Apocalipsa 3.14-22:

„Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i:

Iată ce zice Cel ce este Amin, martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:

„Ştiu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

Dar fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.

Pentru că zici: Sunt bogat, m-am îmbogățit şi nu duc lipsă de nimic, şi nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,

te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; şi haine albe ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă rușinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.

Eu mustru şi pedepsesc pe toți aceia pe care îi iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăiește-te!

Iată, Eu stau la ușă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.

Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. ‘’

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul!”

Orașul Laodicea

Cuvântul„Laodicea”, careînseamnă„drepturile poporului”, era foarte comun și a fost dat câtorva cetățiîn cinstea unor doamne royale.

Orașul era de o importanță majoră în Asia Mică, fiind bine plasat şi având puternice baze politice şi financiare. Orașul primea daruri mari din partea unor cetățeni bogați, în el avându-și sediul o mare școală medicală. Locuitorii orașului aveau cunoștințe bogate despre artă şi știință.

Laodicea era capitala ținutului, fiind numită şi „metropolis” deoarece era reședința de județ pentru încă douăzeci şi cinci de cetăți.

Locuitorii orașului se închinau la zeul păgân Zeus. De fapt, odinioară Laodicea se numise Diopolis, adică „cetatea lui Zeus”, denumire dată în cinstea dumnezeului lor. În secolul al IV-lea, aici s-a ținut un mare Conciliu bisericesc, iar mai multe cutremure puternice au grăbit distrugerea şi dispariția orașului.

Caracterul acestui oraș  reprezintă exact timpul în care trăim noi. De exemplu, închinarea la un singur zeu – Zeus –care era considerat conducătorul și tatăl zeilor. Aici avem deja oglindirea epocii  noastre în care se vorbește despre „un Dumnezeu, Tată al tuturor”, cu instituții religioase care propagă „fraternitatea” între toți oamenii şi îi aduce laolaltă pe catolici, protestanți, evrei, hinduși, etc. cu scopul de a găsi o formă comună de închinare, care va crește dragostea, înțelegerea şi grija pentru ceilalți oameni.

Catolicii şi protestanții se străduiesc chiar acum şi noi vedem că înregistrează tot mai multe succese în această unire spre care îi îndeamnă pe toți oamenii să pășească. Şi pentru că pe plan mondial nu se recunoaște un concept unic de închinare, se fac eforturi pentru înlăturarea tuturor părerilor separatiste, cu speranța că toate religiile se vor uni într-una, deoarece toți au același țel, toate au aceleași scopuri şi toate sunt în principiu corecte.

Observați ce înseamnă „Laodicea”, „Drepturile poporului” sau „justiția popoarelor.” A existat vreodată o altă epocă asemănătoare cu epoca bisericii secolului douăzeci, în care toate națiunile să se ridice şi să ceară egalitate socială şi financiară? Aceasta este epoca comuniștilor, în care se presupune că toți oamenii au drepturi egale, deși totul este numai o teorie. Aceasta este epoca partidelor politice care se autonumesc „Federația Creștină comună,” „creștini-democrați”, „socialiști-creștini” etc. Teologii liberali susțin că Isus ar fi fost un socialist, iar biserica timpurie care era sub călăuzirea Duhului Sfânt, ar fi practicat socialismul, ceea ce înseamnă că trebuie să facem şi noi la fel.

Când anticii au numit Laodicea, „metropolis” aceasta privea spre un singur guvern al lumii pe care noi îl așezăm acum.

Noi știm că în Laodicea a avut loc un important conciliu bisericesc care ne face să ne gândim la mișcarea ecumenică de astăzi, în care în curând îi vom vedea adunați şi legați pe toți așa zișii creștini. De fapt, ei se unesc sub o formă mai solidă: biserica cu statul, religia cu politica. Neghina va fi legată, iar grâul va fi adunat în grânar.

Orașul a trăit mai multe cutremure care au avut ca rezultat dispariția lui. Această epocă se va termina şi ea printr-un cutremur pentru toți cei care s-au aliat cu curva cea bătrână. Dar nu numai sistemele lumești se vor termina, ci şi pământul va fi cutremurat şi înnoit pentru domnia milenară a lui Hristos.

Orașul Laodicea era foarte bogat. În el locuiau oameni bogați. Era un oraș plin de cultură, știința fiind foarte avansată, exact ca astăzi. Bisericile erau frumoase, bogate, dar formale, reci şi moarte. Cultura şi educația au luat locul Duhului în biserică. Credința a fost înlocuită cu știința, iar oamenii au devenit indiferenți, căzând pradă materialismului.

Orice însușire din Laodicea antică  poate fi găsită şi în epoca Laodicea a secolului douăzeci, dar prin harul lui Dumnezeu, cei ce au urechi să audă, vor auzi și vor ieși din mijlocul lor, ca să nu fie părtași la păcatele lor şi la judecata care va urma.

Epoca Laodicea

Epoca Laodicea a început la începutul secolului douăzeci, cam prin anul 1906. Cât va dura ea? Ca slujitor al lui Dumnezeu, care am avut multe vedenii, din care nici măcar una nu a dat greș, daţi-mi voie să prezic, nu să profețesc, că această epocă se va sfârși în jur de 1977. Când spun aceasta nu mă refer însă nici la venirea Domnului şi nici la sfârșitul lumii, ci la starea bisericii descrisă în Apocalipsa 3.14-22. Mă bazez în această prezicere pe șapte viziuni continue, majore pe care mi le-a arătat Domnul într-o duminică dimineața, din iulie 1933.

Domnul Isus mi-a vorbit atunci și mi-a spus că venirea Sa este foarte aproape, dar că înaintea acestui eveniment se vor întâmpla șapte lucruri importante. Eu mi le-am notat pe toate şi chiar în dimineața aceea le-am făcut cunoscute bisericii. Iată deci ce mi-a descoperit Domnul:

1.- În prima vedenie l-am văzut pe Mussolini care va invada Etiopia, iar acea națiune va cădea la picioarele lui; Această vedenie a cauzat ceva repercusiuni și i-a supărat pe mulți la vremea aceea, în timp ce alții pur şi simplu nu au crezut-o. Dar ea s-a împlinit întocmai. El a intrat în Etiopia cu arme moderne și a cucerit totul. Băștinașii nu au avut nicio șansă, dar tot vedenia a arătat că Mussolini va avea un sfârșit groaznic, fiind ucis chiar de poporul său. Voi știți că şi această parte a vedeniei s-a împlinit întocmai.

2.-În vedenia a doua mi s-a arătat că un austriac, Adolf Hitler, va ajunge dictator în Germania şi va trage lumea în război. Am văzut linia Siegfried unde trupele americane aveau să sufere mult pentru victorie. Apoi mi s-a spus că acest dictator va avea un sfârșit tainic.

3.-A treia vedenie era în tărâmul politicii lumii. Astfel, mi s-a arătat că acolo vor fi trei mari „ismuri”: fascismul, nazismul şi comunismul şi am văzut că primele două vor fi înghițite de al treilea, iar Glasul m-a avertizat tot timpul: „Urmărește Rusia! Urmărește Rusia! Uită-te la împăratul din Nord!”

4.- În vedenia a patra am văzut succesele obținute în domeniul științei după cel de-al doilea război mondial, apogeul descoperirilor fiind o mașină acoperită cu un glob de plastic transparent, care rula pe o șosea, fiind teleghidată, așa că oamenii din ea se distrau cu un joc. La acea mașină nu am văzut nici un fel de volan.

5.- Vedenia a cincea era în legătură cu problema morală din timpul nostru, referindu-se mai ales la femei. Dumnezeu mi-a arătat că femeile îşi vor părăsi locul o dată cu primirea dreptului de vot. Am văzut că în continuare ele își vor tăia părul, prin aceasta arătând că nu vor să mai fie sub autoritatea bărbatului lor, în cele mai multe cazuri cerând drepturi egale sau chiar mai mult decât atât. Am văzut că ele vor purta îmbrăcămintea bărbaților, mergând în același timp spre o tot mai mare dezbrăcare, astfel încât în ultima parte am văzut o femeie goală care purta doar un șort micuț ca o frunză de smochin. Prin această vedenie mi s-a arătat perversiunea şi prăbușirea morală a întregii lumi.

6.- În vedenia a șasea am văzut că în America se va ridica o femeie foarte frumoasă dar crudă, care ține poporul sub controlul ei total. M-am gândit că aceasta era ridicarea bisericii romano-catolice, deși știam că aceasta putea să fie o vedenie despre o femeie care se ridică în mare putere în America datorită unui vot popular al femeilor.

7.- În vedenia a șaptea am auzit o explozie îngrozitoare, iar când m-am întors să privesc ce este, nu am văzut altceva decât cratere, ruine și fum pretutindeni în statul american.

Pe baza acestor șapte vedenii şi datorită desfășurării rapide a lucrurilor în ultimii cincizeci de ani, eu prezic, nu profețesc, că aceste viziuni se vor împlini în jur de anul 1977. Mulți pot să creadă că aceasta este o afirmație iresponsabilă deoarece Isus a spus că „niciun om nu cunoaște ziua, nici ceasul.” Totuși, după treizeci de ani îmi mențin prezicerea, pentru că Isus nu a spus că niciun om nu va cunoaște anul, luna sau săptămâna în care venirea Lui va fi completată. Astfel, vă repet că eu cred sincer și susțin, ca student particular al Cuvântului și împreună cu inspirația divină, că anul 1977 ar trebui să sfârșească sistemele lumii și să introducă Mileniul.

Pe baza acestor lucruri vreau să vă spun următoarele: Poate cineva să dovedească că măcar una din aceste vedenii nu s-ar fi întâmplat sau că nu este cel puțin în desfășurare?

-Mussolini a cucerit Etiopia, apoi a căzut şi a pierdut totul;

-Hitler a început războiul dar nu a putut să-l termine pentru că a murit în mod tainic;

– Comunismul a preluat celelalte două ismuri;

-Mașina cu balon de plastic a fost deja construită şi așteaptă o rețea mai bună de drumuri;

-Femeile umblă aproape goale şi chiar acum poartă costume de baie fără partea de sus. Zilele trecute am văzut într-o revistă chiar rochia pe care am văzut-o în vedenie (dacă puteți s-o numiți rochie). Era dintr-un fel de plastic transparent, cu trei pete întunecate: două acopereau sânii, iar una era mai jos ca un șort mic.

-Biserica catolică se ridică tot mai mult.

-Noi am avut deja un președinte catolic şi vom avea fără îndoială un altul. Ce a mai rămas? Numai Evrei 12.26:     „…al cărui glas a clătinat atunci pământul şi care acum a făcut făgăduința aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”

Dumnezeu va zgudui încă o dată pământul, şi cu acesta va zgudui fiecare lucru dezlegat care poate fi zguduit, iar după aceea îl va reînnoi. În martie trecut (1964), cutremurul care a avut loc în Vinerea Mare în Alaska, a zguduit toată lumea deși acesta nu l-a dezechilibrat. Dumnezeu a avertizat printr-un cutremur, ceea ce urmează să facă la scară mare. El va lovi și va zgudui această lume blestemată de păcat, de aceea, fratele meu, sora mea, există un singur Loc care poate suporta acel șoc, iar acela este în staulul Domnului Isus.

Vă îndemn să vă grăbiți și, cât timp mila lui Dumnezeu este încă la dispoziția voastră, să vă predați întreaga viață, fără nicio rezervă, lui Isus Hristos care, ca un bun Păstor, vă va mântui, Se va îngriji de voi și vă va prezenta în slavă fără vină, într-o bucurie fără margini.

Trimisul Domnului

Fără îndoială pot să spun că nicio epocă nu şi-a cunoscut mesagerul, afară de epoca Efes al cărei trimis a fost apostolul Pavel şi despre care vorbește chiar Biblia. Adevărul este că nici chiar el nu a fost recunoscut de toți.

Epoca în care trăim noi este una foarte scurtă, iar evenimentele se vor desfășura foarte repede, de aceea mesagerul Domnului trebuie să fie deja printre noi, deși probabil că noi nu-l cunoaștem deocamdată. Dar va veni timpul şi pentru aceasta, deoarece noi avem texte care ne descriu slujba şi lucrarea lui.

În primul rând trebuie spus că mesagerul pentru epoca Laodicea va fi un profet. El va avea slujba profetică, iar aceasta va fi bazată solid pe Cuvânt, deoarece atunci când profețește sau are o viziune, aceasta va fi bazată pe Cuvânt și se va împlini întotdeauna.

El va fi dovedit ca profet datorită preciziei lui. Dovada că este un profet o găsim în Apocalipsa 10.7: „Ci în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi profeților.” Persoana despre care scrie în acest verset nu este o ființă cerească. Astfel, când citim despre îngerul al șaselea din Apocalipsa 9.13 sau despre îngerul al șaptelea din Apocalipsa 11.15, vedem că ei sunt ființe cerești, dar îngerul al șaptelea din Apocalipsa 10.7 este mesagerul Domnului pentru epoca a șaptea a bisericii. El este un om şi aduce un mesaj din partea lui Dumnezeu, iar mesajul și slujba lui, sfârșește Taina lui Dumnezeu, așa cum a promis El slujitorilor Săi, profeții. Dumnezeu va lucra cu el ca şi cu un profet, pentru că este un profet. Aceasta este ceea ce a fost Pavel în prima epocă, iar ultima epocă are tot un profet.

În Amos 3.6-7 citim:

„Sau sună cineva cu trâmbița într-o cetate fără să se înspăimânte poporul? Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?

Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să descopere taina Sa robilor Săi profeții.”

În acest timp din urmă cele șapte Tunete ale lui Isus au venit înainte. Apocalipsa 10.3-4:

„Şi a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

Şi când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete şi nu scrie ce au spus!”

Nimeni nu știe ce conțin acele Tunete, dar avem nevoie să știm. Pentru aceasta este nevoie de un profet care să primească descoperirea de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu are altă cale de-a aduce descoperirile biblice decât printr-un profet. Cuvântul a venit întotdeauna printr-un profet şi așa va fi întotdeauna. Aceasta este legea lui Dumnezeu pe care o poate vedea orice cititor al Cuvântului Său. Dumnezeul cel neschimbător, ale cărui căi sunt neschimbătoare, nu a întârziat niciodată să trimită profeți în fiecare epocă pentru a chema poporul Său la ordinea divină de la care a deviat.

Atât teologii cât şi poporul au deviat de la Cuvânt, dar Dumnezeu a trimis întotdeauna slujitorul Său la poporul Său, fără să-i întrebe pe teologi, cu scopul să corecteze învățătura falsă şi să conducă poporul înapoi la Dumnezeu.

Noi vedem deci că mesagerul pentru epoca a șaptea este un profet. Despre acest lucru nu scrie numai în Apocalipsa 10.7, ci avem şi Cuvântul care ne vorbește despre Ilie care trebuie să vină înainte de reîntoarcerea lui Isus.

În Matei 17.10-11 ucenicii Îl întreabă pe Domnul Isus: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină Ilie şi să așeze din nou toate lucrurile.”

Da, înaintea venirii Domnului nostru, trebuie să vină Ilie pentru o lucrare de restaurare în biserică. Despre această lucrare citim în Maleahi 4.5-6b: „Iată, voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoșată.

