A DOUA VENIRE A LUI HRISTOS

– partea întâi –

Să deschidem împreună la Apocalipsa 10, de unde vom citi de la versetul 1 la versetul 7:

„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.

În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ

şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!”

Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer

şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,

ci că, în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.”

Să mergem şi la Efeseni 3.

Subiectul meu din dimineaţa aceasta este „A doua venire a lui Hristos”. Este un subiect pe care sunt sigur că nu-l vom termina, dar aş vrea să ne aplecăm asupra acestor lucruri. Pentru unii dintre noi, unele lucruri sunt familiare dar pentru alţii, îndeosebi pentru tineri, sunt lucruri noi, de aceea rugămintea mea este ca Domnul să le deschidă ochii să vadă, în timp ce pentru alţii dintre noi descoperirea poate merge mai adânc ca să înţelegem bine aceste lucruri. Uneori, noi citim aceleaşi versete pe care le-am citit şi înainte sau acelaşi Mesaj pe care poate l-am citit de sute de ori, dar dintr-o dată, se întâmplă ceva şi atunci spunem: „Acum înţeleg, văd clar lucrurile!”

Aceasta dorim să se întâmple şi în timp ce vorbim despre „A doua venire a lui Hristos”.

Textul nostru de deschidere este Apocalipsa 10.1-7 deoarece credem că acesta face parte din venirea lui Hristos. Astfel, în dimineaţa aceasta vrem să vorbim despre acest subiect.

Acum vom citi din Efeseni 3.1, unde Pavel spune:

„Iată de ce eu, Pavel, întemniţatul lui Isus Hristos pentru voi, neamurilor…”

(În limba engleză acest verset este tradus: „Pentru această cauză, eu Pavel, întemniţatul lui Isus Hristos pentru voi, neamurilor…”).

Pavel începe prin a spune: „Pentru această cauză…”, aşa că noi ne întrebăm: „Care cauză”? La ce se referă el? De ce spune: „Pentru acest motiv, eu Pavel, sunt întemniţat.” Ca să putem înţelege ce vrea să spună Pavel aici, trebuie să mergem puţin mai în spate, în capitolul 2 şi să luăm contextul.

Vom citi din Efeseni 2.19-22:

„Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,

fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.

În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.

Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.”

„Pentru această cauză, eu Pavel, întemniţatul lui Isus Hristos pentru voi, neamurilor…”

Dumnezeu l-a chemat pe apostolul Pavel, iar el a devenit un întemniţat de dragul neamurilor. Şi ce făcea? Mergea şi predica despre locul, despre casa în care locuieşte Dumnezeu; el predica despre locul sau casa în care avea să locuiască Dumnezeu Însuşi, iar acea casă este Mireasa, cei răscumpăraţi ai Lui de pe pământ. Astfel, el a spus: „Voi sunteţi această casă care a fost zidită împreună; voi aţi crescut să fiţi un Templu sfânt pentru Domnul, voi aţi fost zidiţi împreună ca să fiţi o casă în care să locuiască Dumnezeu.” Aş vrea să observaţi faptul că atunci când apostolul Pavel a scris acest Cuvânt, el era deja Lumina neamurilor, era primul mesager al epocilor Bisericii, apostolul neamurilor şi aşeza Noul Testament. De fapt, el aşeza lucrurile în care urma să fim reaşezaţi.

Aşadar, apostolul Pavel aşeza învăţăturile, cadrul, chemarea afară a celei de-a doua Eva. Apoi, asemenea lui Ioan, el a început să vorbească despre duhul antihrist care începea să pătrundă înăuntru, care începea să se manifeste, pentru că era deja pe pământ. El a vorbit despre necazurile care începeau să pătrundă înăuntru, iar Petru a făcut la fel în epistolele sale. Toţi ştiau că după plecarea lor lucrurile aveau să se înrăutăţească, dar prin ceea ce aşezau în Noul Testament, ei o chemau afară pe a doua Eva; aşezau învăţăturile pentru ea, tiparul ei şi arătau aceasta chiar aici în Scripturi. Ei ştiau că avea să se întâmple ceva, iar această Eva urma să-L refuze pe al doilea Adam, aşa cum a făcut prima Eva prin faptul că a respins Cuvântul; ei ştiau că ea urma să facă compromis cu privire la Cuvânt şi să se îndepărteze de ceea ce a scris Pavel. Ştiau că urmau şapte epoci ale Bisericii, iar la sfârşit avea să vină în scenă un mesager, o slujbă Alfa şi Omega, un profet al timpului de sfârşit, care avea să ne ducă înapoi la ceea ce a predicat Pavel.

Aşadar, când citim ce a scris Pavel, să nu devenim confuzi în mintea noastră şi să ne gândim la epocile Bisericii, pentru că Pavel nu a scris epocilor Bisericii. El nu a scris neapărat pentru Luther şi Wesley deşi, pe măsură ce era descoperit mai mult, pe măsură ce erau reaşezaţi înapoi, pe măsură ce Copacul creştea din nou, au luat şi ei ceea ce a spus Pavel. Adevărul este că Pavel a scris celei de-a doua Eva. Am înţeles aceasta? El nu a scris o Evanghelie pentru epocile Bisericii, ci a scris-o pentru a doua Eva, iar acum când mergem înapoi şi citim, este ca şi cum ar fi scris totul pentru noi. Parcă totul este scris pentru astăzi. Dar dacă încercăm să interpretăm totul prin înţelegerea noastră, cu aceeaşi înţelegere pe care au avut-o Luther, Calvin sau Knox, nu vom înţelege niciodată ce a scris Pavel. De ce? Pentru că el nu a scris neapărat pentru ei, ci pentru cea de-a doua Eva. Ei erau într-adevăr acolo, erau parte din restituire, dar nu erau totul, aşa că nu au putut primi totul. Dar acum, noi am ajuns la sfârşit şi am fost restituiţi înapoi pentru că am înţeles că a existat un prim Adam, iar acela a ieşit afară cu prima Eva. El a renunţat la drepturile sale, la moştenirea Pământului, a pierdut dreptul de proprietate, a renunţat la tot ca să-şi poată salva soţia. Şi pentru că a renunţat la tot, într-o zi, cândva, într-un anumit punct, trebuia să vină un Om care să răscumpere înapoi tot ceea ce a pierdut Adam.

