descoperire.

Unii oameni urăsc această descoperire și devin foarte supărați când vorbești despre Ea, și aceasta mă face să mă întreb, de care parte a Cărții te vezi dacă ești atât de supărat? În care parte a Cărții te afli? Dacă ești în partea Evidenței Vieții veșnice, a Seminței care iese la iveală în partea lui Hristos, Mireasa, iubești această descoperire, iubești acest Cuvânt.

Eu nu sunt atât de nechibzuit și să scap de El, nu pot fi atât de ignorant sau de încurcat încât să pierd Răpirea. Este imposibil pentru că eu am fost în Hristos atunci când El era atârnat pe cruce. Aleluia!

Marcu 9.41, spune:

„Și oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteți ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.”

De ce? Pentru că a fost un mare creștin? Pentru că a făcut sacrificii mari? Pentru că a mers la biserică în fiecare duminică? „Pentru că a dat un pahar cu apă rece.”

Matei 10.42:

„Și oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din acești micuți, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.”

Dacă aproapele tău va cosi iarba pentru tine în timp ce ești bolnav; dacă cineva te ajută la un șanț, ce se întâmplă? Dacă nu resping Cuvântul, nu își pierd răsplata. Dacă nu resping Cuvântul lui Dumnezeu, nu își vor pierde răsplata.

În anul 1954, fratele Branham a predicat mesajul, Profetul Elisei, unde spune:

„Această femeie L-a văzut pe Dumnezeu în Elisei, de aceea, a zis: „Cred că ar fi frumos să facem ceva pentru acest slujitor al lui Dumnezeu, pentru că aceasta Îi va plăcea lui Dumnezeu.”

Câteva sute de ani mai târziu, Isus a spus: „Oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din acești micuți, în numele unui ucenic, la judecată nu voi uita aceasta.” Noi nu vedem puterea pe care a pus-o Dumnezeu în poporul Său. Dumnezeu este în poporul Său. Credeți aceasta?”

Care este Puterea de a ierta păcatele? Oamenii aceștia nu sunt neprihăniți, nu trăiesc pentru Hristos și nu Îl mărturisesc pe Hristos, dar îi tratează bine pe „Frați.” Și ce se va întâmpla? Primesc iertarea păcatelor lor și li se permite să vină în Viața veșnică. De ce? Pentru că noi nu suntem doar oameni, nu suntem doar ceea ce vedem în oglindă, ci noi suntem mai mult decât ceea ce vede ochiul. Dacă noi am venit din Hristos, ne întoarcem în Hristos, ceea ce înseamnă că suntem o parte din Hristos, Cuvântul uns pentru acest ceas. Astfel, așa cum tratezi Cuvântul, cum Îl tratezi pe Hristos, va fi adus în discuție, în ziua aceea la judecata de la marele Tron alb. Nu ce fapte frumoase ai făcut și câte cești de cafea ai dat, ci felul cum ai tratat Cuvântul, chipul în care a venit Cuvântul în care au fost „frații Lui.” Aleluia!

Să citim mai departe:

„Noi nu reușim să vedem puterea pe care a pus-o Dumnezeu în poporul Lui. Dumnezeu este în poporul Său. Credeți aceasta?

Când a fost pe pământ, Dumnezeu a fost cu poporul Său, dar acum, Dumnezeu este în poporul Său. „Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea, pentru că Eu (pronume personal), voi fi cu voi și ÎN VOI, până la sfârșitul lumii.”

Cine este în voi? Hristos este în voi, de aceea contează dacă cineva vă caută, vă hrănește, vă îngrijește. De ce? Pentru că este Hristos. Amin.

Cartea Vieții. Aici avem planta, și îi avem pe cei care au fost buni cu „frații,” și care fac parte din această Carte a Vieții, și sufletele de sub altar, evreii de sub Pecetea a cincea.

      

                                    │

i

Haideți să aruncăm repede o privire la aceștia în Apocalipsa 6.9-11:

„Când a rupt Mielul Pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră…”

Vedeți? Ei nu au suferit pentru mărturia lui Hristos, ci „…pentru Cuvântul lui Dumnezeu și mărturisirea pe care o ținuseră.” Aceștia sunt evrei.

„…Ei au strigat cu glas tare, și ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu care ești Sfânt și Adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”

Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, și li s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei.”

