IMPARAT SI JUDECATOR

PARTEA A PATRA

Aş vrea să deschidem Bibliile la Matei 27.50-51, pentru că astăzi vom continua cu partea a patra a predicii „A doua venire a lui Hristos”.

 

„Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.

Şi îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat.”

 

Am deschis serviciul de astăzi cu un pasaj diferit de cele pe care le-am citit până acum, pentru că aici vedem că pe măsură ce se apropia de sfârşitul primei Sale veniri, ei L-au prins pe Domnul şi L-au răstignit, iar atunci când El Şi-a dat Duhul şi a murit pe cruce, Dumnezeu a rupt perdeaua dinăuntru de sus până jos, arătând Sfânta Sfintelor unde se afla Chivotul legământului, scaunul de îndurare al lui Dumnezeu. Dumnezeu a deschis Sfânta Sfintelor în văzul tuturor.

Este uimitor că El a rupt această perdea de sus până jos, pentru că se ştie că avea o înălţime de patruzeci şi două de picioare, adică 12,8 metri

Aşadar, El a rupt-o de sus până jos, dovedind că nici un om nu putea s-o rupă înafară de Dumnezeu. Astfel, pe măsură ce se rupea, nici un om nu putea face nimic pentru a opri acest lucru, fiindcă ea se rupea de sus în jos. Dumnezeu Însuşi făcea aceasta, dar ce arăta El? Scaunul îndurării şi spunea: „Nu mai este aceasta!” Cu alte cuvinte, Slava Shekinah a lui Dumnezeu nu Se mai afla acolo, ci a mers mai departe.

Fratele Branham a vorbit despre aceasta în predica „Descoperirea lui Dumnezeu”, iar eu aş vrea să vă citesc câteva citate din ea:

„Aşadar, acum, în această epocă, vechea perdea denominaţională şi tradiţională a fost ruptă de Cuvântul lui Dumnezeu, ca să poată fi manifestat.”

Astfel, el ne duce înapoi, la ruperea perdelei, când a fost răstignit Isus, apoi aduce acest eveniment în zilele noastre. Când a fost ruptă perdeaua, El a expus Scaunul îndurării pentru a arăta că El nu mai era acolo. Dar unde era? Scaunul îndurării era Omul răstignit pe cruce.

„Înţelegeţi ce vreau să spun? Tradiţia spune: „Toate acele lucruri au trecut.”, dar în aceste zile din urmă, perdeaua aceea tradiţională a fost ruptă în două, iar aici Se află Stâlpul de Foc. Înţelegeţi? El este aici, manifestând Cuvântul pentru această zi. Perdeaua este ruptă.”

Ce este Stâlpul de Foc? Slava Shekinah a lui Dumnezeu, Slava lui Dumnezeu şi ne arată că perdeaua din Templu a fost ruptă, iar acum El este aici. Când a fost ruptă, perdeaua aceea din Templu, El a spus: „Iată-L pe cruce! Puteţi să-L vedeţi în plinătate pe Cel ce era ascuns!” Când a rupt perdeaua, când a rupt pecetea, El L-a arătat pe Isus Hristos. Amin!

Care perdea este ruptă acum? Perdeaua denominaţională a tradiţiilor şi ne arată că El nu mai este acolo, că El nu este în sistemele omeneşti, în felul vechi de închinare, în denominaţiuni şi în tradiţii. Dar noi ştim că Stâlpul de Foc, Scaunul îndurării S-a întors. Şi unde este El? În Mireasa Sa. Amin! El a rupt perdeaua tradiţională, denominaţională, zicând: „În locul acela nu mai este har, nu mai este apropiere de Dumnezeu, nu este un loc de închinare, ci singurul loc dat pentru închinare este în Hristos, dincolo de perdeaua tradiţiilor şi a denominaţiunilor.” Perdeaua a fost ruptă, arătând că El nu mai este acolo. El nu este la metodişti, la baptişti, la catolici, El nu mai este în denominaţiuni, în tradiţii. Acum, Stâlpul de Foc a fost arătat vizibil; El este Locul de închinare, locul în care se găseşte harul.

Aşadar, la prima Sa venire a existat o perdea ruptă, dar şi la a doua Sa venire a existat o perdea ruptă.

„Cum a putut să aibă Dumnezeu milă de păcătoşi murdari ca noi, când El S-a ascuns, a fost o taină? Dar acum este vizibil, este vizibil pe deplin, descoperit de Cuvântul Său. Întotdeauna, în mod constant este Cuvântul, care este Dumnezeu. Cuvântul este Cel care-L deschide. Dacă oamenii ar fi cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu în ziua în care a murit Isus, ar fi văzut Scaunul îndurării, ar fi văzut Cine era El.

„Atunci Cine era acolo? De ce s-a rupt perdeaua?”

Ţineţi minte că cine intra înăuntru murea. Nimeni nu putea să-L vadă. Moise a văzut un chip care semăna cu spatele unui Om. Iată-L aici, un spate care sângerează, Acelaşi Bărbat! Ce era aceasta? Dumnezeu voia să le arate Scaunul îndurării; Dumnezeu voia să le arate Cine era El. Astfel, perdeaua din Templu a fost ruptă de sus până jos de mâna lui Dumnezeu şi L-a arătat pe Dumnezeu în plinătate, pe Isus Hristos, Scaunul îndurării atârnând pe cruce. Şi ce s-a întâmplat? Oamenii erau prea orbi ca să-L poată vedea.”

Aş vrea să mergem împreună la Apocalipsa 19.

În predica „Descoperirea lui Dumnezeu”, fratele Branham vorbeşte despre această perdea care a fost ruptă, apoi vorbeşte despre deschiderea Peceţilor şi ceea ce este uimitor este că întotdeauna există o taină în legătură cu Dumnezeu, pe care Dumnezeu o descoperă Seminţei Sale. Aşadar, în spatele perdelei este o taină în legătură cu Dumnezeu, dar El a rupt perdeaua pentru a arăta că taina a trecut din spatele unei perdele în spatele pieii unui Om, care Se numea Isus Hristos. Apoi, ei au luat acel trup, L-au pus într-un mormânt şi au pus peste el o piatră mare, o pecete romană, dar El a rupt acea pecete, acea perdea, pentru a dovedi că acum mormântul este gol. Astfel, El nu mai este după perdeaua dinăuntru, în Sfânta Sfintelor, acum El nu mai este în mormânt, ci a înviat.