Astfel, noi am putut vedea că a venit al doilea Adam. Şi este interesant că Scriptura nu-L numeşte „al doilea Adam”, ci ultimul Adam, pentru că El avea să încheie lucrarea. Deci, El este al doilea Adam, dar în acelaşi timp este ultimul Adam. Fratele Branham L-a numit al doilea Adam, dar şi ultimul Adam.

Vedeţi, El este al doilea Adam, dar şi ultimul Adam, pentru că a plătit preţul de răscumpărare în totalitate, aşa că a răscumpărat înapoi tot ceea ce a pierdut primul Adam.

Noi am înţeles că a doua Eva a ajuns într-un loc în care a existat o confruntare, la fel ca în cazul primei Eva, iar aici, Pavel i-a scris celei de-a doua Eva. Ea a ieşit din Rusalii, dar înainte să ajungă foarte departe, a căzut, iar fratele Branham a spus că ea a căzut la Niceea, Roma. Acesta este motivul pentru care a trebuit să existe o restituire înapoi a celei de-a doua Eva care a căzut la fel ca prima Eva. Dar, iată că urma să vină un timp în care pe pământ avea să fie un popor care să nu fie doar a doua Eva, ci şi ultima Eva, iar noi am ajuns chiar la acel timp în care ea nu este doar a doua Eva, ci şi ultima Eva.

Aşadar, nu va mai trebui să fie un alt grup de oameni, un alt grup numit Eva sau a doua Eva, căreia să trebuiască să i se restituie ceea ce i-a fost luat, deoarece noi am ajuns într-un loc în care va fi o ultimă Eva, care se va potrivi întocmai cu slujba ultimului Adam.

Acesta este un tipar hotărâtor şi foarte important de înţeles în Scripturi.

Să citim mai departe din Efeseni 3.1-12:

„Iată de ce eu, Pavel, întemniţatul lui Isus Hristos pentru voi, neamurilor…

(Dacă cel puţin aţi auzit de isprăvnicia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată faţă de voi.

Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta, despre care vă scrisei în puţine cuvinte.

Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos…”

Cui îi scrie Pavel aici? Lui Luther? El vorbeşte aici despre taina lui Hristos şi despre cunoştinţa pe care o are el despre Taina lui Hristos. Cui o împărtăşeşte el? Neamurilor. Căror neamuri? Pavel nu le scria epocilor Bisericii, ci ultimei Eva. Aleluia!

„…care n-a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul.

Că adică neamurile sunt împreună-moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea

al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui.

Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos

şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile,

pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu…”

Pavel ne scrie nouă pentru că aceasta este ziua, este ceasul în care este cunoscută această înţelepciune nespus de felurită a lui Dumnezeu. El o făcea cunoscută atunci, dar a fost pierdută prin compromis, însă acum, noi ne-am întors înapoi la ceea ce a predicat apostolul Pavel, aceasta fiind exact ceea ce încerca el să aducă la oameni. El a încercat să-i facă să înţeleagă părtăşia Tainei.

Prieteni, noi nu avem doar o părtăşie pentru că dacă nu avem părtăşia Tainei, părtăşia noastră este zadarnică. Înseamnă că noi trebuie să avem părtăşia Tainei care a fost descoperită acum. Există multe alte părtăşii, dar noi nu putem avea doar o părtăşie, ci trebuie să avem părtăşia Tainei.

„…după planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.

În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.”

În mesajul „Cuvântul vorbit este Sămânţa originală” citim:

„Întotdeauna a existat un număr trei. Întotdeauna. Există trei veniri ale lui Hristos. El a venit odată pentru a-Şi răscumpăra Mireasa; vine apoi, în Răpire, pentru a-Şi lua Mireasa şi vine din nou, în Mileniu, cu Mireasa Sa.”

Fratele Branham ne-a arătat că Dumnezeu lucrează întotdeauna în trei, că totul este într-un tipar de trei: Dumnezeirea este exprimată în trei, noi suntem exprimaţi în trei: trup, duh şi suflet, şi Dumnezeu foloseşte cifra trei pentru a exprima ceva.

Aşadar, există trei veniri ale lui Hristos:

El a venit prima dată ca să-Şi răscumpere Mireasa, apoi vine în Răpire, pentru a-Şi lua Mireasa şi a treia oară vine cu Mireasa Sa în Mileniu. Aleluia!

Noi putem spune aceasta în denominaţiuni şi ei să fie întru totul de acord, dar când spunem că El vine în Răpire, noi vedem aceasta ca ceva ce a început deja. O vedem ca ceva ce se întâmplă deja; Hristos a venit deja, iar noi ne aflăm aici în mijlocul acestui ciclu al Răpirii, ne aflăm în partea a doua din aceste trei părţi ale venirii lui Hristos.

De-a lungul slujbei sale, fratele Branham a avut tema din Evrei 13.8. Nu am numărat niciodată să văd de câte ori a folosit versetul acesta, dar cred că a făcut-o de mii de ori. Nu cred că exagerez. El a repetat de foarte multe ori textul din Evrei 13.8: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Aceasta este o temă a slujbei profetului.

Zilele trecute citeam „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită” şi dintr-o dată mi-a sărit în ochi ceva ce spunea fratele Branham acolo:

„El este Acelaşi în fiecare epocă. Felul întreit al lui Dumnezeu: ieri, azi şi în veci. Ce anume? Răscumpărător; apoi, în Biserica Sa şi întâietate în Împărăţia care va veni.”

Ce predica fratele Branham aici? Scopul întreit al lui Dumnezeu descoperit în trei etape, Taina care era în gândurile lui Dumnezeu şi care s-a arătat în trei părţi:

1. – să aibă întâietate într-un Om, şi a făcut aceasta în Isus Hristos;
2. – să aibă întâietate într-un popor – şi face aceasta acum;
3. – să restituie înapoi Împărăţia.

