Aceasta este. În primul rând trebuie aleşi diaconii bisericii. Biserica noastră de aici este suverană; nu are nici o denominaţiune sau altceva unde să-şi trimită diaconii. Ea îşi alege păstorul, oamenii de încredere, alege diaconii, alege tot ce intră şi iese din biserică. Nimeni de afară nu are nici un cuvânt de spus cu privire la ceva de aici; în toate este numai biserica. Iar biserica sunt aceia care ajută cu prezenţa lor, cu zeciuiala şi darurile lor, ei sunt aceia care au întotdeauna un cuvânt aici.
Aș vrea să mulțumesc fostului comitet de diaconi şi o fac de aici, în numele întregii biserici. Dacă unii dintre ei sunt aici, adică fratele Cox, fratele Fleeman, fratele Deitzman, fratele Higginbotham, vreau să spun că au slujit bine Domnului în acest tabernacol.
Potrivit rânduielii interne a bisericii lucrarea lor de slujire este de un an. Diaconii și oamenii de încredere au făcut o lucrare bună, iar dacă doresc să se întoarcă înapoi este în ordine. Dacă nu doresc aceasta, ei pot alege pe altcineva în locul lor.
Aseară i-am chemat pe cei din comitetul de încredere care este un comitet nou. În seara aceasta l-am văzut pe fratele Luther McDowell; ne bucurăm să-l vedem printre noi. El a fost în vechiul comitet al bisericii. Săptămâna aceasta am mers să văd dacă pot face o fotografie care să fie prezentată bisericii şi care să includă oamenii de încredere ai bisericii: pe fratele William Morgan, fratele Mike Egan, fratele Banks Wood şi fratele Roy Robertson. Toți sunt din oraşul acesta cu excepţia fratelui Robertson care locuieşte între două oraşe. Domnul i-a găsit potriviţi pe aceşti bărbaţi. Sunt oameni de onoare şi au primit însărcinarea de a fi oamenii de încredere ai bisericii. În timp ce se desfăşura întâlnirea, persoana care îl ajută pe păstor ne-a spus că se va alege un nou comitet de diaconi pentru că vechii diaconi au slujit bine în perioada pentru care au fost aleși. Ei au renunţat la această slujbă, iar acum trebuie să alegem mai mulţi diaconi. Felul de procedură este simplu: ei pot fi numiţi de biserică sau de comitetul bisericii, desigur dacă au fost găsiţi drepţi şi de onoare.
Slujba de diacon este o slujbă foarte grea. În acelaşi timp este o mare onoare să fii diacon în Biserica Domnului. Aseară, în adunare, mi s-a atras atenţia cu privire la câţiva bărbaţi. La întâlnirea cu păstorul, de vinerea trecută, s-a stabilit că toţi bărbaţii aceştia sunt de onoare şi drepţi.
Un singur bărbat tânăr, care a fost propus, nu s-a potrivit şi ca urmare s-a renunțat la propunerea lui. El a fost propus de unul din oamenii de încredere, dar când eu şi păstorul am întrebat care este vârsta acestui tânăr, am aflat că abia are douăzeci de ani. Este un tânăr de onoare şi drept, dar am aflat că nu este căsătorit. Biblia spune că diaconul trebuie să fie căsătorit, şi trebuie să fie soţul unei singure soţii. Astfel, trebuie propus un alt bărbat care este de onoare şi are toate calităţile pentru a fi diacon, un om loial, apoi trebuie verificat dacă acest frate nu este venit de curând la credinţă şi dacă soţia lui crede la fel. Dacă soţia lui nu este credincioasă, el nu poate fi diacon, deoarece Cuvântul cere ca toată familia lui să fie predată Domnului. Toţi trebuie să fie la credinţă, pentru că altfel pot interveni conflicte.
Noi ne ocupăm de problema aceasta acum şi dorim să așezăm bine această biserică. În calitate de supraveghetor general al bisericii, eu trebuie să veghez să fie păstrată în concordanță cu Scriptura; totul să fie în concordanță cu Cuvântul.
Aşadar, comitetul, păstorul şi supraveghetorul general au găsit de cuviinţă că este bine să alegem un grup de oameni pe care îi considerăm de onoare şi drepţi. Numai noi îi putem propune, după care sunt numiţi de biserică prin votul fiecăruia dintre noi. Apoi, dacă simt că pot accepta slujba încredinţată, aceşti bărbaţi vor sluji. În scurt timp, ei vor vedea dacă sunt chemaţi de Domnul sau nu. Mai târziu, dacă simt că nu sunt potriviţi pentru această slujbă, au dreptul să renunţe, pentru ca în următoarele săptămâni să fie ales altcineva în locul lor.