Să mergem la Cartea Epocilor Bisericii, la Epoca Bisericii Sardes:

„Când evreii L-au respins pe Isus, acolo a fost o întoarcere literală a lui Dumnezeu de la ei, la neamuri. Fapte 13.46-48: „Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă…”

Ce li s-a vestit mai întâi lor? Ce le-a vorbit Pavel și Barnaba, evreilor? Cuvântul lui Dumnezeu. Ei nu au citit din Tora, ci le-au adus descoperirea despre ceea ce scria în Tora despre Hristos. Ei le-au predicat ceea ce pentru evrei părea o nouă învățătură, ceva ce părea să fie în afara Cuvântului care le-a fost dat. Pavel fiind profet, Pavel și Barnaba fiind apostoli, puteau să le împărtășească ceea ce aveau, ceea ce știau, dar evreilor li se păreau niște Scripturi suplimentare. Pavel a spus:

„…Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă, dar fiindcă voi nu-L primiți, și singuri vă judecați nevrednici de Viața Veșnică…”

Cum s-au judecat ei nevrednici de Viața veșnică? Pentru că au respins Cuvântul lui Dumnezeu. Care Cuvânt al lui Dumnezeu au respins? Ei au respins Cuvântul lui Dumnezeu pe care Îl propovăduiau Pavel și Barnaba. Ei nu respingeau aceasta cu bună știință, dar aceasta era o prefigurare a lucrurilor care vor urma; problema era că ei nu știau că resping Cuvântul lui Dumnezeu.

Ei nu au respins ceea ce era scris pe suluri, ceea ce repetau încă de când erau copii, ceea ce învățaseră din versetele biblice; ei citeau Tora, citeau manuscrisele, citeau versetele și predicau din ele; dar a venit ceva ce nu era conform cu obiceiurile lor, ceva ce nu erau obișnuiți să audă, și când au auzit de la Pavel, au crezut că problema era cu Pavel. Ei au crezut că îl resping pe Pavel, dar nu îl respingeau pe Pavel sau pe Barnaba, ci Îl respingeau pe Dumnezeu deoarece respingeau Cuvântul lui Dumnezeu. Și când au respins Cuvântul lui Dumnezeu, s-au judecat singuri nevrednici de Viața Veșnică. Ce i-ar fi făcut vrednici de Viața Veșnică? Primirea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu lucruri, nu fapte, nu toate aceste lucruri, ci primirea Cuvântului, credința în Cuvântul lui Dumnezeu i-ar fi făcut vrednici de Viața Veșnică. Mă bucur că este atât de ușor.

„…singuri vă judecați nevrednici de Viața Veșnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.

Căci așa ne-a poruncit Domnul: „Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”

Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau rânduiți să capete Viața veșnică, au crezut.”

Nu toți dintre ei au crezut, dar cei care au fost rânduiți să primească Viața Veșnică, au crezut. De ce? Pentru că s-au judecat vrednici de Viața Veșnică. Aleluia!

Să citim mai departe din Epoca Bisericii Sardes:

„Aceasta nu înseamnă că acolo nu vor mai fi nume din semințiile lui Israel care vor rămâne în Cartea Vieții, pentru că mulți dintre aceștia, nu mulțimi, prin principiul alegerii, vor fi în epoca Bisericii Neamurilor.”

Pavel, Petru, Ioan și toți ucenicii erau evrei, dar conform alegerii, ei au fost aleși în partea de Sămânță a Cărții Vieții Mielului, așa că atunci când a venit Hristos, ei L-au primit. Înseamnă că ei au putut primi Cuvântul pentru ziua lor, Cuvântul orei, dovedind că au făcut parte din această Înregistrare a Vieții Veșnice și au devenit parte din Cartea Vieții în Epoca Bisericii Neamurilor.

„…și vin în Trupul lui Hristos, arătând că numele lor au rămas în Cartea Vieții. Așa cum vom arăta, conform cu Pecetea a cincea, mulțimi de evrei martirizați vor primi haine albe și Viață Veșnică de la Domnul. De asemenea cei o sută patruzeci și patru de mii vor fi sigilați la venirea Lui, dovedind că nici numele lor nu au fost șterse. Dar aceasta este întocmai așa cum este arătat cel mai bine în Psalmul 69.”

Psalmul 69 pe care l-am citit mai devreme, cu privire la evreii care L-au respins pe Hristos. „…că cei al căror nume este scos, sunt cei păcătoși sau respingătorii necredincioși ai lui Hristos, și distrugătorii poporului Său.”

Să mergem puțin mai jos, unde citim: „Aceasta este a doua înviere…” Aceasta este învierea care îi conduce la judecata de la Tronul alb. „Aceasta este a doua înviere unde sufletelor de sub altar li se dau haine albe, și desigur, Viață Veșnică, conform Peceții a cincea.”

De ce li se dau haine albe? Pentru că li se oferă intrarea în Împărăție, li se oferă intrarea în Viața Veșnică, li se oferă haine albe.

Când citești Pecetea a cincea, se pare că li s-au dat chiar atunci haine albe, în timp ce așteaptă ca frații lor să fie uciși, dar fratele Branham a spus că vor primi haine albe la judecata de la Tronul alb: „…li se vor da haine albe, și desigur, Viața Veșnică, altfel nu ar mai avea rost acele haine albe.”

„Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii, pe care o ținuseră.

Ei strigau cu glas tare, și ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care ești Sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”

Fiecăruia din ei li s-a dat o haină albă, și li s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei.”

