PARTEA NOASTRĂ ÎN ÎNVIERE

Să ne rugăm. Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru acest privilegiu. În timp ce stăm aici, vrem doar să ne închinăm, și vrem să știi că Te iubim. Doamne, noi știm că Tu ne iubești, ne-ai spus și ne-ai dovedit în diferite feluri. Tu ne-ai dat din Tine când ai deschis Cuvântul, și, Dumnezeule, vrem să-Ți răspundem cu toată dragostea care este în interiorul nostru; vrem să ne închinăm și să Te lăudăm; vrem să-Ți înălțăm Numele, și vrem să Te glorificăm.

În timp ce privim în Cuvântul Tău, în această dimineață, Te rog să ne iei sub controlul Tău. Ia acest vas și folosește-l pentru slava Ta, spune Adevărul prin aceste buze, Doamne, fă să iasă Cuvântul Tău veșnic al Vieții ca să ne lovească inimile și să ne aducă într-o manifestare mai mare a Vieții Tale.

Te rog să iei întâietate printre noi și să ai calea Ta prin fiecare dintre noi. Când venim, Doamne, să încheiem un an și să trecem în altul, vrem să încheiem concentrați pe Tine, Doamne, și vrem să începem concentrați pe Tine; vrem ca Tu să fii Tema centrală a întregii noastre vieți. Dorim ca Cuvântul Tău să fie punctul central al ochilor noștri, al vieții noastre, când ne trezim și când ne culcăm. Tu să fii totul pentru noi.

Doamne, ne închinăm și-Ți mulțumim pentru privilegiul de a sta aici și de a-Ți aduce slavă. Te iubim și Te rugăm să ne ajuți, în Numele lui Isus Hristos.

Să deschidem Bibliile la Efeseni 2.1-6:

„Și v-a înviat pe voi, care erați morți în greșeli și păcate,

în care ați umblat în trecut după mersul lumii acesteia, după prințul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.

Între ei eram și noi odinioară când trăiam în poftele trupului nostru, împlinind dorințele trupului și a minții, și am fost prin natură copii ai mâniei ca și ceilalți.

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Sa cea mare cu care ne-a iubit,

chiar și când eram morți în păcate, ne-a înviat împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți).

El ne-a înviat împreună și ne-a făcut să stăm împreună în locurile cerești, în Hristos Isus.”

Laudă lui Dumnezeu! Când privim această Scriptură, ne dăm seama că am fost morți în păcate și fărădelegi.

Cu puțin timp în urmă, am predicat despre tema „Adevărata Viață și adevărata moarte;” moartea în păcate și fărădelegi este moartea cu adevărat. Fratele Branham ne-a învățat că moartea este despărțire. Amin? Noi ne-am născut în păcat și am fost despărțiți, înstrăinați de lucrurile lui Dumnezeu, având mintea întunecată pentru lucrurile lui Dumnezeu; eram morți deși respiram oxigen; eram morți în păcate și greșeli. Corect? Dar Dumnezeu ne-a însuflețit, El ne-a înviat din acea stare de moarte și ne-a dat Viață. De ce? Pentru că acolo, în interior, era deja o Sămânță a Vieții veșnice. Și nu numai că ne-a însuflețit, ci ne-a înviat împreună și suntem așezați împreună în locurile cerești  în Hristos Isus. Slavă lui Dumnezeu! Noi putem să ne bucurăm de aceasta.

Pentru dimineața aceasta, aș vrea să iau ca subiect, Partea noastră în această Înviere, rolul nostru în această Înviere.

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:

„Așa cum Hristos a fost Primul care a înviat, dintre toți profeții, și așa mai departe; deși simbolizat în multe feluri, El a fost Primul Rod al celor adormiți. Și Mireasa, venirea lui Hristos, venind afară din biserică, va trebui să fie un Snop legănat din nou în zilele din urmă. O, Doamne!.

Legănarea Snopului! Ce este Snopul? Primul care a ajuns la maturitate; Primul care a dovedit că era Grâu, care a dovedit că era un Snop. Aleluia!

Sunt sigur că înțelegeți despre ce vorbesc. El a fost legănat peste oameni. Și prima dată când va apărea, pentru epoca Miresei, pentru o înviere din denominaționalismul întunecat, va fi un Mesaj…”

Deci, care va fi primul lucru care va veni atunci când va fi timpul pentru o Înviere? De aceea am spus: Rolul nostru în această Înviere. Ce este această Înviere? Este o Înviere din denominaționalismul mort. Voi citi aceasta din nou:

„…Și prima dată când va apărea, pentru epoca Miresei, pentru o Înviere din denominaționalismul întunecat…” Ce este epoca Miresei? Este: „…o Înviere din denominaționalismul întunecat, va fi un Mesaj, că maturitatea deplină a Cuvântului s-a întors din nou în puterea Sa deplină și a fost legănată peste oameni, prin aceleași semne și minuni pe care le-a făcut El acolo, în urmă.

„Pentru că Eu trăiesc, și voi trăiți!”, vorbind Soției Sale…”

„Pentru că Eu trăiesc, și voi trăiți!” Cui îi vorbea El? El îi vorbea Soției Sale.

 „Pentru că Eu trăiesc, și voi trăiți! Ce Înviere a fost aceea! Și ce Înviere este aceasta, să fim înviați din morți! Să fim înviați în Hristos Isus, prin puterea de Înviere a lui Dumnezeu.”

Mai jos, tot în mesajul Este Răsăritul Soarelui, profetul spune:

„Fiul trebuie descoperit din nou în Mireasă, în zilele de pe urmă.”

Unde va fi descoperit Fiul? În Mireasă.

„Fiul trebuie descoperit din nou în Mireasă, în zilele de pe urmă. Puterea de Înviere trebuie să vină să-i învieze din aceste denominațiuni moarte și crezuri, la un Cuvânt Viu al Dumnezeului celui viu. Oh!”

Noi am fost blocați în întuneric, dar puterea de Înviere a venit. Ce a venit? Snopul legănat a venit, dovedind că a fost Primul care S-a maturizat; Primul care a fost prima parte a Cuvântului acelui timp; Primul care a ajuns la maturitate. Și astăzi, El a ajuns la maturitate în fratele nostru. Dar ce a fost Aceasta? Aceasta a fost Viața lui Hristos, Hristos a ajuns la maturitate în acel vas, și acel Dar, a fost luat și legănat înaintea noastră. Ce a fost legănat înaintea noastră? Cuvântul a fost legănat înaintea noastră. Nu o ființă umană, ci Cuvântul a ajuns la maturitate într-un vas. Absolut! El a fost adus printr-un vas, dar Cuvântul a fost legănat peste oameni; semnul că timpul profeției era aproape, și Cuvântul a fost legănat peste oameni. Laudă lui Dumnezeu! Apoi a adus Puterea de Înviere. Deschiderea Cuvântului a adus Puterea de Înviere, Viața lui Hristos înapoi la biserică, înviindu-ne din denominațiuni și crezuri, la Cuvânt. „…să-i învieze din aceste denominațiuni moarte și crezuri, la un Cuvânt viu al Dumnezeului celui viu.” Oh, ce Înviere a fost aceea! Și ce Înviere este aceasta, la sfârșitul epocilor bisericii, să ne aducă din crezuri și idei și din întunericul omului, la plinătatea Luminii.

Vreau să mă întorc la Ioan 11. Vom petrece mult timp în Evanghelia lui Ioan. Amintiți-vă că vrem să vedem rolul nostru în această Înviere. Acum vedem ce Înviere a fost aceea, și ce Înviere este aceasta; aceasta este o Înviere care are loc acum, înviind Mireasa lui Dumnezeu, adevărata Sămânță aleasă, pe care El o învie din moartea denominațională, din întunericul denominațional, și crezuri, și o însuflețește în plinătatea Vieții, în Hristos, pentru că „Fiul trebuie să fie descoperit din nou în Mireasă.” Amin? De aceea trebuie să-i scoată din carapacele denominaționale, din întunericul crezurilor omului și din interpretarea Cuvântului de către om, și să-i aducă la plinătatea Vieții, astfel încât să-L poată manifesta din nou pe Fiul.

Ioan 11. Vreau să privesc din nou povestea lui Lazăr, pentru că vreau să privesc acest subiect prin această poveste. Noi am vorbit de multe ori despre aceasta, dar acum o înțeleg cu totul nou, diferit. Ioan 11.1-7:

„Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav.

Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei, și Lazăr cel bolnav, era fratele ei.

Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești, este bolnav.”

Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”

Și Isus iubea pe Marta, și pe sora ei, și pe Lazăr.

Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;

și în urmă, a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea.”

Așadar, Cuvântul de aici ne arată că Lazăr era bolnav, iar mesajul pe care L-a primit Isus, este: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav.” Aici vedem că se recunoaște că Domnul iubea pe Lazăr. Cred că și numele „Lazăr,” este important în poveste, pentru că „Lazăr” înseamnă „cel pe care-l ajută Dumnezeu.” Dar este uimitor cum îl ajută Dumnezeu pe Lazăr. Căile lui Dumnezeu nu sunt ca și căile noastre; mintea lui Dumnezeu nu este ca mintea noastră; El nu gândește așa cum gândim noi cu mintea noastră umană. Gândurile lui Dumnezeu sunt mult mai înalte decât ale noastre.

Când i S-a spus: „Lazăr, prietenul Tău, este bolnav, cel pe care-l iubești este bolnav,” Isus nu a sărit în sus și nu a alergat imediat la el. Cuvântul spune că Isus nu a mers ca să-l scutească pe Lazăr de această încercare și să-i îndepărteze toate problemele, ci a amânat plecarea cu două zile. El a făcut o afirmație, El a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci este pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”

Isus nu a sărit să ia toată durerea, suferința, nefericirea și boala lui Lazăr, pe care-l iubea, deoarece Dumnezeu știa că există un scop mai mare în această încercare. Dacă l-ar fi vindecat pur și simplu, nu ar fi venit ceva mai mare pentru Lazăr. El a trebuit să îndure doar puțin mai mult, așa că Isus a întârziat, dar întârzierea Lui este uneori interpretată atât de greșit.

Uneori Dumnezeu întârzie pentru noi; Îl chemăm dar nu vine; Îl strigăm dar nu răspunde. Îi spunem: „Doamne, nu vezi? Sunt bolnav, sunt în nevoie.”, dar El întârzie, și atunci diavolul începe să lucreze: „Am crezut că El te iubește. Am crezut că ești iubit de Domnul. Am crezut că promisiunile Lui au fost pentru tine.” Astfel, când El întârzie, noi începem să interpretăm greșit întârzierea.

Dar nu era nici un semn că El Și-a pierdut dragostea pentru Lazăr; nu era nici un semn că afecțiunea Lui s-a schimbat; nu era nici un semn că El Și-a pierdut puterea, dar Isus a spus clar: „Această boală…” El știa că acea boală nu era spre moarte, ci era pentru slava lui Dumnezeu, pentru că Fiul lui Dumnezeu trebuia să fie proslăvit prin ea.

De ce suferea Lazăr? El suferea pentru slava lui Dumnezeu. De ce s-au întristat Marta și Maria? Pentru slava Lui Dumnezeu. Oh, Doamne! De ce le-a lovit nenorocirea casa? Pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat.

Oh, Îl rog pe Dumnezeu să ne aducă la un nivel mai înalt de maturitate, unde să începem să vedem lucrurile așa cum le vede Dumnezeu, și să renunțăm la panica pe care o simțim de fiecare dată când se întâmplă ceva, și să spunem: „Nu înțeleg, dar există un scop în spate. Nu știu de ce întârzie, dar El face totul bine. El nu S-a răzgândit cu privire la mine.”