…El va întoarce părinților spre copii și inima copiilor spre părinți ca nu cumva la venirea Mea să lovesc țara cu blestem.”

Nu există absolut nicio îndoială că Ilie trebuie să se reîntoarcă înainte de venirea lui Isus. El are de îndeplinit o lucrare deosebită, aceea de a „întoarce inima copiilor spre părinții lor.” Noi știm că aceasta este lucrarea lui specifică, deoarece pentru că prima parte a versetului spune: „El va întoarce inima părinților spre copii” şi s-a împlinit prin slujba lui Ioan Botezătorul care, conform textului din Luca  1.17, a venit în Duhul şi puterea lui Ilie: „Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii şi pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod pregătit bine pentru El.”

Prin slujba lui Ioan, „inimile părinților au fost întoarse la copii (credința apostolilor).” Noi știm aceasta, pentru că așa a spus Isus. Dar nu scrie că el „a întors inimile copiilor spre părinți”, ceea ce înseamnă că acest lucru urmează să se întâmple. Da, inima copiilor lui Dumnezeu din timpul sfârșitului trebuie să se întoarcă la învățătura părinților de la Rusalii.

Deci, Ioan a întors inima părinților, iar Domnul Isus l-a numit „Ilie”. Matei 17.12: „Dar vă spun că Ilie a şi venit şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut.” Motivul pentru care Ioan a fost numit Ilie, este că a primit același Duh care a fost peste Ilie. Același Duh a venit înapoi peste Elisei, după domnia Împăratului Ahab; iar cu puțin timp înainte de venirea lui Isus, același Duh se va odihni peste un bărbat. El va fi un profet şi va fi legitimat de Dumnezeu ca profet. Isus Însuși, nu va fi în trup să-l adeverească, așa cum a făcut cu Ioan Botezătorul, dar o va face Duhul Sfânt prin lucrurile mari care vor însoți slujba lui. Fiecare descoperire care va fi dată prin acest profet va fi dovedită ca adevărată, pentru că se va împlini. Prin puterea Duhului se vor întâmpla lucruri minunate, iar după aceea el va aduce un Mesaj pe care Dumnezeu i l-a dat în Cuvânt, pentru această generație, ca să întoarcă poporul la Adevăr şi la puterea adevărată a lui Dumnezeu. Unii îl vor asculta, dar cei mai mulți vor rămâne la formele lor de închinare și îl vor respinge.

Mesagerul profet din Apocalipsa 10.7 este de fapt Ilie din Maleahi 4.5-6 şi va fi la fel ca Ilie Tișbitul şi ca Ioan Botezătorul. Ambii au fost trimiși de Dumnezeu şi nu au avut nicio legătură cu școlile religioase din timpul lor. Ambii erau oameni ai pustiului. Ambii apăreau numai atunci când aveau vreo descoperire directă de la Dumnezeu, când puteau să spună: „Așa vorbește Domnul!” Ambii au vorbit împotriva sistemelor religioase şi a conducătorilor religioși din ziua lor, împotriva celor ce erau stricați şi căutau să-i strice şi pe alții. Ambii au profețit împotriva femeilor certate cu morala sănătoasă – Ilie a strigat împotriva Izabelei, iar Ioan a mustrat-o pe Irodiada, soția lui Filip.

Tot așa va fi şi profetul acesta. El nu va fi popular, dar va fi legitimat de Dumnezeu, la fel ca Ioan Botezătorul care a fost legitimat de Isus şi ca Isus care a fost legitimat de Duhul Sfânt. Da, acest profet va fi legitimat de Duhul Sfânt care va lucra cu putere în viața sa, astfel încât nimeni nu va putea tăgădui acest lucru. Ba mai mult, în niciun alt loc nu va fi o asemenea lucrare. El va fi legitimat de Isus Însuși, la revenirea Sa, la fel cum a făcut cu Ioan Botezătorul.

Ioan a mărturisit despre Isus înainte ca El să vină, iar acest om va face același lucru: va mărturisi că vine Isus; iar revenirea lui Hristos va dovedi că acest om  a fost într-adevăr premergătorul celei de-a doua veniri a Lui. Aceasta este dovada completă că el este într-adevăr profetul din Maleahi 4, pentru că sfârșitul perioadei neamurilor va avea loc cu apariția lui Isus Însuși, dar atunci va fi prea târziu pentru cei care L-au respins.

Să clarificăm mai bine ceea ce am spus despre profetul din timpul sfârșitului. Am văzut că profetul din Matei 11.12 era Ioan Botezătorul, despre care s-a profețit în Maleahi 3.1: „Iată, voi trimite solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutați: Solul legământului pe care-L doriți; iată că vine – zice Domnul oștirilor.”

Matei 11-11: „

„După ce a isprăvit de dat învățături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să învețe pe oameni şi să propovăduiască în cetățile lor.

Ioan a auzit din temniță despre lucrările lui Hristos

şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?”

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți şi ce vedeți:

Orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază, şi săracilor li se propovăduiește Evanghelia.

Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”

Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt?

Dacă nu, atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraților.

Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc;

căci el este acela despre care s-a scris: „Iată, trimit înaintea Feței Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.”

Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el.

Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.”

  Această profeție s-a împlinit, a trecut, este în urmă, dar ceea ce este scris în Maleahi 4.1-6 nu s-a împlinit încă.

„Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași şi toți cei răi vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură.

Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veți ieși şi veți sări ca vițeii din grajd.

Şi veți călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenușa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oștirilor.

Aduceți-vă aminte de Legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb rânduieli şi porunci pentru tot Israelul!

Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoșată.

El va întoarce inima părinților spre copii şi inima copiilor spre părinții lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc țara cu blestem!”

Vedeți, imediat după venirea acestui lui Ilie (din timpul sfârșitului) pământul va fi curățit prin foc, iar cei răi, cei care sunt fără Domnul, vor arde ca miriștea. Desigur, acest lucru nu s-a întâmplat după venirea lui Ioan Botezătorul (spun aceasta pentru că unii sunt de părere că Maleahi 4 se referă la Ioan Botezătorul). Duhul lui Dumnezeu care a vorbit despre solul din Maleahi 3.1, a repetat ceea ce s-a spus deja prin gura lui Isaia în capitolul 40:3, cu opt sute de ani înainte de împlinire: „Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!”

Deci Ioan Botezătorul este împlinirea profeției din Isaia 40.3 şi Maleahi 3.1. Pentru aceasta putem citi şi din Matei 3.3: „Ioan acesta, este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia când zice: Iată glasul celui ce strigă în pustie „Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările!”

Astfel, putem vedea că profetul din Maleahi 3.1 este Ioan Botezătorul, dar el nu este şi profetul din Maleahi 4.5, deși de fapt ambii au același Duh – atât Ioan Botezătorul cât şi profetul din ultima epocă a bisericii.

Acest trimis, acest mesager din Maleahi 4.5 şi Apocalipsa 10.7 va face două lucruri:

1.Conform profeției din Maleahi 4:6, el va întoarce inima copiilor spre părinți şi 2: El va descoperi tainele celor șapte Tunete din Apocalipsa 10 care sunt descoperirile conținute în cele șapte Peceți.  Acestea vor fi aceste „adevăruri-tainice” descoperite Divin, care vor întoarce literar inimile copiilor spre părinții de la Rusalii. Exact aşa va fi.

Dar  vă mai spun ceva: prin natura și manierele sale, acest profet-mesager va fi  la fel ca Ilie și Ioan. Oamenii din ziua acestui profet-mesager, vor fi la fel ca oamenii din ziua lui Ahab şi a lui Irod, pentru că numai inimile copiilor lui Dumnezeu vor fi întoarse, numai copiii adevărați vor asculta Adevărul.

În zilele lui Ilie au fost numai șapte mii de bărbați din Israel care făceau parte din sămânța adevărată. În zilele lui Ioan, ei au fost la fel de puțini deoarece cea mai mare parte a omenirii era cufundată în slujba idolatrică, săvârșind curvie duhovnicească.

Aş vrea să vă arăt încă o paralelă între Ioan Botezătorul şi mesagerul-profet al epocii Laodicea. Oamenii credeau că mesagerul-profet care a pregătit calea Domnului ar fi chiar Mesia. Ioan 1.19-20:

„Iată mărturia făcută de Ioan când evreii au trimis din Ierusalim pe niște preoți şi leviți să-l întrebe: „Tu cine ești?”

El a mărturisit şi n-a tăgăduit, a mărturisit că nu este el Hristosul.”

Acum, acest mesager-profet al zilei din urmă va avea o astfel de putere de la Domnul încât unii vor crede că el este chiar Isus Hristos. În timpul din urmă, în lume va fi un duh care îi va înșela pe unii în această privință, fiindcă este scris:

„Atunci, dacă vă va spune cineva „Iată, Hristosul este aici sau acolo!”, să nu-l credeți!

Căci se vor scula hristoși mincinoși şi proroci mincinoși, vor face semne mari şi minuni până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar şi pe cei aleși.

Iată, v-am spus totul mai dinainte.

Deci, dacă vă vor zice: „Iată-L în pustie!”, să nu vă duceți acolo! „Iată-L în odăițe ascunse!” să nu credeți!” (Matei 24.23-26).

Acest profet nu este Isus Hristos, ci este unul dintre frați, un profet, un mesager al lui Dumnezeu. El nu are nevoie de o onoare mai mare decât Ioan şi va striga la fel ca acesta: „Nu eu sunt Acela, dar El vine după mine!”

În încheierea acestei părți despre mesagerul lui Dumnezeu pentru epoca bisericii Laodicea, trebuie să vă mai spun încă două gânduri:

1.- Această epocă va avea un mesager-profet, deoarece Apocalipsa 10.7 spune: „Când el (singular) va începe să sune.” Adevărul este că nu a existat nici un timp în care Dumnezeu să fi trimis doi profeți deodată. Astfel, El l-a trimis pe Enoh (singur); El l-a trimis pe Noe (singur); El l-a trimis pe Moise (singur). Numai Moise avea Cuvântul deși profețeau și alții. Ioan Botezătorul a venit singur, iar în această zi din urmă va veni un profet (nu o prorociță), deși în timpul acesta sunt mai multe femei decât bărbați, care spun că primesc descoperiri din partea Domnului. Totuși, Cuvântul infailibil spune că el (profetul) își va ridica glasul şi va descoperi taina lui Dumnezeu poporului din timpul sfârșitului, întorcând astfel inima copiilor înapoi la părinți.

Unii sunt de părere că poporul lui Dumnezeu se va uni printr-o descoperire colectivă, dar aş vrea să văd aceasta în Cuvântul lui Dumnezeu. O astfel de părere este neîntemeiată și în opoziție cu textul biblic din Apocalipsa 10.7. Eu nu tăgăduiesc că în acest timp vor proroci şi alții, sau că ei nu ar avea o slujbă corectă; nu tăgăduiesc aceasta pentru că şi în zilele lui Pavel era profetul Agab care a prorocit despre o foamete, dar pe baza Cuvântului care nu greșește,  tăgăduiesc că vor exista mai mulți profeți-mesageri, ci va fi unul singur care va descoperi taina lui Dumnezeu. Conform Cuvântului, va fi un singur profet-mesager, care va avea misiunea de a întoarce inima copiilor spre părinți. Aceasta este „Așa vorbește Domnul!”

Acest adevăr va fi dovedit prin Cuvântul Său desăvârșit. Eu cred că fiecare om știe că acolo unde sunt două capete (sau mai multe) sunt şi mai multe păreri, chiar şi atunci când este vorba de probleme neimportante. Acest lucru este cu mult mai valabil atunci când este vorba despre învățăturile principale care țin tot de sistemul lor.

Este deci nevoie de cineva care să reașeze din nou toate lucrurile, deoarece în timpul acesta trebuie să iasă Mireasa Cuvântului, ceea ce înseamnă că vom avea din nou Cuvântul pe care L-au avut cei din zilele lui Pavel.

Vă voi spune acum cine va avea acest Cuvânt: va fi un profet dovedit şi legitimat în mod desăvârșit de Dumnezeu. Poate va fi dovedit chiar mai mult decât toți ceilalți profeți, începând de la Enoh până astăzi, deoarece el va avea slujba profetică prin care se va pune piatra de încheiere a lucrării lui Dumnezeu. El nu va trebui să vorbească pentru el însuși, dar Dumnezeu Însuși îl va legitima şi va depune mărturie pentru el, prin glasul semnului. Amin.

2.- Al doilea gând de care trebuie să ținem seamă este că cele șapte epoci ale bisericii au început o dată cu începutul lucrării duhului anticreștin şi a Duhului Sfânt care va fi lăudat în veci.

1 Ioan 4.1: „Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh; ci să cercetați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, căci în lume au ieșit mulți proroci mincinoși.”

Ați observat? Duhul anticreștin este identificat cu profeții falși. Epocile au început cu profeți mincinoși şi se vor termina cu profeți mincinoși. Desigur, se va ridica unul care este cu adevărat profetul mincinos, în adevăratul înțeles al Cuvântului, despre care scrie şi Apocalipsa. Însă înainte de descoperirea lui, se vor scula mulți profeți mincinoși, conform Matei 24.23-26:

„Atunci, dacă vă va spune cineva: Iată, Hristosul este aici sau acolo, să nu-l credeți.

Căci se vor scula hristoși mincinoși şi proroci mincinoși, vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar şi pe cei aleși.

Iată că v-am spus toate acestea mai dinainte.

Deci, dacă vă vor zice: Iată-L în pustiu, să nu vă duceți acolo! Iată-L în cămăruțe ascunse, să nu credeți.”

Acești profeți falși sunt însemnați pentru noi și în alte Scripturi. 2Petru 2.1-2:

„În popor s-au ridicat şi profeți mincinoși, cum şi între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, tăgăduindu-L pe Stăpânul care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.

Mulți îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.”

2 Timotei 4.3-4:

„Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi își vor da învățători după poftele lor.

Își vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.”

Şi 1 Timotei 4.1: „Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credință ca să se alipească de duhuri înșelătoare şi de învățăturile dracilor.”

În toate cazurile ați putut observa că profetul mincinos este unul care se află în afara Cuvântului. Aşa cum am spus deja, cuvântul „antihrist” înseamnă „anti-Cuvânt” sau „împotriva Cuvântului”. Astfel, acești profeți falși vin pervertind Cuvântul, dându-I un înțeles care se potrivește propriilor lor scopuri drăcești.

Ați observat vreodată cum oamenii care îi conduc pe alții în rătăcire îi leagă de ei înșiși prin frică? Ei spun că dacă oamenii nu fac ceea ce spun, sau dacă pleacă, va urma nimicirea. Ei sunt profeți falși, pentru că un profet adevărat va conduce întotdeauna oamenii la Cuvânt și-i va lega de Isus Hristos; el nu le va spune niciodată oamenilor să se teamă de el sau de ceea ce spune el, ci le va spune să se teamă de ceea ce spune Cuvântul. Oamenii aceștia sunt după bani, ca Iuda.

Ei vă îndeamnă să vindeți tot ce aveți şi să le dați lor ca să construiască întreprinderi mari. Ei folosesc mai mult timp pentru strângerea banilor decât pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Cei care folosesc un dar duhovnicesc, fac uz de el pentru a-i înșela pe oameni, cer bani de la aceștia, şi lasă la o parte Cuvântul lui Dumnezeu, pretinzând că lucrarea lor este de la Dumnezeu. Oamenii merg la ei şi îi ajută, îi cred şi îi ascultă, neștiind că aceasta este în realitate calea morții.