Rețineți că niciunul dintre aceștia de sub altar, nu a fost omorât pentru mărturia lui Isus. Ei nu erau ca Antipa care a fost ucis pentru că ținea tare la Numele Lui. Aceștia nu fac parte dintre cei născuți din nou, care posedă Viața Veșnică. Ei vin sus în înviere și primesc Viață datorită poziției lor față de Cuvânt. Observați că aceștia strigă după răzbunare, deci, ei nu pot fi material pentru Mireasă, pentru că Mireasa întoarce obrazul, ca Hristos, și strigă: „Tată, iartă-i, pentru că nu știu ce fac.” Aceștia sunt evrei, trebuie să fie, pentru că ei sunt în Pecetea a cincea. Mireasa dintre neamuri este dusă în Răpire în Pecetea a patra.

Așadar, acești evrei nu sunt născuți din Duhul Lui. Ei nici măcar nu cred că Isus este Mesia, dar pentru că au fost orbiți de Dumnezeu pentru binele neamurilor, Dumnezeu le-a dat Viață Veșnică, deoarece, cu toate că nu au venit la El, totuși au fost credincioși Cuvântului pe care îl știau și au murit pentru aceasta. Au murit mulțimi sub Hitler, Stalin, și încă vor muri.”

Aceștia nici măcar nu au știut că Isus era Mesia, nu au crezut în crucea Calvarului, nu au crezut în ispășire; nu au crezut în Isus și nu L-au recunoscut ca Mântuitor. Dar pentru că Dumnezeu i-a orbit ca să Se poată întoarce spre neamuri, dacă ei se țin tare de partea Cuvântului pe care îl pot vedea, pentru că Dumnezeu îi orbește față de partea pe care nu o pot vedea, dacă se țin de aceasta, li se va da intrare în Viața Veșnică. Aceasta este mila. Întrebarea este, de ce? Vedeți înțelepciunea lui Dumnezeu? Aceasta este Înregistrarea Plantei de grâu pe care Dumnezeu a stabilit-o în profețiile biblice, care urmează să se împlinească, despre adunarea lui Israel în ultima zi, când națiunea lui Israel va fi adunată înainte ca Hristos să se întoarcă. Ei trebuie să fie adunați; trebuie să aibă o lucrare; trebuie să aibă o armată; trebuie să aibă un guvern; trebuie să aibă toate aceste lucruri ca să vină Hristos, ca să vină cei doi martori și să-i cheme pe cei o sută patruzeci și patru de mii, pentru ca națiunea să se nască într-o singură zi, pentru ca cei o sută patruzeci și patru de mii să ajungă la pocăință și să recunoască Ispășirea.

Deci, aceasta ar fi imposibil dacă Dumnezeu nu ar păstra o parte din evrei credincioși acelei părți din Cuvânt de-a lungul timpului de două mii de ani, deoarece, ca să fie o adunare, iudaismul nu se poate răspândi și să devină ca toate celelalte națiuni, ci ei trebuie să rămână deosebiți și separați în mijlocul fiecărei națiuni în care se află. Ei trebuie să-și păstreze religia, trebuie să se  țină de obiceiurile lor, astfel încât, Cuvântul lui Dumnezeu să se poată împlini; astfel încât, să rămână ceva; astfel încât, la sfârșitul timpului să poată fi o adunare afară din toate națiunile, care să împlinească toată profeția; astfel încât, cei o sută patruzeci și patru de mii să poată fi la locul lor; astfel încât, cei doi profeți să poată veni și pentru ca națiunea să se nască într-o singură zi.

Așadar, Dumnezeu trebuie să aibă evrei ca substituenți, care au dorință pentru patria lor și se țin de promisiunile din Biblie. Ei sunt doar substituenți, dar susțin că sunt cei o sută patruzeci și patru de mii de aleși. Ei nu sunt aleși, dar sunt în Cartea Vieții și ocupă acel loc, astfel încât, să se împlinească profeția. Ce fac ei? Susțin Viața; ei susțin apariția Vieții Veșnice, susțin apariția celor o sută patruzeci și patru de mii de aleși; și dacă o fac cu credincioșie, fără să respingă Cuvântul lui Dumnezeu, numele lor nu sunt scoase din Cartea Vieții și li se oferă intrare în Viața Veșnică pentru ceea ce sunt, pentru că sunt substituenți, deoarece Dumnezeu a avut nevoie de ei. Ei nu sunt aleși, nu sunt în Hristos, dar dețin poziția de care Dumnezeu are nevoie și dorește ca ei s-o dețină, astfel încât, lucrarea Lui să poată fi împlinită; astfel încât, Sămânța de Viață să poată veni în ei în timpul stabilit. Și dacă ei fac aceasta cu credincioșie, li se va da Viața Veșnică. Aceasta este MILA. Aceasta este minunat. Ei au fost credincioși Cuvântului, dar au fost orbiți, totuși au rămas credincioși Cuvântului.

Apoi, vin cei doi martori care încep să vorbească despre Hristos și să arate Ispășirea de la Calvar, și dacă cei vii din acea zi resping Ispășirea, numele lor sunt șterse din Cartea Vieții; ei sunt șterși pentru că resping Cuvântul din ziua lor, care este arătat clar înaintea lor.

