Să ne rugăm. O, Tată, ceresc, Îți mulțumim Doamne, pentru privilegiul de a fi din nou aici. În timp ce ne întoarcem inimile pentru a auzi Cuvântul Tău de la Tine, Te rugăm, Dumnezeule, să slujești, să frângi Pâinea Vieții și s-o împarți fiecăruia dintre noi, ca să primim ceea ce avem nevoie. Te iubim, Tată, și Îți mulțumim pentru bunătatea și îndurarea Ta. Te rog să-Ți faci drumul cu noi în toate felurile, astăzi. Ia acest vas sub controlul Tău și propovăduiește-Ți Cuvântul; vorbește Cuvintele Vieții veșnice, care aduc Viață sufletelor noastre, ca să scoți ceea ce ai așezat în noi și trebuie să se manifeste în această zi, să iasă la suprafață prin Duhul Tău, ca să-Ți împlinești lucrarea prin noi, în acest timp al sfârșitului, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Să deschidem Bibliile la Evrei 13.8:
„Isus Hristos este același ieri şi azi şi în veci!”
Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vreau să numesc tema de astăzi. Hristos este…, și vreau să spun că aceasta este o afirmație mare: „Hristos este…”, pentru că poate fi urmată de multe lucruri, și nu vom încerca să folosim următoarele douăsprezece ore sau douăsprezece luni încercând să încorporez totul, să explic totul sau să predic tot ceea ce este Hristos, ci vreau să iau această afirmație, să mă uit la ea și să mă gândesc doar la ea pentru un minut și s-ar putea să obținem un mic fragment din aceasta; vreau să mă uit la „Hristos este…”
Știți, noi trăim într-o lume în care, ca și credincioși, folosim tot timpul terminologia, lansăm termeni și vorbim în termeni biblici și în termeni din Mesaj, dar uneori este bine să ne oprim și să spunem ce vrem să zicem când spunem aceasta, la ce ne referim, ce cuprind toate acestea și care este adâncimea înțelegerii mele în acest lucru. Așadar, vreau să mă uit la această afirmație, „Hristos este…”, iar aici, în Evrei 13.8, ni se spune că, „Isus Hristos este același ieri şi azi şi în veci!”
Acesta este un text foarte interesant pentru că este o afirmație: „Isus Hristos este același ieri şi azi şi în veci!” Dar noi știm că Isus este Omul, trupul de carne pe care Dumnezeu L-a făcut, ca să locuiască în El, și acest trup a fost făcut la un moment dat, a fost creat. Corect? Deci, acest trup nu a existat pe pământ înainte, iar acum, acel trup este la dreapta Tatălui, nu este prezent aici. Prin urmare, este interesant când ni se spune că, „Isus Hristos este același ieri şi azi şi în veci!” Trebuie să se refere la altceva decât doar la acel singur aspect. Există un sens mai profund și mai bogat decât poate cuprinde mintea noastră carnală.
Dacă Îl luăm doar ca Om, acesta S-a născut prin fecioara Maria și a trăit treizeci și trei de ani, apoi a murit la Golgota, a înviat din nou și S-a înălțat sus. Dacă aceasta este tot, este greu să spui că, „Isus Hristos este același ieri şi azi şi în veci!” Dar noi știm că aceasta a fost o expresie a lui Hristos. Acesta a fost Hristos exprimat în măsură deplină ca Ființă umană, ca Om, deci, aceasta a fost expresia deplină a lui Hristos într-o singură figură de Om, dar nu a fost singura expresie a lui Hristos.
În mesajul, De ce a trebuit să fie păstori?, profetul a spus: „…și Hristos este Cuvântul, Cuvântul uns manifestat.”
Mie îmi place felul în care el spune: „Noi știm că Hristos este Cuvântul”. De asemenea, el spune: „Dumnezeu este Cuvântul.” Apoi, a spus că Cuvântul și Duhul Sfânt sunt același lucru, așa că este tot Cuvântul, iar eu găsesc acest lucru atât de uimitor când se ajunge la: „Hristos este totul și în toate.” Corect? El este expresia lui Dumnezeu și Dumnezeu este totul. Deci, când privim la acestea, oh, ce termen vom folosi? Vom folosi, Dumnezeu? Vom folosi, Tatăl? Vom folosi, Hristos? Vom folosi, Isus Hristos? Vom folosi, Fiul lui Dumnezeu? Duhul Sfânt? Toți acești termeni, totul este Dumnezeu. Totul este Dumnezeu, dar este Dumnezeu într-o manifestare, este Dumnezeu într-un mod, într-un fel de lucrare; Dumnezeu într-o expresie, într-un fel în care vrea să Se dezvăluie sau să Se exprime pe Sine. Deci, Hristos este Cuvântul, Cuvântul uns Se poate manifesta.
Apoi, fratele Branham a adus mesajul, Trei feluri de credincioși, unde a spus:
„Dar puteți primi voi, Cuvântul, tot Cuvântul, tot din Hristos? Hristos este Cuvântul uns. El este Cuvântul uns.
Hristos înseamnă „Cel uns”, Cuvântul uns manifestat pentru acea zi.”
Așadar, noi putem chiar bate în cuie acest lucru, conform acestei afirmații, „Hristos este Cuvântul uns manifestat pentru acea zi.” Noi știm aceste lucruri, dar este atât de plăcut să privim la aceasta și să vedem ce a făcut Dumnezeu, Taina care a fost ascunsă în Biblie, deoarece știm că Taina lui Dumnezeu a fost descoperită în cele din urmă în timpul celui de-al șaptelea înger. La sunetul trâmbiței celui de-al șaptelea înger, Taina lui Dumnezeu a fost descoperită, iar noi știm că Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. Așadar, Dumnezeu Și-a descoperit Taina în Hristos, în Hristos Isus, Același ieri, astăzi și în veci, iar Hristos este Cuvântul uns pentru acea zi. Înseamnă că oriunde veți găsi Cuvântul uns într-o zi, Îl găsiți pe Hristos, iar aceasta este o descoperire a lui Dumnezeu.
Când ajungem la sfârșitul timpului, Dumnezeu sună și cele șapte Tunete se deschid pentru noi, ca să le vedem și ne dezvăluie Taina care a fost așezată în toată Biblia. Taina care a fost așezată în întreaga Biblie, a fost exprimată tot drumul înapoi până în Eden, când Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa; i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască și l-a așezat în creația Sa pentru a stăpâni peste ea. Acela a fost Dumnezeu care Se exprima ca bărbat și femeie, iar noi știm că acea imagine a fost distrusă, astfel încât s-o poată reconstrui înapoi, astfel încât să-Și poată exprima toate atributele și toată Familia Lui, și s-o readucă de multe ori înapoi la acea imagine. Aceasta este Taina care a fost descoperită în timpul din urmă, Taina lui Dumnezeu devenind tangibil, exprimându-Se. Devenind tangibil în creația Sa.
Așadar, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, și oricând Îl găsiți pe Hristos, este descoperirea lui Dumnezeu. Cine este Hristos? Cuvântul uns pentru ziua aceea. Laudă lui Dumnezeu!
În mesajul, Hristos este identificat la fel în toate generațiile… Îmi place atât de mult acest titlu, mai ales în subiectul despre care vorbim! Hristos este identificat la fel în toate generațiile. Isus Hristos Același ieri, astăzi și în veci. Îi găsești caracteristicile și Îl poți găsi. Este uimitor că atunci când spune că Isus Hristos este Același ieri, astăzi și în veci, nu este întotdeauna exact aceeași expresie. Noi vom găsi că Hristos a fost în Moise, Hristos a fost în Noe, Hristos a fost în David, Hristos a fost în Ieremia. Toți aceștia Îl exprimau pe Hristos, părți ale lui Hristos, Cuvântul exprimat pentru ziua lor, dar nu a fost întotdeauna exact aceeași expresie, nu a fost întotdeauna o clădire, un chivot; nu a scos întotdeauna un popor din robie; nu a fost întotdeauna o predicare că poporul va merge în robie, ci fiecare expresie exprima o altă parte a Cuvântului; era exprimată o altă parte a lui Dumnezeu și aceea era Hristos în acea zi. Dar El este Același ieri, azi și în veci. Ce Îl face să fie Același? Este întotdeauna Cuvântul exprimat pentru acea zi și anotimp. Aceasta Îl face Același, aceasta Îl face pe Isus Hristos Același. Astfel, profetul a spus:
„Acum, când a venit Moise, nu ar fi putut să ia mesajul lui Noe și nici Noe nu ar fi putut să ia mesajul lui Moise. Iosua nu ar fi putut să ia vreunul din mesajele lor. Isaia nu ar fi putut să ia mesajul altuia, pentru că fiecare mesaj este pentru acea epocă.
Și odată cu epoca în care trăim, când acel Cuvânt este interpretat, Dumnezeu vorbește acel Cuvânt și face Cuvântul pentru acea epocă viu, dând interpretarea Lui; Acesta este Dumnezeu manifestându-Se în Hristos. Vedeți? Pentru că Hristos este Cuvântul, și când Cuvântul Se manifestă, Acesta este Hristos în fiecare epocă.”
Așadar, Hristos este Cuvântul care Se manifestă în acea epocă. Laudă lui Dumnezeu!
În mesajul, Identificarea lui Hristos în toate epocile, profetul spune:
„Dumnezeu va judeca lumea, nu după un anumit grup. El va judeca lumea prin Isus Hristos, și Hristos este Cuvântul. El este Cuvântul. „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu… Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.” Deci, El este Cuvântul exprimat al lui Dumnezeu în fiecare epocă. El Îl face Același ieri, azi și pentru totdeauna.”
Ceea ce Îl face Același ieri, azi și pentru totdeauna, este că El este Cuvântul exprimat al lui Dumnezeu în fiecare epocă. Deci, când Cuvântul lui Dumnezeu este exprimat, manifestat, întrupat, Acesta este întotdeauna Hristos. Amin. Laudă lui Dumnezeu!
