CARE ESTE ATRACȚIA DE PE MUNTE?

Să ne plecăm capetele.

Dumnezeule şi Tatăl nostru, aceasta este rugăciunea noastră sinceră, din seara aceasta, văzând tot ce ai făcut pentru poporul Tău în timpul acesta. Ajută-ne să credem că este Adevărul, Cuvântul scris făcut trup pentru noi. Descopere-ne aceste lucruri.

Doamne, în seara aceasta dorim să-Ţi mulţumim pentru Lumina pe care ai trimis-o dimineaţă asupra Scripturii şi Te rugăm ca atunci când vom chema rândul de rugăciune, să dovedeşti că Cuvântul Tău este Adevărul.

Ne rugăm pentru comunităţile şi adunările din ţară, care s-au adunat în jurul microfoanelor să audă Mesajul, de la Coasta de Vest, în Munţii Arizonei, din câmpiile Texasului, până la Coasta de Est, oriunde ar fi adunaţi în ţară.

Doamne, poate este o diferenţă de timp de câteva ore, dar în seara aceasta suntem adunaţi în unitate, ca credincioşi care aşteaptă venirea lui Mesia. Tată, Te rugăm să-L trimiţi curând pentru Biserica Ta. Te rugăm aceasta în Numele Domnului Isus. Amin.

Vă puteţi aşeza.

Vă salut pe toţi cei aflaţi în seara aceasta aici. Îmi pare rău că trebuie să stăm atât de înghesuiţi; sala este plină până la refuz aşa că abia mai putem respira. Sunt atât de mulţi oameni că nici ventilaţia nu mai ajută. Dacă sala ar fi ocupată normal, instalaţia v-ar aduce la îngheţ, dar aşa nu face faţă deşi funcţionează la maxim.

Îi salutăm pe toţi fraţii în Hristos, pe toţi aceia care ne ascultă de la Coasta de Est până la cea de Vest. Îi salutăm şi pe fraţii Sorders din San Jose. La fel pe cei din Munţii Prescot, Arizona, pe fratele Mercier şi gruparea sa care aşteaptă venirea Domnului acolo sus. Îi salutăm şi pe cei adunaţi în Tucson şi Houston, Texas, care aşteaptă tot venirea Domnului, pe cei de pe Coasta de Est, New York şi Connecticut. Noi nu avem loc suficient pentru toţi, de aceea trebuie să le trimitem Cuvântul prin telefon. Salutul nostru se îndreaptă şi spre fratele Junior Jackson şi gruparea sa din Clarksville, spre fratele Ruddell şi gruparea sa, care aşteaptă venirea Domnului. Şi noi, cei care ne-am adunat aici în casa de adunare, tabernacolul, suntem în aşteptarea venirii Domnului.

Poate mulţi dintre voi nu au luat parte la serviciul de dimineaţă, dar sunt convins că toţi vor primi această înregistrare. De altfel, cred că acesta a fost cel mai direct Mesaj adus Bisericii după predica: „Domnilor, este acesta timpul sfârşitului?” Am simţit prezenţa Duhului Sfânt şi am fost călăuzit să predic aceste lucruri, deşi m-am cam lungit. Eu cred că Domnul ne-a arătat prin Cuvântul Său, în ce ceas trăim, asigurându-se că înţelegem aceste lucruri misterioase care se petrec. Voi ştiţi că Biblia spune: „Înţelepţii vor înţelege…”

Popoarele şi oamenii devin tot mai „slabi şi înţelepţi”. Gândiţi-vă că media de viaţă a americanilor este de aproximativ douăzeci de ani. Mai slabi, dar deştepţi.

În trecut nu aveam avioane şi nici bombe atomice, dar oamenii trăiau mai mult. Noi devenim tot mai slabi, dar mai înţelepţi. Şi propria noastră înţelepciune ne va distruge. Ne ucidem singuri. Nu Dumnezeu ne distruge, ci propria noastră înţelepciune. Întotdeauna a fost aşa, iar acum este la fel.

Dacă va fi cu voia Domnului, duminica viitoare vom fi din nou aici. Nu ştiu despre ce voi vorbi, dar mă încred în Domnul. Dacă va îngădui să trăim până atunci şi dacă va fi voia Lui, duminică dimineaţa am intenţia să aduc un mesaj, iar duminică seara ne vom ruga pentru cei bolnavi. Apoi trebuie să plec în Arizona să-mi duc familia acasă pentru că copiii vor începe şcoala. Vă vom anunţa când vor avea loc adunările viitoare: ora şi locul unde vor avea loc.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.

În seara aceasta am început cu o întârziere de cincisprezece minute. În Jeffersonville este opt fără un sfert, pe Coasta de Est este nouă fără un sfert, iar pe Coasta de Vest este cinci fără un sfert. Aici apune soarele.

Aş vrea să vă vorbesc pe scurt şi să încerc să primesc ungerea Duhului Sfânt. Pe urmă voi chema rândul de rugăciune.

Aş dori ca ascultătorii de aici, sau din alte părţi, să găsească un om sau un frate cu darul vindecării, iar de îndată ce vom începe să ne rugăm pentru bolnavi, să meargă să-şi pună mâinile peste cei din adunarea voastră.

Ţineţi minte că Dumnezeu este omniprezent; El este pretutindeni. Oriunde v-aţi afla: în Taxas, California, Arizona sau oriunde aţi fi, în momentul când începem rugăciunea pentru bolnavi, puneţi-vă mâinile peste bolnavi şi sunt sigur că Dumnezeu va asculta rugăciunile şi va răspunde.

În ultima duminică seara, în timp ce eram sub ungerea Duhului Sfânt s-a întâmplat ceva deosebit.

De când am fost data trecută aici, luni de-a rândul nu am mai avut un rând cu darul deosebirii. Tu pleci pe baza unei făgăduinţe, fără să ştii ce va face El. Nu ai de unde să ştii ce va face El. Trebuie doar să mergi unde te trimite şi să aştepţi. El este suveran şi face ce vrea. Tu trebuie să stai pur şi simplu şi să aştepţi ca să vezi ce va face El. Apoi, deodată simţi un fior şi eşti copleşit.

În rândul de rugăciune fusese un bărbat care era înalt şi chel în vârful capului. Era foarte bolnav. Apoi, la sfârşit, a apărut un bărbat pe platformă. Era cu capul plecat şi părea să aibă dureri mari deoarece se ţinea cu mâinile de burtă. Am crezut că era primul sau al doilea bărbat pentru care m-am rugat pentru că era chel şi stătea cu capul plecat, un bărbat mare care s-a oprit acolo. Dar am privit în jur şi l-am văzut pe domnul acela stând în adunare. Mă întrebam unde este, deoarece nu-mi puteam da seama unde se află. Vedeam omul în faţa mea şi simţeam un curent puternic care venea din partea aceea. L-am privit pe fratele Neville şi apoi pe ceilalţi din jur, dar nu erau ei.

Atunci mi-am zis: „Omul se află în sală, unde este bazinul pentru botez.” Ştiţi cine era? Fratele Shepherd. Dar nu l-am recunoscut pentru că stătea cu capul plecat şi se ruga deoarece se gândea că avea să moară. Era urmărit de gândul acesta de câteva săptămâni. Soţia i-a spus să-şi cumpere o pereche de pantofi dar el i-a răspuns: „Nu am nevoie de ei pentru că în curând nu voi mai fi aici!”

Cu câteva zile în urmă m-am întâlnit cu el în curtea fratelui Wood. Era plin de bucurie şi Îl lăuda pe Domnul, iar când m-a văzut mi-a zis: „Pot mânca slănină, ouă, roşii şi tot ce doresc.”

Smerit, el şi-a cedat locul altcuiva, s-a aşezat undeva în spate şi se ruga. Vedeţi, voi nu aveţi nevoie de un număr de rugăciune, ci numai de credinţă. Înţelegeţi?

Eu nu am ştiut dacă a fost vindecat sau nu, ci am spus pur şi simplu: „Un bărbat se roagă; ceva este în neregulă cu el”. Domnul mi-a spus ce problemă avea şi am zis: „Are o problemă la stomac şi se roagă acolo în spate”. Apoi am zis: „Domnul Isus să te vindece!” Nu am putut spune mai mult, dar am simţit că Stâlpul de Lumină trăgea spre partea aceea pentru că el continua să se roage. Eu Îl puteam vedea, însă nu ştiam ce se petrece. Dar când Îl auzi venind înapoi şi toată lumea este conştientă, când spune: „Aşa vorbeşte Domnul!”, atunci nu mai vorbesc eu, ci El însuşi. Întotdeauna când zic: „Domnul Isus Hristos te-a vindecat!” este purul adevăr.

„El a fost rănit pentru păcatele noastre şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5).

Dacă vi se spune: „Aşa vorbeşte Domnul!” şi apoi vi se spune ce trebuie să faceţi şi ce se va întâmpla, să fiţi atenţi pentru că aşa va fi.

Dacă zic: „Isus Hristos te vindecă şi te face bine!” să credeţi pentru că El a spus aceasta. Eu doar repet ceea ce a spus El. În vedenie eu văd ceea ce-mi arată EL. Înţelegeţi?

Acum să ne grăbim să intrăm în Cuvânt, deoarece ştiu că mulţi trebuie să călătorească departe, încă în seara aceasta. Rugăciunea mea este ca Domnul să vă ocrotească şi să vă călăuzească în drumul vostru.

În seara aceasta, aş dori să deschid la Matei 21 şi să citesc versetele 1-11. Dacă nu aveţi Bibliile la voi, notaţi-vă versetele. Cei care nu aţi auzit mesajul din dimineaţa aceasta, ar fi bine să vă procuraţi benzile, dacă aveţi magnetofon. Noi nu suntem de părere să le vindem. În adunările mari se fac anunţuri că există cărţi, dar nu spre vânzare (noi nu câştigăm nimic cu ele). Autorul lor este fratele Vayle. Bărbatul care se ocupă cu benzile, vă va lămuri că nici cu ele nu facem comerţ, deoarece nu benzile sunt importante ci mesajul de pe ele.

Dacă cineva vrea să facă bani cu aceste lucruri, nu mai are voie să înregistreze nici o bandă. M-am interesat şi cred că benzile costă mai puţin de patru dolari; patru dolari cele mai lungi.

