AL TREILEA EXOD

Să ne plecăm capetele pentru rugăciune.

În timp ce stăm cu capetele plecate, mă întreb dacă există probleme deosebite care trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu. Ridicaţi mâna şi ţineţi cu tărie la problema voastră.

Tată ceresc, Îţi suntem recunoscători pentru că în dimineaţa aceasta putem fi adunaţi încă o dată dincoace de veşnicie, şi privim după o înnoire a puterii care vine de la Tine să ne ajute în călătoria care ne stă înainte.

Noi ne-am adunat la fel ca şi copiii lui Israel, care se adunau dimineaţa devreme, pentru a primi mana care le era pregătită noaptea, pentru ca prin ea să trăiască în ziua aceea. Noi ne-am adunat ca să primim Mana duhovnicească ce ne dă putere pentru călătorie.

Tu vezi toate aceste mâini ridicate spre Tine şi ştii de ce are nevoie fiecare. Eu îmi aduc rugăciunea înaintea Ta, împreună cu ei, ca să Te înduri şi să le rezolvi nevoile, oricare ar fi ele. Vindecă-i pe cei bolnavi şi suferinzi, Doamne. Noi ştim că Tu eşti Dumnezeu şi că poţi face orice; de fapt, ne-ai făgăduit că vei face aceasta. O, dacă am putea face numai cât spune cântarea: „Crede numai!” şi aşa cum am auzit cuvintele minunate: „Umblă şi vorbeşte cu Împăratul!”

Dumnezeule Tată, binecuvântează Cuvântul Tău, în timp ce ni se va adresa în dimineaţa aceasta, şi fie ca El să-Şi găsească locul de odihnă în inimile noastre, ca să realizeze lucrurile pe care le cerem. Te rugăm toate acestea, în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Puteţi să vă aşezaţi. Mulţumesc, soră.

Cred că David este cel care spunea: „Mă bucur când mi se zice: „Haidem la Casa Domnului!” (Psalmul 122.1).

Ieri, când am plecat din Hot Springs, fratele Moore mi-a spus: „Frate Branham, de ce nu vii cu mine în Sud, la convenţia din Texas? Acolo te vei putea odihni câteva zile.”

Dar eu i-am răspuns: „Mâine am două servicii divine!”

„Două servicii divine?” m-a întrebat el mirat.

„Da”, am răspuns eu.

„După puterea cu care ai predicat aici, eu sunt de părere că un om are nevoie de cel puţin o săptămână de odihnă. Uite, de exemplu, un păstor. El predică treizeci de minute în fiecare duminică, după care are la dispoziţie o săptămână de odihnă. Dar tu predici de fiecare dată câte două sau trei ore, uneori de două ori pe zi, după care te rogi pentru bolnavi prin darul deosebirii. Şi acum, îmi spui că mergi acasă, iar duminică vei ţine două servicii?”

„Da, domnule”, am răspuns eu.

„Dar cum de mai rezişti în toate?”

„Ajutorul meu vine de la Domnul!” am răspuns eu.

Când am intrat în adunare, cineva se ruga, spunând: „Ceasul este târziu…” Da, ceasul este târziu şi nevoia este mare, de aceea, suntem aici ca să ne aducem aportul, să ajutăm în ceasul acesta măreţ în care suntem.

Dacă va fi cu voia Domnului, în seara aceasta aş vrea să vorbesc despre tema: „Este viaţa ta demnă de Evanghelie?” Aş dori ca această temă să fie înregistrată pe bandă.

Nu ştiu dacă în dimineaţa aceasta se înregistrează sau nu! Da, văd că în camera de înregistrări este cineva, deci cred că se va înregistra.

Am crezut că fratele Neville va veni aici ca să-şi aducă mesajul său. Duminica trecută l-am rugat să-şi aducă mai întâi mesajul său şi dacă îmi va permite, aş vrea să aduc şi eu ceva. Dar dacă vor să înregistreze lecţia de şcoală duminicală, este în ordine.

Dacă va fi cu voia Domnului, vom fi şi duminica viitoare aici, iar atunci aş vrea să vorbesc despre o temă pe care mi-am pregătit-o de multă vreme. Voi ştiţi că am promis că voi aduce toate aceste mesaje aici, pentru că aş vrea să fie înregistrate. Dacă va fi cu voia Domnului, duminica viitoare vreau să acuz această generaţie pentru răstignirea lui Isus Hristos.

În seara aceasta, la ora şapte sau şapte treizeci, voi aduce mesajul: „Este viaţa ta vrednică de Evanghelie?”

Uneori, când aduc aceste Mesaje, trebuie să spun şi unele lucruri foarte aspre, dar când fac aceasta nu mă refer la comunitatea de aici. Să nu uitaţi că ceea ce spun aici merge în jurul lumii. Aceste mesaje ajung în jungla africană şi pretutindeni, de aceea uneori, Duhul Sfânt mă călăuzeşte să spun ceva ce este necesar pentru cineva din Australia sau din altă parte.

Astfel, cineva poate spune: „O, dar aici nu se întâmplă aşa ceva! De ce spune aceasta?” Este adevărat, dar poate aceste cuvinte sunt rânduite pentru altcineva. Vedeţi? Sunt sigur că veţi înţelege totul corect!

Aceste Mesaje nu sunt îndreptate spre cineva anume, ci sunt pentru Biserica de pretutindeni şi în ele spun tot ce vrea Domnul să ne vorbească şi să ne îndemne.

La Hot Springs, am avut un timp minunat: a fost ca într-o adunare rusalistică demodă veche. Cred că penticostalii care au fost acolo au fost mulţumiţi! Eu nu am cunoscut grupul de acolo. Trebuia să vin de acolo mai repede, dar le-am promis că voi mai sta două sau trei zile cu ei. Ceea ce vreau să vă spun este că adunarea aceea a avut foarte multă credinţă. Cei care aţi fost acolo, aţi observat rândul de rugăciune… Niciunul din cei ce au venit pe platformă pentru rugăciune nu a plecat înapoi cum a venit: toţi au fost vindecaţi. Vedeţi?

O problemă este că poate unii din voi nu pot înţelege emoţia aceea, dansul şi strigatul. Păi, ei nu se uită la nimeni, ci strigă înaintea lui Dumnezeu. Vedeţi? Aceasta este în ordine. Şi vă mai spun ceva: Grupul acela este un grup foarte curat: femei curate şi cu părul lung. Eu nu vreau să vorbesc acum despre oamenii din junglă sau dintr-o pădure, dar nu cred să fi văzut acolo pe cineva din „rasa aceasta modernă” (voi ştiţi ce vreau să spun), cu tot felul de machiaje şi lucruri pe ele. Poate că eu nu sunt de acord cu tot ce se învaţă în locul acela, dar această poziţie a lor mi-a plăcut. Desigur! Pentru mine, au arătat ca nişte creştini adevăraţi.

Dacă nu greşesc, ieri, Domnul m-a călăuzit să vorbesc despre tema: „Doar încă o dată, Doamne!” Mulţi din biserică nu au înţeles că Domnul m-a călăuzit spre acest subiect deoarece grupul acela mic era pe cale să se îndrepte spre ceva rău. Domnul m-a ajutat să fac lucrul acela şi totul a fost minunat!

Voi ştiţi cu toţii că se petrec unele lucruri deosebite, dar dacă nu aveţi o vedere duhovnicească nu puteţi înţelege nimic. Vedeţi? Voi trebuie să vă pregătiţi şi să aşteptaţi aceste lucruri. Când am intrat în clădire, l-am auzit pe fratele Ungren cântând cântarea: „Eu umblu şi vorbesc cu Împăratul”.

Ascultându-l, mi-am zis: „O, nu este minunat să umbli şi să vorbeşti cu Împăratul?” Aceasta înseamnă o legătură permanentă cu El, nu numai atunci când eşti în adunare, ci să umbli şi să vorbeşti cu Împăratul pretutindeni!

Priviţi spre perete! Acolo este atârnat un tablou care a fost pictat pentru mine de un bărbat care se numeşte George Todd. Nu ştiu de ce l-a făcut, poate că nici el nu ştie, dar totuşi l-a pictat. Este un peisaj de munte cu o pădure şi un pârâu care curge foarte frumos. De-o parte a pârâului, stă o cerboaică alături de puiul ei, care şi-a ridicat urechile şi priveşte peste pârâu. Nu ştiu dacă domnul Todd este prezent astăzi aici pentru că nu-l cunosc, dar vreau să vă spun ceva: atunci când am privit acest peisaj, mi-a vorbit Domnul. Nu ştiu ce s-a gândit acest bărbat când a pictat  tabloul; poate nu a gândit nimic anume.

Poate vă mai amintiţi povestirea mea despre prietenul meu de vânătoare, căprioara pe care a vrut s-o împuşte şi chemarea lui. Păi, ea stă alături de puiul ei lângă apele Vieţii. Înţelegeţi? Atunci a venit inspiraţia şi m-am gândit:

„Aşa cum căprioara şi puiul ei stau şi aşteaptă, dincolo, printre pomii veşnic verzi, peste râu, mă aşteaptă şi pe mine o mamă şi un copil.”

Frate Todd, dacă în dimineaţa aceasta eşti aici, te rog să primeşti mulţumirile mele.

Acum, să începem lecţia de şcoală duminicală. De obicei, le lungesc cam mult. Nu ştiu, dar de ieri este ceva care se mişcă tot timpul în inima.

Vedeţi, eu îmbătrânesc şi nu ştiu cât voi mai fi printre voi, dar în biserică este o mare întrebare, care i-a adus pe oameni la divergenţe şi diferite păreri. Mă refer la tema referitoare la sămânţa şarpelui. Eu am predicat Mesajul şi cred că pot dovedi cu Scriptura că acolo nu a fost vorba de un măr. Vedeţi? Această afirmaţie a stârnit foarte multă vâlvă.

Dacă va fi cu voia Domnului, înainte de a ne întoarce în Arizona voi vorbi despre această temă, dar să nu o înregistraţi! Dacă totuşi o faceţi, să nu trimiteţi benzile în lume şi să nu le daţi în afara Bisericii.

Dorinţa mea este să vă arăt adevărul referitor la tema despre „Căsătorie-despărţire”. Aceasta este o întrebare, iar noi trăim în timpul din urmă, când toate tainele lui Dumnezeu sunt aduse la lumină, sunt descoperite.

Ieri, când am trecut prin munţi ca să vin încoace, Duhul Sfânt îmi spunea: „Înregistreaz-o pe bandă şi apoi pune-o bine!” Nu ştiu de ce trebuie să fac aceasta, dar este vorba despre Adevărul absolut referitor la problema căsătorie-despărţire.

În această problemă există foarte multe păreri. Astfel, unii spun că „Un bărbat se poate recăsători dacă se dovedeşte că soţia lui a comis adulter.” Alţii spun: „Dacă cei doi se terorizează reciproc şi nu pot trăi împreună, este mai bine să se despartă ca să trăiască în pace pe pământ, decât într-un iad.” Sunt şi care se încred în tradiţiile aduse de alţii.

Astfel, unii vor să stropească cu „apă sfinţită” pe ei, fiindcă spun că îi transformă ca şi cum nu ar fi fost niciodată căsătoriţi, după care sunt binecuvântaţi şi primiţi din nou în comunitate. Există tot felul de încurcături, dar eu cred că dacă este atât de multă încurcătură, trebuie să existe pe undeva şi Adevărul!

Eu cred şi spun cu respect că Domnul mi-a descoperit Adevărul referitor la această temă! Dar mai ştiu că dacă această descoperire ar ajunge printre biserici, toată lucrarea ar fi ruptă în bucăţi. Acesta este motivul pentru care aş vrea ca banda cu tema: „Căsătorie-despărţire” să rămână în păstrare la păstorii bisericilor. Ei pot învăţa din ea şi să spună lucrurile mai departe. Totuşi, vreau ca această temă să fie înregistrată pentru ca cei chemaţi să poată vedea Adevărul corect în această problemă.

Eu cred că noi trăim în ceasul în care aceste taine trebuie să se termine, să se încheie. Aşa cum am spus, ele au fost atinse în „Epoci”, cum le numim noi (este vorba de cele şapte epoci ale Biserici) şi în cele şapte Peceţi.

Poate vom stabili şapte zile şi pentru cele şapte Trâmbiţe şi şapte zile pentru cele şapte potire.

Doresc ca după aceea, aceste benzi să fie corectate gramatical şi scrise. Dacă Domnul va mai prelungi timpul şi eu voi trece pe malul celălalt, voi veţi vedea că toate aceste lucruri pe care le-am spus în Numele Domnului se vor împlini exact cum au fost spuse! Nimic din ceea ce am spus nu a dat greş, iar unele lucruri spuse se vor împlini mai târziu.

Sunt încredinţat că Domnul ne va ajuta să facem şi lucrul acesta. Când voi vorbi despre tema aceasta, vom face anunţuri mai dinainte pentru ca cei interesaţi să poată veni să primească învăţătură asupra acestei teme. Dacă nu ar crede nimeni şi dacă nu m-ar asculta nimeni, la ce ar folosi să stau aici şi să vorbesc toate aceste lucruri? Dacă nu ar crede nimeni ceea ce spun, ar fi ca şi cum aş arunca mărgăritare înaintea porcilor. Dar există mii de oameni care cred şi care se ţin de fiecare Cuvânt vorbit.

Dorinţa mea este ca atunci când suntem pregătiţi să ţinem aceste adunări spre slava lui Dumnezeu, să vină cât mai mulţi. Noi ne încredem în Domnul, că El ne va dărui acest timp minunat!

Eu nu voi face aceasta decât atunci când voi fi inspirat s-o fac, deoarece Dumnezeu are un timp pentru fiecare lucru! Înţelegeţi? Voi nu trebuie s-o luaţi niciodată înainte! Dacă veţi pune combina în funcţiune şi veţi începe să seceraţi grâul înainte de coacere, veţi pierde o mare parte din recoltă. Înţelegeţi? Deci, când secerătoarea este pregătită pentru recoltare, Dumnezeu o va pune în lucrare. Da, atunci vom secera. Dar aceasta se va întâmpla numai când vom primi semnalul Lui.

Până acuma m-am gândit că voi scăpa uşor cu tema aceasta, dar ieri toată ziua şi apoi astă-noapte am fost frământat numai de gândul acesta. Cam pe la ora doisprezece m-am pus în pat. În noaptea precedentă dormisem numai trei ore, dar cu toate acestea nu am putut dormi deloc.

Ceva îmi spunea tot timpul: „Înregistrează pe bandă magnetică tema „Căsătorie-despărţire”! Înţelegeţi? Dacă aceasta este voia Domnului şi dacă El îmi va arăta încă câteva lucruri referitor la această temă, o vom înregistra.

Dar nu uitaţi, această temă este numai pentru lucrători, pentru ca ei să poată fi apoi de folos altora când vor avea probleme de felul acesta! Voi puteţi veni să ascultaţi predica, dar înregistrarea va rămâne în Biserică! De ce? Pentru că dacă banda ar ajunge printre oameni, unii o vor vedea într-un fel; alţii, în altul şi astfel, fiecare îşi va forma o părere proprie despre această taină!

Dorinţa mea este ca fraţii lucrători să posede această predică şi să lucreze pe baza ei, deoarece ei sunt responsabili pentru ceea ce fac. Cum să meargă cineva să o pună jos la aceşti împăciuitori, la un judecător?

Deci, ţineţi minte! Ceea ce a spus Domnul cu privire la tema „Căsătorie-despărţire” este mult mai sfânt decât cred oamenii. Această temă merge înapoi, până în grădina Eden şi până la sămânţa şarpelui. Este acelaşi lucru care merge mai departe, acestea sunt tainele. Gândiţi-vă că toate aceste taine ale lui Dumnezeu vor fi descoperite în zilele îngerului al şaptelea şi încheiate.

Deocamdată atât despre aceasta!

Să nu uitaţi că la şapte şi treizeci vom începe din nou, da? Frate Neville, dacă ai vreun mesaj pentru diseară, aş vrea să predici tu mai întâi. Ştiu că nu vei folosi mai mult de o oră sau patruzeci şi cinci de minute, iar restul timpului îl voi folosi eu pentru a aduce mesajul.