Așa cum am auzit miercuri seara: „Aceasta a fost în mintea lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii și El nu Se răzgândește.” El nu este ca un om care se răzgândește

Fratele Branham a spus: „El nu învață niciodată pentru că știe toate lucrurile de la început.” Dar Dumnezeu întârzie pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin aceasta. Deci, să nu interpretăm greșit întârzierea Sa.

Să mergem la versetul 11 până la 15:

„După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.”

Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”

Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn.

Atunci Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit.”

„Și Mă bucur că n-am fost acolo…”

„Am crezut că-l iubește! Am crezut că le iubește pe Maria și pe Marta! Am crezut că-l iubește pe Lazăr.” Aici, El a spus: „Lazăr a murit.” De ce a spus El că Lazăr a murit? Pentru că mai întâi, El le-a spus adevărul: „Lazăr doarme.”, dar ei nu au înțeles limbajul Lui, așa că El a folosit un termen prin care ei puteau înțelege:

„…Lazăr a murit. Și Mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți.”

Ce beneficii urmau să aibă ucenicii din această întârziere? Ce beneficii urmau să aibă ucenicii când lucrurile mergeau din rău în mai rău? A mers din rău în mai rău în ochii ființelor umane care erau în jur; a mers din rău la imposibil; a mers din rău chiar la sfârșit; a mers de la rău la o încheiere completă, dar în ochii lui Dumnezeu nu era încheiat nimic; nimic nu era imposibil, pentru că El avea deja un Plan.

Așadar, întârzierea a fost în Plan, iar Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Lazăr a murit.” Ei bine, ce înțelegeți prin expresia „este mort”? Nu mai respiră, trupul este neînsuflețit, și a fost pus în mormânt. Deci, conform limbajului nostru, „Lazăr a murit. Și Mă bucur, sunt fericit că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Totuși, să mergem la el.”

O, aceasta este pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea!

Nu știu voi, dar eu când citesc această Scriptură, mă bucur, mă bucur că nu S-a dus. Noi știm restul poveștii, și mă bucur că nu S-a dus.

Și de asemenea mă bucur că El nu l-a vindecat pe profet, care a avut o afecțiune la stomac, care se repeta la fiecare șapte ani. Mă bucur că nu l-a vindecat pe tot parcursul drumului, pentru că de-a lungul timpului Și-a arătat gloria, puterea și capacitatea Sa, iar la sfârșit, când a venit al optulea ciclu, Dumnezeu i-a arătat o viziune și totul s-a terminat. Mă bucur că a existat cineva care ne-a arătat că dragostea lui Dumnezeu continuă prin încercări și că Dumnezeu le folosește în scopul Său. Acest scop a fost de dragul meu.

Mă bucur pentru încercările prin care au trecut toți din Biblie, căci au fost pentru mine. Mă bucur că, de dragul meu, nu i-a scăpat de toate necazurile atunci; mă bucur că, de dragul meu, El nu i-a oprit să aibă vreun necaz sau vreo problemă dificilă; și sunt atât de recunoscător acum că am văzut mâna Lui Dumnezeu venind prin încercări, necazuri și greutăți, pentru că aceasta nu a schimbat niciodată dragostea lui Dumnezeu; nu a schimbat niciodată scopul lui Dumnezeu, ci totul a lucrat perfect, conform scopului Său. Mă bucur că a făcut-o de dragul meu, ca să pot crede.

Fratele Branham a spus: „Sunt creștin și m-am îmbolnăvit. Acum mă întreb: „De ce a venit aceasta? Dumnezeu poate să-ți dea unele încercări ca să te curețe, să te facă să te apropii puțin de El, să te rogi puțin și apoi să te vindece, ca să poți avea o mărturie.”

Știți, de fiecare dată când cerem cuiva să împărtășească o mărturie, nu-mi amintesc să fi auzit vreodată o mărturie care să spună: „Eu nu am avut probleme. Am trăit o viață perfectă, n-am suferit nici o zi; nu a mers nimic rău, și vreau să vă împărtășesc și vouă această mărturie.” Mărturiile noastre încep întotdeauna cu probleme. Ceea ce le spunem vecinilor noștri, familiilor noastre, ceea ce spunem pentru a arăta că Cuvântul lui Dumnezeu este încă în vigoare, este că atunci când totul merge rău, și uneori din rău în mai rău, Dumnezeu vine în scenă și ne duce din rău în mai rău, până la imposibil, pentru ca apoi, să aducă o soluție supranaturală. Și dintr-o dată avem o mărturie pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat.

Să mergem la versetul 17:

„Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt..”

Îmi amintesc de profeția lui David care spune: „Nu voi lăsa ca Sfântul Meu să vadă putrezirea.”, iar profetul lui Dumnezeu ne-a adus acest verset iar și iar, și ne-a arătat că putrezirea se instalează după șaptezeci și două de ore. Deci, a fost o profeție care arăta că El va învia în trei zile: „Nu voi lăsa acel trup să vadă putrezirea.” Dar, aici vedem că Lazăr era în mormânt de patru zile, ceea ce înseamnă că trupul lui era deja în putrefacție. Fratele Branham a spus că el deja începuse să putrezească, iar Marta a spus: „Doamne, miroase greu…” Vreau să spun că totul a mers de la rău la cel mai rău, chiar la imposibil, pentru că acel trup era putred deja.

Credeți că un trup putred creează vreo problemă pentru Persoana care a creat trupul la început? Adică, El a creat fiecare celulă, a creat fiecare atom, a creat ADN-ul, a creat toate elementele din care ți-a făcut trupul. Înainte de a fi ceva, tu erai în mintea Lui, și când a așezat materialul pe Pământ, trupul tău zăcea deja acolo. Ca un mare Meșter, El a așezat materialul din care te-a făcut, și acum crezi că nu poate opri putrezirea unui trup? Crezi că nu poate opri o celulă canceroasă, o viață pervertită care vine în viața ta pentru a-ți aduce o boală? Nimic nu este imposibil pentru El, și niciodată nu este prea târziu pentru El.

Fratele Branham a spus că trupul este o lingură de cenușă și El îl va învia în timpul sfârșitului. Aceasta este adevărat pentru această înviere de aici. Chiar dacă viața noastră poate deveni atât de decăzută și aruncată atât de departe de Dumnezeu, totuși Dumnezeu o poate ridica înapoi prin Puterea de Înviere a acestui Cuvânt. Laudă lui Dumnezeu!

„…Lazăr era de patru zile în mormânt.

Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

mulți din Iudei veniseră la Marta și Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.

Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte; iar Maria ședea în casă.

Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!

Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu.”

Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”

„Știu” I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”

Isus i-a zis: „Eu Sunt Învierea…”

Vreau să vă spun ceva: dacă voi căutați Învierea, puteți s-o găsiți astăzi. El este Învierea! Oh, noi privim după o Înviere, când vor învia toți sfinții adormiți din cele șapte Epoci ale Bisericii, în trupuri glorificate. Absolut! Aceasta este încă înaintea noastră, dar dacă priviți după acea Înviere, o puteți găsi acum, astăzi, pentru că El este Învierea și Viața.

„..Eu Sunt Învierea și Viața! Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Și oricine trăiește, și crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

„Da, Doamne” I-a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”

Marta nu era necredincioasă, ci ea este credincioasă. Să mergem la versetul 33, până la 38:

„Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în Duhul Lui, și S-a tulburat.

Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne,” I-au răspuns ei, „vino și vezi!”

Isus plângea!

Atunci iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”

Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”

Isus S-a înfiorat din nou în Sine, și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră.”

Isus S-a înfiorat în Sine. Ei au văzut suferința Lui și că plângea, și au pretins că credeau că orice ar fi spus, se va întâmpla, dar acum ei plângeau că Lazăr s-a dus, iar El a fost copleșit de toată scena. Când L-au văzut că plânge, iudeii au spus: „Iată cât de mult l-a iubit! Și dacă l-a iubit atât de mult, cum de nu l-a oprit să moară?” Aceasta era o întrebare bună.

Dacă Dumnezeu te iubește atât de mult, nu ar fi putut să prevină toate încercările grele și necazurile pe care le-ai avut în viață? Adevărul este că ar fi putut. Atunci de ce nu a făcut-o? Poate că acele încercări sunt spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin acestea. Să-L lăsăm să primească glorie în toate acestea.

Apoi, vedem că El a vrut să știe unde l-au pus: „Isus S-a înfiorat din nou în Sine, și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră.”

Unde l-au pus? Într-o peșteră, iar la intrare au rostogolit o piatră mare.

Îmi place mult ce a spus fratele Branham în mesajul, Restaurarea Pomului Mireasă:

„Și ca să scape de El (ei L-au urât atât de mult pentru că le-a sfâșiat toate organizațiile), L-au îngropat și au rostogolit la intrare o piatră denominațională mare, ca să fie siguri că El nu va învia din nou.”

Ce I-au făcut ei lui Hristos? Ce a fost Hristos? Hristos a fost Cuvântul Uns pentru acea zi. Ce I-au făcut ei lui Hristos? Ei au luat Cuvântul și au crucificat Cuvântul; ei au îngropat Cuvântul și au rostogolit o piatră denominațională mare peste intrare, ca să fie siguri că Cuvântul nu va învia din nou.

Exact aceasta au făcut denominațiunile cu acest Cuvânt scump. El a apărut în ziua Cincizecimii, promisiunea a venit, dar ce au făcut ei? Imediat diavolul a început să lucreze prin călărețul alb, prin călărețul roșu…Ce făcea el? Încerca să îngroape acel Cuvânt și să arunce o piatră denominațională mare peste intrare, ca să se asigure că nu Se va ridica din nou.

Tot în mesajul Restaurarea Pomului Miresei, profetul spune:

„…dar nu le-a plăcut faptul că prea mulți oameni stăteau acolo și plângeau după El.

Apoi L-au dat jos și au zis: „Vom face denominațiunea noastră atât de închisă, încât ei nu-I vor aduce niciodată aici pe holly-rolleri.” Deci, L-au pus în mormântul lui Iosif din Arimatea, și au rostogolit o piatră mare, (au folosit santinelele ca s-o rostogolească acolo. Ați văzut aseară fotografia cu cărarea pe care au rostogolit piatra aceea mare? Cântărea câteva tone), o mare piatră denominațională, ca să nu poată învia El. Dar L-a ținut aceasta? Nu!

„Vă voi restitui, zice Domnul…” Priviți unde se duce. Nu o lasă doar acum o mie nouă sute de ani, ci Se întoarce imediat la biserică, în epoca întunecoasă. Dar Eu voi restaura…”

Ce predică el? Restaurarea Pomului Mire. „Eu vă voi restitui, zice Domnul!” Să luăm acum textul acesta și să-l aducem  astăzi: „Eu voi restitui, zice Domnul! Îl voi restitui! În trei zile Îl voi aduce înapoi.” Ei nu au putut să-L ascundă în stânca aceea. Ce a fost acel mormânt? A fost o stâncă. Stânca simbolizează Cuvântul, și tot Stânca simbolizează descoperirea. Dar ce au făcut ei? Ei au tăiat o gaură în stâncă, apoi au luat Cuvântul și au făcut din El un mormânt. Omul a săpat-o el însuși, L-a dăltuit, a săpat și a făcut o piatră făcută de om, și a modelat-o să se rostogolească în fața intrării. Ce au făcut ei? Au încercat să ia Cuvântul și să îngroape Cuvântul. Ce au făcut denominațiunile? Ce Carte foloseau ei pentru a opri Cuvântul? (fratele Chad ridică Biblia). Ei foloseau același Cuvânt care trebuia să aducă Viață. Ei iau același Cuvânt, adaugă propria lor interpretare la El și răsucesc acel Cuvânt ca să aducă moarte.