Apoi, când a venit timpul deschiderii Peceţilor, El a rupt o altă perdea, perdeaua celor şapte Peceţi şi a arătat că El nu se mai află în tradiţii, în denominaţiuni, ci S-a întors înapoi Cuvântul deplin ca să fie în Mireasa Sa. Aşadar, El arată o tranziţie, o trecere. Ruperea unei perdele, a unei Peceţi, arată întotdeauna o tranziţie, o trecere. Astfel, ruperea perdelei din Templu arată trecerea de la închinarea în Templu, la închinarea prin Omul Hristos Isus. Apoi, El a fost pus în mormânt, iar perdeaua mormântului a fost ruptă, arătând că El nu era mort, ci era viu, înviat. Apoi, Peceţile au ascuns taina lui Hristos prin toate epocile Bisericii, dar când au fost rupte, noi am aflat că El nu mai era în epocile bisericilor, în denominaţiuni, în sistemele omeneşti, ci acum S-a întors ca să locuiască în poporul Său.

Ruperea perdelei arată întotdeauna o tranziţie. Amin!

Să citim Apocalipsa 19.11-16:

„Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat” şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.

Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie decât numai El singur.

Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu”.

Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.

Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”.

Aceasta este întoarcerea Domnului nostru. Toată lumea ştie, acest lucru fiind cunoscut de generaţii, că aceasta este întoarcerea Domnului nostru. Dar cum Se întoarce El? Versetul 11 ne spune: „El judecă şi Se luptă cu dreptate.”

Aşadar, la a doua Sa venire, El nu vine ca şi la prima Sa venire, ci vine pentru a judeca şi pentru a Se lupta cu dreptate.

„Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie decât numai El singur.

Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu”.

Aş vrea să fiţi atenţi. La această venire, El nu Se întoarce ca Isus Hristos, deşi este Isus Hristos, ci este cunoscut ca şi Cuvântul lui Dumnezeu. Deci, în această venire, El este Cuvântul lui Dumnezeu care vine. Aceasta este venirea Sa.

„Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.”

A doua venire a Sa nu este o venire plăcută pentru cei care sunt judecaţi deoarece El Se întoarce pentru „ a călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”.

Iată ce spune fratele Branham în „Descoperirea lui Dumnezeu”:

„Descoperirea pe care trebuie s-o facă, aceasta este ceea ce este. Dar acum, pe măsură ce este descoperită Apocalipsa 10, tainele lui Dumnezeu sunt manifestate, cunoscute, ca şi Carte pecetluită cu şapte Peceţi făgăduită.”

Aici, el vorbeşte despre deschiderea Peceţilor, despre descoperire, despre faptul că tainele lui Dumnezeu sunt făcute cunoscute, acestea fiind, conform Apocalipsa 10, Cartea pecetluită cu şapte Peceţi. Apoi, vedem că din Apocalipsa 10, el merge direct în Apocalipsa 19. Vă rog să fiţi atenţi la trecere:

„Acum, lăsaţi ca credinţa voastră în El care este Cuvântul… pentru că în Apocalipsa 10 scrie… sau mai degrabă în Apocalipsa 19. Am notat aici Apocalipsa 10, dar nu este 10, ci 19. Când va veni El, va fi numit „Cuvântul lui Dumnezeu”. El va veni călare pe un cal alb, iar cei care-L urmează din cer vor fi în spatele Lui.”

Suntem noi unul din cei care-L urmează din cer? Amin!

Aici, fratele Branham ia Apocalipsa 10, taina lui Dumnezeu făcută cunoscută, apoi spune: „lăsaţi ca credinţa voastră în El care este Cuvântul…” şi o leagă de Apocalipsa 19: „Când va veni El, va fi numit „Cuvântul lui Dumnezeu”. El va veni călare pe un cal alb, iar cei care-L urmează din cer vor fi în spatele Lui.

Rupe perdeaua denominaţională a învăţăturii! Rupe perdeaua denominaţională a tradiţiei! Rupe acele perdele care-L ascund de voi!”

Ce spune aici? Dacă nu aţi văzut venirea Lui, nu recunoaşteţi Apocalipsa 19 chiar aici printre noi. El vine fiind numit „Cuvântul lui Dumnezeu” şi frânge perdeaua denominaţională, tradiţională, rupe perdeaua care-L ascunde de noi. De ce? Pentru că S-a întors Cuvântul lui Dumnezeu, S-a întors plinătatea Cuvântului, S-a întors El. Aleluia!

„Femeilor, rupeţi acele perdele ale mândriei! Voi sunteţi fiicele Împăratului, deci comportaţi-vă ca atare şi trăiţi ca atare, rupeţi fiecare perdea, indiferent ce spune o diplomă de doctorat. Dacă este contrar Bibliei, rupeţi perdeaua aceea pentru că noi am trecut de perdeaua ruptă. Acum, noi ne aflăm de partea cealaltă, suntem pe partea cealaltă, iar dacă veţi face aceasta, dacă veţi rupe acele tradiţii vechi şi alte lucruri şi veţi veni la El, Îl veţi vedea pe El, Puternicul Biruitor, Cuvântul făgăduit pentru această epocă făcut trup. Îl veţi vedea pe Dumnezeul cel Atotputernic dezvelit, Îl veţi vedea dezvelit exact printre noi şi nebiruit de tradiţii.”

Cum S-a întors El? Apocalipsa 19. El este numit Cuvântul lui Dumnezeu, iar cei răscumpăraţi ai Săi Îl urmau. Îl urmăm şi noi? Aleluia!

Aş vrea să facem o scurtă recapitulare, după care vom merge mai departe.

Să mergem la Coloseni 1.26-27:

„Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui,

cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei.”

În „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită” scrie:

„Acum vedem făgăduinţa împlinită, pe Hristos, adevărata Căpetenie venind înăuntru, venind în Mireasa Sa.”