Da, țara este plină de imitatori firești care încearcă să-l imite pe mesagerul-profet la fel ca fiii lui Sceva care au încercat  să-l imite pe Pavel, sau ca Simon vrăjitorul care a încercat să-l imite pe Petru. Toate aceste imitații vor fi firești, pentru că ei nu vor fi în stare să facă ceea ce face adevăratul profet. Când profetul va spune că trezirea a luat sfârșit, ei vor merge în jur pretinzând o mare descoperire. Ei le vor spune oamenilor că ceea ce au ei este exact ceea ce trebuie şi că Dumnezeu va face prin ei lucruri mai mari şi mai minunate, iar oamenii îi vor crede.

Profeții aceștia mincinoși vor spune: „Mesagerul care vine pentru acest timp nu este un teolog, de ce să-l ascultăm?” Dar ei nu vor putea face ceea ce face mesagerul Domnului. Ei nu vor fi legitimați de Dumnezeu, ca profetul din timpul sfârșitului, dar prin cuvintele lor lăudăroase şi prin personalitatea lor recunoscută de oameni, îi vor îndemna pe aceștia să nu asculte de trimisul Domnului, spunând că el învață greșit. Prin aceasta, ei se identifică cu părinții lor, cu fariseii, care îl aveau de tată pe Satan. Ei spuneau că Ioan Botezătorul şi Isus învață greșit şi că ei sunt cei buni.

De ce se ridică acești profeți mincinoși împotriva profetului adevărat şi discreditează învățătura lui? Pentru că ei rămân credincioși formei şi doctrinei lor, asemenea părinților lor din timpul lui Ahab, care s-au împotrivit lui Mica. Acolo erau patru sute de profeți care vorbeau la fel, înșelându-i pe oameni. Dar vedeți, numai unul era profetul adevărat, restul fiind greșiți, pentru că Dumnezeu a încredințat descoperirea Sa numai la unul.

Feriți-vă de profeții mincinoși deoarece sunt lupi răpitori! Dacă mai aveți vreo îndoială în privința aceasta, rugați-L pe Dumnezeu să vă umple cu Duhul Sfânt şi să vă călăuzească în tot adevărul, pentru că aleșii lui Dumnezeu nu pot fi înșelați. Ați înțeles? Nu există niciun om care să vă poată înșela. Dacă Pavel ar fi fost greșit, nu ar fi putut înșela niciun ales. În acea primă epocă Efesiană, cei aleși nu puteau fi înșelați pentru că ei i-au încercat pe apostolii şi profeții falşi, i-au găsit mincinoși şi i-au dat afară. Aleluia. Oile Lui aud glasul Lui şi Îl urmează. Amin. Eu cred aceasta.

Salutul

Apocalipsa 3.14: „Îngerului bisericii din Laodicea scrie-i:

Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu.”

Doamne, nu este asta cea mai minunată descriere a atributelor iubitului nostru Domn şi Mântuitor, Isus Hristos? Aceste cuvinte mă fac să mă bucur în Duhul, deoarece ele aduc Duhul adevărului în inima mea. Este suficient să le citesc şi, fără să mai aștept vreo descoperire din partea Domnului, mă bucur şi sunt copleșit de ele.

Aici Domnul ne arată descrierea Persoanei Sale în această epocă. Zilele harului se apropie de sfârșit, iar Domnul a văzut totul, începând cu prima epocă a bisericii până la a șaptea epocă, dându-i lui Ioan descoperirea referitoare la ele. Dar înainte de a descoperi caracteristicile acestei epoci, El ne dă o imagine a Persoanei Sale, a dumnezeirii Sale supreme și pline de har. Aceasta este descoperirea de căpătâi despre El Însuși. Așa vorbește Cel ce este „Amin”, El este „Amin-ul lui Dumnezeu”. Cuvântul „Amin” înseamnă „ceva de încheiere”, mărturisește o aprobare, reprezintă promisiunea biruitoare, reprezintă pecetea lui Dumnezeu.

Aş vrea să fiți atenți pentru că urmează ceva minunat. Eu am spus că aceasta este descoperirea Lui pentru timpul sfârșitului şi noi știm că atunci când se încheie ziua harului, va începe foarte curând Împărăția de o mie de ani, este adevărat? Să citim împreună Isaia 65.16-19:

„Așa că cine se va binecuvânta în țară, se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului şi cine va jura în țară, va jura pe Dumnezeul adevărului, căci vechile suferințe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei.

Căci, iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou, așa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.

Ci vă veți bucura şi vă veți veseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie şi poporul lui în bucurie.

Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici țipetelor.”

Aici este vorba de Noul Ierusalim şi de Mileniu. Dacă suntem la tema aceasta, auziți ce spune El în versetul 16: „…cine se va binecuvânta în țară se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului.” Da, acesta este adevărul şi vreau să vă spun că în textul original nu scrie „Dumnezeul adevărului” ci: „Dumnezeul Aminului”. Deci, acest text poate fi citit şi în felul acesta: „…se va binecuvânta în Dumnezeul Aminului și cel ce jură pe pământ, va jura prin Dumnezeul Aminului; deoarece necazurile trecute sunt uitate și deoarece ei sunt ascunși de ochii Mei. Căzi, iată, Eu creez ceruri noi și un pământ nou: și cele trecute nu vor fi reamintite, nici nu vor veni în minte.

Dar fiți bucuroși şi veseliți-vă în veci în ceea ce Eu creez, căci, iată, Eu creez Ierusalimul o veselie şi poporul lui o bucurie. Şi Mă voi veseli în Ierusalim şi mă voi bucura în poporul Meu: iar glasul plânsetului nu va mai fi auzit în el; nici glasul țipătului.” Aleluia. Aici este IeHoVaH din Vechiul Testament, „Dumnezeul Aminului.” Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul tău este un singur Domn!”

Deci, IaHVeH al Vechiului Testament este Isus al Noului Testament.

„O, ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul tău este un singur Domn!” El este singurul Dumnezeu, iar Noul Testament nu ne descoperă un alt Dumnezeu, ci dimpotrivă, este o descoperire mai clară a singurului şi aceluiași Dumnezeu. Hristos nu a venit ca să se facă cunoscut pe Sine, El nu a venit să ni-l descopere pe Fiul, ci a venit să ni-L descopere şi să ni-L facă cunoscut pe Tatăl. El nu a vorbit niciodată despre doi dumnezei, ci întotdeauna a vorbit despre un singur Dumnezeu.

Acum, în această ultimă epocă, am ajuns la descoperirea de căpătâi, la cea mai importantă descoperire a dumnezeirii din întreaga Biblie, care este: Isus este Emanuel, adică Dumnezeu cu noi. El şi Tatăl sunt Unul. Da, există un singur Dumnezeu, iar Numele Lui este Domnul Isus Hristos. El este Dumnezeul Aminului, Cel care nu se schimbă. El spune și ce spune rămâne pentru totdeauna. El face ceva și este făcut pentru totdeauna. Nimeni nu poate adăuga sau scoate ceva la ceea ce spune El, ci totul trebuie să fie așa cum a hotărât El. Amin. Nu sunteți bucuroși să slujiți unui astfel de Dumnezeu? Voi puteți ști exact unde sunteți cu El, în orice timp, tot timpul. El este Dumnezeul Aminului și nu se schimbă.

Îmi place aceasta. Aceasta înseamnă că Cuvântul Său este desăvârșit, înseamnă că ceea ce a spus pentru prima Sa epocă, pentru a doua și pentru toate celelalte epoci ale bisericii – fie că s-a referit la vița falsă sau la cea adevărată – este desăvârșit şi nu mai poate fi schimbat de nimeni. Aceasta înseamnă că ceea ce a început în Geneza se va încheia în Apocalipsa. Trebuie să fie așa pentru că El este Aminul, „Așa să fie”. Acum putem să vedem de ce urăște diavolul atât de mult Geneza şi Apocalipsa. El urăște Adevărul deoarece știe că Adevărul îl va birui şi-i va aduce sfârșitul. Oh, cât de mult luptă el împotriva Adevărului! Dar noi suntem de partea biruitoare. Noi (mă refer numai la cei credincioși Cuvântului) suntem de partea Celui ce este Amin.

„Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat.”

Aş vrea să vă spun acum ce înțeleg eu prin cuvintele „Martorul credincios”. Voi știți că noi vorbim despre Dumnezeu mare și neschimbător, al Cărui Cuvânt nu Se schimbă. Dar de multe ori, noi Îl privim ca şi cum El nu ar fi tot timpul cu noi, personal. Este ca şi cum Dumnezeu ar fi făcut totul, tot Universul, a pus legi pentru toate lucrurile, apoi S-a retras şi a devenit un mare Dumnezeu nepersonal. Este ca şi cum Dumnezeu a croit o cale de salvare pentru omenirea pierdută, prin crucea de la Golgota, iar după ce ne-a iertat păcatele prin moartea lui Hristos, şi a deschis o ușă spre El, Și-a pus mâinile în sân şi S-a retras. Este ca şi cum am crede într-un mare Creator care, după ce a creat totul, nu s-a mai interesat personal de lucrarea mâinilor Sale. Acesta este felul de gândire al multor oameni, dar aceasta este o gândire greșită, pentru că Dumnezeu este prezent chiar acum în mijlocul evenimentelor. El este Creatorul și Cel ce menține totul în echilibru.

Coloseni 1.16-17: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie scaune de domnie, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

El este mai înainte de toate şi toate se ţin prin El.”

El este un Dumnezeu suveran, de aceea i-a hotărât pe aleșii Săi mai dinainte, după planul Său. Fiul a murit pe cruce ca Mijlocitor ca să facă posibilă mântuirea, iar Duhul Sfânt duce la îndeplinire voia Tatălui. El lucrează până în clipa de față cu scopul de-a împlini propria Sa voie. El este în mijlocul evenimentelor; este în mijlocul bisericii. Acest mare Creator, Dumnezeu-Mântuitor, lucrează chiar acum cu credincioșie, ca marele Păstor al oilor Sale.

Da, prezența Sa directă este pentru ai Săi. El îi iubește şi are grijă de ei. Ochii Lui sunt ațintiți întotdeauna asupra lor. Când Cuvântul spune că „viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”, înseamnă exact ceea ce spune.

Oh, sunt atât de bucuros pentru că Dumnezeul meu rămâne credincios Cuvântului Său! El este corect față de Sine Însuși, este adevărat față de Cuvântul Său şi este credincios față de noi. El nu-l va pierde pe niciunul din aleșii Săi, ci ne va învia în ziua din urmă. Sunt bucuros pentru că mă pot odihni pe credincioșia Lui.

Filipeni 1.6 ne spune: „Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”

„El este Martorul credincios”. Cuvântul acesta a fost şi este același Cuvânt pe care L-am privit deja în Apocalipsa 3.7, doar că are o însemnătate mai bogată şi mai adâncă aici. Aici El exprimă înțelegerea desăvârșită în contrast cu înțelegerea parțială. În epoca Filadelfia venirea Domnului este mult mai aproape. Ce dragoste mare au avut cei din această epocă pentru El!

Aceasta îmi aduce aminte de cuvintele frumoase din 1 Petru 1.8 unde scrie: „Pe care voi Îl iubiți fără să Îl fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți şi vă bucurați cu o bucurie negrăită şi strălucită…”

Cu ei ne bucurăm și noi. Noi nu L-am văzut, dar L-am simțit şi Îl cunoaștem numai cât ne permit simțurile noastre limitate, dar într-o zi vom sta față în față cu El.

El vine la sfârșitul acestei epoci, iar atunci, înțelegerea parțială va deveni înțelegere desăvârșită, înțelegere completă. Aleluia! Până atunci, noi privim ca într-o oglindă, dar curând Îl vom vedea față în față. Noi am mers deja din slavă în slavă, și în slava Lui vom străluci, vom fi ca El, ca Isus Mântuitorul nostru divin. Nu este El minunat? Noi suntem desăvârșiți în El. Acesta este adevărul, pentru că El nu are nici un motiv ca să ne mintă. Într-o zi, vom fi schimbați într-o clipeală. Atunci ne vom îmbrăca în nemurire, vom fi înghițiți de Viață. Atunci vom înțelege Înțelegerea.

„El este Martorul Credincios şi Adevărat.”

În clipa aceasta ne gândim la cuvântul „martor”. Acest cuvânt este în legătură cu cuvântul „martir”, iar Biblia vorbește despre Ștefan, despre Antipa şi despre mulți alți martiri. Ei au fost în același timp şi martori ai Săi, şi martiri. Dar şi Isus a fost un Martir credincios, iar Duhul Sfânt este Martor la acest lucru. Duhul poartă mărturie despre aceasta. Lumea L-a urât şi L-a ucis pe Isus, dar Dumnezeu L-a iubit şi L-a luat la Sine. Dovada că El s-a dus la Tatăl este că a venit Duhul Sfânt. Dacă Isus nu ar fi fost primit de Tatăl, nu ar fi venit Duhul Sfânt.

Ioan 16.7-11:

„Totuși vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.

Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea şi judecata.

În ce privește păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine;

în ce privește neprihănirea, fiindcă Mă duc la Tatăl şi nu Mă veți mai vedea;

în ce privește judecata, fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.”

  Prezența Duhului Sfânt în lume dovedește că Isus a fost neprihănit şi S-a dus la Tatăl. În Ioan 14.18 scrie: „Nu vă voi lăsa fără mângâiere (orfani). Mă voi întoarce la voi.” El a trimis Mângâietorul, dar El era Mângâietorul. El S-a întors în biserica adevărată ca Duh, fiind Martorul credincios şi adevărat în mijlocul bisericii. Dar într-o zi, El are să vină înapoi în trup. Atunci, El va dovedi Cine este singurul Atotputernic, Isus Hristos Domnul slavei, Martorul credincios și Adevărat, Creatorul, Susținătorul, Înțelegerea desăvârșită, Aminul lui Dumnezeu.

Oh, cât Îl iubesc! Fii binevenit la noi, Isuse, Fiul lui Dumnezeu! Aş vrea să închei această temă cu Cuvântul din 2 Corinteni 1.18-22:

„Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră față de voi n-a fost şi „da” şi „nu”.

Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost „da” şi „nu”, ci în El este numai „da”.

În adevăr, făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”, de aceea şi Aminul pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu

Şi Cel ce ne întărește împreună cu voi în Hristos şi ne-a uns, este Dumnezeu. El ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului.”

„Începutul creației lui Dumnezeu.”

Domnul Isus spune că El este Acela. Oamenii iau acest cuvânt așa cum sună şi spun că Isus este prima creație a lui Dumnezeu, prin aceasta făcându-L mai prejos de dumnezeire. Apoi, ei spun că această primă creație a creat tot restul Universului, dar o asemenea afirmație nu poate fi adevărată, deoarece nu se aliniază cu restul Bibliei. Aici Cuvântul ne spune că El este Începutul sau Autorul creației lui Dumnezeu, şi noi știm cu siguranță că Isus este Dumnezeu, chiar Dumnezeu, El este Creatorul.

Pentru aceasta putem citi Ioan 1.3: „Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ceea ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.”