Aceasta i-a făcut șarpele Evei. La început, el a răsucit Cuvântul; și acum, ideile lor făcute de oameni au săpat un mormânt, iau Cuvântul, Îl răstignesc, și Îl îngroapă în groapa (peștera), lor făcută de om, apoi rostogolesc la intrare o piatră făcută de om ca să-L ascundă.

Și pe deasupra, au fixat sigiliul pe mormântul lui Isus Hristos. Acel sigiliu a fost o pecete romană. Laudă lui Dumnezeu! De ce? Pentru că în dimineața de paște, El a rupt pecetea romană, a rostogolit piatra la o parte și Cuvântul S-a ridicat din nou.

Același lucru s-a întâmplat în epocile Bisericii: El a rupt pecetea romană, a rostogolit piatra, și Hristos Cuvântul S-a întors la Biserică. Ei nu au putut să-L țină sub piatra lor făcută de om. Laudă lui Dumnezeu! Aceasta este ceea ce face omul. El ia ceea ce a fost menit pentru Viață, îl răsucește în moarte și își servește propriul scop, pentru că ei iubesc mai mult întunericul decât Lumina. A fost o folosire greșită a Cuvântului.

Cum L-au condamnat ei pe Isus? Ei au încercat să ia Legea lui Moise. Același lucru au făcut cu ucenicii, au încercat să-i condamne folosind Legea. Astfel, puteau justifica uciderea lor, din cauza înțelegerii lor eronate a Cuvântului.

Eu cred că acest duh nu a murit, el este încă aici încercând să condamne, să răstignească, să îngroape și să păstreze Cuvântul viu îngropat, deoarece Cuvântul descoperă întunericul denominațiunilor, descoperă întunericul religiei în ideile omului.

Lor le-ar plăcea să-L omoare, să-L pună în mormânt și să rostogolească propria lor piatră mare a înțelegerii lor, chiar peste El.

Dar pecetea romană nu a putut ține acea piatră acolo. Pecetea romană este o pecete denominațională, pentru că prima denominațiune este biserica romano-catolică, același sistem păgân, un sistem păgân, care a fost schimbat într-un sistem papal. Astfel, a început întregul șir de evenimente care ajung acolo unde suntem acum, cu zece mii de confesiuni, care sunt curvele, fiicele curvei. Curva cea mare este biserica catolică, dar această biserică are fiice, care sunt tot biserici; acele biserici sunt mișcări protestante care s-au întors direct în același sistem denominațional, luând ideile omului cu privire la Cuvânt, sucindu-l și astfel au stins Lumina. Ei au făcut același lucru.

Deci, îl găsim pe Lazăr. Dar unde îl găsim pe Lazăr? Lazăr a fost bolnav. Ascultați, noi toți ne-am născuți bolnavi, în stare hibridă. Lazăr a fost bolnavi, și noi ne-am născut bolnavi. De ce a lăsat Dumnezeu să vină această boală a hibridării, boala unei minți întunecate și înstrăinate de Dumnezeu? De ce am venit așa? Aceasta este pentru slava lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a împiedecat ca această boală să vină; boala a venit și acea boală ne-a trecut în moarte; iar când Lazăr a murit, ei l-au închis într-o peșteră făcută de om și au rostogolit peste intrare o piatră făcută de om, l-au îngropat sub piatră.

În Psalmul 40.1-2, scrie: „Am așteptat pe Domnul cu răbdare, și El S-a plecat spre mine și a auzit strigătul meu.

El m-a ridicat, de asemenea, dintr-o groapă îngrozitoare, din lutul meu, și mi-a pus picioarele pe o stâncă și mi-a întărit pașii.”

Ce face Dumnezeu cu Stânca? El nu te bagă sub Stâncă; El nu te pecetluiește sub o piatră făcută de om, ci El te așază pe Stâncă. Stânca devine temelia credincioșilor, o temelie fermă care-i face de neclintit. Aceasta este Piatra de Temelie. Hristos a fost Piatra din capul unghiului și Temelia pe care au zidit apostolii și profeții, pentru a face o Temelie a Cuvântului, ca să facă, ce? Să-Și ridice copiii mai sus în descoperire, nu să-i pună sub pământ. Sistemele omului iau Cuvântul pentru a-i îngropa pe credincioși în denominațiuni, în tradiții, în dogme și crezuri, dar Dumnezeu ne scoate din mormânt și ne așază pe Stâncă.

În Psalmul 27, care este Psalmul la care a mers fratele Branham în mesajul Răpirea, în versetele 5 și 6, citim:

„Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui și mă va înălța pe o Stâncă.

Și acum capul meu se va înălța deasupra dușmanilor mei din jurul meu; de aceea voi aduce în cortul Lui jertfe de bucurie; voi cânta, da, voi cânta laude Domnului.”

Când va cânta el laude Domnului? În timp de necaz. De ce poate cânta laude ca jertfe de bucurie? De ce poate fi bucuros? Pentru că Domnul l-a așezat pe o Stâncă și i-a ridicat capul sus. Aceasta nu înseamnă că, fizic, el este mai înalt decât dușmanii săi, ci atunci când l-a așezat pe Stâncă și-a ridicat capul și i-a adus descoperirea și înțelegerea mai sus decât toți dușmanii săi. El a înțeles că, deși este înconjurat de dușmani, ei nu îl vor putea distruge.

Deși se adună toți împreună, nu vor putea distruge scopul lui Dumnezeu în mine, pentru că El m-a așezat pe această Stâncă a descoperirii Cuvântului Său, și acum, capul meu este deasupra tuturor dușmanilor mei. Aceasta face Dumnezeu cu Stânca pentru credincioși.

Omul încearcă în mod constant să te tragă într-un sistem și sub piatră; să te prindă în capcană cu Cuvântul, dar Dumnezeu ne eliberează cu Cuvântul. Este aceeași Stâncă, dar denominațiunea încearcă să ne pună sub ea, în timp ce Hristos ne scoate și ne pune pe Ea, pe Stâncă, și astfel Stânca devine Temelia, Piatra de Temelie pentru noi.

Amintiți-vă de Piatra tăiată din Munte fără ajutorul vreunei mâini, din viziunea lui Daniel. Peste oricine a căzut acea Piatră, l-a zdrobit și l-a făcut pulbere, dar oricine a căzut pe Stâncă, pe Piatră, a fost spart și reconstruit. Eu vreau să cad pe Stâncă, vreau să cad pe acea Piatră de Temelie, pe Stâncă.

Isus a spus pilda cu cei doi oameni care și-au construit o casă, unul și-a construit-o pe nisip, iar celălalt a construit-o pe Stâncă; și când a venit furtuna…Ascultați, furtuna a venit în viețile la amândoi,  nici unul nu a fost cruțat de furtună. Credincios sau credincios pretins, amândoi au avut parte de aceeași furtună; furtuna a venit împotriva ambelor case, și vântul și valurile au bătut cu putere.

Ascultați, faptul că unul a ales locul mai bun pentru a-și construi casa, nu înseamnă că el a avut parte de o furtună mai slabă decât omul cel neînțelept. Omul înțelept și omul neînțelept, au avut aceeași furtună, aceeași încercare cu aceeași intensitate, dar diferența era Temelia, Fundația. Unul avea ca temelie nisipul mișcător al ideilor omului, tradițiile și dogmele lui, iar celălalt a zidit pe Temelia fermă a descoperirii lui Isus Hristos, și a devenit de neclintit. Indiferent ce furtună a venit, el a fost de neclintit. Aceasta este Cuvântul pentru credincios.: Temelia, Sprijinul, Suportul care ne ridică.

Scriptura spune că: „Domnul este un Turn puternic! Numele Domnului este un Turn puternic, cel neprihănit fuge în El și este în siguranță.” El este un Turn puternic, nu o închisoare. El este un Turn puternic, este Piatra zidită împreună care te ridică deasupra furtunii. Laudă lui Dumnezeu!

Când vedeți un sistem omenesc, nu-mi pasă unde este el, când încearcă să-i țină pe oameni sub Cuvânt, apăsați și blocați, închiși prin Cuvânt, aș fugi de acesta, deoarece Cuvântul trebuie să ne pună pe o Piatră de Temelie și să ne ridice mai sus, nu să ne împingă mai jos. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Ioan 11.39:

„Dați piatra la o parte,” a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”

Isus le-a zis: „Dați piatra la o parte.” El nu avea de gând s-o ia, pentru că știa ce va face Dumnezeu. El știa că boala lui Lazăr nu ducea spre moarte, înainte de a începe. El știa că va fi o înviere, pentru că a spus: „Lazăr doarme, dar Mă duc să-l trezesc.” El știa că venea într-o slujbă a Învierii, în faza de Înviere a slujbei sale; El știa că venea pentru a rosti Cuvântul care avea să-l învie pe Lazăr.

Dar Isus nu avea de gând să facă totul de unul singur, de aceea El a spus: „Dați (voi), piatra la o parte.” Fratele Branham ne-a spus că Dumnezeu lucrează întotdeauna prin om. Omul este agentul lui Dumnezeu. El a spus:

„Ei au colaborat la mormânt. Acolo stătea un Om, acolo stătea Dumnezeu în trup, și ar fi putut să spună pietrei să se topească, și ea s-ar fi topit (dizolvat)…”

Acest Om care putea merge pe ape, putea frânge pâinea și s-o înmulțească, putea vorbi furtunii, valurilor și vântului, ar fi putut spune: „Această piatră să dispară imediat!”, și ar fi putut s-o îndepărteze cu Cuvântul Său; El ar fi putut face orice ar fi dorit, dar El a făcut exact ce a vrut și a intenționat să facă.

„…Ar fi putut s-o topească, dar El a spus femeilor, sărmanelor femei, micuței femei tinere: „Dați piatra la o parte!” Și tu ai de făcut ceva. Și ei au rostogolit piatra.”

Laudă lui Dumnezeu! Noi vrem ca Dumnezeu să facă toată lucrarea, dar avem și noi de făcut ceva. Trebuie să depunem mărturie, trebuie să aruncăm piatra departe, astfel încât, cineva să poată auzi Glasul lui Dumnezeu, în acest timp de Înviere. „Ce Înviere a fost aceea, și ce Înviere este aceasta?” Acesta este timpul Învierii! Aceasta este Învierea din denominaționalismul mort și înălțarea la plinătatea lui Hristos în ziua Miresei, la Fiul Înviat pe deplin. Aceasta este Învierea! Acesta este timpul Învierii! Dar în timpul Învierii, trebuie să fie cineva care să arunce piatra. Cine va face aceasta? Eu spun: Doamne, ajută-mă! Dă-mi putere, dă-mi înțelepciune, dă-mi înțelegere să rostogolesc pietrele omenești departe! „Cum faci aceasta, frate Chad?” Nu știu cum s-o fac și nu știu cum au făcut-o ei; tot ce știu, este că El a spus: „Dați piatra la o parte!”

Și dacă pot demasca denominațiunea, dacă pot să le spun oamenilor că acea piatră îi ține jos, că există mai mult în acest Cuvânt, că există mai mult decât această viață; dacă pot arunca acea piatră denominațională de la intrarea în peșteră, atunci El poate vorbi cu ei și ei pot fi înviați.

Profetul a spus din nou: „Amintiți-vă că Dumnezeu lucrează numai prin om, El l-a ales pe om. El ar fi putut să predice Evanghelia prin stele, prin copaci sau prin vânt, dar El l-a ales pe om.”

Vom vedea aceasta în timp ce mergem mai departe.

Să mergem la versetul 41 până la 44:

„Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus, și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat.

Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”

După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”

Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză, și cu fața înfășurată cu un ștergar…”

Aici, El a vorbit cu Lazăr. Ei au rostogolit piatra. Este uimitor! Isus avea Puterea Învierii, dar nu a vorbit până când nu au intrat ei în acțiune și au rostogolit piatra. Ce rost avea să-l învie pe Lazăr și să-l țină în spatele pietrei? Să-l țină prins în tradițiile omenești, să-l țină prins în spatele stâncii falsei descoperiri denominaționale. De ce să-l învie și să-l țină în spatele pietrei? Noi trebuie să mutăm acea piatră departe, pentru ca ei să poată prinde Viață și să vadă că sunt liberi, că nu trebuie să rămână acolo.

Voi nu trebuie să rămâneți în toate aceste tradiții; nu trebuie să rămâneți în toate aceste idei omenești, voi puteți ieși când auziți Glasul Lui.

În mesajul Întrebări și Răspunsuri la Peceți, fratele Branham a fost întrebat: „Este adevărat că fiecare iudeu născut de când a venit Isus în lume, urmează să fie mântuit?” Nu! Nimeni nu va fi mântuit, decât aceia al căror nume au fost puse în Cartea Vieții Mielului înainte de întemeierea lumii, iudeu sau neiudeu. Înțelegeți? Aceasta-i tot. Cartea deține Taina Sa și Cartea o dezvăluie numai acum. Nu numele fiecăruia, ci Taina din Carte, în timp ce aceasta cheamă acele nume. Acum înțelegeți? Vedeți?

Cartea nu spune: „Lee Vayle urmează să fie mântuit în timpul acestei epoci a bisericii; sau Orman Neville, sau oricine altcineva. Nu! Ea nu spune aceasta. Ea arată doar Taina, desfășoară Taina, despre ce este vorba, iar noi înșine credem Aceasta prin credință.”

Ce este Aceasta? Este ceea ce se numește Învierea în acest anotimp, este Glasul lui Dumnezeu, este Glasul lui Hristos care ne cheamă. Cum ne strigă El numele? Amintiți-vă că profetul a spus: „Nu numele fiecăruia. El nu spune: „Ieșiți afară!”, pentru că dacă El ar fi strigat: „Ieșiți afară!”, fratele Branham a spus că toți cei care stăteau acolo morți, ar fi ieșit, pentru că El este Glasul Învierii. El este Învierea și Viața. Și dacă El ar fi strigat cu voce tare: „Vino!”, toți ar fi ieșit. Dar El a făcut-o personal, în privat. El nu i-a chemat pe toți în acea Înviere; El a chemat doar pe cineva anume în această Înviere. El îl chema doar pe cel al cărui nume era Lazăr, cel pe care Dumnezeu îl ajută. Lazăr avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru că era mort în păcate și fărădelegi. El a fost închis în spatele zidurilor denominaționale și avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

Deci, El căuta pe cineva anume să învie în acea epocă, și a spus: „Lazăr, vino afară!” Și cum cheamă El numele tău astăzi? Fratele Branham a spus: „El nu zice: „Lee Vayle sau Orman Neville”, ci ceea ce face El, este că dezvăluie Taina care a fost închisă în spatele acestor Peceți (fratele Chad ridică Biblia), Taina din întreaga Carte, Taina lui Dumnezeu. Și pe măsură ce El desfășoară Taina, cheamă numele voastre, pentru că numele vostru este, „Isus Hristos.”

Când vine vorba despre aceasta, tu ești parte din Hristos, pentru că întreaga Familie din cer și de pe pământ, se numește „Isus Hristos.” Tu ești parte din acel Cuvânt, și când Cuvântul se desfășoară, îți cheamă numele, pentru că este Cuvântul care vine la Cuvânt, este o conexiune între Viață și Viață. Cuvântul țâșnește și răspunde la Sine Însuși.

Ce este Glasul care te cheamă? Cine te-a chemat? Ți-ai auzit numele? Nu! Tu nu ți-ai auzit numele tău pământesc pe care-l ai, pronunțat în limba ta maternă. Vă dați seama că nu este acel fel de limbaj, ci este limbajul descoperirii, este limbajul Cuvântului care depășește limbajul vocal, trece dincolo de limbajul vocal omenesc. Noi putem folosi vocabularul, putem folosi corzile vocale pentru a-L declara; ar putea fi un om care stă aici, la acest amvon predicând, dar tu nu auzi un om, pentru că ceea ce trezește acea Sămânță din interior, este Însuși Glasul lui Dumnezeu care îți vorbește. Acel Glas al lui Dumnezeu poate să vină prin buze omenești, dar Glasul lui Dumnezeu este Cuvântul manifestat pentru această zi; este Cuvântul care a fost închis în mintea lui Dumnezeu, separat de înțelegerea omului, în spatele acelor Peceți care au ieșit la iveală. Acesta este Glasul lui Dumnezeu în această zi care cheamă o Înviere, dar nu pentru ca toți cei ce se află în mormânt, să iasă afară, ci doar Mireasa Lui. El cheamă Mireasa să iasă afară din mormânt: „Doamnă Isus Hristos, ridică-te!” Și dacă ești Doamna Isus Hristos, îți auzi numele.

Să mergem puțin la Ioan 5.24-25:

„Adevărat, adevărat vă spun că, cine ascultă Cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are Viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la Viață.

Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul și acum este, când cei morți vor auzi Glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce-L vor asculta, vor învia.”

Eu vă spun că Învierea este acum, învie cei care sunt morți în păcat și fărădelegi. Eu am fost mort în păcat și greșeli, dar vine ceasul… Nu. Pentru mine ceasul este acum. Eu am fost mort și despărțit de Dumnezeu, înstrăinat de lucrările lui Dumnezeu, dar am auzit un Glas; poate a fost un glas pe o bandă magnetică pentru că atunci încă ascultam casete. Am ascultat o casetă și am auzit un glas, glasul unui bărbat din Kentucky, dar în spatele vocii lui, era Ceva care a lovit Ceva din mine. Nu au fost doar niște buze umane vorbind unei urechi umane, ci au fost buzele lui Dumnezeu care vorbeau urechii sufletului meu și s-a făcut o legătură, iar eu am ieșit din acel denominaționalism mort, m-am trezit din întunericul omului.

Deci, „…vine ceasul, și acum este,” pentru că acesta este sezonul Învierii, când cei care sunt morți, vor auzi Glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei care Îl ascultă, vor trăi.

Fratele Branham a spus: „Mergeți la Apocalipsa 2 și 3, și Duhul spune: „Cine are ureche, să audă ce spune Duhul bisericilor.” Vă dați seama că toi cei născuți au urechi și pot auzi cu acele urechi. Sunt unii care se nasc surzi, dar în mod normal, oamenii se nasc și pot auzi, dar aici vorbește despre un alt fel de auz: „Cine are ureche, să audă…” Iar Isus a spus: „…toți cei care aud Glasul Fiului lui Dumnezeu…” Acesta nu sunt doar corzile vocale care lovesc aceste urechi, ci „dacă auziți Glasul Lui cu acea ureche spirituală.”

Oh, El vorbea bisericii în Apocalipsa 2 și 3. „Aceeași ureche poate auzi același Glas astăzi, și dacă are acea ureche, poate auzi acest Glas, iar aceasta îi aduce Învierea.

Dar cineva trebuie să rostogolească piatra, cineva trebuie să fie dispus să spună: „Știți, acele denominațiuni, nu au dreptate. Știi că Dumnezeu nu a rânduit niciodată aceasta, iar tu poți să fii liber, nu trebuie să rămâi blocat într-o tradiție. Tu poți crede tot Cuvântul, și tot Cuvântul poate lucra în tine Viața.” Cineva trebuie să rostogolească piatra.

Să ne întoarcem la Ioan 11.44:

„Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză, și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l, și lăsați-l să meargă.”

Este uimitor că el a înviat din morți. Piatra a fost rostogolită, Glasul Învierii i-a strigat numele și el a venit la viață, dar a ieșit din mormânt legat cu pânza mormântului. El era viu, a înviat, a auzit Glasul și a înviat, piatra a fost rostogolită, Lumina a lovit Sămânța, Glasul Învierii a lovit Sămânța și a venit la Viață, dar era limitat. Nu putea vedea clar pentru că avea un ștergar înfășurat pe față. Deci, Lumina putea veni și el putea ieși din mormânt pentru că putea vedea Lumina și putea merge spre Lumină, putea auzi unele lucruri prin ștergar și se putea mișca, dar era limitat, mișcarea lui era obstrucționată. De ce? Pentru că la început, ei l-au pus într-o peșteră făcută de om; l-au înfășurat în hainele mormântului pentru a-l ține legat în moarte. Ei l-au îmbrăcat pentru moarte, nu pentru Viață; el avea hainele mormântului, nu hainele Vieții, pentru că zdrențele murdare ale denominațiunii și dreptatea omului, este o haină a mormântului care este înfășurată în jurul multor ființe umane. Și când a ieșit…

Isus Și-a făcut partea Lui, Glasul Învierii l-a trezit, apoi Isus a spus: „Dezlegați-l! Voi să-l dezlegați. Luați zdrențele acelea murdare de pe el! Spuneți-i Adevărul! Arătați-i Cuvântul, și învățați-l! Scoateți acele haine de mormânt de pe el!”

Care este partea noastră în această Înviere? El ne arată care este treaba noastră. Noi suntem aici ca reprezentanți ai lui Dumnezeu pe acest pământ, noi putem rostogoli marea piatră denominațională departe și să lăsăm descoperirea Cuvântului să lovească inima cuiva, și ei vin la Viață. Dar când vin sus, nu sunt eliberați instant, pentru că ei târăsc încă după ei bagaje din denominațiuni; trag încă după ei teologie baptistă, teologie penticostală, teologie catolică, așa că toți sunt strâns legați, dar Dumnezeu vrea ca noi să-i eliberăm.

Deci, ce spune El? El le vorbește reprezentanților Săi care sunt în preajma Lui, și le spune: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă! Eliberați-l, învățați-l Adevărul, arătați-i Cuvântul! Eliberați-l din toate acele sisteme denominaționale, din lucrările omului, din robia neînțelegerii. Eliberați-L!”

Isus a spus că crezurile noastre i-au legat pe mulți dintre oamenii noștri. Acesta este Adevărul. Ei vin, și chiar ajungând la Mesaj, sunt încă legați. Corect? De aceea uneori este nevoie de puțină răbdare. „Îți dai seama? Ce este în neregulă cu tine, nu ai auzit Vocea?” „Da, am auzit Glasul Învierii!” De ce?

Sunt oameni care au auzit Glasul Învierii și au venit la Viață, dar sunt încă legați de tradiții. Dar de ce este nevoie? Este nevoie de frații și surorile din jurul lor, pentru a-i scăpa din robia gândirii denominaționale, pentru că au fost învățați așa de când erau copii: „Eu trebuie să fac aceasta pentru a avea Duhul Sfânt; trebuie să fac aceasta ca să-I plac lui Dumnezeu; trebuie să fac aceasta ca să fiu creștin; dacă se întâmplă aceasta, Dumnezeu este supărat pe mine.” Noi trebuie să-i scăpăm de toate hainele acelea de mormânt, ca să poată fi liberi. Și cum îi putem elibera? Cu Cuvântul lui Dumnezeu care a fost descoperit în această oră. Acest Mesaj care a fost pus în mâinile noastre este Foarfeca ce taie hainele mormântului și îi dezleagă de toată învățătura falsă de peste două mii de ani.

Să mergem la Ioan 8.31:

„Și a zis iudeilor, care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei.”

Ascultați, El nu a spus: „Dacă Mă urmați chiar acum.” Ei erau ucenici atunci, dar mulți dintre ei nu au mai fost ucenicii Lui, mai târziu.

„Dacă rămâneți în Cuvântul Meu…” De ce? Deoarece pentru a dovedi că ești Sămânță, trebuie să mergi până la sfârșit. Iuda a mers mult, a ajuns până la Cina cea de taină, a trecut prin spălarea picioarelor, a trecut prin Comuniune, dar nu a ajuns la Cincizecime.