M-am informat cu privire la banda unui anumit predicator şi am înţeles că costa nouă dolari, deşi se putea înregistra o predică de douăzeci sau treizeci de minute. Din aceasta puteţi înţelege că fratele Sothman şi toţi cei care se ocupă cu benzile, nu se vor îmbogăţi pe urma lor, ci câştigă doar cât să trăiască. Nu li se poate cere s-o facă pe degeaba pentru că ei trebuie să cumpere benzile. Aparatura este şi ea foarte scumpă: aproximativ zece mii de dolari pentru a fi instalată şi pentru a se înregistra aceste casete.

Nu am anunţat aceasta încă, dar există o întrunire cu privire la casete. Eu nu am nimic de-a face cu ea şi nu am participat niciodată la niciuna din aceste întruniri. Nu există pro şi contra. Ei îşi exprimă dorinţa, iar diaconii decid cine este următorul bărbat care se va ocupa de casete, şi îi trimit o scrisoare. Aceasta este tot ceea ce ştiu eu despre aceasta. Ei se îngrijesc de aceasta pentru că eu nu am timp nici pentru dedicarea copiilor, îngrijirea casetelor sau de serviciul de botez.

Atenţia şi interesul meu sunt îndreptate doar spre acest Mesaj, care este acea a Treia Tragere şi căreia trebuie să îi fiu credincios şi devotat.

V-am spus toate acestea ca între timp să căutaţi textul din Matei 21:

„Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, în muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră;

în el veţi găsi o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.

Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei şi îndată îi va trimite.”

Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice:

„Spuneţi fiicei Sionului: „Iată Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.”

Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus. Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste el şi El a şezut deasupra.

Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri de copaci şi le presărau pe drum. Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi care veneau în urmă, strigau: Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”

Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare şi fiecare zicea: „Cine este Acesta?”

„Este Isus, Prorocul din Nazaretul Galileei”, răspundeau noroadele.”

Am să iau un text din acest citat şi am să vorbesc aproximativ treizeci de minute înainte de începerea rândului nostru de rugăciune, iar tema noastră va fi: „Care este atracţia de pe munte?”

A fost o zi obositoare şi agitată, o zi neobişnuită. Biblia spune că Isus urma vină la Ierusalim, pregătit să sărbătorească Paştele. Paştele era sărbătoarea în care mielul pentru Paşti era sacrificat, iar sângele era stropit pe capacul ispăşirii pentru ispăşirea poporului. El venea din Betania şi a urcat pe Muntele Măslinilor, iar de acolo a privit spre Ierusalim, care era zidit pe dealul din faţă. Aruncându-şi privirea spre el, ştia că aceea era ultima Lui vizită în oraş, deoarece se apropia timpul când urma să fie predat păcătoşilor care aveau să-L ucidă. El trebuia să treacă prin cea mai cumplită moarte prin care a trecut vreodată un muritor şi să fie îngropat. Urma să fie trădat de ai Săi, unii dintre ei fiind chiar lângă El.

El, care era Dumnezeu, ştia ce era în inimile lor şi ştia de la început cine urma să Îl vândă. Ştia că omul acela stătea alături de El şi Îi număra banii, ştia că omul acela era vânzătorul şi că Îl aştepta o cruce romană necruţătoare. Ştia că în trupul Lui vor fi separate sângele şi apa şi că sudoarea va curge pe fruntea Sa ca picăturile de sânge. În timp ce stătea şi privea spre Ierusalim, El ştia toate lucrurile care stăteau înaintea Lui.

Oamenii consideraţi ca fiind cea mai bună clasă religioasă a timpului, Îl urau, iar bisericile, comunităţile acelui timp Îl urau şi i-au denunţat pe toţi aceia care L-au ascultat. Cei care luaseră parte la adunările Lui ca să-L asculte, fuseseră imediat excluşi din biserică. Nu este deci de mirare că Biblia spune: „A venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1.11). Cei care ar fi trebuit să-L iubească şi să-I fie alături, au fost cei mai înfocaţi duşmani pe care i-a avut.

El şi-a adunat în jur un grup de oameni săraci: pescari, vameşi şi oameni fără şcoală. Biblia spune că unii dintre ei erau fără şcoală şi analfabeţi, şi nu ştiau nici măcar să-și scrie numele.

El nu S-a îndreptat niciodată spre biserici pentru a-şi alege poporul de acolo, nici nu S-a putut înţelege cu vreun conducător religios. El avea semnele precise ale unui Proroc şi condamna tot ce făceau ei, la fel ca prorocii dinaintea Lui care fuseseră o parte din Cuvânt, dar El era Cuvântul în plinătatea Sa.

În mijlocul acestor lucruri, de-a lungul fiecărei epoci şi a fiecărui profet care venise sau care avea să vină, exista un anumit număr de oameni hotărâţi mai dinainte să asculte acel Mesaj şi să-L urmeze.

Ei ignoră marea masă a necredincioşilor; ignoră critica necredincioşilor şi nu au niciun argument înaintea lor, ci au un singur lucru de făcut, şi anume: să creadă cu toată puterea sufletului lor, la fel ca Maria, care stătea la picioarele Lui.

Marta pregătea masa, iar Isus i-a spus: „Tu te străduieşti pentru lucrurile pământeşti, dar Maria şi-a ales partea care priveşte viaţa veşnică.” Vedeţi, lucrurile Vieţii veşnice.

Trebuie să constatăm că mulţi oameni au aflat de venirea Lui cu toate că pe vremea aceea nu existau mijloace de informare ca astăzi. Nu era nici televiziune, nici telefoane sau ceva asemănător. Dar pe undeva se zvonea că va veni la sărbătoarea Paştelui.

Mulţi dintre oameni, fiind cu o gândire duhovnicească, ştiau că El era Mielul Pascal, deoarece El le spusese lucrurile care se vor întâmpla. Ei ştiau că El va fi acolo şi pentru că Îl iubeau, Îl aşteptau.

Era adunată o mulţime de oameni care se înghesuiau pe la porţi, care priveau în toate părţile pentru că ştiau că poate apărea în orice clipă. Ei erau atenţi. Alţii se întrebau ce ar putea fi cu aceşti oameni care fugeau de la o poartă la alta? „Care era atracţia?” Ei priveau în stânga şi în dreapta ca să afle. Se părea că ei căutau ceva sau aşteptau ceva ce urma să se întâmple.

Aş vrea să fac o mică paranteză. Exact aşa se întâmplă şi astăzi. Oamenii care privesc după venirea Lui sunt într-o mare aşteptare. Noi simţim tensiunea. Ei caută, observă fiecare mişcare, fiecare semn şi-l compară cu Scriptura.

Când au văzut toate acele lucruri care fuseseră deja prorocite despre El până la sfârşit, au ştiut că se apropia sfârşitul. Ei voiau să fie acolo şi erau foarte atenţi.

O parte din mulţime – minoritatea – era de partea Lui, în timp ce majoritatea (90%) erau împotriva Lui.

Tot aşa este şi astăzi cu marea masă de religioşi. Când este vorba de Cuvânt şi de Hristos, rămân aproximativ un procent dintre ei care-L cred, în timp ce restul nu-I acordă nici cea mai mică atenţie, indiferent ce se întâmplă. Mai degrabă iau Cuvântul în derâdere. Este aproape la fel. Timpurile şi lucrurile nu se schimbă prea mult. Istoria se repetă.

Aceasta a atras o stare de tensiune, deoarece se întrebau şi aşteptau să vadă ce va face El când va veni acolo. Voiau să fie prezenţi şi să vadă tot ce avea să facă El. Ei doreau să vadă aceasta pentru că credeau în El.

Alţii, care de asemenea auziseră de El, s-au îndreptat într-acolo ca să Îl batjocorească. După această aşteptare încordată, în acea zi neobişnuită, în acel timp când comunităţile dormeau, tensiunea creştea mereu până s-a întâmplat minunea.

De pe Muntele Măslinilor a apărut un măgar alb, însoţit de un grup de oameni care strigau cu putere. Ramurile copacilor de finic fuseseră rupte, iar ei strigau în timp ce îşi întindeau hainele pe stradă să păşească pe ele: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

Călăreţul de pe măgăruşul alb nu era altul decât Mesia, Unsul Domnului pentru acel ceas. Ce făcea Domnul? Care a fost atracţia de pe acel deal? Era Dumnezeu care făcea istorie; era Dumnezeu care împlinea profeţia.

Aceasta constituie întotdeauna o atracţie.

Îi aduce pe toţi criticii, sus, ulii aşa din mesajul de azi dimineaţă, dar şi pe vulturi. Ei se întâlnesc pentru a afla ce se întâmplă. Unii vin din curiozitate, în timp ce alţii vin pentru a găsi greşeli, pentru a critica. Aşa se face că, aşa cum am spus azi dimineaţă, acolo s-au adunat toate soiurile: credincioşi, formalişti şi necredincioşi. Ce se întâmpla pe munte? Profeţia era în desfăşurare, se împlinea şi noi vom vedea ce se întâmpla.

Zaharia, unul dintre profeţi, a spus următoarele prin Duhul: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” (Zaharia 9.9).

Ce s-a întâmplat cu cărturarii? Ce s-a întâmplat cu preoţii şi cu oamenii religioşi? Toate aceste lucruri fuseseră scrise cu patru sute optzeci şi şapte de ani înainte de împlinire, de către un profet legitimat şi fuseseră pus în scrieri. Ele făceau parte din Biblie, din sulurile Vechiului Testament.

De ce nu puteau recunoaşte că în faţa lor se împlinea o profeţie? Din acelaşi motiv pentru care nu pot vedea nici astăzi. Ei au făcut Cuvântul lui Dumnezeu fără putere, propovăduind tradiţiile omeneşti ca învăţătură.

Dacă predicatorii, cărturarii, preoții, aşa-zişii oameni duhovniceşti ar citi numai Biblia, nu s-ar mai întreba ce se întâmplă acum, deoarece ar şti că Domnul Îşi împlineşte Cuvântul. Acolo sus, se făcea istorie, profeţia se împlinea, a venit mântuirea lumii, marea zi aşteptată de toţi prorocii. Toţi cei care se aflau în morminte aşteptau această zi (gândiţi-vă la aceasta), toţi cei adormiţi, toţi cei drepţi care şi-au vărsat sângele ca martiri, aşteptau împreună cu profeţii.

De aceea, El a strigat: „Ierusalime! Ierusalime! Care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi n-aţi vrut.” (Matei 23.37). Acum însă a sosit şi ceasul tău!

Toţi cei din morminte: Avraam, Isaac, Iacov şi toţi profeţii aşteptau acest ceas, dar biserica era oarbă.