El este Acela despre care spune Geneza 1.1: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.”

El este şi Acela despre care scrie în Exod 20:11 „Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit …”

Deci, nu există nici o îndoială că El este Creatorul. El este Creatorul creației fizice desăvârșite. Noi putem vedea clar înțelesul acestor cuvinte, iar cine le dă o altă interpretare va ajunge să spună că Dumnezeu L-a creat pe Dumnezeu. Dar eu vă întreb: Cum poate fi creat Dumnezeu dacă El Însuși este Creatorul?

Acum El stă în mijlocul bisericii Sale, descoperind acestei ultime epoci a bisericii Cine este El în realitate. El Se numește „Autorul creației lui Dumnezeu”. Aceste cuvinte se referă la o altă creație, şi anume la creația bisericii, deci El are şi un nume special: Creatorul bisericii. Cu alte cuvinte, Mirele ceresc Şi-a creat propria Mireasă. Ca Duh al lui Dumnezeu, El a coborât şi a creat în fecioara Maria celulele din care S-a născut trupul Lui. Vreau să repet aceasta. El a creat în pântecele Mariei, celulele pentru trupul acela.

Nu a fost suficient ca Duhul Sfânt să pună viața într-un ovul uman furnizat de Maria, fiindcă ar fi ieșit tot un om păcătos, iar al doilea Adam nu putea să fie un păcătos. Despre El s-a spus: „Iată, Mi-ai pregătit un trup”. Dumnezeu (nu Maria) este Cel care a făcut acel trup, iar Maria a fost incubatorul uman care a purtat Copilul sfânt și L-a născut. El era un Om-Dumnezeu. El era Fiul lui Dumnezeu, era Noua creațiune. Dumnezeu şi omul s-au întâlnit și s-au unit. El a fost Primul din această rasă nouă, este Capul acestei rase noi.

Coloseni 1.18: „El este Capul trupului, al bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.”

2 Corinteni 5.17: „Căci dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă. Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

Aici putem vedea clar că oamenii născuți în vechea ordine sau creație, puteau deveni o creație nouă numai prin unirea cu Hristos. Efeseni 2.10:

„Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.”  Efeseni 4.24:

„…şi să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfințenie pe care o dă adevărul.”

Această creație nouă nu este numai vechea creație refăcută, căci dacă ar fi numai atât nu ar putea fi numită o nouă creație. Ea este exact ceea ce spune că este: o creație nouă, este o altă creație, deosebită de cea veche. Aici nu este vorba de Lege şi de pedeapsă în trup, fiindcă El a procedat așa cu Israelul. El l-a ales pe Avraam şi pe urmașii lui, prin linia neprihănită a lui Isaac, dar aici este vorba de oameni din fiecare rasă, seminție şi națiune. El a hotărât o creație nouă și El este primul din acea creație. El era Dumnezeu creat în formă de om, iar acum creează mulți fii pentru Sine, prin Duhul Său. Dumnezeu, Creatorul, creându-Se pe Sine ca parte din creația Sa. Aceasta este adevărata descoperire a lui Dumnezeu, acesta era Scopul Său, și acest Scop a luat formă prin alegere. De aceea, în El a putut să Se uite drept în jos până la ultima epocă, când totul se va termina şi să se vadă pe Sine stând în mijlocul bisericii Sale, ca Autor al acestei noi creații a lui Dumnezeu. Puterea Lui Suverană a adus aceasta la îndeplinire. Prin propria Sa hotărâre, El a ales toate mădularele acestei creații noi. El i-a ales înainte de întemeierea lumii ca să fie fiii şi fiicele Sale, după buna Sa plăcere. Prin cunoștința Sa mai dinainte, El a adus aceasta la împlinire dovedind că este Dumnezeul cel Atotputernic. Cum altfel ar fi putut să știe că El va sta în mijlocul bisericii, primind onoare şi slavă de la frații Săi? Desigur, El a știut toate lucrurile şi a lucrat toate lucrurile conform cu ceea ce cunoștea, pentru ca scopul şi buna plăcere a Lui să fie aduse la împlinire.

Efeseni 1.11: „De aceea, voi, care altădată erați neamuri din naștere, numiți netăiați împrejur de către aceia care se cheamă tăiați împrejur şi care sunt tăiați împrejur în trup de mâna omului.” Aleluia! Nu sunteți bucuroși că-i aparțineți Lui?

Mesajul către epoca Bisericii Laodicea

Apocalipsa 3.15-19:  „Știu faptele tale, că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.

Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol. Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești şi haine albe ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă rușinea goliciunii tale, şi doftorie pentru ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.

Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc.

Fii plin de râvnă dar şi pocăiește-te!”

 Cred că ați observat din cele citite că Duhul nu a pronunțat nici un cuvânt de laudă pentru această epocă, ci dimpotrivă, îi aduce două acuzații, pronunțând în același timp sentința împotriva ei:

1.- Prima acuzație o găsim în versetele 15-16:

„Știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.”

 Aș vrea să privim aceste texte cu atenție. Aici Cuvântul ne spune că gruparea din Laodicea este căldicică, această stare impunând pedeapsa lui Dumnezeu. Pedeapsa constă în faptul că „vor fi vărsați din gura Lui”. Aici trebuie să fim atenți ca să nu mergem în rătăcire așa cum fac mulți oameni. Da, mulți sunt de părere că nu există așa ceva şi aduc tot felul de dovezi în sprijinul părerii lor, dar eu vreau să vă corectez gândirea. Acest verset nu este adresat unei persoane individuale, ci bisericii. El vorbește bisericii. Vreau să rețineți faptul că nu scrie nicăieri că noi am fi în gura lui Dumnezeu, ci noi suntem săpați în palmele Lui. Noi suntem purtați în sânul Lui.

Cu mult timp în urmă, când nu începuse încă numărătoarea timpului, noi eram deja în mintea Lui. Da, noi suntem în turma Lui, pe pășunea Lui, dar nu în gura Lui. Dar ce este în gura Domnului? Cuvântul este în gura Lui, deoarece în Matei 4.4: citim:

„Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Deci Cuvântul trebuie să fie în gura noastră. Noi știm că biserica este Trupul Său şi că ea este aici luând locul Lui. Ce va fi deci în gura bisericii? Cuvântul.

1 Petru 4.11: „Dacă vorbește cineva, să vorbească Cuvintele lui Dumnezeu.”

2 Petru 1.21: „Căci nici o profeție nu a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.”

Atunci ce este greșit cu acești oameni din ziua din urmă? Ei s-au îndepărtat de la Cuvânt, au devenit căldicei şi nu mai ard pentru El. Vă voi dovedi acest lucru imediat.

Priviți, baptiștii au crezurile și dogmele lor bazate pe Cuvânt şi nimeni nu-i poate clătina. Cu toate acestea, ei învață că zilele apostolice şi minunile s-au sfârșit şi nu există botez cu Duhul Sfânt ca semn după ce au crezut. Vedeți? Ei refuză aceste adevăruri. Metodiștii, bazându-se tot pe Cuvânt, spun că nu există botez în apă (stropirea nu este botez) și că sfințirea este de fapt botezul cu Duhul Sfânt.

 „Biserica lui Hristos” învață că înnoirea se face prin botezul în apă. Astfel de multe ori păcătoșii intră în apă uscați şi ies uzi. Cu toate acestea, ei au pretenția că doctrina lor se bazează pe Cuvânt. În felul acesta puteți trece de la o organizație la alta, până când ajungeți la penticostali. Au ei Cuvântul? Încercați-i cu Cuvântul şi veți vedea! Ei vor vinde Cuvântul pentru o simțire sau senzație. Dacă cineva aduce o descoperire despre untdelemn, sânge, limbi sau alte lucruri, indiferent dacă sunt sau nu conform Cuvântului, majoritatea o acceptă şi o primesc.

Dar ce s-a întâmplat cu Cuvântul? A fost pus deoparte, de aceea  Dumnezeu spune: „Vă voi vărsa din gura Mea.” Acesta este sfârșitul, pentru că în toate cela șapte epoci, am văzut cum oamenii au înlocuit Cuvântul lui Dumnezeu cu cuvântul lor propriu. De aceea a spus El: „Vă voi vărsa din gura Mea. Eu stau în mijlocul bisericii Mele, Eu, Aminul lui Dumnezeu, Cel credincios, Cel adevărat şi Cel viu.” El se va descoperi pe Sine prin profetul din timpul sfârșitului. Acesta este adevărul.

Apocalipsa 10.7: „Ci în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi, profeților.” Aici o avem.

Dumnezeu trimite un profet adeverit. El trimite un profet după aproape două mii de ani. El trimite pe cineva care stă departe de toate organizațiile religioase, de educație și de religia lumii, pe cineva care va fi la fel ca Ioan Botezătorul şi ca Ilie din vechime. El va auzi numai de la Dumnezeu şi-L va avea pe „Așa vorbește Domnul!”. El va fi gura lui Dumnezeu, va fi purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu şi va întoarce inima copiilor la credința părinților, așa cum scrie în Maleahi 4.5-6. El îi va aduce înapoi la Dumnezeu pe aleșii din acest timp şi vor auzi un profet adeverit, care va aduce adevărul la fel cum a făcut Pavel. El va reașeza Adevărul așa cum L-au avut la început, iar aleșii din timpul sfârșitului sunt cei care Îl vor manifesta cu adevărat pe Domnul și vor fi Trupul Lui. Ei vor fi glasul Lui și vor face lucrările Lui. Aleluia! Vedeți aceasta?

Un scurt istoric al evoluției bisericii ne confirmă în totul aceste gânduri. În Epocile Întunecoase, Cuvântul adevărului s-a pierdut aproape complet pentru popor, dar Dumnezeu l-a trimis pe Luther cu Cuvântul Său, așa că cei care au vorbit în timpul acela pentru Dumnezeu, au fost luteranii. Dar ei s-au organizat, iar Cuvântul adevărului s-a pierdut din nou, pentru că organizațiile se întorc întotdeauna la crezuri şi dogme și nu rămân la Cuvântul simplu. Din cauza aceasta, ei n-au mai putut vorbi pentru Dumnezeu.

Atunci Domnul l-a trimis pe Wesley, care a fost glasul lui Dumnezeu pentru ziua lui. Oamenii care au primit descoperirea lui de la Dumnezeu, au devenit epistole vii citite şi cunoscute de toți oamenii din generația lor. Dar când metodiștii au eșuat, Dumnezeu a ridicat pe alții. Astfel, lucrarea a mers mai departe până a ajuns în această ultimă zi, când El va ridica un alt popor pe pământ care, sub mesagerul lor, vor fi glasul final pentru epoca finală.

Da, domnule, Biserica nu mai este „purtătorul de cuvânt” al lui Dumnezeu, ci este propriul ei purtător de cuvânt, așa că Dumnezeu Se întoarce împotriva ei, o va înfrunta prin profet și prin Mireasă, pentru că Glasul lui Dumnezeu va fi în Ea. Așa este. 

În Apocalipsa 22.17 citim: „Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Lumea va auzi încă o dată direct de la Dumnezeu, ca la Cincizecime; dar desigur că Mireasa Cuvânt va fi respinsă ca în prima epocă.

El a strigat pentru această ultimă epocă: „Voi aveți Cuvântul. Aveți mai multe Biblii ca oricând în celelalte timpuri, dar nu faceți așa cum spune Cuvântul, ci Îl împărțiți, Îl tăiați în bucăți și luați din El numai ceea ce vă place, iar ce nu vă convine puneți deoparte. Voi nu mai sunteți interesați să-L trăiți, ci Îl dezbateți. Ar fi bine dacă ați fi reci sau în clocot, pentru că dacă ați fi reci, L-ați refuza, și Eu aș putea suporta aceasta. Dacă ați fi în clocot, ați recunoaște Cuvântul şi L-ați trăi, iar Eu v-aș lăuda pentru aceasta. Dar când luați Cuvântul Meu și nu Îl onorați, Trebuie să refuz și Eu să vă onorez pe voi. Eu vă voi vărsa afară pentru că Îmi faceți greață.”

Eu cred că știți cu toții că apa căldicică, vă îmbolnăvește stomacul, iar o biserică căldicică l-a îmbolnăvit pe Dumnezeu. Cine vrea să vomite, să bea numai puțină apă căldicică. Acesta este motivul pentru care Domnul spune: „Vă voi vărsa din gura Mea!”

Vă amintiți ce a simțit El pentru oamenii din timpul potopului? Oh, să ne ajute Dumnezeu ca biserica să devină în clocot sau rece, pentru că El nu poate suporta starea căldicică. Cea mai bună stare este în clocot, înflăcărată, dar biserica de astăzi nu mai este așa, de aceea sentința a fost dată. Ea nu mai este glasul lui Dumnezeu pentru lume. Oh, dar Dumnezeu are şi astăzi un glas în această lume, așa cum El a dat un glas pentru Mireasă. Acel glas este în Mireasă, iar noi vom vorbi despre aceasta mai târziu.

2.- A doua acuzație o vedem din versetele 17-18:

„Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit şi nu duc lipsă de nimic!” Şi nu ști că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol. Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc ca să te îmbogățești, şi haine albe ca să te îmbraci cu ele şi să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, şi doftorie pentru ochi ca să îți ungi ochii şi să vezi.”

Priviți la prima parte a versetului: „Pentru că zici…” Vedeți? Ei pretind că sunt purtătorul de cuvânt a lui Dumnezeu.  Aceasta confirmă ceea ce am spus mai sus despre versetele 16 şi 17. Dar deși pretind acest lucru, nu este adevărat. Adevărul nu este de partea lor. Biserica catolică spune că vorbește pentru Dumnezeu, ea susține că este glasul asigurat al Domnului. Cum pot fi oamenii atât de stricați la minte în ceea ce privește lucrurile duhovnicești? Adevărul este că ei aduc la suprafață sămânța care este în ei şi noi știm de unde vine sămânța aceea, nu-i așa?

Biserica din Laodicea spune: „Sunt bogată, m-am îmbogățit şi nu duc lipsă de nimic.” Vedeți? Ei se laudă singuri spunând: „Sunt bogat.” Aceasta înseamnă că biserica este bogată în ceea ce privește lucrurile lumii şi se laudă cu ele, deși Cuvântul din Iacov 2.5-7 spune:

„Ascultați, preaiubiții mei frați: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogați în credință şi moștenitori ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

Şi voi înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor?

Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați?”

Să nu credeți că prin aceasta vreau să spun că o persoană bogată nu poate fi spirituală, însă noi știm cu toții că Cuvântul spune că din numărul celor bogați vor fi puțini salvați. Dacă o biserică se îmbogățește, știm că deasupra ei se poate pune inscripția „I-cabod”, adică „S-a dus slava lui Dumnezeu”. Lucrul acesta nu poate fi tăgăduit de nimeni pentru că așa este scris.