Mie îmi place să-l ascult pe fratele Neville, pentru că îl iubesc. El este fratele meu, este un vorbitor inspirat şi un lucrător smerit. Mie îmi place foarte mult la fratele Neville un lucru: el trăieşte tot ceea ce spune! Acest lucru este foarte important! Voi ştiţi că este mai bine să trăieşti predica în practică decât s-o spui doar teoretic, pentru că sunteţi epistole citite de toţi oamenii!

Noi putem să deschidem paginile Bibliei, dar Dumnezeu este Cel care trebuie să ne deschidă lecţia de şcoală duminicală. Să ne rugăm deci pentru aceasta, înainte de a începe.

Tată Ceresc, noi privim spre viitor prin credință. Eu privesc prin credinţă spre ceea ce va veni şi prin care poporul Tău va fi strâns și unit aici pe pământ.

Când privim spre aceste denominaţiuni, le vedem cum se aşează tot mai tare pe tradiţiile lor vechi, îndepărtându-se tot mai mult de Adevăr, ceea ce îi sileşte pe credincioşii adevăraţi să iasă din mijlocul lor, la fel ca în Egipt, unde se ridicase un Faraon care nu-l cunoştea pe Iosif.

Exact aşa s-a întâmplat în timpul nostru, în Germania, Rusia şi Italia. Acolo, oamenii i-au ales pe Hitler, pe Stalin şi pe Mussolini, care i-au urât pe evrei pentru că se apropia timpul în care trebuiau să se întoarcă în ţara lor!

Dumnezeule, Tu ai diferite metode şi faci lucruri pe care noi nu le putem înţelege. Tu i-ai împins afară, Doamne. Ei nu şi-au mai găsit locul în Germania, în Rusia şi în Italia pentru că li s-a luat totul! Nu au avut nici un loc în care să poată merge și au fost trimiși înapoi în patria lor, și aceasta numai ca să se împlinească Cuvântul Tău.

O, aceasta este mâna iubitoare a lui Dumnezeu! Uneori totul pare îngrozitor; oamenii trebuie să sufere cumplit, dar cu toate acestea este mâna iubitoare a lui IeHoVaH, care Îşi călăuzeşte copiii! Îţi mulţumim, Doamne.

O, Dumnezeule, mă rog pentru copiii Tăi. Eu privesc spre denominaţiuni şi văd cum ele îi presează pe cei credincioși, îi excomunică și le impun să-și scrie numele în registrele lor pentru că altfel nu vor fi mântuiţi! Ei nu au dreptul să creadă altceva decât ceea ce spune doctrina lor, altfel vor fi dați afară! Dar aceasta este tot mâna gingaşă a lui IeHoVaH la lucru, care-i călăuzeşte la Pomul vieţii. Mă rog, Doamne, pentru fiecare din ei în parte, pentru că ştiu că vor crede Cuvântul Tău care nu poate da greş.

Dorim să fim conduşi la Pomul Vieţii ca să devenim posesorii Vieţii veşnice, să vedem mâna lui Dumnezeu şi cu ochii credinţei să privim dincolo de umbrele prin care umblăm astăzi şi să vedem Ţara făgăduită înaintea ochilor noştri.

Binecuvântează, Doamne, Cuvântul Tău din dimineaţa aceasta; binecuvântează aceste puţine texte şi notiţe pe care mi le-am notat. Îngăduie ca Duhul Sfânt să vină acum, când mă predau înainte Ta, ca să realizeze tăierea împrejur a limbii, a gândurilor şi a minţii mele, iar Biserica să se predea şi ea Ţie, astfel încât inima şi urechile ei să fie deschise la Cuvântul Tău, deoarece Cuvântul Tău care este Adevărul!

Te rugăm aceasta în Numele Cuvântului, Isus Hristos. Amin.

Vă rog să vă deschideţi Bibliile la Exod 3.1-12. Ascultaţi cu atenţie în timp ce voi citi acest text:

 

„Moise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustie, şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.

Îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia.

Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce e această vedenie minunată, şi pentru ce nu se mistuie rugul.”

Domnul a văzut că el se întoarce să vadă: şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”

Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta: scoate-ţi încălţămintea din picioare căci locul pe care stai este un pământ sfânt”

Şi a adăugat: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.

Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui: căci îi cunosc durerile.

M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile pe care le locuiesc Caananiţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii.

Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns până la Mine, şi am văzut chinul cu care îl chinuiesc Egiptenii.

Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon, şi vei scoate pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”

Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreşit cu tine: şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji Domnului pe muntele acesta.”

 

Aţi observat? „M-am pogorât ca să-l izbăvesc, acum vino, Eu te voi trimite...”

Dumnezeu în chipul unui bărbat. „Acum vino, Eu te trimit…”

Să mai citim o dată versetul 12:

„Dumnezeu a zis: „Eu voi fi cu tine negreşit: şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”

 

Văd că, în dimineaţa aceasta, Duhul mă călăuzeşte adânc, deoarece numai acum am observat lucrul acesta: Dumnezeu l-a trimis pe prorocul Său exact în locul din care a fugit. Apoi i-a dat un semn cu privire la un munte.

Eu nu am observat acest lucru până acuma.

„Iată care va fi semnul pentru tine…”

În dimineaţa aceasta, voi vorbi despre tema: „Al treilea Exod al poporului lui Dumnezeu” sau „Chemarea afară a poporului lui Dumnezeu”.

Cuvântul „Exod” înseamnă „ieşire”, „a fi scos afară”, „chemat afară”.

Desigur, au existat mai multe „Exoduri”, dar astăzi vă voi vorbi despre timpul în care Dumnezeu Şi-a chemat poporul la un Exod, la o separare de undeva, dintr-un loc în care se afla în timpul respectiv.

În timpul lui Moise, Dumnezeu se pregătea să împlinească făgăduinţa pe care i-o dăduse lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. Trecuseră sute de ani de atunci, dar Dumnezeu nu-Și uită niciodată făgăduințele. El îşi împlineşte întotdeauna făgăduinţele date, la timpul şi în ceasul hotărât. Acesta este motivul pentru care puteţi să vă odihniţi liniştiţi, pentru că Dumnezeu va împlini tot ce-a făgăduit în Biblie.

Să nu gândiți niciodată altceva și să nu spuneți niciodată: „Poate că a greşit ceva profetul!” sau: „Poate că făgăduinţa aceasta nu se referă la timpul nostru!”

Priviţi! Pentru Israel, totul părea aproape imposibil, mai imposibil decât acum, dar cu toate acestea, Dumnezeu a făcut-o. De ce? Pentru că aşa a făgăduit.

Şi vedeţi cât de simplu a rezolvat El totul?

„Eu am venit jos: Am auzit strigătul poporului şi M-am gândit la făgăduinţa Mea. Am venit jos să împlinesc ce am spus şi te voi trimite pe tine pentru aceasta. Tu eşti acela prin care Îmi voi împlini lucrarea. Eu voi fi cu tine! Cu siguranță, Eu voi fi cu tine oriunde vei merge. Să nu te temi, Eu vin cu tine ca să-Mi eliberez poporul.” Înțelegeți? „Eu vin jos să izbăvesc.”

Sunt sigur că mintea duhovnicească prinde aceasta.

„Eu te voi trimite să scoți poporul Meu afară la un Exod!  Cheamă-i afară pentru că Eu voi fi cu tine!”

O, cât de liniştiţi putem să ne odihnim pe aceasta! Cum poate să cuprindă credinţa această nădejde!

Vedeți? Dumnezeu va face tot ce a făgăduit, indiferent care vor fi împrejurările, indiferent ce vor spune unii. El o va face pentru că așa a făgăduit. El o va face atât de simplu, încât va trece peste mintea înţelepţilor care vor încerca să raționeze totul: „Cum s-ar putea face însă așa ceva?”

Prin aceasta nu vreau să spun că un om înţelept, un om cu o gândire ageră, nu ar putea să înţeleagă! Eu nu am nimic împotriva unui om înţelept, atâta timp cât nu-şi foloseşte ştiinţa pentru a pune sub semnul întrebării lucrarea lui Dumnezeu. Dacă un om lasă ca pregătirea lui să fie transformată în simplitatea ascultătoare de Dumnezeu, îi va fi de folos, dar dacă prin această pregătire încearcă să dovedească că nu există Dumnezeu, aceasta îl va duce tot mai departe de El. Dacă Biblia spune ceva, iar voi nu puteţi înţelege, spuneţi doar „Amin” la cuvintele ei şi lăsaţi totul aşa.

În timpul acestei lecţii duminicale să nu vă ocupaţi cu căutarea versetelor biblice, ci notaţi-le şi căutaţi-le acasă!

Înainte de a afla ce înseamnă acest „exod”, vom compara Exodul poporului Israel cu Exodul care are loc acum. Fiţi atenţi ca să vedeţi cum totul se desfăşoară într-un paralelism deplin. Exodul poporului Israel este un Exod natural, firesc, dar Dumnezeu face exact aceeaşi lucrare şi în cadrul Exodului duhovnicesc, care este preumbrit de cel natural. Exodul duhovnicesc!

Este minunat să poţi vedea Cuvântul lui Dumnezeu! Cum pot spune unii că acest Cuvânt nu ar fi inspirat? Voi ştiţi că Exodul poporului Israel a avut loc acum două mii opt sute de ani. Ceea ce a făgăduit şi a făcut Dumnezeu atunci este un exemplu, o umbră care mărturiseşte despre realitate. Dacă Domnul ne va ajuta, deseară vom compara aceasta cu soarele şi cu luna.

Mai întâi de toate, trebuie să vedem de ce se afla Israelul în Egipt. De ce se afla poporul lui Dumnezeu în afara graniţelor ţării sale? Ei primiseră de la Dumnezeu ţara făgăduită lui Avraam, lsaac şi Iacov: Palestina. Dumnezeu le-a dat țara aceea și le-a spus: „Aceasta este țara voastră!” O, atunci, de ce nu se afla poporul lui Dumnezeu în locul pe care li-l rânduise El?

Aceasta este şi întrebarea de astăzi! Dumnezeu ne-a dat un Rusalii; El ne-a dat Cartea Faptelor. El ne-a dat Duhul Sfânt ca să ne călăuzească; El ne-a dat o Țară! Atunci de ce suntem afară din Ea? De ce se află biserica în afara acestei Ţări? De ce biserica creştină de astăzi nu trăieşte Cartea Faptelor şi nu înfăptuieşte aceeaşi lucrare puternică pe care au făcut-o ei? Trebuie să fie un motiv.

Noi toţi suntem dezbinaţi şi într-o stare groaznică; cea mai îngrozitoare stare pe care a trăit-o vreodată creștinismul, este astăzi! Noi suntem în pragul unei judecăți groaznice, dar înainte ca să aibă loc această judecată, Dumnezeu cheamă Biserica la un Exod, așa cum a făcut în Egipt!

Păcatul amoriților s-a înmulțit, deci, El ne cheamă astăzi la un Exod duhovnicesc.

Să ne întoarcem pentru un moment, la tabloul de preumbrire, ca să înțelegem acest Exod duhovnicesc. De ce au ajuns evreii în Egipt? Pentru că fuseseră invidioşi pe fratele lor Iosif. Acesta este motivul pentru care Israel a ajuns în afara graniţelor ţării făgăduite. Amintiți-vă că făgăduințele lui Dumnezeu erau valabile numai cât timp ei se aflau în ţara făgăduită. Înţelegeţi acum la ce m-am referit în rugăciune? De ce a trebuit să împietrească Dumnezeu inima lui Faraon? Ca să-Şi ducă poporul înapoi în ţara făgăduită, înainte ca să-i poată binecuvânta şi să Îl aducă pe Mesia. De ce a fost împietrită inima lui Hitler împotriva lor, deşi era şi el jumătate iudeu? De ce a trebuit să-i prigonească Stalin şi Mussolini?

Vedeţi, în cazul oamenilor care nu sunt inspiraţi de Duhul Sfânt (cum este, de exemplu, o naţiune păgână), Dumnezeu trebuie să se folosească uneori de lucruri care corespund vieţii lor, poate chiar de legile lor, ca să îşi ducă la împlinire făgăduinţele date. Acesta este motivul pentru care El a împietrit inima dictatorilor, prin aceasta silindu-i pe iudei să plece înapoi în țara făgăduită. Totul trebuia să fie în felul acesta. Noi cunoaștem cu toții relatarea din Geneza, cu privire la Iosif. Puteţi s-o citiţi acasă pentru că este deja târziu şi trebuie să mă grăbesc.

El s-a născut mai târziu decât ceilalţi fraţi ai săi şi era penultimul. Cei ce sunt duhovniceşti înţeleg deja ce vreau să spun prin aceasta. El nu a fost ultimul copil al lui Israel deoarece Beniamin s-a născut ultimul.

Dar fraţii lui l-au respins! Vedeţi, numai Iosif şi Beniamin erau fraţi buni, deoarece ceilalţi veneau prin altă femeie. Beniamin a fost recunoscut numai după ce s-a întâlnit cu Iosif. Iosif i-a dat o dublă măsură din merinde, faţă de ceilalţi fraţi.

În ordine, acum fiţi atenţi ca să observaţi ceva.

Iosif a fost înlăturat de fraţii săi pentru că era duhovnicesc. El era un bărbat mare, deşi era cel mai smerit din ceată, cel mai neînsemnat, dar fraţii săi l-au urât fără temei. Ei nu ar fi trebuit să-l urască, dimpotrivă, ar fi trebuit să-l iubească şi să-l respecte.

De ce l-au urât? Nu era el fratele lor? Nu acesta a fost motivul. Ei l-au urât pentru că Dumnezeu s-a ocupat cu el mai mult decât cu ei. Înțelegeți? Dumnezeu l-a înzestrat cu o înţelegere duhovnicească. Astfel, Iosif era în stare să tâlcuiască toate visurile şi putea să spună mai dinainte lucrurile care urmau să se întâmple şi totul era întocmai; el nu se ferea.

El a visat că spicele unui snop de grâu se plecau înaintea snopului său, lucru pentru care fraţii lui au devenit plini de pizmă. Mă gândesc că ei i-au spus batjocoritori: „O, micuţule holly-roller… Noi ne vom închina într-o zi înaintea ta?” Dar acel vis s-a împlinit întocmai.

Cum putea fi posibil aşa ceva? Aceşti bărbaţi puternici să se închine înaintea unui copilandru? Dar ei i s-au închinat într-o zi! Desigur, ei i s-au închinat și i-au implorat îndurare.

Vedeţi, în vremea când le-a spus acel vis, Iosif nu era încă puternic! Atunci era doar un copil.

După această întâmplare, vedem că frații lui, denominațiunile,  l-au respins și Iosif a rămas singur.

Apoi a venit o lucrare mare.

Fraţii lui Iosif au rămas pe poziție în țara lor, ceea ce era un lucru bun, dar s-au debarasat de Duhul.

Fundamentaliștii de astăzi cercetează Scriptura în lumina cunoştinţei lor intelectuale, dar nu posedă Duhul pentru că L-au respins pe Iosif şi L-au dat afară. Ei nu voiau să aibă vreo legătură cu acest grup de „sfinţi fanatici”.

„O, spuneau ei, „nu vrem să avem nimic de-a face cu aşa ceva!” Şi l-au exclus din mijlocul lor, după care l-au vândut! El nu a mai putut rămâne în părtășie cu ei. Și, pentru că au procedat în felul acesta, mai târziu au ajuns în Egipt.

Povestirea aceasta despre fraţii invidioşi ai lui Iosif este desigur, o comparație pentru ceea ce se petrece astăzi pe plan duhovnicesc, iar noi ne dăm cu toţii seama că aceşti fraţi ai lui Iosif erau plini de egoism şi invidie.

Invidia aceasta este bătrână și murdară. În această invidie nu este nici un strop de curăție; nu este nimic altceva decât gelozie murdară.

Când oamenii aceștia văd astăzi lucrarea puternică a aceluiaşi Dumnezeu, a aceleaşi Biblii și o refuză fără nici un motiv, avem de-a face cu aceeași invidie murdară.

Da, ei au văzut cum Dumnezeu îi vindecă pe bolnavi, cum îi învie pe morţi; au văzut lucrarea aceluiaşi Dumnezeu din timpul apostolilor, aceeaşi Evanghelie scrisă de ei pentru a ne călăuzi în călătoria noastră spirituală; au văzut că este Același Dumnezeu care face aceleași lucrări puternice, dar în ei nu este nimic altceva decât invidie! Cei ce au crezut aceste lucruri au fost excomunicaţi, spunându-li-se: „Nu vrem să avem legătură cu aşa ceva!” Înţelegeţi? Ei au fost izgoniţi!

