Deschideţi cu toţii la 1 Samuel 15. Vom începe să citim de la versetul 32:
„Apoi Samuel a zis: „Adu-mi pe Agag, împăratul lui Amalec.” Şi Agag a înaintat vesel spre el, căci zicea: „Negreşit, a trecut amărăciunea morţii!”
Samuel a zis: „După cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.” Şi Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal.” (v. 32-33).
Ce este aceasta? Când au ieşit din Egipt, evreii s-au confruntat cu o armată a amaleciţilor. Ei au venit să-i distrugă pe copiii lui Israel chiar atunci când aceştia au ieşit din Egipt, iar Dumnezeu a spus:
„Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!” (Exod 17.16).
Ceea ce este uimitor este faptul că secole mai târziu, Amalec a avut un descendent, pe împăratul Agag, un vrăjmaş al Israelului, iar Dumnezeu i-a zis lui Samuel să-i spună lui Saul:
„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec lui Israel, când i-a astupat drumul la ieşirea lui din Egipt.
Du-te acum, bate pe Amalec şi nimiceşte cu desăvârşire tot ce-i al lui…” (v. 2-3).
Saul i-a biruit pe amaleciţi, dar l-a cruţat pe Agag şi nu l-a omorât încălcând astfel porunca Domnului. Acesta a fost începutul căderii lui Saul, pentru că de atunci încolo a continuat să nesocotească Cuvântul Domnului. Acela era un război în desfăşurare şi pentru că Saul a refuzat să-l ucidă pe Agag, a făcut-o Samuel. Dar înainte de a-l ucide, Samuel i-a spus: „După cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.” Cu alte cuvinte, ceea ce ai făcut tu prin faptul că ai continuat să ucizi, ţi se va face acum ţie.
Când au ajuns naziştii la putere, ei au pornit un război împotriva evreilor, un război de exterminare care a ajuns la apogeu în timpul celui de-al doilea război mondial. Dacă cineva a avut duhul lui Haman, acela a fost Hitler şi naziştii care au vrut să şteargă cu orice preţ poporul evreu de pe faţa pământului, ceea ce au făcut ei fiind de fapt o repetare a ceea ce s-a întâmplat în zilele Esterei.
La sfârşitul războiului, naziştii care au scăpat au fugit în America de Sud, unul dintre aceştia fiind Adolf Eichmann care a fost responsabil pentru uciderea a mii şi mii de evrei. Dar ce s-a întâmplat? Statul Israel şi-a trimis agenţii secreţi în America de Sud, l-au prins pe Eichmann, l-au dus la Ierusalim şi l-au judecat acolo. El a fost unul din capii naziştilor, iar în procesul care a avut loc, a fost găsit vinovat şi condamnat la moarte. Când judecătorul a pronunţat sentinţa de condamnare la moarte, i-a spus: „După cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.”
Lui Eichmann i-au fost spuse aceleaşi cuvinte care i-au fost spuse şi lui Agag, şi ne duc înapoi la războiul cu Amalec şi cu descendenţii lui, înapoi la Moise şi la Samuel. Dar războiul care a pornit de acolo, a continuat în zilele Esterei.
Să mergem pentru aceasta în cartea Esterei, capitolul 3, unde ni se vorbeşte despre ridicarea un om numit Haman, un duşman de moarte al evreilor.
Să începem cu versetul 1: „După aceste lucruri, împăratul Ahaşveroş a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul…”
Observaţi ce scrie aici? Îndepărtaţi terminaţia „-hitul” care este un sufix şi care în ebraică este doar o literă „i”, pentru că se pronunţă „Agaghi” şi veţi putea vedea că Haman era legat de împăratul Agag, fiindcă era un descendent al lui.
Aparent, ceea ce s-a întâmplat este că în vremea în care împăratul Saul nu a împlinit voia Domnului care îi poruncise să-l ucidă pe împăratul Agag şi familia sa, un fiu al lui Agag a scăpat şi într-un fel sămânţa lui a scăpat, fiindcă Haman era un descendent al lui Agag, iar Agag era un descendent al lui Amalec. Astfel, în cartea Esterei avem o continuare a războiului cu Amalec, iar dacă citim această carte, vedem că neascultarea lui Saul a făcut să se ajungă la un pas de ştergerea poporului evreu. Dumnezeu a ştiut de ce a cerut nimicirea amaleciţilor, iar neascultarea lui Saul avea să conducă aproape la nimicirea poporului evreu.
Să citim în cartea Esterei şi să vedem ce a făcut Haman. În Estera 5.14 scrie:
„Nevastă-sa Zereş şi toţi prietenii lui i-au zis: „Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coţi şi mâine dimineaţă cere împăratului ca Mardoheu să fie spânzurat. Apoi vei merge vesel la ospăţ cu împăratul.” Părerea aceasta a plăcut lui Haman şi a pus să pregătească spânzurătoarea.”