„…Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei,

veți cunoaște Adevărul, și Adevărul vă va face liberi.”

Ce îi va face liberi? Ascultați. Îmi place cum spune mai departe:

„Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânța lui Avraam, și n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veți fi liberi?”

Toți au devenit dintr-o dată confuzi: „Noi suntem creștini, cum spui că suntem în robie? Noi suntem creștini.”

„Adevărat, adevărat vă spun,” le-a răspuns Isus, „că oricine trăiește în păcat, este rob al păcatului.” (Păcatul este necredința). „…este robul păcatului. Și robul nu rămâne pururea în casă, fiul însă rămâne pururea.

Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.

Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu.

Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu, și voi faceți ce ați auzit de la tatăl vostru.”

Ei au devenit confuzi pentru că Isus le-a spus: „Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenicii Mei, veți cunoaște Adevărul și Adevărul vă va face liberi.” Ce ne face liberi? Adevărul ne face liberi.

Ascultați, nu contează care este situația voastră, Adevărul vă face liberi. Voi spuneți: „Sunt într-o situație rea la servici; sunt într-o situație rea în casa mea, în familia mea.” Tu ești liber dacă Adevărul te-a eliberat. De ce? Care este adevărata robie în viața aceasta? Nu este să fii în închisoare, nu este să fii bolnav, nu aceasta este adevărata robie, ci adevărata robie este să ai mintea înstrăinată și întunecată față de lucrurile lui Dumnezeu, să fii despărțit de Viața lui Dumnezeu.

Ce este libertatea? Libertatea este atunci când acest Adevăr ne eliberează. Aceasta este adevărata libertate. Când Fiul vă face liberi, sunteți cu adevărat liberi.

Să ne întoarcem la Ioan 11. În timp ce urmărim povestea lui Lazăr, vedem sezonul, (timpul) Învierii.

Isus Hristos Cuvântul manifestat pentru acea zi, a fost în parteneriat cu oamenii în acea zi, iar eu cred că El este în parteneriat cu Mireasa Sa, în această zi.

 Profetul lui Dumnezeu ne-a spus că Glasul lui Dumnezeu este în Mireasă, Ea este Purtătorul de Cuvânt al lui Dumnezeu; Ea este cea care proclamă Cuvântul; Ea este cea care răspândește Mesajul; Ea este cea căreia i-a fost dată această Comoară iar Dumnezeu este în parteneriat cu Ea. El este Glasul Învierii care aduce Viață, dar El ne cere nouă să rostogolim piatra. El ne întreabă: „Când cineva se eliberează, ți-ai lua puțin timp pentru el?” Îmi imaginez că procesul nu este ușor sau rapid, pentru că ei au fost înfășurați și legați cu haine de mormânt.

Când Domnul i-a spus Martei: „Dați piatra la o parte,” ea I-a răspuns: „Doamne, miroase greu…” Lazăr a fost complet restaurat, dar era încă în acele haine; acele haine de mormânt erau încă pe el, și sunt sigur că erau puțin murdare și miroseau urât, dar cineva a trebuit să ia fâșiile de pânză de pe Lazăr ca să poată fi eliberat.

Noi putem avea suficientă răbdare ca să tragem jos hainele de mormânt de pe cineva și să le desfacem, chiar dacă miros urât și nu ne place. Miroase urât din multe puncte de vedere, dar putem să ne luăm puțin timp să le dezlegăm și să spunem: „Oh, laudă Domnului! Ai auzit Adevărul și ai venit la Viață!” Iar el spune: „Da, sunt în Viață.”

Eu nu vreau să fiu dezlegat parțial, ci vreau să fiu eliberat pe deplin. Nu vreau să fiu târât cu haine de mormânt vechi și puturoase, crezuri și dogme omenești urât mirositoare; nu vreau să am picioarele legate în jurul gleznelor ca să-mi oprească mișcarea, și nu vreau haine de mormânt pe mine.

Prieteni, noi ne dăm seama că, atunci când ieșim din întunericul denominațional, uneori este nevoie de mult timp ca acest Cuvânt să ne spele de lucrurile acelea. Oh, dar frații și surorile noastre pot să ne ajute să mergem liberi; pot să ne ajute să înțelegem una sau alta.

„Hei, frate, te-ai gândit vreodată la aceasta?” Sau când cineva spune: „Trebuie să facem aceasta, trebuie să facem aceea.”, poți spune: „De ce trebuie să faci lucrul acesta? De ce a spus profetul aceasta? Și de ce spune Scriptura aceasta?” Trebuie să ne ajutăm unii pe alții să ne eliberăm de hainele noastre de mormânt.

Eu vreau să fim pe deplin liberi în această zi a Învierii. Nu vreau să fim înhibați sau limitați, sau să avem încă un crez puturos care ne înfășurase pentru moarte. Eu nu vreau să mai fiu legat de mine în vreun fel, ci vreau să fiu liber.

De aceea iubesc atât de mult predicarea Cuvântului și pot sta sub predicarea Cuvântului, când Dumnezeu poate folosi un vas pentru a începe să scoată mai multe din acele fâșii.

Să mergem la Ioan 12. Aceasta este după învierea lui Lazăr. El a fost restaurat, a fost eliberat, iar în Ioan 12.1, citim:

„Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, și pe care îl înviase din morți.”

Așadar, El S-a întors în același loc, iar Lazăr era acum viu și redat surorilor sale. Să citim de la versetul 9 la 11:

„O mare mulțime de Iudei au aflat că Isus era în Betania, și au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să-l vadă pe Lazăr, pe care-l înviase din morți.

Preoții cei mai de seamă au hotărât să omoare și pe Lazăr,

căci din pricina lui mulți Iudei plecau de la ei și credeau în Isus.”

O, laudă lui Dumnezeu! Când Isus a spus: „Această boală nu duce la moarte”, El știa ce spune: „Această boală nu duce spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”

Deci, Lazăr a fost chemat din mormânt; Lazăr a fost eliberat; Lazăr a înviat și acum mărturisea despre Hristos, așa că, acum ei nu voiau să-L omoare doar pe Isus, ci voiau să-l omoare și pe Lazăr, pentru că Lazăr era motivul pentru care oamenii credeau în Isus.

De ce te-a adus Dumnezeu la Viață? De ce te-a scos din denominațiune? De ce te-a dezbrăcat de hainele murdare? Pentru ca altcineva să poată să creadă în acest Hristos Înviat din zilele noastre; în Acela care are Glasul Învierii; Cel care este Învierea și Viața astăzi, căci Învierea și Viața este astăzi aici. Cine mărturisește despre aceasta? Cine dă mărturie despre aceasta? Lazăr, pentru că Lazăr este cel pe care-l ajută Dumnezeu.

Eu am fost un Lazăr, unul pe care l-a ajutat Dumnezeu. El m-a scos din mormânt, pentru că a fost cineva căruia i-a spus să dea piatra deoparte. Când eram în întuneric, Dumnezeu a trimis un prieten care a început să-mi mărturisească Adevărul și mi-a spus că Dumnezeu a trimis un profet, și că aceste sisteme denominaționale sunt făcute de om. Cineva a rostogolit piatra pentru mine și mi-a dat câteva casete, și eu însumi am auzit Glasul și am revenit la Viață.

Sunt atât de recunoscător că a existat un Trup de credincioși în jurul meu, care au avut răbdare și au suportat toată prostia mea ca tânăr credincios, și m-au ajutat să desfacem toate hainele murdare de pe mine, astfel încât să pot fi liber.

Care a fost scopul tuturor acestor lucruri? Aceste lucruri au fost pentru slava lui Dumnezeu și pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin aceasta.

„Această boală nu este spre moarte.” Această boală a hibridizării în care am căzut cu toții, această boală nu este spre moarte. Dumnezeu ar fi putut să oprească aceasta, dar nu a făcut-o, pentru că aceasta este spre gloria lui Dumnezeu. Căderea în Grădina Eden este pentru gloria lui Dumnezeu, și pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea.

Hibridarea noastră, căderea lumii, intrarea Pământului în haos…De ce au fost și sunt toate acestea? Pentru slava lui Dumnezeu. Această boală nu a fost spre moarte.

Chiar dacă am fost prinși în moartea denominațională și am fost morți și despărțiți de Dumnezeu, scopul nu era moartea, ci Viața, pentru ca El să poată veni în timpul sfârșitului, Glasul Învierii, și să ne scoată din groapa  mormântului.

Și acum, ei nu au o problemă numai cu Isus, ci au o problemă și cu cel pe care îl ajută Dumnezeu. Vă spun că este un lucru bun când au o problemă cu voi. De ce? Pentru că voi mărturisiți despre Înviere, și aceasta este pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit.

Ei au știut că o mare mulțime de iudei au venit la Isus, la Marta și Maria, în casa lui Lazăr, și nu numai pentru că era Isus acolo, ci pentru că acolo era și Lazăr care fusese înviat. De ce? Pentru că Lazăr avea o mărturie: „Am fost mort, dar acum trăiesc.” Toată familia lui știa că a murit și că a fost îngropat, că mirosea urât.

Unii dintre noi am fost morți și miroseam urât; viețile noastre erau în haos și ruină, și încercam să fim creștini, dar o făceam în mod greșit. Fățărnicia ne curgea prin sânge, aveam haine puturoase de mormânt, de crezuri și dogme denominaționale, și trăiam o viață fără Duhul Sfânt, o viață fără nașterea din nou, cu o natură veche, încercând să trăim o viață creștină. Eram înfășurați în haine de moarte care puțeau deja, iar familia noastră știa aceasta.

În jur era o mulțime care putea mărturisi despre învierea lui Lazăr. Voi ați putea spune: „Aveam o viață atât de oribilă; am fost atât de fățarnic; am făcut atâtea lucruri greșite.” Aceasta înseamnă doar că sunt o mulțime de oameni în jur care sunt martori că ai fost înviat din morți; sunt o mulțime de oameni care pot mărturisi că ai auzit Glasul Învierii și ai venit la Viață. Acum ei mărturisesc, tu mărturisești și mărturia tuturor dovedește că s-a întâmplat ceva miraculos în viața lor și acum sunt liberi, trăiesc, sunt sănătoși, sunt vii și în slujba lui Dumnezeu. Ce fac ei? Ei mărturisesc că Hristos este Viu, că Hristos este aici și are Puterea Învierii.

Acum, ei nu voiau să-L ucidă doar pe Isus, ci voiau să-l ucidă și pe Lazăr. Nu este de mirare că fratele Branham a spus:

„Vor face un complot laș pentru a încerca să închidă Mireasa, dar ei nu o vor opri niciodată.”

Ea va fi prinsă. De ce? Pentru că pe măsură ce începem să depunem mărturie, să manifestăm Viața și să rostogolim pietrele departe, scoatem hainele mormântului. Noi depunem mărturie și mărturisim iar aceasta va crea o mare problemă în domeniul religios. Eu sunt obligat să creez o mare problemă în lumea religioasă, nu pentru că vreau să fie o problemă în lumea religioasă, ci pentru că sunt aici ca să mărturisesc că El trăiește; eu sunt aici ca să mărturisesc că există Putere de Înviere în acest Mesaj; sunt aici ca să mărturisesc că Hristos este aici, că Glasul Învierii este aici și El cheamă indivizii care sunt în mormânt. Eu sunt aici să arunc cât mai multe pietre, să le rostogolesc departe, proclamând că Acesta este Adevărul, astfel încât cineva să-I audă Glasul.

Când S-a rugat pentru ucenicii Săi, în Ioan 17.20, Isus a spus:

„Și mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.”