Aceasta este cea de-a doua venire a Sa. Noi am parcurs aceasta de mai multe ori: Isus Hristos este Acelaşi

 

-Ieri                 prima venire;

-Azi                   a doua venire;

-În veci              a treia venire.

Aşa cum am spus deja, noi dorim să ne concentrăm pe a doua Sa venire.

În „Unirea invizibilă a Miresei” scrie:

„Exact ca acelaşi bob care a căzut în pământ, Acelaşi Isus în chipul Miresei, aceeaşi putere, aceeaşi Biserică, acelaşi lucru, acelaşi Cuvânt.”

Să nu-l lăsaţi niciodată pe diavolul să vă spună că este diferit. Să nu acceptaţi niciodată aceasta! Singurul lucru care limitează puterea deplină, manifestarea deplină a lui Isus Hristos chiar acum, este capacitatea voastră de a crede. Aceasta este singura limită care există.

Prieteni, totul a fost restituit, Cuvântul deplin a venit, iar cu El vine Viaţa deplină a lui Isus Hristos; tot Noul Testament este disponibil şi fiecare făgăduinţă este disponibilă, singurul lucru care pune o limită fiind capacitatea voastră de a crede. Acesta este motivul pentru care fratele Branham a spus: „Mai presus de toate, rugaţi-vă pentru descoperire.” , pentru că descoperirea este egală cu credinţa. Aleluia!

Isus Hristos este Acelaşi:

-Ieri              Mirele

-azi                 Mireasa

-în veci           împreună.

În „Interval” citim:

„El Şi-a făcut lucrarea de Răscumpărător înrudit. Voi ştiţi ce trebuia să mărturisească lucrarea de răscumpărător înrudit înaintea bătrânilor. Vi-l mai amintiţi pe Boaz care şi-a dat jos încălţămintea şi aşa mai departe? El a făcut toate acestea acum. Acum, El vine să-Şi ia Mireasa. Amin. Acum El vine ca Împărat şi Îşi caută Împărăteasa.”

Noi vorbim despre a doua venire a Sa, iar când El vine a doua oară este Puternicul Biruitor. Când El vine a doua oară, este Apocalipsa 19, Cuvântul şi vine cu judecată, vine să judece şi să Se războiască, ochii Lui fiind ca para focului, pentru a călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a Atotputernicului Dumnezeu. Când vine a doua oară, El este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.

Aşa a venit El la noi: ca puternicul Biruitor, ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor. Acest lucru este valabil pentru noi dacă îl putem accepta. A doua oară, El nu mai vine ca Miel, ci vine ca Leu, vine ca Împărat şi Îşi caută Împărăteasa. Ne-a găsit El?

În „Interval” scrie:

„El părăseşte tronul de Mijlocitor ca Miel junghiat şi devine Leu, Împărat, pentru a aduce lumea la judecată, pe cei care au respins Mesajul Său.”

Ce face El la a doua Sa venire? Aduce lumea la judecată, pe cei care au respins Mesajul.

La prima Sa venire, El a venit ca Miel, dar la a doua Sa venire vine ca Leu.

„El nu este Mijlocitor. În timp ce ne grăbim, amintiţi-vă ce ne învaţă Vechiul Testament. Ce era scaunul îndurării când Sângele nu mai era pe el? Un scaun de judecată. Astfel, când Mielul înjunghiat a păşit afară din veşnicie, de la tronul Tatălui şi Şi-a luat drepturile Sale, a fost un scaun de judecată, iar atunci El nu mai era Miel, ci Leu, Împărat. Şi El Îşi cheamă Mireasa pentru ca Ea să vină să stea lângă El. „Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?”

Aş vrea să fixaţi bine a doua Sa venire, pentru că aceasta este numai despre judecată. Acum El cheamă o Împărăteasă, caută o Împărăteasă; nu oferă ceva întregii lumi, ci vine să-Şi caute o Împărăteasă care vine să stea lângă El.

Ţineţi minte că în Apocalipsa 19, El vine ca şi Cuvântul lui Dumnezeu şi călăreşte un cal alb. El vine pentru judecată şi război şi este urmat de oştirile cerului, aceştia fiind credincioşii Cuvântului, răscumpăraţii Săi. Ei Îl urmează pentru că El Îşi cheamă Mireasa să stea lângă El, deci nu vine singur.

Isus Hristos este Acelaşi

Ieri                 Mielul

Azi                 Leu

În veci             Împreună

 

În Pecetea întâi scrie:

„Într-o zi, El Se ridică de pe tronul Tatălui şi merge să-Şi ia propriul Său tron. Acum, El păşeşte în faţă ca să-Şi cheme aleşii. Cum îi va pretinde? El are deja Cartea Răscumpărării în mâna Sa.”

Amintiţi-vă că în Apocalipsa 10, când vine jos Îngerul puternic, El nu vine cu o Carte închisă, ci are o Carte deschisă şi Îşi pretinde proprietatea.

„El a părăsit tronul Tatălui ca să-Şi ia propriul Său tron… Acum, El a păşit în faţă din lucrarea Sa de mijlocire, ca să-Şi pretindă propriul tron, răscumpăraţii Săi. De aceea a venit El de la tron. Aceasta a venit să facă.”

Suntem noi unul dintre răscumpăraţii Săi? Acesta este tronul Său. El a părăsit tronul Tatălui Său ca să-Şi ia propriul tron; aceasta a venit să facă. El a venit ca Împărat să-Şi caute Împărăteasa.

Isus Hristos este Acelaşi

Ieri                 Salvator,

Azi                   Judecător.

Aş vrea să vă arăt aceasta în Scripturi şi în Mesaj, deoarece cred că este foarte important să înţelegem aceasta.

Fratele Branham leagă venirea Domnului de Apocalipsa 19: El, Cel care este Cuvântul, întoarcerea Cuvântului, vine ca Puternicul Biruitor, ca Judecător. Amin. Când Îl vedem pe El, când am văzut Norul, când fratele Branham ne-a arătat fotografia cu Norul acela, ne-a spus că Acela era Cel cu peruca albă, Divinitatea supremă, Autoritatea supremă, Judecătorul cerurilor şi al pământului, şi că nu S-a în tors ca Miel, ci ca Judecător. Este adevărat?