Deci, Haman a pregătit o spânzurătoare pentru a-l spânzura pe Mardoheu. Povestea merge mai departe şi vedem că împăratul s-a dus la ospăţul dat de Estera, iar Haman s-a dus şi el să cineze cu Estera şi cu împăratul. Şi în timp ce erau la masă, împăratul a întrebat-o pe Estera:
„Care este cererea ta, împărăteasă Estera? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti?” (Estera 7.2).
Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, şi dacă găseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa – iată cererea mea – şi scapă pe poporul meu; iată dorinţa mea!” Cu alte cuvinte: „Salvează poporul meu pentru că va fi nimicit!”
„Cine şi unde este acela care are de gând să facă aşa?”
Estera a răspuns: „Apăsătorul, vrăjmaşul, este Haman, răul acesta!” Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei.
Şi împăratul, în mânia lui, s-a sculat şi a părăsit ospăţul şi s-a dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa de la împărăteasa Estera, căci vedea bine că pierderea lui era hotărâtă în mintea împăratului.”
Când s-a întors împăratul din grădina casei împărăteşti în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera şi i-a zis: „Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă la mine, în casa împărătească?” Cum au ieşit cuvintele acestea din gura împăratului, i-au şi acoperit faţa lui Haman.
Şi Harbona, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: „Iată, spânzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.” Împăratul a zis: „Haman să fie spânzurat pe ea!”
Şi au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi mânia împăratului s-a potolit.” (Estera 7.1-10).
„Spânzuraţi-l pe Haman de spânzurătoarea pe care a ridicat-o pentru Mardoheu”
Aici avem un principiu care se repetă la fel ca în cazul lui Agag, când Samuel i-a spus: „După cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.” Cu alte cuvinte: „Ţi se va face cum ai făcut!”
Haman a construit o spânzurătoare de care voia să-l spânzure pe Mardoheu, dar ceea ce a făcut, s-a întors împotriva lui, aşa că a fost spânzurat chiar de spânzurătoarea pe care o pregătise pentru vrăjmaşul său.
– Isaac Newton a adus Legile fizicii, iar prima sa lege, cea a mişcării, spune că un corp care se află în repaus va rămâne în acea stare de repaus până când va fi determinat să-şi schimbe starea de către o forţă care este exercitată asupra lui.
În traducere: Dacă locuiţi cu părinţii voştri, iar ei vă dau cele necesare vieţii, tendinţa voastră este aceea de a rămâne în starea de repaus şi de ne-angajare până când ei exercită asupra voastră o presiune care vă determină să faceţi o schimbare.
Din punct de vedere duhovnicesc, aceasta înseamnă că viaţa aceasta are nevoie de o schimbare care trebuie provocată de Ceva care se află în afara acestei vieţi, adică de Evanghelie, de Dumnezeu.
– A doua lege a mişcării, a lui Newton, spune că schimbarea mişcării este proporţională cu forţa exercitată asupra ei. Adică, pentru a fi practici, părinţii adoptă o aplicabilitate practică. Astfel, dacă părinţii voştri vă spun că vă vor da afară din casă dacă nu vă luaţi o slujbă, aţi face bine să mergeţi să o obţineţi.
Aşadar, dacă avem nevoie de o schimbare, este nevoie de Ceva care să facă presiuni asupra noastră, iar pentru schimbarea completă avem nevoie de Dumnezeu.
– A treia lege a mişcării, a lui Newton, spune că fiecare acţiune are o reacţiune opusă şi egală, Aceasta este cea mai renumită.
Cu mii de ani înainte ca Isaac Newton, care a fost un creştin, să scrie a treia lege a mişcării, ea se regăsea deja în Biblie în aceeaşi formă: „Culegi ceea ce semeni.” Aceasta înseamnă că ceea ce face cineva produce o reacţie opusă, pentru că orice acţiune are o consecinţă. Viaţa noastră are o mişcare, iar cartea Esterei ne arată aceasta prin spânzurătoarea ridicată de Haman. După cum ştim, Haman a ridicat spânzurătoarea, dar ceea ce a vrut să facă s-a întors împotriva lui.
„Culegi ceea ce semeni!” Astfel, dacă acţionezi împotriva cuiva, se va acţiona şi împotriva ta, deoarece răul îşi construieşte propria spânzurătoare.
Oamenii spun: „Cum poate Dumnezeu să-i trimită pe oameni în iad?” Adevărul este că oamenii se trimit singuri în iad, fiindcă voia lui Dumnezeu este ca nici un om să nu piară, ci toţi să fie mântuiţi, să meargă în Rai. Atunci de ce merg oamenii în iad? Nu uitaţi că Haman a fost spânzurat de spânzurătoarea construită de el.