Cum cred ei în Isus? „Prin cuvântul lor.” Cum cred ei acum? Prin cuvântul vostru. Voi, care ați fost înviați; voi, care ați ieșit din denominațiunile întunecate; voi, care ați fost dezbrăcați de hainele mormântului, voi sunteți o mărturie și mulți vor crede nu numai din cauza lui Isus, ci acum ei cred din cauza lui Lazăr.

Să mergem la Ioan 7.37. Ascultați, această scenă este atât de frumoasă! Noi am mai vorbit despre aceasta, dar nu pot să nu vorbesc din nou. Aici suntem la sărbătoarea Corturilor. Ce este sărbătoarea Corturilor? Este sărbătoarea a șaptea, iar fratele Branham a spus că noi ne închinăm acum sub sărbătoarea Corturilor, a șaptea epocă a Bisericii. El a spus aceasta în mesajul „Căminul viitor”.

Așadar, acum noi ne închinăm  sub sărbătoarea Corturilor, a șaptea sărbătoare, și aici, în Ioan 7, vedem că Isus a venit la sărbătoare.

Frații Lui L-au întrebat: „De ce nu te urci la sărbătoare? Du-Te și arată-Te! Nimeni nu se declară profet și stă acasă. Du-Te și proclamă-Te.” Dar El le-a răspuns: „Eu încă nu Mă sui la această sărbătoare, pentru că nu Mi s-a împlinit vremea.” Îmi place limbajul Bibliei. Este atât de perfect!

„Încă nu a sosit timpul Meu ca să merg la sărbătoare.” Dar după aceea, Biblia spune că El a venit acolo pe la mijlocul sărbătorii. Deci, El vine undeva pe la mijlocul celei de-a șaptea epoci a Bisericii. Nu la început, în anul 1906, ci undeva la mijloc. Și Biblia spune că a făcut-o „pe ascuns”. El a venit în secret la cea de-a șaptea sărbătoare, pe la jumătatea sărbătorii și a început să învețe. Ei nu știau Cine este, și au început să se întrebe: „Cine este Acesta? Ce spune? Acesta este Hristos? Acesta este Cel pe care Îl caută?” Și era o mare confuzie cu privire la El. De ce? Pentru că a venit în secret, în mijlocul celei de-a  șaptea sărbători.

Acest Mesaj, Hristos a venit în secret în mijlocul celei de-a șaptea epoci a Bisericii.

Să citim versetul 37:

„În ultima zi, ziua cea mare a sărbătorii…”

Care este ziua cea mare a celei de-a șaptea sărbători? Aceasta este una din acele sărbători speciale care au două Sabate; aceasta este o sărbătoare specială care nu durează numai șapte zile, această sărbătoare durează opt zile. Sărbătoarea începe cu un Sabat sfânt, a șaptea sărbătoare a început cu un Sabat sfânt din ziua Cincizecimii, apoi a urmat o săptămână, șapte zile, dar la sfârșitul celor șapte zile, treci în ziua a opta. Despre aceasta se vorbește în Levitic 23. Și în ziua a opta, era o zi de adunare sfântă, acum fiind un alt Sabat sfânt, iar fratele Branham a spus:

„Opt nu este un alt număr”, și a adăugat: „1,2,3,4,5,6,7” este finalul, dar opt este o nouă zi. Opt este Veșnicia, opt este înapoi la Început.”

Și ce se întâmplă în cea mai mare zi a celei de-a șaptea sărbători? Această Mireasă se întoarce înapoi la feciorie; Ea a fost la Cincizecime, și este o întoarcere înapoi la Început.

Și iată-L aici, „În ziua cea mare a sărbătorii…în ultima zi, ziua cea mare a sărbătorii, Isus S-a ridicat și a spus…”

Oh, Doamne! Ați auzit Glasul Lui în ziua cea mare a celei de-a șaptea epoci? Ați auzit-o în ziua a opta? Și el spune: „Dacă ai auzit aceasta, ai intrat în Veșnicie, ai venit în ziua a opta. Sufletul tău este răpit.”

„În ultima zi, ziua cea mare a sărbătorii, Isus S-a ridicat și a spus: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, și să bea.

Cel ce crede în Mine, după cum zice Scriptura, din pântecele lui va curge râuri de apă vie.”

Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.”

Ce a spus Isus aici? El a dat o profeție: „Dacă vine cineva la Mine și bea, din pântecele lui vor curge, ce? Râuri de apă vie.” Când privim la marele botez al Duhului Sfânt, la Duhul lui Dumnezeu care vine și Se mută în om, noi privim întotdeauna la început, când primim Duhul Sfânt.

El vorbea despre Duhul Sfânt pe care aveau să-L primească ucenicii, pentru că El nu fusese încă proslăvit. Dar când Isus descrie acest Duh Sfânt, El Îl descrie ca pe un Râu al Vieții care curge din pântecele vostru. Nu primind, ci curgând. Corect? Tu trebuie să-L primești mai întâi, ca să poată curge, dar scopul a fost ca El să curgă, să curgă Râuri de Apă Vie, care ies din pântecul tău. Și acum, tu ești cel care dă Viață; tu ești cel care răspândește Adevărul; cel care împrăștie Lumină. Acest Duh Sfânt, nu este ca numai tu să-L primești, ci acest Duh Sfânt trebuie să curgă prin tine. Acum bei, dar după aceea devii o Fântână.

Aceasta s-a întâmplat cu femeia de la fântână, din Ioan 4, care a venit la fântână purtând vasul ei. Era aceeași fântână la care a venit toată viața ei, și ea I-a spus lui Isus: „Nu a săpat Iacov, tatăl nostru, această fântână?” Ea s-a întors la tradiția părinților, s-a întors la strămoșii ei care au săpat fântâna aceea pentru apă, ca să trăiască. Dar apa din acel vas mic, nu i-a schimbat niciodată viața. Ea era blocată într-un ciclu de adulter, pe care nu avea putere să-l rupă, pentru că apa din acea fântână nu putea rupe acel lucru.

Ea se întorcea înapoi la tradiția părinților, se întorcea la aceeași fântână veche, își scufunda vasul în aceeași fântână veche iar și iar, dar într-o zi, când s-a întors la aceeași fântână, acolo era un alt Om, un alt Vas, care stătea pe fântână, și care i-a zis: „Hei, dacă Mi-ai cere să-ți dau să bei, Eu ți-aș da o Apă de care nu ți-ar mai fi niciodată sete, și nu ar mai trebui să te întorci aici ca să scoți apă.” Iar ea I-a răspuns: „Dă-mi această apă.” Apoi a zis: „Dar de unde o ai? Fântâna este adâncă și nu ai cu ce să scoți.” Ea nu și-a dat seama că Cel ce stătea pe fântână, era Fântâna din care putea să bea, și că ceea ce era în El, era Apă Vie, Cuvântul, Apa Vie a Vieții.

Și Isus i-a spus: „Dacă bei din această Apă, înăuntrul tău va fi o Fântână de Apă Vie, care izvorăște în Viața veșnică.”

O Fântână, prieteni! Nu un bazin cu apă stătută, nu ceva ce se prăbușește și dispare. Și dacă bei din această Apă, din tine va începe să curgă același Duh.

Lazăr a fost înviat cu un scop, pentru gloria lui Dumnezeu, astfel încât Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin aceasta. Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Așteptați în Ierusalim până când veți fi îmbrăcați cu Putere de sus, apoi veți fi martorii Mei. Când veți bea din această Apă, în pântecele vostru va fi o Apă Vie a Vieții, curgând afară.” Ei s-au adunat în camera de sus, apoi Apa a început să izvorască peste tot.

 Ei nu doar au primit: „Am primit, am primit, am primit…” Da, au primit, dar ce faci după ce primești? Începi să dai, să dai, să dai.

Să mergem la Ioan 4, și să citim sfârșitul acestei povestiri, a femeii de la fântână. Noi știm că femeia de la fântână nu era păgână, ea era samariteană. Ea avea întrebări închise adânc în inima ei, și în timp ce mergea la acea fântână, o femeie proscrisă pentru societate, despărțită de normalitate din cauza adulterului, avea în inima ei o întrebare. Și îndată ce Isus i-a descoperit viața, ea I-a spus: „Văd că ești Profet.” Când a înțeles că El era un Profet, ea a avut o întrebare pentru acel Profet. Și acea întrebare nu a fost: „Ce îmi rezervă viitorul? Cum va fi totul?” Nu! Întrebarea ei era: „Ni s-a spus că trebuie să ne închinăm în felul acesta; evreii spun că trebuie să ne închinăm așa; catolicii spun aceasta; baptiștii spun aceasta. Eu sunt în biserica penticostală dar prietena mea baptistă spune…” Care era întrebarea ei? „Cum să mă închin lui Dumnezeu? Care este felul corect în care trebuie să mă închin lui Dumnezeu? Ce vrea Dumnezeu în închinarea mea? Sunt confuză din cauza tuturor acestor tradiții.” Ea nu era păgână, nu era o păcătoasă de rând, ci era prinsă într-o viață de adulter, pentru că avusese cinci bărbați, și cel cu care era acum, nu era soțul ei, iar religia pe care o avea, nu putea s-o scape. Dar în inima ei, dorea să se închine lui Dumnezeu în felul corect. Ea nu auzise încă felul corect, dar acum a venit la fântână și a întâlnit Fântâna, apoi a băut din acea Fântână.

Și El i-a spus: „Femeie, lasă-Mă să-ți spun ceva. „Voi vă închinați la ce nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, dar vine ceasul, și acum este, când nu vă veți închina nici la Ierusalim, nici pe acest munte...” Îmi place fraza aceasta: „Acum este.” Pentru mine este timpul prezent: „Acum este!” „…când Tatăl caută închinători adevărați, care I se închină în Duh și Adevăr.” Și ea a spus: „Când va veni Mesia, El ne va învăța toate aceste lucruri.”

Ea nu era o zeloată care căuta un împărat sau un general care să-i alunge pe romani, ci ea căuta pe cineva care s-o învețe calea spre Dumnezeu, calea corectă de a se închina; ce vrea Dumnezeu și cum să-I mulțumească Domnului. Ce a făcut ea? Ea Îl voia pe Mesia pentru motive corecte. Alții Îl doreau pe Mesia pentru că îi urau pe romani, dar ea nu-i ura pe romani, ea Îl voia pe Dumnezeu, așa că I-a spus: „Când va veni Mesia, El ne va învăța aceste lucruri.” Și El a zis: „Eu, Cel care-ți vorbesc, sunt El!”

El nu a mers în jur și nu a spus nimănui Cine era El. Ei I-au zis: „Spune-ne dacă ești Tu Hristosul.” Dar El le-a răspuns: „V-am spus înainte și nu ați crezut, de ce M-ați crede acum?” Ei L-au întrebat: „Cine ești?” Dar El nu a răspuns nimic la întrebările lor. „Răspundeți voi la întrebarea Mea, și voi răspunde și Eu la ale voastre.” Dar le-a fost frică să-I răspundă, așa că nu le-a răspuns nici El: „Atunci nu vă voi răspunde nici Eu.”

Dar iată că a venit această femeie mică, și ei i-a răspuns. De ce? Fratele Branham a spus:

„Exista o Sămânță predestinată acolo în Samaria, și El a trebuit să meargă la ea.”

De aceea, ea înseta să se închine lui Dumnezeu, de aceea a vrut să știe calea corectă de a se închina, și aceasta este ceea ce a condus-o tot timpul. Și când a venit la El, I-a spus: „Mesia ne va învăța toate aceste lucruri.” Și ce s-a întâmplat? El a devenit Glasul Învierii și i-a dat o descoperire personală despre Isus Hristos, în mod individual: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt EL.”  Ea a băut din acea Fântână, ea a primit acel Cuvânt.