Voi vorbiți despre bogăția bisericii dar niciodată în trecut biserica nu a fost atât de bogată. Astăzi bisericile se întrec, căutând să se depășească una pe cealaltă, construind clădiri care de care mai frumoase şi mai atrăgătoare. Ei construiesc seminare şi sedii care valorează multe milioane, dar vedeți, aceste clădiri sunt folosite numai două sau trei ore pe săptămână. Aceasta nici nu este chiar atât de grav gândindu-ne că ei așteaptă ca copiii lor să primească aici, în cele câteva ore, o educație creștină, adică ceea ce ar trebui să primească acasă, în familie. Biserica a adunat atât de mulți bani încât în prezent sunt organizații religioase care posedă fabrici, bănci, firme de asigurări, petrol, etc. Da, ei au investit banii primiți în fonduri de binefacere şi pensionare. Acest lucru pare bun şi frumos, dar în realitate este o cursă pentru lucrători, deoarece dacă cineva dintre ei se hotărăște să părăsească gruparea respectivă pentru a primi mai multă lumină sau ca să se apropie mai mult de Dumnezeu, pierde salarul pe care-l primește. Astfel, cei mai mulți nu pot renunța şi rămân sub stăpânirea grupării respective.

Să nu uitați că aceasta este ultima epocă! Noi știm aceasta pentru că Israel este din nou în Palestina. Dar dacă noi credem cu adevărat că El vine, trebuie să fie ceva greșit cu aceia care construiesc atât de mult.  Cineva ar putea crede că oamenii aceștia au de gând să rămână pentru totdeauna pe acest pământ, ca şi cum venirea lui Isus ar fi la o depărtare de sute de ani. Știați că astăzi religia este cunoscută ca o mare afacere? Este un adevăr absolut faptul că unele organizații şi-au angajat contabili care să aibă grijă de finanțele lor, dar Dumnezeu nu are nevoie de așa ceva. Nu spune destul de clar Cuvântul din Faptele Apostolilor că biserica primară a ales șapte bărbați plini de Duhul Sfânt care să se ocupe de treburile administrative?

Cred că acum puteți vedea de ce a spus Dumnezeu: „Spui că ești bogat”. Biserica este cea care spune aceasta, nu Dumnezeu.

Ei au tot felul de programe radio, programe de televiziune prin care adună milioane de dolari, iar bogații intră cu grămada în biserică. Numărul membrilor crește proporțional cu banii, dar lucrarea Duhului nu privește la aceasta. Astfel, în trecut biserica era săracă, dar se baza pe ceea ce le dăruia Duhul Sfânt, dar astăzi nu a mai rămas nimic din aceasta, ci avem doar predicatori plătiți, asistenți plătiți, dirijori plătiți, coruri plătite, programe plătite, programe și distracții, toate costând sume mari, dar prin toate acestea, puterea scade. Da, biserica este bogată, dar nu mai are putere deoarece Dumnezeu lucrează prin Duhul Sfânt, nu prin puterea banilor sau prin talentele bisericii.

Aş vrea să vă arăt cât de diabolică este această goană după bani. Bisericile sunt interesate să aibă un număr cât mai mare de membri, mai ales bogați. Peste tot se aude strigătul că biserica trebuie să fie cât mai atrăgătoare și ademenitoare pentru a atrage intelectualii şi bogații, astfel încât biserica să devină tot mai puternică. Ei nu pot înțelege că nu bogăția este unitatea de măsură pentru o biserică spirituală, căci dacă ar fi așa, înseamnă că lumea Îl are pe Domnul în mijlocul ei, în timp ce biserica adevărată nu are nimic.

„Zici: „Sunt bogat.” Aceasta ar trebui să însemne bogăție duhovnicească, prezența lui Dumnezeu în mijlocul bisericii şi Mileniul cu străzi de aur, dar oare așa să fie? Oare biserica este într-adevăr bogată în lucrurile duhovnicești ale lui Dumnezeu? Pentru aceasta este nevoie să cercetăm biserica secolului nostru care pretinde că este bogată, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă biserica era cu adevărat bogată spiritual, influența ei ar fi simțită în viața comunității. Dar ce fel de viață trăiesc acești așa ziși oameni spirituali şi influenți ai comunității? Nu locuiesc ei în casele cele mai bune? Nu-şi schimbă ei femeile când vor? Nu sunt acolo unde domină curvia, acolo unde nu există morală omenească? Imoralitatea a ajuns la un nivel ca niciodată în acte sexuale amestecate, viciu narcotic, jocuri de noroc, iar furturile şi jafurile au atins cifre record. Cu toate acestea, de la amvoanele bisericilor se predică cât de fină ar fi această generație, cât de pline sunt locașurile de rugăciune şi cât de bună ar fi reacția băștinașilor pe câmpul misiunii. Biserica şi-a încredințat membrii în mâinile doctorilor, în special a psihiatrilor.

Cum poate să se laude în cazul acesta cu bogăția spirituală? Este mai mult decât știu eu. Adevărul este că ei sunt goi şi nu știu aceasta. Uitați-vă bine în jurul vostru. Priviți oamenii care trec pe lângă voi. Puteți să-i deosebiți pe cei care se pretind creștini? Priviți-i cum se îmbracă! Ascultați cum vorbesc şi uitați-vă pe unde umblă! Cu siguranță se cuvine să vedeți o dovadă a nașterii din nou la toți care trec pe lângă voi. Dar ei vor fi puțini la număr. Cu toate acestea, bisericile fundamentale spun că au în mijlocul lor milioane de creștini mântuiți şi plini de Duhul Sfânt. 

Umpluți cu Duhul Sfânt? Puteți numi o femeie care umblă îmbrăcată cu pantaloni scurți și lungi, cu părul scurt și încrețit, cu chiloți cu ață şi vopsită ca Izabela ca fiind plină de Duhul lui Dumnezeu? Aceasta poate fi numită îmbrăcămintea şi purtarea unei femei creștine? O, eu mă îngrozesc numai când mă gândesc la aceste lucruri! În ce mă privește, nu am dorit niciodată să fiu martor la o asemenea purtare. Eu știu că nu femeile condiționează  moda vremii, Hollywoodul o face. Dar ascultați doamnelor, încă mai este stofă şi mașini de cusut.

Voi nu trebuie să cumpărați ceea ce este în magazine sub pretextul că nu se găsește altceva. Problema aceasta este foarte serioasă, de aceea să n-o luați în glumă. Nu ați citit în Scriptură că dacă un bărbat privește o femeie şi o dorește în inima lui, a săvârșit deja curvie cu ea în inima lui? Dacă femeia se îmbracă astfel încât să-l provoace pe bărbat la acest păcat, ea se face vinovată de curvie, chiar dacă nu este în cunoștință de aceasta sau chiar dacă este fecioară şi nu are asemenea dorință. Totuși, Dumnezeu vă face răspunzătoare şi vă cheamă la judecată.

Eu știu că vouă, doamnelor, nu vă place felul acesta de predicare, dar soră, tu ești foarte greșită în ceea ce tu faci. Da, Biblia vă interzice să vă tăiați părul deoarece vi l-a dat ca învelitoare a capului. El v-a poruncit să-l purtați lung pentru că este slava voastră. Când vă tăiați părul, prin aceasta dovediți că ieșiți de sub autoritatea bărbatului, a soțului vostru.

Așa cum a mers Eva după dorințele ei, femeia de astăzi a pășit afară și a mers de una singură, căutând să primească dreptul la vot și a luat slujbele bărbatului. Voi ați părăsit locul dat femeii. Ar trebui să vă pocăiți și să veniți înapoi la Dumnezeu. Și ca și cum toate acestea nu erau destul de rele, o mulțime de femei au luat sus părerea că pot lua amvonul și funcțiile bisericii pe care Dumnezeu le-a rezervat pentru bărbați şi numai pentru bărbați.

Cred că acum am atins un punct sensibil, nu-i așa? Păi, arătați-mi un singur text în Biblie unde scrie că Dumnezeu ar fi chemat vreodată o femeie să predice sau să ia autoritate asupra unui bărbat, şi îmi voi cere scuze pentru ceea ce am spus. Dar voi nu veți putea găsi un asemenea text, așa că eu sunt corect, pentru că stau cu Cuvântul şi în Cuvânt.

Dacă ați fi bogați în Duhul, ați primi cu siguranță Cuvântul adevărului, pentru că nu există nimic mai adevărat decât Cuvântul. Pavel a spus: „Femeii nu-i dau voie să învețe pe alții, nici să se ridice mai presus de bărbat…” (1 Timotei 2.12).  Ca femei, voi nu puteți aspira la nici una din cele cinci slujbe din Efeseni 4 pentru a primi autoritate asupra bărbaților. Surorilor, eu vă sfătuiesc să ascultați Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu Duhul lui Dumnezeu este Cel care vă îndeamnă să predicați, deoarece Duhul şi Cuvântul sunt Unul, ceea ce înseamnă că învață același lucru. Prin urmare, altcineva este cel care încearcă să vă înșele. Treziți-vă înainte de a fi prea târziu! Satan a înșelat-o pe Eva, mama voastră, iar  acum încearcă să le înșele pe fiice. Dumnezeu să vă ajute!

„Nu duc lipsă de nimic.”

Când cineva spune: „Eu nu duc lipsă de nimic”, înseamnă că ar putea spune: „Eu am totul” sau: „Nu vreau mai mult decât am acum.” Acest lucru se poate explica în mai multe feluri, dar are același înțeles: biserica este mulțumită cu ceea ce are. Ea crede că are totul deoarece este bogată din punct de vedere material. Aceasta este exact ceea ce vedem astăzi. Care dintre organizațiile de astăzi nu are pretenția că posedă Adevărul, Puterea şi descoperirea lui Dumnezeu? Ascultați-i pe baptiști şi veți vedea că ei spun că au totul. Ascultați-i pe metodiști şi vor spune la fel. Biserica lui Hristos pretinde că are totul, toți ceilalți fiind greșiți. Ascultați ce zic Penticostalii şi veți vedea că ei spun că au toată plinătatea. Vedeți? Ei și-au scris toate dogmele, şi-au trecut numele în registrul unei organizații şi cred că aceasta este totul, că Dumnezeu nu mai are nimic în plus pentru ei. Ei nu mai doresc altceva. Cred ei în vindecarea divină? Nu. Nici nu o doresc, deși Cuvântul lui Dumnezeu vorbește clar despre ea. Mai sunt unii care nu vor să primească Duhul Sfânt nici chiar dacă ar deschide Dumnezeu cerul şi ar face prin aceasta un semn ca să-i ajute să creadă.

Cu toate acestea, ei vor continua să demonstreze că au totul şi „Nu duc lipsă de nimic.” Oare este adevărat acest lucru? Comparați biserica primului secol cu biserica din secolul douăzeci. Faceți lucrul acesta! Unde este puterea? Unde este dragostea? Unde este biserica curată care se împotrivea păcatului și umbla prin credința în Isus? Unde este unitatea? Nu o veți mai găsi. Dacă această biserică are tot ceea ce are nevoie, de ce au strigat ei după mai mult din Dumnezeu în Cartea Faptelor de parcă nu ar fi avut totul? Totuși, ei aveau cu mult mai mult decât au cei de astăzi.

Cum privește Dumnezeu biserica

 de astăzi?

Este clar. Cu totul diferit de pretențiile pe care le are această biserică organizată de astăzi. Ei spun că sunt bogați şi plini de Duh, că au ajuns la țintă şi nu mai au nevoie de nimic, dar Dumnezeu îi vede cu totul altfel, de aceea le spune: „Tu nu știi că ești nenorocit, mizerabil, sărac, orb şi gol.” Ce stare cumplită, să fii gol şi să nu știi aceasta! Ceva i-a dezorientat şi astfel ei şi-au pierdut direcția. Oare nu le-a orbit ochii chiar Dumnezeu, așa cum a făcut şi cu Israelul? Se întoarce Evanghelia din nou la evrei? Se repetă istoria? Eu spun că da.

Dumnezeu afirmă că biserica din Laodicea este nenorocită. Acest cuvânt vine din două cuvinte grecești care înseamnă „a îndura” și „încercare”. Aceasta nu are nici o legătură cu încercările care vin peste un creștin adevărat, deoarece Dumnezeu spune că pentru creștinul adevărat examenele sunt o binecuvântare, el adoptând o atitudine de bucurie.

Dar aici Cuvântul se referă la o stare nenorocită și mizerabilă. Ce ciudat! Cum sună acest lucru în această epocă de belșug, în această epocă de progres, în această epocă de bunăstare, cum pot fi încercări? Este ciudat, dar în epoca aceasta, când avem totul din belșug, în această epocă a marilor posibilități, când fiecare a acumulat deja atât de multe lucruri şi va mai acumula încă deoarece câte nu investim noi în lucrurile materiale şi în distracții? Dar iată că deodată vine o boală mintală și va lua asemenea proporții încât va alarma națiunea.  În acest timp, când toți ar trebui să se bucure, acum când nu există nici un motiv ca cineva să fie nefericit, sunt totuși milioane de oameni care au căzut pradă drogurilor sau alcoolului. Ei folosesc zilnic doze mari de medicamente, merg la doctori, ajung în ospicii şi încearcă să-şi înece temerile necunoscute prin alcool.

Da, această epocă se poate mândri cu realizări mari, cu bunuri lumești, dar oamenii sunt mai nefericiți ca oricând. Ei se laudă cu realizări spirituale, dar cu toate acestea oamenii trăiesc într-o continuă nesiguranță. Această epocă se laudă cu valori morale mai bune, dar oamenii sunt mai stricați ca oricând de la potop încoace. Ei vorbesc despre cunoștința şi știința lor, dar cu toate acestea omenirea se află într-o luptă pierdută pe toate câmpurile, pentru că mintea, duhul şi sufletul omului nu poate pricepe sau să țină piept cu toate schimbările care au venit pe pământ. Într-o singură generație, noi am ajuns de la căruță la epoca rachetei. Omenirea este mândră de aceste realizări și încrezută, dar înăuntru este un loc întunecos care strigă în chin. Fără să aibă vreun motiv, oamenilor le este frică iar lumea este scufundată într-o mare beznă, astfel încât această epocă poate fi numită şi epoca nervoșilor. Ei se laudă, dar nu mai pot răbda. Strigă „Pace!” dar nu există pace. Se prefac ca şi cum ar avea totul, dar cu toate acestea înăuntrul lor este o dorință neîmplinită, nesatisfăcută.

„Acolo nu poate exista pace”, pentru că sunt răi. Aceasta este „Așa vorbește Domnul!” Ei sunt „mizerabilii”. Aceasta înseamnă că sunt într-o stare vrednică de compătimire, dar nu vrea s-o recunoască deoarece este plină de mândrie. Compătimire? Ei disprețuiesc compătimirea, sunt plini de mândrie. Ei se laudă cu ceea ce au, dar ceea ce au nu poate trece examenului timpului. Ei au zidit pe nisipuri mișcătoare şi nu pe Stânca descoperirii Cuvântului lui Dumnezeu, de aceea când va veni cutremurul, când va veni furtuna şi urgiile mâniei lui Dumnezeu în judecată, totul va fi distrus. În ciuda tuturor pregătirilor lor firești, ei nu vor fi pregătiți pentru ceea ce vine peste acest pământ. Ei se ostenesc, dar depun o trudă omenească, luptând împotriva lor înșiși fără să știe că fac acest lucru.