Nu vreau să pierd nimic. Da, este ceva aici și nu vreau s-o pierd. Astfel, ne dăm seama că Hristos a fost aici de la început până la capăt.
Haideți să mergem împreună la Ioan 1.1-5:
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
El era la început cu Dumnezeu.
Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.
În El era viața, și viața era lumina oamenilor.
Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.”
Deci, vorbim despre Cuvânt. „Cuvântul era cu Dumnezeu, Cuvântul era Dumnezeu și toate lucrurile au fost făcute prin El.” Prin Cine? Prin Cuvânt.
Să mergem la Coloseni 1.15-19:
„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut din toată zidirea.” Despre cine vorbește aici? Despre Isus Hristos. Este cât se poate de clar.
„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut din toată zidirea.
Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.
El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El.
El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate.
Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El.”
Așadar, acum se referă la persoana lui Isus Hristos și Hristos; și acest Cuvânt din Ioan 1.1 și Coloseni 1, este același. El a făcut toate lucrurile prin Cuvânt, dar când spunem: „La început a fost Cuvântul”, și Dumnezeu a zis: „Să fie…”, aceasta a fost venirea lui Hristos. Acel Cuvânt, „Să fie lumină!”, care s-a manifestat ca lumină, a fost Hristos. Tot drumul înapoi, ca un Cuvânt manifestat în acea zi, a fost Hristos, Dar nu era cunoscut ca Isus deoarece nu avea un nume pământesc; a fost Hristos până când ajungem la profeția care spune că vine printr-o fecioară, iar fecioara a fost Maria. Ei i s-a spus care va fi numele Lui, apoi i s-a spus și lui Iosif care va fi numele Lui, așa că Dumnezeu a fost Cel care I-a ales Numele, „Isus”; deci, este „Isus Hristos.” Dar înainte de acel moment, a fost întotdeauna Hristos; El a fost întotdeauna Hristos, dar nu a fost cunoscut ca Isus Hristos până când tot Cuvântul și plinătatea au fost cuprinse într-un trup, care era trupul pe care Dumnezeu l-a creat pentru El Însuși, pentru a locui în El. Și El a luat numele pământesc „Isus Hristos,” iar de atunci înainte și înapoi, te poți referi la Cuvânt, ca Isus Hristos.
Noi știm că Cuvântul este veșnic, nu este legat de timp, dar acum privesc dintr-o perspectivă pământească, iar dintr-o perspectivă omenească, a existat un timp înainte de Isus, când era totuși Hristos. Are sens? Noi știm că în mintea lui Dumnezeu, în Tărâmurile eterne, nu exista „înainte” și „după”, ci este numai „veșnic”. Dar în timp, mai târziu, acea expresie avea să fie îmbuteliată în Isus, iar atunci am știut Cine este aceasta, așa că acum putem spune: „La început a fost Cuvântul”, care este un titlu, dar acum Îi putem da Cuvântului un Nume, Isus Hristos. Slavă lui Dumnezeu!
Haideți să mergem la Evrei 11.24-26:
„Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului.”
Aceasta a fost înainte de manifestarea lui Isus, Omul; era încă Hristos. Deci, acesta este Hristos. Noi știm că acesta este Evrei 13.8, este Isus Hristos Același ieri, azi și în veci, dar atunci, în ziua aceea, nu era cunoscut ca Isus Hristos.
„El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire.
Prin credință a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (v. 16-27).
Ce a fost ocara lui Hristos? Ocara Cuvântului din acea zi. El făcea parte din acei sclavi și era aici pentru a fi un izbăvitor; el a fost ales să fie vasul pe care Dumnezeu îl folosea pentru a-i scoate afară și a fost acolo să-L reprezinte pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu avea să coboare, să vorbească cu Moise într-un rug aprins și să-i spună: „Am auzit strigătele poporului Meu și M-am coborât să-i eliberez. Vino, căci te trimit…” Așadar, el urma să fie reprezentarea Planului și a Cuvântului lui Dumnezeu pentru acea zi.
Deci, ce reflecta Moise? Ce manifesta Moise? Moise Îl proiecta pe Hristos, viața lui a devenit o proiecție a lui Hristos, iar mai târziu, ceea ce era în Moise avea să fie în Isus Hristos, pentru că acolo era tot Cuvântul, dar acum, avea un Nume. Astfel, acum știm care a fost motivul pentru care Moise a părăsit tot. El a părăsit totul pentru Isus Hristos, dar în ziua aceea, Moise nu L-a cunoscut ca Isus Hristos, ci L-a cunoscut numai ca Cuvântul lui Dumnezeu; și Acesta a fost Hristos.
Să mergem la 1 Corinteni 10.4:
„şi toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, şi stânca era Hristos.”
Noi știm că a existat o stâncă fizică pe care Moise a lovit-o cu toiagul, iar când a lovit-o, stânca s-a despicat și a țâșnit apa. Dar aceasta era un tip natural pentru ceva spiritual care se întâmpla în ziua aceea, deoarece noi știm că a existat o Stâncă ce i-a urmat pe copiii lui Israel, iar Pavel a spus că „toți au băut din acea Stâncă spirituală.” Acum, Pavel nu vorbește despre stânca pe care a lovit-o Moise cu toiagul, ci vorbește despre Stânca spirituală care i-a urmat, iar acea Stâncă a fost Hristos, a fost Hristos, a fost descoperirea pentru ziua aceea, a fost descoperirea deschisă în ziua aceea de un profet, și a ieșit Apă vie pentru ca ei să bea și să trăiască.
Astfel, acum vedem că Hristos era în ziua lui Moise, și El a fost același în ziua aceea, ca și în ziua de azi, doar că noi nu pribegim printr-un pustiu și nu avem un om fizic pe nume Moise, cu o barbă lungă, care ne conduce printr-un pustiu fizic. Dar ce s-a întâmplat în acea zi, se întâmplă în această zi; aceasta s-a întâmplat în fiecare zi, întotdeauna a fost o zi în care Hristos S-a manifestat.
Dumnezeu Se descoperă oamenilor, și Acesta este Hristos, Cuvântul uns pentru acea zi. Astfel, noi nu avem nicio problemă să spunem că Stânca a fost Isus Hristos. Corect? Are cineva vreo problemă să spună că Stânca era Isus Hristos? Are cineva vreo problemă să spună că Moise a părăsit Egiptul pentru Isus Hristos? Dar acolo nu era înfățișarea fizică a lui Isus Hristos, ci era Cuvântul pentru acea zi. Și dacă aceasta era adevărat atunci, poate fi adevărat și acum, pentru ca Isus Hristos să fie Același ieri, azi și în veci; în Isus Hristos fiind manifestat, în Isus Hristos fiind proclamat.
Aceasta nu înseamnă că trebuie să existe trupul firesc al lui Isus Hristos, pentru ca Isus Hristos să fie aici descoperindu-Se. Amin?
Să mergem la Apocalipsa 10.1-3:
„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc.”
Aceasta este o descriere foarte asemănătoare cu descrierea pe care o găsim în Apocalipsa 1, și este o descriere a lui Isus Hristos. Deci, vedem că există un Înger puternic care a coborât din cer. Acesta nu este un trup de carne puternic, ci este un Înger puternic; acesta este un lucru spiritual, invizibil, care vine:
„…care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc.
În mână ținea o cărticică deschisă…” Aceasta era închisă, în Apocalipsa 5, dar acum este deschisă.
„…A pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ
şi a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.”
Fratele Branham a venit la această Scriptură și a spus că, „Îngerul puternic, Îngerul Legământului putea să fie numai Hristos.” Corect? Este cineva care are probleme să spună că Acesta este Isus Hristos, Același ieri, azi și în veci? Cine este acest Hristos? Este Isus Hristos, dar nu trupul care a fost pironit pe cruce. Acesta este Îngerul Domnului, Îngerul Legământului, Acesta este Hristos care coboară din cer cu o Carte deschisă în mână. El a strigat cu glas tare și cele șapte Tunete au făcut să se audă glasurile lor, însă au fost pecetluite. Dar acum, în zilele glasului îngerului al șaptelea, Taina lui Dumnezeu a fost descoperită, după vestea bună vestită de El slujitorilor Săi prorocilor. Astfel, fratele Branham a venit la această porțiune a Scripturii și a spus că, „Îngerul al șaptelea de aici este cel de-al șaptelea mesager al Bisericii”, adică William Branham, și că „el va fi pe pământ în momentul acestei veniri.” Cine a venit? A venit Isus Hristos. Eu nu am nicio problemă să spun aceasta, dar El nu a venit în trupul de carne, ci ca Îngerul puternic, plinătatea Persoanei lui Hristos pe măsură ce aducea plinătatea Cuvântului; Căpetenia venind la trup. Laudă lui Dumnezeu!
„Deci, El este Cuvântul exprimat al lui Dumnezeu în fiecare epocă. El Îl face Același ieri, azi și pentru totdeauna.”
Ceea ce este atât de unic, este că atunci când privești în Vechiul Testament, pe măsură ce cobori la profeți și patriarhi și mergi prin el, întotdeauna este o parte a lui Hristos, o manifestare a lui Hristos, o parte a lui Hristos în acea perioadă și tot așa, până când a ajuns la Persoana lui Isus Hristos Însuși în plinătate. Acum tot ceea ce au fost, fiecare porțiune care a fost împărțită și fiecare porțiune care va fi împărțită în viitor, toate au fost înmagazinate și închise într-un singur trup, iar acel trup a fost plinătatea Cuvântului. Corect? Aceasta nu a fost o manifestare parțială, ci a fost manifestarea plinătății. Aceasta este diferența. De aceea, tu puteai spune că Hristos a fost în Moise, dar nu puteai spune că a fost Persoana lui Isus Hristos sau tot din Hristos. Tu nu poți spune aceasta, pentru că a fost numai o porțiune a Lui. Laudă lui Dumnezeu! Dar nu ar trebui să spui că nu a fost Isus Hristos. Înțelegeți ce spun? Linia este atât de subțire încât nu poți nega că Acela a fost Hristos. Dar nu era expresia deplină, expresia deplină urma să vină și am văzut-o.