„Cine este Acesta care produce atâta zarvă? Cine este acest Om? Nu este oare fiul tâmplarului de aici? Noi Îl cunoaştem. De unde are această înţelepciune, doar nu a avut nici o legătură cu şcolile noastre? Nu ştim să fi studiat vreodată. Cine este Acesta?”

El era răspunsul la prorocia profetului şi a venit călare pe mânzul unei măgăriţe.

Ce atracţie! Domnul Îşi împlinea Cuvântul făgăduit, ceasul aşteptat de patru mii de ani sosise. Domnul spusese în Geneza 3.15: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Această prorocie în care se anunţa venirea acestui Om, este pomenită în toată Biblia.

De curând se ridicase printre ei un profet legitimat, Zaharia, şi el a spus: : „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” (Zaharia 9.9).

Şi cu toate acestea, aceşti oameni care citeau zilnic Scripturile şi care L-au văzut cum a venit, au strigat: „Cine este Acesta?” Vedeţi?

Domnul Îşi împlinea Cuvântul în faţa lor şi ei ar fi trebuit să ştie despre ce era vorba, dar cu toate acestea nu L-au recunoscut.

Întotdeauna când Domnul Îşi împlineşte Cuvântul are loc o atracţie, pentru că este ceva neobişnuit. Împlinirea Cuvântului Său este în contradicţie cu tendinţa modernă a zilei, este atât de neobişnuită încât oamenii care urmează tendinţele acelei zile nu Îl pot crede. Ei au propria lor cale.

Să ne plecăm din nou asupra Scripturii şi în minutele următoare să luăm câteva evenimente neobişnuite în care Dumnezeu Şi-a împlinit profeţia. Dacă Domnul spune ceva, El o va şi împlini. Cerul şi pământul vor trece dar acel Cuvânt al Lui nu va trece niciodată.

Priviţi! Este de neînţeles că acest Cuvânt al lui Dumnezeu care ar fi trebuit crezut, li s-a părut atât de neobişnuit încât au exclamat: „Ce este aceasta? De unde aveţi lucrurile acestea? Cine este Acesta?”

Ei ar fi trebuit să strige: „Osana Împăratului care vine în Numele Domnului!”, dar acest lucru l-a făcut doar un grup mic.

De patru mii de ani s-a prorocit cel mai mare eveniment care trebuia să se împlinească în naţiune; El era singura nădejde a celor morţi; tot viitorul era asupra Lui, dar cu toate acestea oamenii religioşi, căpeteniile care pretindeau că Îl credeau au strigat: „Cine este Acesta? Şi care este atracţia?”

Era ceva neobişnuit, iar acum este exact la fel de neobişnuit, nimic nu se schimbă.

După cum am spus, haideţi să vedem unele din lucrurile neobişnuite. Care a fost atracţia chiar înainte ca judecata să lovească lumea şi să o distrugă prin apă? Un bărbat de aproximativ o sută douăzeci de ani care şi-a construit o arcă deşi nu exista apa pe care să poată pluti. Au trecut ani de zile până a construit-o şi a lipit-o pe dinăuntru şi pe dinafară cu smoală, iar acum stătea în faţa uşii şi spunea: „Lumea va fi acoperită de ape, în această mare epocă ştiinţifică.”

„Ce-o fi cu ciocănitul acela sus pe munte?”

Unii ziceau: „Este un bătrân numit Noe. Este un fanatic. A stat prea mult la soare şi şi-a pierdut raţiunea din cauza insolaţiei. S-a apucat să construiască ceva la care îi zice arcă. Spune că va cădea apă de sus, deşi ştim cu toţii că acolo nu există nici o picătură, şi că toţi oamenii vor fi înecaţi; toţi cei care nu ascultă vestirea lui. Spune că cei care nu vor intra în corabie se vor îneca. Aţi mai auzit aşa ceva?” Aceasta era o atracţie neobişnuită.

Îmi imaginez cum oamenii care au vrut să râdă s-au aşezat în faţa corăbiei şi au râs zicând: „Şi acum o sută de ani ai spus că va ploua! Bunicul mi-a povestit că şi el te-a auzit spunând că va ploua şi iată că şi astăzi mai ciocăneşti la grămada asta veche de lemn. De ce nu-ţi aduni minţile?”

Dar Dumnezeu era pe cale să confirme o făgăduinţă şi să împlinească profeţia pe care o făcuse prorocul Său. Foarte neobişnuit!

Dumnezeu împlinea făgăduinţa Sa faţă de Noe în timp ce ceilalţi râdeau şi nu credeau.

Totuşi, Dumnezeu era pe cale să facă Istorie şi să dovedească până în ziua de azi că El Îşi ţine Cuvântul. Oricât ar părea de incredibil şi de iraţional, El îşi ţine Cuvântul. Prin acest bărbat care lucra la acea corabie, El a dat un exemplu pentru oamenii din America şi din întreaga lume, arătând că indiferent ce spune ştiinţa, El Îşi ţine Cuvântul. El făcea istorie.

Care a fost atracţia în acea zi când afară, în pustie, s-a întâmplat ceva neobişnuit: era un rug care ardea şi nu se mistuia? Acolo era şi un profet fugar. El nu auzise încă nici o Voce şi nici un sunet. Totuşi, privea spre culmea muntelui unde vedea ceva neobişnuit. Dumnezeu voia să-i atragă atenţia.

Tot aşa este şi astăzi.

Dumnezeu Se pregătea să-Şi împlinească Cuvântul dat prorocului Avraam: „Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa timp de patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi va fi robită, îl voi judeca Eu şi pe urmă va ieşi de acolo cu mari bogăţii.” (Geneza 15.13-14).

El a pregătit un om pentru această misiune, aşa cum a pregătit şi corabia ca loc de scăpare pentru toţi cei ce au crezut.

Dumnezeu a lăsat ca acel rug să ardă, iar păstorul Moise şi-a zis: „Vreau să merg acolo să văd ce înseamnă lucrul acela ciudat!” Şi când El a văzut că se apropie, i-a vorbit.

Care a fost atracţia de mai târziu, din faţa faraonului, când păstorul Moise şi-a aruncat toiagul şi acesta s-a transformat într-un şarpe? Dumnezeu Şi-a ţinut promisiunea faţă de Moise. Care a fost atracţia de la Marea Roşie când călăreţii faraonului au văzut îngroziţi cum un vârtej coborât din cer a despicat marea în două şi armata de sclavi care înainta după voia lui Dumnezeu trece prin ea ca pe uscat? Ce era aceasta? Dumnezeu Îşi împlinea făgăduinţa. Poporul viu a trecut, iar un alt popor, mort spiritual, a încercat să-l imite şi s-a înecat. Dumnezeu Şi-a împlinit făgăduinţa şi a făcut Istorie. Aceasta a fost atracţia de la Marea Roşie.

Care a fost atracţia de pe Muntele Sinai, la două zile după ce i s-a interzis poporului să se apropie de nevestele lor şi au fost puşi să-şi spele hainele, să se sfinţească şi să se adune ]n jurul unui munte, unde un om numit Moise le-a spus că el L-a întâlnit pe Dumnezeu sub forma unui Stâlp de Foc? Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Voi coborî în mijlocul poporului şi voi dovedi ce ţi-am spus şi cine sunt Eu. Le voi arăta că Eu sunt Domnul!” Aceasta a fost atracţia: Dumnezeu împlinind Cuvântul Său!

Care a fost atracţia când o naţiune întreagă L-a uitat pe Dumnezeu şi oamenii au devenit formalişti şi indiferenţi? Preoţii mergeau în pas cu tendinţa modernă, iar prorocii proroceau după voia preoţilor. În acel timp trăia şi un om care era considerat fanatic. El a vorbit împotriva femeilor care se fardau şi făceau alte asemenea lucruri. Era un om ciudat. El s-a dus la împărat şi i-a spus: „…În anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu!”

Noi am constatat că el a trebuit să fugă şi să se ascundă undeva în pustie. Probabil că ceilalţi credeau că el murise de foame sau pierise cumva, dar Biblia spune că avea suficientă hrană şi destulă apă. Apoi a venit din nou şi a spus: „Vedeţi voi, eu Îl am pe „Aşa vorbeşte Domnul!” Dacă nici acum nu sunteţi convinşi, să mergem pe munte şi vă voi dovedi cine este Dumnezeu cu adevărat.” Spunea aceasta pentru că avusese o altă vedenie din partea lui Dumnezeu. Şi a continuat: „Zidiţi-vă un altar, alegeţi-vă un taur şi sacrificaţi-l! Voi construi şi eu un altar şi voi sacrifica un taur. Vom aduce ambele jertfe şi Dumnezeul care este Dumnezeu să răspundă.” El nu ar fi făcut în nici un caz acest lucru dacă nu ar fi fost însărcinat de Dumnezeu. De altfel mai târziu s-a rugat: „Toate acestea le-am făcut după porunca Ta, Doamne!”

Care era atracţia? Patru sute de preoţi stăteau pe munte. Era prezent şi regele în carul său, cu platoşa pusă şi înconjurat de garda sa. Acolo era şi acest bărbat bătrân, cu barbă şi chelie, îmbrăcat într-o piele de oaie. Într-o mână ţinea un toiag, iar în cealaltă un vas cu ulei. Cu trei ani şi jumătate în urmă, el spusese: „…În anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie decât după cuvântul meu.” El lucra în locul lui Dumnezeu, cu Lumina şi lucrurile care trebuiau dovedite. Deci acolo pe munte stătea acest „fanatic” care adunase poporul. Care a fost atracţia? Era Dumnezeu care era pe cale să dovedească faptul că prorocul Său are dreptate; era Dumnezeu Însuşi care împlinea prorocia. Da, Dumnezeu făcea Istorie împlinindu-şi Cuvântul.

Câteva sute de ani mai târziu, a apărut din pustiu un om care era uns cu acelaşi Duh. Nu avea nici o legătură cu vreo organizaţie, deşi tatăl lui era membrul unei organizaţii preoţeşti. Venea din pustie, îmbrăcat cu o piele de cămilă şi avea o barbă neagră care îi acoperea întreaga faţă.

Care era atracţia la un om care umbla astfel îmbrăcat prin Ierusalim şi prin toată Iudeea? Unii merseră afară şi ziseseră: „Acolo este un sălbatic care vrea să-i boteze pe oameni în apă. Cine a mai auzit aşa ceva?” Alţii erau curioşi şi ziceau: „Acesta trebuie să fie Mesia!” sau: „Ar putea fi unul din proroci!”

