APA BOTEZULUI

Gândul nostru în dimineaţa aceasta este să nu luăm prea mult din timpul vostru. Trebuie să studiez puţin şi să mă pregătesc destul de repede, fiindcă astăzi trebuie să merg la cină cu nişte persoane… Va veni aici o femeie predicatoare, sora fratelui Moore, care vrea să vorbească cu mine despre femeile predicatoare…

…Am fost întrebat despre apa botezului şi vreau ca voi să ştiţi despre aceasta. Dorinţa mea este să încerc să explic, cu cea mai bună cunoştinţă a mea din Scripturi, ce este bine şi ce este greşit. Întotdeauna scopul meu a fost să nu fac nici un fel de compromis cu privire la ceva ce a spus Dumnezeu şi să nu spun niciodată că ceva este bine numai pentru că cineva anume a spus că este bine. Dar trebuie să fie aşa. Dacă ascultaţi această casetă, s-ar putea ca în viitor să vă spun motivul.

Cred că Tatăl nostru ceresc lucrează cu oamenii în tot felul, spre slava Sa. Este ca şi cum am face de fiecare dată lucrurile diferit, pentru că avem un anumit scop. Cu câtva timp în urmă am fost jos în Kentucky şi acolo am stat de vorbă cu unii dintre fraţii mei. Când merg acolo şi pot avea puţin timp liber, în afara adunărilor, de obicei sunt mulţi oameni care încearcă să vină la mine. După atâtea nopţi petrecute în misiuni, eu devin foarte agitat… pentru că nu am parte de nici un pic de odihnă. Ei vin zi şi noapte la mine, iar aceasta mă face să devin foarte agitat. Atunci, fie că iau o undiţă şi plec la pescuit, fie că îmi iau puşca şi plec la vânătoare, dacă este sezonul de vânătoare. Îmi place să mă joc cu puşca şi să trag în anumite ţinte. Eu şi fratele Gene, am început să facem încărcătura de mână, şi ne place aceasta. Eu am avut un Winchester modelul 75. Cu acesta vânez veveriţe. Le împuşc de la patruzeci şi cinci de metri. Eu am tot exersat cu puşca aceasta până când le împuşc de la această distanţă. Astfel, în ziua următoare trag nouă gloanţe în aceeaşi ţintă, nu-i aşa, frate Gene? De la patruzeci şi cinci de metri, cu o armă de calibru 22. Dar dintr-o dată nu a mai mers bine. De obicei, eu împuşc veveriţa dacă se uită la mine, dar dacă stă cu spatele la mine, nu o împuşc. Trebuie să stea în aşa fel încât să-i văd ochii. Dacă se întâmplă s-o lovesc mai sus sau mai jos de ochi, ştiu că ceva nu este în ordine cu puşca mea. Nu încerc să mă mint… Nu iau mai multe veveriţe decât îmi permite legea, pentru că aşa este corect şi pentru că sunt un conservator. Dacă găsesc una şi este prea departe, o las în pace, iar dacă una este prea aproape de mine, mă retrag în spate, astfel încât să fiu la patruzeci şi cinci de metri de ea. O privesc cum merge şi îşi ia o alună, apoi se întoarce înapoi… dacă nu se uită la mine, o las în pace. Următoarea dată când ia o alună, poate peste zece minute, după ce o mănâncă pe cea pe care a luat-o, merge şi mai ia una, dar dacă stă cu spatele spre mine, nu o voi împuşca nici aşa. Dacă pleacă, o las să plece, pentru că sunt un om corect. Eu le iubesc pentru că au cea mai bună carne din lume; nimic nu se compară cu carnea de veveriţă gri, mai ales atunci când mănâncă ghindă sau alune.

Aşadar, mi s-a stricat puşca. Puşca este un lucru ciudat cu care să te joci, dar îmi linişteşte nervii şi îndepărtează tensiunea. Alţi oameni nu sunt pasionaţi de aşa ceva. Mă gândesc la scumpul nostru frate Oral Roberts care cred că joacă golf, şi la fel fratele nostru Billy Graham. Ei joacă golf. Pe mine aceasta m-ar enerva, pentru că acolo sunt şi femei pe jumătate dezbrăcate şi alte lucruri, şi nu pot suporta aceasta. Dar poate fraţii mei… Nu vreau să spun că ei merg acolo pentru aceasta. Nu, pentru că ei sunt nişte domni; sunt fraţi creştini, dar eu n-aş putea suporta să merg într-un asemenea loc. Apoi, jocul de golf mi se pare mai potrivit pentru femei. Să loveşti mingea cu un băţ şi să mergi după ea… Poate fraţii aceia gândesc la fel despre faptul că stau şi mă joc cu o puşcă veche, dar după cum ştiţi, noi am fost făcuţi pentru a fi diferiţi.

Aşadar, cea mai mică mişcare într-o parte sau în alta a acestei puşti, îi va devia traiectoria. Poţi trage şi ţinti bine cu ea, dar dacă îi atingi doar puţin ţeava, aceasta ar putea devia glonţul tău. Când tragi, trebuie să faci totul exact. Nu poţi să pui mâna în jurul părţii din faţă, iar arma trebuie aşezată la nivelul mâinii tale. Voi spuneţi: „Ce are aceasta a face cu întrebarea noastră?” Încerc să vă aduc la ceva, ca să aveţi un fundament.

Într-o zi, puşca mea s-a dereglat, iar eu am făcut tot ce am ştiut pentru a o aduce din nou la forma iniţială. Am încercat s-o recalibrez, să o strâng puţin, apoi s-o las mai relaxată şi alte lucruri de felul acesta. Puşca de calibru 22 nu poate fi încărcată manual deoarece muniţia pentru acest tip de armă se află în încărcătoare şi ca urmare trebuie să foloseşti muniţie încărcată în fabrică. Armele noastre au nişte carcase mari, iar noi le putem scoate încărcătoarele şi să luăm câteva rezerve, putem schimba pulberea şi gramajele până când vor ţinti acolo unde trebuie. Atunci încercăm să le calibrăm, dar în cazul acestei arme nu am putut s-o facem, aşa că mi-am zis: „Poate am stricat calibrarea”, şi am trimis-o înapoi la compania Winchester. Le-am returnat-o, iar ei mi-au scris o scrisoare pe care am păstrat-o ca şi comemorare a acestui eveniment.  Deci, ei mi-au scris:

„Domnule Branham, acest model de Winchester nu a fost făcut pentru a fi o armă de ţintă. Dacă  trageţi la ţintă de la douăzeci şi cinci de metri, la şapte trageri se va face un cerc de doi centimetri şi jumătate.” Ştiam că ceea ce spun ei nu este adevărat, pentru că eu am tras nouă gloanţe într-o singură gaură, de la o depărtare de aproape cincizeci de metri. Şi când te gândeşti că această armă era făcută de compania Winchester. Era ca şi cum cineva ar fi spus: „Inginerii care au făcut acea armă, trebuie să ştie de ce este în stare. Deci, de ce tu vii şi spui…”

Soţia mea mi-a zis: „Billy, de ce vrei să te joci cu arma aceea şi de ce pui în discuţie cuvântul celor care au proiectat-o, au fabricat-o, cunosc fiecare părticică din ea şi ştiu chiar şi cât praf de puşcă este în fiecare glonţ?”

„Scumpa mea,” i-am răspuns eu, „cu puţin timp în urmă mi-ai pus o întrebare din Biblie, deşi aveai răspunsul pe partea din spate a Bibliei. Tu m-ai întrebat: „I-a dat Dumnezeu lui Avraam pământul pe care i l-a făgăduit?”

Şi eu ţi-am răspuns: „Nu, El nu i-a dat niciodată pământul acela. Dumnezeu i l-a făgăduit, dar Avraam nu a stăpânit nici o părticică din el. Nu l-a avut niciodată!”

„Te-am prins!” mi-a replicat ea. „Iată răspunsul: El i  l-a dat!”

„Deschide Biblia la Fapte şapte. Din ţara aceea nu i-a dat absolut nimic; nici măcar o palmă de loc,” am spus eu.

Acesta este adevărul: Nu i-a fost dată lui.

Vedeţi, uneori răspunsurile scrise de om, scrierile noastre, pot fi greşite. Tot aşa, cel care proiectează şi face o armă poate greşi, pentru că eu ştiam deja că am tras cu ea nouă gloanţe, unul după altul, şi am lovit în aceeaşi gaură de la aproape cincizeci de metri. Totuşi, ei mi-au zis că dacă tragi de la douăzeci şi cinci de metri şi ţinteşti cu o majă de eroare de doi centimetri şi jumătate, este foarte bine. Din punctul meu de vedere, ei se înşelau, fie că erau experţi în arme sau nu, pentru că trăsesem cu arma aceea. Înţelegeţi?

Într-o dimineaţă, stăteam sub un copac împreună cu fratele Wood şi cu fratele Charlie, care vânează împreună cu mine. Erau veveriţe pretutindeni, iar eu împuşcasem una cu câteva zile în urmă, dar i-am ratat ochii şi am lovit-o în falcă. Bineînţeles că veveriţa a murit ca şi cum aş fi împuşcat-o în ochi, dar pentru mine aceasta dovedea că arma mea era dereglată. Dacă arma nu-şi atinge ţinta, devin foarte agitat, pentru că eu nu vânez pentru carne, ci doar pentru sport. În dimineaţa aceea, stăteam sub copacul acela şi-l ascultam pe Charlie cum bolborosea ceva. Pe ei nu-i interesează unde ţintesc veveriţa cât timp o omoară. Dacă o loveau în şold, în inimă sau în cap era în ordine, dar eu nu puteam suporta aceasta. Astfel, stăteam acolo jos şi mă gândeam: „Priveşte cum se distrează aceştia doi!” Şi lor le place să vâneze la fel de mult ca şi mie, şi sunt oameni buni şi trăgători buni. Sunt oameni deosebiţi; amândoi sunt creştini, umpluţi cu Duhul Sfânt, sunt oameni drăguţi şi de mare valoare. Când erau acolo sus, ei aveau parte de cea mai mare distracţie când împuşcau veveriţe. Erau veveriţe peste tot şi săreau prin copaci exact pe lângă mine, aşa că mi-am zis: „De ce fac aceasta? Stau aici plângând de supărare pentru că nu pot lovi ţinta, şi iată ei de ce bucurie au parte!” Apoi m-am ridicat şi am spus: „Tată ceresc, de ce m-ai făcut o persoană atât de nervoasă şi de supărăcioasă? Harul Tău mi-a dat milioane de prieteni, dar de ce m-ai făcut aşa?” Şi am început să plâng tare în timp ce stăteam sub copacul acela înclinat. Ştiam că în curând fraţii mei vor împuşca destule veveriţe şi se vor sătura de vânătoare, în timp ce eu stăteam acolo şi nu aveam curaj să trag în niciuna dintre ele, fiindcă mă temeam că o voi răni şi va trebui să scape aşa rănită. Înţelegeţi? Un sezon de vânătoare nu este foarte lung, iar eu petrecusem jumătate din el încercând să-mi reglez puşca. Am trimis luneta să mi-o micşoreze puţin, dar ei mi-au trimis-o înapoi zicând că este în stare perfectă. Eu ştiam că ceva nu era în ordine cu arma aceea pentru că odată devia într-o parte şi apoi în cealaltă, iar o problemă la lunetă n-ar fi făcut aceasta. Astfel, stăteam acolo jos şi plângeam, iar după un timp L-am auzit vorbindu-mi. (Aseară aţi văzut cu toţii că El poate merge oriunde în audienţă, oriunde vrea să le spună oamenilor ceva despre starea lor, cine sunt de unde vin, ce au făcut sau ce va urma în continuare. L-aţi văzut vreodată să dea greş? Nu dă greş niciodată, pentru că este El). Astfel, El a venit şi mi-a vorbit chiar acolo. Mi-a zis: „Eu te-am făcut aşa cu un scop.”

