Să ne rugăm. O, Tată ceresc, Te iubim, Doamne, și dorim să ne exprimăm dragostea față de Tine. Noi știm că Cuvântul Tău spune că noi Te iubim pentru că Tu ne-ai iubit întâi, de aceea, dorința noastră este să-Ți cântăm laude, să slăvim Numele Tău și să facem orice Îți este plăcut.
Acum, când venim la acest serviciu, Te rugăm, Doamne, să frângi Pâinea Vieții pentru copiii Tăi care așteaptă să ne hrănești cu mâna Ta, fiindcă am venit să auzim de la Tine și să vorbim cu Tine. Doamne, Te rog să iei întâietate și să ai calea Ta în fiecare inimă și în fiecare viață, să ne hrănești cu Cuvântul Tău, pe care-L primim ca o parte de care avem nevoie pentru această oră. Ia întâietate în viețile noastre, Doamne, și trăiește-Ți viața prin noi, ca să fim o manifestare a Ta pe acest pământ, prin harul Tău, în timp ce ne predăm din nou și Îți cerem să iei toate lucrurile în mâna Ta, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Să deschidem Bibliile la Marcu 11.22-23:
„Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu!
Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare,” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” Amin.
Aceasta este o Scriptură interesantă și vreau s-o folosesc ca bază pentru a intra în subiectul meu, așa că vreau să mă uit puțin la aceasta. În versetul 23, El spune:
„Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare,” şi dacă nu se va îndoi în inima lui…” Deci, el nu poate ghici; nici nu există o speranță că aceasta se va rezolva.
„…şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.”
Dacă priviți condițiile pe care le pune Isus, vedem că în primul rând, El spune că poți spune aceste lucruri dacă nu ai nicio îndoială în inima ta și dacă știi deja că lucrurile pe care le spui, se vor întâmpla. Acest lucru nu poate fi: voi vorbi și voi vedea dacă se va întâmpla. Atunci nu va funcționa. Acest lucru va funcționa numai dacă nu există nicio îndoială în inima ta și știi că lucrurile pe care le spui se vor împlini.
Aș vrea să intrăm puțin în aceasta și ca titlu pentru seara aceasta, voi lua Caracter pentru Tragerea a treia. Este ceva în care vreau să intru, dar mai întâi voi vorbi despre Tragerea a treia, despre Cuvântul vorbit și despre manifestarea Tragerii a treia, și voi trece prin câteva dintre lucrurile pe care le-a spus fratele Branham. Voi începe cu mesajul, Priviți la Isus, din decembrie 1963.
Deci, voi intra în Tragerea a treia și la ceea ce a spus fratele Branham, apoi vreau să intru în subiectul meu: „Caracter pentru Tragerea a treia.” Voi citi câteva citate, așa că fiți atenți:
„Acum vă voi spune ceva ce nu am spus peste tot, și acesta este lucrul pe care l-am așteptat cu nerăbdare de așa mult timp (de cel puțin patru sau cinci ani sau poate mai mult); Tragerea a treia a fost dovedită acum și sunt sigur că știți cu toții ce este aceasta.
Acum amintiți-vă că niciodată nu va fi o imitație a acesteia, pentru că nu poate fi. Vedeți, nu poate fi. Acum Ea este în existență. Eu sunt avertizat despre aceasta, că în curând… Chiar în acest timp, s-a întâmplat acum, ca să-Și poată identifica prezența între voi, vedeți, dar nu va fi folosită într-un fel măreț până când acest Conciliu nu începe să se consolideze…”
Aici, el începe să explice câteva lucruri; explică de ce această manifestare a Tragerii a treia, sau cum va explica mai târziu, Cuvântul vorbit, a apărut pe scenă și a fost afișată „…ca să-Și poată identifica prezența între voi, dar nu va fi folosită într-un fel măreț…”, până la o dată viitoare.
Ascultați, ce voi spune acum sunt cuvintele mele, este felul meu de a explica lucrurile: Dumnezeu a trebuit s-o arate mai întâi, și așa vine, dar mai întâi trebuie să fie niște condiții. Corect? Și fratele Branham spune: „…Chiar în acest timp, s-a întâmplat acum, ca să-Și poată identifica prezența între voi, vedeți, dar nu va fi folosită într-un fel măreț până când acest Conciliu nu începe să se consolideze…”
Așadar, el spune că Dumnezeu v-a arătat-o ca să-I poată identifica prezența, ca s-o vedeți, dar nu va fi folosită pentru moment, ci este destinată pentru altă dată, „…când acest Conciliu nu începe să se consolideze. Și când se întâmplă aceasta… Penticostalii și așa mai departe, pot imita aproape orice se poate face. Dar când vine acel timp, când vine presiunea, veți vedea că ceea ce ați văzut temporar, se va manifesta în plinătatea puterii ei.”
Vedeți gândul meu aici? Dumnezeu a trebuit s-o arate ca să-Și poată identifica prezența, ca să știm că este aici, dar nu este destinată să fie folosită acum, sau cum spune el:
„…nu va fi folosită într-un fel măreț până când acest Conciliu nu începe să se consolideze… Dar când vine acel timp, când vine presiunea, veți vedea că ceea ce ați văzut temporar, se va manifesta în plinătatea puterii ei.”
În ordine. Tot în mesajul, Priviți la Isus, puțin mai jos, citim:
„Acum trebuie să continui în evanghelism, așa cum am fost însărcinat la început. Prin urmare, ați avut Cuvântul și știți ce trebuie să așteptați, cum să stați. Eu trebuie să continui în evanghelizare, și, prietenii mei, stați liniștiți și doar continuați să mergeți înainte, pentru că se apropie cu repeziciune ora, vedeți, când se va face ceva…”
Fratele Branham nu a vrut niciodată să ne oprim, ci a vrut să continuăm să mergem înainte. El a spus: „Stați liniștiți și doar continuați să mergeți înainte.” Stați liniștiți și doar continuați să mergeți înainte.Vedeți, el a spus: „stați” și „mergeți mai departe”, adică „Stați liniștiți și continuați să mergeți mai departe în Cuvânt.” Aceasta este înțelegerea mea cu privire la aceste cuvinte. În continuare, el a spus:
„Acum, s-ar putea să vedeți că se întâmplă niște mici lucruri ciudate. Nimic păcătos, nu la aceasta mă refer. Dar vreau să spun, ceva ciudat față de orientarea obișnuită, deoarece, acolo unde am ajuns acum în slujbă, mă întorc aici, privind după punctul acela și aștept timpul să-l folosesc. Dar, ea va fi folosită.”
Aici, fratele Branham ne spune din nou că nu este pentru acum, ci este pentru altă dată, dar a trebuit să se identifice printre voi; dar când se va întâmpla și acest lucru, atunci ceea ce ați văzut temporar, se va manifesta în plinătatea puterii. Acum mă întorc aici, în așteptare, pentru că unde am ajuns în slujbă nu pot merge mai departe, ci trebuie să aștept să se întâmple altceva. Suntem împreună?
Deci, „…mă întorc aici, privind după punctul acela și aștept timpul să-l folosesc. Dar, ea va fi folosită.
„Toată lumea știe aceasta pentru că, așa cum a fost identificată Prima, tot așa va fi identificată și a Doua. Și dacă veți gândi atent, îndeaproape, cei care sunteți spirituali, așa cum spune Biblia: „Aici este înțelepciunea.” A Treia este identificată în mod corespunzător. Vedeți, noi știm unde este. Deci, Tragerea a treia este aici”.
Deci, nu căutăm nimic, pentru că Tragerea a treia este deja aici, S-a identificat printre noi, astfel încât să avem încredere să așteptăm până când acest lucru Îl prinde din urmă.
Fratele Branham a fost aici ca un premergător, el a fost aici arătând ceea ce urma să se întâmple, a fost aici ca primul snop al recoltei. În el, Cuvântul a ajuns la maturitate și a început să arate cum este să ai în scenă un fiu înfiat al lui Dumnezeu, un fiu matur și o fiică a lui Dumnezeu; și el prefigura restul recoltei. El a manifestat ceea ce a numit, „Cuvântul vorbit,” care face parte din Tragerea a treia și a spus: „Am mers în lucrare cât am putut; acum trebuie să aștept lucrul acesta să ajungă din urmă.” El știa, el trebuia să prevestească și să arate ce urmează să vină, apoi să aștepte pentru ca altceva să ajungă din urmă.
Acum vreau să aduc câteva citate din anul 1965, pentru că nu vreau să fie nimeni care să stea pe scaun gândindu-se: „Dar frate, Chad, el a mai spus…” Haideți deci, să citim:
„Observați. La sfârșitul timpului, chiar în ziua în care acest mesager, nu când începe, ci când începe să-și proclame Mesajul…” Și Mesajul lui este Apocalipsa 10.1-7, cele șapte Tunete, deschiderea celor șapte Peceți.
„…nu când începe, ci când începe să-și proclame Mesajul, vedeți, prima Tragere, vindecarea; Tragerea a doua, profeția și Tragerea a treia, deschiderea Cuvântului, descoperirea Tainelor…”
Deci, Tragerea a treia este deschiderea Cuvântului; dar fratele Branham leagă Tragerea a treia de Cuvântul vorbit, rostit. Aceasta s-a făcut de cinci ori: la crearea veverițelor de două ori; vorbind cu Hattie i-a dat cei doi băieți; a vorbit furtunii; a vorbit îndepărtarea tumorii soției. El a atașat aceasta și a numit-o, „Cuvântul vorbit, pronunțat, rostit.”
„…Tragerea a treia, deschiderea Cuvântului, descoperirea Tainelor. Nu există o rânduială mai înaltă pentru descoperirea Cuvântului decât profeții; dar singurul mod în care profetul poate fi justificat, este prin Cuvânt. Și amintiți-vă, că Tragerea a treia a fost descoperirea celor șapte Peceți, pentru a dezvălui Adevărul ascuns care a fost pecetluit în Cuvânt.” În ordine.
Pentru mine, acest lucru este cu adevărat important, deoarece el arată că Tragerea a treia este deschiderea Cuvântului, dar mai există și un alt aspect, care este Cuvântul vorbit, rostit. Astfel, începem să înțelegem ce a fost sub acele Peceți și ce a fost deschiderea Peceților. Noi începem să vedem că deschiderea Peceților a dezvăluit Taina care se afla în partea din spate a minții lui Dumnezeu, Taina pe care El a păstrat-o pentru Sine încă de dinainte de întemeierea lumii. Și când a dezvăluit Taina Lui Însuși… Dacă aș putea să spun așa, cel mai important lucru nu a fost informația care a fost dezvăluită, ci marea descoperire ascunsă care a fost dezvăluită. Și marea descoperire ascunsă este cea care aduce un popor în poziția și înțelegerea cu privire la cine sunt cu adevărat.