Fraţii lui Iosif s-au gândit că nu vor avea niciodată nevoie de un astfel de om, așa că de ce să nu se scape de el?

Acest lucru s-a întâmplat în toate timpurile şi se mai întâmplă şi astăzi. Ei se poartă în felul acesta pentru că comunităţile lor au devenit intelectuale. Au oamenii cei mai bine îmbrăcaţi, au cea mai mare organizaţie, pe cei mai buni predicatori, dar pentru Duhul Sfânt nu au nici loc, nici timp, la fel ca înaintaşii lor.

Cu alte cuvinte, ei sunt plini. Oh, dar faptele lor vorbesc mai tare decât cuvintele! Au seminare vestite și minți luminate, de aceea vin împreună și discută acest lucru, pretinzând că sunt în stare să așeze biserica în ordine, mai bine decât ar putea s-o facă Duhul Sfânt: „O”, zic ei, „noi nu mai avem nevoie de aşa ceva astăzi! Această făgăduinţă a fost valabilă pentru alte timpuri!”

Ce, nu-i adevărat? (Adunarea spune: „Amin!”).

„Noi nu avem nevoie de Duhul Sfânt pentru vindecarea bolnavilor! Avem doctori! Nu avem nevoie de Duhul Sfânt să vorbească în limbi, doar suntem inteligenți cu toții!” Dar când faceți aceasta, luați chiar Schela, îndepărtați Duhul de Viață de la voi!

Isus le-a spus iudeilor din timpul Lui: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: „Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, este Piatra de temelie pe care stă toată clădirea?” (Matei 21.42 – parafrazare).

Acum înţelegeţi ce vreau să spun? Sunt sigur că mă înţelegeţi!

Ei credeau că nu vor avea niciodată nevoie de El: „Noi n-avem nevoie de vorbitori în limbi, nici de tălmăcitori ai limbilor; nu ne trebuie nici profeții Vechiului Testament ca să ne pună în rânduială, prin Duhul Sfânt, deoarece putem înţelege totul şi fără ei!” Vedeţi, ei au adoptat un sistem făcut de oameni și L-au înlocuit pe Duhul Sfânt.

Dar există şi oameni care au fost aleşi, al căror nume sunt scrise în Cartea Vieții Mielului și care nu pot să fie de acord cu aceste sisteme omeneşti. Ei posedă o gândire duhovnicească, de aceea nu se pot uni cu aşa ceva. Ei nu pot suporta aceste sisteme omeneşti fireşti, chiar dacă tații și mamele lor au făcut parte din acele biserici organizate.

Dacă o comunitate face așa ceva, chiar dacă nu o recunosc în mod deschis, chiar dacă nu se pronunţă pe faţă, faptele lor dovedesc totul. Aici este Cuvântul, iar Duhul Sfânt o dovedeşte printre copiii Săi pe care îi poate uni. El încă îi mai vindecă şi astăzi pe cei bolnavi; îi învie pe cei morţi; vorbeşte în limbi şi scoate afară duhurile rele! Deci, totul depinde de ceea ce este pus în interiorul omului.

Doamna Arganbright se gândea la aceste lucruri mai zilele trecute. Eu am trecut pe lângă ea, dar nici nu m-a observat, atât era de cufundată în gânduri. Nu i-am zis nici eu nimic, dar am stat şi am privit-o.

Priviți-L pe Duhul Sfânt în marea Sa lucrare! Biserica este de părere că nu mai are nevoie de Duhul Sfânt. În mijlocul lor sunt bărbaţi care vorbesc atât de intelectual încât aproape că-i crezi!

Să ne oprim puțin aici.

Nu a spus Isus că cei doi vor fi atât de aproape unul de celălalt, încât dacă ar fi cu putință, i-ar înșela chiar și pe cei aleși? (Adunarea spune: „Amin”).

Aici este vorba de Evanghelie! Vorbirile intelectuale vor fi atât de mieroase, încât îi vor înșela pe oameni. Sunt bărbați care pot să mânuiască Cuvântul acela în așa fel, încât ar putea face pe oricine să-și pună încrederea în înțelepciunea lor. Ei Îl condamnă pe Duhul Sfânt și iau căile omului. Noi vedem aceasta.

Noi vom vedea că şi fraţii lui Iosif au făcut exact acelaşi lucru. Ei nu au fost de acord cu Iosif şi au căutat un prilej favorabil ca să se scape de el. Dacă ne gândim la problema lor din Egipt, ar trebui să vorbim ore întregi. Am putea rămâne trei ani şi să vorbim zi şi noapte despre acest subiect şi tot am mai găsi mărgăritarele Duhului Sfânt în Cuvântul Său.

Cei cu gândirea duhovnicească pot privi spre Egipt și să vadă prigoana aceea crescând; ei pot vedea cum le-a fost luat Iosif ca să se poată ridica prigoana împotriva lor; apoi Îl văd pe Dumnezeu mișcând tot angrenajul cu Roata Lui dințată. Îl văd pe Potifar cu îl respinge pe Iosif și văd minciuna aceea spusă. Îl văd pe Iosif în temniță, cu barba crescută și excomunicat de frații lui. Apoi, dintr-o dată, Dumnezeu S-a mutat înăuntru. Înțelegeți?

Noi putem vedea Roata aceea dințată care pune în funcțiune întregul angrenaj! Vedem marele Plan al lui Dumnezeu mișcând totul în sus, spre acest Exod, spre timpul în care El urma să-Şi cheme poporul înapoi în țara lor, în poziția și în locul în care puteau fi binecuvântaţi, acolo unde putea să vină Cel făgăduit! Amintiți-vă că ei au trebuit să vină afară din țara în care se aflau, și să intre în țara făgăduită, înainte de venirea lui Mesia cel promis.

Biserica de azi trebuie să facă acelaşi lucru: să iasă din grupul acela de respingători, înainte ca Mesia să Se poată manifesta înaintea lor. Înțelegeți acum? Viața lui Mesia manifestată pregătește o Biserică, o Mireasă.

Dacă o femeie se căsătoreşte cu un bărbat și este în dezacord cu el, toată ziua ar fi numai neînţelegeri în casa aceea. Dar dacă bărbatul şi soţia lui trăiesc într-o armonie deplină, având o inimă și un gând în orice problemă, ei devin un singur trup.

Abia atunci când Biserica poate ajunge într-o asemenea armonie cu Dumnezeu, încât manifestarea Mirelui este manifestată în Mireasa Lui, ei urmează să fie un singur Trup! Ce lecție măreață! În ordine!

Acum gândiţi-vă la faptul că gândirea duhovnicească cuprinde această taină, poate înțelege preumbrirea și realitatea și le unește.

Noi a  putea folosi ore întregi pentru a vorbi despre aceasta.

Fiţi atenţi ce se întâmplă!

De ce am aşteptat în toţi anii aceştia lucrurile acestea ca pe o oază? Voi știți că Biblia vorbește despre femeia care fuge în pustie, unde este hrănită o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme. (Apocalipsa 12.6) De ce se întâmplă toate acestea? Pentru că Roata lui Dumnezeu pune angrenajul în funcţiune.

De ce nu a făcut Dumnezeu toate aceste lucruri cu ani în urmă, când mulţi bărbaţi şi femei s-au apucat să calculeze timpul venirii Lui? De exemplu, R. Rutherford şi mulţi alţii erau de părere că Isus va veni în anul 1914, în timp ce doamna Shipton a făcut o altă socoteală. Dar de câte ori au încercat să facă astfel de calcule cu ajutorul Scripturii, oamenii au ruinat toată lucrarea, deoarece venirea Lui este tainică; ea este cu adevărat ascunsă. Cum este posibil ca Scriptura să meargă împotriva Ei Însăși, când Isus a spus: „Nimeni nu știe minutul sau ora”? Vedeți? Oamenii aceștia iau un singur text din Scriptură și se țin de el. Dar voi trebuie să luaţi toată Scriptura, toate textele care sunt în legătură cu problema respectivă.

Astfel, dacă Dumnezeu este într-o lucrare, El o va face cunoscută şi o va legitima ca adevărată, așa cum este și în cazul vindecării divine. Dacă undeva nu este Adevărul, atunci nu este Adevărul, iar Dumnezeu nu are nimic de-a face cu aceasta! Dar dacă El confirmă lucrarea ca adevărată, atunci este adevărată.

Dumnezeu a spus: „Dacă va fi printre voi vreunul care este profet sau duhovnicesc, Eu îi voi vorbi. Dacă ceea ce spune el se va împlini, să ascultați ceea ce spune el.”

Aceasta-i tot! „Dar dacă prorocia lui este greșită…”, să ştiţi că Dumnezeu nu poate fi greșit. El este desăvârșit, atotputernic, infinit, infailibil, omniprezent și nu poate fi greșit. Deci, dacă vorbește omul, cuvintele lui arată ce este în el. Dacă acel om va spune propriile sale cuvinte, să ştiţi că ele vor da greş, dar dacă el vorbeşte Cuvântul lui Dumnezeu, nu poate greși pentru că Cel ce vorbește este Dumnezeu, nu omul! Atunci inspiraţia vine de la Domnul și este corectă. Înseamnă că așa i-a spus Dumnezeu să spună.

În Vechiul Testament, El a spus: „Dacă cineva nu vorbește în unitate cu Legea și profeții, înseamnă că acel om nu posedă Viața în el.” Corect. Ei trebuie să vorbească conform Legii și prorocilor. O prorocie sau orice altceva, trebuie să fie conform Cuvântului, altfel este greșită. Înțelegeți? Putem constata aceasta și printre noi. Metodiştii, luteranii, baptiştii, nazarinenii, Sfinții pelerini, penticostalii, toți au avut treziri mari, dar cu toate acestea nu au trăit marele Exod. De ce? Dumnezeu i-a spus lui Avraam că-l va binecuvânta în ţara făgăduită, dar că răutatea amoriților nu a ajuns încă la culme. Vedeți, Dumnezeu a așteptat răbdător. Oamenii care încearcă să socotească timpul, văd că Scriptura se îndreaptă spre ceva şi atunci spun: „Aceasta este ziua; acesta este timpul”, dar voi nu înţelegeţi că nelegiuirea amoriților nu și-a atins încă culmea.

Israelul a trebuit să stea patru sute de ani în Egipt, după care urmau să fie scoși de acolo. Dar de fapt au rămas patru sute treizeci de ani acolo, din cauză că l-au respins pe profetul trimis. Ei au suferit încă patruzeci de ani acolo jos, înainte ca Dumnezeu să-i aducă afară. La rândul lui, Moise a stat patruzeci de ani în pustie, înainte ca să se întoarcă înapoi să-i izbăvească. Vedeți, ei au mers patruzeci de ani peste timpul hotărât, din cauză că au respins Mesajul.

După timpul lui Dumnezeu, patruzeci de ani de-ai noștri sunt cam un minut și jumătate. Ce diferență mare! „O mie de ani sunt numai o zi.” Înțelegeți? Patruzeci de ani sunt abia un minut.

Acum timpul este din nou înaintat. De ce? Dumnezeu a fost îndelung răbdător și a așteptat, veghind.

El i-a lăsat pe luterani să se ridice într-o trezire, iar după aceea să se organizeze. I-a lăsat pe metodiști să se ridice într-o trezire și să se organizeze. L-a lăsat pe John Smith, biserica baptistă, să se ridice şi să aducă o mare trezire, apoi să se organizeze şi ei. I-a lăsat pe penticostali să se ridice cu restituirea darurilor, după care s-au organizat și ei. Când nelegiuirea ajunge la plinătate, Dumnezeu este sătul și atunci vine un Exod.

Noi îl vedem deja! Dar mai întâi, trebuie ca oamenii să vadă desfăşurarea lucrurilor în scurgerea timpului şi astfel să înţeleagă că toată lucrarea este blestemată. Ei vor încerca să ia din nou o placă de aur și o manta fină din Babilon. Aceasta este ceea ce aduce din nou blestemul în mijlocul oamenilor: faptul că ei încearcă să-şi introducă propriile păreri în lucrarea lui Dumnezeu.

Noi trebuie să stăm cu Cuvântul! Când Israelul s-a aflat în fața Ierihonului, porunca lui Dumnezeu a fost: „Să nu atingeți nimic din cetatea aceea pentru că este blestemată! Lăsați-o în pace!”  Dar Acan s-a gândit că putea să ia placa aceea de aur și mantaua aceea fină din Babilon și astfel să trăiască o viață liniștită și fără griji. O, priviți-i pe Acanii din tabără! Ei fac o lucrare, dar lucrarea lor este blestemată. Lucrarea lor a fost blestemată începând de la Conciliul de la Niceea, Roma. Lucrarea lor este blestemată de atunci încoace, dar Dumnezeu a îngăduit ca nelegiuirea lor să umple măsura, până când timpul amoriților este încheiat. Voi, cei care aveți o gândire duhovnicească, fiţi atenţi!  Puteţi vedea că nelegiuirea acestei naţiuni a umplut măsura? Ea este organizată și reorganizată, și organizată și organizată. Ea este o confederație și se unește cu altceva.  Măsura nelegiuirii lor este plină! Acum este timpul pentru Exodul duhovnicesc, nu pentru cel firesc! Este timpul în care se face chemarea afară pentru Țara făgăduită.

Nu este vorba numai de făgăduinţa unei ţări pământeşti, ci este chemarea de a merge Acasă, în Împărăţia de o mie de ani; este timpul pentru o chemare generală de a ieşi! Nelegiuirea acestei naţiuni a umplut măsura, dar noi vom mai reveni în seara aceasta la această problemă. Ea este murdară.

Voi ziceți: „Frate Branham, națiunea în care trăiești?”

„Da, domnilor, cu siguranță!”

„Ca cetățean al Statelor Unite, nu ar trebui să vorbești așa.”

În cazul acesta, nici Ilie nu ar fi trebuit să pronunțe blestemul asupra Israelului, deoarece și el era un israelit. Nici ceilalți profeți din trecut nu ar fi trebuit să blesteme naţiunea ebraică, deoarece făceau parte din ea! Dar aceşti bărbaţi nu au vorbit propriile lor gânduri, ci au pronunţat Cuvântul lui Dumnezeu! Înțelegeți? Depinde de unde îți vine inspirația și cum vine ea. Dacă este contrară Cuvântului, lăsați-o în pace!

Vă rog să-mi dovediți că ceea ce am spus despre naţiunea americană este în contradicţie cu Cuvântul! Nu vorbeşte Apocalipsa 13 începând cu versetul 11, despre naţiunea noastră?

Această naţiune este desemnată prin numărul „13”, o naţiune a femeilor. Biblia o arată ca fiind o naţiune a femeilor; ea este o femeie. Pe moneda americană avem chipul unei femei. O naţiune a femeilor.

De aici începe căderea femeilor și aici se sfârșește. Căderea a început în Eden, atunci când Cuvântul a fost pus deoparte şi nu a mai fost crezut. Acolo a fost clocită această nelegiuire: femei predicatoare şi toate celelalte lucruri nebiblice. Murdăria lumii vine de la Hollywood, locul cel mai murdar, locul în care se află cea mai stricată şi mai murdară categorie de oameni. America este cea mai rea naţiune din lume. De ce? Pentru că aici au loc cele mai multe divorţuri din lume.

Dacă va fi cu voia Domnului, într-una din aceste zile veți putea vedea de ce este blestemat acest lucru. Veţi putea vedea orbirea lor în problema divorţurilor din cauza mahramei pe care a tras-o Satana peste ochii oamenilor. Noi trăim într-un ceas îngrozitor! Părerea mea este că sfârșitul nostru este aproape deoarece oamenii s-au stricat de tot. Sunt putrezi până în măduvă.

Naţiunea americană apare în Biblie în Apocalipsa 13 şi este simbolizată prin numărul treisprezece.

Gândiţi-vă la faptul că numai naţiunea americană s-a ridicat ca un miel: Libertate religioasă, dar după aceea, primește putere de la fiară ca să-i facă o icoană. Apoi, vedem că vorbește cu toată autoritatea și face aceleași lucruri stricate ca fiara dintâi (Apocalipsa 13.11-17). Și vreți să spuneți că această profeție nu este despre această națiune? Starea amoriților a ajuns la coacere pentru că ei lucrează deja la aceasta.