Astfel, Seas Louis a spus că există două feluri de oameni:
– cei care-I spun lui Dumnezeu: „Să se facă voia Ta, Doamne;
– cei cărora Dumnezeu le spune: „Să se facă voia ta.”
Răul îşi construieşte propria sa spânzurătoare, iar în cele din urmă va trebui să trăiască cu aceasta. Este uimitor, pentru că dacă privim la civilizaţia omenească, la cultura ei, există expresii care întăresc adevărul spus de Biblie prin cuvintele: „Ce semeni aceea culegi!”
De exemplu: „Cum îţi aşterni, aşa dormi!”; „Îţi sapi propria groapă, propriul mormânt!”; „Dacă te joci cu focul, te vei arde!”; „Dacă ridici sabia împotriva altuia, de sabie vei muri!”, etc. Toate aceste proverbe spun în alt fel că „Ceea ce semeni, aceea vei secera.”
Când eram în liceu şi nu-L cunoşteam pe Domnul, îmi doream o chitară pentru că făceam parte dintr-un grup care cânta muzică rock. Pentru a reuşi aceasta, mi-am făcut un plan. Astfel, în fiecare zi primeam bani pentru prânz, dar m-am hotărât să postesc ca să pot economisi banii aceia şi să-mi cumpăr chitara. Desigur, părinţii mei nu au ştiut ce făceam eu, iar în cele din urmă, am strâns două sute de dolari şi mi-am cumpărat chitara. Mi-am luat ceea ce aveam nevoie, dar la puţin timp după aceea, cineva ne-a intrat în casă şi mi-a furat chitara. „Culegi ceea ce semeni!”
Dacă aparţii unui grup infracţional de crimă organizată, ai cele mai mari şanse să ajungi pe fundul râului Hudson. Mesia a spus că cel ce ridică sabia, de sabie va muri. Acelaşi principiu. Dictatorii care şi-au ocupat teritoriile prin vărsare de sânge, au cele mai mari şanse să moară prin vărsare de sânge.
Dacă eşti obişnuit să forţezi lucrurile, eşti predispus să vină asupra ta o forţă care să te forţeze. Uitaţi-vă la Sadam Husein, un om brutal, sadic şi violent care a luat viaţa multor oameni nevinovaţi. Cum a murit el? Violent şi prin spânzurătoare; a fost spânzurat acolo unde i-a spânzurat şi i-a executat el pe alţii. Osama Bin Laden, un om violent care a vărsat sânge, a murit prin vărsare de sânge. De ce? Pentru că culegi ceea ce semeni. Spânzurătoarea ridicată de tine va sfârşi prin a te spânzura pe tine.
Revoluţia franceză. Ghilotina a fost inventată în primul rând pentru rege şi pentru regalitate, apoi a fost folosită pentru duşmanii revoluţiei, dar apoi aproape toţi au devenit duşmani ai revoluţiei şi astfel au început să se execute între ei, unul pe altul. Ei au spus că revoluţia a ajuns să le devoreze proprii copii şi oamenii care au pronunţat vărsarea sângelui altora, au ajuns să li se verse propriul sânge. Dacă trăieşti prin a pronunţa sentinţe împotriva oamenilor, aceasta se va întoarce împotriva ta. Irod cel Mare a instaurat un regim de opresiune şi vărsare de sânge, şi şi-a câştigat puterea prin manipulare şi anihilarea vrăjmaşilor săi. A mers până acolo încât şi-a ucis propria familie, pe fiii şi soţia sa, ceea ce a făcut ca unul dintre împăraţii vecini să spună: „Prefer să fiu un porc decât să fac parte din familia lui Irod.” În cele din urmă a ucis copilaşii nevinovaţi din Betleem, ceea ce se potrivea foarte bine cu ceea ce ştim despre caracterul lui.
Cu toate acestea, acest Copilaş S-a născut în Betleem, unde domnea un rege care avea toată puterea. Deci ce avem? Un rege care avea toată puterea şi un Copilaş fără putere, dar plin de pace. Irod nu a avut niciodată pace, toată viaţa lui fiind tumultoasă; tot timpul s-a temut că va fi ucis şi i-a fost frică de duşmanii săi. Dacă trăieşti luând de la alţii, nu vei avea niciodată pace, pentru că există o lege care a fost stabilită la creaţie şi care spune că dacă trăieşti luând de la alţii, vei sfârşi prin a ţi se lua totul. Dar dacă trăieşti dăruind, ţi se va dărui şi ţie.
Spânzurătoarea pe care o ridici, te va spânzura pe tine; dacă bârfeşti, păcătuieşti împotriva ta, nu numai împotriva lui Dumnezeu. Dacă bârfeşti, aceasta se va întoarce cumva împotriva ta chiar dacă tu nu vezi cum s-ar putea întâmpla aceasta. Dacă faci aceasta, aduci ceva negativ, păcătos şi întunecat care se va întoarce cumva împotriva ta; poate tu nu vezi posibil acest lucru, dar aşa se va întâmpla.