Astfel, ei încep să înțeleagă că de fapt, sunt parte din Hristos, că au fost predestinați în gândurile lui Dumnezeu și au în ei înșiși o Sămânță Genă a lui Dumnezeu; că ei au fost un atribut al lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii și au fost așezați aici, în timp, pentru a juca partea Miresei. Și va fi Hristos care va veni în formarea Miresei Sale, pentru a Se manifesta. Deci, sub acele Peceți s-au rupt atâtea lucruri neînțelese, așa că oamenii pot înțelege în sfârșit cine sunt. Aceasta a făcut deschiderea Cuvântului pentru un popor de pe pământ. Deschiderea Cuvântului nu a putut face aceasta pentru generațiile care au trecut, deoarece ei și-au trăit viața sub partea de Cuvânt care le-a fost alocată; aceasta este pentru oamenii care sunt aici la sfârșitul timpului. Pecețile s-au deschis și aceasta a luat Pecețile de pe viața noastră. În ordine.
Dacă ne întoarcem la Scriptura noastră de început, dacă va exista o manifestare a Tragerii a treia ca și Cuvânt vorbit, cum a fost în viața fratelui Branham, atunci trebuie să fii capabil să spui ceva fără să te îndoiești în inima ta de aceasta; s-o faci știind, înainte s-o rostești, că ceea ce urmează să spui se va întâmpla, și nu aștepți până când se întâmplă, iar atunci te duci și le spui tuturor ce s-a întâmplat. Nu. Acesta este felul de credință la care trebuie să mergi, pentru că această lucrare are loc acolo unde nu există nicio îndoială în inimă ci, încă înainte de a vorbi, știi că se va întâmpla.
Acum, cum poți fi capabil să faci vreodată aceasta sub denominaționalism, când nu ești sigur dacă ești mântuit sau nu? Nu ești sigur dacă ești sau nu un copil al lui Dumnezeu; sau dacă ieri ai greșit, ai mers la altar și te-ai pocăit sau nu te-ai pocăit, ești salvat? Aceasta este o doctrină penticostală și eu am crescut învățând că dacă ai păcătuit și mori fără să ai șansa să te pocăiești, ești pierdut și mergi în iad. Cum poți avea acest fel de credință dacă nu știi cine ești? Dar dacă știi cine ești și că vii de la Dumnezeu și te întorci la Dumnezeu; și că acolo este Ceva de la Dumnezeu atribuit ție; că tu Îl posezi pe Dumnezeu care locuiește într-un fel sau într-o oarecare măsură în tine, atunci dintr-o dată totul devine posibil.
De aceea, Tragerea a treia este deschiderea Cuvântului și are atașată o latură a Cuvântului vorbit sau rostit.
În mesajul, Care este atracția de pe munte?, profetul spune:
„…Eu am auzit un Glas zicând: „Aceasta este Sabia Împăratului!”
Aici este întâmplarea din Canionul Sabino, când fratele Branham stătea cu mâinile ridicate și Sabia i-a lovit mâna.
„ …Am zis: „Un împărat îl face cavaler pe un om cu o sabie.”
Dar Glasul a venit înapoi și a zis: „Nu sabia unui împărat, ci, „Sabia Împăratului”, Cuvântul Domnului.” Apoi a zis: „Nu te teme. Aceasta este numai Tragerea a Treia, este adeverirea slujbei tale.”
Deci, Tragerea a treia a fost Sabia în mână. Ce este Tragerea a treia în mână? Este Sabia Împăratului, este Cuvântul lui Dumnezeu pus în mâna lui. Deci, este Cuvântul în mână, Cuvântul pus în mâinile lui.
Amintiți-vă! Când mergi la Apocalipsa 10.1-7 și ajungi la cele șapte Tunete, când s-a auzit glasul celor șapte Tunete, lui Ioan i s-a spus să nu scrie ce au spus, așa că a existat o porțiune din Scriptură care nu a fost scrisă. Fratele Branham a spus că nici măcar sub formă de simbol, așa că acum trebuia să fie un Cuvânt dat în mâna profetului. În Tragerea a treia este deschiderea Cuvântului, deoarece Cuvântul a fost blocat într-o taină, pentru că lui Ioan i s-a spus să nu-L scrie și a fost pecetluit în Biblie ca un Cuvânt nescris. Deși a fost declarat și scris în toată Biblia, a fost pecetluit ca un Cuvânt nescris, așa că, acum, Dumnezeu trebuie să poată da acel Cuvânt nescris, ceea ce Ioan a văzut dar nu a avut voie să scrie. El trebuia să-L poată da cuiva, așa că acea Sabie trebuia să vină în mâna cuiva, a trebuit să vină în mâna unui profet. Astfel, fratele Branham a venit în fiecare zi fără nici un merit pentru deschiderea unei Peceți.
El a spus: „Eu nu am știut mai mult ca oricine altcineva, și eram la fel de pierdut ca ceilalți. Am citi cărțile altor oameni și mă gândeam că sunt destul de bune, până când a venit acel Înger.”
Fratele Branham a spus că a văzut-o ca pe o viziune. Amintiți-vă că Ioan a spus că el a auzit un Glas din cer care i-a spus: „Scrie ce vezi, dar nu scrie ce au spus.” Astfel, fratele Branham a văzut într-o viziune desfășurarea unei Peceți și doar a scris repede pe hârtie ce vedea desfășurându-se, apoi și-a petrecut restul zilei întorcându-se și urmărind-o pin Scripturi. De aceea, când a ajuns la sfârșitul Peceților, a spus: „Să nu-i mulțumiți nimănui. Nimeni, nici un om nu a avut de-a face cu aceasta. Nu a fost nimeni altul decât Isus Hristos Însuși, care a dat descoperirea despre acest Cuvânt tainic.”
Deci, fratele Branham nu și-a atribuit nici un merit pentru deschiderea acestor Peceți. El doar le-a văzut descoperindu-se zi de zi, a luat un creion și a notat, apoi a petrecut restul zilei urmărind ceea ce a văzut în Biblie, iar în seara aceleiași zile a predicat. Așadar, vedem că Sabia era pusă în mâna lui, deschiderea Cuvântului. Lui i s-a dat Cuvântul și în timp ce vorbea partea nescrisă, avea Cuvântul vorbit, rostit. Așa avem noi descoperirea celor șapte Tunete. Aceasta se datorează faptului că El a vorbit. Cum ne-a dat Dumnezeu descoperirea celor șapte Tunete? Prin gura acelui om.
Așadar, Tragerea a treia este deschiderea Cuvântului.
Acum vreau să mă întorc la mesajul, Priviți la Isus. Am spus aceste lucruri pentru că am vrut să mă asigur că le legăm împreună: deschiderea Cuvântului, Cuvântul vorbit, rostit și Semnele.
În mesajul, „Priviți la Isus,” fratele Branham a spus:
„Este atât de sacră, încât nu trebuie să spun prea multe despre aceasta. Așa cum mi-a spus El la început: „Nu spune nimic despre aceasta.” Vă amintiți aceasta, cu ani în urmă? Ea vorbește despre Sine. Vedeți? Eu am încercat să le explic pe celelalte și am făcut o greșeală. După părerea mea, nu spun că Domnul mi-a spus-o, acesta va fi un lucru care va declanșa credința de Răpire, pentru plecare.
Eu trebuie să stau liniștit pentru puțin timp. Acum, amintiți-vă, și cine ascultă această bandă, s-ar putea să vedeți chiar acum o astfel de schimbare în slujba mea, căzând înapoi, nu urcând, coborând înapoi. Noi suntem chiar la timp și ea nu poate fi, nu poate merge mai departe. Trebuie să așteptăm doar un minut, până când aceasta se întâmplă aici, pentru a ajunge din urmă, și atunci vine timpul.”
Ce aștepta el? Consiliul Bisericilor, presiunea. Este adevărat? Aceasta este ceea ce a spus El?
„…trebuie să așteptăm doar un minut până când aceasta se întâmplă aici pentru a ajunge din urmă, apoi vine momentul. Dar ea este identificată total.
Va veni un timp în această națiune, când această națiune va exercita toată puterea pe care o avea fiara dinaintea ei, care era Roma păgână, care a devenit Roma papală. Vedeți? Această națiune va face aceasta.”
Așadar, el a început să vorbească despre înăsprirea presiunii și s-a dus direct în Apocalipsa 13, la fiară. Deci, el leagă toate acestea împreună. Puțin mai jos, în același mesaj, el spune:
„Se strânge, și atunci când va veni momentul și presiunea vine într-un punct în care sunteți presați afară, priviți la ceea ce mi-am propus să vă spun în câteva minute. Priviți la Tragerea a treia. Vedeți? Aceasta va fi absolut spre cei total pierduți, dar Ea va fi pentru Mireasă și Biserică.”
În mesajul, Shalom, din anul 1964, adică două săptămâni mai târziu, profetul a spus:
„Noi știm cu toții că aceasta este identificarea. Știm ce este Tragerea a treia. Toți înțelegem aceasta. Acum veți avea banda. Vedeți? Și cred că va rămâne latentă (ascunsă), pentru puțin timp, până când va veni marele ceas al persecuției. Atunci este momentul în care va fi. Va vorbi. Se va manifesta la fel ca cele cinci semne exacte, fără greșeală, perfecte…”
Aducerea la existență a veverițelor, de două ori; întoarcerea băieților lui Hattie; oprirea furtunii în Colorado; vindecarea tumorii soției sale. „…Se va manifesta la fel ca cele cinci semne exacte, fără greșeală, perfecte. Acum mă gândesc, doar așteptați să vedeți ce a pregătit.” Este uimitor!
Acum vreau să vă spun ceva: dacă vreți să vă spun cum va fi, habar nu am. Dacă vreți să vă spun exact ce a vrut să spună prin aceste cuvinte, nu pot să spun, dar știu că ceea ce a spus este adevărat și va avea grijă de la sine.
S-au făcut atât de multe speculații despre toate aceste lucruri, atât de multe păreri, și, știți ceva? Eu am propriile mele idei, am propriile mele supoziții și ar fi interesant să ne așezăm la masă și să vorbim despre aceasta, dar când încerci să stabilești cu adevărat ce se va întâmpla, care este evenimentul, secvența, când se va întâmpla aceasta, când se va întâmpla aceea… Ascultați, nu ai cum să-ți dai seama pentru că nimic nu se întâmplă așa cum credem noi că se va întâmpla.
Dacă te uiți în Biblie, împlinirea fiecărei profeții a venit întotdeauna într-un fel neașteptat și neobișnuit, nu a venit niciodată așa cum se așteptau oamenii, așa că nu vă faceți nici o idee, pentru că un singur lucru este sigur: se va împlini atunci când va veni timpul să se împlinească.
Tot în mesajul, Shalom, fratele Branham spune:
„Noi am auzit Cuvântul spunând că, în timpul îngerului al șaptelea, în Epoca Bisericii, el tocmai a spus că, mesajul îngerului al șaptelea, va fi ultimul mesaj.” Apoi aflăm aici, în Apocalipsa 10 că, „În zilele Mesajului celui de-al șaptelea Înger, se vor termina tainele lui Dumnezeu.” Pecetea a șaptea se va trage înapoi. Aceasta va fi acolo. Apoi, deodată, când s-a întâmplat aceasta, a izbucnit o viziune și a spus: „Du-te la Tucson. De data aceasta va ave loc un zgomot mare, astfel încât să înțelegi pe deplin, și să știi că aceasta este trimisă. Aceasta doar zguduie Pământul aproape.”