Acum, în mesajul, Dezvăluirea lui Dumnezeu, din anul 1964, fratele Branham a spus:
Ce spune el aici? Dumnezeu acoperit în umanitate. Apoi spune că El este Același ieri, azi și în veci. Amin. să citim mai departe:
„…El a fost acoperit cu piei de bursuc. El a fost acoperit. Și în acest timp, El a fost învelit într-un om. Vedeți? Acum, observați, „Același ieri, azi și pentru totdeauna”, Cuvântul Său promis pentru această epocă. El este încă Hristos, Cuvântul promis pentru această epocă, învelit în trup omenesc. Cuvântul este Dumnezeu.”
Deci, „El este încă Hristos, Cuvântul promis pentru această epocă.” Dar unde este El? „El este învelit în trup omenesc.” Noi L-am văzut învelit în acest profet. Mai departe, el a spus:
„Cuvântul este Dumnezeu.
Ungerea este o persoană. Cuvântul, „Hristos”, înseamnă „un uns”. Vedeți? „Cel uns.” Atunci, Moise a fost Hristos din zilele lui, el era cel uns. Ieremia a fost Hristos în zilele lui, cu o porțiune din Cuvântul pentru ziua aceea.
Dar când a venit Isus, El a venit ca Răscumpărătorul Uns; și aceasta era și Moise și tot ce era în Moise și tot Cuvântul și toată Dumnezeirea era trupește în El. Acesta este motivul pentru care toată perdeaua din templu s-a rupt și Scaunul îndurării a venit în vedere deplină, El era Cel uns.
Acum, observați, perdeaua de carne umană, Cuvântul promis pentru această epocă trebuie să fie, de asemenea, acoperit. Observați. Membrii bisericii iubitoare de păcat și păcătoșii nu o pot vedea din cauza vălului uman.
Voi spuneți: Acesta este Hristos care Se manifestă”, iar oameni zic: „Unde sunt cicatricele lăsate de cuie?” Acesta este Isus Hristos. Amin? Dar unde Îi sunt cicatricele? Astăzi este la fel ca în ziua aceea, Hristos este manifestat în trup, prin perdea, printr-o perdea.
În mesajul, Aici este un Om care poate aprinde lumina, din anul 1963, fratele Branham spune:
„Cuvântul lui Dumnezeu vine numai prin Biblie. Biblia lui Dumnezeu este forma tipărită a Fiului lui Dumnezeu, deoarece Biblia spune că aceasta este Descoperirea lui Isus Hristos, este Dumnezeu care Se descoperă prin Hristos, iar Hristos este Cuvântul.”
Nu uitați că încă suntem la subiectul Hristos este…
Dumnezeu Se descoperă prin Hristos, pentru că… Limbajul uman este atât de limitat pentru a exprima aceste lucruri, dar înainte ca Dumnezeu să-Și exprime gândul, noi putem spune, „prin Cuvânt”, dar aceasta este pentru noi ca să înțelegem ceva, deoarece Dumnezeu este un Duh veșnic. În ziua când acolo nu era nimic să-L audă, era un Glas audibil cu corzi vocale ca acestea din gura omului?
Deci, Dumnezeu a vorbit, dar ce înseamnă să vorbești? Înseamnă să iei gândul și să-l exprimi. Noi facem aceasta vorbind, dar uneori îl notăm, iar când îl scriem, exprimăm tot un gând, este tot un cuvânt care spune ceva. Așadar, Dumnezeu… Știm că prima Sa expresie a fost Logosul, prima Sa expresie a fost Ceva care a ieșit din El, Acesta a fost Cuvântul, iar dacă vă amintiți, fratele Branham a spus că a fost ca o lumină de chihlimbar strălucitoare, un Stâlp de Foc. Acesta era Dumnezeu care începea să vorbească Cuvântul Său. Să nu credeți că fratele Branham a făcut un sacrilegiu și a negat totul, pentru că poate nu ai auzit nimic în ziua aceea, pentru că acolo nu avea nimeni urechi, ci era Dumnezeu care locuia singur; El nici măcar nu era încă Dumnezeu, ci era marele Elohim, Cel care există prin Sine Însuși și El urma să creeze ceva care să poată auzi un Glas, dar înainte de aceasta, El a vorbit. Deci, ce înseamnă să vorbești? Înseamnă că El a declarat ceva sau ceva din gândul Lui a fost declarat sau manifestat; și Acesta a fost Cuvântul.
Deci, Dumnezeu a fost înainte de Cuvânt. Eu știu că Cuvântul este veșnic… Să nu credeți că spun ceva greșit, dar nu știu cum să exprim aceasta. Înainte de a exista o expresie, dar nu poți spune „înainte”, pentru că ne-am întors înapoi în veșnicie, unde nu există „înainte” și nici „după”. Deci, suntem atât de limitați, prieteni, încât nici nu știu cum să predic despre aceste lucruri. Tot ce am, sunt cuvinte, știți, doar cuvinte, dar pe atunci nici măcar nu aveau nevoie de cuvinte. Acum, dacă exista o cale… Trebuia să existe o cale ca Dumnezeu să ia ceea ce era înăuntru, gândurile Sale care erau însăși atributele Sale și să le exprime, iar acea expresie se numește Cuvânt. Și prima a fost exprimată în formă de Logos, o formă spirituală a lui Dumnezeu; Acesta era Cuvântul și toate gândurile lui Dumnezeu erau în Logos. Din Logos a fost făcut totul, iar fratele Branham a descris într-o mulțime de feluri diferit, dar nu voi intra în aceasta acum.
Deci, Dumnezeu Se descoperă prin Hristos, așa că Hristos este Cuvântul manifestat astăzi. Când spui: „Dumnezeu Se exprimă pe Sine prin Hristos”, aproape că ai putea privi aceasta ca două Entități diferite; Îl avem pe Dumnezeu și Îl avem pe Hristos; este cu adevărat aceeași Persoană, este Dumnezeu, dar este Dumnezeu care Se exprimă pe Sine, pentru că Dumnezeu a fost înaintea expresiei. Are sens? Deci, când spunem că Hristos este expresia lui Dumnezeu, ce este Hristos? Hristos este Dumnezeu, dar este ceea ce Dumnezeu a avut nevăzut, nespus și necunoscut de nimeni, acestea sunt atributele lui Dumnezeu Însuși, iar pentru a Se exprima, El trebuia să folosească o formă numit Cuvânt. Și când acel Cuvânt avea să acționeze și să Se manifeste, L-a numit Hristos. Dar ce este? Este tot El, pentru că totul se întoarce la gândul Lui, totul se întoarce la gândul lui Dumnezeu și tot ce se întoarce la gândul lui Dumnezeu, este Dumnezeu; sunt atributele lui Dumnezeu, care sunt gândurile Lui, este El, care S-a împărțit și împărțit în timp; este tot Dumnezeu. Noi Îl numim Hristos, Îl numim Cuvântul, Îl numim Duhul Sfânt, însă este tot Dumnezeu, dar este o cale prin care Dumnezeu putea începe să Se exprime, astfel încât să înțelegem ce a fost ascuns în interiorul Lui. Și acum El poate fi înțeles prin porțiuni din El care L-ar putea înțelege, astfel încât să poată avea părtășie cu El Însuși. Abia aștept să ajung dincolo de limbajul și intelectul uman și să experimentez realitatea a ceea ce încercăm atât de mult să exprimăm.
Deci, noi Îl numim Hristos, dar este ceea ce era în gândul lui Dumnezeu, fiind exprimat, trecând într-o manifestare; acesta este Hristos și Îl descoperă pe Dumnezeu.
„…este Dumnezeu care Se descoperă prin Hristos, iar Hristos este Cuvântul. Este nevoie de Lumina lui Dumnezeu să strălucească peste acel Cuvânt ca să-L adeverească, să dovedească un lucru: că Dumnezeu vorbește încă Viața veșnică. El vorbește…
Lumina naturală aduce viața. Viața vine numai prin Lumină, Cuvântul manifestat sau făcut trup.”
Vreau să mă opresc puțin la propoziția aceasta:
„Viața vine numai prin Lumină, Cuvântul manifestat sau făcut trup.” Deci, ce aduce Viața? Lumina. Ce este Lumina? Lumina este iluminare. În Biblie este simbolic, foarte simbolic. Dumnezeu folosește lumina naturală pentru a simboliza Lumina spirituală. Așadar, este nevoie de Lumină pentru a avea viață, iar primul lucru pe care l-a creat Dumnezeu în zilele creației, a fost Lumina, pentru că Lumina avea să aducă viața, pentru că nicio viață nu va apărea fără Lumină. Deci, primul lucru pe care l-a făcut Dumnezeu când era marele Elohim, Cel ce există prin Sine Însuși, a fost să-Și exprime Cuvântul, iar acel Cuvânt a luat forma Luminii; și prin Lumină poate exista viață. Fără Lumină nu poate exista viață, așa că noi am venit în această lume și am fost prinși în întuneric. Dar ce a făcut Dumnezeu? Dumnezeu ne-a descoperit Cuvântul Său, care este Lumină, a aprins Lumina pentru noi, astfel încât să poată prinde Viață ceea ce era adormit în noi. Nu există Viață fără Lumină, iar „Lumina este Cuvântul manifestat sau făcut trup.”
Haideți să ducem aceasta înapoi la Isus Hristos Același ieri, azi și în veci.