Aşadar, noi trebuie să înţelegem că El nu S-a întors ca Miel Însângerat, ca Miel de jertfă, ci s-a  întors ca Împărat, ca Judecător, ca să înceapă judecata.

Dacă amestecăm prima Sa venire cu a doua, murdărim Evanghelia. Dacă încrucişăm prima şi a doua Sa venire, devenim nişte antihrişti, pentru că la prima Sa venire, El a venit ca Miel, ca Salvator, ca Jertfă pentru întreaga lume, dar la a doua Sa venire, El vine ca Judecător. De aceea, noi nu putem lua acest Mesaj, să-L îndulcim şi să-L înmuiem cu apă, ca să-i facem pe oamenii care L-au respins, să-L accepte; nu putem să-L îndulcim ca să-i determinăm pe oameni să-L accepte, pentru că a doua Sa venire nu este la fel ca prima.

La prima Sa venire, El a spus: „Eu nu am venit să judec.” La prima Sa venire a spus: „Eu nu judec pe nimeni.” A spus El aceasta?

Dar la a doua Sa venire, El ca venit ca să judece şi ca să lupte cu dreptate, şi „va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a Atotputernicului Dumnezeu.”

A doua oară, El nu vine la fel ca prima dată, iar dacă încercaţi să-L faceţi a doua oară ceea ce a fost prima dată, veţi murdări Evanghelia acestei epoci, pentru că acum El nu a venit ca un bebeluş smerit într-o iesle, ci S-a întors ca Judecător suprem, Divinitatea supremă, Dumnezeul cerului şi al pământului, S-a întors cu judecată, ca să judece acest pământ. Aşa S-a întors El, iar noi nu putem îndulci aceasta şi nu o putem schimba. Mireasa are o slujbă, Ea este cu El ca să facă judecata. Slujba pe care o avem noi este o slujbă a judecăţii.

Cine va sta cu El pe tron la judecata de la tronul alb? Mireasa Sa. Noi nu iubim aceasta, nu aşteptăm aceasta şi nu căutăm aceasta, dar acesta este felul în care a venit El acum, ca Judecător, iar dacă încercăm să schimbăm aceasta şi să-L ducem înapoi, dacă spunem că astăzi El este Mielul, vom eşua în mod dramatic, pentru că dacă dorim să fim unul din răscumpăraţii Săi, trebuie să recunoaştem că Împăratul Îşi cheamă Împărăteasa şi să mergem să stăm lângă El.

„Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit.”

Noi am înţeles că atunci când a fost aici profetul lui Dumnezeu, el a luat partea din Scriptură pe care Hristos a lăsat-o pe dinafară, a terminat fraza şi a spus: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit.”

Este adevărat? Aşadar, la prima Sa venire, El a mers la textul din Isaia 61 şi a citit porţiunea care era în legătură cu prima Sa venire, dar la a doua Sa venire, El a venit şi a citit porţiunea din Isaia 61 care avea de-a face cu a doua Sa venire. Prima Sa venire a fost ca să-i tămăduiască pe cei cu inima zdrobită şi să-i elibereze pe robi, dar a doua Sa venire este pentru a declara anul de răzbunare al Domnului. Aceasta este Biblia, acestea sunt Scripturile, acesta este Mesajul.

În predica „Semnul fiarei” din anul 1956 citim:

„…Iar când a terminat de citit, S-a aşezat şi i-a dat manuscrisul preotului zicând: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit.” Înţelegeţi? El anunţa venirea marii revărsări rusalistice, ca să-i elibereze pe toţi cei ce erau robi păcatului şi legaţi.”

Fratele Branham spune că la prima Sa venire, El a spus: „Eu am venit să eliberez…”, dar acea eliberare şi vindecare nu a avut loc când a văzut un cerşetor bolnav căruia i-a spus: „Eşti vindecat”, nu la aceasta se referea El, ci la timpul când avea să vină Duhul Sfânt în biserică pentru a-i elibera pe cei orbi, pe cei ce erau în robie şi să le aducă vindecarea. La aceasta se referea El, aceasta era profeţia. Aleluia! Încheierea ei este când se va întoarce Duhul Sfânt în biserică, când acea făgăduinţă se va întoarce la biserică. De ce? Pentru că Legea nu putea să-i elibereze. De ce? Pentru că ei nu aveau nici o lucrare interioară, nu-L aveau pe Duhul Sfânt, nu aveau Viaţa lui Dumnezeu care să le dea puterea biruitoare.

Tot ce putea face Legea era să-i osândească; ea nu putea să-i elibereze niciodată, dar în ziua de Rusalii, când S-a întors Dumnezeu Însuşi, aşa cum spusese Hristos: „Mă voi întoarce la voi”, ei au putut primi Ceva care a putut să împlinească toată Legea, au primit Ceva care a putut face ca viaţa lor să se potrivească cu Viaţa lui Isus Hristos. Atunci, toţi cei care au fost legaţi şi robi ai păcatului, au fost eliberaţi.

În predica „Astăzi s-a împlinit această Scriptură” din anul 1965, scrie:

„Îmi amintesc că în Luca 4, Isus a intrat în sinagogă în Nazaret, când a venit acolo sus, fiindcă obiceiul Lui era să intre în sinagogă în ziua de Sabat. Când a făcut aceasta, observăm că preotul I-a dat Biblia, sulul, iar când a privit în sul, Isus a găsit un anumit loc, Isaia 61 şi a citit textul biblic. Apoi, i-a dat Biblia înapoi predicatorului. În timp ce se întorcea spre audienţă, toate privirile erau aţintite asupra Lui, iar El a zis:

…Astăzi s-a împlinit această Scriptură… Noi ştim cât de ciudată a fost citirea acelui text, pentru că El a luat doar o porţiune din primul şi al doilea verset, din Isaia 61.1-2. Astfel, a citit: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii; să vestesc un an de îndurare al Domnului”, după care S-a oprit pentru că următorul verset era să aducă judecata, ceea ce se aplică celei de-a doua veniri a Sa, nu primei Sale veniri.” Deci, S-a oprit, S-a întors şi a spus: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură.” Cât de direct a fost aceasta!”