Toți știți despre aceasta. Este pe bandă spusă cu luni de zile înainte de a se întâmpla. Atunci s-a întâmplat. Apoi a apărut pe cer. „Shalom!” Ce este aceasta? Se schimbă bătaia, Simfonia.” Aici se referă la Simfonie.
„Apoi, odată, El a spus despre Tragerea a treia, cum aceasta va veni într-un singur fel, apoi cunoașterea inimii, și apoi, Cuvântul vorbit.”
Acum, el merge la Tragerea a treia și o atașează Cuvântului vorbit. Acestea sunt semnele în care a vorbit și veverițe au venit la existență și celelalte lucruri. Să citim din nou:
„…odată, El a vorbit despre Tragerea a treia, cum aceasta va veni într-un singur fel, apoi prin cunoașterea inimii…”
Prima dată, el lua mâna bolnavului, apoi a venit cunoașterea inimii printr-un dar de deosebire, și apoi, Cuvântul vorbit. Sar peste câteva rânduri, unde el a spus:
„…Când auzim Simfonia bătând schimbându-se, pregătindu-se pentru schimbare, aceasta este o joncțiune de timp. Noi observăm, când a început să bată, noi am văzut, „lucrările pe care le fac Eu, le veți face și voi; ba încă veți face lucrări mai mari.” „…mai mari,” așa a promis El. Și noi ne întrebăm cum ar putea fi.”
Amintiți-vă că fratele Branham obișnuia să spună mereu: „Lucrări mai mari.” El a spus: „Lucrări mai mari,” pentru că acestea s-au făcut printr-o singură persoană, dar acum, va face prin tot Trupul, deci vor fi mai multe lucrări.” El a spus aceasta, dar acum va spune ceva diferit despre, „Lucrări mai mari.” Acum, el spune: „Mai mari,” așa a promis El. Și noi ne întrebăm cum ar putea fi.”
Cum am putea face lucrări mai mari?
„Dar ați observat, când El a făcut prima Sa minune, a luat apă și a transformat-o în vin. Este adevărat? El a luat apă, care potențial, cândva putea fi vin, dar mai întâi a fost apă.
Ce a făcut când a hrănit cinci mii? A luat ceva ce a fost ca apa, El a luat pește care a înotat cândva și s-a născut din ou, l-a rupt și a crescut alt pește în creație, care a fost creația originală. El a luat pâine care a fost cândva grâu, a fost o sămânță și a devenit pâine, a frânt această pâine și în creație doar s-a înmulțit.
Dar în pădure nu a existat nimic din care să facă o veveriță.”
Aceasta arată ceva despre, „lucrări mai mari.” „…în pădure, nu a existat nimic din care să facă o veveriță.” Ascultați ce spune în continuare:
„Să fie acolo!” Și acolo a fost.” Unde vă duce aceasta în Scriptură? Înapoi în Geneza. Cine a spus: „Să fie!”? Dumnezeu Însuși! Ce a făcut El la început? La început, El a făcut toate lucrurile din lucruri care nu existau. Și fratele Branham a legat aceasta chiar de ceea ce s-a întâmplat la început, când Dumnezeu a creat lumea. „Să fie acolo!” Și acolo nu a fost ceva din care să se rupă. Ce este aceasta? Același Isus Hristos. Vedeți?”
Ascultați. Fratele Branham a spus: „Același Isus Hristos!” El nu a arătat niciodată spre el însuși. Aceste cuvinte au ieșit din gura lui, dar nu și-a luat niciodată meritul pentru crearea veverițelor, pentru oprirea furtunii, pentru vindecarea tumorii soției lui, pentru salvarea celor doi fii. Așadar, dacă fratele Branham putea crea veverițe, ar fi fost el care i-a salvat pe cei doi fii ai lui Hattie, dar nici un om nu poate salva, nici un om născut în păcat nu poate mântui pe altcineva, ci ei sunt mântuiți numai de Isus Hristos. Astfel, fratele Branham nu și-a luat niciodată meritul pentru nimic din toate acestea, deși buzele lui au rostit acele cuvinte.
„…vedeți? Veți face lucrări mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” Nu să ia ceva ce era creat, să rupă și să înmulțească creația, ci creație absolută. Aceasta arată că El este Același IeHoVaH care a stat acolo în urmă și a zis: „Să fie!”, și a fost. Cuvântul Lui s-a manifestat când El S-a făcut trup pe pământ, a luat creația originală, a frânt-o și a înmulțit-o. Dar acum, în zilele din urmă, când El vine din nou jos printre noi, aceeași Lumină care a coborât jos, a zis: „Să fie Lumină!”. Vedeți? El doar a vorbit și creația a venit în existență. „Mai mult decât acestea veți face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” Amintiți-vă că noi suntem în aceste vremuri.”
Amintiți-vă de deschiderea Peceților, de descoperirea lor. În Apocalipsa 10.7, El a descoperit Taina lui Dumnezeu. Și care a fost marea Taină a lui Dumnezeu? Care este marea Taină a lui Dumnezeu? Că Dumnezeu a vrut să locuiască în trup, în omenire, în Familia Lui; El a dorit să Se împartă în creația Sa. Și acum, fratele Branham stă aici cu o parte din Tragerea a treia, Cuvântul vorbit, dar el nu manifestă creația așa cum a făcut Isus când a fost aici: a luat ceva ce era creat, a frânt și a dat, ci el spune că acolo nu exista nimic din care să facă o veveriță; iar când a vorbit, a fost la fel ca în creația de la început. El a putut spune aceasta pentru că știa că nu a făcut-o el.
Poate părea ca și cum el ar fi făcut-o, dar el nu avea cum să stea în fața unei mulțimi de oameni și să spună așa ceva. Nu a fost el, și a spus clar că era Același Isus Hristos. „Același IeHoVaH care a vorbit acolo, este Același care este printre noi. El o face acum.”
Dar care estre marea Taină a lui Dumnezeu? Marea Taină era că Dumnezeu a vrut să locuiască cu omul, Dumnezeu a vrut să ia un Trup, a vrut să locuiască pe Pământ. Și acum, El o făcea printr-un fiu al lui Dumnezeu răscumpărat, ceva ce a făcut înainte de întemeierea lumii. Ce manifestare a fost în zilele noastre! Ce manifestare!
În mesajul, Întrebări și Răspunsuri, din anul 1964, cineva a întrebat:
„…această a treia Tragere și vorbește Cuvântul. Pare cu totul posibil ca tu să vorbești Cuvântul și cineva să fie complet și pe deplin reabilitat, așezat în întregime, gata pentru Răpire în Înviere, Fiul omului? Este așa sau nu? Și tu ai face aceasta dacă ai fi călăuzit corespunzător? Tu nu ai scăpa de toate aceste lucruri…Să scăpăm de toate lucrurile acestea și să stăm în picioare înaintea Fiului omului. (Luca 21.36).”
Deci, aceasta este întrebarea pe care o pune cineva, fratelui Branham: „…această a treia Tragere și vorbește Cuvântul. Pare cu totul posibil ca tu să vorbești Cuvântul și cineva să fie complet și pe deplin reabilitat, așezat în întregime, gata pentru Răpire în Înviere, Fiul omului?” Cu alte cuvinte, el spune: „Acum, când acest lucru a fost manifestat, îi pot vorbi cuiva și acela ar putea fi gata pregătit complet pentru Răpire, Fiul omului?”
Să vedem răspunsul fratelui Branham:
„Dragul meu, prieten, cred că tu ai făcut o afirmație bună. Da, domnule! Da, domnule!”
Fratele Branham este de acord, și aceasta mă uimește.
Să citim mai departe:
„Acum, aceasta ar fi așa. Tu ai zis: „Frate Branham…” Cu alte cuvinte…eu nu cred că aceasta este…Eu nu pot să lustruiesc ceea ce ai spus tu, dar cred că o pot face puțin mai clar pentru oameni. Vedeți? Voi credeți din cauza Cuvintelor vorbite și a lucrurilor ca acelea despre care a vorbit El. Voi toți de aici, ați fost martori la veverițe și la toate celelalte lucruri care au fost făcute. Dar ați observat că aceasta a fost dată în mod suveran. Eu nu I-am cerut niciodată: „Doamne, lasă-mă să fac aceasta, să vorbesc aceste lucruri acolo, să fac acele lucruri acolo.” Eu nu I-am cerut aceasta, ci El, prin propria Sa voie divină, a venit la mine și a zis: „Du-te și fă aceasta!”
Să ne întoarcem la Marcu 11.23, când El spune:
„Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva acestui munte, „Ridică-te și aruncă-te în mare,” și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.”
Acum, când fratele Branham a creat acele veverițe, a spus:
„Eu am fost unul care m-am întrebat despre această Scriptură…”
Această Scriptură era în mintea lui, dar nu a avut un răspuns, deși era interesat de Ea. Și în timp ce se gândea la această Scriptură, Domnul a venit la el și i-a spus:
„Vorbește! Și orice vei spune, se va întâmpla!” Și el a zis: „Ei bine, nu știu ce să spun.” „De ce ai nevoie? Spune, ești la vânătoare.”
Vreau să spun că Dumnezeu îl conducea. El nici măcar nu știa ce să ceară, pentru că nu el a plănuit aceasta, nu el a căutat aceasta, nu s-a rugat cu disperare la Dumnezeu, nu a postit și nici nu s-a rugat, nu el a făcut să se întâmple ceva.
El era în pădure și se gândea la un verset iar Dumnezeu a venit la el, la ora stabilită și a început să-i vorbească și să-i spună ce să ceară. Și dacă Dumnezeu vine așa, este greu să te îndoiești în inima ta, și să nu crezi că ceea ce spui se va întâmpla. Nu era ceva cerut de el, nu era nimic din propria lui gândire, nu făcea parte din facultățile lui mintale, ci totul a venit de la Dumnezeu. Și când a venit Dumnezeu, a avut permisiunea Lui să vorbească Cuvântul, apoi Dumnezeu avea să-l împlinească.
Aici avem o lecție pentru că fratele Branham nu avea control asupra acelei situații; el nu a cerut aceasta și nu a putut face nimic să se întâmple. Tot ce a putut face el, a fost să se încreadă în Domnul, umblând în ascultare de Cuvântul Său; și ori de câte ori voia, Dumnezeu venea și începea să-i vorbească; iar profetul a spus: „Acele lucruri au fost date în mod suveran.”
Așadar, orice idee avem noi despre manifestările Tragerii a treia și Cuvântul vorbit, presiune și toate aceste lucruri, indiferent de ideea pe care o avem despre aceasta, trebuie să ne scoatem din minte că va veni în felul cum gândim noi, ca în voința noastră sau ca în ideea noastră. Dacă Dumnezeu ne-a arătat-o astfel încât s-o vedem identificată clar, apoi i-a permis unui profet să explice cum s-au întâmplat acele lucruri, cred că ar trebui să rămânem în acest tipar. Multă prostie ar fi evitată dacă omul ar sta în afara acestor lucruri și ar renunța să mai facă el ceva, să pună el la punct lucrurile, să facă el să se întâmple ceva și să creadă că are credință să atragă ceva în jos sau să ducă ceva în sus.