Scopul primordial al noului papă este unirea tuturor bisericilor. Pentru ochiul firesc, aceasta este o lucrare bine-venită, care trebuie făcută cât mai repede, dar în ochii lui Dumnezeu este în contradicţie cu Lucrarea Duhului Sfânt! Noi nu ne putem amesteca cu ei, dar fiecare biserică va fi chemată în federația aceea. Ieșiți afară cât puteți de repede, altfel veţi primi semnul fiarei fără să știți ce faceți! Ieşiţi afară din mijlocul lor!

Nădăjduiesc că mintea duhovnicească poate înțelege aceasta, sunt sigur că voi înțelegeți. Dar mă întreb ce va fi cu ceilalți. Desigur, voi nu puteți vizita fiecare națiune, dar le puteți trimite benzi. Dumnezeu va avea o cale pentru a-i găsi pe cei ce posedă o gândire duhovnicească, pe cei care au Sămânţa Lui în inimile lor. Aşa este. Ei ies și primesc Viața de îndată ce sunt atinși de Lumină. (Fratele Branham bate din palme o dată). Ei sunt ca femeia aceea mică de la fântână, care a zis: „Iată-L acolo!” Ea era cuprinsă în lucrare.

Ieşiţi din lucrarea aceea blestemată! „Blestemată?” Spuneţi-mi un singur exemplu în care vreuna dintre aceste femei (denominaţiuni) s-a ridicat din nou după ce a căzut! Spuneţi-mi numai una care s-a mai ridicat. Prin aceasta puteţi vedea că toată lucrarea este greşită.

Deci, măsura nelegiuirii amoriților nu era încă plină, de aceea evreii au trebuit să aştepte Exodul. Dar când această măsură a nelegiuirii amoriților a fost umplută, a urmat Exodul firesc al poporului Israel, care a fost scos dintr-o țară şi dus într-o altă ţară, în ţara lor natală, unde mai înainte locuiseră amoriții care pretindeau că ţara le aparţine lor.

Acum, nelegiuirea denominațiunii amorite, care de multă vreme se pretinde a fi „Biserica” ajunge la umplere, iar atunci vine un Exod în care Dumnezeu arată cine este fiecare; în care Biserica, Mireasa lui Isus Hristos va fi scoasă afară, în Țara făgăduită. „În casa Tatălui Meu”, cum spunea Isus, „unde sunt multe locaşuri.” (Ioan 14.2). Voi nu trebuie să mergeţi Acolo şi să vă luptaţi cum s-au luptat ei, deoarece ea este deja pregătită. Când cortul acesta trecător este pus jos, ne așteaptă altul, care este deja pregătit pentru ca „unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (v. 3).

Marele Exod este aproape! Priviţi cum a înfăptuit Dumnezeu Exodul acela…, ce pregătiri  făcut, apoi priviți la ziua de azi. În ordine. Observați! Înainte de Exodul acela, acolo s-a ridicat un Faraon care nu l-a cunoscut pe Iosif. Vedeți? Un Faraon care nu-l cunoștea pe Iosif! Ce reprezintă Iosif? Partea duhovnicească din Exodul duhovnicesc.

Acest „Faraon” se ridică chiar acum, dar deocamdată mai avem libertate. („Femeia a fost hrănită o vreme, două vremi și o jumătate de vreme”). În final, acolo s-a ridicat un Faraon dictator, care nu a cunoscut libertatea de credință și i-a unit împreună. Nu lăsați aceasta să treacă pe lângă voi. Deci, acolo a venit un timp în care mai întâi a trebuit să se ridice un Faraon.

Priviți! Organizaţiile au trăit vremuri bune. Ele au crescut ca o ramură altoită în viţa adevărată a creştinismului, dar au purtat propriile lor roade: femei îmbrăcate pe jumătate și bărbați intelectuali care tăgăduiesc puterea Duhului Sfânt. Ea a trăit sub numele unei biserici creștine; este o viţă altoită, dar Grădinarul trece chiar acum să curețe vița aceea, așa cum ne-a spus de multă vreme, și toți cei care nu aduc roadă sunt tăiați, aruncați în foc și mistuiți. Ştiu că este îngrozitor să spui așa ceva, dar Adevărul este uneori îngrozitor! Aceasta ne arată că Dumnezeu îi duce pe copiii Săi prin ape adânci şi prin nisipuri mocirloase.

Aceasta este procedura Lui! Gândiţi-vă la faptul că vasul vechi trebuie zdrobit de tot înainte de a fi format din nou. Pare un lucru îngrozitor să distrugi vasul, dar acest lucru trebuie făcut neapărat, pentru că numai aşa se poate face un vas nou!

„Acolo s-a ridicat un Faraon care nu-l cunoștea pe Iosif.” Acela a fost începutul începutului, a fost începutul Exodului. Când lucrul acela a început să se formeze sub o putere politică, Dumnezeu a început să se pregătească, pentru că nelegiuirea amoriților umpluse paharul. Timpul făgăduit lui Avraam se împlinise și eliberarea poporului Său era aproape.

Dumnezeu a permis să se ridice un Faraon care nu-l cunoscuse pe Iosif. S-a născut Ramses. Imediat după Seti, a venit Ramses, care nu ştia nimic despre binecuvântarea lui Iosif. El nu ştia nimic despre partea duhovnicească; era doar un geniu politic şi militar care putea să ocupe prin forţa armată Etiopia şi celelalte ţări vecine. Tot ce ştia el era puterea militară.

Mă gândesc că dacă cineva este duhovnicesc, poate să vadă ce se întâmplă acum. Noi primim un „Faraon” care nu cunoaşte  libertatea credinţei. Când preşedintele nostru şi-a luat funcţia, nu a vrut să jure că crede în libertatea religiei.

Cum este cu problema drepturilor rasiale din Sud, despre care s-a vorbit zilele trecute? Eu aş fi vrut mult să pot vorbi cu predicatorul acela, cu Martin Luther King. Întrebarea mea este cum se poate ca acest bărbat să fie un predicator, un conducător, dacă-şi atrage poporul într-o cursă mortală? Dacă oamenii aceia ar fi fost sclavi, aş fi acolo jos şi aş lupta pentru ei, dar nu sunt sclavi, ci sunt cetățeni ai acestei națiuni. Problema ridicată sunt școlile.

Oamenii aceia au o inimă împietrită şi nu ştiu lucrurile acestea. Astfel, tu nu poți pune în ei lucrurile duhovnicești, după ce s-a folosit puterea politică pentru a-și introduce ideile. Ei trebuie să accepte Cuvântul și să fie născuți din nou, iar atunci vor vedea lucrurile acestea.

Dar bărbatul acesta (Martin Luther King), cu care aş dori să vorbesc, sub masca religiei îi conduce pe aceşti oameni scumpi într-o cursă mortală, prin care mii şi mii vor fi ucişi. O, ei nu pot înţelege pentru că văd numai partea firească!

Când a avut loc revolta oamenilor de culoare din Louisiana, mă aflam acolo. Îmi amintesc că a venit un predicator de culoare, un frate scump, dar bătrân. El s-a apropiat de poliţişti şi le-a zis: „Daţi-mi voie să vorbesc eu cu ei deoarece sunt poporul meu!” Apoi s-a întors spre cei ce se răzvrătiseră şi le-a spus: „În dimineaţa aceasta, vreau să vă spun că niciodată nu mi-a fost rușine de culoarea pielii mele pentru că Creatorul m-a făcut aşa cum sunt!”

Vedeți, El vrea să rămâneți ceea ce sunteți; vrea ca fiecare om să rămână aşa. El a făcut flori albe, albastre și de toate culorile. Nu le încrucișați între ele! Nu luptați împotriva naturii!

El a continuat: „Până în dimineața aceasta, eu nu m-am rușinat niciodată de culoare pielii mele. Dar când văd că poporul meu se ridică și face lucrurile pe care le face, mi-e rușine cu ei.”

O, Dumnezeule, binecuvântează glasul acela!

„Voi nu veți rezolva nimic, ci veți da de necaz. Ar fi altceva dacă nu am avea şcoli, dar vă întreb: „Cine are cele mai bune şcoli din Louisiana?” Să luăm de exemplu”, a spus el mai departe, „Oraşul nostru, Shreveport. Dincolo este o şcoală pentru albi. Ei nu au nici măcar un instrument la care să poată cânta copiii, pe când şcoala noastră este plină de instrumente muzicale. Mai mult, noi avem un bazin din marmură grozav de înot pentru copiii noștri și avem și cei mai buni învăţători. De ce vreţi să mergeţi dincolo, în şcoala lor, dacă a noastră este mai bună? Ce se întâmplă cu voi?”

Dar ei nu au vrut să-l asculte, ci i-au acoperit vocea prin huiduielile lor. Ia te uită! Inspirație greșită. Vedeţi?

Oamenii ceștia nu sunt sclavi. Ei sunt fraţii şi surorile mele. Dacă ar fi sclavi și acum, aș spune: „Haideți să ne unim cu ei, să mergem pe stradă și să protestăm împreună cu ei!” Dar ei nu sunt sclavi, ci sunt cetățeni cu aceleași drepturi ca și noi. Însă inspirația aceea venită din iad, a făcut ca un milion de negri să fie omorâţi. Ei au dorit să se revolte, dar nu a fost corect. Revolta lor a provocat moartea atâtor oameni.

Fraţii şi surorile noastre au aceleaşi drepturi, indiferent de culoarea pielii. Nu contează că sunt albi, galbeni, negri sau orice altceva. Noi toți venim dintr-un om, din Adam, iar dacă Dumnezeu ne-a făcut de diferite culori, să rămânem ceea ce suntem. Dacă aş avea culoarea galbenă, aş rămâne ceea ce sunt: chinez sau japonez. Dacă aş fi un bărbat de culoare, aş rămâne ceea ce m-a făcut Dumnezeu.

Să fim sinceri: Există multe lucruri pe care le posedă oamenii de culoare şi pe care ar trebui să le posede şi albii. Ei nu au îngrijorările noastre și sunt mai duhovnicești. Există mii de lucruri pe care un omul alb nici măcar nu le poate atinge. De ce? Pentru că aşa i-a creat Dumnezeu.

Cine poate întrece un cor al fraţilor de culoare? Unde aţi putea găsi în altă parte asemenea voci?

Eu cunosc mulţi fraţi de culoare. Când au venit din ţara lor, nu puteau nici să deosebească stânga de dreapta. Sunt din treizeci sau patruzeci de triburi diferite, dar cântă atât de frumos, încât maeștrii stau acolo și spun: „Noi nu vom putea ajunge niciodată acolo!” Unii fac repetiții ani de zile, alţii cântă cu o octavă mai sus sau mai jos, dar când i-am auzit pe aceşti oameni cântând, toţi au spus: „Ascultaţi-i! Este ceva deosebit, chiar dacă cântă în limbi diferite. Ei posedă acest dar!”

Dar vedeţi, toate acestea se întâmplă din cauza unui politician pe care voi oamenii, l-ați ales cu mașinile voastre necinstite.

Zilele trecute, când guvernatorul ales de popor a depus jurământul, a spus că conform Constituției, fiecare stat poate avea propria gândire cu privire la segregație. Lui nu i-a păsat, dar a citit Constituția și a spus: „Școala stă pentru segregație.” Ei au o școală, dar numai doi copii de culoare au vrut să intre în ea, deși este colegiul lor. Astfel, bărbatul acela s-a ridicat și a spus: „Ce?” El chiar a citit Constituția.

Și iată că acest bărbat îi conduce într-o mortală, arătând că fiecare sistem făcut de om trebuie să cadă. Acesta este adevărul. Iar domnul Kennedy a trimis garda națională, i-a trimis pe soldații aceia în fața propriilor lor părinți, ceea ce a încălcat din nou Constituția.

Ei au spus: „Noi nu vom lupta! Nu, domnule. Sper că națiunea poate vedea că noi nu mai trăim în democrație, ci sub dictatură militară.” Lăsați-i pe oamenii aceia scumpi în pace! Nu faceți ca bărbatul acela care l-a împuşcat pe la spate pe fratele lui în timp ce soţia şi copiii acestuia se aflau în casă. Asemenea fapte sunt josnice! Desigur! Mie nu-mi pasă cine este el, fapta lui este josnică.

Mi-ar plăcea să fiu judecătorul acestui caz! Bărbatul acela a fost împuşcat în timp ce venea acasă la soția și la copiii săi. El era cetăţean american, aşa că avea dreptul să susţină ceea ce credea că este corect. El era un om bun. Fotografia băieţelului care-şi plângea tatăl ucis a fost publicată în revista „Life”.

El a fost împuşcat pe la spate de un renegat. Toţi cei care-L resping pe Hristos ajung să facă asemenea fapte josnice! Așa este. Aici a ajuns națiunea americană! Aceste fapte sunt o ruşine, dar noi am ales calea aceasta, am votat aceasta.

Fiul meu mai mic mi-a spus azi-dimineaţă:

„Tati, când au venit primii colonişti aici, ei făceau parte cu toţii din biserica aceasta organizată? Toţi purtau aceste haine lungi?”

„Nu, dragul meu”, i-am răspuns eu, „ei au venit aici pentru că doreau libertate religioasă. Dorinţa de a scăpa din robia religioasă în care se aflau în Europa i-a adus aici.”

Dar vedeţi unde s-a ajuns acum? Aceasta ne arată că toate aceste împărății  trebuie să cadă!

Trebuie să mă grăbesc.

Mă rog ca fratele Martin Luther King să se trezească la realitate. Sunt sigur că el îşi iubeşte poporul, în privinţa aceasta nu am nici o îndoială. Dar ce bine ar fi dacă ar putea să vadă de unde vine inspirația lui! La ce v-ar folosi faptul că mergeţi la şcoala albilor, dacă acest drept este plătit cu un milion de victime? Nu este tot o şcoală?

Dacă aceşti oameni s-ar jertfi pentru că sunteţi sclavi şi pentru că flămânziţi, atunci acest bărbat ar fi un martir al poporului său, fiindcă s-ar lupta pentru eliberarea voastră. Aceasta ar fi o cauză nobilă. Dar dacă această revoltă urmărește doar dreptul de a merge şi negrii la aceeaşi şcoală cu albii, nu văd în aceasta o cauză dreaptă! Eu nu cred că aici este inspiraţia Duhului Sfânt! Nu cred că El este de acord cu acest lucru! Oamenii sunt manipulați și duși în această revoltă.

La fel a făcut Hitler. Acest bărbat şi-a condus poporul într-o capcană mortală atunci când a atras Germania în război. Milioane de oameni au pierit din cauza aceasta!

Iar dacă albii şi negrii se vor lupta între ei, se va întâmpla același lucru. O mulțime de oameni scumpi vor muri ca muștele. Dacă începe o revoltă, albii și negrii se vor lupta între ei și vor muri ca muștele. Ce veți avea la sfârșitul acestor lupte? O mulţime de oameni morţi.

Priviţi Egiptul! Acolo s-a ridicat un Faraon care nu-l cunoştea pe Iosif.

Astăzi avem același lucru. La Casa Albă s-a instalat un bărbat care refuză să accepte libertatea de credință.

Ce spune acest papă nou? El are în vedere patru lucruri:

Primul este acela de a-i uni pe catolici cu protestanţii! Pentru un om firesc, intelectual, acest gând este foarte bun; este chiar ceea ce trebuie făcut. Dar conform Scripturii, aceasta este tocmai inversul a ceea ce trebuie făcut, însă Biblia ne spune că ei o vor face!

Să mergem puțin mai departe. Ramses a devenit un bărbat puternic în Egipt. Omul firesc, Faraonul Ramses creştea.

Omul firesc, Antihristul, crește acum, iar prin puterea politică a ajuns deja la Casa Albă. El a înşelat poporul prin religie astfel încât toţi sunt de acord cu el.

Toți conducătorii denominaționali, practic fiecare biserică ce există în națiune, este deja în Confederația Bisericilor. Ramses crește, iar ei toți se unesc împreună

Ce se va întâmpla prin aceasta? Vor deveni o putere, o fiară întocmai ca cea dintâi! Apoi vine o prigoană împotriva tuturor celor care nu vor să se unească cu ei. Va fi un boicot! Atunci totul va fi prea târziu pentru voi, deoarece aţi primit deja semnul fiarei. Să nu spuneți: „Eu mă voi decide atunci!”, ci mai bine faceți-o astăzi! Ramses a crescut în putere.