„De ce m-ai făcut aşa, Doamne, care este scopul, de ce sunt atât de agitat? Singurul lucru care mă relaxează cu adevărat în timpul când nu sunt la adunări, este să vin aici şi să vânez.” Vedeţi? Dumnezeu face ca toate să lucreze spre binele celor care Îl iubesc. El voia să-mi spună ceva. Arma aceea s-a dereglat pentru că El voia să-mi spună ceva prin această întâmplare. Deci, I-am zis:

„Doamne, Tu eşti singurul care îmi poate repara arma. Tu eşti singurul care mă poate ajuta, pentru că compania Winchester a spus că de la douăzeci şi cinci de metri, arma nu va lovi ţinta în acelaşi loc, ci va lovi în cerc până la o distanţă de doi centimetri şi jumătate. Totuşi, eu am tras de la patruzeci şi cinci de metri şi am lovit ţinta numai în punctul din centru. Eu ştiu că nu este aşa cum au spus cei de la compania Winchester.” Şi El mi-a zis:

„Acesta este motivul pentru care Eu te-am făcut aşa. Înţelegi? Te-am făcut aşa cu un scop.” Vedeţi? Eu ştiam că pot trage direct în ţintă de la patruzeci şi cinci de metri şi nu-mi păsa dacă cineva spunea altceva, fiindcă ştiam că dacă o voi regla, arma mea va trage din nou la fel ca înainte. Vedeţi? Dacă a făcut-o o dată, o va face din nou.

Atunci El mi-a descoperit că m-a făcut aşa din pricina însărcinării pe care mi-a dat-o pentru zilele acestea în care trăiesc. Astfel, eu nu pot merge să mă alătur la o biserică denominaţională, când ei doar împroaşcă: „Biserica spune că este în ordine…” iar ei acceptă aceasta. Dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, dacă glonţul a ajuns odată acolo,  va ajunge şi a doua oară. Mie nu-mi pasă ce spun ei. Înţelegeţi? Trebuie să fie o cale care să ne arate că El este Acelaşi şi că puterea Lui este aceeaşi. Voi atingeţi un loc ca acesta din Matei 28.19, despre care mă întrebaţi în dimineaţa aceasta… El i-a însărcinat pe ucenicii Săi şi le-a zis:

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit…” Aceasta scrie în Marcu 16.15-16 şi este însărcinarea pe care le-a dat-o Domnul. Dar aici nu scrie cum trebuie să boteze. Marcu nu a scris aceasta, dar Matei spune în Matei 28.19:

 „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.”

Traducerea corectă este: „Faceţi apostoli din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi învăţaţi-i să păzească tot ceea ce v-am poruncit Eu,” iar zece zile mai târziu, Petru a spus: „Pocăiţi-văşi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2.38). S-ar părea că aici este o contradicţie clară!

Majoritatea oamenilor spun: „Biserica mea învaţă să fim botezaţi în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Seminarul pe care l-am urmat m-a învăţat aşa, deci acesta este felul în care o voi face.” Pentru mine, aceasta nu este bine, pentru că ţintesc aici şi ţintesc acolo. Fac un cerc de un metru. Trebuie să fie exact la ţintă pentru că altfel face să pară că Scripturile nu sunt corecte. Cum va fi exact la ţintă dacă Matei a spus: „…botezaţi-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,” în timp ce Petru a spus: „…botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos”? Amândoi sunt apostoli: unul este cărturar, iar celălalt, apostol.

Fiecare persoană din Biblie, a fost botezată în Numele lui Isus Hristos, iar cei care fuseseră botezaţi deja de Ioan Botezătorul, au trebuit să fie botezaţi, din nou, în Numele lui Isus Hristos, înainte de a primi Duhul Sfânt.

Eu am spus: „Vedeţi, voi nu aţi lovit ţinta aici. Mai este ceva…” Dacă credem că Biblia este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu, nu o putem împrăştia pretutindeni pe o bucată de hârtie, iar apoi să avem pretenţia să lovim ţinta. Mă înţelegeţi? Ţinta trebuie lovită exact sau nu va fi lovită deloc. Dacă este în afara cercului, este în afară.

Cum a fost posibil ca Petru să facă ceva, când Isus a poruncit altceva, iar după aceea Dumnezeu să recunoască ceea ce a făcut Petru şi să le dea Duhul Sfânt? După cum ştiţi, Isus a poruncit: „…botezaţi-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,” în timp ce Petru a spus: „…botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.” Dacă aici este o contrazicere, nu o puteţi face să lovească ţinta! Înseamnă că undeva este ceva greşit. Înţelegeţi? Care dintre ei a minţit? Eu nu pot gândi aşa, pentru mine nu merge aşa. Este la fel ca în cazul dovezii botezului cu Duhul Sfânt: Este vorbirea în limbi dovada botezului cu Duhul Sfânt sau nu este? Unii spun: „Da!”, în timp ce alţii spun: „Nu!” Dar ce spun Scripturile despre aceasta? Trebuie să fie exact la ţintă, să se potrivească. Găsesc acolo că unii au vorbit în limbi, iar alţii nu au vorbit. Ce este aceasta?

Alte întrebări care ies în evidenţă sunt: Pot să fie femeile predicatoare? Da sau nu? În câteva locuri din Biblie scrie: „Voi turna Duhul Meu peste orice făptură: fiii şi fiicele voastre vor proroci…”, în timp ce în altă parte scrie: „Femeia să nu vorbească în adunare.” Vedeţi? Aceasta nu se potriveşte. Nu lăsaţi nimic deoparte, pentru că seminarul sau biserica a spus asta sau cealaltă, fiindcă trebuie să luaţi totul aşa cum este scris. Totul trebuie să fie în concordanţă cu restul Cuvântului, să-şi atingă ţinta, sau ceva este greşit. Dacă pentru ucenici a atins ţinta, dacă pentru ei totul s-a potrivit, înseamnă că şi pentru mine trebuie să fie la fel. Dacă a ajuns la ţintă odată şi a adus la suprafaţă putere, semne şi minuni care dovedeau că Isus Hristos este viu, înseamnă că o va face din nou. Dacă nu este aşa, înseamnă că undeva avem ceva care s-a blocat pe ţeavă. Înţelegeţi ce vreau să spun? Am dat exemplul acesta cu trasul la ţintă şi reglarea armei, pentru ca să puteţi înţelege ce vreau să spun. Dacă glonţul nu atinge ţinta, înseamnă că ceva nu este în ordine cu arma: nu este reglată bine, praful de puşcă este prea sus sau prea jos, poate un şurub este prea strâns sau altul este slăbit… ceva este în neregulă pe undeva. (Cineva vorbeşte cu fratele Branham). Da, aşa este. Poate fi de vină şi individul din spatele trăgaciului. Şi atunci ce este? Dacă există o contradicţie în Cuvântul lui Dumnezeu, atunci nu este Cuvântul lui Dumnezeu pe care Îl ştiu eu. Dacă El Se încurcă şi Îşi încurcă şi Cuvântul, atunci nu poate fi infinit, ci este mărginit ca mine. Este adevărat? Cuvântul trebuie să fie corect; fiecare iotă din El trebuie să fie adevărată şi să atingă ţinta exact în mijloc, să corespundă în totalitate, sau nu este Cuvântul lui Dumnezeu.

De multe ori oamenii spun: „Petru a fost foarte entuziasmat când a spus că toţi trebuie să se boteze în Numele  lui Isus Hristos. Pe noi nu ne interesează ce a spus el, pentru că Matei a spus exact ce a zis Isus.”

Dacă Petru şi Isus nu au fost în acord unul cu celălalt,  s-ar putea ca şi restul Evangheliilor să nu fie în acord una cu cealaltă, iar dacă un Cuvânt dintr-o Evanghelie se contrazice cu un Cuvânt din altă Evanghelie, înseamnă că nu este Cuvântul lui Dumnezeu, al Dumnezeului pe care Îl cunosc eu.

(Cineva spune: „Poate a greşit Matei!”). Da, este posibil, dar atunci care dintre ei are dreptate? În definitiv, eu  nici nu ştiu sigur dacă Isus a spus acele cuvinte sau nu. Înţelegeţi? Matei a scris aceste cuvinte, dar Marcu nu a spus nimic despre aceasta; Luca nu a scris nimic despre aceasta şi nici Ioan nu a făcut-o nicăieri. Atunci cine are dreptate şi cine nu? Vedeţi unde ajungeţi dacă gândiţi aşa? Nu, domnilor, toate cuvintele scrise acolo trebuie să fie corecte.