În orice caz, dacă va fi cu voia Domnului, la începutul trezirii pe care o voi ţine în Tabernacol de îndată ce mă voi odihni puţin, aş vrea să-i ordinăm pe aceşti diaconi şi pe cei care ţin casieria bisericii, prin punerea mâinilor. Dar, mai întâi de toate, ei trebuie numiţi pentru a vedea dacă le place slujba încredinţată şi cum îi priveşte şi biserica. Dacă totul va fi în ordine de ambele părţi, aceşti bărbaţi vor fi ordinaţi ca diaconi, la fel ca pe bărbaţii de încredere. Este suveranitatea şi rânduiala bisericii prin Cuvântul lui Dumnezeu.
Aşadar, nimeni nu va putea spune: „Cred că s-ar potrivi bărbatul Cutare.” Nu este aceasta. Nu puteţi spune: „Fratele Neville crede că bărbatul Cutare ar fi potrivit”, nici: „Comitetul oamenilor de încredere crede că ar fi potrivit Cutare…”, ci biserica trebuie să decidă, pentru că aici nimeni nu face nimic de unul singur. Este votul bisericii pentru că biserica este suverană.
Lista cu vechea rânduială a fost distrusă de inundaţia din 1937, dar am copiat-o şi în curând o vom pune din nou pe perete, alături de lista cu îndatoririle oamenilor de încredere, a diaconilor, a celor care ţin casieria bisericii, a păstorului, etc.
Mi s-a spus că prin harul lui Dumnezeu, fratele Hollin Hickerson a fost găsit ca fiind un om de onoare care merită să primească onoarea de a fi diacon în acest Tabernacol, iar comitetul bisericii l-a votat sută la sută pentru această slujbă.
De asemenea , am găsit că fratele Collins este un om drept şi de onoare. Fiind şi predicator, noi îl rugăm să accepte să fie diacon al acestei biserici şi nu numai diacon ci şi un asociat al fratelui Neville şi poate un învăţător de şcoală duminicală care să ţină locul fratelui Neville când este nevoie. Cu alte cuvinte, să-l ajute pe fratele Neville.
De asemenea, biserica a găsit de cuviinţă ca fratele Tonny Zabel, un om de onoare şi drept, care a fost propus în faţa comitetului bisericii şi al păstorului, să primească slujba de diacon al acestui Tabernacol.
Un alt bărbat propus pentru această slujbă este fratele Taylor din Henryville sau Memphis, Indiana. El este cu noi de ceva vreme şi a îndeplinit slujba de uşier. Biserica, comitetul şi păstorul, cred că este potrivit pentru această slujbă de diacon.
De asemenea, ginerele fratelui Mike Egan, fratele Bob Harned, a fost ales de comitet şi de păstor, ca şi casier al acestui Tabernacol, fiindcă este o slujbă onorabilă care cere dreptate şi onoare.
Fraţilor, eu cred că această chemare în slujbă va fi o mare onoare pentru voi.
Acum aş vrea ca fratele Neville să citească ce i se cere unui diacon. Frate Neville, te rog să citeşti Cuvântul Domnului. (Fratele Neville citeşte din 1Timotei 3.8-12):
„Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav,
ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat.
Trebuie cercetaţi întâi şi, numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi.
Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile.
Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor.
Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.” Amin.
Acum, aş vrea să-i rog pe fraţii care tocmai au fost numiţi în slujbă să vină pentru un moment pe platformă. Biserica ştie că aceasta este alegerea comitetului de diaconi şi a casierului. Să ne rugăm deci.
Doamne venim la Tine cu o inimă sinceră şi duhovnicească. Venim cu respect în faţa Sfântului Tău Cuvânt, venim conştienţi de faptul că Cuvântul fiecărui om este mincinos, dar Cuvântul Tău este Adevărul. Îţi suntem recunoscători pentru această biserică pe care Isus a răscumpărat-o prin propriul Său sânge scump şi ne-a dat acest loc în care să ne închinăm.
Ca şi supraveghetori ai acestei turme rânduite de Duhul Sfânt, încercăm să-i prezentăm acestei adunări un grup de oameni drepţi care credem că sunt umpluţi cu Duhul Sfânt şi umpluţi pentru slujbă.