Orice veţi face se va întoarce spre binele sau spre răul vostru deoarece Biblia spune că „Culegi ceea ce semeni.”
Dacă vă alăturaţi unei discuţii în care cineva bârfeşte, există posibilitatea ca persoanele acelea să vă bârfească şi pe voi. Biblia spune: „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi!” Dacă sunteţi mânioşi şi ţineţi acea mânie, dacă sunteţi nemulţumiţi şi plini de amărăciune, toate acestea se vor întoarce împotriva voastră. Vocea din interiorul vostru este ca o spânzurătoare, iar când rostiţi judecata asupra altor oameni, se întoarce împotriva voastră, veţi fi răvăşiţi şi veţi auzi aceeaşi voce lăuntrică judecându-vă pe voi înşivă. Deci, dacă-i judecaţi pe alţii, veţi trăi sub judecată. Judecata se va întoarce împotriva voastră în mânie, vină, depresie sau artrită, ulcer, atacuri de cord etc., toate acestea fiind consecinţa judecăţii voastre, a cuvintelor spuse de voi.
Cuvântul spune: „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi!” (Matei 7.1). Poate ziceţi: „Bine, dar eu sunt salvat!” Oricare este justificarea voastră, aceasta este ceea ce a spus El: Dacă judecaţi, veţi fi judecaţi.
Ţinând cont de acest principiu, să privim în timp la felul cum a împlinit Dumnezeu ceea ce i-a spus lui Avraam: „Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” (Geneza 12.3).
Babilonul a venit împotriva Israelului, a distrus Ierusalimul, a luat poporul şi l-a dus în robie. Dar ce s-a întâmplat cu Babilonul? Babilonul a fost lăsat fără populaţie, şi a rămas pustiu şi gol, o ruină până în zilele noastre.
Apoi, Persia le-a îngăduit evreilor să se întoarcă în patria lor şi să-şi reconstruiască împărăţia în zilele lui Ezra, Neemia şi Zoorobabel. Ei s-au întors într-un număr foarte mic, dar au reconstruit Ierusalimul. Ce s-a întâmplat cu Persia? Dumnezeu i-a îngăduit Imperiului Persan să dăinuiască, aşa cum i-au îngăduit şi ei Israelului să continue, dar a devenit tot mai mic. Vedeţi? El a devenit din ce în ce mai mic, dar a continuat să existe prin voia lui Dumnezeu, de aceea avem încă Iranul.
În zilele lui Antioh, Grecia, civilizaţia greacă, a încercat să distrugă credinţa ebraică prin impunerea culturii greceşti, a zeilor greci şi a limbii greacă. Dar ce s-a întâmplat? Dumnezeu a folosit limba greacă pentru a duce Evanghelia Israelului în toată lumea, ceea ce a dus la ştergerea zeilor greci, a lumii păgâne.
Ceea ce vei face, ţi se va face şi ţie.
Roma a încercat să distrugă credinţa creştină, a distrus Ierusalimul şi i-a risipit pe evrei. Ce a urmat? Credinţa romană a fost distrusă şi la fel Imperiul Roman. Putem vedea acest lucru în toată istoria. De ce? Pentru că ceea ce faci se întoarce împotriva ta.
Un alt exemplu este Imperiul Britanic, care i-a binecuvântat pe evrei şi i-a ajutat să se întoarcă în Israel. Aceasta a făcut ca Imperiul Britanic să devină cel mai binecuvântat şi cel mai puternic imperiu din lume, dar după aceea englezii s-au întors împotriva evreilor care încercau să scape de Hitler, i-a blocat şi le-a pus piedici ca să nu mai poată ajunge în ţara lor. Ce s-a întâmplat cu Imperiul Britanic când a făcut aceasta? S-a prăbuşit dintr-o dată.
Ţarul Rusiei i-a prigonit pe evrei, iar dacă nu au vrut să se convertească la ortodoxism, i-a ucis şi i-a exilat. De aceea avem atât de mulţi evrei în America, mulţi dintre ei fiind din Rusia. Ei au instituit controlul statului asupra afacerilor evreilor, au înfiinţat o poliţie secretă ca să-i persecute şi au pornit un adevărat război împotriva lor. Au aţâţat mulţimile împotriva evreilor, dar ce s-a întâmplat într-o singură noapte? A avut loc o revoltă şi până în zori toată Rusia era în război, iar ţarul a fost dat jos şi omorât de propriul său popor. Acelaşi instrument, poliţia secretă, care a fost folosită pentru a-i persecuta pe evrei, a fost folosită pentru a oprima populaţia Uniunii Sovietice.