Acum vom privi la ultimul grup pe care-l avem.

I-am avut pe cei buni cu „frații;” am avut sufletele de sub altar; și mai avem fecioara neînțeleaptă.

                                    │

Să mergem la Matei 25.1-13:

„Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat candelele, și au ieșit în întâmpinarea mirelui.

Cinci din ele erau nechibzuite, și cinci înțelepte…”

Ce le-a făcut înțelepte și ce le-a făcut neînțelepte? (Nebune). Să citim mai departe.

„…Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;

dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase.

Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit.

La miezul nopții, s-a auzit o strigare: „Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!”

Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele.

Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: „Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.”

Cele înțelepte le-au răspuns: „Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă, ci mai bine duceți-vă la cei ce vând untdelemn și cumpărați-vă.”

Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele; cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, și s-a încuiat ușa…”

Aceasta este prima înviere. Cele înțelepte au untdelemn, sau Duhul Sfânt, la vremea venirii Lui; au botezul Duhului Sfânt, sunt botezate în Trup, fac parte din Hristos, și la prima Lui venire intră cu El la Cina nunții, iar ușa este închisă. Aceasta este prima înviere.

„…Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare, și au zis: „Doamne! Doamne, deschide-ne!”

Dar El, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!”

Vegheați dar, căci nu știți nici ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.”

În această pildă, vedem că ei sunt lăsați în afara primei învieri. De ce? Pentru că nu au botezul Duhului Sfânt, nu sunt pecetluiți.

Să mergem din nou în Cartea Epocilor, în Epoca Bisericii Sardes:

„Aceasta este a doua înviere în care cele cinci fecioare neînțelepte vin sus. Observați că ele sunt fecioare. Ele nu aveau Duhul Sfânt pentru că au omis să fie în Mireasă, în timp ce cele cinci fecioare înțelepte aveau untdelemn și au devenit o parte din acea Mireasă. Dar acești oameni, fiind un popor separat, iubitor de Dumnezeu și încercând să rămână în Cuvânt conform cu ceea ce știu despre Aceasta și fiind un ajutor în lucrarea Domnului, vor veni sus la sfârșitul timpului. Ei vor pierde Mileniul pe care îl puteți vedea prin aceste adevăruri, că este cu mult mai important și minunat decât ne-am gândit sau am crezut vreodată.”

Ei au ratat Mileniul. Fecioara nebună. Ei nu au fost pecetluiți, nu au fost parte din Hristos, nu au avut botezul Duhului Sfânt și nu pot merge în prima înviere, dar vor merge în a doua înviere.

Fratele Branham spune:

„…fiind un popor separat, iubitor de Dumnezeu și încercând să rămână în Cuvânt…”

Ei încearcă să rămână în Cuvânt, dar nu rămân în Cuvânt pentru că nu au descoperirea Cuvântului, dar ei încearcă să rămână în Cuvânt. Așadar, aceștia nu sunt oameni care vor doar să trăiască un fel vechi de viață, ci ei sunt oameni vii, curați, sunt fecioare, iar fratele Branham a spus că ei au inima curată și vor să-L slujească pe Dumnezeu încercând să facă ce este corect, dar nu li s-a dat descoperirea despre Cuvânt, așa că nu sunt capabili să țină tot Cuvântul. În ordine?

„…conform cu ceea ce știu despre Aceasta, și fiind un ajutor în lucrarea Domnului, vor veni sus la sfârșitul timpului.”

„Ei sunt un ajutor în lucrarea Domnului.” Cum ajută ei în lucrarea Domnului? În același fel în care Tulpina și spicul și orice altceva, sunt un ajutor în lucrarea Domnului, deoarece ajută la apariția Vieții care este în Sămânță. Există atâț de puține Semințe prețioase încât Sămânța nu poate face lucrarea de una singură; Sămânța nu poate face toată lucrarea: lucrarea misionară, toată lucrarea de Evanghelizare. Corect? Mulți dintre noi suntem Sămânță, dar de unde am venit? De unde am venit? De la biserica luterană, de la biserica nazarineană, de la biserica baptistă, de la biserica wesleyană, de la biserica catolică; am venit de la…de la…De unde? Toți aceștia sunt cei care încearcă să facă lucrarea Domnului, iar ceea ce fac ei, este să devină parte din Plantă care susține Viața, astfel încât, tu și eu să putem auzi Evanghelia undeva, să fim atrași de Aceasta și să continuăm să mergem mai departe în Hristos până când, într-o zi auzim Mesajul și ajungem la El. Corect? Dar există atât de puține Semințe încât nu putem face mari lucrări misionare; nu putem face o tipărire biblică mare; nu putem face toate lucrările pe care Dumnezeu vrea să le facă pentru a răspândi Cuvântul, astfel încât, aleșii să-L poată prinde. Amin.