Câţi dintre noi ştim că în predica „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită” avem scopul întreit al întregii Scripturi? Iar fratele Branham a preumbrit aceasta prin Evrei 13.8: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

În Pecetea a şaptea, fratele Branham a spus:

„La deschiderea Peceţii a şaptea, aţi observat că aceasta este deschisă tot în manieră triplă.”

Astfel, dacă dorim să înţelegem ce face Dumnezeu, trebuie să fim atenţi la manifestarea Sa în trei părţi. Fratele Branham a predicat Pecetea a şaptea în „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită” şi aşa cum am citit mai sus, vedem că această Pecete este deschisă tot în manieră triplă:

„Observaţi, Dumnezeu a avut un scop întreit în această mare taină ascunsă. El a avut un scop întreit în marea taină ascunsă pe care a avut-o înainte de întemeierea lumii, iar în dimineaţa aceasta dorim să vedem care este acest scop întreit.”

Noi am înţeles aceasta:

Ce obţinem? Evrei 13.8. Fratele Branham ne-a spus că Evrei 13.8 nu înseamnă că Isus poate vindeca şi azi aşa cum a făcut-o ieri. Acesta este adevărul. Absolut! Atunci ce este Evrei 13.8? Evrei 13.8 este descoperirea Peceţii a şaptea; este tema întregii slujbe a fratelui Branham. Întreaga sa slujbă a fost: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci”, scopul întreit al lui Dumnezeu:

1. – să aibă întâietate într-un Om;
2. – să aibă întâietate într-un popor;
3. – să restituie înapoi Împărăţia.

Vedeţi? Ieri, azi şi în veci. Toată slujba sa a fost Pecetea a şaptea. Aşadar, ce citim atunci când citim Evrei 13.8? Descoperirea Peceţii a şaptea. Da, El poate să vindece aşa cum obişnuia s-o facă în trecut, dar nu acesta este motivul pentru care a luat fratele Branham acest verset şi l-a făcut tema întregii sale slujbe; el nu a luat acest verset ca să arate că Dumnezeu poate vindeca din nou, pentru că El poate face aceleaşi semne şi minuni, El făcea vindecarea, semnele şi minunile cu un scop: ca să arate că El S-a întors, ca să arate că acum El este prezent printre oameni şi face ceva.

Evrei 13.8 nu ne vorbeşte despre faptul că Dumnezeu poate vindeca, ci ne arată că Dumnezeu este aici. Amin! El este prezent. Aceasta este descoperirea lui Dumnezeu, manifestarea tainei lui Dumnezeu. Ce este El? Evrei 13.8.

Evrei 13.8 şi Apocalipsa 10.7 sunt acelaşi lucru. Aleluia! Ce este Cartea pe care o ţin în mână? Voi puteţi spune: „O Biblie”. Fratele Branham a spus că este Cartea Vieţii. Ea are tot felul de denumiri, dar astăzi vreau să vă spun că Aceasta este Cartea Peceţii a şaptea, pentru că Pecetea a şaptea este Descoperirea lui Hristos, iar Hristos este Cuvântul, este Taina lui Dumnezeu descoperită.

Aşadar, eu ţin în mână Cartea Peceţii a şaptea, iar această Carte a fost deschisă. Nu mai este o Carte pecetluită, ci este o Carte deschisă.

A fost deschisă Pecetea a şaptea? A devenit Scriptura o Carte nouă? Atunci, Pecetea a şaptea a fost deschisă.

Este Pecetea a şaptea deschisă? A fost descoperită Taina lui Dumnezeu? A fost descoperită Taina pe care Dumnezeu o avea în gândul Său? Atunci, Pecetea a şaptea a fost deschisă. Biblia este Pecetea a şaptea şi a fost deschisă.

Fratele Branham a spus că cele şapte Peceţi descoperă întreaga Biblie, pentru că întreaga Scriptură este Hristos, iar Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. Dumnezeu S-a descoperit pe El Însuşi într-un scop întreit pe care-l avea în Sine Însuşi, în gândul Său, o Taină ascunsă, un Plan pe care l-a avut înainte de întemeierea lumii şi prin care urma să Se descopere pe El Însuşi:

-printr-un Om;

-printr-un popor, iar apoi

-să restituie Împărăţia din nou.

El a avut acest Plan înainte de căderea din grădina Eden, nu după aceea. El nu Şi-a ajustat Planul după decizia luată de om, ci acesta a fost Planul Său de la început.

Astfel, acum noi nu luăm doar Biblia noastră, ci luăm Cartea Vieţii şi o citim, luăm Cartea descoperită a Peceţii a şaptea şi o citim, deoarece pentru noi este o Carte deschisă.

Acesta este motivul pentru care fratele Branham a spus la începutul mesajului „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”:

„Acum, El a arătat-o în fiecare umbră, în fiecare personaj care se află în Biblie.” El a mai spus că dacă citim această Biblie şi nu-L vedem pe Hristos în fiecare rând, în fiecare verset, trebuie să mergem înapoi şi să citim Biblia din nou, pentru că am ratat ceva. El a spus o mulţime de lucruri şi toate au o însemnătate, pentru că a ştiut ce spune.

Dacă cineva spune: „Cum este cu cartea Leviticului şi cu toate liniile genealogice? Ce sunt acelea?” Acelea sunt venirea lui Hristos.

Isus Hristos este Acelaşi:

Ieri         Isus

Azi         Mireasa

În veci     împreună.

Fratele Branham a spus că Dumnezeu a arătat aceasta la început, în Geneza. Cum a arătat-o El în Geneza? Mai întâi, l-a creat pe om, iar în om se afla soţia sa. Apoi, Dumnezeu l-a adormit pe omul creat şi a luat din el „ingredientele” necesare pentru a o face pe soţia sa. Astfel, am avut-o pe soţia omului. În timp ce mirele dormea, mireasa lui se afla pe pământ, iar când l-a trezit, Dumnezeu i-a unit pe cei doi împreună. Fratele Branham a spus că acesta este actul de încoronare al creaţiei Sale. Ce este aceasta? Pecetea a şaptea descoperită; este Pecetea a şaptea descoperită într-un Om: din Bărbat a fost luată femeia, iar unirea celor doi înapoi este Cartea întreagă.