Imperiul spaniol era în floare, în epoca sa de aur fiind cel mai puternic imperiu al vremii, iar evreii o duceau bine în mijlocul lor. Mulţi dintre voi vorbesc spaniola, din pricina Imperiului spaniol. Apoi, au decis să-i expulzeze pe toţi evreii, să-i persecute sau să-i omoare. Aceasta a făcut inchiziţia spaniolă şi în mai puţin de un secol, Spania a pierdut totul.
În cel de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a luptat împotriva lui Hitler, au eliberat lagărele şi i-au eliberat pe evrei, fiind o binecuvântare pentru ei, dar în Uniunea Sovietică evreii au continuat să fie persecutaţi. Ce s-a întâmplat cu Uniunea Sovietică? Din punct de vedere militar au fost binecuvântaţi, dar pe plan intern au fost blestemaţi.
America a binecuvântat evreii, le-a oferit un refugiu şi a ajutat Israelul atât pe plan intern, cât şi extern şi militar. Ce s-a întâmplat cu America? În timpul în care i-a binecuvântat pe evrei a devenit cea mai mare super putere a lumii.
Dumnezeu este serios în legătură cu aceasta, fie că este vorba de legământul făcut cu Avraam, de povestea sărbătorii Purim sau de viaţa voastră: spânzurătoarea pe care o ridicaţi pentru altul se va întoarce împotriva voastră, şi veţi culege ceea ce aţi semănat. Într-un fel sau altul se va întâmpla exact aşa.
Robert Elee a fost considerat un mare erou în Sud. A fost un bărbat curajos şi a ajuns să fie liderul armatei confederaţiei în războiul civil. Este puţin cunoscut faptul că el a fost împotriva sclaviei, că nu a fost de acord cu despărţirea Sudului de Nord şi că a fost total împotriva războiului, dar a sfârşit prin a vărsa mai mult sânge american decât orice alt conducător din istorie. Dacă mergeţi în Washington, veţi vedea cimitirul naţional, cimitirul Arlington. Ceea ce nu ştiu oamenii este că acest cimitir a fost ridicat chiar în curtea lui. De ce? Într-un fel a fost pentru a culege ceea ce a semănat. Omul care a fost însărcinat cu ridicarea cimitirului a ales intenţionat casa lui Robert Elee ca mărturie împotriva lui, ca să se ştie că nu se va mai putea întoarce niciodată acolo.
Din multe puncte de vedere, naziştii se aseamănă cu Haman. După cum cred că ştiţi cu toţii, ei au sfârşit prin a fi judecaţi la Nurnberg. Al treilea Reich a fost judecat în Nurnberg. Dar ce era aceasta? Nurnberg a fost oraşul în care naziştii au început războiul împotriva evreilor; ei au promulgat legile de la Nurnberg care au fost începutul a ceea ce a condus la Holocaust. Ei au folosit legea, sistemul juridic pentru a începe Holocaustul, dar totul s-a întors împotriva lor şi au ajuns să fie judecaţi şi condamnaţi chiar în oraşul din care au pornit războiul. Nurnberg a fost oraşul în care Hitler a pronunţat cuvintele: „Soluţia finală!” şi tot Nurnberg a fost spânzurătoarea lor, a fost spânzurătoarea lui Haman.
Dacă ridici spânzurătoarea, ea se întoarce împotriva ta. De fapt, ei au fost judecaţi în propriul lor Tribunal, în locul pe care l-au folosit pentru a face răul, în locul care a fost numit Palatul de Justiţie.
Palatul de Justiţie din Nurnberg
Procesele criminalilor de război de la Nurnberg
Procesul capilor nazişti
Aşadar, spânzurătoarea ridicată de nazişti pentru a-i spânzura pe evrei, a fost folosită ca să-i spânzure pe ei. În cele din urmă, au mai rămas zece din marii lideri ai celui de-al treilea Reich, iar ei au fost condamnaţi la moarte prin spânzurare.
Când Julius Streicher, un nazist antisemit sadic, a fost dus în faţa spânzurătorii ca să fie spânzurat pentru crimele săvârşite împotriva umanităţii, a spus: „Sărbătoarea Purim”. Acestea au fost cuvintele spuse de el în anul 1946. El a văzut spânzurătoarea construită de Haman ca să-l spânzure pe Mardoheu şi de care a fost spânzurat în cele din urmă chiar el. Ce dovedeşte aceasta? Că vechea Lege dată de Dumnezeu în vremuri străvechi este valabilă şi astăzi.
Vreau să aduc toate acestea la un loc şi să vă arăt ceva uimitor la care nu v-aţi gândit niciodată şi care se află în cartea Esterei. Dar înainte de a face aceasta, haideţi să aducem totul în vieţile noastre.
Ce ne spun toate acestea? Ce ne spune spânzurătoarea lui Haman? Că vei culege ceea ce semeni; ceea ce semeni în viaţa aceasta, aceea vei secera. Într-un fel sau altul, în cele din urmă se va întoarce împotriva ta.