Aşadar, la a doua Sa venire, El nu vine ca Miel, ci vine ca Leu, Judecătorul, Divinitatea supremă, Cel cu perucă albă. Aşa a venit El, cu ochii ca para focului şi cu picioarele ca arama. Aşa S-a întors El.

„Dar la mijlocul celui de-al doilea verset din Isaia 61, El S-a oprit. A citit: „Duhul Domnului este peste Mine ca să predic anul de îndurare al Domnului”, apoi S-a oprit. De ce? Pentru că partea cealaltă, de a aduce judecată, nu s-a aplicat primei Sale veniri, ci celei de-a doua veniri a Sa. Vedeţi, nu se aplica acolo. Cum Scripturile nu greşesc niciodată, sunt întotdeauna desăvârşite.

Isus S-a oprit exact unde s-a oprit Scriptura pentru că aceasta era exact ceea ce trebuia să fie legitimat în ziua Sa, la acea venire. El va aduce judecata pe pământ la a doua Sa venire, nu atunci, pentru că atunci trebuia să predice anul de îndurare.”

Tot fratele Branham spune:

„Eu am citit Scriptura, cu o duzină sau mai multe dovezi care ne spun că noi trăim în zilele din urmă, în generaţia care-L va vedea pe Isus Hristos întorcându-Se pe pământ. Şi eu vă spun în seara aceasta din nou: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură, înaintea ochilor voştri.”

Aş vrea să parcurgem împreună acest eveniment minunat.

Fratele Branham era în Phoenix, Arizona şi urma să predice mesajul „Durerile naşterii”. Este important să ştim mesajul care urma să fie predicat: „Durerile naşterii”, pentru că această predică este numai despre judecăţile care lovesc pământul: războaie, ciumă, cutremure, etc, ca să aducă un pământ nou pentru un Mileniu nou. Lumea se află în durerile naşterii, în necaz, în nelinişte şi dureri.

Fratele Branham şi-a început mesajul cu textul din Ioan 16 sau mai bine zis a vrut să înceapă cu textul acesta, pentru că atunci când a deschis Biblia, pagina de unde voia să citească era lipită de altă pagină. El căuta Ioan 16.20, dar nu putea să dea de el. A încercat de mai multe ori, a dat paginile înainte şi înapoi, dar nu a reuşit să găsească textul pe care voia să-l citească. Atunci, s-a ridicat un episcop şi i-a dat Biblia sa spunând: „Iată, citeşte versetul din Biblia mea.” Ce se întâmpla acolo? Dumnezeu desfăşura pentru noi exact aceeaşi scenă care avusese loc în Nazaret cu două mii de ani în urmă, când un preot i-a înmânat Domnului Isus un sul, iar El a citit din el, după care a spus: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură.”

Fratele Branham predica „Durerile naşterii”, şi nu a spus: „Isus îi iubeşte pe toţi, toată lumea va fi bine”, ci a predicat un mesaj de judecată.

Prieteni, Dumnezeu a vrut atât de mult ca noi să înţelegem aceasta încât a făcut ca două pagini din Biblie să fie lipite una de cealaltă, iar un preot a trebuit să vină îmbrăcat cu roba lui, i-a întins Biblia sa şi a spus: „Iată, citeşte din Biblia mea”, pentru că noi retrăim Scriptura. În Isaia 61 a existat o virgulă, o pauză de două mii de ani, dar noi am ajuns la sfârşitul pauzei şi este timpul să mergem mai departe. Acest lucru s-a întâmplat când fratele Branham a predicat „Durerile naşterii”, prin care ne-a făcut cunoscut că ne aflăm în mijlocul judecăţilor lui Dumnezeu.

„Eu nu am venit să aduc pace, ci sabia.”

Preotul i-a dat Biblia, iar fratele Branham a citit din Ea:

„Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.”

El vorbea despre tristeţea, necazul şi durerea de care este nevoie pentru a aduce la viaţă un fiu. El predica judecata, dar a spus: „Acea întristare se va preface în bucurie.” După ce a citit aceste versete, i-a înapoiat Biblia preotului care i-o dăduse, dar nu a înţeles ce se întâmpla, nu a văzut împlinirea Scripturii. El predica ceva diferit de ceea ce a predicat Isus, când a luat sulul în sinagoga din Nazaret, l-a citit şi apoi a predicat. Acum, se continua cu restul povestirii, iar fratele Branham predica „Durerile naşterii.” Aleluia!

Acesta este motivul pentru care noi nu putem să ne întoarcem înapoi şi să predicăm ceva dintr-o altă zi. Acolo a fost o virgulă şi totul a fost pus în aşteptare, dar virgula a trecut, pauza s-a terminat, iar acum suntem aici, în Pecetea a şasea; judecăţile sunt date, este timpul pentru judecata pământului, este timpul ca durerile naşterii să crească în intensitate, în frecvenţă, iar noi vedem aceasta cu ochii noştri. Dacă privim la ştiri, vedem că suntem în durerile naşterii.

Isaia 61.1-2:

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea;

să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru.”

Să mergem la predica „Alegerea unei Mirese.” Când a predicat acest Mesaj, fratele Branham s-a dus în partea cea mai vestică în care putea merge, s-a dus la Los Angeles, chiar lângă pacific. Evanghelia călătorise până în Vest, pentru că a mers din Est în Vest, iar acolo, el se afla în Vest şi predica „Alegerea unei Mirese”, şi a început prin a face chemarea lui Eliezer. Fratele Branham a spus că Eliezer era un slujitor model al tatălui, fiindcă tatăl lui Isaac l-a trimis să aducă o mireasă pentru fiul său. În această predică, el îşi descria de fapt întreaga slujbă: a plecat ca Eliezer să o caute pe Rebeca şi a adus-o înapoi ca să se poată uni cu Isaac.

Fratele Branham a predicat aceasta, a parcurs povestea şi a explicat alegerea unei mirese, ce caracter căuta, cum a făcut alegere, arătând că totul este prin alegere, că el avea dreptul să aleagă, iar mireasa avea dreptul să accepte. El a aşezat aceasta clar, dar ce a spus când a ajuns la sfârşitul mesajului? „O, Capernaume, Capernaume!” Ce a început să vestească? Nimicirea locului în care se afla şi el se afla în locul unde era scaunul Satanei.