Atunci, mă întreb de ce a îngăduit Dumnezeu să se scrie aşa şi să iasă o asemenea confuzie? Chiar şi Isus I-a mulţumit Tatălui pentru că a ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-a descoperit pruncilor. El a procedat aşa ca să-i devieze pe cei înţelepţi de la ţintă. Biblia este o descoperire. Este ca şi cum aş merge peste ocean, iar soţia mea mi-ar scrie o scrisoare în care mi-ar spune: „Dragă Billy, copiii sunt în pat, iar eu stau aici şi m-am gândit să-ţi scriu câteva rânduri ca să-ţi spun ce am făcut astăzi şi cum ne înţelegem. Credem că Dumnezeu te binecuvântează…” şi alte lucruri de felul acesta. Eu citesc cuvintele ei, dar înţeleg şi ce-mi spune printre rânduri. Sunt atât de îndrăgostit de soţia mea şi ea este atât de îndrăgostită de mine, încât indiferent ce scriem, putem citi printre rânduri ceea ce vrem să spunem. Aşa a fost scrisă şi Biblia: printre rânduri.

Voi ştiţi că în multe din predicile mele, cum este cea în care Dumnezeu i-a făcut tineri pe Avraam şi pe Sara, trebuie să citiţi printre rânduri ca să puteţi înţelege ce spune Scriptura acolo. Voi trebuie să ştiţi că El nu va devia niciodată de la rândurile scrise. Înţelegeţi? Cele scrise printre rânduri vor întări mai mult rândurile scrise şi le va face să alcătuiască un tablou mai amplu. Înainte ca să putem primi descoperirea a ceea ce a scris Duhul Sfânt în Biblie, între noi şi Dumnezeu trebuie să se înfiripe o poveste de dragoste, pentru că Biblia nu poate fi înţeleasă prin interpretarea personală a cuiva, ci prin inspiraţie.

 Acum să revenim la întrebarea voastră. Aveţi Biblii? Toţi? În odine. Dacă nu vă deranjează, am să vă dau câteva exemple din care veţi înţelege ce vreau să spun. Aş vrea ca şi voi surorilor să fiţi cât se poate de atente. Rămâneţi la acest subiect pentru că vreau să aveţi o dovadă de referinţă. Acum vrem să vorbim despre apa botezului, pentru că s-ar părea că dacă Petru şi Matei au tras la aceeaşi ţintă, sunt cu mult în afara ţintei.

Acum voi lua Biblia şi voi citi din ea, iar dacă doriţi, puteţi să mă urmăriţi şi voi, surorilor. Aş vrea să vă luaţi şi notiţe, iar dacă veţi avea întrebări, vă rog să mi le puneţi acum, ca să fiţi sigure că aţi înţeles. Puneţi-le, pentru ca dacă în viitor veţi fi nevoiţi să răspundeţi la această întrebare, să puteţi oferi un răspuns corect. Pentru a pune în ordine ceea ce au spus aceşti doi oameni şi pentru a aşeza corect aceste afirmaţii, aproape că trebuie să potrivesc subiectele.

Prima afirmaţie este în Matei 28.19. Acesta este ultimul capitol al cărţii lui Matei şi aş vrea să citim începând de la versetul 18:

„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”

Aici ne întrebăm: El a luat toată puterea lui Dumnezeu? Aici scrie că El are toată puterea în cer şi pe pământ: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” Unde este Dumnezeu cu puterea Sa? Poate minţi Isus? El nu poate minţi. Unde am fi noi dacă El ar fi minţit? Vreau să ţineţi minte că Biserica Dumnezeului celui viu, nu denominaţiunea, ci Biserica Dumnezeului celui viu este zidită pe descoperirea duhovnicească. Acest lucru îl găsim în Matei 16, unde El a spus:

„Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Şi Petru I-a răspuns: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”

Atunci, „Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri.

Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea.”

Vedeţi? Catolicii spun că biserica este zidită pe Petru. Dacă este aşa, noi vedem că el s-a lepădat de Hristos. La rândul lor, protestanţii spun: „Biserica este zidită pe Isus.” Nu vreau să fiu diferit de voi, ci vrea doar să clarific acest lucru, pentru că biserica nu este zidită nici pe Petru, nici pe Isus, ci pe descoperirea duhovnicească: „…nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri.”

Înseamnă că Cuvântul care este scris în pilde sau oricum altfel, poate fi înţeles numai prin descoperire spirituală; iar dacă descoperirea ta nu leagă totul împreună, înseamnă că ai o descoperire greşită. Înţelegeţi? Totul trebuie să se potrivească. Este ca şi cum ai pune împreună un joc puzzle, dar nu ai avea nimic la care să priveşti ca să vezi cum a fost la început, ci ai doar acele imagini amestecate. Voi le-aţi privi şi aţi spune: „Cred că aceasta este de aici, iar cealaltă se potriveşte dincolo.” Aceasta este mintea voastră umană.

 Astfel, dacă mergeţi după mintea voastră, primul lucru pe care îl veţi constata este că tabloul vostru este greşit: aveţi o vacă ce paşte pe vârful unui copac. Înţelegeţi? Nu ar merge. Dar dacă aveţi ceva cu care să mergeţi înainte…

Poate veţi spune: „Dumnezeu mi-a descoperit ceva…” dar dacă descoperirea ta nu este în conformitate cu Cuvântul Său şi nu leagă Cuvântul împreună, este greşită.

În Vechiul Testament, dacă un profet prorocea ceva sau avea un vis, indiferent cât părea de adevărat, înainte de a fi primit de biserică trebuia legitimat de Urim şi Tumim. Voi ştiţi că trebuia dus înaintea pieptarului lui Aaron pe care trebuia să vină Lumina. Când timpul acelei preoţimi a trecut, o dată cu ea a dispărut şi Urim şi Tumim, dar noi avem un Urim şi Tumim nou, iar acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, dacă descoperirea voastră nu se leagă – dacă spuneţi: „Dumnezeu mi-a descoperit că trebuie să fiu botezat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh” -, dar aceasta nu corespunde cu Cuvântul din Geneza la Apocalipsa, dacă nu se leagă împreună, înseamnă că descoperirea ta este greşită.

Dacă spuneţi: „Dumnezeu mi-a descoperit că trebuie să fiu botezat în Numele lui Isus”, dar aceasta nu se leagă cu Cuvântul, nu va fi susţinută de Urim şi Tumim. Indiferent cât pare de adevărată, trebuie legitimată de Cuvântul autentic, de Urim şi Tumim, sau este greşită.

Repet încă o dată cele spuse de Isus în Matei 28.18-20:

„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Acesta este textul pe care îl avem în vedere în dimineaţa aceasta şi pe care m-aţi rugat să-l explic.

Aş vrea să-l citim cu atenţie şi fără să ne grăbim. Citiţi-l cu atenţie şi priviţi-l îndeaproape!

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Aici nu scrie: „În Numele Tatălui, în Numele Fiului şi în Numele Duhului Sfânt”, deşi aşa botează oamenii. Dar un astfel de botez nu este biblic. Vedeţi, botezul nu este „În Numele Tatălui, în Numele Fiului şi în Numele Duhului Sfânt”. Aşa ceva este greşit! Nu este biblic. Acolo nu scrie „Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt” la plural, ci este „Numele” la singular „N-U-M-E, singular.

(Din păcate în limba română, cuvântul „Numele” are aceeaşi formă şi la singular şi la plural, şi ca urmare nu se poate vedea deosebirea, dar în limba engleză, în porunca din Matei 28.19 scrie cât se poate de clar: „în Numele (NAME)…”, singular şi nu „NAMES”, plural).

Dacă există ceva ce nu înţelegeţi… Aştept ca sora Sewell să găsească textul. L-ai găsit? Matei 28.19. Soră Sewell, cred că tu eşti cea care a pus cel mai mult sub semnul întrebării porunca aceasta. Aici scrie: „…în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,” şi nu: „În Numele Tatălui şi în Numele Fiului şi în Numele Duhului Sfânt.” Deci nu este pus cuvântul „Numele” în faţa fiecărui titlu, ci se cere „Numele” (la singular) Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. Înseamnă că trebuie să fie un singur Nume. Şi vă întreb: În care din aceste Nume ar trebui să ne botezăm? Este „Tată” un nume? Nu! Aşadar, nu putem boteza în Numele Tatălui pentru că „Tată” nu este un nume, este adevărat? Atunci am spune: „în Numele Fiului”, dar este „Fiul” un nume? Eu sunt un fiu, tu eşti un fiu, el este un fiu, deci aceasta este o calitate. Înţelegeţi? „Fiul” nu este un nume, este adevărat? Atunci „în Numele Duhului Sfânt.” Este Duhul Sfânt un nume? Nu! Este o calitate. (Aşa cum suntem oameni). Aceasta este ceea ce este El: Duhul Sfânt. Deci „Sfântul Duh” nu este un nume, ci este ceea ce este El. Noi toţi suntem oameni, dar nu acesta este numele nostru. Înţelegeţi? Înseamnă că acestea trei sunt titluri, este adevărat?

Atunci ce avem aici? El a spus: „Botezaţi-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, dar dacă „Tatăl” nu este nume; „Fiul” nu este nume şi „Duhul Sfânt” nu este nume, care este Numele care ni se cere? Voi nu puteţi folosi aceste trei titluri ca nume, pentru că nu sunt nume. Înţelegeţi aceasta? Unii oameni mă numesc reverend, alţii îmi spun profet, iar alţii, predicator. Eu sunt tată, sunt fiu şi sunt om, dar numele meu este William Branham. În ce priveşte: reverend, profet, bătrân, predicator, etc., aceste sunt titluri care îmi aparţin. La fel este când spun: trup, suflet şi duh, ele îmi aparţin, sunt ale mele. Dar nu le am numai eu, ci şi voi, şi el şi ea, şi el şi ea. Înţelegeţi? Sunt titluri, atribuţii, calităţi, dar nu sunt numele meu. Trup, suflet şi duh nu este numele vostru; aceasta este ceea ce sunteţi, dar nu este numele vostru. Tu eşti o doamnă; eşti o mamă, eşti o soţie şi o fiică, Da, toate aceste titluri te caracterizează, aceasta eşti tu, dar nu  acesta este numele tău. Tu eşti medic, dar eşti şi mamă, însă nu acesta este numele tău. Dacă aş spune doar „doctor”, mai sunt o mulţime de doctori; dacă aş spune „asistentă”, sunt o mulţime de asistente. Înţelegeţi, Dar nu acesta este numele tău.

Aşadar, când cineva vine şi spune că a fost botezat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, dacă s-ar gândi numai puţin la ceea ce spune, şi-ar da seama că nu este nici măcar raţional aşa ceva, nu este corect, pentru că nu există un astfel de nume.