Astfel, ei sunt un ajutor în lucrarea Domnului, la fel cum este tulpina un ajutor în lucrarea Domnului, care ajută spicul, lucrarea Domnului. Ei fac parte din plantă ajutând la reproducerea Seminței, sau la susținerea ei. Și cât timp au acest rol, la fel ca evreii timp de două mii de ani; cât timp sunt credincioși acelei lucrări fără să respingă Viața, Sămânța, fără să respingă Cuvântul lui Dumnezeu; fără să respingă credincioșii adevărați și fără să lupte împotriva lor, să se ridice împotriva lor sau să numească aceasta un lucru nesfânt, numele lor vor rămâne în Cartea Vieții, iar în ziua judecății, li se va da intrare în Viața Veșnică. Aceasta este mult mai multă milă.

Ei spun: „Noi suntem un grup superior! Sunt o mulțime de oameni care vin la noi.” Sunt, dar ei nu vor veni la prima înviere și nu vor avea parte de domnia Milenară a lui Hristos. Ei nu sunt, „frații Lui”, nu sunt moștenitori cu El, nu sunt Mireasa lui Isus Hristos, dar vor fi mulțimi și mulțimi și mulțimi care vin la judecata de la Tronul alb.

Cred că este important să menționez aceasta și o voi introduce aici. Ce fac cei din Evidența Vieții vegetale? Susțin și ajută Sămânța. Fie că este prin tipărirea Bibliilor și trimiterea lor peste tot în lume, fie că este vorba de lucrarea misionară care se face peste tot în lume, sau de lucrări de evanghelizare care se fac peste tot în lume astfel încât, Sămânța să poată să apară și Lumina să meargă mai departe; fie că sunt acolo pentru a da cuiva un pahar cu apă rece ca să-l ajute să iasă dintr-un șanț, sau să aibă grijă de cineva când este bolnav; să-i viziteze  când sunt în închisoare sau orice altceva, dacă evreii sunt substituentul care țin Iudaismul astfel încât, Dumnezeu să poată restaura Cuvântul, indiferent ce fac ei, susțin Viața Seminței. Corect?

Acum haideți să trecem la, „Ceruri noi și un pământ nou.” Ce face acest grup în cerul nou și pământul nou? Același lucru pe care l-au făcut întotdeauna: susțin Viața în Oraș pentru că își aduc slava și cinstea în Oraș. Amin? Ei nu locuiesc în Oraș, pentru că singurii care locuiesc în Oraș, sunt Aleșii.

Așadar, aceștia care vin în Viața Veșnică, nu sunt locuitorii Orașului, dar li se permite să vină în Oraș pentru că frunzele Pomului Vieții sunt pentru vindecarea neamurilor. Deci, ei pot să intre în Oraș și să ia o parte din Pomul Vieții. Ei intră, și ce fac? Își aduc slava și onoarea, își aduc bunurile, aduc fructe și legume. Cine știe ce înseamnă aceasta? Dar ei își aduc slava și onoarea ca jertfă, ca dar, în Oraș. Ei susțin Viața în acel Oraș mare, pentru că Mireasa nu părăsește Orașul, ei rămân în Oraș; ei rămân în Oraș cu Hristos pentru totdeauna. Iar restul, cei care au fost mântuiți la judecata de la Tronul alb și li s-a dat intrare în Viața Veșnică, ei nu locuiesc în Oraș, ci în afara Orașului, adică neamurile, împărații.

În cartea Apocalipsei se vorbește despre împărații pământului care vin în Oraș și își aduc slava și cinstea. Ei fac același lucru pe care l-au făcut întotdeauna, vor susține Viața Seminței.

Apocalipsa pe care Dumnezeu a deschis-o sub cele șapte Peceți, are sens absolut. Aleluia! Eu nu am auzit niciodată o explicație care să aibă atât de mult sens ca aceasta.

În Întrebări și Răspunsuri, din anul 1961, fratele Branham este întrebat:

„Frate Branham, ce se întâmplă cu oamenii care sunt considerați fecioare neînțelepte, când sunt judecați la judecată?”

Ei bine, fecioarele neînțelepte vor fi mântuite, desigur la judecată. Ele nu vor fi niciodată Mireasă, dar sunt un grup de oameni salvați, care vor veni la judecată. Aceștia nu vor fi incluși în Mireasă, dar cât timp sunt fecioare, sunt înaintea lui Dumnezeu. Vedeți? Ei vor fi mântuiți. El îi va despărți…Ei vor fi oile de la dreapta Lui, iar cei care nu vor fi mântuiți, vor fi caprele de la stânga Lui, la judecata de la marele Tron alb.”

Așadar, el spune că aceștia vor fi mântuiți. Când? La judecata de la Tronul alb. Vedeți? Depinde de ceea ce numiți voi, „mântuire.” Dacă mântuiții nu merg în iazul de foc, atunci, ei sunt mântuiți; atunci cei de sub altar sunt mântuiți, și cei ce sunt buni cu „frații Lui,” sunt mântuiți. Dar, dacă pentru tine, „mântuit,” înseamnă a merge în răpire, ei nu sunt mântuiți. Vedeți diferența? Ce numiți voi, „mântuit?” O numiți, „siguranța că nu intri în iazul de foc?” Atunci ei sunt mântuiți. Numiți mântuirea, „nașterea din nou?” Atunci ei nu sunt mântuiți. De aceea, uneori este atât de multă confuzie.