Fratele Branham a spus că tronul Satanei a fost în Babilon, apoi s-a mutat în Europa, în Franţa, iar din Franţa a mers în America, aşa că acum toată murdăria lumii iese din Los Angeles. Atunci, el se afla acolo, se afla în Apocalipsa 18 pronunţând nimicirea Babilonului şi aruncarea sa în mare. Când a predicat aceasta? La sfârşitul predicii „Alegerea unei Mirese”.

Ţineţi minte! Era „Alegerea unei Mirese”, era chemarea lui Eliezer, slujba lui Elieze, iar când a ajuns la sfârşitul acesteia, a predicat nimicirea, pentru că la sfârşitul „Alegerii unei Mirese”, el a predicat al şaselea potir.

Să mergem în Apocalipsa 16. Ţineţi minte că potirele cuprind cele şase urgii care sunt turnate peste pământ pentru nimicirea acestuia, iar noi ştim că slujba fratelui Branham a venit între potirul al şaselea şi al şaptelea. Cele trei duhuri necurate care semănau cu nişte broaşte, ies afară; ele sunt descoperite, ni s-a spus ce sunt ele. Apoi, în potirul al şaptelea, pe care-l găsim în Apocalipsa 16.17-18 scrie:

„Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!”

Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.”

La sfârşitul „Alegerii unei Mirese”, fratele Branham a predicat al şaptelea potir, iar în predica „A te ruşina de El” din anul 1965 citim:

„Am plecat de aici, în urma unei vedenii în care mi s-a spus să merg la Tucson ca să văd ceea ce vrea Domnul să fac. El m-a întâlnit acolo sus, aţa cum a spus aici că o va face, în chipul a şapte Îngeri şi mi-a spus să mă întors înapoi pentru că aveau să fie deschise cele şapte Peceţi. Aceasta este exact ceea ce s-a întâmplat.

Într-o zi eram cu fratele Wood acolo sus, iar El a venit acolo. Eu am aruncat o piatră în sus, iar El a spus: „Într-o zi şi o noapte vei…” Am uitat cum au fost cuvintele Sale exact: „Vei vedea slava lui Dumnezeu!”

În ziua următoare a venit din ceruri un vârtej de vânt, iar noi ştim ce s-a întâmplat. Când a mers în sus, ei au întrebat ce era acela, iar eu am spus: „A rostit trei cuvinte în trei tunete mari!” Oamenii au auzit doar tunetele, dar eu am înţeles ce a spus. El a zis: „Judecata loveşte Coasta de Vest!”, iar la două zile după aceea, Alaska aproape s-a scufundat. A tunat în jur, cutremure, totul. Uitaţi-vă la ele! În fiecare zi sunt cutremure care scutură pretutindeni.”

Slujba acestui profet, aceeaşi care cheamă o Mireasă, aceeaşi care a avut deschiderea Peceţilor, aceeaşi care a predicat cele şapte Tunete, este aceeaşi slujbă care a trebuit să arunce o piatră în aer pentru a începe un vârtej de vânt care a fost trimis înapoi pentru a lovi Alaska cu un cutremur puternic. Ce a fost aceasta? Judecata lovea Coasta de Vest. De ce? Pentru că noi suntem în partea a doua din Isaia 61.2 şi predicăm o zi de răzbunare a Domnului nostru. Acesta nu este un timp în care să predicăm: „Pace, pace!” deoarece nu există pace. Harul a fost trimis, dar Cuvântul a fost deja respins, iar lumea aceasta a fost deja acuzată pentru a doua răstignire a lui Isus Hristos. Înafara acestui Mesaj nu există milă, fiindcă acesta este locul, acesta este scaunul de îndurare.

În „Epoca Bisericii Laodicea” din cartea Epocilor Bisericilor scrie:

„Ce mai rămâne de împlinit? Numai Evrei 12.26: „…al cărui glas a clătinat atunci pământul şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”

Dumnezeu va zgudui încă o dată pământul şi odată cu el, va fi scuturat tot ce poate fi scuturat, iar după aceea îl va reînnoi. În luna martie din anul 1964, cutremurul din Vinerea Mare care a avut loc în Alaska, a scuturat întreaga lume deşi nu a dezechilibrat-o. Dar Dumnezeu avertiza printr-un cutremur care a zguduit lumea, ce va face El în curând la scară mai mare. El va scutura şi va zgudui această lume blestemată şi plină de păcat, frate şi sora mea, şi există un singur Loc care va putea rezista acestui şoc, acesta fiind Turma Domnului Isus.”

Ce era aceasta? Judecata lovea Coasta de Vest. Fratele Branham a spus că a plecat de pe Coasta de Vest, iar în următoarea Vinerea Mare din anul 1965, un cutremur a lovit Seattle, Washington. Fratele Branham a spus că a fost acelaşi balaur mare care era aşezat de-a lungul Coastei de Vest. Acesta s-a mişcat şi a mers în Alaska, iar în anul următor, în 1965, de Vinerea Mare, a lovit Seattle. Fratele Branham a spus că el şi-a răsucit doar coada, apoi a adăugat: „Aşteptaţi până când se răsuceşte într-o zi.” Prin aceste cuvinte făcea referire la cutremurul pe care l-a profeţit în predica „Alegerea unei Mirese”, cutremur care va dezechilibra lumea întreagă şi va arunca oraşul Los Angeles în mare. De ce? Pentru că în Apocalipsa 18, Babilonul trebuie aruncat în mare ca o piatră de hotar.

Ce făcea profetul? Ne arăta unde ne aflăm în Carte. Noi am trecut de Apocalipsa 18, de Apocalipsa 16, el a predicat deja potirul al şaselea şi se face alegerea unei Mirese.

Când a chemat el acest cutremur, această nimicire a lumii? După Alegerea unei Mirese. Ce se întâmplă astăzi? El Îşi alege o Mireasă. Ne-a chemat El pe noi? Ne-a găsit Eliezer? Ne-a adus la Isaac? Îi mai găseşte El pe ai Săi? Îi mai aduce la Isaac? Amin! Ce profeţea fratele Branham? În viaţa şi în slujba sa totul era desăvârşit şi tot ce a predicat a fost desăvârşit. El a predicat nimicirea după „Alegerea unei Mirese”.