Vedeţi? Ei nu ştiau ce să creadă. Şi totuşi, ce era? Era Dumnezeu care împlinea versetul din Isaia 40, unde scrie că în zilele din urmă îl va trimite pe slujitorul Său cu ceea ce are de făcut. Acest bărbat era atât de convins de însărcinarea sa încât câteva săptămâni mai târziu a zis: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” (Matei 3.11).

Într-o zi a apărut un Om obişnuit, de aproximativ treizeci de ani, care a mers la el şi a fost botezat. Când a venit acest Om, în sufletul profetului s-a produs o emoţie atât de puternică încât s-a comportat ciudat în acea zi. Biserica nu s-a putut abţine să nu fie atentă la ceea ce avea să facă acel profet. Când el a vorbit cu preoţii aflaţi pe malul râului, ei au spus: „Dumnezeu a poruncit să zidim un altar. Moise a fost profetul nostru şi noi îl credem pe el! Jertfa necurmată nu va fi înlăturată niciodată.”

Dar Ioan le-a răspuns: „N-aţi citit în Scripturi ce a zis prorocul Daniel? „Jertfa zilnică va fi înlăturată!” A sosit ceasul acela! Nu aţi auzit ce a spus Isaia în capitolul 40.3: „Un glas strigă în pustie: „Pregătiţi în pustie calea Domnului..”? Sunt două prorocii care vorbesc despre mine.

Nu aţi observat că prorocul nostru Maleahi a spus cu vreo patru sute de ani în urmă că „…voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.”? (cap. 3.1). Nu pricepeţi că profeţia se împlineşte chiar acum?

Tot cam în timpul acela, profetul s-a întors şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” (Ioan 1.29).

Care a fost atracţia? S-a schimbat de la profet la profeţia sa.

Acum fiţi atenţi la ceea ce s-a întâmplat. A venit un Om obişnuit pe care nu Îl cunoştea nimeni, fiul unui tâmplar şi a intrat în apă. Când L-a văzut, Ioan I-a zis: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” dar El i-a răspuns: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit!” (Matei 3.15).

Atunci a înţeles că Jertfa trebuia să fie spălată înainte să fie adusă şi L-a botezat. Dar când a ieşit din apă a fost o altă atracţie.

Acest profet care expunea cu credincioşie epoca şi timpul său, a privit în sus şi a văzut cum s-a deschis cerul, iar Duhul Sfânt S-a coborât în chip de porumbel peste El şi un Glas a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3.17).

Dumnezeu legitima mesajul unui profet care atrăgea atenţia la Iordan.

Un frate cânta cu câteva clipe în urmă: „Pe colină, departe, stă o cruce de ocară.”

Care a fost atracţia de pe Muntele Golgota?

Noi vedem că lumea religioasă L-a îndepărtat şi statul roman L-a condamnat la moarte. Apoi a fost răstignit între doi tâlhari şi a suferit de sete. Sângele se scurgea din rănile aflate pe tot trupul Lui. El atârna acolo şi striga: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27.46).

Cât de puţini dintre oamenii religioşi care stăteau acolo şi priveau, au priceput că în acel timp, acolo, pe Golgota s-a împlinit prorocia Vechiului Testament?

David, asupra căruia S-a pogorât Duhul Sfânt ca şi asupra altor profeţi, scria ca şi cum ar fi fost vorba despre el însuşi. Astfel, în Psalmul 22 striga: „Dumnezeule, Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit?…Mi-au străpuns mâinile şi picioarele: toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc.” (v. 22,16-17). David vorbea ca şi cum ar fi fost vorba despre sine, dar el vorbea despre Hristos. Nu era David, ci Hristos în David. Aici, pe muntele Golgota s-au împlinit exact prorociile date prin diferiţi profeţi.

Care a fost atracţia de pe Muntele Golgota? Dumnezeu împlinind Cuvântul Său.

O altă atracţie pe un munte a fost la Rusalii, când erau adunaţi cu toţii la o sărbătoare religioasă şi credeau că au scăpat de toţi fanaticii. De zece zile nu mai auziseră nimic despre ei, dar deodată s-au năpustit din partea de sus a clădirii, ca dintr-un stup de albine, strigând pe străzi şi purtându-se foarte ciudat. „Ce este aceasta? Ce înseamnă aceasta? Oare aceşti oameni sunt beţi?”

Fiţi atenţi! Dintre ei s-a ridicat însă un profet, aşa cum trebuie să facă un profet şi a spus: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!

Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură…” (Fapte 2.14-17). Aceasta a fost atracţia!

După ce Prinţul vieţii a fost răstignit şi după ce s-au întâmplat toate, oamenii religioşi încă nu vedeau că s-a dat o făgăduinţă pentru venirea Duhului Sfânt. Atracţia!

„Cine este acesta? Ce înseamnă aceasta? Care este problema cu oamenii aceştia?” O, astăzi este exact la fel! Acelaşi lucru are loc. Aceeaşi întrebare este pusă: „Ce-o fi această gălăgie?” Priviţi! Toată strada este plină cu automobile din Michigan, Florida, de la Maine până în California.

Azi dimineaţă şi după-amiază când am trecut cu soţia pe stradă, am privit numărul automobilelor şi atunci mi-a trecut prin minte tema aceasta. Ce înseamnă aceasta? Este aşa cum scrie: „Unde se află stârvul, se adună vulturii!”

Eu i-am spus soţiei mele: „Dragă, îţi aminteşti când a trebuit să-mi iau rămas bun de la tot ce-mi este drag pe lume şi să plec în misiune pentru a începe ceva ce mi-a poruncit Domnul? Atunci ai început să cânţi:

„Ei vin din est şi din vest

Ei vin din ţări îndepărtate,

Să sărbătorească cu Împăratul nostru,

Să cineze ca oaspeţi ai Lui;

Ce binecuvântaţi sunt aceşti pelerini!

Privind faţa Lui strălucitoare

Plină de iubire divină;

Binecuvântaţi participanţi ai harului Său,

Ca nestemate în cununa Lui vor străluci.”

Aceasta este atracţia. Sămânţa Domnului hotărâtă dinainte nu poate face altceva decât să Îl urmeze. Pentru noi înseamnă mai mult decât viaţa.

Luaţi-ne viaţa, dar pe El nu ni-L puteţi lua! Care este atracţia? Domnul care Îşi împlineşte întotdeauna Cuvântul. El împlineşte din nou Cuvântul profetului Zaharia.

Cu puţin timp în urmă am citit versetul 9, care vorbeşte despre intrarea lui Isus în Ierusalim, pe un măgar alb. Această prorocie a lui Zaharia care spune: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” (Zaharia 9.9) s-a împlinit. Aceasta a fost atracţia din Ierusalim, care era cartierul general religios.

Şi acum să privim un eveniment al ultimilor zile. Să deschidem la Zaharia şi să vedem ce ni se spune despre aceasta. Acea prorocie din Zaharia 9 a fost pentru mijlocul veacului, dar acum să ne îndreptăm spre ultimele zile şi să citim din Zaharia 14.4-9. Ascultaţi cu atenţie pentru că este vorba de o prorocie referitoare la ultimele zile, este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Zaharia 14 ne vorbeşte despre venirea Sa:

„Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate spre miazăzi.

Veţi fugi atunci în valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde până la Aţel; şi veţi fugi cum aţi fugit de cutremurul de pământ de pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda. Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii împreună cu El.

În ziua aceea, nu va mai fi lumină, stelele strălucitoare se vor ascunde.

Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.

În ziua aceea, vor izvorî ape vii din Ierusalim, şi vor curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate spre marea de apus; aşa va fi şi iarna şi vara.

Şi Domnul va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea Domnul va fi singurul Domn şi Numele Lui va fi singurul Nume.”

Un nou cutremur de pământ va despica pământul! Dacă vreţi mai multe locuri din Scriptură, în ceea ce priveşte despicarea Muntelui Măslinilor, veţi găsi în Isaia 29.6 şi Apocalipsa 16.9.

Ce este aceasta? Acelaşi profet care a vorbit despre prima venire a Lui, a văzut şi a doua Sa venire.

„Ca în zilele cutremurului.” Vedeţi ce produc cutremurele? Vedeţi ce anunţă ele? „Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu şi toţi sfinţii împreună cu El!”

„Va fi o zi deosebită (Aleluia!), cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.”

O, Doamne! Acelaşi profet a spus că în timpul serii va fi lumină, dar oamenii sunt orbi. Care este atracţia?

Să mai citim câteva versete:

„În ziua aceea, vor izvorî ape vii din Ierusalim, şi vor curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate spre marea de apus; aşa va fi vara şi iarna.” (Evanghelia merge atât la Evrei, cât şi la Neamuri)

Şi Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn şi Numele Lui va fi singurul Nume.”

Spre seară se va arăta lumina, (aşa este)

Calea către slavă va fi găsită

Prin apă vine Lumina azi

Îngropaţi în scumpul Nume al lui Isus

Tineri şi bătrâni, pocăiţi-vă de toate păcatele voastre,

Duhul Sfânt va veni

Lumina de seară a venit

Este clar că Dumnezeu şi Hristos sunt Una

Vedeţi unde suntem?

Naţiunile se prăbuşesc, Israelul se trezeşte.

Semnele pe care profeţii noştri le-au spus mai dinainte; (acel cutremur dintre Neamuri în zilele din urmă)

Zilele Neamurilor sunt numărate, cu necaz împovărate;

Întoarceţi-vă, voi cei împrăştiaţi.

Voi, care veţi fi aruncaţi de acolo, ieşiţi afară înainte ca să vă lovească moartea. Domnul a confirmat aceasta şi aşa va fi!

Să mai deschidem într-un loc din Vechiul Testament. Maleahi 4.1: „Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va mai lăsa nici rădăcină, nici ramură.”

Acest verset nu se referă la prima venire a Domnului (ca Maleahi 3.1), ci este în legătură cu cea de-a doua venire a Sa. Chiar şi doctorul Scofield, cu a cărui comentarii nu sunt de acord, aici a împărţit corect, căci Maleahi 3.1 se referă la slujba lui Ioan. Sfârşitul capitolului vorbeşte despre sosirea lui Ilie înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos.

„Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu va mai lăsa nici rădăcină, nici ramură.”

Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd.

Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor!”

Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb rânduieli şi porunci, pentru tot Israelul.” (Maleahi 4.1-4).