Este aşa cum spun catolicii: „Fiul veşnic” sau „slujba veşnică de Fiu a lui Hristos.” Cum poate avea aceasta vreun sens? Cum poate El să fie veşnic dacă este Fiu? Când spui Fiu, înseamnă că a avut un început, că S-a născut, pe când „a fi veşnic” înseamnă „a nu avea nici început, nici sfârşit”. Ei spun că iadul este veşnic, dar Biblia spune că a fost creat. Şi dacă a fost creat cum poate fi veşnic?  Nu există iad veşnic! El a fost creat pentru diavol şi îngerii săi. Tot ce are început, are şi sfârşit. Astfel, iadul poate arde o sută de milioane de ani, dar trebuie să aibă un sfârşit pentru că tot ce are început are şi sfârşit. Acesta este motivul pentru care noi nu putem muri: pentru că suntem o parte din Dumnezeu; suntem vlăstarele Lui, fiii şi fiicele Lui. Noi avem Viaţă veşnică: Viaţa lui Dumnezeu care nu a avut nici început şi nu poate avea nici sfârşit. Înţelegeţi?

Aceasta este o hrană destul de tare. Dacă nu înţelegeţi, vă rog să-mi spuneţi, pentru că atunci vă voi vorbi ca oamenilor din biserici, pentru că cu ei vorbesc altfel. Şi voi, femeilor, voi sunteţi prietenele mele, aşa că puneţi-mi întrebările voastre. Toate sunteţi educate, sunteţi deştepte. Eu nu vreau să credeţi aceasta pentru că aşa spune fratele Branham, fiindcă şi eu sunt o fiinţă umană. Voi să luaţi Cuvântul, iar dacă găsiţi pe cineva care contrazice acest Cuvânt, să-l aduceţi la mine; dacă găsiţi pe cineva care spune că este o contrazicere în Cuvântul lui Dumnezeu, să-l aduceţi la mine, pentru că nu există aşa ceva. Nu este nevoie să căutaţi pentru că în El nu există nici o contrazicere.

Aş vrea să vă întreb ceva, pe voi, femeilor şi bărbaţilor: Cum puteţi fi botezaţi în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, deşi nu există nici un fundament pentru aşa ceva? Cum o puteţi face deşi „Tată, Fiu şi Duh Sfânt nu sunt nume?  Acestea sunt titluri, nicidecum nume. De ce nu spuneţi: „Crinul din Vale, Trandafirul din Saron, Steaua dimineţii, Alfa, Omega”, pentru că ar fi acelaşi lucru? Aţi putea fi botezaţi la fel de bine cu formula: „Te botez în Numele lui Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul.” Ar fi la fel ca în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh”, pentru că este tot un titlu.  Noi ştim cui aparţin aceste titluri, dar ar putea exista multe „stele ale dimineţii şi trandafiri din Saron”, înţelegeţi? Aşadar, „Tată, Fiu şi Duh Sfânt” sunt titluri, la fel ca „trup, suflet şi duh” sau orice alte calităţi ale cuiva. Ceva este în neregulă pe aici pe undeva, nu-i aşa? Voi vedeţi aceasta, de aceea aş vrea să spuneţi dacă nu înţelegeţi.

Cuvântul spune: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile.” (Matei 28.19). Sunteţi o audienţă drăguţă şi aş vrea să foraţi mai adânc, ca să înţelegeţi bine, deoarece ştiu că această bandă s-ar putea să fie ascultată de mulţi dintre fraţii mei.

Eu nu spun despre nimeni că nu este creştin, din pricina ideilor sale despre Scriptură, ci mă gândesc că dacă crede în Isus Hristos, el este salvat fie că este catolic sau protestant, evreu sau orice altceva. Voi sunteţi salvaţi pentru că sunteţi născuţi din Hristos, dar aţi pus o întrebare: „De ce fratele Branham botează în Numele lui Isus Hristos? De ce Îl desconsideră pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt?”

Aceasta este întrebarea voastră, iar datoria mea, în calitate de frate al vostru şi de slujitor al lui Hristos, este să vă răspund. În ordine.

La zece zile după ce Isus a dat porunca din Matei 28.19, Petru, care avea cheile Împărăţiei, fiindcă Domnul i-a spus în Matei 16. „…tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea… Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri” (v. 18-19), deci omul care avea cheile Împărăţiei, a spus: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre…”

V-aţi întrebat vreodată dacă Isus i-ar fi dat cheile Împărăţiei unui om care a fost atât de nestatornic încât s-a întors şi a făcut exact invers faţă de ceea ce a poruncit El? Dumnezeul cerului arătat în trup de carne, ar fi dat cheile Împărăţiei unui om care a făcut apoi o greşeală ca aceasta, cum o numiţi voi? Prima tragere la ţintă putea face o asemenea greşeală? Nu! El nu ar fi putut face aşa ceva!

Atunci de ce i-a dat Isus cheile lui Petru? El a explicat foarte clar aceasta când a zis: „Petre, tu n-ai învăţat Cine sunt Eu, de la o biserică, nici de la vreun seminar, ci această descoperire ţi s-a dat din cer; şi pe această descoperire care a venit să întărească Cuvântul lui Dumnezeu, Eu voi zidi Biserica Mea.” Vedeţi, El îl cunoştea pe Petru, despre care Biblia spune că era un om neînvăţat, care nu ştia algebră sau geometrie, şi nici să citească, aşa cum citim în Fapte 4.13:

„Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.”

Deci, vedeţi? El nu i-a descoperit aceasta pe baza teologiei învăţate într-un seminar şi nici pe baza experienţei sale de seminar, pentru că Petru nu avea aşa ceva. El nu procedează nici astăzi aşa, ci o descoperă cui vrea. Poate El nu le-a putut încredinţa lui Matei, lui Ioan sau celorlalţi, dar Petru a avut descoperirea.

Aşadar, Petru s-a ridicat şi a spus: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi…” Era posibil ca omul care primise cheile şi deschidea pentru prima dată porţile Împărăţiei, să procedeze invers faţă de ceea ce poruncise Domnul Isus să facă? Dacă Petru a greşit şi nu a urmat porunca dată de Domnul nostru, înseamnă că nu a avut descoperirea Adevărului… care era mai mult decât primiseră restul.

Să ne oprim puţin aici, apoi vom merge mai departe. Dacă Petru a greşit, de ce a recunoscut Dumnezeu aceasta şi le-a poruncit celorlalţi, în toată Biblia, să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos? Fiecare persoană din Biblie a fost botezată în Numele lui Isus Hristos. Aceasta s-a întâmplat până la înfiinţarea bisericii catolice la Conciliul de la Niceea, când ei au introdus botezul în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, făcând din singurul Dumnezeu adevărat un dumnezeu trinitar, pentru a aduce la suprafaţă învăţătura lor trinitară.

Dumnezeu a ştiut de la început că omul va cădea, de aceea i-a dat libertatea de a alege, ştiind că în felul acesta Îşi va putea arăta atributele Sale şi va putea fi Tată, Fiu, Vindecător, Salvator, etc… Cum ar fi putut să salveze ceva dacă nu era nimic pierdut? În El existau aceste atribute încă înainte de-a exista vreun înger, o moleculă sau orice altceva; atunci El era singur şi nu era încă Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Cel căruia I Se aduce închinare. Atunci nu era nimeni care să I se închine, dar pentru că trebuiau să Se manifeste atributele Lui, a creat un înger, iar atunci a devenit Dumnezeu. Apoi l-a făcut pe om, căruia i-a dat liberul arbitru, iar omul a căzut. Atunci El a devenit Salvator. Dar din pricina căderii, omul a luat boala şi astfel El a devenit Vindecător. Înţelegeţi? În acest fel, a putut să aducă la suprafaţă calităţile sau atributele care erau în Sine. Înţelegeţi ce vreau să spun? El a ştiut de asemenea că va fi un popor pierdut şi un popor salvat; că va fi un botez fals şi unul adevărat şi astfel a pus aici un nou pom al cunoştinţei. Vedeţi? Aici este unul: Fapte 2.38; şi celălalt, Matei 28.19. Cum a ştiut Abel care era jertfa plăcută Lui? Prin credinţă, prin descoperire, El i-a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. El n-a avut o Biblie după care să se ghideze, de aceea a avut nevoie de o descoperire.

Ambii erau bărbaţi, dar Dumnezeu cere o singură închinare, altfel ar fi fost nedrept când l-a condamnat pe Cain, pentru că şi el a făcut un altar, a construit o biserică, s-a închinat şi a adus o jertfă. Fiecare faptă religioasă pe care a făcut-o Abel, a făcut-o şi Cain, este adevărat? Dar Abel i-a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună, prin descoperire. Cum a ştiut Abel că nu roadele câmpului, pe care le-a adus Cain, erau jertfa cerută de Dumnezeu? Sângele era cel care i-a scos din grădină. Viaţa nu era în roadele câmpului, ci în sânge. Aceasta i s-a descoperit lui Abel; deci a fost o descoperire. Astfel, El ne dă şi nouă aceeaşi temelie pe baza căreia au acţionat cei de la început: o descoperire. Vedeţi? Nu poate fi nici o contradicţie.

Voi nu aţi fost dintotdeauna creştini, ci aţi fost născuţi ca păcătoşi. Îmi imaginez că atunci când erai doar o fetiţă (Nu ştiu dacă aţi făcut aceasta, dar dau un exemplu ca să puteţi înţelege ce vreau să spun), îţi plăcea să citeşti poveşti de dragoste. Majoritatea fetelor făceau aceasta. Orice poveste pe care o citeau, trebuia să fie una de dragoste. Vedeţi? Este drăguţ. Poate a fost „Romeo şi Julieta” sau o altă poveste de pe rafturile cu cărţi, dar era o poveste de dragoste. Aş vrea să vă arăt aceasta altfel, ca să puteţi înţelege ce vreau să spun.

Dacă aţi luat o carte de poveşti şi aţi citit doar finalul, iar acolo scria: „Ioan şi Maria au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi,” desigur, v-aţi întrebat: „Cine sunt Ioan şi Maria?” Este adevărat? Există o singură cale să aflaţi cine sunt cei doi, iar aceasta este să vă întoarceţi la primul capitol şi să citiţi ce scrie acolo.