Gândiţi-vă ce înseamnă aceasta. Dacă trăiţi rănindu-i pe alţii, veţi sfârşi prin a fi răniţi; dacă trăiţi luând de la alţii, veţi sfârşi prin a pierde tot; dacă trăiţi vorbind împotriva celorlalţi, se va vorbi şi împotriva voastră. Dacă furaţi pe cineva, dacă înşelaţi, veţi fi furaţi şi înşelaţi. Dacă întoarceţi spatele celor aflaţi în nevoi, când veţi fi voi în nevoie vi se va întoarce spatele.
Aşadar, pe lângă faptul că este greşit, că este păcat, ceea ce semănaţi, ceea ce răspândiţi, se va întoarce împotriva voastră. Încetaţi deci, să mai semănaţi ceea ce este greşit şi negativ! Încetaţi s-o mai faceţi pentru că se va întoarce împotriva voastră. Încetaţi să mai semănaţi pentru fire; încetaţi să mai semănaţi bârfă, egoism, păcat şi rău pentru că totul se va întoarce împotriva voastră.
Doriţi ca toate acestea să se întoarcă împotriva voastră? Vreţi aceasta? Dacă nu vreţi aceasta, încetaţi să mai semănaţi răul! N-o mai faceţi nici acum, nici mai târziu. Ce vreţi să vi se întoarcă înapoi?
Când întreb aceasta, nu mă refer numai la faptele voastre, ci la întreaga voastră viaţă. Ce este viaţa voastră?
Întreaga voastră viaţă influenţează, fără să ştiţi, viaţa celor din jur, a familiei voastre, spaţiul care vă înconjoară; într-un cuvânt are efect asupra lumii. În cele din urmă, nu este vorba de efectul pe care îl au lucrurile pe care le faceţi, ci este vorba despre ce efect are viaţa voastră asupra lumii.
Ce semănaţi? Trăiţi numai pentru voi, pentru a obţine ceva doar pentru voi? Dacă faceţi aceasta, veţi sfârşi prin a pierde totul, fiindcă vi se va lua totul. Trăiţi numai pentru a vă atinge propriile interese? În acest caz, vi se va lua tot, chiar şi ceea ce credeţi că aveţi.
Atunci care este partea cealaltă a acestei legi vechi?
Încetaţi să mai semănaţi ceea ce nu vreţi să se întoarcă împotriva voastră, şi haideţi să trecem de partea pozitivă! Începeţi şi semănaţi ceea ce doriţi să se întoarcă înapoi la voi. Doriţi să fiţi binecuvântaţi? Atunci începeţi să binecuvântaţi. Doriţi să primiţi? Atunci începeţi să dăruiţi. Dăruiţi tot ceea ce doriţi să primiţi. Faceţi-le oamenilor ceea ce doriţi să vă facă şi ei vouă!
Nu spuneţi: „Vreau să văd că la oameni le pasă de mine!” Uitaţi aceasta şi începeţi prin a vă păsa vouă de ceilalţi oameni. Nu vă caută nimeni? Ce contează? Mergeţi voi la ei, fiţi voi înşivă o binecuvântare pentru cei din jurul vostru. Voi nu trebuie să pretindeţi nimic de la alţii, fiindcă acesta este egoism, ci începeţi să binecuvântaţi, fiindcă sunteţi aici ca să dăruiţi. Şi ştiţi ceva? Când veţi dărui, vi se va dărui. Doriţi să fiţi binecuvântaţi cu adevărat? Atunci dăruiţi cu adevărat.
Nu spuneţi: „Vreau să am aceasta sau aceea!”, ci dăruiţi ceea ce doriţi să primiţi şi veţi vedea că aşa va fi. Aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu de la voi.
Dacă doriţi harul iertător al lui Dumnezeu, începeţi prin a-i ierta pe cei din jurul vostru necondiţionat şi binecuvântaţi-i! Doriţi ca Dumnezeu să aibă răbdare cu voi? Începeţi prin a avea răbdare cu alţii. Doriţi ca Dumnezeu să fie credincios faţă de voi? Începeţi prin a semăna credincioşie. Dumnezeu este credincios, noi ştim aceasta, dar Biblia spune că dacă vom ierta, vom fi iertaţi; dacă judecăm, vom fi judecaţi; dacă vom dărui, ni se va dărui şi nouă.
Doriţi să cunoaşteţi binecuvântarea, să ştiţi cum este să fii iubit? Atunci începeţi să semănaţi iubire în jurul vostru. Dumnezeu ne iubeşte, dar nu vom primi iubire dacă nu o dăruim mai întâi. Doriţi să fiţi ajutaţi în timp de nevoie? Ajutaţi-i pe alţii când trec prin nevoi. Doriţi ca cineva să vă întindă mâna? Întindeţi şi voi mâna spre cei care au nevoie de ajutor. Doriţi să aveţi o viaţă binecuvântată? Începeţi să binecuvântaţi şi veţi fi binecuvântaţi şi nu uitaţi niciodată ceea ce a spus Mesia: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Matei 7.12).