Aceasta se referă la venirea lui Ilie: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie”, iar Vechiul Testament se încheie cu cuvintele: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.” (v. 5).

Acesta nu putea fi Ioan. Vedeţi, lumea nu a ars atunci şi cei drepţi nu au călcat pe cenuşa celor fără Dumnezeu. Nu!

„…înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea să lovesc ţara cu blestem.”

Urmăriţi exactitatea Duhului Sfânt ca să nu confundaţi cele două veniri ale lui Ilie.

În Maleahi 3.1 scrie: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea…” Când Isus a fost întrebat despre Ioan, El a zis: „Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc; căci el este acela despre care s-a scris: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care îţi va pregăti calea înaintea Ta.” (Matei 11.9-10). Acesta era Maleahi 3.

Observaţi ce exact scrie Biblia, ca cei ce sunt atenţi şi care vor să creadă, să vadă. Cugetaţi! Isus S-a oprit la mijlocul unui verset, pentru că o parte s-a împlinit atunci, iar restul se referă la a doua Sa venire: „Şi să vestească anul de îndurare al Domnului.” (Luca 4.19), pentru ca cei cu inimile frânte să strige pentru anul de îndurare al Domnului. Aici s-a oprit. Judecata asupra păcătoşilor nu este pomenită pentru că aceasta este în legătură cu a doua Sa venire.

Versetul: „Şi el – Ilie – va întoarce inimile părinţilor spre copii” aparţine de Maleahi 3.1. Să nu uitaţi aceasta!

Ioan – Ilie, care a venit înaintea primei veniri a lui Hristos, a întors inimile vechilor părinţi, a patriarhilor, spre noul mesaj, spre copii: „El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor!

Va merge înaintea lui Dumnezeu în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” (Luca 1.16-17).

Acum fiţi atenţi! „…şi inima copiilor spre părinţi…” La a doua sa venire, în ultimele zile, el îi va întoarce spre credinţa apostolică. Vedeţi cât de perfect se aliniază Scriptura?

Acela a fost la sfârşitul Vechiului Testament, iar acum vedem Lumina din timpul serii. Ce este aceasta? Vârful Muntelui, coroana copacului.

Azi dimineaţă am vorbit despre altoi. Astfel, roadele aduse nu au fost de portocal, ci grefuri, lămâi şi alte fructe care nu erau ca pomul original. Nu pierdeţi aceasta din vedere pentru că aici este cheia. După ce au trecut toate denominaţiunile care nu au avut încă de la început lumină, va veni o zi mare care nu-i nici luminoasă, nici întunecoasă – amurg.

Ce fac ele? Ce caută o lămâie în portocal? Ea îşi ia seva originală a vieţii de la portocal şi creşte ca o lămâie. La fel au făcut denominaţiunile cu Cuvântul lui Dumnezeu. Prin tradiţiile lor, ei au făcut Cuvântul fără putere. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”. Au rodit grefuri şi lămâi, nu portocale.

Ce spune însă profetul Zaharia? „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.”

Fiţi atenţi că acelaşi profet vorbeşte despre un timp al coacerii. Soarele străluceşte pe pământ pentru a coace fructul. De ce nu s-a copt? Pentru că nu a existat rodul care să se coacă. Şi totuşi viaţa merge mai departe.

S-a format un grepfrut care ar fi trebuit să fie o portocală, dar trebuie să constatăm că prin faptul că s-au organizat au rămas tot un grepfrut. A mers mai departe, iar de data aceasta a apărut o lămâie, apoi altceva. Iar în cele din urmă, în vârful copacului apare o mandarină, un hibrid între portocală şi grepfrut. Este o încrucişare, ceva pervertit şi totuşi acest lucru îşi trage viaţa din acelaşi copac, coaja „ca şi cei aleşi să fie înşelaţi, dacă ar fi cu putinţă.” Ea arată ca o portocală, dar nu este.

Dar, „se va arăta lumina” când ea va creşte dincolo de organizaţii. Când ea trece de organizaţii, pomul înfloreşte din nou şi va rodi portocale, ca la început când a fost sădit în pământ şi atunci va fi Lumină.

Care este această atracţie; ce se va întâmpla atunci? Cuvântul lui Dumnezeu se împlineşte. În Vechiul Testament există doi martori care afirmă că va fi aşa.

Să deschidem în Noul Testament, la Ioan 14.12, unde Isus spune: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” Luca 17.28-30 spune: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma în zilele Fiului omului: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, dar în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când se va arăta Fiul omului.”

Oh, uitaţi-vă la aceste texte! „Fiul omului”, Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci, a crescut dincolo de denominaţiuni, a crescut în vârful Pomului.

Ce a spus El în Ioan 15.2 scrie: „Pe orice mlădiţă care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte ca să aducă şi mai multă roadă.”

În ultimele zile, peste această grupare mică ce merge cu El pe măgăruş, micuţi, smeriţi şi strigând „Osana Regelui care vine în Numele Domnului!”, va cădea ploaie timpurie şi târzie.

Care este problema astăzi? Care este atracţia de pe munte?

Nu cu mult timp în urmă, când stăteam la acest amvon, Duhul Sfânt mi-a spus: „Vine ziua când vor bate un ţăruş în faţa casei tale şi îţi vor muta poarta. Să nu fii supărat pentru aceasta.” Am văzut poarta mea ruptă, aşezată pe o movilă. Am văzut dealul din faţa casei mele săpat, iar cineva a îngrămădit acolo scânduri şi alte lucruri.

Apoi am văzut un tânăr care îmi scotea stâlpii de la grădină, aşa că m-am dus la el şi l-am întrebat: „De ce nu mi-ai spus nimic?” Dar tânărul a devenit obraznic şi a trebuit să-l lovesc. Pe urmă i-am spus: „Acest lucru nu l-am mai făcut din vremea când eram în ring. Aş vrea să ştii asta”, apoi l-am lovit din nou. Când a căzut, l-am ridicat şi l-am doborât din nou. Am făcut asta de trei sau patru ori, după care i-am tras un picior de a zburat peste colină. Apoi m-am aplecat zicând: „Nu este corect!” L-am ridicat, i-am dat mâna şi i-am spus: „Nu sunt supărat pe tine, dar vreau să ştii că nu poţi vorbi aşa cu mine.” Când m-am întors înapoi de unde fusesem plecat, Duhul Sfânt stătea la poartă şi mi-a zis: „Să nu te opui când ţăruşul acesta va fi bătut în pământ! Pleacă spre vest!”

Această Carte este tot ce-mi trebuie;

Această Carte este o Reţetă bună,

Calea care mă învaţă cum să depăşesc greutăţile.

Amin!

Cartea este Cuvântul şi Cuvântul este Dumnezeu.

Nu vă poticniţi când vă învaţă ce să faceţi.

Cu trei ani în urmă, unul din prietenii mei, un topograf din oraş care locuia pe aceeaşi stradă, a bătut un ţăruş în pământ. Eu am ieşit afară şi l-am întrebat:

„Ce s-a întâmplat, Mud?” El este fiul domnului King, un prieten de-al meu.

El mi-a spus: „Billy, ei vor lărgi drumul acesta”.

Voi vă amintiţi că eu am spus: „Poate va fi podul.” Am vorbit cu fratele Wood şi l-am sfătuit: „Păstrează-ţi proprietatea. Poate că prelungirea podului va trece pe aici.” Strada era în lucru. Peste tot erau pietre şi cărămizi, iar eu   i-am spus: „Păstrează-ţi proprietatea!”

Când domnul King mi-a comunicat că a început lucrarea, am mers la soţia mea şi i-am spus: „Draga mea, despre lucrul acesta mi-am notat undeva ceva. Este „Aşa vorbeşte Domnul!” Apoi mi-am adus cartea şi am citit: „Se va întâmpla!” şi s-a întâmplat întocmai opt ani mai târziu. Când am văzut aceasta, mi-am zis: „Acum este momentul să plecăm spre vest.”

Două zile mai târziu, când mă aflam în cameră, cam pe la ora 10.00 dimineaţa am intrat în Duhul şi am văzut un stol mic de porumbei care zburau. Mă uitam la micuţele păsări, vă mai amintiţi? Apoi am văzut şapte îngeri în formă de piramidă, care veneau spre mine. Ei mi-au spus: „Îndreaptă-te spre vest, du-te la patruzeci de mile la nord-est de Tucson. Acolo vei îndepărta un scai mic de pe pantalonii tăi.”

Fratele Fred Sothmann, care stă aici şi mă priveşte, era prezent şi el în dimineaţa aceea. Eu am zis: „S-a auzit o detunătură ca un cutremur de pământ care a scuturat aproape tot ţinutul. Nu ştiu cum ar putea supravieţui un om”. Eram înspăimântat. Mă aflam în Phoenix. Toţi cei prezenţi puteţi confirma aceasta, şi am vorbit predica: „Domnilor, este acesta timpul? Unde suntem?” Eu am plecat atunci spre vest. Cred că mulţi dintre voi mai aveţi banda, mulţi dintre voi aţi auzit spunându-se aceasta cu un an sau mai mult înainte de a se întâmpla.

Am plecat spre vest şi mă întrebam ce se va întâmpla. Într-o zi am primit un semn de la Domnul şi i-am spus soţiei mele: „Dragă, poate că lucrarea mea s-a încheiat.” Nu ştiam. Am zis: „Probabil Dumnezeu a terminat cu mine şi plec Acasă. Rămâi cu Billy şi ţine copiii cu tine căci Dumnezeu îţi va arăta o cale. Mergi mereu înainte şi fii credincioasă lui Dumnezeu. Fii atentă ca copiii să termine cu bine şcoala şi creşte-i în frica lui Dumnezeu..”

Ea a răspuns: „Billy, nu poţi şti dacă este aşa…”

„Nu, dar un om nu ar putea supravieţui acelei explozii.”

Într-o dimineaţă, Domnul m-a trezit şi mi-a spus: „Du-te în Canionul Sabino.” Am plecat luând cu mine Biblia şi o bucată de hârtie.

„Unde mergi?” m-a întrebat soţia mea.

„Nu ştiu. Îţi povestesc când mă întorc.”

Am pornit spre Canion şi am urcat sus, unde zboară vulturii. Mă uitam la nişte căprioare de acolo. Am îngenuncheat pentru a mă ruga, mi-am ridicat mâinile şi deodată mi-a căzut în mână o Sabie. Am privit în jur şi m-am întrebat: „Ce este aceasta, doar nu mi-am pierdut minţile? Sabia este aici, în mâna mea şi străluceşte la soare.” Apoi mi-am zis: „Nu este nici un alt om în acest canion. Oare de unde a venit?”