Ascultați. Dumnezeu ne va da orice avem nevoie. Dacă ești Mireasa lui Isus Hristos, nu vei pierde nimic; dacă ai încredere în El, nu vei pierde nimic; dacă ai încredere în Cel care te cheamă, ai încredere în cine ești; dacă Pecețile vieții tale au fost rupte și ai în tine o identificare prin credință că, prin harul lui Dumnezeu ai venit de la Dumnezeu și te întorci la Dumnezeu, nu trebuie să-ți faci griji că pierzi vreo manifestare și nu trebuie să încerci să dovedești ceva printr-o manifestare. Amin. Laudă lui Dumnezeu!
Uneori, ideile oamenilor despre manifestarea Tragerii a treia și Cuvântul vorbit, mă sperie, pentru că pot vedea că este doar ceva ce vor să facă ei. Este aproape ca și cum cineva ar vrea s-o folosească pentru răzbunare. „Știți, când ne vor presa și vor veni împotriva noastră, vom spune…” Nu cred că aceasta este natura corectă; nu cred că aceasta caută Dumnezeu.
În mesajul, Casa Ta, citim:
„Cum am spus zilele trecute, când suntem născuți din Duhul lui Dumnezeu, Dumnezeu nu este slab într-un loc, și puternic în alt loc. Dacă ai o mică Luminiță a lui Dumnezeu în tine, doar o mică fărâmă din Dumnezeu, atunci ai toată Puterea. Ai în tine suficientă Putere ca să faci o lume în care să mergi și să trăiești…”
Noi am vorbit despre acesta duminică. „…dar, desigur, puterea aceea este controlată de credință. Dacă nu ar fi, toți am avea o lume acolo, trăind în ea. Dar dacă ești un fiu al lui Dumnezeu și o fiică a Lui Dumnezeu, ai Puterea lui Dumnezeu în tine. Vedeți? Legea aceea ține credința pentru un anumit lucru.”
Ascultați. Tu ai în tine Puterea s-o faci acum, așa că, du-te și fă-o!” Este în tine acum. Credeți că este în voi acum? Amin. Dacă credeți că este în voi acum, arătați-mi-o! Oh, vedeți trucul diavolului? El a încercat să facă aceasta cu Isus, dar Isus nu a luat niciodată momeala diavolului: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu…dacă ești Fiul lui Dumnezeu…” Tot ce a făcut Isus, a fost să-i răspundă cu Cuvântul. El nu i-a luat niciodată momeala pentru că nu a avut nimic de dovedit.
Cel mai bun lucru pe care-l poate face, este să vă facă să fiți nesiguri cu privire la cine sunteți sau că voi aveți de dovedit ceva, și atunci vă va împinge spre fanatism. În momentul în care vrem să avem o manifestare pentru a demonstra cine suntem sau când vrem să-i arătăm ceva cuiva, sau să facem ceva legat de numele nostru ca o justificare a slujirii noastre, că suntem Mireasa, sau că suntem Mireasă mai mult decât Mireasa, chiar în clipa aceea vom cădea în capcană, pentru că nu așa funcționează lucrurile.
În momentul în care sunt folosite darurile sau orice altceva pentru sine, este greșit. Amintiți-vă că Isus a făcut numai ceea ce I-a arătat Tatăl. El nu a făcut-o singur, nu a folosit ideea Lui, nu a folosit propria Sa dorință, de aceea când a mers la scăldătoarea Betesda, a trebuit să treacă pe lângă bebeluși, bărbați și femei, a trebuit să treacă pe lângă infirmi și șchiopi și să meargă la acela pe care i l-a arătat Tatăl în viziune. Credeți că Isus nu a avut milă și dorință să-i vindece pe toți? Credeți că nu a avut milă de mulțimea care leșina de foame, când a ieșit să predice? El a avut milă de toți și erau doar flămânzi, nu bolnavi, șchiopi și schilozi.
Fratele Branham a spus că adevărata compasiune este să faci voia lui Dumnezeu. Așadar, deși Isus era Dumnezeu în trup, deși avea toată Puterea, deși ceea ce spunea se împlinea, a făcut numai ceea ce I-a arătat Tatăl. Și fratele Branham a spus că el a fost condus prin viziuni.
Noi vrem să fim ca Isus, dar aceasta înseamnă că nu poți urma propriile tale dorințe, nu poți nici să te protejezi, nu poți să te aperi, să te dovedești singur, pentru că Isus nu a făcut aceasta niciodată.
Eu cred…Aceasta este doar o notă secundară. Eu cred că acesta este motivul pentru care darurile sunt atât de periculoase. Sunt convins că darurile sunt periculoase, așa că, cu cât ai mai multe daruri, cu atât este mai periculos, pentru că darurile și chemarea sunt fără pocăință. Înseamnă că darul va funcționa, pentru că darurile și chemarea sunt fără pocăință. Darul va funcționa în viața ta, și chiar dacă ai greșit, darul acela poate să lucreze încă în viața ta. Cred că darurile sunt foarte periculoase pentru că oamenii cu daruri pot găsi siguranță în lucrarea unui dar. „Atunci când fac aceasta, Dumnezeu va răspunde; atunci când predic, oamenii sunt mântuiți, când pun mâinile peste ei, sunt vindecați, deci, sunt bine.”
Darurile și chemarea sunt fără pocăință. Cred că darurile sunt foarte periculoase. Cred că dacă ai un dar, dacă ești o persoană înzestrată, mai bine te-ai smeri și L-ai ruga pe Dumnezeu să te țină, pentru că tu nu ai puterea de a te ține, iar diavolul este după tine să te împingă puțin prea departe.
O persoană înzestrată cu un dar, care nu este sigură, este periculoasă, este o armă în mâna diavolului. Ascultați, noi toți avem nesiguranțe. Ridicați mâna dacă sunteți în siguranță. Când toți privesc la tine și râd, începi să te simți nesigur. Aceasta a fost o notă secundară.
Să ne întoarcem la subiectul nostru. În mesajul, Numărătoarea inversă, din anul 1964, profetul spune:
„Astronautul natural are ceva care-l dirijează când merge în spațiu, are ceva care-l coordonează de pe pământ, turnul de control. Acest turn de control îl conduce peste tot, spunându-i unde se află și ce trebuie să facă.
Dar și astronautul spiritual are un Turn de control, o Putere care-l conduce. El nu este însă aici pe pământ, ca și turnul omenesc, ci se află sus. Acest Turn de control este Duhul Sfânt care locuiește în el și-l controlează tot timpul: Turnul de control al Duhului Sfânt, astfel „astronautul,” este sub control, fiind condus prin Cuvânt…”
Nu pot accentua suficient de mult acest lucru: „…nu într-un grup de fanatici, nici să sară fără rost, nicidecum, ci este condus prin, „Așa vorbește Domnul!”, care se împlinește. Da, el este tot timpul sub control.”
Aceasta este ceea ce vreau pentru viața mea: vreau să fiu unul din acei astronauți spirituali, care sunt sub controlul Turnului de control, Duhul Sfânt.
Să citim mai departe:
„El este sub control și îl ține sub control, prin Cuvânt…”
Ascultați, se pot întâmpla atât de multe lucruri firești și se pot întâmpla atât de multe lucruri spirituale, unele bune și altele rele, dar păstrează-mă Doamne, în acest Cuvânt!
„…Duhul Sfânt îl ține sub control prin Cuvânt, nu într-un grup de fanatici, nici să sară fără rost, nicidecum, ci este condus prin, „Așa vorbește Domnul!”, care se împlinește. Da, el este tot timpul sub control pentru că-L are ca Turn de control pe Duhul Sfânt. Programul lui este Cuvântul și el se așază direct în acel Program, în timp ce Duhul Sfânt îl îmbracă cu Putere ca să meargă mai departe pentru a ajunge la statura la care vrea Domnul să-Și aducă poporul, pentru a putea împlini ceea ce a făgăduit.”
Cine face aceasta? A cui realizare este? Așadar, acest astronaut spiritual este controlat de Turnul de control, Duhul Sfânt, care îl poate ține, și care îl controlează prin Cuvânt, în timp ce Duhul Sfânt îl îmbracă cu Putere ca să meargă mai departe pentru a ajunge la statura la care vrea Dumnezeu să-Și aducă poporul, pentru a putea împlini ceea ce a făgăduit.
Deci, cine aduce la împlinire ce a promis? Dumnezeu! A cui este împlinirea? A lui Dumnezeu! „Astronautul spiritual,” este doar instrumentul pe care îl ține El în mână. Acum vreau să ajung la partea la care am vrut să ajung, la tema, Caracterul pentru Tragerea a treia.
În mesajul, Epoca Bisericii Smirna, din „Cartea Epocilor Bisericii,” fratele Branham a spus:
„De ce stă El pe aproape? Motivul este în Romani 8.17-18: „Și dacă suntem copii, suntem și moștenitori; moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.
Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi.
Dacă nu suferim împreună cu El, nu putem domni cu El. Voi trebuie să suferiți pentru a domni. Motivul pentru aceasta este simplu: caracterul nu se modelează niciodată fără suferință. Caracterul este o biruință, nu un dar. Un om fără caracter, nu poate domni, deoarece puterea fără caracter, este satanică. Dar Puterea cu caracter este potrivită să domnească.
Din moment ce El vrea să împărțim chiar Tronul Său, pe aceleași baze prin care El a biruit și stă pe Tronul Tatălui Său, atunci și noi trebuie să biruim ca să stăm cu El. Și mica suferință temporară prin care trecem acum, nu este vrednică să fie comparată cu imensa slavă care va fi descoperită în noi când vine El. O, ce comori sunt pregătite sus pentru cei ce vor să intre în Împărăția Lui prin mult necaz!”
Deci, de ce trebuie să suferim? Ai primit botezul cu Duhul Sfânt, ai primit o descoperire sub Peceți cu privire la cine ești cu adevărat, ai avut vreo suferință sau încercări, necazuri, dezamăgiri, dureri de inimă din cauza propriilor tale eșecuri sau eșecuri de la alți oameni? Prieteni, le-am avut pe toate, tot ce am enumerat, le-am avut. De ce? Pentru că Dumnezeu trebuie să manifeste în noi un caracter asemenea cu caracterul lui Hristos; pentru că un om fără caracter nu poate domni, iar noi am fost chemați să domnim cu El.
„Un om fără caracter, nu poate domni, deoarece puterea fără caracter, este satanică.” Aceasta ne întoarce la daruri: „Darurile și chemarea sunt fără pocăință.” Câți ați văzut darurile folosite în mod satanic? „Dar Puterea cu caracter este potrivită să domnească.”
Să mergem împreună la Evrei 5.8-9:
„El, măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.
Și după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut pentru toți cei ce-L ascultă, autorul unei mântuiri veșnice.”
Este uimitor că Isus a stabilit un model pentru noi, iar Pavel preia aceasta aici, în Evrei 5, și spune: „El, măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit!” Aceasta este calea prin care învățăm și noi ascultarea. Dumnezeu ne lasă să ne împiedicăm, să ne lovim la degetul de la picior, să cădem de câteva ori și astfel să învățăm să ascultăm de Cuvânt. Lăsăm Cuvântul, ieșim din Cuvânt și atunci Dumnezeu ne lasă să suferim consecințele acțiunilor noastre. Deci, El ne instruiește, ne învață să stăm cu Cuvântul.