Acum, dacă în ultimul capitol din Matei, El a spus: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,” iar Tatăl nu este un nume, Fiul nu este un nume şi Duhul Sfânt nu este un nume, cine sunt ei? Să pornim, în dimineaţa aceasta, de la aceeaşi bază, cum am procedat cu Ioan şi cu Maria, şi să aflăm despre cine este vorba. Pentru aceasta, ne vom întoarce la primul capitol din Matei. În ordine. Cât timp mai avem? În ordine.

Aş vrea să vă întreb ceva pe voi, surorilor, în timp ce staţi şi vă uitaţi la mine. Cine a fost Tatăl lui Isus Hristos? Dumnezeu, nu-i aşa? A fost Dumnezeu Tatăl Lui? În ordine, domnilor. Toţi suntem de acord că Dumnezeu este Tatăl Lui. Eu cred din toată inima că Dumnezeu este Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. În ordine. Acum vom vedea dacă Biblia spune că Dumnezeu este Tatăl Lui. Aşa cum am spus deja, Isus a zis: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Voi pune aici aceste trei cutii. Aceasta este Tatăl; aceasta este Fiul şi aceasta este Duhul Sfânt. Puteţi vedea bine cu toţii?

Acum vă voi pune întrebări ca să văd dacă aţi fost atenţi la ce v-am spus. Cine este acesta de aici? (Adunarea spune: „Duhul Sfânt”). Duhul Sfânt. Cine este acesta de aici? (Adunarea răspunde: „Fiul”). În ordine. Voiam doar să mă conving că aţi înţeles bine. Acesta este Fiul lui Dumnezeu, nu-i aşa? În ordine. Acesta de aici, Cine este? Acesta este Tatăl Domnului Isus Hristos. Este adevărat? Deci, acesta este Tatăl Său. Eu cred că El este Fiul Dumnezeului celui viu, născut din fecioară, fără vreo relaţie sexuală.

Dumnezeu, Tatăl nostru, care este Marele Duh, nu a avut nici un chip sau înfăţişare. Înţelegeţi? El era Cel ce există prin Sine însuşi, şi a fost înainte de a exista vreo stea, o moleculă, un atom sau orice altceva. El este Dumnezeul care acoperă tot timpul şi spaţiul; El este veşnic. Eu cred că Isus este Fiul Dumnezeului celui viu şi adevărat, pe care L-am reprezentat prin cutia aceasta pe care am scris Tatăl. Este adevărat? Acesta de aici este Duhul Sfânt, iar acesta este Fiul. Acum să citim Matei capitolul unu:

„Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui.” Şi merge mai departe aducând toată linia genealogică, dar pentru a câştiga timp, noi vom merge la versetul 17 unde se încheie genealogia:

„Deci de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.

Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa:
Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună (Citeşti împreună cu mine, soră Sewell?), ea s-a aflat însărcinată de la (Dumnezeu Tatăl. Am citit corect sau am făcut o greşeală? De la cine era însărcinată? Cineva spune: „De la Duhul Sfânt.”) Duhul Sfânt.”

Acum, Cine este Tatăl lui Isus? Voi aţi spus că Tatăl Lui este Dumnezeu, iar Biblia spune că este Duhul Sfânt. Deci, Dumnezeu Tatăl nu a avut nimic a face cu aceasta, fiindcă Copilul a fost zămislit de la Duhul Sfânt. Este adevărat? Să vedem dacă este corect. Poate am greşit ceva:

„Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.

Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la (Dumnezeu Tatăl nostru. Cineva spune: „Nu, nu… „Acolo scrie că ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt”) Duhul Sfânt.” (v. 19-20). Atunci care dintre Aceştia doi este Tatăl Lui? Dacă Duhul Sfânt este Tatăl Lui, iar Isus spune că Tatăl lui este Dumnezeu, înseamnă că Isus Hristos este un bastard, un copil nelegitim. Este posibil aşa ceva? Şi dacă El este un bastard unde suntem noi şi salvarea noastră? Dacă Dumnezeu Tatăl este Tatăl Lui, iar Biblia spune că Tatăl Lui este Duhul Sfânt, ceva este în neregulă; pe undeva este o greşeală, nu-i aşa?

Atunci ce facem noi? Ne închinăm la un copil născut nelegitim de către doi dumnezei diferiţi? Singurul Dumnezeu adevărat spune că El este Tatăl lui Isus, iar Biblia sau Cuvântul lui Dumnezeu, spune că Duhul Sfânt este Tatăl Lui. Vedeţi? La rândul Lui, Isus a spus că Tatăl Lui este Dumnezeu, şi la fel unele texte din Biblie, fiind numit Fiul lui Dumnezeu.

Oh, sărmanii orbi trinitarieni! Cuvântul „trinitate” nu apare nicăieri în Biblie, din Geneza până în Apocalipsa. Nu există aşa ceva! Nu există trei dumnezei, ci sunt trei slujbe ale aceluiaşi singur Dumnezeu:

– Dumnezeu  Tatăl în Stâlpul de Foc;

– Fiul: acelaşi Dumnezeu arătat în trup de carne pentru a ridica păcatul;

– şi Duhul Sfânt:  Dumnezeu în noi. Cu siguranţă, pentru că El a spus: „Voi fi cu voi şi chiar în voi.” Vedeţi?

Nu sunt trei dumnezei, ci este un singur Dumnezeu. Acum priviţi! Voi trebuie să admiteţi că Duhul Sfânt este Tatăl lui Isus. Este adevărat? Este Duhul Sfânt Tatăl Lui? Spune Biblia aceasta? Lăsaţi-mă să vă citesc încă o dată acest lucru. Acum, dacă Biblia spune că Duhul Sfânt este Tatăl lui Isus, înseamnă că Duhul Sfânt şi Dumnezeu sunt Unul şi Acelaşi, pentru că altfel El are doi taţi. Este adevărat? (Cineva spune: „Vei nimici trinitatea!”). Deja şi-a luat zborul, pentru că la început nu a fost aşa. Niciodată n-a fost aşa ceva. Vedeţi că acest lucru poate fi înţeles numai prin descoperire? Înţelegeţi?

Acum, ori este adevărat că Dumnezeu a fost Tatăl lui Isus, şi la fel Duhul Sfânt, ori Biblia spune o minciună. Aşadar, pentru ca descoperirea să fie adevărată, este nevoie ca eu să am aceeaşi descoperire pe care a avut-o şi Petru. Şi încă ceva: ori Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt sunt unul şi acelaşi Duh, ori Isus a avut doi taţi. El nu a putut fi conceput de la Dumnezeu Tatăl, un Duh, şi de la Duhul Sfânt, un alt Duh, pentru că dacă ar fi aşa, a fost conceput de două ori. Înţelegeţi? Aşa ceva este imposibil, iar atunci Unul are dreptate, iar celălalt minte. Dacă există cu adevărat doi dumnezei: Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Duhul Sfânt, atunci care dintre ei este cu adevărat Tatăl Lui? (Cineva spune: „Dumnezeu şi Duhul Sfânt este Acelaşi Dumnezeu.”). Acum aţi înţeles. În ordine. Acesta este un aspect.

Acum, vom vedea ce este cu Matei 28.19. Pentru aceasta aş vrea să-mi permiteţi să mai citesc o dată versetul 19 din capitolul unu:

„Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.

Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii, de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.

Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.

Ea va naşte un Fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.” (v.18-23).

Care este Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh? (Adunarea spune: „Dumnezeu”). Dumnezeu este Cel căruia I se aduce închinare, dar cum scrie că Se va numi El? (Adunarea spune: „Isus”). Aşa este. Dar care a fost Numele Său? „Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.” Înţelegeţi? Aceasta înseamnă „Dumnezeu este cu noi.” Prin aceasta El nu a vrut să spună că va fi orice dumnezeu cu noi, ci, care este Numele acestui Dumnezeu care este cu noi. Numele Lui va fi Isus.

Cine sunt Maria şi Ioan care au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi? Înţelegeţi cine sunt? Când Petru s-a întors şi a spus: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos,” el a făcut exact ce a spus Matei. Dacă Matei a spus: „În Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, este clar că nici din punct de vedere raţional nu este corect să botezi aşa.

Voi ziceţi: „Frate Branham, de ce botezi în Numele lui Isus Hristos?” Să ne întoarcem aici şi să fim cât se poate de atenţi.

Cine a avut cheile Împărăţiei? (Cineva spune: „Petru”). Cine a vorbit în ziua de Rusalii şi a spus: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos”?”  (Cineva spune: „Petru, nu-i aşa?”). În ordine. Atunci cheia este cea care pecetluieşte: „…orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” (Matei 16.19). Este adevărat?

Câte seminţii sunt pe pământ? Trei: Sem, Ham şi Iafet, adică: evreii, neamurile şi samaritenii. În ordine. Toate se trag din cei trei fii… Dumnezeu să mă ierte pentru că am spus: „Dacă Biblia are dreptate.” Toţi locuitorii pământului au fost nimiciţi cu excepţia acestor trei tineri. De aici a încolţit generaţia noastră. Amintiţi-vă că trei înţelepţi au venit să-L vadă pe Isus. Astronomia spune că ei au urmat trei stele diferite, iar acestea s-au unit formând o singură stea. Înţelegeţi? Cele trei sunt întotdeauna, una, înţelegeţi? Cele trei atribute aparţin unui singur Dumnezeu. Nu există Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; nu există trei dumnezei.

Odată, Filip a venit la Isus şi I-a zis: „Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns,” la care Isus a spus: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl”?” (Ioan 14.8-9).

Într-o zi, în timp ce-i explicam aceasta unei femei, ea mi-a zis:

„O clipă, frate Branham. Ei sunt una, aşa cum eşti şi tu una cu soţia ta!”

„Ei sunt una într-un alt fel,” am răspuns eu.

„Ei sunt una, la fel ca tine şi soţia ta.”

„Nu,” am răspuns eu, „nu mă înţelegi.”

„Ba da,” a insistat ea.

Atunci am întrebat-o: „O vezi pe soţia mea?”

„Nu,” a răspuns ea, „nici măcar nu o cunosc.”

Isus a spus: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl,” ceea ce înseamnă că este vorba despre un alt fel de unitate. Înţelegi? Tu mă vezi pe mine, dar pe soţia mea nu o vezi, însă atunci când Îl vezi pe Isus, Îl vezi pe Dumnezeu.”