Atunci am auzit o Voce care zicea: „Aceasta este Sabia Împăratului!”

„Un împărat poate face pe cine vrea cavaler, cu o sabie”, am spus eu.

Atunci Vocea a răsunat din nou: „Nu este sabia unui împărat, ci este Sabia Împăratului, Cuvântul Domnului!” El a spus: „Nu te teme! Aceasta este Tragerea a treia, este legitimarea slujbei tale!”

Am mers la vânătoare cu un prieten, fără să ştiu ce se va întâmpla.

Cineva m-a strigat; era cel care m-a criticat cu privire la fotografia cu Îngerul Domnului. Eu trebuia să plec la Houston pentru fiul lui, deoarece era pe lista condamnaţilor la moarte şi urma să fie executat peste câteva zile. Ne-am întâlnit acolo, iar el m-a îmbrăţişat şi mi-a zis: „Omul pe care l-am criticat a venit să salveze viaţa unicului meu fiu!”, iar societatea umană mi-a dat o medalie pentru că am salvat o viaţă.

Apoi m-am întors şi am plecat cu fratele Fred la vânătoare sus pe munte. Într-o dimineaţă am ieşit afară. Împuşcasem un mistreţ şi mă uitam să văd în ce parte au plecat ceilalţi. Pe urmă m-am întors şi i-am zis fratelui Fred: „Frate Fred, mâine dimineaţă, tu vei pleca pe muntele acesta, iar eu voi urca pe celălalt. Nu voi trage asupra mistreţului ca să-l omor, dar dacă va veni toată ciurda, voi trage ca să-i determin să meargă înapoi.”

Fratele Fred a pornit în partea aceea, dar porcii nu erau acolo. El mi-a făcut cu mâna, iar eu l-am văzut. Eu am mers prin canion, printr-o crăpătură mare, iar soarele tocmai răsărea. Am trecut de partea cealaltă a dealului fără să mă gândesc la prorocie. M-am aşezat jos să mă odihnesc şi mă gândeam: „Oare ce s-a întâmplat cu mistreţii aceia?” Stăteam ca indienii, cu picioarele încrucişate, şi m-am uitat la pantaloni, pentru că mi se peinsese un scaiete de ei. L-am luat şi mi-am zis: „Este curios că mă aflu la patruzeci de mile nord-est de Tucson, iar acolo mă aşteaptă fiul meu Iosif”. Când am privit, am văzut o turmă de porci care urcau dealul cam la o mie de metri depărtare de mine.

Am îndepărtat scaietele şi mi-am zis: „Pe aceştia îi vom prinde! Voi merge după fratele Fred, după ce pun o bucată de hârtie, ca semn, ca să ştim unde să venim.”

Am urcat panta şi m-am grăbit să ajung pe partea cealaltă a dealului. Deodată am auzit o detunătură. Credeam că a tras cineva în mine. Nu mai auzisem niciodată o asemenea explozie. Întreaga regiune a fost cutremurată. Când s-a întâmplat aceasta, la câţiva metri în faţa mea stăteau şapte îngeri în grup. Când m-am întâlnit cu ceilalţi şi cu fratele Fred, m-au întrebat: „Ce a fost aceasta?” Eu am spus „A fost explozia aceea”.

„Ce vei face?”

„Mă voi întoarce acasă, căci „Aşa vorbeşte Domnul: „Cele şapte taine care au fost ascunse în Biblie în toţi aceşti ani: despre aceste denominaţiuni şi alte lucruri, Dumnezeu va deschide aceste şapte taine din cele şapte Peceţi!”

Acolo era un cerc luminos care se ridica de la pământ ca un nor de ceaţă. Când a făcut aceasta, S-a îndreptat direct spre munte şi a început să se rotească spre vest, de unde a venit. Ştiinţa a stabilit ulterior că avea treizeci de mile înălţime şi douăzeci şi cinci lăţime şi forma unei piramide.

Cu câteva zile în urmă, mă aflam acolo şi am întors fotografia spre dreapta. Acolo era Isus, cum a fost în cele şapte epoci ale Bisericii: cu o perucă albă, prin care arăta dumnezeirea Sa absolută. El este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. El este Judecătorul suprem al lumii, şi stătea acolo dovedind Mesajul acestui ceas: că spre seară se va arăta Lumina! Despre ce este aceasta? Ce era aceasta?

Am plecat spre vest, pe acelaşi munte pe unde trecusem cu fratele Banks Wood, şi mi s-a spus: „Aruncă o piatră în sus şi spune-i domnului Wood: „Aşa vorbeşte Domnul: „Tu vei vedea slava lui Dumnezeu!”

A doua zi, în timp ce eram acolo, un vârtej de vânt a venit jos şi a lovit munţii. Pietrele au lovit copacii şi le-au rupt vârfurile, iar la trei sau patru picioare deasupra mea   s-au produs trei explozii. În jur de cincisprezece bărbaţi erau acolo, predicatori şi alţii. S-au adunat întrebându-se speriaţi: „Ce a fost aceasta?”

„Judecata a lovit coasta de vest!” am răspuns eu.

Două zile mai târziu, un cutremur aproape că a scufundat Alaska.

Ce a fost Lumina de pe muntele Sunset (Apus) în pădurea Coronado din Arizona? Ce a fost acel lucru ciudat care s-a întâmplat? Mulţi oameni au călătorit din est şi din vest şi au luat pietre din pietrişul împrăştiat acolo din pricina vârtejului. Fiecare piatră care s-a desprins de acolo, era triunghiulară (Cele trei sunt Una). Aceste pietre le puteţi găsi pe birourile din toată ţara. Ce a fost întâmplarea aceasta ciudată de pe muntele Sunset din Colorado Forest?

Junior Jackson, care ascultă, îşi aminteşte visul pe care l-a avut şi pe care eu l-am tălmăcit, „mergând către apusul soarelui”? Aceasta s-a întâmplat pe Muntele Sunset (Apus). Este timpul de seară, timpul apusului. Prin mesajul apusului acestui timp se împlineşte profeţia care spune: „Spre seară se va arăta lumina peste Muntele Sunset (muntele unde apune soarele), în Colorado Forest, la patruzeci de mile nord de Tucson.” Mergeţi la hartă şi veţi găsi culmea Muntelui Sunset. Exact acolo s-a întâmplat. Eu am ştiut aceasta doar cu câteva zile în urmă.

Aceasta nu va pieri niciodată. Nu se opreşte ci se repetă întruna: de la evenimentul care s-a petrecut, la fotografia în care Isus stătea şi privea la noi, iar acum la ceea ce s-a petrecut pe muntele Sunset (Apus), la Lumina de seară. Lumina de seară a venit şi Dumnezeu S-a legitimat pe Sine.

Ce este aceasta? Dovada că Dumnezeu şi Hristos sunt UNUL. Câţi au văzut părul Lui alb, cum ştim din Apocalipsa 1? Vedeţi, Dumnezeirea supremă, Autoritatea supremă. Nu alt glas, nu alt dumnezeu. Nimic altceva!

„În El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii.” (Coloseni 2.9). Însăşi Îngerii au fost acoperământul Său, peruca Lui albă. Amin.

Ce s-a întâmplat pe Muntele Sunset? Dumnezeu Şi-a confirmat Cuvântul, despre aceasta a fost tot acel zgomot. Fiţi atenţi, căci este Dumnezeu care Îşi confirmă Cuvântul făgăduit din nou, Cuvântul din Apocalipsa 10.1-7: „…în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu.”

Taina ascunsă a Apocalipsei de la 1 la 7, ultimul Mesaj pentru ultima epocă a bisericii. În timpul acesta se împlineşte Luca 17.30 şi Matei 24.24.

„În ziua când se va descoperi Fiul omului, se vor ridica hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi, care vor face semne şi minuni, până acolo încât dacă va fi cu putinţă să-i înşele chiar şi pe cei aleşi.” Oamenii încă se îndoiesc şi ca de obicei, biserica este confuză.

Oamenii de ştiinţă din Tucson scriu mereu articole şi le publică în ziare. Cei care se aflau pe muntele Lemmon cu aparate mari de fotografiat, nu L-au putut vedea ridicându-se din locul în care eram noi, deplasându-se către Vest, arătând că timpul s-a sfârşit. Nu a putut merge decât spre Costa de Vest, iar judecata a lovit exact prin locul pe unde a mers El, peste Phoenix, mai departe peste Prescott şi peste munţi, spre Coasta de Vest. Încotro mai precis? Direct spre Alaska. Şi în timp ce mergea în direcţia aceea, s-a auzi un tunet.

Observatorul din Tucson încă mai pune întrebări şi cercetările ştiinţifice încearcă să afle ce a fost.

Acest Nor a apărut la o înălţime la care nu se poate forma nici ceaţă, nici abur, nici ceva asemănător. „Cum s-a produs? Unde se îndrepta?” Ei sunt atât de nedumeriţi cu privire la acest Nimb supranatural care a stat sus pe cer cum a fost şi în zilele în care au sosit Magii urmând o Stea şi întrebând: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor?” Ce era aceasta? Dumnezeu Îşi împlinea Cuvântul Său: „O stea se ridică din Iacov…”

Dumnezeul din ceruri a promis că timpul de seară va avea Lumini de seară. Cu trei ani în urmă, această taină era doar o profeţie, „Domnilor, este aceasta timpul?”, dar acum este istorie. A trecut.

Promisiunea este împlinită. În ce timp suntem şi care este atracţia? Dumnezeu Îşi împlineşte Cuvântul Său! El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Să ne rugăm.

Dumnezeule scump, am reţinut oamenii cam mult, mult mai mult decât aş fi vrut. Eu cred că am spus şi am făcut tot ce era necesar ca oamenii de pretutindeni să ajungă la o înţelegere dreaptă şi să poată alege. Prin faptul că văd şi înţeleg, ei vor crede că Tu eşti Adevăratul Hristos şi că aceste Cuvinte care au fost legitimate sunt confirmarea Cuvântului Tău care este desăvârşit şi care se împlineşte la vremea Lui.

Doamne Isuse, Tu ai spus că lumea va intra într-o stare ca cea din Sodoma. Noi ştim aceasta şi o putem vedea. Ai mai spus că în ziua aceea va fi la fel ca în Sodoma. Atunci ai trimis trei mesageri la neamuri şi la evrei.