„La început a fost Cuvântul – Hristos. Și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viața și viața era lumina oamenilor.” Fără Cuvânt nu exista viață. Acolo existau și alte atribute ale lui Dumnezeu care nu aveau să vină niciodată în manifestare fără Lumină, dar Lumina avea să le însuflețească. Deci, viața vine numai prin Lumină; Cuvântul S-a manifestat sau S-a făcut trup. Așa că, dacă te gândești…
Gândiți-vă la Israel. Să luăm, de exemplu, Israelul, națiunea Israel. Ei erau ca și cum ar fi fost morți, într-un mormânt numit Egipt. Corect? Ei ar fi trebuit să fie în țara făgăduită unde trebuiau să aibă moștenirea, dar acea parte era acum moartă pentru ei, deoarece erau într-un mormânt, până când Dumnezeu S-a referit la scoaterea lor din morminte. Și când i-a scos din națiuni, El i-a scos din morminte deoarece, ca națiune, erau morți față de promisiune; totul era mort, erau în robie, în sclavie, adică în Egipt, dar ceea ce îi putea scoate de acolo era un Cuvânt manifestat, Lumina, iar acea Lumină urma să aducă viață națiunii Israel, să-i însuflețească, să-i învie din starea de robi morți în care se aflau în Egipt, să-i aducă la o viață nouă și să-i restabilească la ceea ce era gândul lui Dumnezeu pentru ei încă înainte de întemeierea lumii.
Fără Moise reprezentându-L pe Hristos și arătând această parte a lui Hristos, nu ar fi fost nicio Lumină. Lumina din acea zi, a fost Cuvântul făcut trup pentru ziua aceea; și Cuvântul a fost făcut trup în Moise. Astfel, acum avem o ființă umană, un om, o perdea, o piele umană, iar Cuvântul este în spatele acelei piei. Acesta este Dumnezeu lucrând prin Moise, este o expresie a lui Hristos care devine Lumina pentru acea zi, care aduce Viață Cuvântului pentru acea zi.
Deci, Viața vine numai prin Lumină, Cuvântul manifestat sau făcut trup. Și noi putem spune: „Amin! Aleluia! Acesta nu este nimic altceva decât Adevărul”, deoarece ei nu ar fi înviat niciodată din Egipt fără acea parte a Cuvântului. Și spun: Până când a venit profetul Moise, până când a venit Răscumpărătorul, până când Dumnezeu a lucrat prin acel vas pentru a-Și împlini Cuvântul, pentru a împlini profeția și i-a scos afară, ei au zăcut morți în Egipt, ca națiune. Dar au fost readuși la viață; puterea învierii a venit, Lumina, și a adus acea națiune la viață. Când? Când a venit Dumnezeu și L-a descoperit pe Hristos în Moise. Acesta este adevărul. Dar acesta a fost un adevăr pentru ziua aceea, însă Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci. Astăzi este același lucru, deoarece fără Cuvântul manifestat al orei nu există Viață.
Noi vrem să avem Viață peste tot, în altă parte. Nu! Viața vine numai prin Lumină, care este Cuvântul manifestat pentru ziua în care Cuvântul Se face trup. Deci, unde apare Cuvântul manifestat? În această zi, pentru că aici găsești Aceasta; Aceasta este Lumina și această Lumină aduce Viața, iar în afara ei nu există Viață. Amin.
Să citim din nou din mesajul Aici este un Om care poate aprinde Lumina, din anul 1963:
„…există o singură Lumină. Nu există metodist, baptist, luteran, prezbiterian. Hristos este Lumina și Lumina este Viață. Și Cuvântul manifestat este Lumina orei.”
Credem aceasta? Amin. Deci, unde este Viața? Acolo unde este Lumina. Ce este Lumina? „Cuvântul manifestat al orei.” Cine este Acesta? Hristos. Ce face Hristos? Îl descoperă pe Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu!
Apostolul Pavel spune în Galateni 4.19:
„Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii până ce va lua Hristos chip în voi!”
Apostolul Pavel este profetul neamurilor și mesagerul primei epoci a bisericii. El a adus mesajul harului la neamuri pentru a împlini tot felul de profeții. Și aici, el spune că în lucrarea pe care o face, simte durerile nașterii, „până ce va lua Hristos chip în voi!” Deci, dacă ceea ce făcea Pavel și ceea ce dorea el este realizat, care va fi rezultatul final al tuturor eforturilor lui? Rezultatul final va fi, Hristos în Biserică. Pentru aceasta lucra el, pentru aceasta slujea, la aceasta îndemna și simțea din nou durerile nașterii, „până ce va lua Hristos chip în voi!” Deci, unde va fi Hristos? În Biserică. Aceasta încerca să facă Pavel.
În mesajul, Credință perfectă, din anul 1963, profetul a spus:
„Isus a avut credință desăvârșită. El a avut-o, și a venit pentru că El a fost Cuvântul. Și voi deveniți Cuvântul; voi deveniți Cuvântul pe măsură ce primiți Cuvântul.”
Aceasta este atât de bine! Acesta este motivul pentru care tu nu poți spune pur și simplu: „Eu sunt Cuvântul; eu sunt Cuvântul!” Nu! Tu trebuie să primești Cuvântul, și primind Cuvântul, tu primești Lumina, iar acea Lumină aduce Viață Cuvântului care stă adormit înăuntrul tău; astfel, acel Cuvânt va prinde Viață, va fi însuflețit și va începe să trăiască o Viață care produce Lumină și care poate aduce și pe altcineva la Viață. Așadar, „Tu devii Cuvântul pe măsură ce primești Cuvântul.”
De multe ori, noi facem lucrurile foarte complicate… Vreau să spun, chiar și în felul de a primi botezul Duhului Sfânt… îl facem atât de complicat! Fratele Branham ne învață că sunt două aspecte ale botezului cu Duhul Sfânt.
Există un aspect: o experiență; aceasta este o moarte. El spune că există o experiență certă. Și care este experiența? Dacă citești tot ceea ce spune el, aceasta se poate rezuma în felul următor: Este experiența unei vieți schimbare, sufletul tău se schimbă, ceva în tine se schimbă, tu te schimbi; până acum ai mers într-un alt fel, dar te-ai schimbat.
Apoi, este dovada botezului cu Duhul Sfânt, iar dovada este că ești capabil să primești tot Cuvântul alocat pentru ziua ta. Nu pentru zilele anterioare sau pentru zilele viitoare, ci pentru ziua ta. Așadar, tu ai o experiență și o dovadă. În ordine.
Este uimitor că înainte de a-Și părăsi ucenicii, Isus le-a dat promisiunea Duhului Sfânt, dar știm că Isus a suflat peste ucenicii Săi. Gândiți-vă la aceasta. El a suflat peste ucenicii Săi și le-a zis: „Luați Duh Sfânt.” (Ioan 20.22). Deci, ce a spus El? Suflarea lui Hristos; El a suflat suflarea lui Isus Hristos peste ei și le-a spus: „Luați Duh Sfânt!” Aceasta era Ceva ce urma să iasă din gura Lui, este Cuvântul, iar ei trebuiau să primească suflarea gurii lui Dumnezeu, care este Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, botezul în apă în Numele Domnului Isus Hristos este atât de esențial, pentru că este Cuvântul. Tu trebuie să fii botezat corect, nu în titlurile de Tată, Fiu și Duh Sfânt, ci în botezul corect care este în Numele Domnului Isus Hristos, pentru că odată cu acesta, îți aduce descoperirea corectă despre Cine este Hristos, Cine este Dumnezeu, și care este înțelegerea corectă a dumnezeirii. Odată cu botezul în acest Nume, tu ai primit Cuvântul potrivit pentru ziua ta, ceea ce este contrar oricărei învățături denominaționale. Vreau să spun că, înțelegerea dumnezeirii este contrară oricărei învățături denominaționale. Tu ai primit Cuvântul care a venit de la profet, iar când ai primit sau primești acel Cuvânt, ești candidat… Dacă te pocăiești și primești Cuvântul, ești un candidat pentru a primi darul Duhului Sfânt. Astfel, tu devii Cuvântul, iar Duhul Sfânt și Cuvântul este același lucru. Așa a spus fratele Branham. Cuvântul are o Viață în spate, are o Viață, iar Duhul este Viața Cuvântului. Și tu devii Cuvântul când primești Cuvântul. Eu nu vorbesc despre un consimțământ intelectual sau despre un accept intelectual, ci atunci când Ceva din tine identifică, că Acesta nu este nimic altceva decât Adevărul. Și eu vă spun, doar primiți Cuvântul și lăsați-L pe Dumnezeu să facă restul. Deschideți-vă lui Hristos și spuneți: „Dumnezeule, vino în acest Cuvânt și ia întâietate totală în mine.” Amin.
Așadar, voi deveniți Cuvântul pe măsură ce primiți Cuvântul. Continuați să primiți Cuvântul; continuați să lăsați Duhul lui Dumnezeu să vă influențeze viața, pentru că Duhul Cuvântului aduce schimbarea.
În mesajul, Semnul, din anul 1964, profetul spune:
„Apoi, ești un subiect pentru înviere, deoarece puterea învierii este deja în tine. Semnul este puterea învierii care arată că Isus a înviat din morți. Și voi ați înviat din morți, din lucrurile moarte ale necredinței şi ați fost aduși la Viață în Cuvântul lui Isus Hristos. Voi credeți şi Cuvântul trăiește prin voi.”
Deci, voi deveniți Cuvântul pe măsură ce primiți Cuvântul și Îl credeți. Corect? Acum înțelegem ce înseamnă „a-L primi”. Nu înseamnă numai să spui: „Da, ideea este destul de bună, este mai bună decât orice altă explicație pe care am auzit-o. Sunt de acord cu aceasta.” Nu, prietene! Este credința autentică în Cuvântul lui Dumnezeu. Tu Îl crezi și Cuvântul trăiește prin tine.
În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:
„Aceea este a doua parte a manifestării Sale întreite. Întâi, să Se exprime pe Sine în Hristos, apoi să Se exprime prin Biserică. Și același lucru, Hristos a fost Cuvântul și Biserica devine Cuvântul atunci când lasă Cuvântul să meargă prin ei.”