Aşadar, după ce este aleasă Mireasa, după ce El Îşi alege toată Mireasa, după ce toată Mireasa intră înăuntru, vine nimicirea lumii. Când? De ce? Pentru că el profeţea pe Coasta de Vest. În Los Angeles era un profet puternic, profetul din Apocalipsa, iar el făcea chemarea pentru Pecetea a şaptea. Când? După Alegerea unei Mirese. Ce aşteaptă? Până când intră ultimul şi îşi ocupă locul, iar când intră înăuntru acel ultimul, se va dezlănţui, va porni. De ce? Pentru că la sfârşitul Alegerii unei Mirese este potirul al şaptelea.

Acest Cuvânt este desăvârşit; acest Mesaj este desăvârşit şi tot ceea ce a aşezat pe el este exact cum ar trebui să fie.

În „Hristos identificat ca fiind Acelaşi în fiecare generaţie”, scrie:

„Când acel ultimul va fi adus înăuntru, Trupul lui Hristos este întregit şi va avea loc Răpirea.”

În Epoca Bisericii Filadelfia din Cartea Epocilor Bisericilor, scrie:

„Lăsaţi-mă să vă spun aceasta. Domnul nostru nu este învins. Oamenii pretind că ei Îi deschid şi Îi închid uşa lui Dumnezeu, dar mint. Tot ce I-a dat Tatăl Lui, va veni la El, iar cel care vine la El, nu va fi izgonit. El nu va pierde pe niciunul dintre ei (Ioan 6.27-35). Iar când acel ultim mădular ales din Trupul lui Hristos intră înăuntru, va apărea Domnul nostru.”

Aleluia! La prima Sa venire, Isus a spus în Ioan 12: „Eu nu am venit să judec lumea, ci ca s-o mântuiesc.”

„Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care L-am vestit Eu, Acela îi va osândi în ziua aceea.”

Suntem noi în ziua de apoi? Atunci, Cuvântul îl va judeca pe cel care-L respinge pe El. cine îl judecă pe necredincios? Cuvântul. Cum Se întoarce Isus în Apocalipsa 19? El este Cuvântul lui Dumnezeu, iar acum, în zilele din urmă, Cuvântul S-a întors înapoi ca să judece.

El a spus: „Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.”, dar lăsaţi-mă să vă întreb: „La a doua Sa venire, El a venit să mântuiască lumea sau s-o judece?” Ce face Pecetea a şasea? Distruge lumea. Îi mântuieşte sau îi distruge pe necredincioşi? Ce face a doua venire a lui Hristos? Mântuieşte lumea sau o mântuieşte? El vine pentru a nimici. Mesajul pe care-L avem noi este un mesaj de judecată, ceea ce înseamnă că înafara acestui mesaj nu va veni la Viaţă nimic. Dar în Isaia 61 mai este ceva ascuns care ar trebui să ne facă să ne bucurăm.

Prima parte din Isaia 61.2: „Să vestesc anul de îndurare al Domnului”, a împlinit-o Domnul Isus, dar aş vrea să privim la slujba de la sfârşitul timpului: „Şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru.”

Putem înţelege că aceasta este ziua în care trăim noi? De ce credeţi că vedem o Californie care arde sau este lovită de inundaţii? Ce este aceasta? Ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru.

„…să mângâi pe toţi cei întristaţi;

să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească, în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”

În timpul zilei de răzbunare a Domnului nostru va exista ceva ce va fi dat celor întristaţi din Sion. Cine este Sionul? Mireasa. În acel timp de răzbunare al Domnului nostru, va exista ceva, în timpul turnării mâniei lui Dumnezeu, va exista ceva ce va fi turnat în Sion: „o cunună împărătească, în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”

Pretutindeni va fi răzbunarea lui Dumnezeu, dar aici vor exista pomi ai neprihănirii, „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”

Va exista o restituire a Pomului Mireasă, indivizi care se vor întoarce la credinţa apostolică, pomi ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.

Afară, totul va fi judecat, dar înăuntru va fi „o cunună împărătească, în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”

Aceasta este odihna celor fără păcat.

În Mesajul „Dumnezeul Atotputernic dezvăluit înaintea noastră”, fratele Branham a spus:

„Vedeţi, El a venit, Scaunul îndurării, stând la vedere înaintea adunării. Dar ei, fiind sub opinia publică…

bărbaţi şi femei şi delegaţi ai acestei adunări, vreau să vă spun aceasta fără să ţin seama de cine este prezent. Privind la ziua de azi, la motivul pentru care suntem astăzi aici, mă tem că tradiţiile părinţilor bisericii au ascuns Aceasta de prea mulţi oameni. De vreme ce Duhul Sfânt a venit în aceste zile din urmă, aşa cum a fost profeţit, şi perdeaua a fost ruptă, prea mulţi oameni încearcă să rămână agăţaţi de tradiţiile părinţilor lor şi astfel nu pot vedea această bucurie mare, pacea şi lucrurile pe care le are biserica astăzi. Cu toate acestea, ele se află la vederea celor care cred.”

Ce este aceasta? Restul versetului din Isaia 61. Untdelemnul păcii, haina de laudă şi bucurie în loc de plâns.

„El a ascuns Cuvântul, Cuvântul făgăduit pentru această zi.”

Prieteni, am primit noi o cunună împărătească în loc de cenuşă? Pentru cei întristaţi, pentru cei care gem în Sion, există Ceva; nu pentru cei ce gem în restul lumii, ci pentru cei ce gem în Sion.

„…o cunună împărătească, în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”

El Se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu, iar noi ne numim terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujim spre slava Lui. De ce? Pentru că El este proslăvit în Ea.

Judecata este asupra pământului în timp ce vorbim, asupra planetei, dar există un loc, un untdelemn, o bucurie şi o pace mare care este oferită celor ce plâng în Sion. „Lumea se va bucura şi voi veţi plânge, dar plânsul vostru se va preface în bucurie.” Aleluia! Plânsetul nostru a fost transformat în bucurie? Noi nu plângem pentru că pierdem proprietăţi, pentru că vin tornade sau pentru că vedem California în flăcări, deoarece am primit Ceva ce nu este din această lume. Aceasta este ziua de răzbunare.