Despre ce vorbim când spunem, „mântuit?” Dacă vorbim despre nașterea din nou, atunci ei nu sunt mântuiți. Vorbim despre osânda veșnică? Da, ei sunt mântuiți. Când? La judecata de la Tronul alb.

În „Întrebări și Răspunsuri,” din anul 1963, sunt Întrebări și Răspunsuri la Peceți, unde citim:

„Ei sunt biserica, oameni care sunt în denominațiuni; ei sunt creștini adevărați care primesc Mesajul…și nu îl vor vedea niciodată.”

Deci, el spune că Mesajul iese, dar ei nu îl vor vedea niciodată. „Nu le va fi predicat niciodată…” Așadar, alături de aceste fecioare neînțelepte, există un grup de oameni cărora nu le va fi predicat niciodată Mesajul, ei nu-l vor auzi niciodată.

„…și cei dintr-o mulțime amestecată cărora le este predicat, dar le va trece chiar pe deasupra capetelor, cu excepția cazului în care numele lor este în Cartea Vieții Mielului. Acesta este adevărul.”

El vorbește despre acea porțiune de Sămânță a Cărții Vieții. Dacă numele lor nu este Acolo, chiar dacă li s-a predicat, va trece pe deasupra capetelor lor.

„Dar ei vor fi oameni buni. Ei vor fi înviați și vor fi judecați chiar de grupul care le-a predicat. „Nu știți că sfinții vor judeca pământul?”

Acum, de ce este atât de important ca sfinții să judece pământul? Pentru că judecata este bazată pe acceptarea sau respingerea Cuvântului sub orice formă ar veni. Sub ce formă a venit Cuvântul astăzi? Sub forma Miresei lui Isus Hristos. Corect?  Astfel, nimeni altcineva nu poate fi martor la acea judecată, afară de Mireasa lui Isus Hristos. Hristos în fiecare epocă trebuie să judece acea epocă; așa că, noi stăm în Tron, și ei vin în față, iar El va spune: „Nu M-ai hrănit niciodată când Mi-a fost foame; nu M-ai îmbrăcat niciodată când am fost gol.” „Când n-am făcut aceasta?” Atunci El arată spre tine și spune: „Știu că această mărturie este adevărată.”

De aceea trebuie să stăm la judecată pentru că contrează ce fac ei cu Cuvântul care este în noi; dacă acceptă sau resping Cuvântul care este în noi. De aceea sfinții trebuie să judece lumea pentru că noi suntem martori oculari care dovedim că judecata este adevărată. De aceea trebuie să fim Acolo, la Tronul alb de judecată, stând în Tron, în scaunul de judecată. De aceea judecata a fost dată sfinților, pentru că aceasta este baza judecății.

Să citim în „Cartea Epocilor Bisericii,” în Epoca Bisericii Sardes:

„Înainte de toate, noi știm cu siguranță că scopul lui Dumnezeu stă în alegere. Aceasta a  hotărât El Însuși; acesta a fost scopul lui Dumnezeu, să aducă la suprafață un popor ca El Însuși, care va fi o Mireasă Cuvânt. Ea a fost aleasă înainte de întemeierea lumii, în El; Ea a fost cunoscută mai dinainte și preaiubită înainte de a fi adusă la naștere de-a lungul epocilor pe pământ. Ea a fost răscumpărată prin Sângele Lui și nu poate veni niciodată în condamnare; Ea nu poate fi niciodată în judecată, pentru că nu i se poate ține în seamă păcatul.”

De ce nu i se poate imputa păcatul? De ce nu poate veni la judecată? Pentru că a fost răscumpărată prin Sângele Mielului, și tu nu poți judeca acolo unde este Sângele. Unde este Sângele, nu poate fi judecată pentru că Ea a fost în cunoștința Lui Dumnezeu; pentru că Mielul înjunghiat înainte de întemeierea lumii, i-a aplicat Sângele Său.

„Ea a fost răscumpărată prin Sângele Lui și nu poate veni niciodată în condamnare. Ea nu poate fi niciodată în judecată, pentru că păcatul nu-i poate fi ținut în seamă.”

Romani 4.8: „Binecuvântat este omul căruia Domnul nu-i ține în seamă păcatul.”

Cu adevărat, Ea va fi cu El în Tronul Lui de judecată, judecând lumea și chiar pe îngeri. Numele Ei (al fiecărui mădular al Ei), a fost scris în secțiunea Cărții Vieții Mielului înainte de întemeierea lumii.

În al doilea rând, există o altă clasă. Numele lor sunt de asemenea în Cartea Vieții și ei vor veni sus  la a doua înviere. Așa sunt fecioarele neînțelepte și neprihănite despre care se vorbește în Matei 25. În această clasă sunt și cei care nu se închină fiarei sau nu se amestecă în sistemul lui Antihrist, ci mor pentru credința lor, cu toate că nu sunt în Mireasă, nu sunt născuți din nou, dar ei vor apărea la a doua înviere și vor merge în Viața Veșnică.