Isus a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit, și după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut pentru noi, cei care-L ascultăm, Autorul unei mântuiri veșnice.
Să mergem la Evrei 12.4-10:
„Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.
Și ați uitat sfatul, pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului, și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El.
Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește, și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.
Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl?
Dar dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii.
Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit, și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, și să trăim?
Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui.”
El nu o face pentru plăcerea Lui, ci pentru binele nostru.
„Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (versetul 11).
Dumnezeu, ca un Tată, ne corectează. Dumnezeu, asemenea unui Tată, știe când să fie aspru și când să pedepsească. El știe când greșim și știe cum să aducă nuiaua corecției ca să ne aducă în poziția corectă; și nu o face pentru plăcerea Lui, ci pentru binele nostru, o face pentru că are un Plan cu noi și trebuie să ne aducă la un caracter anume pentru beneficiile și binecuvântările acestui Plan, așa că, El o face pentru binele nostru.
„Și orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare nu de bucurie...” Eu n-am avut niciodată vreo pedeapsă care să-mi placă. Corect?
„…dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.”
Există ceva ce învățăm, există ceva ce câștigăm din aceasta și pentru care Îi vom fi totdeauna recunoscători Domnului.
Noi am avut arsurile noastre, am avut pedepsele noastre și probabil vom mai avea, dar totdeauna sunt destinate să aibă un scop bun, pentru că Puterea fără caracter, este satanică; dar Puterea cu caracter este potrivită pentru a domni. Și noi suntem pregătiți pentru a domni. Aceasta este educația noastră, această viață este pentru educarea noastră; viața aceasta ne pregătește pentru destinația noastră. Aici suntem pe un teren de antrenament, de pregătire, și trebuie să învățăm, trebuie să dobândim un caracter, deoarece caracterul nu este un dar, ci este o biruință.
Astfel, Dumnezeu nu a putut să ne dea naștere, să ne dea caracter și să ne ducă în Împărăție, ci trebuia să trecem prin această viață pentru a obține caracterul necesar pentru a domni și a conduce.
Aș vrea să privim câteva modele din Scripturi și să vedem lucrurile chiar în primul Exod. Dacă ne uităm la primul Exod, îl vedem pe Moise care a fost de fapt, un exemplu, viața lui a devenit un exemplu pentru israeliți. Credem aceasta cu toții?
De multe ori, viața profetului devine un exemplu, devine o mărturie despre ceea ce face Dumnezeu, devine Cuvântul pentru oameni. Astfel, Moise, viața lui Moise și tiparul vieții lui, mărturisesc sau prefigurează ce se va întâmpla cu poporul Israel. Dacă ne gândim puțin la viața lui, vedem că el s-a născut în Egipt, și a fost un copil hotărât născut sub un semn, el a fost predestinat să fie un eliberator, și exista o profeție a eliberării care aștepta ca acest eliberator să vină.
„…după patru sute de ani,” spune profeția, „…Îmi voi scoate copiii afară cu mână puternică.” El spune aceasta lui Abraham. Și iată că vremea împlinirii acestei profeții, a sosit. Să mergem la Exod 2.11-15:
„În vremea aceea, Moise, crescând mare, a ieșit pe la frații săi, și a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un Egiptean, care bătea pe un Evreu, unul dintre frații lui.
S-a uitat în toate părțile, și văzând că nu este nimeni, a omorât pe Egiptean și l-a ascuns în nisip.
A ieșit și în ziua următoare; și iată că doi Evrei se certau. A zis celui ce nu avea dreptate: „Pentru ce lovești pe semenul tău?”
Și omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai mare și judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine, cum ai omorât pe Egipteanul acela?” Moise s-a temut și a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.”
Faraon aflase ce se petrecuse, și căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, și a locuit în țara Madian. A șezut lângă o fântână.”
În timpul când profeția trebuia să fie împlinită, a venit omul potrivit, care s-a născut ca un copil potrivit pentru a împlini profeția, dar când a început să acționeze ca eliberator, a ucis un egiptean. După moartea egipteanului, Moise a întâmpinat o împotrivire, și atunci s-a speriat și a fugit în pustie unde a petrecut patruzeci de ani pribegind și păzind turma socrului său. Dar acolo, Dumnezeu îl pregătește și îl pune în poziție, îl face capabil și corect să împlinească Cuvântul, promisiunea care era în viața lui, îl aduce înapoi în Egipt, și când face aceasta, eliberează poporul Israel cu mână puternică. Egiptul este decimat, distrus, iar când Israeliții au trecut prin Marea Roșie, Dumnezeu a închis apele la loc peste armata lui Faraon, care este distrusă toată.
Astfel, Moise a avut un egiptean mort, iar acum, israeliții au egipteni morți.
Apoi au ajuns la Cades-Barnea, unde au întâmpinat o provocare, și în fața provocării, poporul s-a temut, le-a fost frică. Moise s-a temut în fața provocării și a fugit, și acum, poporul se temea în fața provocării, și din cauza fricii nu s-au mai sprijinit pe Cuvântul lui Dumnezeu, așa că au trebuit să se întoarcă și să pribegească patruzeci de ani prin pustie, la fel ca Moise.
Astfel, vedem tipare. Ce a făcut Dumnezeu cu Moise în cei patruzeci de ani? În mesajul, Glasul Semnului, fratele Branham a spus:
„Ei erau în fața Exodului prin care urmau să fie aduși din Egipt, în patria lor, unde li s-a promis că vor fi aduși, dar Dumnezeu a trebuit să-Și educe din nou omul. Amintiți-vă că Moise a fost educat în Egipt timp de patruzeci de ani obținând toate titlurile de doctor și tot, și lui Dumnezeu I-au trebuit încă patruzeci de ani pentru a scoate toată educația pusă în el. Patruzeci de ani în pustie ca să poată scoate toată educația lumească din el.”
Așadar, când Moise s-a aflat în fața obstacolului, a fugit și a devenit un rătăcitor prin pustiu timp de patruzeci de ani, dar ce făcea Dumnezeu? Dumnezeu Își reeduca omul, scotea din el toată educația egipteană.
Noi știm că Dumnezeu l-a ajutat și i-a dat o soție temperamentală, ca să-l ajute să-și îmbunătățească caracterul. Astfel cel care urma să conducă totul, este supus socrului său, pus să lucreze pentru socrul său. Dumnezeu Își educa omul din nou.
Apoi, după ce Israel a ieșit din Egipt prin mână puternică, și după ce a văzut pe toți egiptenii morți, a ajuns la Cades-Barnea unde au lăsat Cuvântul promis pentru că le era frică. Din această cauză au trebuit să se întoarcă în pustiu unde au pribegit timp de patruzeci de ani. Ce făcea Dumnezeu? Scotea din israeliți toate înțelegerile greșite cu care au venit din Egipt.
Astfel, viața lui Moise a devenit un model pentru poporul Israel. Suntem de acord toți cu aceasta? Amin. Dacă nu sunteți de acord, nu ridicați mâna. Vorbim mai târziu.
Motivul pentru care am trecut prin această temă, este pentru că vreau să vă arăt că și viața profetului lui Dumnezeu din această zi, devine un model pentru noi.
Dumnezeu a început să lucreze în viața lui și el a început să predice Evanghelia, și în timp ce boteza în râul Ohio, în anul 1933, a coborât Stâlpul de Foc și a făcut o mărturie extraordinară: „Așa cum a fost trimis Ioan Botezătorul să premeargă prima venire a Lui, tu vei avea un Mesaj care va premerge a doua venire a lui Hristos.”
Așadar, fratele Branham a avut această profeție în viața lui, apoi el a mers la Mishawaka, Indiana, la pescuit și a dat peste o trezire penticostală, unde a fost invitat să predice. Noi știm povestea. Știm că atunci a primit mai multe invitații, dar când s-a întors de acolo s-a confruntat cu împotrivirea soacrei lui, care i-a spus: „Să nu ieși cu grămada aceea de gunoi. Să nu faci aceasta!” El s-a temut de soacra lui, s-a temut să n-o enerveze, și s-a oprit, nu a mers mai departe în Programul lui Dumnezeu.
Ascultați ce a spus el în, Povestea vieții mele:
„Am ascultat de soacra mea în loc să ascut de Dumnezeu, am părăsit biserica și m-am întors la poporul baptist; și imediat plăgile mi-au lovit casa…”
Ascultați, el este cel la care a venit Stâlpul de Foc și i-a spus acele cuvinte, iar profeția nu se va schimba. Credeți aceasta? Dar au existat câteva lecții pe care acest profet trebuia să le învețe; avea nevoie de caracter pentru a intra în acea slujbă. El trebuia să învețe să asculte și a învățat această lecție prețioasă. Astfel, atunci când a fost neascultător de Dumnezeu și a ascultat de soacra lui, a spus:
„…atunci plăgile mi-au lovit casa. Atunci a murit tatăl meu, a murit fratele meu, au venit inundațiile și atunci Dumnezeu mi-a luat soția și copilul.”
Ascultați, profetul a trebuit să treacă prin pedeapsă. El a avut un Tată bun pentru că urma să primească o mare putere în mâna sa, Sabia Împăratului urma să cadă în mâna lui. Dar înainte de a se întâmpla aceasta, el trebuia să aibă caracterul potrivit pentru a mânui acel Cuvânt. Și pentru că avea nevoie de acel caracter, Dumnezeu l-a lăsat să facă acea greșeală, pentru că, chiar și greșelile noastre lucrează împreună chiar în Planul Său. Astfel, profetul a trebuit să eșueze și să primească pedeapsa, și aș spune că a fost o pedeapsă grea, atât de grea încât mă face să-mi fie milă de el, să-mi pară rău pentru el, dar știu ce a produs acea pedeapsă.
Dumnezeu a trebuit să-Și pedepsească fiul pentru că trebuia să-l aducă în poziție corectă. Apoi, el a mers mai departe, a intrat în slujbă și a primit o însărcinare de la un Înger. Într-o peșteră, el a întâlnit un Înger care a început să-i spună: „Te-ai născut cu un scop, ai un dar de vindecare divină pe care trebuie să-l duci popoarelor lumii.” Astfel, el a ieșit cu această însărcinare, și atunci, el a mers cu prima Tragere, în care, dacă lua pe cineva de mână, îi apărea pe mână un semn, după care putea să discearnă boala pe care o avea persoana respectivă. Apoi, când se ruga pentru bolnavi, dacă îi putea convinge să creadă, nimic nu putea sta în fața rugăciunii lui, nici măcar cancerul.
Fratele Branham a spus că a făcut o greșeală cu prima Tragere, pentru că a tras prea tare. Nu voi citi toate citatele, dar el ne-a spus, și noi cunoaștem povestea, că a tras prea tare; și la un moment dat, cred că la Jonesboro, Arkansas, a stat la amvon timp de opt zile consecutive, rugându-se pentru oameni. De ce? Pentru că a avut milă, și pentru că avea un dar și o însărcinare, așa că a rămas acolo rugându-se pentru oameni, și în cele din urmă acel program l-a epuizat atât de mult, încât a spus că a avut o cădere nervoasă care aproape că l-a omorât. Astfel, a părăsit câmpul pentru opt luni. El a spus că aceea a fost greșit. Astfel, a învățat înțelepciunea.