Dar gândiți-vă că în timp ce Ramses creştea în putere prin politică, Dumnezeu avea în pustie un bărbat, pe Moise, care creștea și el. Ramses avea un sistem politic, dar Dumnezeu avea un sistem duhovnicesc! El avea un prooroc care era pregătit să meargă în Egipt să vorbească poporului!

Cele două cresc din nou, dar într-una din aceste zile va fi o demascare. Timpul când se va face aceasta nu este prea departe. Biblia ne spune că lucrurile firești, naturale, sunt un simbol pentru cele duhovnicești. Voi nu puteți să vă îndepărtați de la aceasta. Totul este aici, este chiar înaintea ochilor voștri. Acesta este adevărul. Priviți la Biserică, cum este chemată afară și primește putere; Duhul Sfânt vine jos, iar tainele lui Dumnezeu sunt descoperite și așezate în ordine. Înțelegeți? Și chiar acum, celelalte biserici sunt deja în Casa Albă.

Biserica, nu o denominațiune, se apropie tot mai mult și se unește cu Cuvântul, afară din robia fărădelegilor, departe de amoriți, un popor liber. Oh! Dumnezeu îl avea pe Moise, profetul Său. El era încă în școala pustiului, ascuns departe de restul lumii. El a fost școlarizat afară în pustie, şi pregătit pentru această slujbă.

Vrăjmașul vă va oferi întotdeauna sistemul lui, iar necredința îl va primi deoarece acesta este sistemul intelectual, firesc.

Să nu uitaţi niciodată că există numai două puteri: una este puterea duhovnicească a Duhului Sfânt, iar cealaltă este puterea diavolului, care lucrează prin puterea intelectuală, firească. Așa și-a făcut Satana intrarea şi în grădina Eden. Prin puterea intelectuală, el a reuşit să-i prezinte Evei o concepție intelectuală, contrară Cuvântului. Mai clar de așa nici nu se poate! Până și copiii o pot înțelege! Vedeți?

Iat-o în dimineața aceasta aici, în Egipt. Puterea intelectuală lucra în Ramses, aducându-l la putere, înălţându-l. El nu cunoștea libertatea, ce a făcut Iosif, ce a făcut biserica la început.

Acum vedem acelaşi lucru: o putere intelectuală, care se vâră printre biserici și ridică un cap ecleziastic pe care nu-l interesează ce spune Biblia. Ei posedă sistemul lor propriu, nu ceea ce spune Biblia! Pe ei îi interesează numai ce spune biserica.

Protestanţii au intrat şi ei în această unire, chiar şi cele mai mici grupări. Desigur, ei ştiu că este scris despre aceste lucruri, dar spun: „Păi, noi știm că El a spus aceasta, dar zilele acelea au trecut!”

„Ei au o formă de evlavie, dar tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu.” Întreaga Scriptură ne arată aceasta.

Cred că acum înțelegeți cu toții de ce vreau să înregistrez aceste lucruri şi să le trimit la oameni. A sosit ceasul ca acest adevăr să fie cunoscut de toți! Exodul stă în fața noastră! Vedeți?

Partea intelectuală arată perfect și este perfectă, aceasta-i exact; dar este perfect inspirația Satanei.

În Egipt, a crescut acest Ramses intelectual care s-a urcat pe tron. Amintiți-vă că el a crescut ca și frate al lui Moise. Vedeţi? Un frate al lui Moise. Unul dintre ei trebuia să ocupe scaunul intelectual, așa cum a fost în cazul lui Iosif şi al fraţilor săi. Ce au făcut ei cu micuțul Iosif? L-au excomunicat de la Cuvânt. Cuvântul este Dumnezeu, iar ei au excomunicat Cuvântul și au acceptat un crez; și acum, crezul a crescut și a ajuns la putere.

O, Dumnezeule, îngăduie ca oamenii să vadă aceasta! Oare cum aș putea să strig mai tare? Cum aș putea vorbi mai clar, sub inspiraţia Duhului Sfânt, ca să puteţi înţelege că am ajuns aici? Dar voi aşteptaţi ca adevărul să vă vină de la papa! Chiar nu puteţi vedea că la Exodul fizic, Dumnezeu a luat un bărbat neînsemnat din pustiu? Voi ziceţi: „Cum poate fi totul greşit?”

Dumnezeu lucrează cu o persoană, nu cu grupuri. Cu o persoană. Dumnezeu îl ia pe al Lui; îl ia pe al Lui. Singurul lucru de care a avut El nevoie, a fost un om cu care să poată lucra. Aceasta este tot ce vrea El: un om. În fiecare epocă, El a căutat un om! În zilele lui Noe a luat un om; în zilele lui Ilie, un om; în zilele lui Ioan Botezătorul, un om. Tot ce are nevoie El este un om. În zilele judecătorilor, El a luat un om, pe Samson, căruia i-a dăruit o mare putere, dar Samson a vândut-o unei femei și a fost orbit (Judecători 16). Dumnezeu este Judecătorul! Înțelegeți?

El caută și astăzi un om pe care să-l ia în mâna Sa, care vestește Adevărul, care este neînfricat și nu are nici o reținere; un om care nu ţine seama de părerile omeneşti, care nu este dogmatic; un om pe care-l poate ține în mâna Lui, care să arate Cuvântul Lui viu, și să Se arate pe Sine viu. Eu cred că El poate obține un astfel de om. Cred cu adevărat acest lucru pentru că cred tot ceea ce scrie în Biblie. El poate pregăti un om care va spune Adevărul!

Acum priviți! Vrăjmașul propune ceva prin mintea intelectuală, pentru că el lucrează pe intelect. Astfel, mintea se va așeza jos și va raționa: „Așteaptă o clipă. Dar ce a hotărât consiliul…”

Zilele trecute am vorbit cu un om, iar el mi-a spus: „Uite, Billy!” El este un om bun și lucrează pentru Compania de Servicii Publice. Deci, mi-a spus:

„Vreau să te întreb ceva. Tu ești irlandez.”

„Da, domnule”, am răspuns eu. „Sunt oarecum rușinat de aceasta, dar sunt irlandez.”

„Și nu știi că tu ar trebui să fii de fapt, catolic?”

„Eu sunt un catolic original.”

„Dar acolo nu au fost catolici…”

Voi știți că Biserica a început la Cincizecime, dar organizarea adus-o unde este acum. Vedeți, chiar și penticostalii s-au întors înapoi și s-au organizat. Ei fac același lucru pe care l-a făcut biserica catolică de la început. Penticostalii au ajuns în starea în care se află în cincizeci de ani, în timp ce catolicii au avut nevoie de două mii de ani ca să ajungă aici. Vedeți?

El m-a întrebat apoi: „Nu eşti de acord cu faptul că un grup de minți ecumenice stau împreună și hotărăsc ceva și tot grupul este de acord… Eu vin și te ascult cum predici, dar nu sunt de acord cu tine.”

„Singura cale prin care poți dovedi că dezacordul tău este logic, este să-l dovedești cu Biblia.”

„Biblia nu are nimic de-a face cu aceasta,” a continuat el.

„Poate că pentru tine nu are nimic de-a face, dar pentru mine Ea are totul de-a face cu aceasta, pentru că Ea este Cuvântul.”

„Nu crezi că o grămadă de minți ecumenice care stau împreună, pot avea mai multă dreptate decât un individ mic și needucat ca tine?”

El a continuat: „Cine ţi-a dat dreptul să vorbeşti împotriva bisericii noastre? Ea este cea mai veche biserică şi s-a format la Conciliul de la Niceea, Roma. Ştiai că acolo au participat mii de bărbați duhovnicești trimiși de Dumnezeu? Şi nu eşti de acord că mintea lor a fost mult mai capabilă decât a ta să cunoască voia lui Dumnezeu? Nu vezi că Dumnezeu a dovedit timp de două mii de ani că biserica aceea are dreptate?”

„Nu”, am răspuns eu, „Dumnezeu nu a dovedit niciodată ceea ce spui tu!” Apoi am continuat: „Spui că biserica catolică este Biserica lui Dumnezeu, dar ia să vedem dacă face sau nu aceleași lucrări ca și Biserica primară, deoarece Biblia spune că nici măcar o iotă din Ea nu va da greș. Și El a mai spus: „Oricine scoate un Cuvânt din Aceasta sau adaugă un Cuvânt la Ea, îi va fi scoasă partea lui de la Pomul Vieții”, fie că este un consiliu ecumenic sau orice este. El este terminat.

Atunci el mi-a zis: „Billy, tu ești rătăcit.”

„Vezi?” i-am răspuns eu, „În vechime, în timpul împăraţilor, Israelul şi Iuda s-au despărţit ca protestanţii de catolici. Iuda a vrut să rămână Iuda. Dacă citim Scriptura, constatăm că ei au avut un împărat bun şi neprihănit, pe Iosafat, care a încercat să țină Legile lui Dumnezeu, în timp ce Israel l-a avut pe Ahab, care s-a căsătorit cu Izabela din interese politice, și a adus-o în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Ca să se poată înrudi cu o naţiune vecină, el s-a căsătorit cu o fiică a acelei națiuni, cu Izabela. Același lucru îl facem și noi astăzi și o aducem înăuntru.

Și după ce a adus-o înăuntru, ea a devenit o stăpână, și l-a făcut pe Ahab să spună aceasta și cealaltă. Același lucru îl fac ei acum, dar așa cum am spus, vine timpul când sunt dați pe față.

Ei au vrut să unească cele două biserici împreună, așa cum încearcă să facă și acum. Și Iosafat, omul organizației, a zis: „Da, este în ordine. Poporul tău este poporul meu, fiindcă suntem toți creștini. Hai să venim împreună.”

Dar când a venit momentul să fie dat pe față, Iosafat i-a zis lui Ahab: „Nu crezi că în problema aceasta ar trebui să stăm în rugăciune şi să Îl întrebăm pe Domnul?”

„Ba da,” a răspuns Ahab.

„Eu zic găsim un profet al Domnului.”

Dar vedeţi voi, Ahab avea un sistem despre care credea că este al Domnului, de aceea a zis: „Am patru sute dintre ei, învățați și instruiți.” Ei pretindeau că sunt profeți evrei, așa cum fac grupurile de lucrători astăzi.

Ei s-au unit, întocmai cum face Consiliul ecumenic astăzi, și au venit sus cu răspunsul: „Suiți-vă! Domnul este cu voi pentru că țara aceea ne aparține cu adevărat. Împingeți-i afară pe sirieni! Izgoniți-i, pentru că țara ne aparține.” Totul sună foarte bine. Înțelegeți? Totuși, în inima lui Iosafat nu a sunat bine, așa că a zis: „Știu că ai patru sute de lucrători ecumenici bine pregătiți. Toți vorbesc la fel, până acolo că au făcut o pereche de coarne de fier și au zis: „Așa vorbește Domnul…”, dar nu am mai putea găsi altul?”

Ahab, politicianul, a răspuns: „Să nu vorbească împăratul aşa, deoarece bărbaţii aceștia sunt oameni instruiți. Eu însumi i-am instruit.” Așa este. Vedeți? „Eu i-am instruit pe toți oamenii aceștia, dar dacă vrei mai este unul, însă pe acela îl urăsc.” Vedeți? „Acela este Mica, fiul lui Imla, dar îl urăsc. El este un renegat care ne mustră întotdeauna. Mie îmi spune tot timpul că sunt greșit, dar uită-te la împărăția mea.” Da, uitați-vă în ce haos ajunsese.

Priviți la denominațiunea voastră, astăzi. „Având o formă de evlavie, dar tăgăduind puterea.” Vedeți? O, ați putea avea un milion de membri și oameni bine instruiți, dar unde sunteți în Duhul? Unde vă este puterea? Sunteți la fel ca Samson, când a stat acolo așa cum am spus zilele trecute? El era un bărbat voinic, dar fără Viață, pentru că Duhul îl părăsise. Era neputincios, iar un copil mic îl conducea în jur, pentru că ajunsese orb din cauza unei femei. La fel este biserica de astăzi: condusă în jur de politică, de episcopi, bătrâni, într-un cuvânt, de oameni. Bărbații trăgând paie ca să-și pună ceva în pălărie, și fac orice pentru aceasta. Unde suntem când am ajuns aici? Ei au trimis și l-au adus pe Mica, fiul lui Imla, iar el a prorocit că Ahab va fi ucis dacă merge acolo sus.

Atunci, arhiepiscopul l-a lovit peste gură și a zis: „Unde s-a dus Duhul lui Dumnezeu când m-a părăsit?” Și Mica i-a răspuns: „Vei vedea!”

„Puneți-l în temniță”, a zis Ahab, „hrăniți-l cu pâinea și apa întristării, iar când mă voi întoarce în pace, mă voi ocupa de individul acesta.”

Mica știa că el corespunde cu Dumnezeu. De ce? Pentru că vedenia lui corespundea cu Cuvântul. El era un profet, iar Duhul și vedenia lui corespundeau perfect cu ceea ce spusese profetul Ilie.

Astfel, a zis: „Dacă te întorci în pace, nu mi-a vorbit Dumnezeu.”

După ce am spus aceste cuvinte, l-am întrebat pe bărbatul cu care discutam:

„Cine avea dreptate, Consiliul ecumenic cu cei patru sute de oameni aleși de oameni sau micuțul renegat ales de Dumnezeu?”

„Păi, cum poți face deosebirea?” m-a întrebat el.

„Foarte simplu”, am răspuns, „Înapoi la Plan! Cum am putea construi o clădire dacă nu am poseda planul construcţiei?

Dacă ei s-ar fi oprit numai o clipă şi ar fi privit la ceea ce a spus Ilie, ar fi constatat că el l-a blestemat pe Ahab! El a spus: „Câinii vor linge sângele lui Ahab!” Și l-au lins! Cum putea să binecuvânteze Mica ceea ce era blestemat de Dumnezeu? Ieșiți din lucrarea aceea! Depărtaţi-vă de aşa ceva! Veniți în Hristos! Amin.

Observați! Dar vrăjmașul va propune, va hotărî un lucru, îl va pregăti, iar mintea intelectuală va spune: „Așa este corect.”

În situaţia aceasta se afla acest frate scump.

El mi-a mai spus: „Nu crezi că ar fi mai bine dacă am fi uniţi cu toţii într-o singură biserică decât să fim despărţiţi ca acum? Nu ar fi frumos dacă protestanţii şi catolicii s-ar uni pe tot pământul?”

Dar eu vă întreb: „Cum pot merge doi pe un drum fără să se învoiască?”

Cum puteţi merge împreună dacă o grupare crede în vindecarea divină, alta spune că nu crede, iar alta o pune într-un timp trecut? Unii nici măcar nu cred Biblia. Ce veți obține dacă-i puneți împreună? Dumnezeu nu este Creatorul confuziei.

Înainte ca El să-Și pună Biserica în ordine, ei au așteptat zece zile și zece nopți până când toți au devenit o inimă și un gând. Atunci a venit Duhul Sfânt ca să-i conducă mai departe El, nu vreun Consiliu ecumenic. Înțelegeți? Nădăjduiesc că înțelegeți aceasta.

Observați! Acela este necredinciosul, cel care nu crede Cuvântul lui Dumnezeu și nu observă ce spune Cuvântul, ci vede numai propriile motivații. Aceasta a făcut și Eva. Ea s-a bazat pe propria ei rațiune. Satan i-a zis: „Fii atentă! Nu este lucrul acesta rezonabil? Eu știu că Cuvântul spune aşa, dar aşteaptă numai un moment. Nu ar fi mai bine dacă ai putea deosebi şi tu binele şi răul?”

„Ba da. Desigur!” Şi ea a primit lumina Satanei. Vedeți? Acesta este modul în care gândesc cei ce nu cred. Necredinţa încearcă să judece totul în mod firesc, dar credința ia totul așa cum este.

Pentru Avraam, care este părintele credinței noastre, nu a sunat rezonabil că noi suntem copiii lui, prin Hristos. Nu era rezonabil ca el să primească un fiu de la Sara în timpul tinereţii şi nu la vârsta de nouăzeci de ani?