Așadar, „Biserica devine Cuvântul atunci când lasă Cuvântul să treacă prin ei.” Vreau să vorbesc puțin despre aceasta. Nu vreau să citesc aceste afirmații și să merg mai departe, ci vreau să absorb ceea ce ne spune profetul și ce înseamnă acest lucru.
Să privim puțin la fecioara Maria. În Isaia 7.14 era o profeție care spunea că o fecioară va naște. Acela era Cuvântul vorbit de un profet, și acel Cuvânt avea un timp potrivit când urma să vină în manifestare. În ordine. Așadar, Hristos este Cuvântul, Cuvântul uns manifestat pentru acea epocă. Am înțeles? Deci, Cuvântul exista, dar acel Cuvânt trebuia să devină Cuvântul manifestat pentru acea epocă, așa că a existat o anumită epocă stabilită pentru ca o fecioară să conceapă și astfel să se împlinească profeția lui Isaia, iar șapte sute de ani mai târziu, îngerul Gavril a venit în Nazaret să vorbească cu o fecioară. Și el i-a spus: „Ai primit mare har,” (favoare), dar ea habar nu avea de toate acestea. Adică nu era ca și cum părinții ei i-ar fi spus: „Tu vei fi fecioara din Isaia 7.” Ea nu știa nimic despre aceasta, ci își trăia viața, mergea să aducă apă, făcea tot ce putea, pregătirile de nuntă și toate lucrurile pe care le făcea ca adolescentă.
Apoi a venit îngerul și i-a spus: „Tu nu știi cine ești cu adevărat. Tu te-ai gândit la un lucru și ai fost identificată într-un fel, dar am venit să-ți aduc o altă identificare. Tu nu știi cine ești, dar ești cu adevărat Cuvântul care trebuie să Se manifeste în această zi.” Ea era gânditoare și întrebătoare, și L-a întrebat pe înger: „Cum este posibil acest lucru, pentru că eu nu știu de bărbat?” Ea privea științific și natural, dar el i-a dat un răspuns spiritual: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și te va umbri…” Și ce a făcut? Știți, ea nu a primit un răspuns foarte clar, dar a fost un răspuns destul de bun, iar în Luca 1.38, a spus: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!”
Vedeți, „Biserica devine Cuvântul atunci când lasă Cuvântul să treacă prin ei.” Maria a fost Cuvântul predestinat. Credeți aceasta? Amin. Eu nu cred că dacă ea ar fi refuzat, Dumnezeu ar fi ales Planul B, pentru că nu cred că Dumnezeu are un Plan B; El a cunoscut toate lucrările Sale înainte de întemeierea lumii. Și noi am fost rânduiți în Hristos pentru fapte bune. Dumnezeu știa ce vom face și a ales dinainte fiecare vas pentru scopul Său. Astfel, dacă ea ar fi spus „Nu”, Dumnezeu nu ar fi ales alta, pentru că ea a fost aleasă înainte de întemeierea lumii să fie împlinirea acelui gând al lui Dumnezeu care a fost exprimat printr-un profet și scris în Biblie. Acum era timpul când trebuia să se manifeste, dar trebuia să treacă de la Cuvântul predestinat la Cuvântul manifestat, și între aceștia doi era o cheie, iar cheia era femeia aceasta care a spus: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Ea trebuia să creadă aceasta și apoi să-L lase să curgă prin ea.
Ioan Botezătorul nu a putut să vină pur și simplu și să spună: „Eu cred Maleahi 3, cred că va fi cineva care va pregăti calea și va face un drum drept pentru Domnul. Eu cred acest Cuvânt.” Aceasta este minunat, este bine să crezi; niciodată nu este rău să crezi.
El nu ar fi putut să spună: „Știți, eu cred că există un glas care strigă în pustie…” Vreau să spun că și aceasta este bine, este un lucru minunat, dar nu de aceasta era nevoie în ziua aceea, deoarece, de generații oamenii au crezut că acel Cuvânt era adevărat. De asemenea, nu făcea niciun bine dacă Ioan Botezătorul ar fi spus: „Știți ceva? Cred că eu sunt glasul care strigă în pustie; cred că eu sunt cel care pregătește calea Domnului.” Aceasta este, de asemenea, minunat, dar Acesta nu era încă Hristos, pentru că Hristos este Cuvântul manifestat. Ioan Botezătorul a trebuit să ia ceea ce credea și să permită ca profeția să curgă prin el; trebuia să iasă și să pregătească, calea Domnului; el trebuia să predice Evanghelia, venirea Împărăției; venirea lui Mesia; el a trebuit să boteze pentru pocăință; de fapt, el trebuia să lase Cuvântul să curgă prin vasul său trupesc, fiind de acord cu Cuvântul, ascultând, supunându-se Cuvântului și lăsând Cuvântul să curgă prin el; și când a făcut-o, el a devenit Hristos în acea zi, Cuvântul manifestat din acea zi. Amin. Laudă lui Dumnezeu!
Există o mulțime de lucruri ca acestea în Biblie! Mama lui Moise l-a încredințat că el era eliberatorul născut, un copil potrivit, așa că a avut o înțelegere corectă a Scripturilor, dar încă nu era nicio manifestare. El a fost învățat intelectual de către mama sa, care i-a spus: „Te-ai născut un copil potrivit, te-ai născut la momentul potrivit și avem o descoperire că tu ești eliberatorul; tu ești cel care ne va scoate de aici.” El a crezut și a încercat să acționeze de la sine, după gândul lui, dar a eșuat lamentabil și a fugit în pustie timp de patruzeci de ani. Apoi, Dumnezeu a venit la el și l-a chemat înapoi la slujba lui, dar el a început să se scuze și să spună că nu poate s-o facă pentru că nu este în stare. Și noi știm că a existat acel dialog cu Dumnezeu, dar nici aici Dumnezeu nu a avut un Plan B. Deci, Dumnezeu era în dialog cu Moise. Voi ziceți: „De ce nu l-a omorât?” Pentru că El nu are un Plan B. Moise era împlinirea Scripturii; el purta în el Cuvântul predestinat pentru acel timp, dar trebuia să treacă de la Cuvântul predestinat la Cuvântul manifestat. Dumnezeu trebuia să-l facă pe Moise să se supună Cuvântului, iar când Moise s-a predat Cuvântului, Acesta a trecut de la Cuvântul predestinat la Cuvântul manifestat. Și când Cuvântul a fost manifestat, a devenit Lumină, iar acea Lumină a devenit Viață și o națiune întreagă a fost salvată. Deci, noi am înțeles că Isus Hristos este Cuvântul uns manifestat în acea zi.
Așadar, noi trebuie să fim ca fecioara Maria, ca Moise, ca Ioan Botezătorul. „Eu cred; eu cred că Dumnezeu m-a chemat pentru această oră.” Amin. „Eu cred că fac parte din gândul veșnic al lui Dumnezeu pe care L-a avut despre mine. Cred că sunt predestinat să fiu aici în această oră și există o profeție care pune în mine un Cuvânt care trebuie împlinit.” Dar nu se va întâmpla nimic până când eu, prin propria mea alegere, prin liberul meu arbitru, prin libera mea acțiune morală, îmi dau viața și mă predau Cuvântului care a fost dat, mă botez în Numele Lui, mă îmbrac în felul în care a spus El, vorbesc în felul în care a vorbit El și renunț la toate gândurile mele, la toată înțelegerea mea anterioară cu privire la Biblie, renunț la toate dorințele mele, renunț la tot și devin Cuvântul manifestat, lăsând Cuvântul orei să curgă prin mine. Acesta aduce Lumina, care aduce Viața.
Vedeți ce piedică este să spui: „Eu sunt Mireasa lui Isus Hristos”, dar vreau să-mi tai părul, vreau să port bijuterii, vreau să port machiaj; vreau să mă atașez la sisteme, vreau să am propriul meu fel de a fi, vreau să fac în continuare o mică afacere secundară. Corect? „Eu cred că fratele Branham a avut dreptate în toate privințele acestea, dar…” Vedeți ce piedică este? Pentru că Cuvântul predestinat trebuie să fie Cuvântul manifestat, iar noi devenim Cuvântul atunci când lăsăm Cuvântul să curgă prin noi. Cum Îl lăsăm să curgă prin noi? „Facă-mi-se după cuvintele Tale.” Dacă aceasta este ceea ce dorești în ceasul acesta, aceasta vei avea. „Așa mă voi preda Ție. Voi renunța la toate micile mele afaceri; voi renunța la toate asocierile mele, voi renunța la propria mea gândire, pentru că Cuvântul manifestat este Lumina orei.”
Devine atât de important să cunoaștem ziua în care trăim și care este Cuvântul predestinat pentru această oră; apoi, să ne predăm pentru a deveni Cuvântul manifestat în acest ceas, pentru că Acesta ne va aduce Viață în acest ceas.
În mesajul, Evenimente moderne clarificate prin profeție, din decembrie 1965, profetul spune:
„Când El începe să se descopere din nou în formă de Sămânță, Același care a căzut în pământ Se întoarce pentru a fi Mireasa…”
Cine este Cel care a căzut în pământ? Isus Hristos, Același ieri, azi și în veci. Așadar, „…Același care a căzut în pământ”, Isus Hristos, „Se întoarce pentru a fi Mireasa.” De ce S-a întors? Pentru ce a fost întoarcere Lui în această epocă? El S-a întors pentru a fi Mireasa. Corect? Acesta este motivul pentru care vedem atâta neînțelegere cu privire la venirea Domnului, pentru că aceasta este venirea pentru Răpire. El vine să-Și ia Mireasa deoparte. Pentru a face aceasta, El vine mai întâi să Se descopere Ei, Se unește cu fiecare mădular al Ei și apoi o ia deoparte. Așadar, aceasta este venirea Domnului pentru Răpire.