Vedeţi? El L-a arătat pe Dumnezeu; El era Fiul născut din fecioară, iar Dumnezeu Tatăl, care este Duh, a locuit în El.

Cu câtva timp în urmă dezbăteam problema aceasta şi am arătat că nici un om nu poate veni la Dumnezeu, dacă Dumnezeu nu l-a văzut mai dinainte şi nu l-a chemat înainte de întemeierea lumii, pentru că Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl,” şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine.” (Ioan 6.44,37).

Atunci, un bărbat care era un trinitarian convins, s-a ridicat în picioare în faţa audienţei şi a spus: „Prieteni scumpi, fratele Branham este unul dintre cei mai buni oameni.” În clipa aceea am ştiut că mi se pregătea ceva. Isus a spus: „Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Matei 12.34). Vedeţi? Aceea era o aşa zis biserică a lui Hristos, dar bineînţeles, sunt împotriva învăţăturilor adevărate ale Bibliei, şi… Nu vreau să spun nimic împotriva oamenilor de acolo, dar predicatorii aceia sunt, şi vă rog să-mi iertaţi expresia: „Ca bufniţa irlandezului: numai pene şi agitaţie, dar bufniţa nu este nicăieri.” Acesta este adevărul. Nu au nimic pe care să stea, deci sunt nişte farisei moderni.

Deci, el a spus: „În discuţia aceasta, fratele Branham a scăpat de toate ca viermele de lămâie, dar aş vrea să văd cum scapă de aceasta…” (Şi desigur, toţi participanţii au urmărit până la sfârşit principalul lui argument). „…În Matei 3, unde este relatat botezul Domnului Isus, ni se prezintă trei persoane. Fără îndoială, este vorba de trei persoane diferite: Fiul care stă pe mal, Duhul Sfânt în chip de porumbel între El şi Dumnezeu, şi Tatăl, care vorbea din ceruri.”

„Domnule,” l-am întrebat eu, „acesta este principalul tău argument?”

„Vreau să văd cum scapi de aceasta,” a răspuns el.

Atunci i-am zis: „Domnule, du-te înapoi şi citeşte Scriptura corect. Aici este problema: voi citiţi Scripturile greşit, în faţa oamenilor. Argumentul tău este mai slab decât o supă făcută din umbra unei găini moarte de foame, pentru că prezinţi totul greşit, frate. Citeşti textul greşit, în faţa oamenilor. Priviţi aici ce spune fratele acesta!”

O voi lua cum a citit el, iar atunci voi avea Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Acesta de aici va fi Duhul Sfânt, pe acesta este scris „Fiu”, iar pe acesta scrie: „Tată.” Acum vă rog să fiţi atenţi cum citesc ei aceasta: „Când Isus a fost botezat… a ieşit din apă: cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu, în chip de porumbel (În limba engleză scrie: „în formă de porumbel”), coborând… şi o voce din cer a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.”

Apoi am spus: „Vedeţi, sunt trei imagini frumoase: Fiul pe pământ, Duhul Sfânt coborându-Se în chip de porumbel şi Tatăl vorbind din ceruri. Vedeţi cum poate înşela diavolul un om, dacă nu are descoperirea lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu nu este plin de milă faţă de el? Noi trebuie să-I fim recunoscători şi mulţumitori. Bărbatul acela a spus ceva ce nu era scris, şi astfel a făcut ca versetul acela să spună ceva ce nu spune, aşa cum se întâmplă şi în cazul textului din Matei 28.19. Versetul acesta nu spune: „Botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh,” ci spune: „Botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, care este Domnul Isus Hristos.

  Acum să luăm textul acesta din Matei 3, ultimele trei sau patru versete. (O doamnă spune ceva). Este în ordine. Îţi voi da versetele ca să le poţi studia singură. Acum fiţi atenţi!

Ei spun că Fiul stătea pe mal. Tot după cum spun ei, acesta este Dumnezeu Duhul Sfânt, în chip de porumbel care stătea între ei; iar Dumnezeu Tatăl vorbea din ceruri. S-ar părea că aceasta face să fie trei glasuri diferite şi trei locuri diferite. Deci, fiţi atenţi.

Noi ştim că „cerurile” înseamnă ceva ce se află sus, atmosfera, cum mai este numită.

„De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis (în limba engleză scrie: „cerurile s-au deschis aproape de El”) şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se…” (Matei 3.16). Credeam că au spus că Dumnezeu era sus în ceruri şi vorbea de acolo…  „şi Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel…” Porumbelul era Dumnezeu, înţelegeţi? Noi tocmai am văzut că Duhul Sfânt şi Dumnezeu sunt Unul şi Acelaşi. Sunt două titluri diferite, dar este vorba despre Unul şi Acelaşi. Ioan nu a văzut pe altcineva, o altă persoană care vorbea din ceruri, ci L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu care cobora în chip de porumbel.

Vedeţi? Duhul lui Dumnezeu cobora în forma unui porumbel, iar o voce a spus din ceruri (care erau deasupra Lui): „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (Traducerea corectă este: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc înăuntru” sau: „În care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc”).  Acesta era Dumnezeu care venea în Isus, în El, într-un trup, locuind toată plinătatea dumnezeirii. Iată: Tatăl, Fiul şi Dumnezeu Sfânt: în Numele lui Isus Hristos. Cu siguranţă. Aţi înţeles?  Nu există nici un loc în Biblie care să spună că există trei dumnezei. Nu există aşa ceva! Aceasta este în întregime o învăţătură păgână. Da. Fără îndoială este fără fundament, aşa cum este şi iadul. Înţelegeţi? Nu există aşa ceva! Ce spui? (Cineva zice: „Billy Graham are nevoie de aceasta”).

Acum, ascultaţi! Acest lucru le este descoperit celor pe care Dumnezeu i-a chemat şi care sunt rânduiţi prin cunoştinţa Sa mai dinainte: „Oile Mele ascultă Glasul Meu.” Înţelegeţi? Uitaţi-vă la evreii care stăteau acolo şi care erau cât se poate de învăţaţi, iar Isus le arăta prin semnele mesianice pe care le făcea, că El era Mesia cel aşteptat. Cu toate acestea, ei ziceau: Lucrează cu Beelzebul!”, din cauză că erau orbiţi. Dar un pescar sărac şi zdrenţos de la râu, L-a cunoscut. Vedeţi? Dumnezeu are un fel de a face lucrurile, iar noi trebuie să fim în rând cu lucrarea şi calea Sa. Fiţi recunoscători şi mulţumitori pentru că ochii voştri au putut fi deschişi ca să vedeţi Adevărul. Provoc pe oricine, dar nu de dragul cerţii,  să vină la mine şi să-mi arate trinitatea într-un singur loc din Biblie sau existenţa a trei dumnezei. Dacă îmi arătaţi că există trei dumnezei, eu vă voi arăta că suntem în întuneric şi că suntem păgâni şi închinători la idoli. Există un singur Dumnezeu, Dumnezeu Tatăl, şi noi credem cu adevărat că El este Stăpân peste toate lucrurile. În vechime, când El a coborât pe munte, dacă o vacă sau un alt animal se atingea de munte, trebuia să moară. Acesta era Dumnezeu Tatăl. Dar El a dorit să aibă din nou părtăşie cu poporul Său,  şi să-l aducă pe om, înapoi, în Edenul pe care l-a pierdut. Înţelegeţi?

Pentru aceasta, următorul lucru pe care L-a făcut Dumnezeu Tatăl, a fost că a umbrit o fecioară pe care o chema Maria. Hemoglobina, celula de sânge, provine de la bărbat. Tu ştii aceasta, soră, pentru că eşti asistentă medicală. Cineva a spus: „Noi suntem salvaţi prin sânge evreiesc”, dar nu este adevărat, pentru că în copil nu există nici măcar o picătură din sângele mamei. Copilul se hrăneşte din sângele mamei, dar celula de sânge provine de la sexul masculin. Aşadar, El nu a fost nici evreu, nici dintre neamuri, ci era Dumnezeu. Acel trup a venit la existenţă prin creaţie, nu prin dorinţă sexuală, ci prin sângele creator. Înţelegeţi ce vreau să spun? Noi am fost salvaţi prin sângele lui Dumnezeu, printr-un Sânge nepervertit. El S-a creat pe Sine însuşi, Şi-a creat propriul trup; Şi-a schimbat înfăţişarea şi a venit jos într-un trup omenesc, fiind născut de fecioara Maria; iar Duhul Sfânt, care este Dumnezeu, Tatăl Său, care a umbrit-o pe fecioară, a venit jos, Şi-a aşezat cortul aici şi a locuit printre noi în chipul acestui Om. Acesta este Fiul lui Dumnezeu: Acelaşi Dumnezeu; Dumnezeu Tatăl ascuns într-un trup omenesc.

Astfel, El a spus: „Nu Eu sunt Cel care fac aceste lucrări, ci Tatăl care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări.” (Ioan 5.19 – parafrazare). Înţelegeţi? (Cineva spune: „Tatăl care locuieşte în Mine”). Aşa este. Tatăl care a locuit, care a trăit pentru o vreme în acel cort de carne. Despre acest cort a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.” (Matei 3.17). Înţelegeţi? „În care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc. Sunt foarte încântat să locuiesc în El.” „A locui” înseamnă „a ocupa acel loc; să vii într-o casă şi să trăieşti acolo.” Şi „în El locuia trupeşte toată plinătatea dumnezeirii.” (Coloseni 2.9). Aşa este. El era chipul vizibil al Dumnezeului nevăzut. Iată-L! Acesta este Dumnezeu Tatăl; şi Acelaşi Dumnezeu S-a arătat în Fiul.