Orice specialist care ar fi consultat-o ar fi spus cu siguranță: „Păi, pântecele acestei femei este uscat de patruzeci de ani, iar inima ei nu ar putea suporta durerile nașterii!” Toate acestea erau gânduri omeneşti, dar Avraam nu a primit aşa ceva! „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredință, ci a crezut indiferent care au fost împrejurările, fiindcă a știut că Dumnezeu este în stare să înfăptuiască tot ce a spus că va face.”

Unde sunt copiii lui Avraam în dimineața aceasta?

Voi predicatorilor, vă temeți că vă pierdeți pâinea, dacă părăsiți Babilonul acela! Unde vă este credința?

David a spus: „Am fost tânăr şi am îmbătrânit dar    n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea”. (Psalmul 37.25). Să nu vă temeți! Stați credincioși lângă Hristos! Necredința se bazează pe rațiune, pe lucrurile din ziua prezentă, dar credința nu face așa ceva.

Credința privește la Cuvânt. Credința se așază pe Stânca ce nu se mişcă, pe Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu. Amin. Credința nu privește la rațiune! Mie nu-mi pasă cât de mult poți dovedi că este mai bine, dacă Cuvântul spune „Nu”, credința se odihnește pe aceasta. Acela-i altarul locului de odihnă al credinței.

În dimineața aceasta, vreau să vă întreb pe voi, luteranilor, baptiștilor, catolicilor sau indiferent ce sunteți, oameni denominaționali de pretutindeni, cum puteți să vă așezați credința pe denominațiunea voastră, când ea este contrară Cuvântului? Ce fel de credință aveți? Voi aveți putere de raționare, nu credință. „Credința vine prin auzire…” Prin auzirea Consiliului ecumenic? Cum vă puteți baza pe așa ceva? Ceea ce spuneți voi se poate găsi într-un Almanah, dar niciodată în Cuvântul lui Dumnezeu.

 „Credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.” (Romani 10.17). Amin.

Credința are ca altar de odihnă Cuvântul. Ea stă chiar sus pe vârful Stâncii veșnice, Hristos Isus, Cuvântul, și se odihnește pe El. Acolo se odihnește credința creștină adevărată. Locul ei de odihnă este Cuvântul deoarece ea știe că Dumnezeu Se va dovedi întotdeauna Biruitor asupra vrăjmașului. Indiferent cât de rău arată, cum a venit vrăjmașul înăuntru sau dacă s-ar părea să ești biruit, credința nu poate fi biruită.

Acum, aş vrea să vă spun ceva vouă, celor bolnavi. O, cât mi-ar place să puteți înțelege! Când puteți crede că veți fi vindecați, oricare ar fi circumstanțele și semnele, chiar dacă simptomele arată că veți muri, voi nu vă veți clinti! Locul de odihnă al credinței este altarul Cuvântului lui Dumnezeu, iar credința adevărată se așază acolo. Nu credința prefăcută, ci credința adevărată; nu speranța, ci credința. Speranța este afară și speră că va fi înăuntru. Credința, este deja înăuntru, ar privește afară și spune: „S-a făcut deja!” Înțelegeți? Aceasta-i credința adevărată. Credința își ocupă locul de odihnă pentru că ea știe că Dumnezeu nu va îngădui niciodată ca vrăşmaşul să treacă peste Adevărul Său! El nu l-a lăsat niciodată să facă aceasta! Credința știe aceasta și stă neclintită, indiferent care sunt împrejurările.

Noe a știut că arca lui va pluti și așa a fost! Daniel a știut că Dumnezeu putea închide gura leilor. Copiii evrei au știut că Dumnezeu putea opri focul!

Isus a știut că Dumnezeu Îl va învia pentru că Cuvântul spune: „Nu Îi voi lăsa sufletul în iad și nu voi îngădui ca Sfântul Meu să vadă putrezirea!” (Psalm 16.10). El ştia că trupul intră în putrefacţie numai după șaptezeci și două de ore, de aceea a spus: „În decurs de trei zile, Eu voi învia din nou.” (Matei 16.21).

Înțelegeți? El Și-a luat locul veșnic de odihnă în sanctuarul Cuvântului lui Dumnezeu și a stat acolo.

Rațiunea va încerca să spună: „Păi, este posibil ca sistemul acesta să fie mai bun. Acesta este Acela.” Arată mai bine pentru că priviți prin gândirea intelectuală, și puteți dovedi lucrurile raționale, dar credința nu poate fi dovedită, pentru că dacă aţi dovedi-o, nu mai este credință! Credința cunoaște numai Cuvântul și făgăduința, și privește la lucrurile care încă nu se văd.

„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11.1). Tu nu o poți dovedi. Eu nu pot dovedi cum se va întâmpla, dar cred. Știu că este așa pentru că așa a spus Dumnezeu și totul este rezolvat. Acesta este motivul pentru care știu că este corect. Eu știu că Cuvântul este corect; știu că Mesajul este corect, pentru că Mesajul este în Cuvânt și pot să-L văd pe Dumnezeul cel viu mișcându-Se prin El, să-L confirme.

Noi stăm în fața unui Exod, cu certitudine adevărat. Nici chiar moartea nu poate să răstoarne credința, iar omul care crede stă chiar în fața morții și strigă biruința învierii

Pavel a spus: „Unde îți este biruința moarte? Unde îți este boldul, moarte? Mormântule, unde îți este biruința?” (1 Corinteni 15.55). Înțelegeți? „Pentru că Hristos a înviat, la venirea Lui vor apărea şi cei care sunt în Hristos! Vedeţi, nimic nu poate schimba aceasta! Da.

Credința face din Cuvântul lui Dumnezeu sanctuarul, locul ei veșnic de odihnă. Credința stă în Cuvântul lui Dumnezeu.

Mai fiți atenți o dată! Dacă nu aveţi nimic împotrivă, mai avem la dispoziție încă douăzeci și cinci de minute. (Adunarea spune: „Amin”). Dorința mea este să continuăm cu înregistrarea.

Observați Faraonul nou care s-a ridicat și care nu l-a cunoscut pe Iosif. Ce a făcut el mai întâi pentru a distruge puterea Israelului? S-a atins de copiii lui (de prunci). Este adevărat? („Amin”). El a încercat să le ucidă copiii (Exod 1.15-16).

Ascultați cu atenție! Același Diavol a încercat să-L nimicească pe singurul Fiu al lui Dumnezeu, printr-o altă împărăție. Înțelegeți? „El voia să scape de copii, chiar înainte de a avea loc Exodul.” Diavolul este foarte deștept, o pasăre vicleană. El știe cum să nimicească o lucrare înainte ca ea să înceapă. Vedeți, el știe să facă aceasta.

Singurul lucru pe care îl puteţi face ca să-l biruiţi este să vă încredeți în Hristos, să vă bazați pe El, să vă smeriți și să-L lăsați pe El să vă conducă în toate lucrurile. Înțelegeți? Voi nu îl veți birui niciodată în alt fel. Puterea voastră intelectuală nu va reuși niciodată aceasta! Voi trebuie să credeți pur și simplu și să vă bazați pe El! El este Păstorul. Nu este treaba oilor să ţină lupul la distanţă. Păstorul face aceasta.

Dar oile trebuie să rămână cu păstorul pentru a fi în siguranţă. Siguranţa mea este în Hristos, iar Hristos este Cuvântul! Aceasta este siguranţa mea!

Urmăriţi jocul Diavolului prin faraonul Ramses: mai întâi, el a încercat să-i ucidă pe copiii lui Israel printr-o moarte naturală. De îndată ce s-a născut Fiul lui Dumnezeu… el a ieşit din Egipt pentru că Dumnezeu blestemase Egiptul şi urma să-l distrugă. De atunci, Egiptul nu s-a mai ridicat niciodată. Apoi a urmat Roma. Satan şi-a mutat scaunul la Roma şi primul lucru pe care a încercat să-l facă Roma, a fost să distrugă, să ia tot, să fie sigur. Prin sistemul roman, Diavolul a încercat să-L nimicească de la început (Ce?) pe Fiul lui Dumnezeu.

Același lucru l-a făcut și astăzi, imitând creștinismul prin duhul religios, așa că ia fetele noastre și le căsătorește cu băieți catolici. Astfel, copiii care se nasc devin catolici, prin aceasta distrugând puterea celeilalte părți. Acolo este demonul, Satan. El șade pe șapte coline și este încoronat cu tripla coroană, la fel de șiret și viclean, deștept și intelectual ca șarpele; sămânța șarpelui, copiii lui, folosind aceeași știință intelectuală.

Vedeți, și în celelalte două timpuri, el i-a omorât pe copii. Cum au fost ucişi copiii în primele două cazuri? Fiţi atenţi la primele două cazuri, apoi priviţi-l pe al treilea.

În primele două cazuri, el i-a omorât pe copii prin moarte naturală, trupeşte, dar acum, în al treilea caz, el se folosește de moartea spirituală, prin căsătoria mixtă.

Nu a spus Daniel, referindu-se la această împărăție de fier și de lut, că ei vor amesteca semințele, încercând să rupă puterea celuilalt popor? Aceasta fac ei acum până când vor reuși. Acum, au votat un preşedinte, apoi va veni un cardinal, apoi un cabinet întreg. Ce veţi face atunci? În faza următoare, ei se vor folosi de banii Bisericii catolice ca să plătească datoriile Statelor Unite, adică se împrumută de la biserică, iar când se întâmplă aceasta, sunteți vânduți.

Astăzi, Statele Unite plăteşte datoriile externe, dar dobânzile pentru aceste datorii vor fi plătite numai peste patruzeci de ani. Noi nu mai avem bani, dar biserica are.

Nu spune Biblia aceasta? „era împodobită cu aur…” (Apocalipsa 17.4). O, Doamne! Așa sunteți prinși: căsătorindu-vă fiii și fiicele cu catolici! Astfel, copiii care se nasc vor fi catolici și sunt omorâți duhovnicește.

Nu spune Biblia aceasta? „El o va arunca într-un pat al deșertăciunii lumești și-i va lovi copiii cu moarte duhovnicească.” (Apocalipsa 2.20-23)

„Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea, care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.

I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!

Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce curvesc cu ea, am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.

Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima” şi vă voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.”

Indiferent unde mergeţi voi, Cuvântul rămâne întotdeauna Acelaşi! Totul trebuie să se potrivească în tablou, pentru că altfel nu este Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă nu puteţi urmări acel lucru prin toată Biblia, atunci ceva este greşit!

Vedeţi, în timpul acela Dumnezeu Şi-a pregătit un slujitor. El l-a pregătit departe de ei, în afara planurilor şi a schemelor lor.

Înţelegeţi aceasta? Dumnezeu Şi-a format un om în afara sistemului organizat! El l-a pregătit pentru scopul Său şi a lăsat ca totul să se desfăşoare normal. Astfel, l-a lăsat să se căsătorească şi să aibă un copil, pe Gherșom. I-a dat o viață destul de bună și l-a binecuvântat, dar în tot timpul acela, l-a pregătit pentru slujbă.

Dumnezeu şi duşmanul făceau atunci ceea ce fac acum, numai că atunci totul era făcut fireşte, iar acum duhovniceşte. Atunci, copiii au fost omorâți firește, cu moarte naturală, iar acum sunt omorâţi duhovniceşte. Dumnezeu l-a pregătit pe Moise, proorocul Său, ca să meargă jos în Egipt, iar Satana l-a pregătit pe Ramses, doi oameni. Vedeţi, Satana l-a pregătit pe Ramses ca să-i omoare pe evrei cu scopul de a-i uni cu egiptenii; ca să-i facă să le slujească în continuare.

Acesta este motivul pentru care este atât de greu pentru minte să raționeze împotriva sistemului educațional, care își poate dovedi științific punctele de vedere. Aşa este. Mintea va apela întotdeauna la pregătirea intelectuală, dar argumentele intelectuale nu văd nimic!

Aţi văzut filmul lui Cecil DeMille, „Cele zece porunci”? Cred că mulți dintre voi l-ați văzut. Eu nu sunt de părere să mergem la cinematograf și la alte lucruri de felul acesta, dar i-am recomandat bisericii să-l vizioneze dacă nu au altceva de făcut. Ar fi bine să-l vedeţi. Altceva nu v-aș îngădui să vedeți…

Mai întâi, au mers câţiva fraţi să-l vadă, apoi mi-au spus şi mie. Eu nu am mai văzut de mulţi ani un film, dar pe acesta m-am dus și l-am văzut. După vizionare, i-am spus bisericii: „Dacă vreți să mergeți să-l vedeți, este în ordine!” A fost plăcut, frumos.

Ce bine este arătată șmecheria Diavolului, cât de șiret a intrat înăuntru ca să-i ucidă pe copiii aceia, iar mintea intelectuală a luat-o și a crezut-o, pentru că o puteau vedea. Totul părea foarte rezonabil.

Oh, cum Și-a pregătit Dumnezeu profetul în tot acest timp în care era pregătit şi Ramses prin politică!

Apoi a sosit ziua cea mare a confruntării dintre puterea duhovnicească și puterea firească. Ramses, închinătorul la zei, a coborât la Nil pentru a-l cinsti pe zeul Nilului, dar Dumnezeu a lovit Nilul încât apele lui s-au transformat în sânge… Oh, eu am crezut că egiptenii vor fi copleșiți de această dovadă!

Acum fiți atenți. Cei intelectuali vor merge întotdeauna la rațiune! Ei nu pot vedea partea duhovnicească pentru că sunt intelectuali. Ei nu au putut să vadă niciodată şi nu o văd nici acum!

Ei nu au putut s-o vadă nici în zilele lui Ilie. Cum era posibil ca profetul acela bătrân, necivilizat și needucat să posede adevărul? În ochii lor, Dumnezeu să-mi ierte expresia aceasta, dar El ştie că vorbesc aşa pentru ca voi să mă înţelegeţi ca să puteţi vedea Duhul lui Dumnezeu, aşa cum a spus Pavel: „învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,

pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea omenească, ci pe puterea de înviere a lui Isus Hristos.” (1 Corinteni 2.4-5). Eu am folosit aceste expresii, „necivilizat” şi „needucat”, pentru că pus alături de un preot, Ilie avea o înfățișare îngrozitoare. Preotul era bine îmbrăcat şi era numit de toţi „omul lui Dumnezeu”.

Uitați-vă la el! Gândirea intelectuală îi vedea sfinți numai pe preoți. Tu puteai vedea turbanul de pe capul lui, gulerul întors şi pieptarul de pe pieptul lui. Puteai vedea untdelemnul natural pentru ungere, care îi curge de pe barbă pe haine. Puteai vedea focul ce mistuia jertfa şi toate poruncile şi ritualurile lor. Aceasta este ceea ce ar fi ales gândirea firească!

Exact acelaşi lucru se întâmplă și astăzi! Ochiul este ușa sufletului, dar voi trebuie să priviţi cu ochiul duhovnicesc prin ochiul natural!

Evreii au privit acest bătrân nebărbierit care stătea în faţa lor, cu părul până pe umeri, îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă şi încins cu un brâu de curea, probabil desculț, cu brațe slabe și pielea zbârcită atârnând în jos, care purta în mână un toiag strâmb, dar ochiul duhovnicesc a putut să vadă puterea lui Dumnezeu în el pentru că totul corespundea exact cu Cuvântul. Nu ceea ce vede intelectul, ci ceea ce vede ochiul duhovnicesc. Astăzi, ochiul natural vede o biserică fermecătoare, care colaborează cu primarul oraşului şi multe alte lucruri care se întâmplă în denominațiunile organizate, dar omit să vadă puterea Duhului Sfânt care este în stare să învie morții și să-i vindece pe cei bolnavi. Ei privesc spre Hollywood şi spre oamenii de pe stradă.

Femeile de astăzi se gândesc: „O, femeia aceasta aparține la biserică. Ea poartă părul scurt, umblă vopsită şi este dorită de toţi bărbaţii din oraş.”

Întrebarea mea este „Cum este văzută din ceruri?” Dacă ea este în contradicţie cu Cuvântul, Dumnezeu nu poate să fie de partea ei. Dacă ar face aceasta, El S-ar ridica împotriva Cuvântului Său și L-ar tăgădui! Dar să vă fie clar: Dumnezeu nu va face niciodată aşa ceva! Cerul şi pământul vor trece, dar o femeie cu părul scurt sau o femeie care poartă pantaloni este şi rămâne un blestem înaintea lui Dumnezeu! Vedeți, ochiul duhovnicesc cuprinde aceasta, de oarece cei duhovnicești trăiesc pentru Viața viitoare. Dar mintea firească trăiește și caută lucrurile lumești din ziua aceasta!