Fratele Branham a întrebat: Când au început durerile naşterii?” Este important să ştim aceasta. El a spus: „În Primul Război Mondial când au aruncat otrava, acele gaze şi au avut loc acele atrocităţi.” Atunci au început durerile naşterii. Când au venit ele pe pământ? În acelaşi timp în care a venit profetul. La câţiva ani de la naşterea profetului a izbucnit Primul Război Mondial, apoi a început slujba lui. Ce este aceasta? Nu este slujba lui Ioan Botezătorul, nu este timpul să ne întoarcem înapoi şi să repetăm aceleaşi lucruri, ci este timpul pentru răzbunarea Domnului. Şi pe măsură ce a venit premergătorul celei de-a doua veniri a Domnului, am văzut durerile naşterii. Primul şi al Doilea Război Mondial sunt durerile naşterii, totul este necaz, dureri. De ce? Pentru că acest profet avea să ajungă la locul în care să reia de la virgula din Isaia 61 şi urma să ne aducă la cunoştinţă că aceste dureri de naştere sunt răzbunarea Domnului. El ne-a spus că atunci când Se va întoarce Cuvântul înapoi, El Se va întoarce pentru a judeca şi pentru a se război. Amin!

El, Cel care are peruca albă, Divinitatea supremă, S-a întors cu ochii ca para focului şi cu picioarele ca arama aprinsă. Aşa Se întoarce El înapoi, dar slăvit să fie Domnul că atunci când Se întoarce El, există Ceva pentru cei ce gem în Sion. Slăvit să fie Domnul!

Să ne ridicăm în picioare. Tot ceea ce a predicat acest profet a fost rânduit de Dumnezeu. Paşii lui au fost călăuziţi de Dumnezeu, ordinea în care a adus predicile a fost rânduit de Dumnezeu, felul în care a spus lucrurile şi cum le-a spus, a fost rânduit de Dumnezeu, iar noi ştim clar că la sfârşitul Alegerii unei Mirese, vine potirul al şaptelea. El a predicat deja aceasta, a demonstrat-o şi a dat deja semnalul de judecată când a aruncat acea pietricică în aer şi a avut loc acel cutremur în Alaska. Acela a fost avertismentul pentru ceea ce urma să vină, iar El a venit jos şi la sfârşitul alegerii unei Mirese, va veni potirul al şaptelea.

Eu cred că noi suntem deja la sfârşitul alegerii unei Mirese, iar când va intra şi ultimul, vom pleca. Apoi, va fi turnat potirul al şaptelea.

Să nu treceţi pe lângă prima şi a doua Sa venire! Acesta nu este un timp în care să predicăm „Pace, pace!”, nu este un timp în care să spunem: „Eşti bine dincolo de perdeaua ta tradiţională”, pentru că El nu este acolo.

Când a murit Isus pe cruce şi perdeaua a fost ruptă, au fost nişte preoţi care s-au dus şi au cusut-o, dar faptul că au cusut-o nu a însemnat că El Se afla acolo. Când a venit fratele Branham, Dumnezeul cel Atotputernic a lucrat prin acest profet, un fiu al omului care Îl dezvăluia pe Fiul omului. el a rupt în bucăţi perdeaua tradiţiilor şi a denominaţiunilor şi a arătat că Dumnezeu nu era acolo şi că El este încă viu.

El a rupt aceste tradiţii şi a spus:

„Tradiţiile voastre spun că El este mort, că El este un Dumnezeu al zilelor trecute, a lucrurilor care s-au petrecut în timpul apostolilor, dar Dumnezeu nu este acolo!” Unde era El? El era pe platformă seară de seară.

Apoi, după ce a plecat el, ei au cusut perdeaua înapoi, iar biserica metodistă a mers mai departe, biserica baptistă a mers mai departe, dar faptul că ele au mers mai departe nu înseamnă că El este acolo.

Mesajul nostru nu era un mesaj de mângâiere şi de pace, pentru că mesajul care ne-a fost dat este: „Ieşiţi afară din mijlocul ei, poporul Meu. Separaţi-vă!”, pentru că Mireasa, profetul şi Duhul vor spune acelaşi lucru, iar ceea ce vor spune este scris deja în Cuvânt. Şi ce spun ei? „Ieşiţi afară din mijlocul ei, poporul Meu. Separaţi-vă!” De ce? Pentru că sunt judecaţi. Metodiştii sunt judecaţi, catolicii sunt judecaţi, prezbiterienii sunt judecaţi, toţi sunt judecaţi! Totul este rânduit pentru nimicire.

Al cui este Mesajul acesta? Al nostru, pentru că mesajul nostru este: „Ieşiţi afară din mijlocul ei!”, nu: „Unde mergi la biserică? Slăvit să fie Domnul, mă bucur să aud aceasta.” El nu mai este acolo! Dar unde este El? El este învelit din nou în trup de carne. El S-a întors înapoi, Cuvântul învăluit în trup de carne, şi toţi cei cu care vorbim, potenţial pot fi parte din acel Trup, pentru că noi nu ştim cu cine vorbim.

Să nu încrucişaţi prima şi a doua Sa venire! Nu predicaţi mesajul primei Sale veniri la a doua Sa venire. Acum, este timpul răzbunării Domnului nostru, timpul nimicirii! S-a profeţit că acest cutremur mare va dezechilibra întreaga lume, că Los Angeles va fi aruncat în mare, că asupra Vaticanului va fi aruncată o bombă atomică şi că această lume va trece prin tot felul de distrugeri rapide. Acesta este Mesajul de astăzi, prieteni. Acesta este Cuvântul pentru ziua de astăzi, un avertisment, o judecată.

„Ieşiţi afară din mijlocul ei!”

Să nu trecem peste acestea pentru că dacă o facem, devenim antihrişti. Dacă predicăm prima venire a Sa în timpul celei de-a doua veniri, vom amesteca totul şi vom deveni antihrişti.

Doamne, păstrează acest Mesaj curat şi nepângărit.

Amin!

 

 

PATRA