Să mergem de la versetul 27 la 30:

„Atunci au venit ucenicii Lui, și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, nici unul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau: „De ce vorbești cu ea?”

Atunci femeia și-a lăsat vasul cu apă…”

Aceasta este una din părțile mele preferate din Scriptură. „Femeia și-a lăsat vasul cu apă…” De ce și-a lăsat vasul cu apă? Ea nu mai avea nevoie de el, pentru că El i-a spus: „Dacă bei din Apa aceasta, Apa pe care ți-o dau Eu, va izvorî în Viața Veșnică.” Și Scriptura spune că ea și-a lăsat vasul cu apă acolo, tradițiile, încercarea ei de a fi religioasă, încercarea ei de a urma calea; ea a lăsat vasul cu apă pentru că nu mai avea nevoie acel vas.

„…Atunci femeia și-a lăsat vasul cu apă, s-a dus în cetate, și a zis oamenilor:

„Veniți de vedeți un Om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?”

Ei au ieșit din cetate, și au venit la El.”

Oh, Doamne! Ascultați, femeia aceasta abia reușea să trăiască, era infirmă spiritual, dar în inima ei era o dorință. Ea a venit la o fântână veche tradițională unde a întâlnit Fântâna Vieții, și când a băut din Fântâna Vieții, a lăsat vasul ei și a alergat în oraș. Acum ea era Fântâna, pentru că în ea era Apa Vieții care izvorăște în Viața veșnică. Astfel, a alergat în oraș și a început să mărturisească Adevărul Cuvântului: „Un Om mi-a spus tot ce am făcut vreodată. Nu cumva Acesta este Hristosul? Acesta este Cel pe care L-am căutat.”

Aceasta este o femeie cu o reputație rea, o femeie care  nu putea merge la fântână împreună cu celelalte femei, ea trebuia să meargă singură pentru că era o proscrisă în societate, totuși, ea a alergat în oraș, pentru că acum avea Apa Vie a Vieții veșnice care izvora din interiorul ei; acum ea era o Fântână arteziană, așa cum a spus profetul: „Ea a alergat în oraș, această proscrisă a societății, și le-a spus: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut vreodată. Nu este Acesta Hristosul?” Și ei au urmat-o. De ce au urmat-o? Pentru că ea îi conducea în Calea Vieții. Ea avea Apa Vieții, ea intrase în contact cu Viața, ea băuse din Fântâna Vieții, și acum, era ea însăși Fântâna Vieții.

„Mulți Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”

Când au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.

Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine, și știm că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

Cred că ea a rostogolit piatra, astfel încât, să poată auzi ei singuri. Ei au crezut din cauza spuselor ei, au crezut mărturia ei, au crezut pentru că au văzut o schimbare în ea, au crezut pentru că Ceva a transformat viața ei.

 Iudeii au crezut pentru că Lazăr murise, dar acum era în viață, dar când ei au venit, nu era doar pentru Lazăr, ci pentru că au intrat în contact cu Isus.

Aici, ei nu au venit la acea femeie, ci femeia i-a condus la Izvorul Vieții, așa că, au putut să-i spună: „Acum credem nu din pricina spuselor tale, acum credem pentru că L-am auzit noi înșine.”

De ce suntem noi aici? Ce trebuie să facem noi? Prieteni, noi suntem aici ca să lăsăm Apa să curgă. Dacă cineva bea, să-i conducă și pe alții înapoi la Sursă ca să poată bea și ei, și să devină o Fântână. Aceasta este viața noastră, de aceea suntem aici.

Care este rolul nostru în Înviere? Să bem ca să devenim o Fântână a Vieții, pentru a rostogoli piatra de pe aceste morminte denominaționale, astfel încât, ei să poată auzi Glasul Învierii. Care este Glasul Miresei care vorbește în timpul sfârșitului? Apocalipsa 22.17: „Duhul și Mireasa zic: „Vino!” Unde spun ei să vină? „Vino la biserica noastră?” „Vino la denominațiunea noastră?” Ei spun: „Vino și bea din Apa Vieții.”

Noi am mai vorbit despre aceasta. Când spui cuiva, „Vino!”, este diferit de a spune: „Du-te!” Dacă spun: „Du-te acolo, eu nu sunt acolo, dar dacă mergi acolo, poți găsi Viața.” Dar dacă am ajuns deja la Râul Vieții, dacă am băut deja din Fântâna Vieții, dacă m-am conectat deja cu Fluxul Vieții care vine de la Tronul lui Dumnezeu, stau acum în Viață, în Apa Vieții, lângă Râul Vieții și strig: „Vino! Veniți!”

Fratele Branham a spus: „Profetul, Duhul și Mireasa vor vorbi același lucru, iar ceea ce vor spune, este deja spus în Cuvânt: „Ieșiți afară din morminte! Ieșiți afară din denominaționalism!”

Rostogolim piatra departe lăsând oamenii să audă Glasul Învierii, apoi spunem: „Veniți!” Unde? „Veniți și beți din Apa Vieții în mod liber, astfel încât să puteți deveni o Fântână de Apă Vie, care izvorăște în Viața veșnică; ca să vă puteți întoarce în orașul vostru, în satul vostru, la locul vostru de muncă sau oriunde ar fi, și să pulverizați Apa Vieții. Acesta este rolul nostru în Înviere.

Apoi, când ies din morminte…  Isus a spus: „Dezlegați-l! Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!” De aceea avem părtășie; de aceea avem studiu biblic; de aceea ne adunăm; de aceea avem servicii de predicare; de aceea ne întoarcem constant. De ce? Ca să putem fi eliberați de hainele mormântului, ca să putem fi liberi, ca să ne ajutăm unii pe alții; tu arunci piatra departe, tu îi dezbraci de hainele mormântului.

Eu spun: Doamne, ajută-mă, pentru că eu însumi, nu știu cum s-o fac. Nu pot să vă fac o clasificare în zece pași despre îndepărtarea hainelor mormântului. „Să ne întâlnim cu toții în sala de părtășie pentru că vom parcurge toți pașii, pentru că există un program de zece pași pentru îndepărtarea hainelor mormântului.” Nu! Noi nu știm cum s-o facem, nu avem inteligența s-o facem, dar ceea ce trebuie să facem, este să bem din Apa Vieții, să devenim o Fântână a Vieții, și să spunem: „Doamne, sunt aici! Folosește-mă! Eu nu știu răspunsul, nu știu cum s-o fac și nu știu cum să arunc piatra.”

Fratele Branham a spus:

„El ar fi putut să dizolve acea piatră, dar le-a cerut celor două femei s-o facă.”

Eu nu știu cum au făcut-o, nu știu dacă au fost ajutate, nu știu dacă au folosit pârghii, sau dacă au folosit o rangă, nu știu ce au făcut, dar El le-a folosit pe cele două femei. Cumva au trebuit să găsească o modalitate de a rostogoli piatra.

Eu mă simt la fel de neputincios ca cele două femei mici, nu știu ce să fac. Tot ce pot face, este să proclam Adevărul, să împărtășesc Adevărul, și să merg așa cum sunt inspirat.

Du-te și mărturisește, și mărturisește, și spune: „Dumnezeu mi-a dat putere și înțelepciune să arunc pietrele de pe morminte.” Apoi când îi vezi pe frați că prind Viață, Dumnezeule, echipează-mă, folosește-mă și inspiră-mă  să-i dezbrac de hainele mormântului. Nu știu cum s-o fac, nu am un manual și n-am de gând să scriu vreunul, dar sunt aici doar ca să vă spun că aceasta este treaba noastră. Și dacă ni s-a dat s-o facem, trebuie să ne inspire, deoarece pentru a face aceasta, depindem de El.

Lazăr a fost unul pe care l-a ajutat Dumnezeu, și cred că și după înviere, El încă l-a ajutat pe Lazăr. Câți oameni au venit la Lazăr și au spus că vor să audă povestea din nou? Câți dintre voi ați fost rugați să împărtășiți mărturia voastră? Câți ați fost întrebați de mai multe ori?

Știți de ce unii oameni se adună și spun: „Lazăr, spune-mi din nou mărturia ta, vreau s-o aud încă odată, pentru că este o mărturie atât de extraordinară, atât de minunată, și mă încurajează foarte mult?”

Omule, aceasta face Evanghelia atât de reală pentru mine! Aceasta face ca Mesajul să prindă Viață. Lazăre, vrei să mi-o spui din nou? De câte ori i-a pus Lazăr pe oameni să stea în jurul mesei lui? De câte ori a făcut Marta încă o tură de ceai? Ceea ce a mărturisit Lazăr a fost spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat!

De ce te-a salvat Dumnezeu pe tine? De ce te-a scor dintr-un mormânt? De ce a trimis într-o zi pe cineva în drumul tău ca să rostogolească piatra de pe mormântul tău? De ce ai primit o Carte? De ce ai primit o casetă? De ce, atunci când alții au auzit un zgomot, tu ai auzit un Glas? De ce, atunci când alții au auzit un om din Kentucky, în anii 50, 60, predicând, tu L-ai auzit pe Isus Hristos strigându-ți numele? Pentru că Duhul a spus: „Cine are ureche de auzit, să audă!” De ce te-a umplut Dumnezeu cu Duhul Sfânt? Ca să poți spune: „Am ieșit din mormânt, și hainele mele de mormânt au fost îndepărtate”? Nu. El a făcut-o ca să poți fi ca femeia aceea care a alergat înapoi în oraș, și a spus: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut vreodată!” Veniți să vedeți un Om care mi-a explicat tot ce am înțeles greșit timp de două mii de ani. Vino și ascultă! Vino și vezi! Noi am fost confuzi în privința aceasta, am fost confuzi în privința aceea, dar vino și ascultă-L pe Cel care explică totul. Nu este Acesta Mesia? Nu este Acesta Hristos? Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Și amintiți-vă acum, ca Mireasă a Lui, noi suntem însărcinați cu Duhul Sfânt. Oh, Doamne! Biserica naște copii, înțelegeți? Însărcinată de Duhul Lui cu Numele Lui, purtând Numele Său, purtând Viața Lui, aducând la suprafață Semnele Vieții Sale, evidențiind întâietatea, dovada Învierii Sale; arătând că El nu este mort, ci viu pentru totdeauna. Aceasta este Viața Veșnică dovedită, dovedind lumii că noi suntem vii în El.”

De ce? Pentru că tot Cuvântul este viu în noi, Cuvântul acesta ne transformă, Cuvântul ne crește, Cuvântul ne dă Viața care poate crede Cuvântul lui Dumnezeu să-L vedem împlinindu-Se.

De ce vin necazurile? De ce se întâmplă atât de multe în viețile noastre? De ce este un asemenea întuneric? De ce vine astfel de încercare? De ce o asemenea peșteră atât de mizerabilă? De ce nu a venit să-l salveze pe Lazăr când L-au chemat prima dată? Pentru că: „Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu.”

De ce a fost căderea din Grădina Eden? De ce trebuie să ne naștem în hibridare? De ce este întuneric denominațional? De ce a lăsat să apară biserica catolică? De ce au început să mănânce Pomul Miresei? De ce s-a intrat în Evul întunecat? De ce sunt treizeci de mii de denominațiuni? De ce a permis toate acestea? „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat!”

De ce m-am născut în această familie? De ce m-am născut în această condiție? De ce am fost prins în aceasta?

Ascultați, această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin aceasta.

Lăsați ca mărturia voastră să-L slăvească pe Dumnezeu.

Tot în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham spune:

„Oh, diavolul urlă din cauza aceasta. Adevărul manifestat al promisiunii Cuvântului în Ea singură.