Iar prin faptul că a rupt acea celulă de sânge… Sub vechea Lege, din Vechiul Testament, când păcătosul venea cu  mielul la preot, el trebuia să-şi pună mâinile peste acel animal care era înjunghiat şi murea pentru păcatele lui. Dar în cartea Evreilor ni se spune că deşi animalul acela murea pentru el, închinătorul ieşea afară cu aceeaşi dorinţă pentru păcat pe care o avea atunci când venea înăuntru. Dacă comisese adulter, el pleca de acolo cu aceeaşi dorinţă; dacă ucisese, mergea afară cu aceeaşi ură şi cu aceeaşi dorinţă. De ce aceasta? Pentru că atunci când celula de sânge a mielului a fost ruptă, viaţa din ea nu a putut veni peste păcătos din cauză că era viaţa unui animal. Acea viaţă nu putea veni să locuiască în viaţa umană, pentru că animalul nu are suflet, dar omul are suflet. Înţelegeţi? Animalele nu au suflet şi nu pot deosebi binele de rău. Ele nu trebuie să poarte haine şi nici să-şi acopere goliciunea. Voi ştiţi la ce mă refer. Vedeţi? Ele nu ştiu aceasta şi au căzut sub blestemul păcatului din pricina noastră, pentru că ele sunt sub noi. Înţelegeţi? Fiinţele umane sunt mai presus de viaţa animală pentru că omul este dumnezeul pământului şi al animalelor de pe el.  Aşa este. Aşa a fost la început, pentru că Adam le-a pus nume la toate şi a avut putere asupra lor. În Geneza 1.26, scrie că omul stăpânea tot pământul. El a fost făcut după chipul lui Dumnezeu şi a fost făcut ca să fie un dumnezeu mai mic. Isus a spus aceasta. El a spus: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: „Sunteţi dumnezei”?”

Dacă Legea a numit dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu (aceştia fiind profeţii), şi Scriptura nu poate fi desfiinţată,

Cum ziceţi voi că hulesc… pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”? (Ioan 10.34-36). Iată.

După ce a locuit în Stâlpul de Foc, El Şi-a făcut un trup de carne în care a venit şi a locuit printre noi; Dumnezeu a locuit printre oameni într-un trup omenesc. Ce spune 1Timotei 3.16? „Fără îndoială, mare este taina evlaviei…” De ce spune Pavel aceasta? „…pentru că Dumnezeu S-a arătat în trup.” Creatorul a devenit Salvator.

Booth Cibborn spune în cântarea pe care a scris-o:

„Marele Creator a devenit Salvatorul meu

Şi toată plinătatea dumnezeirii a locuit în El.” Înţelegeţi?

Acum, fiţi atenţi! Tatăl: El a fost Tatăl, sus, deasupra noastră, iar noi nu puteam nici măcar să ne apropiem de locul în care era El.

Apoi, S-a arătat într-un trup asemenea nouă, în care L-am cunoscut ca Fiul; iar în acel trup, am putut să-L atingem şi să-L vedem, pentru că era un Om.

În acel trup, El Şi-a dat Viaţa; celula aceea de Sânge a fost ruptă de nemiloasa şi păcătoasa suliţă romană, când I-a străpuns inima. Inima Lui a fost străpunsă şi El a murit cu adevărat, iar atunci a curs apă şi sânge. Inima Lui a fost sfâşiată de durere, din pricina păcatului săvârşit de rasa umană. Eu obişnuiam să cânt o cântare:

„Oh, ce dragoste scumpă a avut Tatăl,

pentru rasa căzută a lui Adam!

L-a dat pe singurul Său Fiu pentru a suferi,

Pentru a ne răscumpăra prin harul Său.”

Acolo a fost ruptă celula Lui de sânge, iar când ne punem mâinile, prin credinţă, peste acest Miel al lui Dumnezeu, simţim cum trupul Său tremură şi Se stinge pentru noi, iar mâinile şi sufletele noastre sunt spălate în Sângele Lui sfânt… Viaţa care a fost în El nu a fost viaţa unui om obişnuit şi nici a unui animal, ci a fost Viaţa lui Dumnezeu însuşi; El a fost Dumnezeu. Astfel, Viaţa Lui vine peste cel sfinţit, iar acesta devine un fiu sau o fiică, un vlăstar al lui Dumnezeu. Vedeţi, este Viaţa lui Dumnezeu, iar noi suntem fiii şi fiicele lui Dumnezeu prin ruperea acelei Celule de Sânge, Isus Hristos. Ce înseamnă aceasta? Că Dumnezeu S-a întors în poporul Său şi are părtăşie cu omul aşa cum a avut în grădina Eden. Înţelegeţi? Iată, voi sunteţi fii şi fiice! Nu este minunat? Dumnezeu S-a întors înapoi.

Acum vom termina subiectul botezului, fiindcă trebuie să plec. De la acel timp, următoarea dată când se vorbeşte despre botez este atunci când s-a dus Filip în Samaria. Cred că acest lucru este scris în Fapte 8. Da, este capitolul opt. În capitolul şapte este omorârea cu pietre a lui Ştefan. Deci, în Fapte opt, Filip a mers şi le-a predicat samaritenilor, iar cei care au crezut au fost botezaţi de el în Numele Domnului Isus; dar Duhul Sfânt nu căzuse încă peste niciunul dintre ei. Vedeţi? Petru avea cheile şi el trebuia să deschidă pentru generaţia aceea. Duhul Sfânt nu căzuse peste niciunul dintre samariteni, deşi fuseseră botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Astfel, Petru şi Ioan s-au dus acolo, iar Petru şi-a pus mâinile peste ei şi astfel au primit Duhul Sfânt.

Apoi, într-o zi când Petru se afla pe acoperişul casei, a avut o vedenie… Vedeţi, au fost evreii şi samaritenii, iar acum era rândul neamurilor.

Deci, Petru era pe acoperişul casei lui Simon tăbăcarul şi avea parte de un pui de somn în timp ce se pregătea cina. El a văzut o faţă de masă care era coborâtă în jos, iar pe ea erau tot felul de animale necurate de pe pământ. Şi a auzit un Glas care i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă!”

„Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.”

Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” (Fapte 10.13-15).

Vedeţi? Acestea sunt neamurile. „Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;

scoală-te, coboară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis.” (v. 19-20).

Astfel, Petru s-a dus în casa lui Corneliu care era un sutaş roman. El i-a chemat acolo pe toţi cunoscuţii săi, iar Petru s-a dus şi le-a povestit ce s-a întâmplat. Corneliu i-a spus că a văzut un înger al lui Dumnezeu care i-a poruncit să trimită după Simon zis şi Petru care se află în casa tăbăcarului Simon. Apoi, în timp ce le vorbea Petru, Duhul Sfânt S-a revărsat peste cei ce ascultau Cuvântul, aşa că Petru a spus: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”

Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.” (Fapte 10.47-48). În ordine.

Apoi, botezul este menţionat încă o dată în Fapte 19. Acolo se vorbeşte singura dată despre cei care au fost botezaţi de Ioan Botezătorul. Cei din Fapte 19 fuseseră botezaţi de el. Ei nu fuseseră botezaţi în Numele lui Isus Hristos pentru că nu ştiau Cine este El. Înţelegeţi? Dar când Isus a dat porunca din Matei 28.19 şi a spus: „botezaţi în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,” acolo era prezent şi cel căruia i-a dat cheile Împărăţiei; care primise din ceruri descoperirea cu privire la ceea ce însemna aceasta…

Aceasta este ceea ce aveţi voi acum: descoperirea din ceruri pentru a îndrepta toate lucrurile. Dacă veţi sta cu ea (cu descoperirea), va ţinti exact. A ţintit atunci şi o va face din nou acum. Petru a avut o vedenie pentru a atinge ţinta, iar acum, El o aduce din nou aici. Arma trage exact unde trebuie. Înţelegeţi? Pavel a fost apostolul neamurilor, este adevărat? Dumnezeu l-a trimis la neamuri.

Atunci, toţi au fost botezaţi în Numele lui Isus Hristos:

Evreii au fost botezaţi în Numele lui Isus Hristos? Da: Fapte 2.38. Samaritenii? Da: Fapte 8.16. Dar neamurile? Da. Conform Fapte 10.48, neamurile au fost botezate în Numele Domnului Isus Hristos, este adevărat?

Mai erau unii oamenii care mergeau într-o parte şi alta, şi care nu fuseseră botezaţi în Numele Domnului Isus. Poate ziceţi: „Cred că este în ordine. Ce importanţă are, doar au fost botezaţi de Ioan!” Aş vrea să vedem dacă acest lucru are vreo importanţă sau nu.

În Fapte 19, Pavel după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes unde a găsit nişte ucenici. Acolo era un tânăr predicator iudeu, pe nume Apolo. Era un bărbat înţelept şi dovedea cu Biblia, ca un adevărat iudeu, că Isus era Hristosul, şi astfel a avut loc o mare trezire acolo. Înainte de aceasta, Pavel şi Sila fuseseră puşi în închisoare pentru că scoseseră un drac dintr-o ghicitoare, dar într-o noapte, în timp ce se rugau şi cântau cântări de laudă, Domnul a venit jos, a scuturat temniţa şi i-a eliberat. După ce au fost eliberaţi, temnicerul i-a luat cu el şi a fost botezat el şi soţia sa. Ei au fost botezaţi tot în Numele Domnului Isus. Acest lucru este scris în Fapte 16, iar în Fapte 19, Pavel a ajuns în Efes, unde a găsit nişte ucenici. Ei fuseseră botezaţi de Ioan, erau predicatori buni şi dovedeau cu Biblia că Isus era Hristosul. Pavel i-a întrebat:

„Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Voi, fraţilor şi surorilor care sunteţi trinitari, obişnuiţi să puneţi aceasta pe seama celor botezaţi, dar mă întreb dacă putem aşeza ceva din nou. Vouă vă place să spuneţi: „Credeam că cei care au fost botezaţi au primit Duhul Sfânt imediat.” Pavel i-a întrebat pe cei din Efes: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?”, dar ei i-au răspuns sincer: „Nici măcar nu am ştiut că a fost dat un Duh Sfânt” (în limba engleză scrie: „că există un Duh Sfânt”). Dacă apa botezului nu are nici o importanţă, de ce a pus apostolul Pavel această întrebare? De ce i-a întrebat: „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” Ei ar fi putut răspunde simplu: „Am fost botezaţi,” dar vedem că au spus: „Cu botezul lui Ioan, şi am fost foarte mulţumiţi cu el, pentru că ne-a botezat acelaşi om care L-a botezat şi pe Isus Hristos; şi am fost botezaţi în aceeaşi apă.”

Credeţi că dacă aţi fost botezaţi de Ioan în aceeaşi apă în care a fost botezat Isus, este în ordine, sunteţi bine, nu-i aşa?

Amintiţi-vă însă că Petru a primit cheia din cer şi a folosit-o pentru prima dată în ziua de Rusalii. Da, domnilor, şi este o taină. Este o descoperire. El i-a spus lui Petru: „Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” (Matei 16.19). Aici este descoperirea! Poate veni numai prin această descoperire, înţelegeţi?