Aceasta înseamnă că ei sunt de compătimit. Da, sărmanii oameni care sunt în această mișcare ecumenică a zilei din urmă trebuie compătimiți, deoarece spun că aceasta este o mișcare pentru Dumnezeu, deși în realitate este de la Satan. Compătimiți-i pe cei care nu cunosc blestemul organizației! Compătimiți-i pe cei care au biserici mari şi frumoase, personaje drăgălașe și coruri instruite. Firma lor este bunăstarea şi au legi şi forme de închinare. Compătimiți-i, nu-i invidiați! Înapoi la magaziile vechi, înapoi la odăile slab luminate, înapoi la pivnițe, înapoi la mai puțin din lume şi mai mult din Dumnezeu! Compătimiți-i pe cei cu pretenții mari, care vorbesc despre darurile lor, pentru că au devenit vrednici de compătimit deoarece în curând vor fi obiectul urgiilor lui Dumnezeu.

„Ei sunt săraci!” Desigur, aceasta înseamnă săraci spiritual. Semnul pentru sfârșitul acestei epoci constă în faptul că vor fi tot mai multe biserici şi tot mai mari, cu mai mulți şi mai mulți oameni, cu mai multe şi mai multe manifestări a ceea ce se presupune a fi demonstrații ale Duhului Sfânt. Dar chemarea la altar, lucrarea cu darurile Duhului şi participarea la adunări nu este răspunsul lui Dumnezeu, deoarece mulți dintre cei care vin la altar merg mai departe în căile lor şi nu rămân să-L urmeze pe Domnul. Unde sunt cei care au venit şi s-au predat Domnului după terminarea marilor campanii de evanghelizare? Ei au ascultat un om, au auzit chemarea şi astfel au venit în plasă, dar pentru că nu erau pești, nu au putut să meargă mai departe, ci s-au întors în apa din care au ieșit, asemenea unei broaște țestoase care a fost prinsă din greșeală împreună cu peștii.

Tot ce spun ei despre descoperiri sunt numai vorbe şi în plus pretind că limbile ar fi dovada botezului cu Duhul Sfânt. Ei spun că ne-am afla în mijlocul unei treziri puternice, dar adevărul este că trezirea s-a terminat de multă vreme. America a mai avut ultima șansă în anul 1957, dar acum limbile sunt semnul lui Dumnezeu cu privire la un dezastru iminent, așa cum s-a întâmplat când au apărut pe zid la sărbătoarea lui Belșațar.

Nu știți că în ziua de apoi vor veni mulți care vor spune: „Doamne, Doamne, n-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

Dar Domnul le va răspunde: „Niciodată nu   v-am cunoscut! Depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelegea!”(Matei 7.22-23).  Isus a spus că ei sunt „lucrători ai fărădelegii”. Voi puteți avea bărbați care se roagă pentru bolnavi, care fac să apară untdelemn şi sânge în adunare, care aduc profeții și tot felul de lucruri supranaturale, iar oamenii se vor aduna în jurul lor, jurând că vin de la Domnul, cu toate că ei fac din religie o înșelătorie cu bani și trăiesc în păcat. Cu siguranță răspunsul lor este: „Noi avem succes, deci este clar că Dumnezeu este cu noi.” Dar această părere este complet nebiblică. Ce groaznic! Cât de săracă este această epocă în Duhul lui Dumnezeu, iar acei sărmani loviți de sărăcie nici măcar nu știu aceasta!

„Voi sunteți orbi și goi.” Aceasta produce cu adevărat disperare! Cum este posibil ca cineva să fie orb şi gol şi să nu știe? Totuși, El spune că ei sunt orbi și goi și nu pricep aceasta. Răspunsul este că ei sunt orbi şi goi duhovnicește. Vă amintiți întâmplarea cu Elisei şi Ghehazi când au fost încercuiți de armata siriană? Vă amintiți că Elisei a lovit armata siriană cu orbire, prin puterea lui Dumnezeu, cu toate că ochii lor erau deschiși și puteau să vadă pe unde umblă. Era o orbire deosebită, deoarece puteau să vadă unele lucruri, în timp ce pe altele nu le vedeau, ca de exemplu pe Elisei, pe Ghehazi şi tabăra israeliților. Ei îşi vedeau propria oștire, dar aceasta nu le era de niciun folos, pentru că tocmai ceea ce nu vedeau i-a dus în robie.

Ce înseamnă aceasta pentru noi? Este exact ceea ce a  făcut Isus în slujba Sa de pe pământ. El a încercat să-i învețe adevărul, dar ei nu au vrut să-L asculte. Ioan 9.4-41:

 „Unii din farisei care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!”

„Dacă ați fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: „Vedem!” Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne.”

Atitudinea  oamenilor din această epocă este la fel ca cea a oamenilor din timpul Domnului. Astfel, ei pretind că au totul, știu totul şi nu au nevoie de nimeni să-i învețe. Când apare un punct de Adevăr din Cuvânt şi un om încearcă să explice vederea lui unuia cu o vedere opusă, ascultătorul nu ascultă deloc ca să poată învăța, ci ascultă numai ca să combată ceea ce se spune. Acum vreau să vă pun o întrebare: Poate Scriptura să se lupte cu Scriptura? Biblia contrazice Biblia? Pot să existe două învățături diferite despre un singur adevăr al Cuvântului? Nu, așa ceva nu este posibil! Dar câți din poporul lui Dumnezeu au ochii deschiși față de acel Adevăr? Nici măcar unu la sută. Din cât cunosc eu, ei nu au învățat că toată Scriptura este dată de Dumnezeu și că toată este de folos pentru învățătură, îndreptare şi călăuzire.

Deci, dacă toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, înseamnă că fiecare verset se va potrivi dacă i se dă o șansă, este adevărat?

Câți cred în adevărul alegerii lui Dumnezeu şi în respingere spre nimicire? Cei care nu cred acest lucru, îl ascultă? Nu. Ei nici nu vor să audă despre așa ceva. Dar vedeți, amândoi sunt în Cuvânt şi nimic nu va schimba aceasta. Cu toate acestea, ei nu-și iau timpul necesar ca să învețe din Adevărul acestei învățături ca să compare aceste texte cu altele pe care le cred în contradicție cu acestea şi să le pună în legătură. Ei îşi închid urechile față de Adevăr, scrâșnesc din dinți şi merg în rătăcire.

La sfârșitul acestei epoci va veni un profet, dar ei vor fi orbi pentru tot ce va spune şi va face el. Ei sunt convinși că au Adevărul, dar în orbirea lor vor pierde totul. Dumnezeu spune că ei sunt orbi și goi, iar eu cred că nu poate fi ceva mai îngrozitor decât un om orb şi gol, care nu știe aceasta. Pentru o asemenea stare există un singur răspuns: el nu este normal.

Tot astfel, acești oameni sunt adormiți: ei şi-au pierdut mințile și amnezia spirituală s-a așezat înăuntru, sau ce altă explicație se poate da? Poate însemna aceasta că biserica din timpul sfârșitului a fost părăsită de Duhul Sfânt? Poate însemna aceasta că oamenii L-au scos pe Dumnezeu afară din mințile lor în așa măsură încât să fi devenit valabil pentru ei Cuvântul din Romani 1.28?

„Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în conștiința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate ca să facă lucruri neîngăduite.” Şi normal, se pare că s-a întâmplat chiar așa. Astfel, putem vedea oameni care pretind că sunt din Dumnezeu, Îl cunosc pe Dumnezeu și au Duhul Sfânt, şi cu toate acestea sunt orbi şi goi şi nu știu aceasta. Ei sunt deja înșelați, au un duh greșit, dar aleșii nu pot fi înșelați. Cei înșelați au respins Cuvântul lui Dumnezeu, așa că au devenit orbi. Ei s-au dezbrăcat singuri, refuzând grija și ocrotirea lui Dumnezeu; ei au încercat să-şi zidească propria cale de mântuire și propriul turn Babel, prin organizație.

Ce drăgălași şi frumos îmbrăcați par în proprii lor ochi așa cum și-au înființat adunări generale, conferințe şi consfătuiri, dar Dumnezeu i-a pus deoparte şi astfel au rămas goi, pentru că organizația lor i-a condus doar în tabăra anticristului, în câmpul de neghină, drept sus la legarea şi arderea lor. Ei sunt cu adevărat vrednici de compătimire. Da, compătimiți-i, avertizați-i și îndemnați-i să se întoarcă la Dumnezeu! Cu toate acestea, ei merg pe drumul lor spre nimicire, refuzând mânioși orice încercare prin care s-ar putea face ceva pentru ei, prin care ar putea fi scoși din foc asemenea unei bucăți de lemn. Ei sunt mizerabili și nu știu aceasta. Pentru ei nu mai există nici o nădejde. În mândria lor, ei se împotrivesc Cuvântului, iar într-o zi vor fi judecați tocmai prin acest Cuvânt pe care astăzi Îl refuză. Ei vor plăti prețul acestei îngrozitoare lepădări.

Ultimul sfat pentru această epocă

Apocalipsa 3.18-19:  „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, şi haine albe ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă rușinea goliciunii tale, şi doftorie pentru ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.

Eu mustru şi pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăiește-te!”

Sfatul lui Dumnezeu este clar. El călăuzește biserica zilei din urmă spre o nădejde, aceasta fiind El Însuși. Priviți, El spune: „Veniți să cumpărați de la Mine,” ceea ce înseamnă că biserica din ultimul timp nu are nici o legătură cu Isus sau cu lucrurile duhovnicești ale Împărăției lui Dumnezeu. Tranzacțiile lor nu pot fi duhovnicești. Ei pot crede că sunt duhovnicești, dar cum pot fi? Adevărul este că lucrările din mijlocul lor nu sunt duhovnicești, așa cum a spus Pavel în Filipeni 2.13: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă după plăcerea Sa şi voința şi înfăptuirea.” Astfel, cum este cu toate aceste biserici, școli, spitale, încercări misionare, etc? Dumnezeu nu este în ele cât timp seamănă sămânța  organizației şi nu Sămânța și Duhul lui Dumnezeu.

„Cumpără de la Mine aur curățit prin foc ca să te îmbogățești.”

O, acești oameni aveau mult aur, dar nu aurul de care au nevoie. Ei posedă aur cu care cumpără viețile oamenilor, distrugându-i. Acesta este aurul care strică caracterul oamenilor, pentru că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.

Să citim acum Apocalipsa 18.1-14:

„După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui.

El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte,

pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei şi împărații pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.”

Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei şi să nu fiți loviți cu urgiile ei!

Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.

Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea şi întoarceți-i de două ori cât faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!

Pe cât s-a slăvit pe sine însăși şi s-a desfătat în risipă, pe atât dați-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: „Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi ști ce este tânguirea!”

Tocmai pentru aceea într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.

Şi împărații pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor boci.

Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!”

Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:

marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subțire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeș, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură;

nici scorțișoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruțele, nici robii, nici sufletele oamenilor.

Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine şi nu le vei mai găsi.”

Aici este vorba de bisericile organizate din ultimul timp, pentru că în versetul 4 scrie: „Ieșiți afară din ea, poporul Meu!” Răpirea nu a avut loc încă şi Mireasa nu este încă plecată în timpul când această bogată biserică falsă ajunge în această stare îngrozitoare.

Dar există şi un aur al lui Dumnezeu, așa cum putem citi în 1 Petru 1.7: „…pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere…”

„Aurul lui Dumnezeu” înseamnă „un caracter ca al lui Hristos”,produs în cuptorul încins al necazului şi al batjocurii din prigoană. Acesta este adevăratul aur. Dar ce fel de aur are biserica de astăzi? Ea are numai aurul lumesc care va pieri, şi-a adunat numai bogății lumești. Dovada binecuvântării lui Dumnezeu şi corectura în învățătură, acum este bazată pe cât de mulți oameni bogați sunt implicați în lucrare.

 „Ar trebui să veniți înainte de a fi prea târziu” zice Domnul, „ca să cumpărați aur curățit prin foc pentru ca să deveniți bogați cu adevărat.” Ați înțeles? Noi am venit în lumea aceasta goi trupește, dar nu o vom părăsi goi duhovnicește. Oh, nu! Noi vom lua ceva cu noi! Ce este acest ceva? Tot ce putem lua cu noi, nici mai mult, nici mai puțin… Deci, ar trebui să fim foarte atenți ca să luăm ceva cu noi, ceva cu care să putem sta înaintea lui Dumnezeu. Ce vom lua deci cu noi? Caracterul nostru. Da, frate, aceasta este ceea ce vom lua. Ce caracter vei lua cu tine? Vei lua un caracter ca al lui Hristos, care a fost modelat prin focul suferințelor prin multă batjocură şi durere? Sau vei lua moliciunea acestui popor laodicean fără caracter? Depinde de fiecare dintre noi, deoarece în ziua aceea fiecare om își va purta povara lui însuși.

Am spus că orașul Laodicea a fost un oraș bogat, în el bătându-se monede de aur cu inscripții pe ambele părți.  Monedele de aur au caracterizat epoca, arătând că acolo este un comerț înfloritor. Astăzi, această monedă cu două fețe este cu noi. Noi ne cumpărăm afară şi ne cumpărăm înăuntru. În biserică se încearcă să se facă la fel: ei își plătesc păcatele cu ajutorul ei și își cumpără mântuirea. Vedeți, așa spun oamenii, dar Dumnezeu nu spune aceasta.

Biserica posedă o bogăție fabuloasă, fiind capabilă în orice clipă să preia conducerea întregului sistem mondial al comerțului. Acest lucru a fost de altfel afirmat oficial de unul din conducătorii Consiliului Mondial Bisericesc. El a spus că în viitorul previzibil, biserica ar trebui, ar putea și va face acest lucru. Dar turnul lor de aur din Babel va cădea. Numai aurul încercat prin foc va rămâne. Biserica a făcut aceasta în mod constant de-a lungul epocilor; ea a părăsit Cuvântul înființând dogme şi crezuri proprii. Ea s-a organizat şi s-a unit cu lumea, iar acum este goală şi Dumnezeu o judecă pentru desfrâul ei. Ei au o singură cale de scăpare: să se supună Domnului și să se întoarcă la Cuvântul Lui!

Apocalipsa 18.4: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei!”

2 Corinteni 6.14-17:

„Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși, căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?

Ce înțelegere poate fi între Hristos şi Belial, sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?”

Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii, căci noi suntem Templul lui Dumnezeu cel viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”.

De aceea: Ieșiți din mijlocul lor, poporul Meu, şi despărțiți-vă de ei, zice Domnul, nu vă atingeți de ce este necurat şi vă voi primi! Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veți fi fii şi fiice, zice Domnul, Cel Atotputernic.”

Există un preț de plătit pentru acele haine, iar acela este prețul separării. De aceea Domnul ne cere să ne despărțim de lume şi de Babilon şi să-L urmăm pe El.

„…şi doftorie pentru ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.”

El nu spune că voi trebuie să cumpărați această alifie pentru ochi. Oh nu! Pe Duhul Sfânt nu există o etichetă de preț.

În Galateni 3.2 citim: „…prin faptele Legii ați primit voi Duhul ori prin auzirea credinței?” Fără botezul Duhului Sfânt ochii voștri nu pot fi deschiși niciodată pentru o descoperire spirituală adevărată a Cuvântului. Un om care nu are Duhul, este orb față de Dumnezeu şi Adevărul Lui.