Aşadar, acum Îl avem pe Isus Hristos Acelaşi azi. Noi ştim că El poate vindeca, dar faptul că El este Acelaşi azi înseamnă că El are întâietate în Soţia Sa, azi.

În „Căminul viitor” citim:

„Isus vine de trei ori. Prima dată a venit să-Şi răscumpere Mireasa, apoi vine să-Şi ia Mireasa şi apoi vine cu Mireasa Sa.”

În „Unirea invizibilă a Miresei” citim:

„Dar ţineţi minte! Când s-a aplecat în jos şi bobul a început să se coacă, ceea ce vedem înainte ca bobul să se poată coace este că tot ce este în tulpină trebuie să moară. Aleluia! Puteţi vedea unde ne aflăm? Viaţa este din nou în bob. Ce este aceasta? Este exact la fel ca bobul care a căzut în pământ, Acelaşi Isus în chipul Miresei, aceeaşi putere, aceeaşi Biserică, acelaşi Cuvânt, acelaşi lucru.”

„Acelaşi Isus în chipul Miresei…” Am înţeles aceasta? Este Acelaşi Isus, dar nu ieri, ci azi. Aceasta înseamnă că noi facem parte din Evrei 13.8, înseamnă că Evrei 13.8 nu a fost numai tema fratelui Branham, ci acum este şi tema noastră.

Unde ne aflăm noi? Fratele Branham a spus că noi trebuie să ne găsim pe noi înşine în Cuvânt, iar eu cred că noi tocmai ne-am găsit în Cuvânt. Noi suntem în Evrei 13.8. Aleluia! Noi suntem în Apocalipsa 10.7, suntem în Efeseni, unde apostolul Pavel vorbeşte despre taina lui Hristos şi despre părtăşia Tainei, ceea ce înseamnă că acum suntem în părtăşia Tainei; suntem în părtăşie cu Taina, facem parte din Taină. Iar dacă suntem în părtăşia tainei, suntem în Efeseni, în Apocalipsa, în Evrei. Unde ne regăsim noi? Noi nu ne regăsim numai ca păcătoşi la picioarele crucii, ci ne putem vedea în toată Biblia, în tot Noul Testament.

„…Acelaşi Cuvânt care a venit prin acestea şi a ajuns aici sus, la un apogeu, iar Viaţa care a venit până aici sus, i-a luat pe ai Săi. Acum se formează într-un Trup pentru Răpire.”

Isus Hristos este Acelaşi:

Ieri           Vechiul Testament

Azi           Noul Testament

În veci       Cartea întreagă

De aceea, această Carte este numită Cartea Vieţii. Isus Hristos este acelaşi ieri – Vechiul Testament, azi – Noul Testament şi în veci – întreaga Carte împreună, Cartea Vieţii, Taina lui Dumnezeu descoperită, totul împreună în cerul şi Pământul nou, iar noi facem parte din aceasta, prieteni. Aleluia!

Acum vom citi ceva din mesajul: „Dovedind Cuvântul Său”:

„Noi spunem că El a înviat din morţi. Nu eu am spus aceasta, ci Cuvântul de aici a spus-o. Ei au spus: „El a înviat din morţi”. El a spus că este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Credeţi aceasta? El a făgăduit că aceste lucruri se vor întâmpla în zilele din urmă, că Se va manifesta acelaşi Fiu al omului.

Acum, ţineţi minte! Cel care a vorbit cu Avraam acolo jos şi a putut discerne gândurile din mintea Sarei care se afla în spatele Lui, nu a fost Isus. Acela nu era Isus, pentru că El nu Se născuse încă.”

Vedeţi, fratele Branham nu a spus că nu a fost Hristos, ci a spus că nu a fost Isus.

„Ci a fost un Om în trup de carne pe care Avraam L-a numit „Elohim, Cel Atotputernic”, arătând… Iar Isus a spus: „Aşa cum a fost în zilele Sodomei”. Acum, fiţi atenţi! „…în zilele Sodomei, la fel va fi şi la venirea Fiului omului, când Se va descoperi Fiul omului.” Nu ca şi biserică, înţelegeţi? Nu. Mireasa este chemată, înţelegeţi? „În ziua aceea Se va descoperi Fiul omului.” De ce? Pentru a uni Biserica cu Capul, unirea, căsătoria Miresei. Chemarea Mirelui va fi exact prin aceasta, când va veni jos Fiul omului şi va veni în trup uman pentru a-i uni pe cei doi împreună.”

Aleluia! Ce ne-a unit pe noi cu Hristos? Manifestarea Fiului omului. Acesta a fost scopul: El a venit şi prin aceasta i-a unit pe cei doi împreună pentru ca noi să fim căsătoriţi aici, acum. Cum ne-am căsătorit noi? A trebuit să fie o chemare a lui Eliezer, să ne cheme din casa noastră şi să ne ducă la Isaac, iar dacă noi îl putem urma pe Eliezer, ne vom întâlni cu Isaac; Eliezer va ieşi din scenă, iar noi ne vom putea uni cu Isaac. Aleluia!

Atunci de ce mai predicăm? De ce mai ascultăm casete? Pentru că mai există părţi din Mireasă care trebuie să-l audă pe Eliezer şi să-l urmeze, să urmeze steaua până când vor veni şi vor găsi Fiul. Ei trebuie să vadă această slujbă.

„Biserica trebuie să fie Cuvântul.”

Aici, fratele Branham ne spune că atunci când a venit la Avraam, El a fost Dumnezeul cel Atotputernic într-un trup de carne şi a descoperit tainele inimii Sarei, într-un timp în care Sodoma urma să fie nimicită. Cine a fost Acela? Fratele Branham a spus: „El nu a fost Isus.”