Tu ai spus referitor la fiecare din cei chemaţi în această slujbă: „Du-te şi fii atent la trăirea ta! Fii un om cu fapte bune şi umplut de Duhul Sfânt, astfel încât să poţi sluji cu dreptate, să ai grijă de orfan şi de văduvă, să împarţi banii şi să te îngrijeşti de bunăstarea bisericii.”
Noi tocmai am citit cuvintele spuse de apostolul Pavel sub inspiraţia Duhului cu privire la cerinţele unei asemenea slujbe.
Dumnezeule, Te rog să-i legitimezi pe aceşti oameni, pentru că este alegerea unei biserici suverane, ca şi trup al Domnului Isus, şi ei vor onora această slujbă într-un mod deosebit în sfântul Nume al lui Isus.
Acum, în timp ce stăm cu capetele plecate, şi nu numai cu capetele, ci şi cu inimile, fiecare mădular al acestei biserici, care vine aici şi sprijină biserica cu zeciuială şi cu daruri, este chemat să hotărască…
În timp ce păstorul nostru, fratele Neville, şi cu mine, stăm aici, vă întreb dacă această biserică crede că fratele Taylor este vrednic pentru a fi ales în slujba de diacon? Veţi aproba aceasta prin ridicarea mâinii voastre. (Fratele Branham face o scurtă pauză). În ordine. Dacă cineva nu este de acord cu alegerea lui, să ridice mâna. (Fratele Branham face din nou o scurtă pauză). Mulţumesc.
Crede fiecare mădular al acestei biserici că fratele Hollin Hickerson este un om onorabil şi drept, un bărbat demn pentru a ocupa slujba de diacon al acestei biserici? Vă rog să ridicaţi mâna dacă credeţi aceasta. (Fratele Branham face o scurtă pauză). Este cineva împotrivă? Ridicaţi mâna. (Fratele Branham face o pauză).
Această adunare îl găseşte pe fratele Collins, un om drept, de onoare şi demn pentru a ocupa slujba de diacon al acestei biserici? Vă rog să ridicaţi mâinile. (Fratele Branham face o pauză). În ordine. Acum să ridice mâna cine nu este de acord. (Fratele Branham face din nou o scurtă pauză).
Este de acord adunarea că fratele Tony Zabel este un bărbat de onoare şi demn să ocupe slujba de diacon al acestei turme? Vă rog să ridicaţi mâinile. (Fratele Branham face o pauză). Acum să ridice mâna cine nu este de acord. (Fratele Branham face din nou o scurtă pauză).
Crede această adunare că fratele Harned este un bărbat drept şi poate fi ales în slujba de casier al acestei biserici, ca să se îngrijească de finanţele ei şi să plătească facturile? Ridicaţi mâinile dacă sunteţi de acord. (Fratele Branham face o scurtă pauză). Acum să ridice mâna cine nu este de acord. (Fratele Branham face o nouă pauză).
Doresc să le spun fraţilor care stau la picioarele acestei cruci, că biserica îi găseşte, cu o majoritate de sută la sută, vrednici să ocupe aceste slujbe în care au fost chemaţi de Dumnezeu.
Voi aţi spus: „Mai întâi să se procedeze aşa cum am făcut, iar după aceea să vedem dacă vor şi ei această slujbă”. Cu ajutorul Domnului, mă voi întoarce peste câteva săptămâni, pentru a pune mâinile peste acest grup de oameni, pentru a-i face oficial diaconi, respectiv casier ai acestei biserici. Să ne plecăm capetele pentru un moment.
Doamne, în seara aceasta suntem fericiţi pentru că pe pământ mai există oameni care pot păşi sfinţi în faţa lumii, atât de sfinţi încât un Tabernacol cu rânduieli stricte, cum este cel de aici, poate vota cinci oameni în slujba de diaconi, fără nici un vot împotrivă.
Ne bucurăm pentru ei şi credem că Tu ai fost cu noi când am luat aceste decizii, noi, păstorul şi comitetul.
Dumnezeule, binecuvântează-i pe oamenii aceştia şi ajută-i să-şi îndeplinească slujba din toată inima, ştiind că aceasta le asigură o mare răsplătire în ceruri. Într-o zi, când Cărţile din ceruri se vor deschide, când va fi deschisă Cartea vieţii şi marea Carte a cerului, numele lor să fie găsit acolo înaintea lui Dumnezeu şi a Salvatorului, şi ei să fie primiţi ca cetăţeni în Împărăţia Sa. Binecuvântează-i, Doamne, şi ajută-i să îndeplinească această slujbă cât mai bine, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Îţi mulţumim pentru ei. Amin.