Aceasta nu este venirea Domnului pentru cei o sută patruzeci și patru de mii și nu este venirea Domnului pentru a așeza Împărăția milenară, ci este venirea pentru Răpire. El a venit să pretindă ce este a Lui, a venit s-o ia la Sine și s-o elibereze de orice denominațiune și de teama de orice înțelegere a omului, astfel încât să nu mai fie manipulată, și s-o ia la Sine într-o uniune invizibilă. Când vine de data aceasta, El nu va veni cu mâinile cu cicatrici de la cuie; profetul a spus să nu căutăm urme de cuie în mâini. Noi căutăm Cuvântul care a fost manifestat, pentru că Cuvântul manifestat este Isus Hristos, Același ieri, azi și în veci. Diferența dintre aceasta și epocile bisericii este că fiecare epocă a bisericii a avut o parte din Cuvânt, la fel ca Moise, ca Avraam, ca David. Dar când a venit Isus, El a fost plinătatea Cuvântului.
Apoi, prin cele șapte epoci ale Bisericii, pentru că au părăsit învățăturile lui Pavel, ei au avut doar părți din Cuvânt și părți din Cuvânt, „o cufundare în Duhul Sfânt”, cum a spus fratele Branham. Corect? O porție, o porție, o porție, dar când ajungem la sfârșitul epocilor bisericii, acum plinătatea Se întoarce din nou, Hristos, Cuvântul deplin al lui Dumnezeu Se întoarce la Trup, la Trupul Său. Care Trup? La Trupul Miresei. Și va fi din nou Isus Hristos. Amintiți-vă ce a spus profetul iar și iar: „Tot ce a fost Dumnezeu, El a turnat în Hristos și tot ce a fost Hristos, El a turnat în Biserică.” Când? La deschiderea Peceților; când a coborât Îngerul puternic, când Conducerea a venit să Se unească cu Trupul. Astfel, acum este neporționat. De aceea, când ai avut o porțiune din Cuvânt, ai avut o cufundare în Duhul, ai avut o parte din Duhul, pentru că Cuvântul și Duhul sunt același lucru. Dar acum nu mai este o cufundare în Duhul, parțial din Duhul, Viață parțială, Viață parțială, Viață parțială, ci acum am ajuns acolo unde El Însuși, Cuvântul deplin poate să Se exprime prin Trupul Său, prin Mireasă, și aduce Lumină, iar Lumina aduce Viață.
Așadar, când „Același care a căzut în pământ, Se întoarce pentru a fi Mireasa…” De aceea au ratat venirea Lui; de aceea a ratat lumea venirea Lui, pentru că El S-a întors pentru a fi Mireasa. Aceasta este profeția și împlinirea Cuvântului pentru această oră, iar noi devenim Cuvântul, când lăsăm Cuvântul să curgă prin noi.
Tot în mesajul, Evenimente moderne explicate prin profeție, el spune:
„Și așa va veni biserica prin neprihănire, sfințire, botezul Duhului Sfânt (restituirea darurilor)…” Priviți cum inserează restituirea darurilor, arătând că se părea că trezirea penticostală a fost promisiunea mult așteptată a întoarcerii depline a Duhului lui Dumnezeu. Dar nu a fost aceasta, doar arăta așa. Ea a fost restaurarea darurilor.
„„Și așa va veni biserica prin neprihănire, sfințire, botezul Duhului Sfânt (restituirea darurilor), chiar în chipul format al lui Hristos.” Care este chipul format al lui Hristos? Hristos în formă de Mireasă. El a fost exprimat deja în formă de Mire, când a fost aici pe pământ acum două mii de ani, dar în această venire, El este exprimat în chipul format al lui Hristos, care este Hristos în formă de Mireasă, în Trupul Său de Mireasă.
„Hristos este Mirele, Biserica este Mireasa, iar Mireasa este o parte a Mirelui. Ea trebuie să fie o Biserică Cuvânt, nu o biserică denominațională. Ea va fi Cuvântul Biserică, Cuvântul care a fost făcut cunoscut, Cuvântul legitimat al lui Dumnezeu.”
Ea va fi Cuvântul pentru această zi, când lasă Cuvântul pentru această zi să curgă prin Ea. Laudă lui Dumnezeu!
În 1 Corinteni 12.27, citim:
„Acum, voi sunteți trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele lui.”
Trupul lui Isus Hristos care a fost pus în iesle, acum două mii de ani, care era Mielul lui Dumnezeu, care a fost un trup creat al lui Dumnezeu, cu Sângele creator al lui Dumnezeu, avea să plătească prețul mântuirii pentru noi toți. Da, dar acel trup a fost lovit și ceva a fost scos afară din acel trup; Cuvânt și Duh pentru a începe să facă un alt Trup, la fel ca Adam și femeia la început. Acum, Dumnezeu…
Eu am mai spus aceasta, dar merită s-o spun din nou. Când Dumnezeu l-a adormit pe Adam și a scos o coastă a lui afară, a luat duhul feminin din Adam și a format femeia. Ce trup a avut această femeie? Dumnezeu a luat o parte din trupul lui Adam și a făcut trupul femeii. Deci, El a luat o parte din trupul lui Adam, a făcut trupul femeii și i-a numit Adam. Dar ceea ce i-a dat viață acelei femei, a fost duhul, iar duhul care era în ea a fost mai întâi în Adam. Corect? Așadar, Dumnezeu a împărțit duhul lui Adam între masculin și feminin; și El a scos duhul feminin și l-a pus acolo, așa că acum, acesta este trupul duhului lui Adam. Este adevărat? Făcându-l trupul lui Adam, așa că cei doi erau unul.
Imaginea pe care a pus-o acolo este aceeași imagine pe care vrea s-o înțelegem aici, când spune: „Voi sunteți Trupul lui Hristos.” Unde este Hristos? Unde este Hristos? Mormântul este gol și trupul Lui a intrat în cer. Ascultați ce spune apostolul Pavel: „Acum…” în această dispensație, în această manifestare, „voi sunteți Trupul lui Hristos.” Dacă vreți să știți unde este Hristos, găsiți Trupul Lui. Dacă vreți să știți unde sunt eu, trebuie să-mi găsiți trupul, pentru că pot să locuiesc în acest trup, în această dispensație, în această perioadă de timp. Este adevărat? Așadar, dacă vreți să mă găsiți pe mine, trebuie să-mi găsiți trupul. Dacă vreți să-L găsiți pe Hristos, va trebui să-I găsiți Trupul.
„Acum, voi sunteți trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele lui.”
De aceea, așa cum Moise nu a putut pretinde că a fost totul din Hristos, niciunul dintre noi nu poate pretinde că suntem Persoana lui Isus Hristos. Amin? Noi nu putem, dar Trupul, Trupul Miresei, ca întreg, tot ceea ce era Hristos… Ei bine, tot ce era Dumnezeu, El a turnat în Hristos și tot ce era Hristos, El a turnat în Biserică, iar acum, ei Îl îmbuteliază și Îl închid pe Hristos în interior. Deci, în mod individual, noi suntem doar o mică parte la Aceasta, dar întregul Trup din cele șapte epoci ale Bisericii, este Trupul lui Hristos, iar acum, în acest timp de sfârșit, Mireasa are porțiunea deplină a Cuvântului, care aduce Viața deplină a lui Hristos. Duhul deplin al lui Dumnezeu a fost turnat în Ea și acum, Ea este reflectarea deplină a lui Hristos; Ea este acum chipul format al lui Isus Hristos. El nu trebuie să repete pe acest pământ forma de Mire, pentru că a făcut-o deja. Acum, El trebuie să termine Capodopera care a fost distrusă în Eden, și ca s-o termine, trebuie să aducă Mireasa pentru El în desăvârșire, unirea celor doi ca Unul. Apoi, El poate curăța Pământul și să-I aducă înapoi.
Aceasta este partea din Cuvânt pe care trebuie s-o trăim, care este Hristos locuind în Mireasă; fiecare dintre noi avem o porțiune, dar fiecare dintre noi trebuie să ne predăm cu fiecare părticică din noi, pentru ca Hristos să poată fi afișat pe deplin, prin Mireasa Sa, la nivel global. Niciunul dintre noi nu are tot, nu putem pretinde că avem tot, dar nici nu puteți să mă tăiați niciodată din Acesta, pentru că eu Îl am pe Hristos, care trăiește în mine. Poate nu am tot din Hristos, dar orice aș avea, partea pe care o am este partea care mi-a fost alocată și este Același Isus Hristos care a existat dintotdeauna, Același ieri, azi și pentru totdeauna.
În Efeseni 5.29-30 citim:
„Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca şi Hristos Biserica;
pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.”
Nu cred că Pavel putea face totul mai clar. Cumva a fost ratat întregul domeniu de aplicare, planul complet, realitatea deplină a acestui lucru a fost ratată de generații, de două mii de ani, dar în timpul sfârșitului, Dumnezeu a vrut să ne aducă înapoi la această realitate. Aceasta este ceea ce trebuia să se întâmple după ce Hristos Și-a dat Viața pentru Mireasa Sa. Dumnezeu L-a lovit în partea laterală, ca să scoată din El elementele necesare pentru a-Și face Mireasa, care era Cuvântul lovit și Viața. Amin. El urma să le aducă acel Cuvânt și acea Viață înapoi la Rusalii, dar ei au căzut din Cuvânt și sunt handicapați, sunt blocați, au blocat întreaga măsură a Cuvântului, ceea ce a blocat libertatea deplină a Duhului. Corect? Așa a spus profetul lui Dumnezeu. El a spus că Duhul Sfânt a fost legat în aceste râuri denominaționale timp de aproape două mii de ani, dar va fi dezlegat. El a fost legat, dar acum nu mai este legat; noi am fost dezlegați prin Mesajul din timpul serii, iar acum, Duhul Sfânt este înapoi în Biserică. În ce se formează Ea? În chipul format al lui Hristos. Trupul care Se întoarce la acest Cuvânt și la acest scop, despre care a vorbit Pavel, se împlinește în zilele noastre. Dar noi devenim acest Cuvânt când lăsăm acest Cuvânt să curgă prin noi, când spunem: „Facă-mi-se după Cuvântul Tău”, cu toate consecințele și dezavantajele, cu toată respingerea, cu toate schimbările planurilor mele.