Noi ştim că atunci când a fost arătat Hristos, când S-a manifestat, El a luat un chip pământesc şi a primit Numele Isus, iar acum este Isus Hristos de la început până la sfârşit. Noi putem să-L numim aşa. Fratele Branham nu a negat că Acela era Hristos, ci ne-a spus că El nu primise încă un Nume pământesc pentru că încă nu Se născuse în trup de carne. Ceea ce încearcă el să ne arate este faptul că atunci când aşteptăm a doua Sa venire, când aşteptăm descoperirea Fiului omului din Luca 17.30, noi nu-L aşteptăm pe Isus, nu aşteptăm trupul de carne al lui Isus, ci aşteptăm acelaşi lucru care s-a întâmplat atunci cu Avraam. Îl aşteptăm pe acelaşi Hristos care vine într-un trup uman, descoperă taine şi pronunţă nimicirea Sodomei. Ce trebuie să facă aceasta? Să-i unească pe cei doi, pe Mire şi pe Mireasă împreună. Aleluia!

Să citim mai departe:

„Biserica trebuie să fie Cuvântul; El este Cuvântul, iar cei doi se unesc împreună. Dar ca să se înfăptuiască aceasta este nevoie de manifestarea descoperirii Fiului omului. Nu a unui preot. Înţelegeţi ce vreau să spun? Vedeţi, este Fiul omului, Isus Hristos care va veni jos, printre noi, într-un trup de carne şi va face Cuvântul Său atât de real încât va uni Biserica, Mireasa cu El, ca unul, după care Ea va merge Acasă la Cina nunţii. Ea este unită deja. Vedeţi, noi mergem la Cina nunţii, nu la căsătorie… umpleţi-vă trupurile, pe voi înşivă, trupurile oamenilor slobozi pentru că a sosit Nunta Mielului”, dar răpirea este plecarea noastră la Cina nunţii. Când Cuvântul Se uneşte aici cu persoana, cei doi devin una. Şi ce face atunci? Îl manifestă pe Fiul omului din nou, nu biserica, teologii.”

Aşadar, fratele Branham spune că acea manifestare a Fiului omului nu a fost numai pentru el. Ce se întâmplă când Cuvântul şi persoana, omul se unesc împreună? Îl manifestă din nou pe Fiul omului.

„Fiul omului! Cuvântul şi Biserica devin una. Şi orice a făcut Fiul omului, El fiind Cuvântul, va face şi Biserica întocmai.”

Cine a condus şi a stăpânit Viaţa Sa? „Eu fac doar ce Îmi arată Tatăl.” Aleluia! Şi orice face El, facem şi noi.

Să mergem la un citat. Este vorba de mesajul „Capodopera”:

„Avraam L-a preumbrit pe Hristos, desigur; la fel a făcut Isaac, în dragoste. Avraam a făcut-o în credinţă; Isaac a făcut-o în dragoste, iar Iacov, în harul Său, deoarece „Iacov” înseamnă „înşelător”, şi aceasta a fost el, dar harul lui Dumnezeu a fost cu el. Când s-a ajuns însă la Iosif, nu a mai existat nimic împotriva lui, decât o mică zgârietură, pentru că temelia trebuie să fie tot o Capodoperă. Când Iosif i-a spus tatălui său, profetul: „Spune-i lui Faraon că poporul tău creşte vite, nu că sunteţi păstori, pentru că păstorii sunt o urâciune pentru egipteni.” Dar când a ajuns înaintea lui Faraon, bătrânul profet a spus: „Slujitorii tăi sunt păstori.”

Vedeţi, a zgâriat-o puţin, de aceea este încă o Capodoperă.

Acum, prin patriarhi, temelia este aşezată prin credinţă, dragoste, har şi merge spre desăvârşire.”

Aşadar, fratele Branham ne arată că prima parte a Capodoperei care a fost zidită de Dumnezeu Însuşi, a fost aşezată pe temelia patriarhilor. Amin! Pe Avraam, Isaac, Iacov şi Iosif.

„Acum, lucrarea trupului care a ajuns la această mare Capodoperă, au fost profeţii care erau Cuvântul. Nădăjduiesc că puteţi vedea aceasta. Vedeţi? Profeţii, nu Legea! Profeţii, pentru că profeţii, nu patriarhii, au fost Cuvântul legitimat care alcătuieşte Trupul. Profeţii erau Cuvântul.

În cele din urmă, aşa cum a început cu mult înapoi, în zilele lui Moise, El a venit de-a lungul timpului prin profeţi, iar în cele din urmă, a venit tot timpul mai aproape zidind trupul. Cel mai mare dintre ei a fost Ioan. Aşa spune Biblia. Isus a zis: „Nu există nici un om născut din femeie, mai mare decât Ioan Botezătorul”, pentru că el este cel care a prezentat Cuvântul.”

Ce putem vedea aici? Că acesta este Trupul Mirelui. Trupul Mirelui, a părţii Bărbăteşti, a fost ridicat şi zidit pe o temelie, prin profeţi; I-au fost construite picioarele, coapsele, pieptul, braţele, fiind ridicat până la Ioan. Când a venit în scenă Ioan, el trebuia să fie un profet, iar acest profet trebuia să facă ceva, trebuia să pregătească o Cale deoarece Capul venea la Trup şi cei doi (Capul şi Trupul) trebuiau să se unească. Astfel, Ioan s-a dus înaintea Lui fiindcă trebuia să se asigure că exista o unire a Trupului cu Capul.

Prieteni, dacă noi înţelegem prima Sa venire, o vom înţelege şi pe cea de-a doua.

Aşadar, cel mai mare dintre profeţi a fost Ioan; totul a fost zidit până la Ioan.

„Apoi, a venit în sfârşit marele Cap, Capul tuturor. Restul trupului a vorbit doar despre aceasta. Temelia a fost aşezată de către patriarhi, dar trupul a fost zidit pe Cuvânt, care au fost profeţii. Apoi, a venit Capul tuturor, a venit în scenă Isus, iar când a fost pusă peste el (peste trup) această Piesă, Capul, găsim în El întreaga lucrare a lui Dumnezeu. Noi găsim în El reflectarea perfectă a Cuvântului, pentru că El era Cuvântul, plinătatea Cuvântului. Acum, Dumnezeu are din nou Capodopera perfectă.”