În al treilea rând, acolo sunt creștinii de graniță, așa cum i-am văzut în Israel, ieșind din Egipt. Aceștia aveau numele în Cartea Vieții și faptele scrise în Cărți. Aceștia au omis să se supună lui Dumnezeu și au fost lipsiți de Duhul, deși printre ei erau chiar semne și minuni, dar vor avea numele scoase din Cartea Vieții. În acest grup vor fi cei ca Iuda, care deși, în întregime sunt lipsiți de Duhul, sunt religioși și au manifestări în viețile lor, dar în Cărți nu erau aleși în El. În acest grup vor fi cei ca Balaam.

În al patrulea și ultimul rând, sunt cei ale căror nume n-au fost scrise niciodată sau nu vor fi scrise niciodată în Cartea Vieții. Aceștia se află în Apocalipsa 13.8 și Apocalipsa 17.8:

„Și toți locuitorii pământului i se vor închina; toți aceia al căror nume n-a fost scris în Cartea Vieții Mielului, care a fost înjunghiat de la întemeierea lumii.”

„Fiara pe care ai văzut-o, era și nu mai este. Ea se va ridica din mormânt și se va duce la moarte. Și locuitorii pământului ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieții, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este și va veni.”

Isus a spus că un anumit grup va accepta pe unul care vine în propriul său nume. Acel unul este Antihristul și aceasta este exact ceea ce spune despre ei Apocalipsa 13.8 și Apocalipsa 17.8. Aceștia au fost rânduiți de Dumnezeu, dar nu pentru alegere. Din acest grup sunt cei ca Faraon, despre care spune: „Te-am ridicat special ca să-Mi arăt în tine…”

Deci, el spune că au fost unși și i-a cunoscut dinainte, dar nu au fost aleși. „Te-am ridicat înadins ca să-Mi arăt în tine…” Vase ale mâniei făcute pentru pieire.” (Romani 19.17 și 22). Niciunul din aceștia nu vor fi puși în Evidențele Vieții.

Eu nu spun că Acolo nu este nici o Evidență despre ei, fără îndoială că Acolo există un fel de Evidență a lor, dar nu în Evidențele Vieții.”

Să trecem la alte două citate scurte, apoi voi încheia. „Israel, poporul ales al lui Dumnezeu, și-a pierdut în majoritate drepturile din Cartea Vieții, prin faptul că L-au respins pe Isus; așa că majoritatea din biserica neamurilor, vor veni, de asemenea în condamnare și vor avea ca rezultat scoaterea numelor din Cartea Vieții, pentru că au respins Cuvântul și au intrat în mișcarea ecumenică mondială, care este chipul ridicat fiarei.”

El nu a spus că va fi un grup mic care va avea numele șters din Cartea Vieții Mielului, ci, „…majoritatea bisericii neamurilor va avea numele șters din Cartea Vieții.”

Să trecem repede la ultimul citat:

„Toți acești oameni și-au avut numele în Cartea Vieții și numele lor au rămas. Dar al căror nume nu au rămas? Al celor din sistemul mondial bisericesc care s-au luptat cu Mireasa, aceia sunt cei ale căror nume  va fi șters, aceia sunt cei care vor pierde, ei vor fi aruncați în iazul de foc.”

Tu nu-I poți rezista lui Hristos niciodată și nu-L poți respinge vreodată în nici o formă în care vine. Pentru apostolul Pavel, a devenit clar unde  era Hristos, când a întâlnit Stâlpul de Foc pe care-L cunoștea. Unde era Hristos atunci?  Hristos era în copiii Săi credincioși.

Vom citi acest ultim citat din mesajul Acuzația, predicat în 7 iulie 1963:

„Amintiți-vă, cei care au făcut aceasta, erau oameni foarte religioși. Ei nu erau din afară, ci erau oamenii religioși ai acelei zile. Aceasta este ceea ce fac și astăzi oamenii religioși, aceeași răstignire, același lucru. „Acolo, ei, L-au răstignit.” Atunci? Sigur. Atunci, ei au respins Cuvântul lui Dumnezeu manifestat, acceptând crezurile lor în locul Cuvântului.”

Aici, el vorbește despre evreii care L-au respins pe Hristos când Isus stătea pe pământ și ei L-au răstignit. Fratele Branham a spus:

„…ei respingeau Cuvântul lui Dumnezeu manifestat.”

Ce au făcut evreii când Pavel și Barnaba au stat acolo și L-au predicat pe Hristos? „Ei au respins Cuvântul lui Dumnezeu manifestat, acceptând crezurile lor în locul Cuvântului.”