Aceasta nu este numai o regulă de aur, ci este şi un principiu: Cum le faceţi altora, aşa vi se va face şi vouă. Concentraţi-vă mai mult pe binecuvântare şi Dumnezeu se va îngriji de voi ca să fiţi binecuvântaţi. Şi ceea ce este mai important: faceţi din viaţa voastră o viaţă de binecuvântare pentru alţii, o viaţă care să fie o binecuvântare pentru alţii, un dar viu, şi atunci veţi fi binecuvântaţi.
Acum am ajuns la ultimul aspect pe care vreau să vi-l mai arăt.
Când citiţi în cartea Esterei, găsiţi cuvântul „spânzurătoare”: Haman a ridicat o spânzurătoare. Dar în ebraică nu scrie aşa. Cuvântul folosit în ebraică este „ates”, dar „ates” nu înseamnă neapărat spânzurătoare, ci poate însemna şi „pom, lemn, lemn de răstignire”, adică cruce. De fapt, este posibil ca spânzurătoarea aceea să fie o cruce deoarece înainte ca să fie folosită de romani, crucificarea era folosită de persani. Persanii au fost printre primii care au folosit-o; ei foloseau lemne pentru răstignire.
Înseamnă că putem merge un pas mai departe şi să interpretăm aceasta.
Haman a ridicat un lemn de răstignire, o cruce, iar dacă mergeţi să vizitaţi Capela Sixtină din Roma, şi priviţi pictura făcută de Michelangelo despre cartea Esterei, veţi vedea o imagine a lui Haman, nu spânzurat, ci răstignit. Este cu adevărat uimitor. Dar, fie că a fost o cruce sau a fost o spânzurătoare, obiectul central al cărţii Esterei a fost acest obiect al răului care trebuia să-l ucidă pe Mardoheu, dar în cele din urmă a devenit un obiect al binelui. Ceea ce a fost ridicat cu intenţia de a face rău, a sfârşit prin a pune capăt răului.
Spânzurătoarea lui Haman este de fapt ceea ce este crucea. Toate acestea sunt preumbriri. Obiectul central al povestirii omenirii este crucea, un instrument ridicat pentru rău, de către oameni răi, care răstigneau de obicei oameni nevinovaţi. Acela a fost un obiect al răului, dar iată că răul şi-a găsit sfârşitul tocmai prin obiectul inventat de el.
Haman este un simbol al răului universal, al vrăjmaşului. El este cel care a stat lângă tronul lui Dumnezeu, dar a fost izgonit şi asemenea lui Haman, vrăjmaşul este cel care a căutat să-L răstignească pe Mesia, în această carte, Mesia fiind simbolizat prin Mardoheu. El a reuşit să-L răstignească pe Mardoheu al nostru, dar când a făcut aceasta, puterea Satanei a fost zdrobită. Păcatul, răul a fost răstignit chiar pe crucea ridicată de el, aşa cum a fost răstignit Haman pe crucea pe care i-a pregătit-o lui Mardoheu.
În cartea Esterei, spânzurătoarea sau crucea a fost punctul central al răului, dar a sfârşit prin a fi punctul central al binelui pentru că a distrus răul. Aceasta este crucea.
Crucea este lemnul, pomul, „ates” din limba ebraică, ridicată de rău, dar Dumnezeu a întors totul şi astfel răul a fost biruit chiar prin obiectul ridicat de el. Pe cruce, păcatul a fost şters şi puterea vrăjmaşului zdrobită, biruită. Dar nu este numai atât, ci ceea ce a fost destinat să facă rău a sfârşit prin a face bine. Înţelegeţi? Crucea a fost menită să facă rău, dar în cele din urmă a sfârşit prin a face bine.
Una din preumbririle lui Mesia este Iosif din cartea Genezei. Chiar şi rabinii recunosc paralela perfectă dintre cei doi. Astfel, Iosif a fost un bărbat care a suferit pentru păcatele altora, dar la sfârşitul cărţii, îi vede pe fraţii săi şi ei îl văd pe el. Şi atunci el le-a spus:
„Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr.” (Geneza 50.20).
Dumnezeu nu este numai un Dumnezeu care face binele şi care ne opune răului, ci este Dumnezeul răscumpărării, Cel care schimbă răul în bine, Cel care ia ceea ce a fost folosit pentru a face răul şi îl schimbă în bine. El ia răul din vieţile noastre şi îl schimbă.