Astfel, când a vorbit cu ucenicii din Efes, Pavel le-a spus: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?”

„Nici măcar n-am ştiut că a fost dat un Duh Sfânt,” au răspuns ei.

„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” Cu alte cuvinte: Cum aţi fost botezaţi?

„Noi am fost botezaţi deja,” au răspuns ei. „Da, domnule apostol Pavel, am fost botezaţi de Ioan Botezătorul, chiar acolo unde a fost botezat şi Isus Hristos. Şi dacă apa aceea a fost destul de bună ca să fie botezat Isus Hristos, îţi spunem noi că este destul de bună ca să fim botezaţi şi noi. Aleluia!” Dacă ar fi spus aşa, ei nu L-ar fi primit niciodată, dar când Pavel i-a întrebat: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?”

Ei au răspuns: „Nici măcar n-am ştiut că a fost dat un Duh Sfânt.”

„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”

„Cu botezul lui Ioan,” au răspuns ei.

„Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi le-a spus oamenilor să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit aceste cuvinte, ei au fost botezaţi din nou, în Numele lui Isus Hristos.” Prin aceasta, grupul acesta a fost adus lângă ceilalţi, după care Pavel şi-a pus mâinile peste ei, au primit Duhul Sfânt şi au vorbit în limbi şi au prorocit.

Fiecare persoană din Biblie a fost botezată în Numele lui Isus Hristos. Îl provoc pe orice istoric şi pe oricine vrea, să vină şi să-mi arate un singur loc din Biblie unde scrie că cineva a fost botezat vreodată în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh…

Arătaţi-mi un singur text din Scriptură în care cineva a fost botezat vreodată în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, sau un pasaj istoric în care să fie consemnat un asemenea botez înainte de întemeierea bisericii catolice în anul 325 d.Hr… Nu veţi găsi nicăieri aşa ceva, pentru că toţi credincioşii care au urmat după apostoli, au continuat să boteze în Numele Domnului Isus Hristos. Dar în anul 325 d.Hr., ei au făcut o organizaţie pe care au numit-o biserica catolică, aceasta fiind mama tuturor organizaţiilor. Dumnezeu nu a organizat niciodată nici o biserică. A existat un grup care a urmat linia trinitară şi un alt grup care a mers pe linia unitariană, dar ambele erau greşite. Înţelegeţi?

Orice persoană care este botezată în titlurile Tată, Fiu şi Duh Sfânt, admite că este catolică şi neagă ceea ce spune Biblia.

Fraţilor, aş vrea să ascultaţi înregistrarea: „Ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa”. Nu aruncaţi deoparte ceea ce vă este prezentat, fiindcă aveţi datoria faţă de voi înşivă să staţi jos şi să studiaţi ca să aflaţi adevărul. Dacă sunteţi un copil al lui Dumnezeu, cu siguranţă îi veţi acorda toată consideraţia. În vechime, Cuvântul lui Dumnezeu venea la profeţi. Erau numiţi profeţi pentru că aveau interpretarea Cuvântului divin; pentru că fuseseră trimişi prin însărcinare divină şi erau urmaţi de putere, de semne şi minuni care dovedeau aceasta. Dumnezeu a spus în Cuvântul Său: „Dacă va fi printre voi un profet, iar ceea ce spune, nu se împlineşte, să nu vă temeţi de el. Dar dacă se împlineşte, atunci să-l ascultaţi pentru că Eu sunt cu el.” Chiar cuvântul „profet” înseamnă  „interpret al Cuvântului divin.”

Semnele şi minunile care fac Cuvântul să se manifeste sunt un semn care a venit, şi credem că darul profetic care leagă Cuvântul împreună este acelaşi lucru.

Cu puţin timp în urmă s-a întâmplat ceva. Poate că persoana la care mă refer va asculta această casetă. Este vorba de fratele Scism de la unitarieni. Mulţi dintre cei care ascultaţi aceste benzi, sunteţi tentaţi să spuneţi: „Fratele Branham este unitarian!”, dar nu sunt. Eu cred că atât unitarienii, cât şi trinitarienii sunt greşiţi, şi nu spun aceasta ca să fiu diferit, ci pentru că întotdeauna calea adevărată este cea de mijloc. Este cum spune Isaia 35.8: „Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă…”  Acolo nu scrie „drumul cel sfânt”, ci „Calea cea sfântă.” Calea este pe mijlocul drumului, şi de-o parte şi de alta pot fi găsiţi cei care au căzut. Acolo sunteţi căzuţi voi, fraţilor unitarieni, iar trinitarienii au căzut pe partea cealaltă, dar mesajul adevărat este pe mijlocul drumului.

Fiţi atenţi ca să înţelegeţi, pentru că acum aşez lucrurile. Voi lua ceea ce a spus Matei şi vă voi arăta că atât el, cât şi Petru au spus acelaşi lucru. Cu toate acestea, trinitarienii, nu-mi place să spun aceasta dar, din neştiinţă, cum spune Biblia, printr-o interpretare greşită, aţi deviat… voi nu puteţi face aceasta să meargă, fraţilor. Nu va merge niciodată. Voi nu puteţi merge bine până când nu vă întoarceţi înapoi la descoperire, iar atunci toată Scriptura va merge bine.

Priviţi aici, fraţilor şi surorilor care sunteţi prezenţi. Matei a spus: „Tată, Fiu şi Duh Sfânt.” Dacă luaţi traducerea greacă originală a textului din Fapte 2.38, acolo scrie: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele Domnului Isus Hristos.” Versiunea King James spune numai: „În Numele lui Isus Hristos,” dar traducerea greacă spune: „În Numele Domnului Isus Hristos.”

Când voi, fraţilor unitarieni, botezaţi numai în Numele lui Isus, greşiţi, pentru că sunt mulţi oameni care se numesc Isus, dar există Unul singur care S-a născut Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acesta este Numele Său, aceasta este ceea ce este El. „Hristos” înseamnă „Unsul.” Mesia, Hristosul.

„ISUS”, Biblia spune că opt zile mai târziu, când a fost tăiat împrejur, I S-a dat Numele Isus. Şi El este Domnul nostru. Astfel, El este Domnul Isus Hristos. Aceasta este ceea ce este El. Astfel, puteţi vedea că Petru a avut descoperirea pe care eu încerc să vă ajut s-o vedeţi. Uitaţi-vă la cutiile acestea… Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Aceasta este ceea ce a spus Matei, iar zece zile mai târziu, Petru a spus: „Domnul Isus Hristos.” Acum puteţi înţelege că „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt nume, ci sunt trei titluri ale Celui ce poartă acest Nume.

Priviţi! Matei a spus: „Tatăl”, este adevărat? Dar Petru a spus „Domnul”, iar David a spus: „Domnul a zis Domnului meu…” Ambii au spus acelaşi lucru, este adevărat? „Domnul Dumnezeul Tău este un singur Dumnezeu”, este adevărat? În ordine. Petru a spus: „În Numele Domnului”, iar Matei a spus: „În Numele Tatălui,” care este titlul acestui Domn. Domn este ceea ce este El. În ordine. Matei a spus: „Fiu”. Cine este Fiul? „Isus”, a spus Petru. Este adevărat? În odine. Matei a spus: „Duh Sfânt,” iar Petru a spus: „Hristos,” care este Duhul Sfânt, Logosul care a ieşit de la Dumnezeu. Înţelegeţi? Tată, Fiu, Duh Sfânt este Domnul Isus Hristos. Totul este cât se poate de desăvârşit. Mi-ar fi plăcut să avem mai mult timp ca să intrăm mai adânc, dar este târziu. Ne putem ruga puţin?

Tată ceresc, Tu ştii că noi nu încercăm să spunem ceva de aici ca să derutăm pe cineva, ci dorinţa noastră este să îndepărtăm confuzia din minţile oamenilor. Fără îndoială, vor fi fraţi creştini, predicatori şi credincioşi trinitarieni care vor asculta aceasta, iar surorile noastre pot merge cu înregistrările la păstorii lor. Tată, Te rog să nu-i laşi pe fraţii mei să creadă că încerc să mă comport ca un atotştiutor sau ceva de felul acesta, fiindcă Tu ştii că nu este aşa, dar Îţi sunt recunoscător pentru că Tu ne-ai dat descoperirea Cuvântului şi doresc să le-o împărtăşesc şi lor.

Doamne, eu am încercat să fiu ca un frate creştin pentru ei şi să nu spun nimic împotriva oamenilor, ci să merg înainte, deoarece cred că ei sunt copiii Tăi. Ei au găsit în Biblie aceste două texte care la prima vedere par să se contrazică şi au făcut o problemă mare din aceasta. Adunările lui Dumnezeu nu se vor asocia cu unitarienii, deşi ştim că unitarienii au fost chemaţi la părtăşie cu unii din aceşti fraţi, iar noi facem aceasta în fiecare adunare. Doamne, noi ştim că toţi sunt copiii Tăi, dar au făcut un mare caz din aceste lucruri şi s-au despărţit. Unitarienii nu vor mai avea nici o legătură cu Adunările lui Dumnezeu, cu Biserica lui Dumnezeu (organizaţia care se numeşte aşa) şi aşa mai departe, şi nici aceştia nu vor mai avea vreo legătură cu ei. Dar făcând aceasta, Tată, ei trag linii de despărţire, se împotmolesc şi devin organizaţii. Şi ce ai făcut cu aceste două mari organizaţii? Le-ai pus pe raft, deoparte, şi astfel ambele sunt moarte.

Doamne, îngăduie ca oamenii cu inima sinceră să vadă. Eu nu pot să le deschid ochii, pentru că Tu eşti singurul care poţi face aceasta. Tot ce pot face eu este să le prezint Adevărul Tău prin descoperirea lui Isus Hristos, care leagă cuvintele, Cuvântul lui Dumnezeu împreună şi Îl face viu. Ajută-i să nu înţeleagă greşit, ci fă-i să Te iubească, să Te slujească în toate zilele vieţii lor şi să păşească în lumină. Te rugăm să ne dai aceasta, Doamne. Mă rog şi pentru aceste femei. Ajută-i să nu mai fie confuzi, ci fă să înseteze şi să flămânzească după mai mult din descoperirea lui Dumnezeu. Te rog să ne dai aceasta, Tată. Îţi încredinţez totul în mâinile Tale şi Te rog să faci totul cum ştii Tu mai bine, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

– Amin –