Unul dintre ei a fost Însuşi Dumnezeu, Fiul omului care S-a arătat în trup omenesc şi a făcut o minune spunându-i lui Avraam ce făcea Sara, care se afla în cortul de la spatele lui.

Tu ai spus că aceasta se va repeta atunci când întreaga lume a neamurilor va ajunge în starea Sodomei. Am ajuns aici, Doamne.

Alte profeţii dovedesc, de asemenea, că în zilele din urmă va fi trimis Ilie, că Duhul lui Ilie va fi pe pământ pentru a întoarce inimile copiilor spre părinţii lor.

Doamne, Te rog să confirmi Cuvântul Tău, că Tu eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci. Îngăduie aceasta, Tată.

Ei Îţi aparţin, Doamne, şi Te rog să ne dai mântuirea şi să confirmi din nou ceea ce s-a spus spre slava lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Omul poate pronunţa Cuvântul, dar numai Dumnezeu Îl poate legitima. A spune ceva este una, iar a fi legitimat de Dumnezeu este cu totul altceva. Dumnezeu nu are nevoie de interpret, pentru că El Însuşi tâlcuieşte totul.

Cu voia Domnului, imediat urmează rugăciunea pentru bolnavi. Noi ştim că nu există nimeni, nici un bărbat, nici o femeie şi nici un înger care să vă poată vindeca, deoarece a făcut-o deja Dumnezeu. El a pregătit totul, de aceea, singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi voi este s-o acceptaţi.

Nu există nici un om şi nici un înger care să vă poată mântui de păcat, nici chiar Dumnezeu Însuşi, pentru că acest lucru s-a întâmplat deja. Isus a făcut-o pe cruce. Totuşi nu se întâmplă nimic, nu vă este de nici un ajutor dacă nu-L acceptaţi pe El. Singurul lucru care se poate face este să împlineşti poruncile Domnului, cei ce cred să-şi pună mâinile peste bolnavi. Aceasta s-a întâmplat tot timpul, mai ales după înviere.

Avraam a văzut multe semne, dar a venit timpul când a văzut ultimul semn. Era cu puţin înaintea arderii Sodomei şi a constat în faptul că Dumnezeu i S-a arătat în chipul unui Om. Credeţi aceasta? A spus Isus că se va repeta?

Voi, cei care sunteţi prezenţi sau ne ascultaţi prin transmisiunea telefonică, pregătiţi-vă pentru rugăciune. Rugaţi-vă şi voi, cei care v-aţi trimis batistele aici. Eu nu-I pot spune lui Dumnezeu ce să facă. Departe de mine aşa ceva. El este suveran şi face ceea ce-I place. Tot ce pot face eu este să-L urmez şi să fac întocmai ce spune EL.

Oamenii stau pe lângă pereţi, iar locul este plin şi strâmt. Mă întreb dacă avem voie să Îl întrebăm pe Domnul pe seama acestor cuvinte: Care este această atracţie? S-ar putea ca printre noi să fie străini. El lucrează în mijlocul nostru şi dovedeşte că este Acelaşi ieri, azi şi în veci, astfel că fiecare dintre noi să poată crede după ce vede aceste două semne puternice. Puteţi crede? Bine.

Nu pot chema rândul de rugăciune pentru că este prea cald şi aglomerat, iar oamenii stau înşiraţi pe lângă pereţi. Aş putea să-i chem în partea aceasta? Nu putem să-i chemăm nici pe cei aflaţi pe tărgi. Astfel, dacă aveţi un număr de rugăciune, păstraţi-l pentru că rămâne valabil. Vă vom chema dacă puteţi veni într-un rând de rugăciune.

Domnul Shepherd nu a fost la rugăciunea de duminica trecută şi nu a avut nici număr de rugăciune. Este aici în seara aceasta? Unde este? Da, este în spate. Ai avut număr de rugăciune? Nu, nu a avut. Aceasta dovedeşte că nu trebuie să fiţi acolo, ci doar să credeţi. Amintiţi-vă că o femeie i-a atins haina, iar El a simţit. Şi El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

În Noul Testament, în epistola către Evrei scrie că astăzi avem un Mare Preot care ne înţelege toate slăbiciunile. Credeţi aceasta? Să credeţi şi să nu vă îndoiţi, căci atunci se va întâmpla.

Dacă puteţi crede, veţi primi tot ce aţi cerut. Dar trebuie să credeţi. Puteţi face aceasta? Câţi dintre voi cred? Domnul să vă binecuvânteze.

Eu nu vă cunosc pe nici unul dintre voi şi nici nu este treaba mea să vă cunosc, deoarece Dumnezeu cunoaşte absolut totul. Totuşi, El lucrează doar dacă credeţi. Credeţi?

Dumnezeule scump, desigur noi nu suntem un grup de creştini hibrizi şi nu dorim să fim priviţi ca nişte copii care trebuie mângâiaţi şi dezmierdaţi pentru că Tu nu ai asemenea oameni. Dimpotrivă, ai credincioşi puternici, iar prezenţa Ta ne aprinde inimile. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. Tu i Te-ai descoperit şi i-ai dat un semn, iar el a crezut în Tine. Tu ai făcut ca trupul lui bătrân să devină din nou tânăr, şi la fel al soţiei lui, pentru că ea era o parte din el. Pe urmă s-a născut copilul făgăduit.

Dumnezeule, Tu ai promis că în timpul acesta va fi la fel, de aceea, Te rog să confirmi aceasta. Noi credem această promisiune, credem că va fi la fel ca în zilele când a venit judecata asupra Sodomei şi a lumii păgâne şi totul a fost ars. Este timpul ca judecata să vină din nou asupra lumii păgâne. Apoi vor mai rămâne trei ani şi jumătate pentru evrei, prin perioada Necazului celui mare, necazul lui Iacov, continuarea celor şaptezeci de săptămâni ale lui Daniel.

Timpul necredincioşilor se termină. Tu ai dat acest timp şi ai spus că va fi din nou aşa. Doamne, noi suntem în mâinile Tale, de aceea Te rugăm să faci ce vrei cu noi, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Nu fiţi agitaţi! Ce s-ar întâmpla dacă m-aş enerva şi eu? Ceea ce urmează trebuie lăsat în seama suveranităţii lui Dumnezeu. De ce fac aceasta? Pentru că a spus că aşa va fi şi aceasta s-a împlinit. Dacă Se legitimează personal în faţa voastră puteţi să nu Îl credeţi? Credeţi!

Aş dori să mă întorc şi să privesc unde mă călăuzeşte Duhul Sfânt şi ce va face El. Eu nu ştiu ce va face; aceasta este treaba Lui. Dar nu uitaţi că totul este posibil pentru cei ce cred. Aş vrea ca toţi cei care credeţi să ridicaţi mâinile şi să spuneţi: „Cred din toată inima!” O relatare este confirmată prin trei dovezi. Dacă se întâmplă de trei ori consecutiv este dovada că este corect şi indiferent unde sau cine sunteţi, credeţi pur şi simplu şi fiţi liniştiţi.

Doamnă, nu te cunosc, dar tu te rogi. Rămâi unde eşti pentru că nu trebuie să vii în faţă. Ai în braţe o fetiţă… este o fetiţă drăguţă, cu părul roşcat şi nu pare a fi paralizată. Eu nu ştiu ce-i lipseşte… poate nici nu este vorba despre ea, ci despre tine. Te-am văzut doar stând acolo cu copilul şi rugându-te. Ar trebui să stăm puţin de vorbă ca să intru în legătură cu tine.

Odată, Isus i-a spus unei femei: „Dă-Mi să beau!” pentru că voia să ştie ce este în ea. Pe fratele Bryant şi pe cei din jurul lui îi cunosc; poate şi ei au probleme, dar despre tine nu ştiu absolut nimic pentru că nu te cunosc.

Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Crezi că ceea ce ai auzit în seara aceasta este adevărul? Dacă Domnul vrea să-mi descopere ceva: ce ai făcut, ce nu trebuia să faci sau ce ceri, atunci vei şti dacă este corect sau nu. Este adevărat? Dacă El va confirma Cuvântul Său care este Acelaşi ieri, azi şi în veci, vei crede? Crezi că Luca 17.30 se împlineşte chiar acum? Crezi aceasta?

Doamna a ridicat mâna confirmând că nu ne cunoaştem. Eu încerc doar să primesc legătura Duhului Sfânt cu această persoană. Credeţi din toată inima cu toţii.

Este vorba de fetiţă, nu de tine. Tu eşti iritată, dar nu această iritaţie te-a adus aici, ci fetiţa. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună ce este? Crezi aceasta? Îţi va ajuta? Vei crede atunci? Este o boală la creier. Acesta este adevărul. Pune-ţi mâna peste copilă.

Dumnezeule scump, ai spus că aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi aceştia se vor însănătoşi. Femeia este credincioasă şi şi-a pus mâinile peste copil ca să se însănătoşească în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Credeţi cu toţii că toate lucrurile sunt posibile celui ce crede.

Pe doamna care stă lângă ea o cunosc. Nu ştiu cum se numeşte, dar voi afla. O cunosc din vedere dar nu ştiu ce probleme are. Crezi că Domnul îmi va descoperi ce probleme ai? Diabet. Dacă este adevărat, ridică mâna. Da.

Femeia de lângă tine are aceeaşi boală. Pe ea nu o cunosc.

Femeia de lângă aceasta, se roagă pentru un copil paralizat. Dacă credeţi din toată inima, veţi primi ceea ce cereţi.

Acum este vorba de cineva de aici. Este un bărbat care se roagă pentru că vrea să scape de fumat. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Dacă crezi, aşa va fi. Eu nu l-am văzut niciodată pe bărbatul acesta.

Aici mai este un bărbat. Vedeţi umbra neagă de deasupra bărbatului care zace pe targă? El este pe moarte, are cancer. Eu nu te cunosc, dar Domnul ştie totul despre tine. Acesta este adevărul. Crezi că Domnul mi-a arătat ceva în legătură cu tine? Ai fost adus de un prieten. Nu eşti de aici, ci vii dintr-o regiune unde este o apă mare. Da, este vorba de Albany, Kentucky („Aşa este”). Crede şi poţi să te întorci acasă sănătos. Crezi?

Tu vii din Tennessee şi ai un fiu care suferă de astmă. El nu este aici dar tu crezi că se va face bine. Du-i batista pe care o ţii în mână şi va fi vindecat.