Crucea are puterea de a lua orice lucru rău din viaţa voastră şi să-l transforme în bine. Prin cruce, orice rău din viaţa voastră este luat şi întors spre bine. Prin cruce, orice înfrângere pe care aţi cunoscut-o în viaţa voastră, este schimbată prin puterea lui Dumnezeu în biruinţă. Aceasta este puterea lui Dumnezeu!
Aşadar, nu trebuie să vă faceţi griji cu privire la rău pentru că în cele din urmă, răul se va spânzura singur sau se va crucifica singur, fiindcă orice veţi aduce la Dumnezeu, la cruce, va fi răscumpărat pentru bine. Orice aduceţi la cruce va fi întors; orice lacrimă vărsată la cruce va fi schimbată în bucurie. Lacrimile vărsate seara, sunt transformate în bucurie dimineaţa. Orice ruşine va fi transformată în curăţie şi orice înfrângere în biruinţă.
Dumnezeu spune aceasta, nu eu: „…le voi preface jalea în veselie, şi-i voi mângâia, le voi da bucurie după necazurile lor.” (Ieremia 31.13).
Ceea ce face Dumnezeu este cu adevărat uimitor! Probabil nu v-aţi gândit niciodată că în cartea Esterei este ascuns acest lucru, acest obiect al răului, crucea, dar este chiar acolo.
În concluzie: Încetaţi să mai semănaţi răul pentru că se va întoarce înapoi împotriva voastră! Începeţi să semănaţi binele şi veţi secera bucurie şi binecuvântare. Semănaţi tot ceea ce doriţi să primiţi. Dăruiţi ceea ce doriţi să primiţi şi veţi fi binecuvântaţi cu acele lucruri. Semănaţi, binecuvântaţi din belşug, faceţi din viaţa voastră o binecuvântare vie. Faceţi din viaţa voastră o binecuvântare, pentru că de aceea sunteţi aici pe pământ. Voi nu sunteţi aici ca să primiţi de la oameni, ci ca să le dăruiţi. Voi sunteţi aici pentru dragoste, ca să fiţi un dar, o binecuvântare pe două picioare pentru lume.
Faceţi aceasta şi veţi umbla în binecuvântare; faceţi aceasta şi atunci nu vă veţi mai ruga: „Doamne, vreau să fiu binecuvântat, să am o viaţă binecuvântată”, pentru că veţi fi în viaţa binecuvântată. Viaţa binecuvântată începe atunci când deveniţi o binecuvântare.
Aduceţi totul la cruce şi El va preface întunericul în Lumină şi amărăciunea în bucurie şi în cele din urmă, nu vă temeţi de rău pentru că în cele din urmă, răul va sfârşi pe spânzurătoarea lui Haman.
Vă doresc un Purim fericit! Amin.
Tată, în seara aceasta Te lăudăm şi Îţi mulţumim că eşti Stăpânul tuturor lucrurilor. Doamne, Tu prefaci totul în bine, iar noi Te slăvim pentru aceasta. Ajută-ne să luăm această Lege şi să trăim aşa cum ne-ai poruncit Tu să trăim, ca nişte oameni care binecuvântează, care nu mai seamănă răul, ci seamănă numai lucruri care sunt o binecuvântare.
Ajută-ne să ne concentrăm inimile pe a-i binecuvânta pe alţii şi pe Tine, astfel încât tot ceea ce facem să fie o binecuvântare. Ajută-ne să încetăm să ne mai concentrăm atenţia pe nevoile noastre, pe ceea ce vrem noi sau pe ceea ce credem că avem nevoie noi, şi ajută-ne să ne concentrăm pe binecuvântare.
Doamne, noi trebuie să fim cei care umplem nevoile altora pentru că suntem umpluţi cu Tine şi ştim că Tu îi binecuvântezi pe cei care binecuvântează, cu binecuvântări care curg din ceruri ca un rău.
Doamne, ajută-ne să facem aceasta.
Tată, Te slăvim, Te mărim şi Te rugăm să ne ajuţi să ştim, să învăţăm că puterea pe care o avem în crucea lui Mesia, ne ajută să transformăm totul în voia Ta: moartea în viaţă, amărăciunea în bucurie, pierderea în câştig, înfrângerea în biruinţă, întunericul în Lumină.
Tată, noi avem această putere, de aceea Te binecuvântăm şi Te slăvim pentru tot ce ne-ai dat.
Continuaţi să vă rugaţi cu ochii închişi şi gândiţi-vă la ceea ce v-a chemat Dumnezeu să faceţi: să fiţi binecuvântaţi şi să fiţi o binecuvântare; să nu semănaţi niciodată rău, ci numai binecuvântare.
Tată, îngăduie să fim atinşi de puterea crucii. Vorbeşte copiilor Tăi, fiindcă dorim o schimbare adevărată şi o biruinţă adevărată.
Staţi cu ochii închişi, în prezenţa lui Dumnezeu, pentru că cel mai important lucru este să fim cu El. Amin.