Vedeţi, Dumnezeu a făcut aceste lucruri minunate, dar oamenii fireşti nu le-au putut recunoaşte. Gândirea firească s-a ataşat la lucrurile fireşti, dar Dumnezeu ne cheamă la un Exod duhovnicesc. Așa cum a chemat poporul Israel la un Exod natural, aşa ne cheamă pe noi la un Exod duhovnicesc. Pe cine îi cheamă la acest Exod? Numai pe aleşii Lui!

Egiptul nu a putut vedea că Israelul era corect, deși vedeau sângele mielului pe ușă și pe pragul de sus, și toate lucrurile care aveau loc.

Dumnezeu venise jos și Se mișca în acel profet, dar ei au luat cuvântul unui om. Dumnezeu l-a chemat să stea acolo și i-a dat un toiag de care se sprijinise până atunci, ca să-l întindă spre Răsărit și să spună: „Să vină muște asupra Egiptului!” Când a plecat de la Faraon, toţi spuneau: „O, nu se va întâmpla nimic! Nu va fi nimic!” Dar, la puţin timp după aceea, a apărut o muscă verde și imediat după ea au venit milioane de muşte. De ce? Pentru că un om a chemat la viaţă, la existenţă, a creat aceste muşte!

În fața lui stătea intelectualul Ramses, care era împotrivă; un bărbat foarte religios și împotriva Duhului Dumnezeului celui viu. Mintea firească putea să-l vadă numai pe Ramses, dar mintea duhovnicească a văzut că venea la împlinire făgăduința.

Dacă Iosua și Caleb ar fi privit spre Amaleciţi, spre Hetiţi și spre Iebusiţi, care erau de două ori, de trei ori sau de patru ori cât ei, nu ar fi putut sta pe făgăduința lui Dumnezeu. Dar celelalte iscoade, mintea firească, au spus poporului la Cades-Barnea: „Oh, noi nu-i vom putea birui! Noi suntem ca nişte lăcuste pe lângă ei!”

Dar Iosua şi Caleb, care priveau spre făgăduinţa lui Dumnezeu, au spus: „Noi suntem mai mult decât în stare s-o facem!” De ce au spus ei aceasta? Pentru că au privit la făgăduinţa lui Dumnezeu care a spus: „Vă voi da o ţară unde curge lapte şi miere.” (Exod 3.17). Înțelegeți? Gândirea firească nu poate pricepe lucrarea lui Dumnezeu, dar gândirea duhovnicească poate cuprinde toate lucrurile.

De ce? Vreau să vă întreb ceva. De ce nu au văzut egiptenii lucrarea lui Dumnezeu? Pentru că nu au fost aleşi mai dinainte pentru aceasta! Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam ceva încă înainte de a se întâmpla. Înțelege o dată, biserică adormită!

Da, Dumnezeu i-a spus lui Avraam cu mulţi ani înainte de a se întâmpla: „Sămânța ta va rămâne timp de patru sute de ani în Egipt, dar Eu o voi scoate afară de acolo.” Acesta este motivul pentru care ei au putut să vadă: erau aleşi dinainte ca să vadă. Ei erau cei aleși. Israelul era ales să vadă semnul lui Dumnezeu, după care au ieşit din Egipt, unde necredincioșii au pierit.

Astăzi, Dumnezeu îi cheamă pe aleșii Săi, Sămânța duhovnicească a lui Avraam, prin credința în Cuvântul lui Dumnezeu. Vedeți Sămânța duhovnicească de astăzi? (Adunarea spune: „Amin”). Ea nu privește spre biserica intelectuală, ci vede Cuvântul. Ea este chemată din acele denominațiuni mari, în prezența lui Isus Hristos. Este clar? Ați înțeles? („Amin”). În ordine. Să mergem mai departe. Numai cei aleși!

Doctorul D,L.Ph., nu va putea s-o vadă niciodată. Ei nu au fost aleși pentru aceasta. Aș vrea să înțelegeți în ce constă această alegere: acest lucru nu înseamnă că cei aleşi pleacă dintr-o ţară în alta; ei pleacă în slavă, acolo unde numele lor sunt scrise în Cartea Vieții Mielului. Ei nu stau sub sângele mielului pe care-l jertfea Israelul în fiecare an, pentru că ei cădeau din nou şi trebuiau să jertfească un alt miel pentru păcatele lor.

Sămânţa duhovnicească stă sub Sângele Mielului lui Dumnezeu, care a fost jertfit încă înainte de întemeierea lumii. Acesta este motivul pentru care numele acestei Semințe a fost scris în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii. Aceşti aleşi se află în mijlocul denominațiunilor, dar atunci când răsare Lumina Adevărului peste ei, zidurile denominațiunilor cad la o parte, și iată-i că vin! „Ieșiți afară din mijlocul lor…” , a spus Duhul în aceste zile din urmă. „Nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice…”  (2 Corinteni 6.17-18). Vedeţi?

Israelul era atent! Evreii ştiau că Dumnezeu este cu profeții Săi… Cuvântul vine la ei și așteptau să-L vadă! Și L-au văzut. Noi vedem semnul intelectual de astăzi, că ei cred în organizația lor. Ei sunt încă în crezurile lor.

La fel ca Balaam, care s-a urcat pe vârful muntelui ca să îl vadă pe Israel, care era jos în vale, un popor abia ieşit din robia egipteană. Dar Moab, fratele Israelului, intelectualul, omul organizației, a venit pe vârful muntelui cu episcopul sau cu proorocul pe care-l aveau, au zidit un altar şi au adus aceeaşi jertfă. Dar ei au omis să vadă Stâlpul de Foc și nici Stânca lovită din mijlocul Israelului.

Așa se întâmplă și astăzi. Ochiul intelectual privea spre o personalitate. Ei omit să vadă Stânca lovită. Chiar și episcopul omite să vadă puterea Duhului Sfânt, Strigătul Împăratului în tabără. Ei omit să vadă aceasta.  La fel se întâmplă şi astăzi, când Dumnezeu îşi cheamă poporul ales. Ei sunt deja aleşi. Pentru ce sunt aleşi? Pentru înviere!

Ce semn le arată El? Semnul învierii! Ce semn le-a arătat El atunci? Semnul izbăvirii, eliberarea din robie, un semn de putere care putea să închidă cerul și să aduc întunericul peste țară.

Acum, El arată puterea învierii Fiului Său, care trăieşte în mijlocul lor ca să-i învieze din cimitirul în care se află şi să-i ducă în Țara făgăduită. Semnul învierii! El ne cheamă afară din Egiptul spiritual, afară din Babilonul spiritual!

Lăsaţi-mă să vă explic mai clar ca să fiu sigur că aţi înțeles. Astăzi, El lucrează la fel ca la început; face acelaşi lucru, adică îi orbeşte pe cei necredincioşi şi deschide ochii credincioşilor.

Priviți. Politica este pe partea intelectuală, politica şi biserica organizată, politica și națiunile, totul; dar partea cealaltă este ascunsă departe de ei, o cauză duhovnicească.

Dumnezeu a dus un bărbat dîn pustie, l-a pregătit și  l-a adus înapoi, a preluat lucrarea şi a scos poporul afară. Vedeți ce vreau să spun? El nu-Și poate schimba Planul! El este Dumnezeu. El nu va lua niciodată un grup pentru că nu a făcut niciodată aceasta, ci lucrează cu unul singur. Aceasta a fost procedura Lui de până acum şi aşa va proceda și în continuare. Așa este. El a promis în Maleahi 4 că va face aceasta. Așa este. Aici este făgăduința Sa care ne arată ce va face și iată-ne aici.

Cât de fericiţi ar trebui să fim pentru aceasta; El ne-a dat Semnul prin Semnul Cuvântului făgăduit; ne-a dat o făgăduință, și a promis că o va face. El va restitui credința, va întoarce inimile oamenilor înapoi la credința părinților rusalistici originali. El a promis că va face aceasta, arătând semnele Lui.

„Cum a fost în zilele Sodomei, așa va fi și la venirea Fiului omului.” Ce semn au văzut bisericile la Sodoma? Ce a văzut biserica intelectuală? Doi predicatori. Ce a văzut Biserica duhovnicească, aleasă, Avraam și grupul lui? L-au văzut pe Dumnezeu manifestat în trup de carne, care putea deosebi duhul și să spună ce zicea Sara care era în cortul de la spatele Lui. „Cum a fost în zilele lui Lot, așa va fi și la venirea Fiului omului.” Noi Îl vedem pe Duhul Sfânt făcând printre noi același lucru, lucrând în trup uman. Acesta este ceasul! Vedeți? Noi suntem chiar aici, prieteni. Asta-i tot. Exodul duhovnicesc este în desfăşurare!

Acum vedeți cum a procedat El atunci? Fiți atenți și gândiți duhovnicește. Fie ca Duhul Sfânt să îndepărteze căciula cea veche a indiferenţei ca să puteţi vedea clar. Dacă Dumnezeu a hotărât să facă un lucru într-un anumit fel, nu va schimba niciodată ceea ce a spus!

După căderea omului în grădina Eden, El a vrut să-l aducă înapoi în părtășie, așa că a luat o hotărâre pentru răscumpărarea omului: aceasta era sângele. Oamenii au încercat să ajungă în părtășie cu El prin educație, prin denominațiuni,  prin programe sociale și naționale, și prin toate celelalte lucruri, dar nu au reușit pentru că există un singur loc în care Dumnezeu Se va întâlni vreodată cu omul, iar acela este sub Sângele vărsat, așa cum a fost în Eden. Aceasta nu s-a schimbat niciodată. Singurul loc în care Dumnezeu S-a întâlnit cu omul, în zilele lui Iov, a fost sub sângele mielului jertfit; singurul loc în care S-a întâlnit cu Israel, a fost sub sângele mielului jertfit, așa cum a fost în grădina Eden. Singurul loc în care El ne întâlnește astăzi, nu este în denominațiuni unde ei se ceartă și se enervează, nici în biserici, unde se întâmplă aceleași lucruri. Nu între intelectuali, pentru că toți sunt încurcați, ci sub Sângele Mielului. Fiecare credincios poate avea părtăşie cu El acolo unde este Viaţa.

În zilele Exodului, Dumnezeu a chemat afară un grup și aș vrea să observați ceva: că în grupul acela, El a avut numai doi care au intrat în țara făgăduită. Ce procedură a ales Dumnezeu ca să-i scoată afară? Politica? Organizația? Nu! El a ales un profet și i-a dat semnul supranatural al unui Stâlp de Foc, pentru ca poporul să nu greșească. Ceea ce a spus profetul era Adevărul, iar Dumnezeu a venit jos într-un Stâlp de Foc și S-a legitimat pe Sine Însuși, arătând Cuvântul Său. Este corect? (Adunarea spune: „Amin”). Așa a făcut El în primul Exod și în al doilea Exod…

Dar Dumnezeu lucrează întotdeauna în trei.  El este desăvârșit în trei. Voi toți observați că predicile mele sunt întotdeauna în trei și șapte. Numărul șapte este desăvârșirea, iar trei este plinătatea Sa.

Primul, al doilea și al treilea stadiu. O, și așa este cu fiecare lucru! Înțelegeți? Neprihănire, sfințire și botez cu Duhul Sfânt; Tată, Fiu și Duh Sfânt. Totul. Vedeți?

Observați! Ce a făcut El în primul Exod? A trimis un profet uns, însoțit de Stâlpul de Foc, prin care a chemat poporul afară. Acela a fost primul Său Exod.

Când timpul Israelului s-a încheiat, El a trimis un alt Profet-Dumnezeu însoțit de un Stâlp de Foc. Ioan L-a văzut venind din cer ca un porumbel. El a spus: „Eu vin de la Dumnezeu şi Mă întorc la Dumnezeu!” (Ioan 13.3).

După moartea, înmormântarea și învierea lui Isus, Saul din Tars se afla pe drumul Damascului şi s-a întâlnit cu acelaşi Stâlp de Foc. El era un evreu bine învățat în Cuvânt, de aceea a zis: „Cine eşti Tu, Doamne?” (Fapte 9.5). El ştia că acel Stâlp de foc era Domnul. El era evreu şi a întrebat: „Cine eşti Tu, Doamne?” Și El a zis: „Eu sunt Isus!”

Al doilea Exod: El a trimis un Profet uns, care era Fiul Său: Profetul-Dumnezeu. Moise a spus că El va fi un Prooroc; și a avut Stâlpul de Foc și a făcut semne și minuni. Și acest Profet a spus: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” (Ioan 14.12).

Aici, El a făgăduit acelaşi lucru pentru Exodul care va avea loc în zilele din urmă și El nu poate schimba aceasta!

Prin dovada dată de ştiinţă, prin mărturia Duhului şi prin lucrările Duhului, noi vedem astăzi lucrarea Stâlpului de foc printre noi. Prin semnele și minunile învierii lui Isus Hristos, El cheamă astăzi un popor care este scos din denominațiuni și adus în prezența lui Isus Hristos ca să trăiască și să meargă în Țara făgăduită. Nu există nici o greșeală, prieteni. Aceasta nu o spun eu, fiindcă eu sunt doar fratele vostru, ci este ceea ce dovedește Dumnezeu ca Adevăr. Același Stâlp de Foc care a fost folosit pentru primele două Exoduri, a fost adus astăzi printre voi, acest lucru fiind dovedit chiar și științific. Așa cum știți, revista Life a relatat acest eveniment luna trecută. Câți dintre voi au fost prezenţi şi m-au auzit vorbind despre acest lucru înainte ca el să se întâmple? Da, aproape toţi!

Iată-L acolo! Ei nu știu despre ce este vorba, iar oamenii de știință încearcă să afle. Oricine a avut o fotografie despre Acesta, a sunat: „Un Nor la douăzeci și șase de mile înălțime, în forma unei piramide.” Acolo erau cei șapte Îngeri care au adus înapoi Cuvântul lui Dumnezeu, sub inspirație.

Aceasta vă spune despre ceasul în care intrați și trăiți. Mintea duhovnicească va vedea aceste lucruri și le va înțelege. Acesta este un Exod și Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că într-una din aceste zile, vom pleca de aici. Gândiți-vă la aceasta!

Voi încheia imediat.

Observați! Stâlpul de Foc care i-a chemat afară, i-a condus în țara promisă, sub ungerea unui profet. Un Stâlp de Foc pe care ei L-au putut privi, i-a condus în țara făgăduită printr-un profet uns. Dar ce au făcut ei? L-au respins în continuu! Este adevărat? ( „Amin”). Desigur!

Din câte știu, astăzi va avea loc şi un serviciu de botez. Mai am încă șase pagini de notițe notițe, dar mă voi opri imediat.

Fiţi atenţi! Noi ne aflăm într-un Exod – într-un timp în care suntem chemați afară: „Ieșiți afară din Babilon…”, zice glasul îngerului. De unde să ieșim? Din Babilon, din încurcătura religioasă.

Cine are dreptate: metodiștii, baptiștii sau catolicii? „Ieșiți afară din aceasta!” Dumnezeu are dreptate!

Cum știți aceasta? „Lăsați ca cuvântul fiecărui om să fie găsit mincinos, iar Cuvântul Meu să fie Adevărul.” „Ieșiți afară din ea!” Ce știi tu? Că același Stâlp de Foc, aceeași ungere a Duhului ne călăuzește și pe noi spre Țara făgăduită!

Fiți atenți! Stâlpul de Foc a scos Israelul ca națiune din Egipt și l-a călăuzit spre țara făgăduită. Același Dumnezeu, același Stâlp de Foc, ne călăuzește acum pe noi! Noi avem confirmarea științei care a verificat totul; avem declarația și semnătura lui George J. Lacy, șeful de la FBI, pentru amprente  și documente.

Mii de oameni au văzut Stâlpul de Foc cu proprii lor ochi. Noi am stat acolo cu toții și L-am privit. („Amin”).