Ce a făcut el? Fratele Branham lucra sub o însărcinare dată de un Înger, dar el a trebuit să învețe cum să lucreze în acea slujbă. Erau lucruri pe care a trebuit să le învețe și a suferit pe parcurs.
Când a venit Tragerea a doua, a ajuns într-un punct… Să văd dacă găsesc citatul. În mesajul, Experiențe, din anul 1952, fratele Branham spune:
„Acum, El mi-a spus că acest semn va fi dat primul. „Și dacă ei nu vor crede aceasta, tu vei cunoaște chiar gândurile din inima lor, și prin aceasta, te vor crede.” Acesta este Același Dumnezeu. Și Dumnezeu știe că eu nu știam nimic despre aceasta. Același Stâlp de Foc care i-a vorbit lui Moise, a vorbit din nou în această zi din urmă. Și nu Moise a fost cel care a făcut ceva, ci Îngerul care a mers înaintea lui Moise, a făcut-o.”
Ați prins-o? Moise nu a făcut nimic, ci Îngerul Domnului care a mers înaintea lui Moise, a făcut tot. Tot ce a putut să facă Moise, atunci când a ajuns la sfârșitul vieții, a fost să spună: „Eu doar am stat aproape când El a făcut acele lucruri.”
Vă amintiți ce a făcut Moise, încât pedeapsa Domnului nu l-a lăsat să intre în Țara făgăduită? Când Dumnezeu i-a spus să vorbească Stâncii ca să le dea apă, el a luat toiagul în mână, și pentru că s-a mâniat pe oamenii care au cârtit că nu aveau apă, a spus…Acestea sunt cuvintele lui: „Ascultați răzvrătiților! Vom putea noi oare să scoatem apă din Stânca aceasta?” Apoi a lovit Stânca și a ieșit apă.
Dumnezeu încă Și-a onorat darul, Dumnezeu i-a onorat poziția și chemarea de profet, a onorat acel toiag în mâna lui, de aceea când a lovit Stânca, a ieșit apă. Dar ce a făcut Moise? El s-a slăvit pe Sine în loc să-L slăvească pe Dumnezeu. El trebuia să vorbească Stâncii în Numele lui Dumnezeu și apa trebuia să țâșnească; dar în mânia lui, Moise s-a înălțat pe sine, și a spus: „Vom putea noi oare să vă scoatem apă?”
Și de îndată ce s-a pus în acea poziție, Dumnezeu l-a pedepsit și a zis: „Nu vei intra în Țara promisă!” Este foarte important să ne amintim Cine este Dumnezeu și cine suntem noi.
Profetul lui Dumnezeu a putut veni în lucrarea sa și să spună: „Nu eu am fost cel care a coborât la râu în acea zi; nu eu sunt Cel care a făcut acele lucruri; nu eu am fost Cel care a deschis ochii orbilor; eu doar am stat acolo când a făcut-o El.”
Când a chemat la existență veverițe de două ori, el a spus: „Vedeți? Acesta este Isus Hristos Același ieri, azi și pentru totdeauna. El poate crea acolo unde nu este nimic.”
Ascultați, acesta este felul de caracter, de personaj, la care trebuie să ajungă această Mireasă, dacă crede că poate avea vreodată o manifestare. Ea nu va fi una care să spună: „Eu voi spune, eu voi face aceasta, și diavole, tu dă-te înapoi!”
Oh, Dumnezeule, nu așa a procedat profetul! O asemenea retorică este înălțarea se sine. Această Mireasă trebuie să ajungă acolo unde ea nu va face nimic, ci, „Îngerul Domnului este Cel care a făcut tot; Stâlpul de Foc care este printre noi, Isus Hristos! Nu am fost eu, eu doar am stat acolo când a făcut-o El.”
Voi ați putea spune: „Frate, dar am auzit cuvintele ieșind din gura ta.” Și el spune: „Știi ce? Nu a fost nici măcar gândul meu. Dumnezeu le-a pus acolo. Nu a avut nimic de-a face cu mine.” Acesta este locul în care trebuie să ajungem.
Să citim mai departe:
„Cu siguranță, oamenilor, noi putem înțelege…”
El vorbește tot despre Tragerea a doua.
„…iată un lucru pe care îl fac greșit. Recunosc aceasta cu această Biblie înaintea mea. Eu greșesc aducând această persoană aici sus și vorbind cu ea, până când trebuie să mă rup într-o viziune care mă slăbește. Ce ar trebui să fac? Ei bine, poate ar trebui să-i pun să cheme o persoană din audiență sau ceva de felul acesta, s-o aducă aici și să vorbească cu ea. Să alinieze un rând de rugăciune și ei să se roage pentru toți în timp ce trec. Ar fi mai bine așa. Dar se ajunge într-un punct în care dacă nu stai să vorbești cu persoana, nu vine viziunea, iar ei nici măcar nu cred că ești uns. Am adus aceasta asupra mea. Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu.”
În Tragerea a doua, fratele Branham a tras prea tare. Cu semnul de pe mână, a tras prea tare; cu deosebirea gândurilor, discernământul, a tras prea tare. Și chiar aceasta i s-a spus în viziune. El a tras prea tare. Și El i-a spus: „Să nu faci și cu a Treia la fel!”
Deci, ce s-a întâmplat? Fratele Branham învață.
Amintiți-vă, în viziunea din Tragerea a doua, el a tras de asemenea prea tare și a încurcat tot firul în jurul picioarelor. Apoi a încercat să-l pună laolaltă, și a zis: „Iartă-mă! Sunt o persoană proastă. Iartă-mă!”
Amintiți-vă, el și-a dat seama că a eșuat. El ar fi trebuit doar să arate semnul discernământului apoi să-i îndrepte pe oameni spre Cuvânt și să-i pună să primească vindecarea pe baza Cuvântului. Discernământul arăta că același Dumnezeu care a fost acolo, este acum aici, este Semnul lui Mesia. El trebuia să-i ducă în Cuvânt, dar el nu a făcut aceasta, ci a continuat să tragă cu Tragerea a doua mai mult discernământ, mai mult la predică, până când oamenii nu au mai crezut ce spunea, decât dacă vedea discernământul. Ei nu mai acceptau vindecarea decât dacă avea o viziune despre ei. În felul acesta el a tras prea tare, dar în Tragerea a treia, el nu trebuia să facă aceasta.
Ce a făcut el prin toate acestea? A învățat. Ce putem vedea noi din viața profetului? Putem vedea cum este educat un fiu al lui Dumnezeu care vine în poziția sa adoptată de înfiere.
Noi suntem oameni atât de binecuvântați pentru că ne putem vedea succesele și eșecurile, putem să ne vedem greșelile și pedeapsa Lui.
Amintiți-vă problema cu Fiscul prin care a trebuit să treacă profetul. Acea situație a fost o problemă mare pentru el, iar când l-a sunat avocatul și el era foarte obosit, a spus ceva greșit, iar Îngerul Domnului a venit la el și i-a spus că este un mincinos. Dar el însuși nu și-a dat seama și noi chiar l-am fi iertat. El a ieșit afară din cameră spunându-i soției să spună avocatului că a ieșit afară. Din punct de vedere tehnic, el a fost afară, deci, eu l-aș scuza, dar Dumnezeu nu l-a lăsat să meargă mai departe așa, pentru că El educa un fiu al lui Dumnezeu; îl educa să fie sincer, îl educa să fie un bărbat drept și să facă toate lucrurile corect. Și Îl educa chiar El Însuși.
Când a venit Tragerea a treia…Prin Tragerea a doua a trebuit să se ocupe de respingere, astfel, în anul 1962, în mesajul, Etapa actuală a slujbei mele, profetul spune:
„Mă gândesc că un slujitor care va sta credincios Cuvântului, mai devreme sau mai târziu, va fi părăsit de oameni. Amintiți-vă aceasta. Acum aș vrea să ating aceasta pentru câteva minute. Nu vreau să vă țin prea mult, pentru că vreau să veniți și dimineață. Întotdeauna când slujitorul lui Dumnezeu stă corect cu Cuvântul, va fi părăsit de toți. Acum priviți oriunde vreți voi, în Biblie sau în Istorie, și veți vedea că atunci când un bărbat a rămas corect cu Cuvântul, indiferent cât a fost de popular, când a rămas fidel Cuvântului, a venit un timp când lumea religioasă l-a părăsit și l-a îndepărtat. Citiți aceasta. Dacă luați Biblia de la Geneza până la cartea Apocalipsa, apoi luați „Consiliul Pre-Niceean,” și „Părinții de la Niceea,” veți vedea că orice om, orice sfânt, orice profet, orice slujitor adevărat al lui Dumnezeu care a stat cu Cuvântul, a fost părăsit de lumea ecleziastică și alungat, lepădat.”
Aici, fratele Branham arată că această respingere trebuie să vină. Astfel, el s-a întors la Scripturi, unde Pavel a spus că toți l-au părăsit din dragoste pentru această lume. Vorbind despre lucrarea sa, fratele Branham a ajuns la Tragerea a treia și la deschiderea Peceților, și a spus:
„Aceasta mă va costa zece mii dintre prietenii mei, care mă vor părăsi.”
Ce făcea Dumnezeu? Dumnezeu îl educa, Dumnezeu educa un fiu al lui Dumnezeu. El îl învăța să stea pe Cuvânt indiferent de consecințe, să stea pe Cuvânt indiferent ce se va întâmpla. El îl pregătea și îl instruia, pentru că ceea ce avea, ce trebuia să dea, darul care era în viața lui și Cuvântul care urma să fie pus în mâna lui, era o Putere, iar dacă nu avea caracter, acea Putere putea deveni satanică. Cu darul acela în viața lui, dacă diavolul ar fi intrat să-l influențeze, vă spun că s-ar fi încurcat toată lumea. Dar Dumnezeu a trebuit să-l instruiască, să-l educe.
Așa cum viața lui Moise a fost un model pentru poporul Israel, tot așa și viața acestui profet este un exemplu pentru noi. Dumnezeu ne-a chemat și ne-a însărcinat; El ne-a spus cine suntem și ce trebuie să facem, dar pe parcurs avem de învățat o mulțime de lecții.
După ce fratele Branham a crescut și a învățat o lecție, a intrat în prima Tragere, aceasta a fost după pedeapsa primită pentru refuzul de a merge în lucrare. Apoi a venit un Înger să-l încredințeze și a intrat în slujbă, în Tragerea întâi, dar el a făcut o greșeală și din cauza aceasta a trebuit să părăsească câmpul timp de opt luni. Dar prin aceasta, a învățat o lecție.
Apoi, Dumnezeu a deschis Tragerea a doua. Ascultați, fratele Branham nu a avut un Stâlp de Foc care a făcut o declarație la râu cu privire la slujba lui și apoi a intrat în Tragerea a treia, ci a fost o viață întreagă de creștere, pedeapsă, ascultare, învățare și construire a caracterului său înainte de a intra pe deplin în Tragerea a treia.
Credeți că această Mireasă va fi înzestrată cu Cuvântul vorbit fără caracter, fără educația de copil, fără pedeapsă, fără să cadă și să se lovească de câteva ori, fără să se împiedice și să eșueze ca să fie corectată?