Când mă gândesc la această alifie care trebuie să deschidă ochii oamenilor, îmi amintesc de ceea ce se întâmpla în copilărie când eram încă în casa părintească, în Kentucky. Eu şi fratele meu dormeam pe o saltea de paie în pod, iar crăpăturile din pereții casei făceau ca vântul să sufle înăuntru, așa că uneori, în timpul iernii, când mă trezeam dimineața, eram cu ochii roșii şi umflați de nu-i puteam deschide. Atunci o strigam pe mama, iar ea venea sus şi ne ungea ochii cu ceva grăsime fierbinte şi ne freca până când se înmuia mucoasa aceea adunată la ochi. Atunci puteam vedea din nou.

Voi știți că în această generație peste biserică au trecut destul de mulți curenți îngrozitor de reci, și mă tem că ochii lor sunt închiși, făcând ca biserica să fie oarbă pentru ceea ce are Dumnezeu pentru ea. Ea are nevoie să fie unsă cu ceva ulei fierbinte al Duhului lui Dumnezeu ca să-i deschidă ochii.

Dacă nu primește Duhul lui Dumnezeu ea va merge înainte și va înlocui puterea lui Dumnezeu cu programe şi Cuvântul cu crezuri. Biserica își numără membrii şi numește aceasta succes, în loc să se uite după roade. Doctorii în teologie au închis ușa pentru credință şi le-a interzis tuturor să intre pe ea. Nici ei nu intră şi nici pe alții nu-i lasă s-o facă. Teologia lor provine dintr-o carte de psihologie făcută de ei, iar filozofia lor a fost scrisă de un necredincios. Ei au cărți pentru toate şi pentru psihologie, dar ceea ce este necesar pentru noi este Biblia, pentru că Ea este scrisă de Dumnezeu şi conține „Psihologia” lui Dumnezeu, neavând nevoie de explicațiile unui doctor în teologie. Primește-L pe Duhul Sfânt şi El va explica totul, deoarece El a scris Biblia şi știe ce conține Ea şi ce înseamnă fiecare cuvânt din Ea.

Să citim 1 Corinteni 2.9-16.

„Dar, după cum este scris, lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.

Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu.

În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului afară de duhul omului care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.

Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești.

Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu căci pentru el sunt o nebunie; şi nu le poate înțelege pentru că trebuie judecate duhovnicește.

Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuși nu poate fi judecat de nimeni.

Căci cine a cunoscut gândul Domnului ca să-I poată da învățătură? Noi însă avem gândul lui Hristos.”

Acum, dacă Duhul ne descrie epoca bisericii Laodicea în felul acesta, toate aceste lucruri adeverindu-se ca fiind adevărate, trebuie să fie cineva care să se vină în scenă, ca Ioan Botezătorul, şi să spună pe față acest adevăr mai mult ca niciodată înainte, şi aceasta chiar acum, sub ochii noștri. Da, va veni un alt Ioan Botezătorul. El se va scula la fel ca primul, va lucra la fel ca primul premergător care a pregătit calea înaintea primei veniri a Domnului. Noi știm că așa se va întâmpla pentru că acest lucru reiese şi din versetul 19: „Eu mustru şi pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăiește-te!” Este același mesaj pe care l-a avut Ioan Botezătorul, mesaj cu care i-a chemat pe saduchei, pe farisei şi pe întregul popor la Domnul. „Pocăiți-vă” adică „Schimbați-vă gândurile şi întoarceți-vă!”

Aceasta înseamnă că nici astăzi nu există o altă cale decât aceasta: pocăința. Pocăiți-vă! Schimbați-vă gândurile! Întoarceți-vă! Pocăiți-vă, de ce vreți să muriți?

Să privim acum prima parte a versetului: „…pe  care-i iubesc.” În limba greacă, accentul este pus pe pronumele personal „Eu”. Aici Domnul nu spune ceea ce cred foarte mulți. Nu, El nu spune: „Toți cei ce Mă iubesc” ci Cuvântul se referă la cei care sunt iubiți de Domnul Dumnezeu. Aici Cuvântul face referire la dragostea Lui, nu la dragostea noastră. Vedem deci că totul vine de la Domnul şi ne este dat cu scopul de a fi proslăvit Numele şi Planul Său. Pentru aceasta mai avem o dovadă despre suveranitatea lui Dumnezeu, în Romani 9.13:  „…pe Iacov l-am iubit”. Reiese de aici că El i-ar fi iubit numai pe cei mulți, iar acum se află într-o stare de indiferență așteptând dragostea celor ce nu s-au apropiat încă de El? Nu, în nici un caz, pentru că El spune tot în Romani 9.13: „…pe Esau l-am urât”.

În versetul 11, Duhul strigă într-o formă clară: „Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu prin care se făcea o alegere, nu prin fapte ci prin Cel ce cheamă.” Această dragoste este o dragoste prin alegere, este dragostea Lui pentru aleșii Săi. Dragostea Lui nu este în legătură cu dragostea omenească sau cu meritele omenești, deoarece scrie clar: „ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu”. Dragostea Lui este deci în contradicție cu lucrarea sau dragostea noastră pentru că El a spus înainte de nașterea celor doi gemeni: „Pe Iacov l-am iubit iar pe Esau L-am urât.”

Acum El spune copiilor Săi: „Eu mustru şi pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc.”

„A mustra” înseamnă „a corecta” nu „a chinui”. Aici este vorba despre reașezarea ordinii, de a face ordine între cei ce s-au dăruit lui Dumnezeu. Acest lucru îl găsim în Evrei 12.5-11:

„Şi ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când ești mustrat de El!

Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.”

Suferiți pedeapsa! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl?

Dar dacă sunteți scutiți de pedeapsă de care toți au parte, sunteți niște feciori din curvie şi nu fii.

Şi apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim?

Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui.

Este adevărat că orice pedeapsă deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.”

Aici este descrisă dragostea lui Dumnezeu pentru copiii Săi. El dorea să aibă propria Lui Familie, dorea să aibă fii care să fie la fel ca El. Toată omenirea stă în fața Lui ca un bulgăre de noroi, iar Domnul face din aceeași bucată de lut şi vase de cinste şi vase de ocară, alegerea aparținându-I numai Lui. Acești aleși, născuți din Duhul Lui, vor fi antrenați să se conformeze chipului Său. Ei îi mustră cu toată îndelunga răbdare, bunătate și milă, și îi curăță cu mâinile însemnate de cuie. Uneori, Olarul este nevoit să strice vasul şi să-l facă din nou cum dorește El, dar aceasta este dragoste; aceasta este dragostea Lui, deoarece nu există altă cale pentru dragostea Lui, decât aceasta.

Oh, turmă mică, nu te teme! Această epocă se încheie repede. Acum este timpul când neghina va fi legată împreună, și asemenea unei funii împletite în trei care nu poate fi ruptă ușor, ei vor avea o putere triplă: putere politică, fizică şi (Satanică) religioasă, şi vor încerca să distrugă Mireasa lui Hristos. Ea va suferi, dar va trece prin totul cu răbdare. Nu vă temeți de lucrurile care vor veni peste pământul acesta, pentru că „Acela care i-a iubit pe ai Lui, îi iubește până la sfârșit.”

„Fii plin de râvnă dar şi pocăiește-te!”

Da, această biserică falsă are râvnă. Să nu greșiți cu privire la aceasta. Râvna ei este la fel ca cea a iudeilor. Isus a spus: „Râvna casei Tale, Mă mănâncă pe Mine.” (Ioan 2.17), dar aceștia posedă o râvnă greșită, râvnind pentru dragostea lor proprie, pentru propria lor casă, pentru dogmele şi organizațiile lor, pentru propria lor neprihănire. Ei au pus Cuvântul deoparte, înlocuindu-L cu propriile lor idei; au înlocuit călăuzirea Duhului Sfânt cu o conducere omenească; ei au pus Viața veșnică deoparte și trăiesc o viață în conformitate cu părerea bisericii lor, dar Dumnezeu cere o altă râvnă. El cere o râvnă care să strige: „Eu sunt greșit!” Cine va recunoaște că este greșit? Pe ce se bazează toate denominațiunile? Că ei sunt originali și că au dreptate.

Adevărul este că nu toate învățăturile pot să fie adevărate. De fapt niciuna nu are dreptate. Ei sunt morminte văruite, pline de oase de oameni morți. Ei nu au viață, nu sunt legitimați de Dumnezeu, deoarece El nu se descoperă niciodată într-o organizație. Cu toate acestea, ei cred că dacă spun că sunt adevărați, au dreptate, dar a spune ceva nu înseamnă că şi este așa. Ei au nevoie de adeverire, de „Așa vorbește Domnul!” de la Dumnezeu, dar nu-L au.

Vreau să vă mai spun ceva. Eu nu cred că Dumnezeu cheamă numai biserica falsă să se pocăiască, ci şi pe cei aleșii. Și ei trebuie să se pocăiască pentru că mulți dintre copiii lui Dumnezeu zac încă prin aceste biserici false. Ei sunt cei despre care scrie în Efeseni 5.14:

„De aceea: „Deșteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morți şi Hristos te va lumina!” A dormi nu înseamnă a fi mort. Cuvântul spune că ei dorm printre cei morți, că ei se află încă în aceste organizații moarte. Ei călătoresc încă cu aceștia, dar Dumnezeu strigă: „Treziți-vă şi pocăiți-vă! Întoarceți-vă din nebunia voastră!”

Ei dau din influența lor, din timpul lor, din banii lor, într-un cuvânt, ei își dau întreaga viață acestor organizații anticreștine, crezând că totul este în ordine. Ei trebuie să se pocăiască. Ei au nevoie de o schimbare a minții și să pornească spre Adevăr, deoarece aceasta este epoca ce are cea mai mare nevoie să se pocăiască. Dar se va pocăi? Va aduce ea Cuvântul înapoi? Îl va întrona ea pe Duhul Sfânt în viața oamenilor? Îl va descoperi ea pe Isus ca singurul Salvator? Eu spun că nu, deoarece versetul următor ne va descoperi acest adevăr șocant cu privire la sfârșitul acestei epoci.

Hristos în afara bisericii

Apocalipsa 3.20-21: „Iată, Eu stau la ușă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.

Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie după cum şi Eu am biruit şi am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.

Cine are urechi, să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Este o mare confuzie cu privire la acest verset deoarece foarte mulți lucrători îl folosesc în evanghelismul personal, de parcă Isus stă la ușa inimii fiecărui păcătos bătând să fie primit. Ei spun că dacă păcătosul își deschide inima, Domnul intră la el. Dar versetul acesta nu se referă, nu se adresează păcătoșilor individual, ci este un mesaj, o somație pentru biserică, la fel ca mesajele din celelalte epoci.

În versetul 22 scrie: „Cine are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul.” Deci, acesta este mesajul către biserica din ultima epocă. Aceasta este starea bisericii Laodicea așa cum se apropie sfârșitul ei. Acesta nu este un mesaj personal pentru o persoană, ci pentru biserică. Aici Duhul ne spune unde se află Domnul. Hristos a părăsit biserica, acesta fiind un rezultat logic al faptului că oamenii au înlocuit Cuvântul cu dogmele şi doctrinele lor proprii. Ei au înlăturat Duhul Sfânt din biserică, iar în locul Lui au așezat papi, episcopi, președinți, sfetnici, etc. Ei L-au scos pe Mântuitorul afară prin programe, prin aderare la biserică sau prin conformarea la un sistem bisericesc. Ce se putea face mai mult împotriva Lui? Aceasta este lepădarea! Aceasta este căderea! Aceasta este ușa deschisă pentru anticrist, căci dacă Unul a venit în Numele Tatălui Său (Isus) şi nu a fost primit, ci respins, va veni un altul în numele lui însuși, şi acesta va fi primit așa cum puteți citi în Ioan 5.43. Acesta este omul păcatului, fiul pierzării care va prelua totul.

Matei 24 menționează semne în ceruri care se vor arăta înainte de venirea lui Isus. Mă întreb dacă ați observat un astfel de semn recent împlinit ca să înfățișeze tocmai adevărul despre care am discutat. Acest adevăr este că Isus a fost împins în continuu la o parte, până în ultima epocă când El este împins în afara bisericii.

Amintiți-vă că în prima epocă, biserica cunoștea aproape tot adevărul. Dar acolo s-a ridicat un grup mic care a început să susțină o mică eroare numită faptele Nicolaiților. Aceasta înseamnă că cercul nu era numai lumină. În epoca următoare a pătruns înăuntru şi mai mult întuneric, iar cercul luminos s-a micșorat, întunericul întinzându-se tot mai mult în cerc. În epoca a treia întunericul a devenit şi mai profund pentru ca în epoca a patra, numită şi epoca întunecoasă, lumina să dispară aproape complet.

Gândiți-vă că biserica reflectă Lumina lui Hristos. El este Soarele, iar biserica este Luna. Astfel, acest glob de lumină este luna. Luna plină din prima epocă a tot scăzut până când în epoca a patra a dispărut aproape complet, fiind invadată de întuneric. Dar în epoca a cincea, Lumina a început să crească din nou, iar în a șasea s-a făcut încă un pas înainte. La începutul epocii a șaptea această lumină era încă în creștere, dar deodată s-a oprit şi a dispărut aproape complet, în locul Luminii venind întunericul lepădării de credință, urmând ca la sfârșitul acestei epoci Lumina să dispară complet pentru că întunericul cuprinde totul, Hristos fiind scos afară din biserică.

Aici avem semnul la cer: ultima eclipsă de lună a fost o eclipsă totală. Ea a ajuns la o întunecime totală în șapte trepte. Întunericul a venit în treapta a șaptea când Papa Paul al șaselea a mers de la Roma la Ierusalim. El a fost primul Papă care a mers la Ierusalim, el a fost primul Papă care a vizitat  vreodată Ierusalimul şi a fost numit Paul al șaselea. Noi știm că primul mesager pentru neamuri a fost Pavel, iar acest om s-a numit după numele lui. Observați însă că el este al șaselea, numărul „șase” fiind numărul omului. Faptul că luna s-a întunecat complet când el a mers la Ierusalim este mai mult decât o întâmplare, arătând că întunericul complet a pătruns în biserică. Așa este. Acesta este sfârșitul, iar generația aceasta nu va trece înainte de a se împlini totul.

„Vino în curând, Doamne Isuse!”

Acum putem vedea de ce există două vițe: una adevărată şi una falsă. Putem vedea de ce a avut Avraam doi fii: unul după trup şi unul prin făgăduință. Acum putem vedea de ce din aceiași părinți s-au născut doi băieți gemeni, unul  a iubit și a cunoscut lucrurile lui Dumnezeu, iar celălalt cunoștea mult despre Adevăr, dar deoarece ei nu erau din același Duh, cel rău l-a prigonit pe copilul ales de Dumnezeu. Dumnezeu nu respinge pe cineva de dragul respingerii, El a respins de dragul celui ales. Alesul nu îl pot prigoni pe ales; alesul nu poate să-l vatăme pe ales. Dar cei lepădați îi prigonesc și îi nimicesc pe cei aleși.

Oh, acești lepădați sunt religioși! Ei sunt deștepți şi vin de pe linia lui Cain, sămânța șarpelui. Ei își construiesc Babelul lor, orașele lor, împărățiile lor şi Îl cheamă tot timpul pe Dumnezeu. Dar ei urăsc sămânța adevărată şi vor face tot ce le stă în putință (chiar în Numele Domnului) să îi distrugă pe aleșii lui Dumnezeu. Dar ei sunt necesari. „Ce este pleava pentru grâu?” Totuși, nu există grâu fără pleavă. Dar ştiţi ce se va întâmpla cu pleava? Va fi arsă în foc. Unde va fi dus grâul? În grânar Lui; va fi acolo unde este El.