Mai târziu, în aceeaşi predica, fratele Branham a spus:

„Timp de aproape două mii de ani, Dumnezeu a continuat să-Şi facă din nou o Capodoperă. La început, El l-a lovit pe Adam pentru a lua o bucată din el, o parte din el, o coastă şi a făcut o soţie pentru el. Acum, El a luat o bucată din Capodopera desăvârşită pe care a lovit-o la Calvar. Este doar Noul Testament, aceasta este tot. El a împlinit Vechiul Testament. Acum, este Noul Testament, o altă bucată care trebuie să fie împlinită.”

Am înţeles aceasta? Ce a luat El din Isus Hristos când L-a lovit? Noul Testament. De ce? Pentru că El a fost împlinirea Vechiului Testament. Ce a fost Vechiul Testament când a fost lovit EL? Mirele. Atunci, Noul Testament ce este? Mireasa. Astfel, când îi punem pe cei doi împreună din nou, avem din nou Soţul şi Soţia mergând împreună în veşnicie. Trupul zidit de la patriarhi, prin profeţi, până la Ioan. Ioan a fost un profet premergător. Ce s-a profeţit că va face el? El avea să identifice Capul şi să-L unească din nou cu Trupul. Ce am avut după aceasta? Chipul desăvârşit al Vechiului Testament pe pământ. Isus Hristos a fost întregul Vechi Testament arătat. Dar nu aceasta a fost tot ceea ce a vrut Dumnezeu, pentru că El a dorit şi o Mireasă, nu numai un Mire.

Aşadar, El a trebuit să zidească Mirele de-a lungul timpului, şi a făcut-o prin Moise, prin profeţi, iar apoi a ajuns la desăvârşire şi L-a lovit ca să poată lua ceva. Şi ce a luat? Noul Testament. Aleluia!

„Este doar Noul Testament, aceasta este tot. El a împlinit Vechiul Testament. Astfel, acum este Noul Testament, o altă parte care trebuie împlinită. Vedeţi, Vechiul şi Noul Testament sunt Soţul şi Soţia. Şi a fost nevoie de Vechiul Testament pentru a preumbri Noul Testament, iar Hristos, Capodopera vine să împlinească aceasta, acum. Mireasa Sa va împlini tot ceea ce se află în Noul Testament. Acum este în zidire o altă Capodoperă.”

Noi trebuie să facem tot ce se află în Noul Testament. Astfel, noi trebuie să împlinim punerea mâinilor din Noul Testament; trebuie să împlinim izgonirea demonilor despre care scrie în Noul Testament. A trăi o viaţă sfântă este în Noul Testament, deci noi trebuie să împlinim aceasta, pentru că tot ce este în Noul Testament va fi manifestat pe acest pământ de către un popor care este poporul Pietrei de încheiere care se va uni cu Trupul.

El a venit jos de-a lungul celor şapte epoci ale Bisericii. Şi ce a făcut? A zidit pe temelia apostolilor şi a profeţilor. De data aceasta nu a mai zidit pe temelia bătrânilor patriarhi, ci pe cea a apostolilor şi a prorocilor, Isus Hristos fiind Piatra unghiulară a acestei noi temelii. Şi ce s-a întâmplat? A fost zidit un Trup. Cine este acest Trup? Mireasa. Amin! Ea Îl reflectă pe Mire şi a fost zidită de-a lungul a şapte epoci, iar când ajunge la vârf, trebuie să fie un alt profet, ca Ioan, care să vină în scenă. Ce va face acest profet? El va fi aici ca să anunţe venirea Capului şi ca să-i unească pe cei doi împreună. Aleluia! Ce este Capul? Reflectarea desăvârşită a Vechiului Testament într-un Trup. Isus a fost reflectarea desăvârşită a Vechiului Testament într-un trup, iar acum, Mireasa este reflectarea desăvârşită a Noului Testament într-un Trup.

Astfel, acum când citim Noul Testament, când îl citim pe Pavel, noi putem vedea că el nu scria epocilor Bisericii, ci nouă. De aceea, slujba Pietrei de încheiere, Taina descoperită, trebuie să ne descopere întreaga Biblie. Noi nu putem tălmăci ceea ce ne-a adus profetul deoarece el a venit ca să ne ducă înapoi la scrierile lui Pavel. Aleluia! El a venit ca să ne ducă înapoi la ceea ce a scris Pavel, iar noi vom trăi ceea ce a spus Pavel: „Mă lupt cu aceasta, mă zbat cu cealaltă!” Ce a spus Pavel despre aceste lucruri? El a spus că noi nu trebuie să trăim aşa, iar dacă a spus aceasta, nu voi mai trăi aşa!

Poate ziceţi: „Sunt bolnav!” A spus Pavel că putem fi vindecaţi? Atunci, putem fi vindecaţi. Scrie în Noul Testament, în Evanghelii şi în epistole, deci ne aparţine! Vindecarea este pentru noi, eliberarea este pentru noi, Viaţa lui Isus Hristos este pentru noi s-o trăim. Nu este pentru altcineva, ci este numai pentru noi! Ce înseamnă aceasta? Că acum, fiecare dintre noi putem trăi Viaţa lui Isus Hristos în trupul nostru.

Prieteni, noi nu mai trebuie să aşteptăm să se întâmple ceva. Ne-a fost restituit deja, noi l-am avut deja pe profet, Ilie a venit, cel care a mers înaintea Lui a venit. Tiparul a fost aşezat. El a venit, ne-a prezentat Piatra de încheiere, ne-a arătat ce era acel Nor, Cuvântul S-a întors înapoi, măsura deplină a Duhului Sfânt S-a întors din nou înapoi în Biserica Sa, Capul S-a unit cu Mireasa, iar acum Ea trebuie să fie Chipul deplin al lui Isus Hristos.

Ce este Mireasa? Ea este Noul Testament. Aceasta este tot; aceasta este totul.

Doamne, ajută-ne să scoatem din noi tot ce este firesc, ajută-ne să ajungem acolo unde acest trup şi această minte omenească nu ne mai poate pune piedici, pentru că dacă ne putem îndepărta de acestea şi luăm doar Cuvântul, este pentru noi ca să-L trăim. Este pentru noi să-L trăim, să-L exprimăm! Nu este pentru nimeni altcineva de pe această planetă, ci este pentru noi.

Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. În ce parte din acest verset suntem noi? „Azi.” Şi dacă suntem la „azi”, este Isus Hristos Acelaşi azi? Este El Acelaşi azi? Aleluia! Eu nu caut după „ieri” sau după „în veci”, ci caut ca El să fie Acelaşi, azi. Aleluia.

Să citim din nou din „Răsăritul Soarelui”:

„Aşa cum Hristos a fost primul care a înviat dintre toţi profeţii, şi aşa mai departe. Deşi a fost preumbrit în multe locuri, El a fost primul Rod al celor care dormeau. La venirea lui Hristos în Mireasa…”

Care este venirea lui Hristos în Mireasă? A doua Sa venire.

„…La venirea lui Hristos în Mireasa ieşită afară din biserică, va trebui să fie un Snop care să fie legănat din nou în zilele din urmă.”

Dacă ne uităm la tiparul primei Sale veniri, vom începe să recunoaştem tiparul celei de-a doua veniri.

Când credem noi că a fost prima Sa venire? Când a fost prima Sa venire? Când a mers Gavril şi a anunţat-o pe Maria? Când şi-a început slujba Ioan Botezătorul? A fost când S-a botezat în râu? A fost când a făcut prima Sa minune? A fost când S-a împotrivit ispitelor diavolului în pustie? A fost când a stat înaintea fariseilor sau când a vestit Adevărul în Templu? Când a fost? Când a fost pe Muntele schimbării la faţă? Când a mers la Calvar sau când a înviat din morţi? A fost când i-a înviat pe sfinţii adormiţi şi au fost răpiţi împreună? Care parte a fost prima Sa venire? Noi putem spune că toate acestea au făcut parte din prima Sa venire. Amin!

Ioan a venit să anunţe prima Sa venire, iar la râu, El a anunţat prima Sa venire.

Acum, noi am avut o altă slujbă care să anunţe cea de-a doua venire a Sa. Aceasta a spus profetul: că el va anunţa cea de-a doua venire a Sa. Când a fost a doua Sa venire? A fost în anul 1946 când profetul a fost vizitat de înger? A fost când a început campaniile de vindecare? Când a fost a doua Sa venire? Toate fac parte din venire.

Slujba lui Ioan a făcut parte din venirea Sa. Viaţa lui Isus, totul a făcut parte din venirea Sa. Bebeluşul din iesle a făcut parte din venirea Sa; îngerii care au mers la păstori făceau parte din venirea Sa; magii care au venit la El ca să I se închine făceau parte din venirea Sa, totul făcea parte din venirea Sa.

Acesta este motivul pentru care eu pot să spun că întreaga slujbă a fratelui Branham este Pecetea a şaptea! Când s-a încheiat prima Sa venire? Când Cineva a strigat: „Porţi ale veşniciei, deschideţi-vă şi rămâneţi deschise!” Pentru Cine au trebuit să se deschidă? Pentru Împăratul slavei, iar El a luat robia roabă.

Ce va încheia cea de-a doua venire a Sa? Va exista o înviere a sfinţilor care dorm. De ce? Pentru că şi la prima Sa venire a existat o înviere a sfinţilor adormiţi, iar dacă a existat o înviere la prima venire, va exista o înviere şi la cea de-a doua venire a Sa. La prima Sa venire a existat o Răpire, iar la a doua Sa venire va exista o Răpire. Vedeţi, prieteni, noi trebuie doar să urmărim tiparul.

Noi trebuie să fim atenţi când fratele Branham face anumite afirmaţii. Să mergem la una dintre ele:

„Există trei veniri ale lui Hristos. El a venit odată ca să-Şi răscumpere Mireasa. Apoi, vine în Răpire, ca să-Şi ia Mireasa.”

Aşadar, fratele Branham ne spune că există trei părţi ale Răpirii. Să mergem împreună în 1Tesaloniceni 4.16-18. Ţineţi minte că în total există trei părţi: trei părţi ale venirii Sale, trei părţi ale Peceţii a şaptea, trei părţi ale Răpirii.

„Căci Însuşi Domnul… Se va coborî din cer…”

Să ne oprim aici. Putem numi aceasta cea de-a doua venire a Sa? Dacă Însuşi Domnul coboară, atunci aceasta este a doua venire a Sa.

„Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.

Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.”

Fratele Branham a spus că a doua venire a Sa este Răpirea, şi a spus aceasta de nenumărate ori. De multe ori a spus: „Noi aşteptăm venirea Domnului”, „Noi aşteptăm plecarea Bisericii.” Ce urmează? Plecarea Bisericii.

Fratele Branham a numit aceasta venirea Domnului pentru că face parte din venirea Domnului, dar plecarea Bisericii, răpirea Bisericii are loc în trei etape, pentru că Domnul Însuşi va veni, Se va coborî cu un strigăt care este Mesajul, pentru a-i aduna pe cei aleşi. Dacă a existat un strigăt, înseamnă că vine El. Apoi, avem un Glas şi o Trâmbiţă. Amin! Iar după aceea, Îl vom întâlni în văzduh. Aceasta este a doua venire a Sa, iar noi suntem în ea. Aş spune că nu numai că suntem în ea, ci ea este în noi. Nu numai că facem parte din ea, ci suntem acea venire.

Voi mai citi ceva ca să subliniez câteva lucruri spuse de fratele Branham şi aş vrea ca voi să legaţi ceea ce voi citi de a doua venire a Sa, pentru că strigătul este Mesajul trimis pentru a-i aduna pe cei aleşi.

În „Sărbătoarea Trâmbiţelor” citim:

„Duhul Sfânt a fost legat de aceste râuri denominaţionale timp de aproape două mii de ani, dar va fi eliberat în timpul de seară, prin Mesajul timpului de seară. Duhul Sfânt din nou înapoi în Biserică; Hristos Însuşi descoperit în trup uman, în timpul de seară. El a spus aceasta, a făgăduit-o.