 Este aceasta ceea ce fac ei astăzi?  Astăzi, ei fac exact la fel.El a fost Cuvântul iar ei au respins Cuvântul. Acesta este un punct pe care vreau să nu-l pierdeți. Înțelegeți? Vreau să nu-l pierdeți. El a fost Cuvântul, și când ei L-au respins pe El, au respins Cuvântul; și când L-au respins, în cele din urmă, L-au răstignit. Aceasta au făcut ei și astăzi, au respins Cuvântul lui Dumnezeu și au primit crezurile lor. „…Ei au răstignit public, înaintea adunărilor, lucrarea Duhului Sfânt și sunt vinovați, iar eu îi acuz în Numele lui Isus Hristos.”

Ei neagă lucrările lui Dumnezeu, neagă adevărurile Scripturii. Cineva merge la păstorul lui…Știi, se uită la tine și la Fapte 2.38, cum s-a botezat acolo, iar acest păstor va nega acel Cuvânt scris în Scripturi. El nu are nici o speranță. Pentru negarea Cuvântului lui Dumnezeu, respingerea Lui din cauza dogmelor, a crezurilor și a ideilor omenești, pentru respingerea Adevărului, nu există nici o speranță. De ce? Pentru respingerea lui Hristos, „…ei sunt vinovați, iar eu îi acuz în Numele lui Isus Hristos.”

Aceasta este o afirmație dură. Cum poate rămâne numele tău în Cartea Vieții? Ei bine, în primul rând, poți face parte din Evidența Vieții Seminței care nu poate avea niciodată numele șters; sau în al doilea rând, nu vii niciodată împotriva adevăratului Cuvânt al lui Dumnezeu, în orice formă apare El; fie că este o persoană, fie că este Mesajul orei, indiferent cum vine Cuvântul adevărat, nu respinge niciodată Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că există har pentru copiii Săi! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că există o cantitate imensă de milă care va fi dată la judecata de la Tronul alb! Laudă lui Dumnezeu! Este un tablou minunat.

Să ne rugăm. Dragă Părinte ceresc, Îți mulțumim, Doamne, că Cuvântul Tău este atât de bogat și atât de adevărat! Îți mulțumim pentru descoperirea orei. Doamne, Îți mulțumim că ai deblocat aceste Peceți și ne-ai spus clar, astfel încât, să putem vedea clar care este Planul Tău. Oh, cum Te-ai hotărât să-Ți răscumperi copiii de-a lungul veacurilor, Doamne, și cum i-ai așezat acolo pe cei care trebuiau să-i ajute, pentru că Tu ai știut înainte de întemeierea lumii cine va fi acolo ca să-i ajute. Doamne, Tu știai că vor fi acolo, și în marea Ta milă, ai hotărât să le dai intrare în Viața Veșnică doar pentru că au ajutat în lucrarea Domnului, doar pentru că au fost un ajutor în timp de nevoie, pentru Sămânță.

Dumnezeule, ce Mântuitor minunat ești! Ce Dumnezeu minunat ești! Ce Plan minunat ai! Doamne, Îți sunt atât de recunoscător pentru că poate exista o zi în care să văd pe cineva intrând în Viața Veșnică doar pentru că mi-a tuns gazonul, doar pentru că a fost acolo când eram într-un moment de nevoie și m-a ajutat. Doamne, dacă nu vor respinge Adevărul, le vei oferi intrare în Împărăție pentru că au fost aici ca să-L ajute pe Stăpânul Semințelor.

Doamne, Îți mulțumesc atât de mult! Te rog să binecuvântezi acest Cuvânt! Binecuvântează-ne în timp ce plecăm de aici și ajută-ne să absorbim acest Adevăr. Ajută-ne să ne dăm seama ce ai făcut în această zi și să nu-Ți întoarcem spatele niciodată; să nu Te respingem niciodată în nici un fel, pentru că Te iubim din toată inima noastră.

Te rugăm să mergi cu noi și să ne duci în siguranță acasă. Binecuvântează-ne, Doamne, când ne întoarcem, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Cine m-a revendicat? El a făcut-o. De ce? Pentru că am fost înregistrat în ceruri și nu a putut să mă lase să plec. Indiferent cât am fost de ticălos și murdar, El nu a putut să mă lase să plec pentru că făceam parte din El și am fost scris în secțiunea Cărții Vieții Mielului, de unde numele meu nu putea fi șters niciodată. Aș fi putut să alerg cât de tare mi-am dorit și să fug de Dumnezeu; am putut să fug cât de tare am vrut de Cuvântul Său, dar pentru că numele meu era scris Acolo, a trebuit să mă vâneze, pentru că Mama Vultur știa câte ouă a depus; ea știa că a depus două ouă, așa că a pornit la vânătoare pentru a-l găsi pe cel pierdut. Și sunt bucuros, sunt atât de entuziasmat pentru că nu a contat ce am făcut, nu a contat ce am spus, nu a contat unde m-am dus și ce am crezut, pentru că numele meu este înregistrat în Cartea Vieții Mielului și El m-a scos din noroi prin bunăvoința și voia Lui. De aceea știu că nu pot da greș niciodată și că nu pot să cad niciodată. Amin. Dumnezeu este bun! Amin.

Să cântăm, „Mărețul Har.” 

-Amin-