Ei nu au răspunsul. De ce nu l-au avut fariseii aceia când a venit Isus? El a zis: „Dacă Eu scot draci cu degetul lui Dumnezeu, voi prin cine-i scoateți?” Vedeți? El a stat singur. Și Biserica Lui stă singură. Ea nu este cuplată cu nimic. Dar El a fost identificat de Dumnezeu ca fiind Trupul în care a locuit Dumnezeu; și Biserica Lui este identificată cu Trupul Lui, făcând același lucru. Ea este Trupul Lui, Adevărul manifestat al Cuvântului Său manifestat pentru zilele din urmă. Și Ea, și numai Ea, rămâne lângă El. De aceea urlă diavolul, aceste organizații mari, să înființeze ceva care s-o închidă. Ei nu o vor face niciodată, Ea va fi luată sus, nu închisă. Ea a înviat acum…”

Credeți aceasta? Amin! „…Ea a înviat acum și prin Puterea Cuvântului promis dovedit Ei.”

„Ei nu o vor închide niciodată. Ea va fi luată sus.” Eu nu cred că ei l-au închis vreodată pe Lazăr; eu nu cred că ei au închis-o vreodată pe femeia aceea micuță din Samaria; eu nu cred că au făcut-o vreodată să tacă și nu vreau ca ei să mă  facă să tac vreodată, pentru că aici a fost un Om care mi-a spus tot ce am făcut, și mi-a explicat tot ce era confuz în viața mea.

Eu am ascultat mesajul „Unșii din timpul sfârșitului”, care mi-a dezvăluit în mod absolut taina copilăriei mele, a creșterii mele în biserica penticostală. Cine a fost Acesta? Hristos! Acel bărbat din Kentucky, nu știa acele lucruri, dar ele au fost descoperite de Hristos și trimise pentru mine printr-un profet. El a fost trimis la noi pentru a descoperi Taina, așa că eu pot spune: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut vreodată; toate lucrurile prin care am trecut și toată confuzia în care am fost, și care m-a chemat din mormânt, prin Glasul Lui. El Și-a trimis slujitorii la mine să mă dezbrace de hainele mormântului. „Veniți și vedeți Acest Om! Veniți și gustați ce bun este Domnul!”

În Matei 10.40, Isus le-a spus ucenicilor Săi:

„Cine vă primește pe voi, Mă primește pe Mine, și cine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

Tu ești unealta în mâna Lui. Această Înviere este pentru un motiv și noi suntem aici pentru un motiv, așa că, Doamne, ajută-ne!

Uneori, când călătoresc și stau într-un aeroport, într-un aeroport internațional, undeva în Atlanta, în Paris, în Amsterdam, sau în alte aeroporturi, văd cum vin avioane uriașe de peste tot din lume, care aterizează la fiecare câteva minute; și vin din Asia, din Africa, din America, din Mexic, vin de pretutindeni, și vezi oamenii trecând prin coridoare în timp ce merg de la un avion la altul. Uneori când stau în acele aeroporturi, sunt absolut copleșit de mulțimea de oameni și de cât de puțini sunt Mireasa. Uneori stau acolo și privesc oamenii traversând coridoarele mergând încoace și încolo, și spun: „Doamne, cum…?” „Ea” va fi ca un ac într-o grămadă de fân. „…cum găsești Sămânța lui Dumnezeu în această grămadă?”

Acel aeroport  este doar o mică reprezentare a lumii întregi. „Doamne, cum…” Și uneori sunt absolut copleșit. Dacă ar fi efortul meu, aș eșua, pentru că nu există nici o cale posibilă, dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu că El a știut să găsească acul în stiva de fân. El a știut să mă găsească pe mine, El a știut să te găsească pe tine; și noi am venit din tot feluri de locuri diferite, am ieșit din tot felul de biserici și din tot feluri de situații. El a știut unde să vină, știa unde era fiecare.

El a știut unde era femeia de la fântână și când venea după apă. El a știut unde erai tu, unde era mormântul tău, a știut care era numele tău. Cum o face? Nu știu. Pot s-o fac eu? Categoric, nu! Dar eu sunt instrumentul din mâna Lui, și spun: „Doamne, dacă ai nevoie de cineva să rostogolească o piatră, Îți dau aceste două mâini, Îți dau această gură, Îți dau acest trup. Nu știu unde este, nu știu cum să fac, dar, Doamne, dacă mă echipezi, Îți voi da toată inima mea să rostogolesc piatra, și îl voi ajuta pe fratele meu să se desfacă de hainele mormântului; dar, Doamne, trebuie să vii Tu să mă ajuți. Eu vreau să fie un Lazăr peste tot în lume, unde oamenii vor veni și vor crede datorită mărturiei lui Lazăr, apoi Îl vor întâlni pe Hristos.

Acolo a venit o femeie care a băut din Fântână apoi a mers să spună și celorlalți: „Veniți să vedeți un Om…” Și ei au spus: „Acum credem nu doar din pricina spuselor tale, ci pentru că L-am auzit noi înșine.”

Care este rolul nostru în Înviere? Eu cred că avem multă treabă de făcut. Cred că avem multă treabă de făcut, și cred că Duhul lui Dumnezeu este prezent, pentru a ne da capacitatea de a ne face treaba.

Eu mă bazez pe El, dar vreau să fiu treaz, vreau să fiu conectat și la dispoziția Lui. Sunteți cu mine? Acesta este rolul nostru în Înviere.

Ascultați, prieteni, eu cred că avem multă treabă de făcut, cred că sunt mulți oameni blocați în spatele pietrelor funerare, pietre care sunt rostogolite peste morminte; cred că mulți oameni sunt prinși în sisteme. Ei se întorc la vechile fântâni și încearcă să găsească suficientă apă pentru a supraviețui încă o zi. Cred că sunt încă mulți acolo, sau poate mai este unul, sau poate a intrat deja și Ușa poate fi închisă, eu nu știu, dar cred că vor mai veni. L-am văzut pe Dumnezeu atrăgându-i, El îi atrage de oriunde vrea să-i atragă; El atrage oamenii și-i aduce la Adevăr, iar eu spun: Laudă lui Dumnezeu, pentru că Glasul Învierii este încă aici, și vreau să-I fiu partener în sezonul Învierii. Dacă pot face aceasta prin împărtășirea mărturiei mele; dacă pot face aceasta printr-o mărturie; dacă pot face aceasta prin viața pe care o trăiesc, oricum vrea Dumnezeu să folosească acest vas, vreau să fiu la dispoziția Lui pentru a fi folosit, și așa vreau să încep anul 2024.

Eu știu că Dumnezeu nu numără timpul așa cum îl numără omul, Dumnezeu are un calendar diferit, dar pentru noi, acestea sunt perioade de tranziție, iar în timpul de tranziție, vreau ca Dumnezeu să fie punctul central al fiecărei tranziții, astfel încât să nu ratez ceea ce vrea El să fac.

Timpul se termină, se îndreaptă spre sfârșit, și eu spun: Doamne, ajută-ne să terminăm fermi; ajută-ne să chemăm acea ultimă Sămânță predestinată. O, slavă lui Dumnezeu!

Noi știm Cine ne-a ținut, prieteni! El a făcut mai mult decât că ne-a ținut; El ne-a chemat, El ne-a dat Viață; El ne-a echipat; El ni S-a descoperit, și El a spus: „Eu am venit ca să aveți Viață, și s-o aveți din belșug.” Indiferent ce viață am avut înainte, aceasta este mai abundentă. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta! Să ne rugăm.

Doamne, Îți mulțumesc că Tu ești Glasul Învierii, așa cum a spus profetul Tău: „Ce înviere este aceasta!” Dumnezeule, noi am experimentat-o. Tu ne-ai prins din lume, din tradiții și Te rog să continui să ne dezbraci de toate hainele mormântului. Separă-ne, Doamne, de toate tradițiile noastre, de tot ceea ce omul a încercat să înfășoare în jurul nostru ca să ne împiedice și să ne țină în mormânt. Dezbracă-ne de tot! Folosește-Ți slujitorii, Doamne, folosește-Ți Trupul ca să slujească Trupului și să dea jos acele haine de mormânt; ia-le de la mine, dacă mai sunt resturi sau rămășițe de haine vechi de mormânt rămase pe mine din anii denominaționali, Te rog să le îndepărtezi de pe mine acum.

Doamne, Dumnezeule, vreau să merg înainte și să proclam Numele Tău; vreau să-Ți dau slavă, așa cum a făcut Lazăr; Doamne, vreau ca aceasta să fie mărturia mea, și vreau ca mărturia mea să aibă efect asupra oamenilor.

Doamne, vreau să am o mărturie ca micuța femeie samariteană și vreau ca această mărturie să aibă efect asupra oamenilor. Folosește-ne, Doamne!

Eu cred că suntem în anotimpul Învierii, și anotimpul Învierii are loc așa cum Îți chemi Mireasa afară din moartea denominațională, afară din întunericul ideilor omenești și ne aduci în plinătatea Cuvântului. O, Doamne, și când aceasta va fi finalizată, Învierea va lua o manifestare fizică pe măsură ce îi scoate din pământ pe sfinții adormiți.

Doamne, în acest anotimp ajută-ne să ne facem partea, pentru că avem nevoie de ajutorul Tău; Doamne, avem nevoie de înțelepciunea Ta; avem nevoie de înțelegerea Ta, de conducerea Ta. Doamne, uneori nu știm unde să punem piciorul, să pășim la dreapta sau la stânga, sau unde să mergem, dar Te rog, Doamne, să vii și să ne conduci prin harul Tău, pas cu pas, ca un mare Păstor. Ajută-ne să nu mergem în dreapta sau în stânga, ci ajută-ne să rămânem în centrul voii Tale, pentru viețile noastre, pentru că doar Tu ne poți ajuta.

Doamne, profetul Tău ne-a spus că Tu nu faci nimic fără om, ci faci totul în parteneriat cu omul pentru a răspândi Evanghelia, de aceea vreau să mă predau Ție pentru a fi partenerul Tău; vreau ca acest trup de carne să fie unealta Ta pe care o iei în mână și o folosești pentru slava Ta.

Dumnezeule, noi nu putem face nimic fără Tine, dar cu Tine toate lucrurile sunt posibile. Tată, Te rog să ne folosești pentru slava Ta, în timp ce trecem într-un alt an, fă ca acesta să fie un an extraordinar în care mulți să iasă din mormânt. Fă ca Lumina Ta să strălucească așa cum nu a strălucit niciodată înainte. Strălucește prin viețile noastre pe măsură ce ne predăm mai mult în mâinile Tale; pe măsură ce murim mai mult pentru noi înșine și devenim mai liberi, un popor în Cuvântul Tău.

Fie ca Lumina Miresei să strălucească mai mult decât a strălucit vreodată înaintea lui Dumnezeu; fie ca și alții să-și găsească drumul spre Tine, și să nu creadă doar din cauza cuvântului nostru, ci să creadă pentru că Te aud ei înșiși. Fie ca Tu să strigi, Doamne, și să-Ți chemi Mireasa din mormânt.

Te iubim, Tată, și Te rugăm să ne ajuți și să ne binecuvântezi în timp ce ne despărțim după această slujbă și plecăm. Veghează asupra fiecăruia din noi; protejează-ne și ține-ne în timp ce ne vom întoarce din nou în seara aceasta.

Te rog, ajută-ne să ne întâlnim din nou aici, și păstrează-ne, călăuzește-ne și învață-ne pentru slava Ta, căci suntem poporul Tău, Doamne, care proclamă Cuvântul Tău, Mireasa Ta pe pământ prin care vrei să Te manifești.

Dumnezeule, va fi nevoie să fim dezbrăcați și să murim, iar eu vreau să fiu dezbrăcat și să mor, pentru că acesta este singurul scop pentru care vreau să trăiesc. Ajută-ne în timp ce plecăm, căci ne predăm Ție, în Numele lui Isus Hristos. AMIN.