Când Maria a spus: „Facă-mi-se după Cuvântul Tău”, ea nu știa dacă Iosif o va accepta în continuare, nu știa dacă părinții nu o vor da afară din casă, nu știa care vor fi consecințele, nu știa ce vor face preoții, nu știa ce va face națiunea ei, nu avea idee care va fi viața ei viitoare, dar Ceva din ea se putea identifica cu ceea ce spunea acel înger mesager, ceva din interiorul ei, nu din intelectul ei, pentru că intelectul ei ar fi făcut-o să șovăie. Așa ne încurcă intelectul nostru și ne va face să ne gândim că noi nu putem fi, nu este posibil. „Nu trăiesc felul corect de viață, nu voi fi niciodată destul de bun”, dar tu trebuie să mergi mai adânc decât atât, la ceva care spune: „Știu că este adevărul; știu că este corect. Orice a spus acel înger, că identificarea mea este cine sunt eu cu adevărat, eu spun: „Facă-mi-se după Cuvântul Tău.” Amin.
Să mergem la Luca 1.38:
„Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.”
Noi știm că ea a plecat și s-a dus s-o viziteze pe Elisabeta, care în acel timp îl purta în pântece pe Ioan Botezătorul. Și când a ajuns la ea și a salutat-o, Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt și a început să profețească. Eu vreau să merg la versetul 45, pentru că acolo este încheierea a ceea ce a spus ea:
„Ferice de aceea care a crezut.” Aceasta este cheia întregii Biblii. Întotdeauna totul s-a bazat pe credință.
„Ferice de aceea care a crezut că…” Acest cuvânt mic, „că” înseamnă, „pentru că”. (În limba română scrie: „pentru că”).
„Ferice de aceea care a crezut pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.”
Dumnezeu a putut să-i spună poziția ei, Dumnezeu a putut să trimită un înger să-i spună cine era ea și profeția conform căreia se încadra în Scriptura pe care urma s-o împlinească, dar ea trebuia să creadă. Pentru ca aceasta să se împlinească, ea trebuia să creadă și să se predea cu totul.
Pentru ca în această zi, Mireasa, Trupul, Biserica să fie chipul format al lui Hristos, Ea trebuia să audă de la un înger-mesager identificarea Ei și profeția pentru ziua aceasta; trebuie să se identifice cu El, să se predea Lui, să-L recunoască, să creadă toate acele lucruri și să-L lase să curgă prin Ea. Ea trebuie să creadă aceasta. Dacă încă suntem plini de îndoieli, nu am ajuns încă acolo. Eu nu vorbesc despre îndoielile care vin mereu, că faci o greșeală… Acesta este doar diavolul care-ți tulbură mintea. Dar dacă ai avut acea experiență în care Hristos îți dezvăluie personal poziția ta și știi că faci parte din acest Mesaj al timpului de sfârșit, atunci în ciuda tuturor obstacolelor din viața ta, în ciuda tuturor obstacolelor din jur sau a greșelilor tale, Ceva a prins Viață în interiorul tău și a spus: „Acesta sunt eu!” Eu am privit în acea oglindă și am spus: „Sunt eu, mamă! Acesta sunt eu! Eu sunt cel despre care vorbesc.” Tu crezi aceasta, te predai Lui și devii Cuvântul, lăsând Cuvântul să curgă prin tine.
În mesajul, Dezvăluirea lui Dumnezeu, din anul 1964, profetul a spus:
„Observați. Apoi, noi devenim parte din El, deoarece sunteți perdeaua care-L acoperă. Voi sunteți parte din El, atât timp cât Hristos este în voi, așa cum Hristos era al lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu era în El, L-a făcut Dumnezeu.” Oh, este o gură plină, dar funcționează în ambele sensuri!
„Și așa cum Hristos este în voi, nădejdea slavei, voi ați devenit o parte a lui Hristos. „Cel ce crede în Mine, va face și el lucrările care le fac Eu.” Vedeți? Voi deveniți parte din Hristos atât timp cât Hristos este ascuns în voi. Apoi, este acoperit pentru necredincios, dar voi știți că El este în voi. Voi sunteți Templul lui Hristos care este în spatele perdelei, a pielii. Apoi… În spate, din cauza acestei perdele, perdeaua în trup uman Îl ascunde din nou pe Dumnezeu (Cuvântul) de necredincios.”
Deci, unde este Cuvântul? În mine; este ascuns la vedere. Cum este manifestarea pentru această oră? Este ascunsă la vedere. La fel a fost ascuns Ioan Botezătorul la vedere; Isus Hristos a fost ascuns la vedere; fecioara Maria a fost ascunsă la vedere. Acest văl de carne i-a ascuns de ochii oamenilor, dar a fost acolo pentru oricine putea crede că același lucru este adevărat astăzi.
În mesajul Alegerea unei Mirese din aprilie 1965, citim:
„Cealaltă este însărcinată cu Cuvântul lui Dumnezeu și va da naștere Trupului, Trupul terminat al lui Isus Hristos, care este Mireasa. Trupul lui Hristos nu este încă terminat. Câți știți aceasta? Un bărbat și o femeie sunt una. Și Hristos este un Trup, Cuvântul. Mireasa va trebui să fie restul acelui Trup, și cei doi împreună fac din nou un singur Trup. Cum a fost Adam la început: bărbatul și soția lui sunt una.”
Noi Îl primim acum. Se cufundă mai adânc, lovește ceva în interior și tu poți recunoaște: „Sunt eu, aceasta este Scriptura mea; aceasta este partea mea, de aceea sunt aici. Aceasta este ceea ce sunt. Eu nu sunt aici ca să-mi trăiesc propria viață, ci sunt aici pentru a mă preda Lui în fiecare cale a vieții mele, astfel încât Cuvântul să fie exprimat în conduita mea, în conversațiile mele, la locul meu de muncă, în familie, ca mamă, ca bunică și ca bunic, ca tată, ca și coleg de muncă, ca orice, eu sunt aici pentru ca Hristos să Se arate în mine. Aceasta este partea mea, aceasta este ceea ce trebuie să fac aici. În felul acesta, nimeni nu are nicio scuză, nimeni nu poate trece aceasta pentru slujitori, nimeni nu poate transmite aceasta oamenilor talentați; este pentru tot Trupul lui Hristos: degetele de la mâini, riduri, fire de păr, totul este întregul Trup care dă o expresie deplină.
Voi sunteți Trupul lui Hristos și mădulare, în particular. Și fiecare mădular trebuie să fie predat acestei descoperiri și să lase Cuvântul să curgă prin el. Noi nu-L transmitem unei minorități alese, nu! „Sunt eu, Doamne! Eu sunt cel prin care vrei să trăiești, eu sunt cel prin care vrei să te exprimi.” Tu nu te mai gândești la lucruri mari, pentru că dacă începi să faci aceasta, vei aștepta toată viața timpul când poți învia morți; vei aștepta timpul când poți manifesta un Cuvânt vorbit și nu-ți vei da seama că El vrea să exprime în fiecare zi Cuvântul prin tine, prin felul în care te îmbraci, prin felul în care ai conversații, prin felul în care împărtășești Cuvântul, prin felul în care îți conduci familia, prin felul în care vă tratați unul pe altul. Ce este? Acesta este Cuvântul care curge prin voi. Dar noi nu recunoaștem că este simplitatea lui Hristos în tine, la serviciu, acasă, singur cu copiii tăi, cu familia, este Hristos în tine. „…și cei doi împreună fac din nou un singur Trup.”
În mesajul, Este răsăritul Soarelui, din aprilie 1965, citim:
„Credeți aceasta? Noi vom învia! În El, noi devenim parte din El, Paștele, secretul descoperit al lui Dumnezeu cum era atunci, al Vieții după moarte.”
El vorbește despre primul Paște, Isus ieșind afară din mormânt, dar aduce aceasta până astăzi.
„…secretul descoperit al lui Dumnezeu cum era atunci, al Vieții după moarte. Noi suntem acum vii, cei care odată am fost morți în păcat și fărădelege.”
Oh, ce este Viața? Acum el vorbește despre Cuvântul manifestat pentru această zi. El a adus Viață, Lumina a adus Viață acestei Semințe, și eu am avut experiența mea de Paște, am ieșit din mormânt, din spatele marii pietre a falsei descoperiri; a fost îndepărtată, iar eu am venit la Viață prin Lumina Cuvântului manifestat pentru această zi. Eu am avut Paștele meu în acest Mesaj. Laudă lui Dumnezeu!
„Adevărata Pecete a Paștelui a frânt moartea din jurul meu, și eu sunt viu.”
Ce a făcut fratele Branham? El vorbea despre propria sa viață. Să o aducem acasă, în propriile noastre vieți.
„Pecetea Paștelui, de la început, a rupt pecetea peceții romane...” Acum, el se întoarce din nou la Isus Hristos, care era în mormânt; piatra s-a rostogolit și un sigiliu roman mare a fost pus pe ea, dar Pecetea Paștelui a rupt sigiliul roman. Sigiliul roman a fost ideile omului și denominaționalismul din zilele noastre, dar Pecetea Paștelui a rupt acel sigiliu pentru tine și pentru mine.
„Pecetea Paștelui, de la început, a rupt sigiliul peceții romane, Pecetea Paștelui cu care a fost pecetluit El. Și omul, când ei au murit, s-au dus; dar El a rupt pecetea și a descoperit secretul. Și acum, Dumnezeu, prin Duhul Lui Sfânt, a rupt pecetea din jurul vieților noastre, și Hristos este descoperit că trăiește în noi, că acum suntem înviați cu El.”
Cuvântul v-a adus la Viață, Lumina orei v-a trezit și v-a adus la Viață. Voi ați avut Paștele vostru, așa că acum lăsați Lumina să strălucească prin voi, pentru a aduce pe altcineva la Paști.