Criticii au spus că este o imaginație, o iluzie optică, dar nu este adevărat! Ce a spus domnul Lacy? „Ochiul mecanic al camerei de luat vederi nu poate fotografia o iluzie optică sau psihologie!” Nu a fost nici o iluzie optică, ci este același Stâlp de Foc.

Cu șase luni înainte să se întâmple, Duhul Sfânt a spus că voi merge sus, pe munte, pentru a primi descoperirea lucrurilor tainice. De ce? Pentru că scrisul de pe partea dinafară a piramidei, vi l-am tălmăcit, așa cum a văzut fratele nostru în visul pe care i l-a dat Domnul. Aceasta este tălmăcirea întreagă. Toate tainele despre neprihănire, sfințire, botezul Duhului Sfânt, au fost deja explicate, iar acum  culegem capetele dezlegate, care erau ascunse în cele șapte Peceți, nu în cele șapte Biserici. Cele șapte Peceți descoperă tainele. Atunci, El a deschis lucrul acesta, la vârf.  În vis, fratele a văzut că El a făcut sus, în vârful piramidei, o deschizătură care semăna în interior cu o stâncă albă pe care nu s-a scris niciodată nimic. Aceasta era o taină.

Am mers la Tucson; El a arătat vedenia înainte ca ea să se întâmple. Eu am stat în partea de nord a Tucsonului (aici sunt fraţi care au fost martori) când a avut loc o explozie care aproape că a prăvălit munții! În același timp, acolo a plutit în aer un cerc de Lumină, oamenii de știință L-au fotografiat. Avea douăzeci și șase de mile înălțime, iar ei nu au nici o explicație, nu pot înțelege de unde a apărut acolo.

Va fi Lumină spre seară.

Cărarea spre slavă cu siguranță o veți găsi,

Dacă sunteți aleși.

Dacă Sămânța aceea care pe pământ uscat sau pe stânci, nu va rodi niciodată; El nu poate face nimic într-o inimă tare şi împietrită, care rămâne indiferentă la tot. Dar dacă sămânţa va cădea pe un pământ afânat, plin de credinţă, va produce un creștin adevărat, care rodește roadele Duhului.

Fiţi atenţi cum a făcut Dumnezeu acest lucru! Acum El are același Stâlp de Foc; acest lucru este confirmat.

Cineva m-a întrebat: „De ce nu mergi să le spui oamenilor de ştiinţă despre acest lucru?”

Credeți că mă vor crede? Isus a spus: „Nu aruncați mărgăritarele înaintea porcilor!” Eu nu sunt călăuzit să fac aşa ceva! Când m-au invitat la acea discuţie, m-am gândit că voi merge, dar Duhul Sfânt mi-a spus: „Stai departe de ei! Aceste lucruri nu sunt pentru ei! Du-te şi relatează totul în tabernacol!” În ordine.

„Și va veni la împlinire. Dacă ceea ce se spune vine la împlinire, amintiți-vă că Eu am vorbit”, zice Domnul.” Vedeți, El spune înainte să se întâmple, iar acum se întâmplă. Luați aminte la ceea ce spune Biblia, deoarece Ea este Glasul lui Dumnezeu care vă cheamă în această zi!

Vreau să observați că Acelaşi Stâlp de Foc conduce din nou poporul lui Dumnezeu spre Țara făgăduită, spre Mileniu. Sub inspirația Duhului, noi aflăm că sub Pecetea a șasea (aceasta nu s-a învățat niciodată înainte), pământul trebuie purificat pentru Mileniu.  Stâlpul de Foc îl conduce spre Mileniu.

Observați, Stâlpul de Foc a condus Israelul afară din robie, în acel Exod. Dumnezeu era Focul și Stâlpul de Foc l-a uns numai pe profet. Stâlpul de Foc trebuia să stea ca Martor ceresc că Moise a fost chemat afară.

Vă amintiți că Datan și ceilalți spuneau: „Ar trebui să ne organizăm! Tu, Moise, îți însușești prea multe! O, tu încerci să spui că ești singurul  sfânt printre noi! Toată adunarea Domnului este sfântă! Cum poți să-ți însușești aceasta?”

Moise a căzut cu fața la pământ și a început să plângă, iar Dumnezeu a zis: „Separă-te de el, căci voi deschide pământul și-l va înghiți!” Un tablou. Moise le spusese tot ce-i vorbise Dumnezeu, iar Dumnezeu a confirmat că era Adevărul.

Chiar şi Miriam, care era o prorociță, și Aaron au râs și au făcut haz de Moise din pricina soției lui care era etiopiană. Dar Dumnezeu S-a mâniat şi pe ei pentru că au vorbit împotriva slujitorului Său! Ce a făcut El? I-a chemat la ușa Cortului întâlnirii și Miriam, care era chiar prorociţă, a fost lovită de Domnul! Moise era mai mult decât un profet, mai mult decât un profet!

Domnul le-a zis: „Nu vă temeți de Dumnezeu? Dacă este printre voi vreun profet, Eu, Domnul, Mă descopăr lui într-o vedenie sau Îi vorbesc într-un vis.

Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise… Cum de nu v-aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?” (Numeri 12.6-8). În momentul acela, ea a fost lovită cu lepră şi era pe jumătate moartă. Voi ştiţi aceasta.

Nu a spus El despre Ioan Botezătorul:

„Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet.”? (Matei 11.9). De ce a fost Ioan mai mult decât un profet? Pentru că el a fost solul Legământului, al Chivotului, care a îmbinat cele două perioade de timp (Noul și Vechiul Testament).

Și astăzi… avem printre noi acest mare Duh Sfânt, care este mi mult decât un Profet. Este Dumnezeu manifestat printre noi prin Cuvântul Său legitimat ca să-L dovedească. Face mai mult decât un profet, de mii de ori mai mult decât fac profeții.

Ilie, unul dintre cei mai mari profeți ai epocii, a făcut numai patru lucruri supranaturale, în toată viața lui de optzeci și ceva de ani. Elisei, care a primit o dublă măsură a puterii, a făcut opt.

Și noi vedem mii și mii de minuni, cu proprii noștri ochi, privim la Îngerul Domnului în Stâlpul de Foc. Știința răspândește acest lucru prin lume și sunt conștienți că vor fi judecați de Acesta!

Ce a făcut Mielul, Îngerul Domnului, care era Hristos? Voi o credeți? (Adunarea spune: „Amin”).

Ioan 6 spune că toți au băut din această Apă, au avut un timp minunat și s-au bucurat, dar Isus a zis: „Eu sunt Pâinea Vieții care a venit de la Dumnezeu din cer. Eu sunt Stânca aceea din pustie.”

Atunci ei au spus: „Acum știm că ești nebun. Tu ai drac! Ești un om nebun și îndrăcit!”

Știți, uneori oamenii care sunt cuprinși de un duh, devin foarte religioși. Ei I-au zis: „Ai drac! Ești un samaritean și ai drac! Nu ai nici măcar cincizeci de ani și spui că l-ai văzut pe Avraam?”

Pot să-L văd cum S-a dat doi pași înapoi și a zis: „Eu sunt Cel ce sunt! Înainte să se nască Avraam, Eu sunt!” Acela era un Foc mistuitor, Stâlpul de Foc în rug.

După ce a murit și a înviat a treia zi, Saul L-a întâlnit pe drum în jos și El era din nou în Stâlpul de Foc.

El a zis: „Eu vin de la Dumnezeu și Mă duc la Dumnezeu.”

Când Petru era în închisoare, a venit Acelaşi Stâlp de Foc, a deschis ușile și l-a scos afară! Aşa este!

Unde i-a condus Stâlpul de Foc? Nu Moise era Stâlpul de Foc! El era conducătorul uns sub Stâlpul de Foc, iar Stâlpul de Foc a adeverit numai Mesajul Său cu semne și minuni. Stâlpul de Foc i-a călăuzit spre țara făgăduită de Dumnezeu, spre locul în care urma să vină El Însuși printre ei în trup de carne. Este adevărat?

Ce au făcut ei? I s-au împotrivit şi au cârtit tot timpul, ca să arate se aflau sub sângele unui miel obişnuit.

Dar acum, slavă lui Dumnezeu, Stâlpul de Foc pe care-L vedem printre noi, ne va călăuzi în Împărăţia de o mie de ani, unde El însuşi Se întoarce la poporul Său şi domneşte în mijlocul lor, după acest mare Exod, în Împărăţia cea mare în care vom trăi veșnic alături de El. El are întotdeauna Cuvântul Tatălui pe care-L confirmă ca Adevăr absolut!

Noi suntem într-un Exod. O, prieteni, frații mei, cei care sunteți prezenți și cei care veți auzi benzile, dați-mi voie să vă spun… ca fratele vostru și ca cetățean al Împărăției lui Dumnezeu:

„Ieșiți afară în acest Exod pentru că toţi cei ce rămân în urmă vor purta semnul fiarei! Ieşiţi afară din Babilon! Ieşiţi afară din această mare încurcătură! Ieşiţi afară din sistemele acestea făcute de oameni și slujiți Dumnezeului celui viu! Luați-L pe acest mare Înger al Legământului, pe Hristos Isus care este chipul Dumnezeului celui Preaînalt, care posedă chipul lui Dumnezeu şi nu a privit ca un lucru de apucat să Se facă deopotrivă cu Dumnezeu! Acum, El este Stâlpul de Foc; în acelaşi chip în care a fost la primul şi la al doilea Exod este şi acum, la cel de-al treilea Exod!”

Ce a făcut El la primul Exod? Şi-a scos poporul dintr-o ţară pământească şi l-a dus într-o altă țară pământească.

În cel de-al doilea Exod, El Și-a scos poporul dintr-o stare duhovnicească formală şi l-a aşezat în botezul spiritual al Duhului Sfânt.

Acum, în cel de-al treilea Exod, El Își conduce poporul din botezul spiritual al Duhului Sfânt în Ţara veşnică a Împărăţiei de o mie de ani, în marea Lume de apoi. Același Stâlp de Foc, acelaşi procedeu, aceeaşi ungere, acelaşi Dumnezeu făcând aceleaşi lucruri.

Același Cuvânt care a anunțat primul Exod, l-a anunțat și pe al doilea. Şi acelaşi Cuvânt care a anunțat al doilea Exod, îl anunță acum pe cel de-al treilea, și aici Îl vedem printre noi.

El strigă cu putere: „Ieşiţi afară! O, ieşiţi afară din haosul acesta religios! Veniţi la Dumnezeul cel viu! Veniţi la Cuvânt!”

„…Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi!” (Ioan 1.14). Acum, El este în trupul nostru și locuiește printre noi. Veniți afară și slujiți-L pe Dumnezeul cel viu.

Să ne plecăm capetele. (Un frate vorbește în limbi și un alt frate dă tălmăcirea).

Cu capetele plecate, răspundeţi din toată inima voastră: Sunteţi dispuşi să încetaţi cu toate lucrurile lumii şi să trăiți numai pentru Dumnezeu? Dacă nu faceți aceasta dinadins, dovediţi că nu sunteţi cuprinşi în acest Exod, dar dacă credeţi din toată inima, înseamnă că sunteţi convinşi. Isus a spus la încheierea slujbei Sale: „Acum credeți?”

Sunteți convinși că aceste lucruri sunt corecte și adeverite de Dumnezeu, că suntem la sfârșitul timpului și doriți cu adevărat să veniți la Hristos? Veniți în acest Exod al chemării afară din indiferență, denominațiuni, păreri și lucrurile lumii.

Dacă doriți să vă predați cu toată inima Domnului şi să ieşiţi în Exodul acesta duhovnicesc ca să intrați în Țara făgăduită, vreți să vă ridicați mâinile în timp ce ne rugăm? Sunteţi siguri că vreţi să ieşiţi afară? Toţi?

Tată ceresc, îngăduie ca toţi cei ce au ridicat mâna să iasă chiar acum afară! O, Doamne, lasă ca Duhul Sfânt să lucreze acum în inimile lor, pe baza făgăduinței Cuvântului. Lasă ca Duhul Sfânt să Se mute în inimile lor.

Sunt ridicate cam douăzeci de mâini. O, Tată, aceşti oameni cred că Cuvântul pe care L-au auzit este Adevărul şi doresc să iasă afară.

Dacă în zilele Exodului lui Israel, din două milioane și jumătate, câți au ieșit din Egipt, numai doi au intrat în ţara făgăduită, în zilele Domnului Isus au fost mai numai o sută douăzeci care au reușit; iar cu privire la timpul sfârşitului, Tu ai spus că: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea,

Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7.13-14). Acele cuvinte nu pot da greș pentru că sunt cuvintele Tale.

Acum, mă rog pentru ei, Doamne, şi Te rog să tai împrejur aceste inimi prin Duhul Sfânt. Scoate toate lucrurile lumii din ei şi taie-le urechile împrejur ca să poată auzi clar Glasul Tău care strigă prin Cuvânt și prin Lumina acestei zile.

Îngăduie, Tată, ca ochii lor să fie deschişi pentru a vedea slava lui Dumnezeu în ceasul acesta de încheiere a timpului.

Tu ai spus: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine… și Eu îi voi învia în ziua din urmă.” (Ioan 6.37,39).

Doamne, poate că aici sunt încă mulţi oameni care nu înţeleg. Te rog să lucrezi Tu în inima lor şi să le dai încă o posibilitate, Doamne, ca să poată înțelege, să Te audă vorbind prin Cuvântul Tău. Tu Te legitimezi singur şi vorbeşti poporului Tău prin Glasul Tău supranatural, apoi prin tălmăcire, pentru ca ei să vadă lucrările Tale mari care sunt confirmate de Tine ca adevărate.

Iartă-ne păcatele, Te rugăm. O, Doamne, mă gândesc că așa cum mă aplec acum peste acest Cuvânt, cu o săptămână în urmă m-am aplecat asupra unui om mort. Eu am văzut cum marele Duh Sfânt l-a adus înapoi la viaţă. El căzuse mort, dar prin numai câteva cuvinte, eu am chemat Numele Tău şi l-am văzut din nou în viaţă. Doamne, Tu eşti acelaşi Dumnezeu ca atunci când apostolul Pavel s-a aplecat peste acel tânăr care căzuse de pe geam în timp ce-l ascultase predicând. Tu eşti Acelaşi Dumnezeu care ne poate aduce înapoi la viaţă.

Îţi mulţumim pentru aceasta, Tată, şi chiar dacă cei necredincioşi nu pot crede, noi Te credem! Doamne, Tu Te-ai legitimat în mijlocul nostru. Lasă ca gândurile inimii mele şi toată puterea mea, totul să fie înnoit prin Cuvântul acesta. Lasă ca Cuvântul acesta să ne călăuzească în marşul spre Împărăţia lui Dumnezeu.

Îngăduie-ne aceasta, Doamne! Iartă-ne păcatele, vindecă-ne bolile și fă-ne părtași la Împărăția Ta, Doamne!

În timp ce bazinul pentru botez este pregătit şi cei ce vor să facă acest pas vin, mă gândesc că noi am predicat aceeaşi Evanghelie pentru că Biblia spune că: „Cei ce au crezut au fost botezaţi!” (Fapte 2.41).

Aici avem batiste, Doamne, şi eu mă rog peste ele în Numele lui Isus Hristos, pentru vindecarea bolnavilor.

Aceste servicii divine sunt lungi pentru că ceasul timpului este târziu. Noi trebuie să semănăm Cuvântul pentru că va urma o iarnă geroasă – noi vedem aceasta. Când vedem că frunzele copacilor cad, ştim că iarna este aproape, de aceea trebuie să prelucrăm pământul şi să punem sămânţa în el.

Te rog, Tată ceresc, vorbeşte Tu fiecărei inimi! Biblia spune că: „Cei ce au crezut au fost botezaţi!”.

Dacă în mijlocul nostru mai sunt unii care au crezut, dar nu au fost încă botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos, ar fi bine să vină şi ei în dimineaţa aceasta, smeriţi şi cu dragoste pentru a-şi mărturisi păcatele şi apoi să moară pentru lucrurile acestei lumi şi să fie îngropaţi în Numele Domnului Isus Hristos. După aceea, vor trăi o viaţă plăcută lui Dumnezeu, prin ajutorul Duhului Sfânt.

Noi Ţi-i predăm acum, Doamne, în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

În seara aceasta vom înregistra un alt mesaj.

Acum predau serviciul divin fratelui Neville, în timp ce se fac pregătirile pentru serviciul de botez.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.

– Amin –