Şi peste doamna care stă dincolo de doctorul Vayle este o umbră neagră. Nu am văzut-o niciodată, dar are cancer, iar dacă nu se întâmplă nimic, va muri. Crezi că El te poate vindeca? Poţi crede aceasta? Atunci poţi fi vindecată.

La spatele ei stă o doamnă care ţine la gură o batistă. Ea are o ocluzie şi încă o boală. Ai avut criză şi ţi-a fost rău, iar cineva te-a adus aici. Este vorba de o boală femeiască, dar dacă crezi, te poţi întoarce acasă sănătoasă.

Tinere, eu nu te cunosc. Stai aici în faţă şi mă priveşti. Vii din Puerto Rico. Crezi că Dumnezeu poate împlini dorinţa inimii tale? Dacă îţi spun care este această dorinţă, vei crede? Tu tânjeşti după botezul cu Duhul Sfânt. Acesta este adevărul. Primeşte Duhul Sfânt, fratele meu.

Ceva mai în spate stă un bărbat de culoare, care are în suflet o mare povară din pricina soţiei. Ea nu este aici pentru că are probleme cu picioarele. Crezi că va fi vindecată? Da? Vii din Jamaica. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună cine eşti? Domnule Brady, crezi că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci?

Femeia care stă lângă doamna Wright are o durere pe inimă: se roagă pentru fiica ei care trebuie operată. Crezi din toată inima? Dacă o convingi să creadă, nu va mai fi nevoie de operaţie. Eu nu pot s-o vindec, dar văd că Duhul Sfânt Se mişcă în spaţiul rezervat mamelor. Acolo este Lumina. S-a aşezat deasupra unei femei tinere. Are o problemă sufletească şi este nelămurită cu privire la ea. Lângă ea este o tânără care are o problemă femeiască. Numele ei este West şi vine din Alabama. Doamnă David West, crede şi Dumnezeu îţi va da ceea ce ceri.

„În ziua când va fi descoperit Fiul omului va fi lumină.” Dacă Acesta nu este Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci, nu ştiu nimic despre El. Credeţi? Totul este posibil pentru cel ce crede.

Câţi dintre cei care ascultaţi sau sunteţi în adunare, vreţi să ridicaţi mâinile şi să spuneţi: „Eu cred!”? Toţi cei de aici le-au ridicat, şi sunt convins că la fel s-a întâmplat pretutindeni. Închideţi ochii, puneţi-vă mâinile peste cineva de lângă voi, luaţi-i mâna şi puneţi-o pe celălalt umăr.

Eu mi-am pus mâinile peste batiste. Vedeţi ce s-a întâmplat astăzi; vedeţi ce s-a întâmplat acum.

„Noi vedem faţa Lui sfântă

Care străluceşte de iubire divină.

Mântuiţii, cei ce au parte de mila Sa

Vor străluci ca pietrele nestemate

În coroana SA.”

Să ne rugăm cu toţii.

Dumnezeule scump, ceasul este aici. Ce înseamnă aceasta? Dumnezeu Îşi împlineşte Cuvântul. Doamne, care este atracţia? Dumnezeu care Îşi împlineşte Cuvântul.

De ce în toată ţara, oamenii de la o coastă la alta, de la nord la sud şi de la est la vest, şi-au pus mâinile unii peste alţii? Aici sunt oameni veniţi din alte state, din Mexic şi Canada, şi noi ne-am pus mâinile unii peste alţii, pentru că Dumnezeu Îşi împlineşte Cuvântul.

Cum este posibil ca cineva să stea aici şi prin Duhul Sfânt să poată cunoaşte numele oamenilor, aşa cum a făcut odinioară El cu Simon zis Petru: „Numele tău este Simon şi eşti fiul lui Iona…” sau:

„Du-te de cheamă pe bărbatul tău.”

„N-am bărbat”, I-a răspuns femeia.

„Aici ai spus adevărul pentru că cinci bărbaţi ai avut şi cel cu care eşti acum nu este bărbatul tău.”

Şi femeia a zis: „Ştiu că atunci când va veni Mesia, El va face aceasta. Dar Tu cine eşti?”

„Eu sunt Acela.”

Tu eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci şi ai promis: „…că oricine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12).

„Iată, în zilele din urmă vă voi trimite pe prorocul Ilie; el va schimba gândurile oamenilor şi va întoarce inimile copiilor spre învăţătura apostolică a Bibliei.” (parafrazare). Şi „Spre seară se va arăta lumina.”

Aici suntem Dumnezeule mare al cerurilor. Ceasul a sosit. Mâinile oamenilor sunt aşezate pe cel de alături.

Satan, eşti un mincinos învins! Ca slujitori ai Domnului, îţi poruncim în Numele lui Isus Hristos să te supui Cuvântului lui Dumnezeu şi să îi părăseşti pe aceşti oameni! Îţi cerem aceasta pentru că este scris: „În Numele Meu vor scoate draci!”

Toţi aceşti oameni să fie liberi! Îngăduie aceasta, Dumnezeule scump. Tu eşti Dumnezeul cerului care ai biruit totul în acea zi a descoperirii de pe Muntele Golgota: fiecare boală şi fiecare durere sunt opera Satanei.

Oamenii sunt vindecaţi prin rănile Tale şi eliberaţi în Numele lui Isus Hristos. Amin.

O, Doamne, în timp ce Duhul lui Dumnezeu este prezent şi ungerea lui Isus Hristos este peste oameni; în timp ce semnele puternice pe care le-a promis, se împlinesc, pământul se cutremură, Scriptura este împlinită şi Lumina de seară străluceşte.

Eu îmi pun mâinile peste aceste batiste şi mă plec, reprezentând întregul trup al credincioşilor, de la est la vest şi de la nord la sud, şi îi strig diavolului: „În Numele Domnului Isus Hristos îţi cer să părăseşti fiecare bolnav peste care vor fi puse acestea, spre slava şi cinstea Cuvântului lui Dumnezeu! În Numele Cuvântului Domnului Isus Hristos din Nazaret! Amin.”

Credeţi şi primiţi vindecarea ca şi credincioşi, cu smerenie, linişte şi credinţă, în deplină cunoştinţă, din partea Atotputernicului Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos?

Dacă o faceţi, ridicaţi mâna. Aici, cât de departe pot vedea, toţi şi-au ridicat mâinile. El se îndură, iar Satana este biruit. Prin rănile lui Isus Hristos suntem vindecaţi şi mântuiţi. Prezenţa lui Isus Hristos confirmă faptul că El trăieşte astăzi şi întotdeauna şi că poate să Îşi ţină făgăduinţa făcută. Amin.

Eu cred în El, voi credeţi?

Să ne ridicăm şi să primim în Numele lui Isus Hristos tot ce s-a spus şi s-a făcut. Noi Îl iubim din toată inima şi Îl apreciem cu tot ce este în noi, iar dacă în seara aceasta vă întoarceţi la casele voastre, Domnul să fie cu voi. Dumnezeu să vă dea Duhul Sfânt dacă încă nu Îl aveţi.

Fiecare bărbat, fiecare femeie, fiecare tânăr şi tânără, toţi cei prezenţi care nu au fost încă botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos, avem aici îmbrăcăminte pentru botez şi un bazin. Nu lăsaţi pentru mâine ceea ce puteţi face astăzi, pentru că s-ar putea să fie prea târziu. Noi avem aici predicatori şi îmbrăcămintea pentru botez este pregătită, aşa că nu aveţi nici o scuză. Sunteţi pregătiţi? Dacă credeţi, indiferent cum aţi fost botezaţi înainte: stropiţi sau scufundaţi, oricum a fost greşit. Lumina a sosit. Veniţi, credeţi şi veţi fi botezaţi. Fie ca toţi cei care nu aveţi încă Duhul Sfânt, să-L primiţi în toată plinătatea puterii şi iubirii dumnezeieşti ce v-a fost promisă,, ca prin El să deveniţi o făptură nouă. Domnul să vă binecuvânteze.

Până duminica viitoare la 9.30 dimineaţa, să intonăm cântecul pe care-l cântam des cu ani în urmă:

„Nu uita rugăciunea cu familia,

Căci aici vrea să te întâlnească Isus

Şi să-ţi ia toate grijile.

Nu uita rugăciunea cu familia.”

În timp ce o cântăm încă o dată, dă mâna cu pelerinul de lângă tine:

„Nu uita rugăciunea cu familia…”

Îl iubiţi cu adevărat?

Eu Îl iubesc. Îl iubesc pentru că El m-a iubit întâi. Şi mi-a răscumpărat întreaga fericire. Aceasta a fost atracţia de pe Golgota; şi tot aceasta a fost aceea de pe Muntele Sunset, de pe Muntele Nebo, de pe Muntele Sinai. Toate evenimentele deosebite s-au petrecut pe culmile munţilor, în total şapte.

Să cântăm:

„Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Căci El m-a iubit întâi

Şi mi-a răscumpărat fericirea

Pe Golgota.”

Toţi cei care Îl iubesc să spună „Amin”. Gândiţi-vă ce a făcut El pentru voi. Gândiţi-vă că dacă Dumnezeu nu ar fi avut milă de noi, puteaţi fi morţi şi eu la fel. Ce a făcut El pentru voi? Ce am putea face altceva decât să Îl iubim, să închidem ochii şi să ne plecam capetele în timp ce intonăm încă un cântec pentru El, pentru că Domnul ascultă cu plăcere cântecele. Să-i cântăm deci:

„Eu Îl iubesc…”

Ne plecăm capetele şi inimile în prezenţa Lui şi Îi suntem recunoscători pentru că am văzut cu ochii noştri şi am auzit cu urechile noastre ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu, ca promisiune pentru noi în timpul acesta.

Domnul să vă binecuvânteze.

Astăzi avem în mijlocul nostru un oaspete, pe fratele Ned Iverson, un fost predicator prezbiterian. Tatăl şi fraţii lui sunt tot predicatori prezbiterieni. Dacă am înţeles bine, în seara aceasta s-a botezat în Numele Domnului Isus Hristos. El este predicator şi încă unul plin de râvnă, şi pentru că cred că este un slujitor al lui Dumnezeu, aş vrea să ceară binecuvântarea Domnului peste această adunare.

Frate Iverson, vino în faţă în timp ce noi ne plecăm capetele în rugăciune. Dumnezeu să te binecuvânteze. Amin.

– Amin –