Ascultați. Gândiți-vă la felul în care ne-a crescut descoperirea și cum s-a schimbat viața noastră, viața mea individual, pas cu pas, pas cu pas. Tu nu te trezești un copil nou născut în Hristos, și Dumnezeu îți și dă Puterea Cuvântului vorbit! Doamne, ce am fi făcut cu Ea? Ce aș fi făcut eu cu Ea cu ani în urmă? Mi-e rușine să spun, dar aș fi fost egoist, mândru și arogant, și aș fi adus o distrugere absolută pentru mine și pentru oamenii din jurul meu. Dacă nu poți spune, Amin, la aceasta, poate te-ai înșelat singur.
Toți creștem, noi nu mai suntem ceea ce am fost, și încă nu suntem ceea ce trebuie să fim, dar Îl lăudăm pe Dumnezeu. Eu nu mai sunt ceea ce am fost, și încă nu sunt ceea ce vreau să fiu; nu sunt ceea ce ar trebui să fiu, dar Cel care m-a schimbat din cel care am fost odinioară în cel ce sunt acum, este același Tată care mă pregătește să ajung în poziția în care poate să-mi încredințeze tot ce are nevoie să-mi încredințeze pentru a-Și manifesta slava și scopul Lui. Eu cred că aceasta nu va veni dacă nu vom fi morți pentru noi înșine.
Priviți slujba fratelui Branham și prin tot ce a trecut: moartea soției, moartea fiicei, moartea tatălui și a fratelui său; succesul absolut zgomotos al primei părți a slujbei sale, plin de laudele ziarelor și de dragostea oamenilor, urmat de Tragerea a doua, apoi oamenii au început să se retragă încet până când chiar și prietenii lui au început să se îndepărteze de el. Prin toate acestea el a greșit în cazul cu Fiscul, a eșuat cu Tragerea a doua și a continuat să fie corectat de Domnul. Chiar și după deschiderea Peceților a ajuns în probleme și a fost corectat de Domnul pentru egoismul său, pentru sentimentele lui rănite și dorința lui de a merge departe de oameni. Ce făcea Dumnezeu? Îl aducea în poziție.
Ce face Dumnezeu cu noi? Ne aduce în poziție.
În mesajul, Lucruri care trebuie să fie, profetul spune:
„Am zis: „Cum îi voi învăța Algebra când ei nu învață nici măcar Abecedarul; când ei nu fac nici măcar lucrurile obișnuite, lucrurile naturale? Cum poți să le spui lucruri mai înalte, când nu încep cu…Cum veți ajunge în vârful scării înainte de a începe cu începutul?…Acesta este motivul căderii voastre…”
Dacă spui: „De ce continui să eșuez?” Haideți să revenim la acest citat.
„Cum veți ajunge în vârful scării înainte de a începe cu începutul?…Acesta este motivul căderii voastre. Începeți de jos și urcați-vă drept în sus așa cum vă conduce Dumnezeu. Vedeți? Îmbrăcați-vă viața cu fiecare iotă a Cuvântului pe care Dumnezeu L-a pregătit pentru voi să-L împliniți.”
În mesajul, Adevărata Pecete a Paștelui, profetul a spus:
„Aceasta este problema. Voi încercați să săriți în vârful scării, atunci când ar trebui să fiți încă jos, la bază. Vedeți? Începeți de aici, de jos, curățiți total și începeți bine, și atunci puteți zidi pe aceasta. Dacă nu faceți așa, nu veți putea zidi, pentru că orice temelie care nu este construită pe principiile lui Hristos, se va prăbuși.”
Zaharia a spus: „Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe? Aceștia șapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel.”
Zorobabel a pus temelia pentru Piatra din vârf. Dar pentru că începem cu lucruri mici, nu disprețuiți lucrurile mici din viața noastră pentru că acestea lucrează, zidesc lucrurile mărețe.
În mesajul, Sămânța nu va fi moștenitoare cu pleava, profetul spune:
„Acesta este felul cum a început biserica. Așa începe întotdeauna. Tu ai început de jos, de la bază; nu ai început din vârf. Un om care încearcă să urce o scară, dacă încearcă să urce mai întâi în vârf, își va rupe gâtul. Tu trebuie să urci în sus de la bază.”
Laudă lui Dumnezeu! În Exod 23.29-30, Dumnezeu îi spune lui Moise:
„Nu-i voi izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca țara să nu ajungă o pustie și să nu se înmulțească împotriva ta fiarele de pe câmp.
Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, până vei crește la număr și vei putea să intri în stăpânirea țării.”
Fratele Branham a fost rânduit de la început să fie îngerul al șaptelea și glasul din Apocalipsa 10.7, dar Dumnezeu l-a instruit încetul cu încetul; l-a instruit, l-a învățat și l-a adus în poziție. El nu l-a însărcinat și imediat i-a dat descoperirea Peceților și Puterea Cuvântului vorbit. Sper că acest lucru are sens pentru voi. Acesta este un model și pentru noi.
Să mergem împreună la 1Petru 5.10:
„Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți.”
Când? După ce ați suferit pentru puțină vreme. Nu în prima zi, nu când începeți această călătorie.
Uneori suntem atât de dezamăgiți de eșecurile noastre și de pedeapsă, dar din toate acestea învățăm, toate sunt școala în care ne aflăm. De aceea suntem în această viață, de aceea am ajuns în această stare, de aceea ne-am născut în acest trup, de aceea călătorim prin această viață; totul este pentru că trebuie să dobândim un caracter pentru a putea domni și pentru că există câteva lucruri pe care Dumnezeu vrea să le facă în Mireasa Sa. Dar El nu le poate realiza dacă această Mireasă va sta în fața oamenilor și va spune: „Să dau eu apă pentru voi, oameni cu gâtul înțepenit?” Nu domnule! El vrea să o ducă la acel caracter unde nu este niciodată „Ea”, ci întotdeauna este „EL.” Ea știe în interiorul ei că nu poate face nimic singură, ci doar cu El toate lucrurile sunt posibile.
El este Vița, iar eu sunt mlădița. Dacă sunt decuplat de Viță, nu există nimic. Dacă vedeți roade pe mine, este Viața din Viță, nu este mlădița. Eu sunt doar purtătorul, nu sunt Producătorul, Producătorul este Vița și Rădăcina Viței. El produce roadele, nu eu; eu sunt doar cel care le poartă.
Trebuie să existe o schimbare totală de atitudine, astfel încât să fim la fel de smeriți ca acest profet. El a fost umil și smerit deși a avut atât de multă putere și manifestare în viața sa. El a fost umil total.
Fratele Branham nu s-ar fi considerat niciodată vrednic să vorbească furtunii; el nu ar fi crezut niciodată că este vrednic, dar Dumnezeu a venit și i-a spus s-o facă, iar el a avut încredere în acel Glas; el a știut că orice îi spunea, era Adevărul. El știa fără nici o îndoială că dacă va face ceea ce-i spune Glasul, se va împlini, el știa că se va întâmpla înainte de a vorbi. Adică, el a crezut că așa va fi înainte de a vorbi; aceasta a fost împlinirea lui Marcu, pe care am citit-o: „Dacă spuneți acelui munte...”
Fratelui Branham i s-a dat acest fel de autoritate de „a vorbi Cuvântul”, și el L-a reprezentat pe Isus Hristos pe pământ. Isus Hristos trăia în acel trup, era o reprezentare a lui Hristos în formarea Miresei. El vorbea și avea acea manifestare în acea Putere, așa că el a vorbit și furtuna a făcut exact ce a spus el.
Dar știți că el nu a spus niciodată unui munte să se mute în mare? Dumnezeu nu i-a spus niciodată s-o facă, nu i-a fost dat în mod suveran s-o facă, deși aceasta este în Scriptură. Astfel, el nu a spus: „Pot să fac aceasta pentru că este scris.” El nu a putut face aceasta până când nu i-a spus Dumnezeu s-o facă. Acesta era un om care a intrat total sub control, a fost un astronaut spiritual controlat de un Turn de control și a devenit un exemplu pentru tine și pentru mine. Așa funcționează aceasta; așa funcționează aceste lucruri.
Pe măsură ce lecțiile au venit, pe măsură ce a crescut, pe măsură ce s-a maturizat, i s-a dat mai mult: semnul de pe mână, lecții, greșeli, pedepse, învățăminte; Tragerea a doua, discernământul, greșeli, lecții, pedeapsă, lecții, pedeapsă, respingere; apoi Tragerea a treia.
Uneori vrem să spunem că suntem Mireasă și vrem să sărim în vârful scării, dar eu spun: „Doamne, ajută-mă să învăț ceea ce trebuie să învăț astăzi. Ține-mă umil, Doamne, și ajută-mă să învăț ce trebuie să învăț astăzi.”
Noi l-am auzit vorbind despre manifestarea Cuvântului vorbit și cred că fratele Branham a spus-o pentru noi, și a arătat parțial ce vom vedea în plinătatea Puterii. Cum va arăta? Nu știu. Cum se va întâmpla? Nu știu. Va fi pentru toți sau va fi pentru puțini? Nu am idee. Poate fi complet diferit de ceea ce gândesc eu, dar ideea este că va fi aici conform profeției, va fi conform Planului și voii lui Dumnezeu; conform Calendarului Său și prin oricine vrea El. Dar vasul pe care-l alege, va avea caracterul potrivit să se ocupe de acea Putere, El Se va ocupa de Ea.
Așadar, dacă vrem să fim vreodată parte din acea manifestare, ce trebuie să facem astăzi? Eu spun: să nu vă uitați niciodată Abecedarul. Avem oameni care vor să arate daruri dinamice, puteri dinamice, care vor să vorbească lucruri și să facă lucruri grozave; și într-adevăr, când vine vorba despre aceasta, vor să fie cineva și vor să fie văzuți prin ele. Ei vor să vorbească lucruri, dar eu spun că dacă vrei să vorbești ceva în existență, dacă vrei Puterea Cuvântului vorbit, atunci începe prin a vorbi Cuvântul acestui pământ (fratele Chad arată spre trupul său), și fă-l să asculte de Cuvânt.
Cum poți vorbi unei furtuni dacă nici măcar nu te păzești să minți? Cum poți vorbi cu o furtună când nu poți să-ți ții propria casă? Cum poți vorbi cu o furtună când nu poți supune acest trup? De ce să vorbești cu Pământul, când tu nu poți vorbi cu acest pământ (trupul), și să-l faci să se potrivească cu Scripturile?
Om nebun, dacă nu poți să te comporți în casa ta ca un fiu al lui Dumnezeu, ca o fiică a lui Dumnezeu; dacă te lupți și te frămânți tot timpul, dacă copiii tăi sunt dezordonați, atunci cum poți să te gândești să vorbești ceva în existență? Mai întâi trebuie să ne întoarcem la Abecedar și să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne pregătească unde suntem; să ne pocăim și să recunoaștem că avem nevoie de ceva mai mult. Am nevoie de un caracter mai mare pentru a face ceea ce trebuie să fac astăzi.