Doresc să vă strâng mâinile: frate Harned, frate Zabel, frate Collins, frate Hickerson şi frate Taylor. Sunt foarte bucuros pentru că ştiu că am avut părtăşie atât de multă vreme cu astfel de oameni de onoare. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Vă voi revedea curând. De îndată ce mă voi odihni puţin, mă voi întoarce pentru a vedea dacă vă place noua slujbă. În ordine. Acest lucru s-a făcut prin votul unanim al bisericii.
Oh, nu sunteţi bucuroşi ştiind că ne asociem cu oameni care pot trăi în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu, în lumea de astăzi? Este un lucru minunat.
Sunt bucuros pentru că în seara aceasta am avut privilegiul să am părtăşie cu voi, care sunteţi prietenii mei. Sunt atât de bucuros pentru că Dumnezeu m-a lăsat să cunosc biserica Sa din lumea întreagă. Oh, ei sunt dispreţuiţi şi respinşi, şi aşa cum am spus în mesajul meu din dimineaţa aceasta, lumea îi priveşte ca pe nişte fanatici, dar Dumnezeu îi priveşte ca pe copiii Săi. Sunt atât de bucuros pentru aceasta! Poate ei nu ştiu să vă spună câte mile sunt până la lună, poate nu vă pot spune toate planetele din sistemul solar, nici cum funcţionează el, dar ştiu un lucru: ceasul în care s-au născut din nou. Sunt atât de bucuros pentru ei!
Am auzit o mică parabolă pe care în seara aceasta o voi asocia cu fetiţele mele ca s-o fac mai reală şi ca să înţelegeţi mai bine ce vrea să spună. Eu am două fete. Una dintre ele este Rebeca, iar cealaltă este Sara. Amândouă sunt fetiţele lui tata şi am şi un băieţel care se numeşte Iosif. Veneam de la o adunare de o seară pe care o ţinusem la Chattanooga. Eram în maşină şi mergeam cu fiul meu mai mare, Billy. Erau cu noi, soţia lui, Meda şi fetele şi de mai multă vreme nimeni nu mai spusese nimic. În seara aceea, le vorbisem foarte aspru oamenilor despre felul în care se comportă. Nimeni nu spusese nimic, dar când am terminat, micuţul Iosif a venit, m-a îmbrăţişat şi mi-a zis: „Tati, în seara aceasta chiar ai predicat!”
Astfel, în dimineaţa aceasta, în timp ce mă pregăteam să plec pe strada „Penn şi Tenth”, nimeni nu spunea nimic, nici soţia şi nici fetele mele, dar micuţul Iosif şi-a pus mâna pe umărul meu şi a spus: „Tati, mi-a plăcut predica din dimineaţa aceasta!”
Atunci am zis: „Am un fan, iar acesta este fiul meu.”
Într-o dimineaţă stăteam în cameră, iar micuţa Becky a venit la mine, s-a căţărat pe piciorul meu şi m-a cuprins cu braţele pentru că ea este fetiţa lui tata. Micuţa Sara a sărit şi ea din pat şi a alergat la mine, în pijama. Ea este cea cu ochi căprui.
Când a văzut-o, Becky i-a zis: „Sara, nu trebuia să vii pentru că eu îl am pe tati numai pentru mine. Tati este al meu tot!” Micuţa Sara şi-a lăsat buzele în jos şi ochişorii i s-au întristat, dar eu mi-am mişcat puţin piciorul şi am bătut cu palma pe celălalt genunchi, aşa că ea a venit şi s-a urcat pe el.
Becky este mai înaltă şi are picioarele mai lungi, aşa că îi ajungeau pe podea, dar micuţa Sara se urca greu pe genunchiul meu, aşa că am cuprins-o cu braţele s-o ajut. Atunci, micuţa s-a întors spre Becky şi i-a zis: „Becky, poate îl ai pe tati tot, dar tati m-a luat cu totul pe mine!”
Cred că aşa este şi aici. Poate noi nu ştim toată teologia, toate cuvintele greceşti, grupul acesta de oameni poate nu cunoaşte aceasta, dar un lucru este sigur: Eu cred că Isus ne are pe toţi. Amin.
În ordine, frate Neville. Amin.
– Amin –