În Romani 8.8-11, citim:
„Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu.
Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii.”
Vreau să privesc acest lucru îndeaproape. Dacă Hristos este în voi, înseamnă că primiți Duhul lui Dumnezeu. Trupul este mort, trupul vostru este mort, dar voi nu ați căzut jos morți. Voi ați murit pentru voi înșivă; ați murit față de dorințele omului din afară.
„…trupul vostru, da, este supus morții din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii.
Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.”
Ce spune apostolul Pavel aici? El nu vorbește despre o înviere viitoare, deși se aplică. Aici, Pavel arată că voi ați fost morți în păcat și fărădelege și trupul vostru este mort din cauza hibridării. Voi ați venit în această lume moartă, făcând alegeri ale morților și iubind lucrurile morților. Corect? Trupul este mort din cauza păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii; acum sunteți vii pentru că Dumnezeu a intrat înăuntru. Așa că, același Duh care L-a înviat pe Isus din morți, locuiește acum în voi și vă face să trăiți; și El va învia și trupul vostru muritor, îl va aduce în Viața Cuvântului și-l va face să trăiască Cuvântul. De ce? Ca să puteți lăsa Cuvântul să curgă prin voi, astfel încât să puteți deveni Cuvântul manifestat într-un trup hibrid, într-un trup căzut. Voi puteți deveni Cuvântul manifestat, iar Duhul care L-a înviat pe Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare și le va aduce la Viața Cuvântului. Amin.
El va învia și trupul muritor dacă muriți? Absolut. Dar trebuie să fie înviat și acum, să fie supus Cuvântului.
În mesajul, Este răsăritul Soarelui, profetul spune:
„În zilele din urmă, Fiul trebuie să fie descoperit din nou în Mireasă.”
Credeți că Fiul care este Isus Hristos… Credeți că Isus Hristos este Fiul? Amin. Așadar, „În această ultimă zi, Fiul trebuie să fie descoperit din nou în Mireasă; Puterea de înviere trebuie să vină, să-i învieze din aceste denominațiuni moarte și crezuri, la un Cuvânt viu al Dumnezeului celui viu.”
În mesajul, Lucruri care urmează să fie, din decembrie 1965, profetul spune:
„Noi trebuie să trăim prin Cuvânt, pentru că Mireasa este o parte din Mire, așa cum fiecare soție este o parte din soțul ei. De aceea, trebuie să fim acea Mireasă Cuvânt. Și ce este acea Mireasă Cuvânt? Manifestarea acestei ore…”
Și manifestarea Cuvântului pentru această oră este Isus Hristos, Același ieri, azi și în veci; este Hristos, este Hristos în formă de Mireasă, este Isus Hristos în formarea Miresei, este Fiul care trebuie să fie descoperit în Mireasă, este Cel care S-a întors pentru a fi Mireasă. În câte feluri putem spune că acesta ești tu; tot acest Mesaj ești tu. Ești tu, ești tu și eu. Acesta este Trupul în care vrea El să trăiască; acesta este Trupul care trebuie să exprime măsura deplină a lui Isus Hristos în această zi. Este Cuvântul predestinat care trebuie să devină în acest ceas Cuvântul manifestat; și El o va face atunci când ne vom preda; când credem Cuvântul, ne predăm Cuvântului și Îl lăsăm să curgă prin noi.
„Și ce este acea Mireasă Cuvânt? Manifestarea acestei ore, Mireasa, nu un crez sau o denominațiune, ci un articol viu al lui Dumnezeu, un atribut viu al lui Dumnezeu, arătând lumii atributele lui Dumnezeu în forma Miresei care urmează să fie exprimată în această oră în care trăim acum.”
Isus Hristos, Același ieri, azi și în veci. Trupul Său, partea terminată a Trupului Său, exprimând măsura deplină a lui Hristos, ca Mireasă. Acesta este ceasul în care trăim, acesta este lucrul la care am fost chemați; acesta este lucrul pe care trebuie să-l credem și să ne predăm Lui. De aceea, acest lucru merge atât de mult dincolo de calitatea de membru al bisericii, de frecventarea bisericii, de gândirea de grup. Voi puteți vedea de ce nu va funcționa niciodată în această oră; a face parte din grup, nu va realiza niciodată acest lucru; umblarea împreună cu alții, nu va realiza niciodată acest lucru; acordul mental, educația, nu va realiza niciodată acest lucru. Pentru ca Hristos să Se manifeste în Mireasă, fiecare mădular al acestui Trup trebuie să fie predat și El trebuie să fie în control. Apoi, pe măsură ce Ea se predă, El începe să-Și trăiască Cuvântul prin Ea și să Se manifeste în Trupul Său, completarea Trupului Său.
Unde a mers Îngerul puternic? Acel Înger, acel Duh, acel Înger al Legământului, Hristos, a venit să Se unească cu Trupul Său; Capul a venit la Trup. Ce să facă? Să Se manifeste din nou.
Vreau să mai citesc o ultimă Scriptură. Să ne ridicăm cu toții în picioare în timp ce o vom citi. Coloseni 1.25-27:
„Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu.
Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui,
cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei.”
Întregul Plan așteaptă ca această Mireasă să ajungă la desăvârșire, să recunoască Cine este Ea, pentru că un înger a identificat-o, să uite toată înțelegerea intelectuală: „Cum va fi aceasta pentru că eu nu știu de bărbat? Cum se poate întâmpla aceasta?”, și doar să se predea și să spună: „Facă-mi-se după Cuvântul Tău. Eu cred aceasta și sunt pe deplin predat Lui. Poți avea acest vas pentru a-Ți termina lucrarea.”
Mireasa poate fi Trupul lui Hristos numai dacă este supusă Cuvântului. Cum poate fi aceasta finalizarea completă a Trupului lui Isus Hristos? Dacă fiecare mădular al Trupului se supune deplin Cuvântului Său. El este Cuvântul și Ea trebuie să fie de asemenea Cuvântul, să fie completarea Trupului, iar pentru a fi Cuvântul, Ea trebuie să primească Cuvântul, trebuie să creadă Cuvântul și trebuie să lase Cuvântul să curgă prin Ea. Nimic altceva nu va funcționa. Noi am trecut dincolo de timpul jocului, aceasta este realitatea. Și eu spun: Dumnezeule, fă din aceasta o realitate în mine. Să ne rugăm.
Dragă Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru Cuvântul Tău. Dumnezeule, nu exista nicio modalitate să ne fi identificat vreodată pe noi înșine; am fi putut să deschidem Biblia și s-o citim din scoarță în scoarță, dar nu am fi putut să identificăm niciodată unde suntem, și cine suntem. Dar, Dumnezeule, Tu ai trimis un înger în această dispensație a timpului, la sfârșitul epocilor bisericii, Tu ai trimis un înger-mesager să-Ți identifice Mireasa, să-Ți cheme Mireasa și s-o schimbe de la biserică la Mireasă, astfel încât să înțeleagă ce vrei să-I spui.
Doamne, Te rog să ne ajuți să avem ochi să vedem și urechi să auzim și fă din aceasta o realitate vie în interiorul nostru. Dumnezeule, noi credem, suntem aici pentru că credem, ne predăm Ție pentru că credem și Te rugăm, Doamne, să ne ajuți să ne predăm mai mult. Dumnezeule, Tu poți să realizezi prin acest Trup ceea ce ai intenționat să faci: Trupul Miresei care este pe pământ în timpul sfârșitului. Fie ca Ea să-Ți fie predată pe deplin Ție; fie ca fiecare dintre noi să fie autentic și real. Dumnezeule, ajută-ne să fim sinceri, consacrați și predați, pentru că fiecare mădular trebuie să fie predat pe deplin. Doamne, ajută-mă să nu împiedic niciodată nicio parte a Trupului Tău, ajută-mă să nu împiedic lucrarea Ta, ci ajută-mă să cred și să mă predau pe deplin.
Dumnezeule, Te iubesc și Îți mulțumesc, Tată, pentru ceea ce faci. Noi nu am fi putut să facem niciodată aceasta de la noi înșine, niciodată nu am fi putut să ne identificăm; niciodată nu am fi putut să identificăm corect ceasul în care trăim, pentru a căuta manifestarea potrivită. Dar, Doamne, Tu ai venit și ai demonstrat-o, ai confirmat-o și ne-ai arătat-o ca să știm exact ceasul în care suntem în dispensația timpului și porțiunea din Cuvânt pe care vrei s-o împlinești. Tu ai identificat-o și noi o credem.
Acum, ajută-ne, Doamne, să trecem de la Cuvântul predestinat în Cuvântul manifestat, fiecare dintre noi ca individ.
Pentru mine personal, Îți cer să mă ajuți, Doamne, să trec de la Cuvântul predestinat, pentru că cred, Îl cred, Doamne, am primit această descoperite prin credință, dar ajută-mă să trec deplin de la Cuvântul predestinat la Cuvântul manifestat deplin. Fă orice ai vrut să manifești înainte de întemeierea lumii prin acest cort, căci vreau să mă predau deplin, ca să devin acel gând manifestat care este exprimat în această zi. Și știu, Doamne, că Acesta va fi Hristos exprimat lumii.
Ajută-mă să mă predau și ia întâietate între noi, căci ne predăm Ție, în timp ce privim la Tine pentru a termina lucrarea pe care ai hotărât-o pentru această zi și pentru acest ceas. Doamne, Tu nu ai nevoie de noi să facem altceva decât să ne predăm Ție; Tu nu ai nevoie de noi să încercăm, nu ai nevoie de noi să venim cu idei sau planuri, ci ai nevoie să murim, să ne predăm, să renunțăm și să Te lăsăm pe Tine să ai controlul. Ajută-ne să facem aceasta acum, mai mult ca oricând înainte. Te iubim, Tată, și Te rugăm să mergi cu noi, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
-Amin-