Noi vrem să vorbim un Cuvânt în existență și să mergem să trăim o viață individuală, dar nu ne putem plăti zeciuiala regulat sau nu ne putem prezenta la biserică conform Cuvântului și renunțăm la adunarea noastră. Vă dați seama că, indiferent cât de departe ați merge la matematică, aveți nevoie de Abecedar pentru a putea merge la Algebră, Trigonometrie și toate celelalte. Oricât ai fi de avansat în Literatură, toată Literatura este bazată încă pe Abecedar; cel puțin Literatura engleză.
Tu nu poți să te îndepărtezi niciodată de Abecedar; nu poți deveni niciodată atât de avansat în Împărăția lui Dumnezeu, încât să nu fie nevoie să-ți plătești zeciuiala, să te rogi și să-ți citești Biblia în fiecare zi și să nu trebuiască să vii la părtășie. Tu nu poți fi niciodată atât de avansat încât să nu ai nevoie de părtășia cu credincioșii; nu ai ajuns atât de avansat încât să nu fie nevoie să stai sub predicarea vie a Cuvântului prin slujbele credincioase; tu nu ai devenit încă atât de avansat.
Ascultați, aceste lucruri sunt fundamentale, sunt Abecedarul, sunt lucruri de bază din Scriptură, sunt lucruri de bază elementare ale vieții creștine din temelie. Amintiți-vă că o casă este construită pe temelie, pe fundație, așa că, niciodată nu puteți începe să construiți pe fundație, apoi să părăsiți fundația, deoarece dacă faceți aceasta, clădirea voastră se va prăbuși. Voi trebuie să rămâneți pe această Fundație până la capăt.
Deci, noi vrem să mergem sus, dar să renunțăm la Fundație, la temelie; nu renunțați la Temelie! „Noi dorim Putere! Mireasa va face aceasta! Mireasa va face aceea!” De ce Mireasa nu este în ordine acasă? „Mireasa va face aceasta; Mireasa va face aceea!” De ce Mireasa nu își curăță limba și stilul de viață? De ce? Hristos Își iubește biserica așa cum își iubește soțul soția. Corect? „Eu vreau ca soția să-și respecte soțul!” Înțelegeți ce spun? Dacă vrem să ajungem vreodată în vârful scării, trebuie să pășim pe fiecare treaptă. De ce? Să construim caracterul, să învățăm ascultarea ca să rămânem în linie cu Cuvântul.
Noi nu vom avea niciodată puterea Cuvântului vorbit dacă nu putem ține Cuvântul. Are sens? Noi trebuie să avem caracterul potrivit pentru Tragerea a treia. Toți dorim să se întâmple ceva dinamic; și eu îmi doresc, și îmi place când Dumnezeu face aceste lucruri. Mă mișcă ce a spus fratele Branham și vreau să văd acea Putere, dar știu că am nevoie de mai mult caracter și știu că trebuie să lucrez mai mult în mine. Pot fi atât de grăbit așteptând ziua când se vor întâmpla toate acestea, încât să neglijez să trăiesc felul potrivit de viață astăzi. Dar felul potrivit de viață trăită astăzi, mă va duce acolo; este treapta pe care mă aflu astăzi și trebuie s-o cuceresc pentru a ajunge puțin mai sus.
Așadar, încercările, eșecurile și luptele noastre de astăzi, sunt lucrul pe care trebuie să ne concentrăm și nu la ce se va întâmpla în viitor. Aceasta se va întâmpla, noi vom ajunge acolo, dar Dumnezeu ne trece astăzi prin ceva pentru a obține un caracter cu care să ne descurcăm oriunde ne duce.
Haideți deci, să ne învățăm lecțiile și să construim pe Fundație. Pe măsură ce urcăm mai sus, ne vom împiedeca și ne vom lovi la nas, vom cădea și ne vom lovi genunchiul; vom face greșeli, vom avea dureri de inimă, dar haideți să ne învățăm lecțiile ca să putem urca pe treapta următoare a scării, și apoi la următoarea. Apoi, când Mireasa ca întreg, când toți am ajuns sus, vă spun că cred din toată inima, că vom vedea lucruri uimitoare. Noi am văzut deja lucruri uimitoare, și nu știu care vor fi acele lucruri uimitoare pe care le vom vedea, dar cred că, prin harul lui Dumnezeu, avem un Tată care continuă să ne modeleze caracterul, chiar și atunci când l-am ocolit. L-am ocolit și m-am învârtit în jurul lui, dar există un Tată care mă veghează și mă trece prin toate, care permite tot felul de lucruri în viața mea, mă pedepsește și mă învață prin lucrurile pe care le-am suferit, astfel încât mă fixează, mă așază într-o poziție în care să-Și poată atinge scopul cu mine.
El va face aceasta pentru slava Sa, iar eu, vasul de care are nevoie, sunt doar unealta din mâna Lui. Tu poți avea o trusă cu multe scule, dar ele stau acolo și nu pot face nimic, nu au nici o capacitate de a opera singure, până când maestrul le ridică și le folosește.
Noi trebuie să ne vedem ca unelte în Cutia Lui cu scule, trebuie să văd că, dacă nu sunt în mâna Lui și dacă El nu este Puterea din spatele acțiunilor mele, nu pot să fac nimic. Fără El, nu pot face nimic, dar cu El, toate lucrurile sunt posibile. Amin.
Vreau să închei cu o scurtă poveste. Vă amintiți povestea pe care a spus-o fratele Branham despre cumpărătorul de sclavi din Sud. El a trecut pe lângă plantația pe care lucra un anumit sclav care ieșea în evidență deasupra tuturor celorlalți sclavi. El se purta cu demnitate, nu trebuia să fie biciuit pentru a-și face treaba, el era un sclav deosebit de ceilalți. Și acel negustor de sclavi a vrut să-l cumpere, dar proprietarul a spus:
„Acesta nu este de vânzare.”
„Bine, dar ce-l face atât de special? Îl tratezi special?”
„Nu. Îl tratez la fel ca pe ceilalți.”
Ascultați, lumea aceasta nu vă tratează special, ci sunteți tratați la fel ca toți ceilalți și treceți prin aceleași probleme. Nici acel sclav nu a fost tratat diferit de ceilalți sclavi.
„Are mâncare mai bună?”
„Nu. Mănâncă la bucătărie împreună cu restul sclavilor. Primește același tratament.”
Ascultați, înțelegeți ce vreau să spun? În viața aceasta, primim același tratament la fel cu ceilalți; ne naștem, muncim ca să ne câștigăm existența cu sudoarea frunții noastre; ne îmbolnăvim și în cele din urmă murim.
Dar în ciuda tratamentului egal, acel sclav a acționat complet diferit de ceilalți: se purta cu demnitate, și când stăpânul lui a fost întrebat ce-l face să fie atât de diferit de ceilalți, a răspuns: „Ei bine, și eu m-am întrebat aceasta și am aflat că în țara lui, tatăl lui este regele tribului și, cu toate că este departe de casă, se poartă ca fiul unui rege.”
Acesta este scopul nostru în această viață. Putem fi tratați la fel, putem suferi aceleași lucruri atunci când politica se schimbă, când legile se schimbă suferim la fel ca ceilalți. Când virușii îi lovesc pe ei, lovesc și trupul nostru; când se instalează bătrânețea în ei, și noi primim mici scârțâituri și dureri și tot ce primesc ceilalți, dar cu toate acestea, noi ne purtăm diferit pentru că știm de unde venim și știm că avem un Tată, așa că, în această sclavie în care ne aflăm, ne putem purta ca un fiu și ca o fiică a Împăratului. Putem să ne învățăm lecțiile, putem crește și putem dobândi caracter pentru că Puterea fără caracter este demonică. Dar Puterea cu caracter este vrednică să domnească, iar noi am fost predestinați să guvernăm și să domnim cu El timp de o mie de ani.
Trebuie să încetăm să ne plângem, să lăsăm totul și să spunem: „Doamne, învață-mă, învață-mă, învață-mă și modelează-mă! Iartă-mă! Iartă-mă pentru mândria mea! Iartă-mă pentru autoafirmarea mea în toate! Iartă-mă pentru că am încercat să ajung mare! Iartă-mă, Doamne, și ajută-mă să fiu un vas de care Te poți folosi. Doamne, fă-mă acea unealtă mută în Cutia Ta cu scule, pe care o folosești în scopul Tău, când hotărăști Tu s-o ridici și cum alegi Tu s-o folosești.
Nu vreau să stabilesc eu ce trebuie să faci, cum trebuie să mă folosești, doar lasă-mă să fiu acea unealtă din Trusa Ta cu scule, pe care o poți ridica oricând ai nevoie și pe care o poți folosi cum vrei Tu, pentru că eu mă predau cu totul în mâna Ta.”
Amintiți-vă că fratele Branham a spus: „Nu eu am fost Cel care a coborât la râu în acea zi, eu doar m-am predat pe mine însumi.”
Cum a funcționat? El doar s-a predat pe sine. Nu este ce a făcut el, ci este ce a făcut Hristos prin el. Și nu va fi ce am făcut noi, ci este ce a făcut Hristos prin noi.
Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim că ne-ai dat o viziune în această oră și nu ne-ai lăsat să avem așteptări greșite, ci putem privi la profetul Tău și să vedem felul în care ai instruit și ai pregătit un fiu al lui Dumnezeu; cum l-ai adus în poziție, cum l-ai adus la maturitate, cum l-ai așezat astfel încât să-l poți folosi pentru una din cele mai mari lucrări care au avut loc vreodată pe acest pământ.
Doamne, noi vrem acel fel de caracter, vrem ca Viața care a produs acest caracter să fie în noi; vrem să ne predăm Duhului Tău și să-I permitem să ne învețe, Doamne, pentru că Duhul Tău este Tutorele nostru, marele nostru Învățător pentru a ne aduce în asemănarea Ta, cu înțelegerea Ta ca să gândim ca Tine, să acționăm ca Tine și să vorbim ca Tine.
Ține-ne în Cuvântul Tău, Doamne, și ajută-ne să rămânem supuși sub mâna Ta.
Iartă-ne pentru aroganța noastră, iartă-ne că suntem mândri, plini de sine și ajută-ne să murim mai mult pentru noi înșine, ca să poți trăi în noi mai mult.
Binecuvântează poporul Tău! Binecuvântează-ne în timp ce plecăm de aici și folosește-ne pentru slava Ta, ca să ai calea Ta în fiecare din noi.
Doamne, eu cred că Tu vrei încă să faci lucrări mai mari, cred că face parte din Planul Tău și cred că o vei face cu unii din oamenii care stau acum aici, în această clădire. Dar știm că pentru a ajunge acolo, trebuie să fim predați total Ție, astfel încât să poți face lucrări mai mari prin noi.
Doamne, ne predăm Ție ca să ai calea Ta în noi.
Termină Lucrarea Ta, Doamne, pe care ai lăsat-o pentru această oră și pe care ai hotărât s-o faci prin Mireasă. Fă-o, Tată, prin noi!
Te iubim, Doamne! Pregătește-Ți Mireasa! Învață-ne prin Duhul! Binecuvântează-Ți poporul!…Avem încredere în Tine, Doamne, și ne predăm Ție ca să-Ți faci calea în fiecare din noi, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. AMIN.