Oh, aleși ai lui Dumnezeu, aveți grijă! Citiți aceste rânduri cu atenție! Lucrați-vă mântuirea cu frică şi cutremur. Rezemați-vă de Dumnezeu şi fiți tari în puterea Lui! Vrăjmașul vostru, diavolul,  umblă în jur şi răcnește ca un leu, căutând pe cine să înghită. Vegheați în rugăciune şi fiți statornici! Acesta este timpul sfârșitului, când ambele vițe ajung la coacere, dar înainte ca grâul să se coacă complet, trebuie legată neghina pentru foc. Vedeți, neghinele aderă la Consiliul Mondial al Bisericilor. Aceasta este legarea.

Curând va veni ducerea grâului în grânar. Acum sunt încă în lucrare ambele duhuri, în cele două vițe. Ieșiți din mijlocul neghinelor! Începeți să biruiți ca să puteți fi considerați vrednici de laudă pentru Domnul vostru, vrednici să domniți şi să stăpâniți cu El.

Tronul biruitorilor

Apocalipsa 3.21: „Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”

Aici se pune întrebarea: Ce să biruim? Este o întrebare logică deși nu acesta este gândul acestui verset pentru că nu contează ce vom birui, ci cum vom birui. Aceasta este esențial. Ce contează ce să învingem cât timp nu știm cum s-o facem?

Dacă vom arunca o scurtă privire în Biblie ca să cuprindem biruința Domnului Isus, vom avea adevărul asupra acestei probleme. În Matei 4, unde se descrie felul cum a fost ispitit Isus de diavolul, scrie că El l-a biruit pe Satan în toate aceste încercări personale, prin Cuvânt și numai prin Cuvânt. În fiecare din cele trei încercări majore care au corespuns exact cu ispita din grădina Eden, pofta cărnii, pofta ochilor şi mândria vieții, Isus a biruit prin Cuvânt.

Eva a căzut la ispita personală a Satanei prin faptul că nu a folosit Cuvântul.  Adam a căzut tot prin neascultarea de Cuvânt, dar Isus a biruit prin Cuvânt. Lăsați-mă să vă spun că aceasta este singura cale de a fi biruitor. Este singura posibilitate de a ști dacă sunteți biruitori, pentru că Cuvântul nu poate da greș.

Observați din nou cum a biruit Isus sistemul religios din timpul Lui. Când a fost încercat de nenumărate ori de teologii timpului, El a aplicat constant Cuvântul. El a spus întotdeauna numai ceea ce-I arăta Tatăl, iar lumea din timpul Său a fost dezorientată de înțelepciunea Lui pentru că era înțelepciunea lui Dumnezeu. În viața de zi cu zi, adică în viața personală, El a biruit prin supunerea față de Cuvântul lui Dumnezeu.

În Evrei 5.7-9 citim:

„El este Acela care în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.

Şi după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut pentru noi toți cei ce-L ascultăm urzitorul unei mântuiri veșnice.”

Cui i-a fost El ascultător? Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea niciun om nu va sta pe tronul Domnului Isus Hristos decât dacă a trăit acel Cuvânt. Rugăciunile, posturile, pocăința sau orice veți aduce înaintea lui Dumnezeu, nu vă vor câștiga privilegiul de a sta pe tron. Acesta va fi numai pentru Mireasa Cuvânt. Așa cum tronul împăratului este împărțit cu împărăteasa lui, deoarece ea este unită cu el, tot așa, numai cei care sunt din acel Cuvânt așa cum El este din acel Cuvânt, vor împărți acel tron cu El.

Amintiți-vă că mai sus am spus că Adam şi Eva au căzut tocmai pentru că au părăsit Cuvântul. Așa a căzut şi biserica epocii Efes, pentru că a părăsit Cuvântul. Acest lucru s-a repetat în fiecare epocă a bisericii, iar acum ne aflăm într-un sistem bisericesc lumesc care respinge Cuvântul total. Această epocă laodiceană se încheie cu o lepădare totală a Cuvântului, iar Domnul a plecat din mijlocul ei. El stă afară şi-i cheamă pe ai Săi ca să-L urmeze în ascultare de Cuvânt.

După o demonstrație scurtă şi puternică a Duhului Sfânt, acest grup mic hăituit şi prigonit se va duce să fie cu Isus în veci.

Sfârșitul epocii bisericii dintre neamuri

Epoca Laodicea este ultima dintre cele șapte epoci ale bisericii. Tot ce a început în Efes ajunge la coacere și recoltare în epoca Laodicea. Cele două vițe vor rodi ultimele lor roade.

Cele două duhuri își vor termina manifestarea, apoi totul va ajunge la încheiere. Semănatul, udatul, creșterea sunt încheiate. Vara s-a sfârșit și secera este gata de recoltare.

În versetele 15-18, am văzut tabloul care ne arată felul în care duhul fals, vița falsă coruptă şi religioșii bisericii false vor ajunge la sfârșit.

„Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. 

Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,

te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă rușinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.”

Nicio altă epocă nu a fost atât de aspru criticată ca această epocă religioasă mândră și arogantă. Totuși, în versetul 21, citim: „Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi eu am biruit şi am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Aici găsim vița adevărată, Duhul adevărat. Biserica adevărată va fi înălțată chiar pe tronul lui Dumnezeu, având cea mai mare făgăduință care a fost dată vreodată unui grup umil şi statornic spiritual. Acum se împlinesc din nou şi cuvintele spuse de Ioan Botezătorul în care se vede poziția lui Isus față de biserica adevărată şi față de cea falsă:

„Cât despre mine,  eu vă botez cu apă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine şi eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

Acela își are lopata în mână, îşi va curăța cu desăvârșire aria şi își va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” (Matei 3.11-12).

Hristos își adună roadele de pe pământ ducându-și grâul în magaziile  Sale, venind după ei și primindu-i totdeauna la El. Apoi El se întoarce să-i nimicească pe păcătoși cu focul care nu se stinge. Taina despre grâu şi neghină din Matei 13.24-30 este de asemenea împlinită:

 „Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui.

Dar pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghina între grâu şi a plecat.

Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.

Robii stăpânului au venit şi au zis: „Doamne, n-ai semănat Tu sămânță bună în țarina Ta? De unde are dar neghină?”

El le-a spus: „Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei dar să mergem şi s-o smulgem?”

„Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva smulgând neghina să smulgeți şi grâul împreună cu ea.

Lăsați-le să crească împreună amândouă până la seceriș şi la vremea secerișului voi spune secerătorilor: „Smulgeți întâi neghina şi legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul Meu!”

Grâul şi neghina care din prima epocă până acum au crescut una lângă alta, sunt recoltate. Tot ceea ce au hotărât să realizeze cei de la Niceea, a venit la împlinire. Având în spatele ei puterea politică, biserica falsă se înghesuie la putere pentru a-i stârpi definitiv de pe fața pământului pe adevărații credincioși. Dar tocmai când ea este gata să realizeze complotul ei laș, grâul este adunat în grânar. Da, grâul şi neghina nu vor mai crește împreună. Neghina nu va mai primi binecuvântarea lui Dumnezeu din cauza prezenței grâului, pentru că grâul va fi dus şi mânia lui Dumnezeu va fi turnată afară în Pecetea a șasea care va sfârși prin distrugerea totală a celor păcătoși.

Mai sus am spus că în această epocă, vița falsă a ajuns la coacere. Rodul ei se va maturiza şi se va coace. Aceasta este corect.

Această biserică plină de duhuri rele şi fărădelege, va crește ca un pom în care își fac cuibul tot felul de păsări necurate. Capul lor va fi antihristul, taina fărădelegii. Acesta este adevărul. Şi dacă este adevărat că biserica falsă ajunge în această stare, înseamnă că şi Biserica Mireasă se va maturiza şi coacerea ei va fi o identificare cu Domnul ei prin mijloacele Cuvântului. Capul ei, care va veni la ea, este Taina Evlaviei, care într-adevăr este Hristos.

Aşa cum biserica falsă cu toată puterea perfidă şi diabolică formată din forță politică, forță fizică şi demoni ai întunericului, vin împotriva acestei vițe adevărate, vița adevărata, cu plinătatea Duhului şi Cuvântului, va face tocmai aceleași fapte de putere pe care le-a făcut Isus. În timpul acesta, Ea se apropie de Piatra de încheiere, prin Cuvânt. Isus va veni pentru ca Mireasa şi Mirele să poată fi pentru totdeauna uniți ca Unul. Manifestările vizibile despre care v-am spus, sunt deja văzute peste tot în jurul nostru. Mișcarea ecumenică a neghinelor este un fapt. De asemenea, este un fapt că profetul pentru ultima epocă trebuie să aducă un mesaj de la Dumnezeu care va premerge a doua venire a Domnului, deoarece, prin Mesajul lui vor fi întoarse inimile copiilor înapoi la părinții Cincizecimii şi cu restaurarea Cuvântului va veni restaurarea puterii.

Ce timpuri cruciale sunt acestea în care noi trăim! Cât de atenți trebuie să fim ca să rămânem devotați acestui Cuvânt şi să nu luăm din El sau să adăugăm la El, pentru că cel care vorbește unde Dumnezeu nu a vorbit, Îl face un mincinos. Ce vreau să spun? La începutul acestui secol, foamea după Dumnezeu a crescut foarte mult, transformându-se într-o strigare după Duhul lui Dumnezeu (acest lucru a început de fapt încă din Filadelfia). Dumnezeu a răspuns la aceste cereri dând descoperiri, vorbiri în limbi, profeții, dar imediat un grup, contrar Cuvântului, au scos doctrina că limbile sunt dovada botezului cu Duhul Sfânt. În realitate, limbile sunt departe de a fi o asemenea dovadă. Falsitatea doctrinei poate să fie văzută nu numai printr-o lipsă de Scriptură ca să o susțină, dar cei care au subscris la doctrină s-au organizat imediat pe baza doctrinei, dovedind că nu erau în Adevăr, așa cum voiau ca oamenii să creadă.

Totul părea foarte duhovnicesc, ca şi cum s-ar fi întors Rusaliile, dar dovada că nu este așa, constă în faptul că s-au organizat, organizația însemnând moarte şi nicidecum viață. Această învățătură seamănă foarte mult cu adevărul, de aceea foarte mulți oameni au fost amăgiți.

Şi acum se ridică întrebarea: Dacă această organizație nu este originalul, ce este ea? Aceasta era coaja, pleava care în formă de teacă, verde și moale, semăna foarte bine cu realitatea. Oricine poate să iasă pe câmp pentru a verifica acest adevăr, faptul că spicele verzi nu sunt boabele de grâu. Ele seamănă perfect cu boabele de grâu care urmează să vină. Totuși este numai coaja, (pentru că sămânța de grâu nu s-a format încă). Astfel, aceasta era doar coaja moale care a arătat ca grâul adevărat care urma să vină. Sămânța de grâu originală de la Cincizecime urma să vină înapoi în ultima epocă. Ea a fost îngropată la Niceea. Aceasta a trimis sus un vlăstar la Sardes. Acesta a crescut un spic la Filadelfia şi urma să se maturizeze la Laodicea. Dar el nu putea fi înapoi la original până când Cuvântul era restaurat. Profetul nu a venit încă pe scenă. Dar acum, conform timpului în care suntem, în epoca Laodicea, „Mesagerul- Profet” din Apocalipsa 10.7, trebuie să fie deja pe pământ. Încă odată, „Așa vorbește Domnul” trebuie să fie aici, gata să fie manifestat cu adeverire infailibilă. Astfel, adevărata Sămânță se maturizează deja şi urmează recoltarea.

Timpul recoltei. Da, timpul recoltei. Aceste două vițe au crescut foarte mult timp împreună, dar acum vor fi despărțite. Roadele acestor două vițe care întotdeauna au fost diferite, vor ajunge în locuri diferite. Acum este timpul pentru a asculta  ultima chemare. Această chemare va fi auzită însă numai de Mireasa-grâu, care este bobul de grâu.

„Ieșiți afară, poporul Meu, ca să nu aveți parte de păcatele ei, ca să nu aveți parte de plăgile şi blestemul ei!” Acestea vor fi necazul cel mare şi plăgile din Pecetea a șasea şi din Matei 24.

Ultima avertizare a Duhului

Apocalipsa 3.22: „Cine are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul.”

Aceasta este ultima avertizare. Nu mai urmează niciuna. Sala tronului a fost așezată, cele douăsprezece temelii sunt gata, străzile de aur sunt pavate, porțile de mărgăritar gigantice ale cerului sunt deschise. Cetatea stă ca o piramidă frumoasă și glorioasă. Ființele cerești care au pregătit-o, privesc fără răsuflare, pentru că ea strălucește într-o slavă supranaturală. Fiecare parte a orașului vorbește despre istoria harului şi a iubirii lui Hristos. Este un oraș deosebit, pregătit pentru un popor deosebit. Acest oraș își așteaptă acum locuitorii care în curând îi vor asalta străzile, plini de bucurie. Da, aceasta este ultima chemare. Duhul nu va mai vorbi în nicio altă epocă pentru că nu va mai exista alta. Epocile s-au terminat.

Noi Îi mulțumim însă lui Dumnezeu pentru că această epocă nu s-a terminat încă. El încă strigă, iar strigătul Lui nu este numai în urechile spirituale ale oamenilor, prin Duhul Lui, ci încă odată pe pământ este un profet. Dumnezeu descoperă încă o dată Cuvântul, Adevărul, așa cum a făcut-o şi cu Pavel, pentru că în zilele epocii Laodicea, când îngerul al șaptelea va suna Mesajul lui Dumnezeu, va descoperi tainele lui Dumnezeu așa cum i le-a descoperit lui Pavel. El va vorbi Cuvântul, iar cei care îl vor primi pe acest profet, vor primi răsplata unui profet. Toți cei care îl ascultă vor fi binecuvântați și devin parte a Miresei din acest timp, așa cum putem citi în Apocalipsa 22.17: „Şi Duhul şi mireasa zic: „Vino!”

Bobul de grâu (Mireasa), care a căzut în pământ la Niceea, a răsărit din nou devenind bobul, Cuvântul original. Laudă lui Dumnezeu! Da, ascultați-l pe profetul legitimat de Dumnezeu, care apare în această ultimă epocă. Mireasa va vorbi ceea ce spune El din partea lui Dumnezeu. Duhul, profetul şi Mireasa spun același lucru, iar ceea ce spun ei este scris deja în Cuvânt. Ei spun acum: „Ieșiți afară din mijlocul lor! Separați-vă!” Strigătul a fost făcut şi continuă. Cât timp va striga acest glas? Noi nu știm aceasta, dar putem spune că nu va mai dura multă vreme pentru că aceasta este ultima epocă a bisericii.

„Cine are urechi, să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Duhul a vorbit. Soarele apune spre veșnicie. Atunci totul se va termina, atunci va fi prea târziu pentru a mai veni la Domnul. Dacă prin această prezentare, Dumnezeu a vorbit prin Duhul Său inimii tale, ești tu pregătit să te întorci la El prin pocăință, predându-I viața ta? El vrea să-ţi dea viața veșnică prin Duhul Său. Amin.

-Amin-