Vedeţi, eu nu inventez aceasta, ci este „Aşa vorbeşte Domnul!” Vă voi citi aceasta din Carte: „La răsunetul Mesajului îngerului al şaptelea, se va încheia taina lui Dumnezeu, care a fost vestită de sfinţii Săi profeţi.” Aceştia sunt profeţii care au scris Cuvântul. La răsunetul din cea de-a şaptea epocă a Bisericii, în ultima epocă a Bisericii, toate capetele lăsate libere, care au fost încercate de-a lungul acestor epoci, vor fi legate împreună. Iar când vor fi rupte Peceţile şi taina este descoperită, vine jos Îngerul, Mesagerul, Hristos, cu un curcubeu deasupra capului şi pune piciorul Său pe pământ şi pe mare.

Ţineţi mine că acest al şaptelea înger este pe pământ în timpul acestei veniri.”

Aşadar, aşteptăm venirea Domnului? Noi aşteptăm numai să plecăm în sus deoarece restul s-a petrecut deja. El a venit deja, de aceea noi aşteptăm doar întâlnirea din văzduh. El a venit, iar acum, Capul se uneşte cu Trupul, Piatra de încheiere se află într-un popor.

Când spunem: „Domnul a venit”, nu spunem că El a venit în chipul lui Isus Hristos din Nazaret. El a venit în plinătatea Duhului Sfânt, Cuvântul deplin într-un popor, iar acum, când ei trăiesc acea expresie din Noul Testament, aceea este Piatra de încheiere, este Viaţa lui Hristos, este măsura deplină a Noului Testament. Tot Noul Testament a fost scris pentru scopul acesta. Amin!

Dumnezeu nu l-a pus pe Pavel în temniţă, nu l-a trecut pe Ioan şi nici pe Petru prin tot acel necaz; ei nu au scris toate acele lucruri pentru ca oamenii să le adune timp de generaţii, să le scrie sau să le ascundă. El nu a făcut aceasta numai ca să le putem citi, nu acesta a fost scopul Lui, ci a făcut toate acestea pentru ca noi să le putem trăi. Nu numai ca să le citim, ci ca să le trăim! Amin!

În predica „Ce să facem cu acest Isus numit Hristos?” scrie:

„A sosit clipa deciziei, iar bisericile L-au respins. Ce au dorit ele? Un ucigaş al Cuvântului, pe cineva care acceptă sistemul.”

Ce făcea fratele Branham? Ne arăta ce s-a întâmplat la prima Sa venire, o preumbrea cu ziua noastră, ne arăta unde suntem noi.

El a spus:

„Când a venit El, Pilat L-a pus pe Isus înaintea lor şi i-a întrebat: „Nu-L doriţi pe Împăratul vostru, pe Împăratul iudeilor?”, iar ei au răspuns: „Nu, noi îl vrem pe Baraba!” şi au început să strige că vor un ucigaş.”

Ce a făcut fratele Branham când a venit? Prin Strigăt, el L-a arătat, L-a prezentat pe Isus Hristos.

„Îl vreţi pe Isus Hristos?” a întrebat el, dar ei au răspuns: „Noi vrem sistemul nostru! Vrem sistemul nostru!” Ce doreau ei? Un ucigaş al Cuvântului, pentru că sistemele ucid Cuvântul. Când neagă Scripturile, ei Îl ucid pe Domnul, deci sunt ucigaşi ai lui Isus Hristos. De aceea, fratele Branham s-a ridicat şi a adus predica „Acuzaţia”.

Ţineţi minte că fratele Branham nu ar fi avut nici un drept să vină şi să predice „Acuzaţia”, decât dacă era prezent aici Judecătorul. Ar fi fost înafara a tot ceea ce scrie în Scriptură sau a legilor umane, să existe un caz de judecată într-o Curte de judecată fără prezenţa unui judecător. Nici măcar nu putea fi numit Curte de judecată. Atunci de ce a predicat fratele Branham „Acuzaţia”? Pentru că el L-a văzut pe Cel cu perucă albă în aer şi a ştiut ce înseamnă aceasta, a ştiut că Divinitatea Supremă, Judecătorul cerului şi al pământului a venit jos, aşa că puteam avea un caz de judecată. Pentru că era prezent Însuşi Judecătorul suprem, s-a putut predica „Acuzaţia”.

Fiind profet, fratele Branham nu ar fi încălcat niciodată legile lui Dumnezeu. Astfel, el a spus: „Unde a mers El? A părăsit tronul Tatălui Său şi Îşi ia propriul tron, răscumpăraţii Săi.” Aşadar, unde a mers Judecătorul? Fratele Branham a spus:

„Duhul Sfânt a fost legat timp de două mii de ani, dar va fi eliberat în timpul de seară, prin mesajul timpului de seară vine din nou înapoi în Biserică.”

Unde a mers Îngerul acela puternic care a venit jos şi despre care fratele Branham a spus că era Hristos? Într-un popor, iar acum stă pe un scaun al judecăţii. Unde? În răscumpăraţii Săi. Amin! Acesta este motivul pentru care fratele Branham a avut dreptul să predice „Acuzaţia”. El ştia că Judecătorul a venit şi este aici. El a putut să predice „Acuzaţia” şi pentru că a ştiut că ei l-au ales pe Baraba. Ce au strigat ei când le-a fost prezentat Hristos? „Sistemul! Eu vreau sistemul meu. Puteţi să-L numiţi oricum vreţi, dar eu vreau sistemul meu!” Ce strigau ei? „Noi îl vrem pe ucigaşul Cuvântului!”

Fratele Branham nu se juca, nu spunea poveşti şi nu inventa tot felul de lucruri pe măsură ce mergea mai departe. El nu se gândea: „Oare ce voi predica în seara aceasta? Ce-ar fi să predic „Acuzaţia” pentru că ar fi amuzant să avem un caz de judecată?” Nu! Fratele Branham a spus că profetul devine Cuvântul pentru acea epocă, pentru acel timp, iar el făcea Cuvântul trup, demonstra unde ne aflăm în Scripturi; el era Scripturile, trăia Scripturile şi ne arăta unde suntem noi în cadrul venirii Lui.

Prieteni, odată ce găsim primul tipar, noi îl putem vedea şi pe al doilea, pentru că Dumnezeu repetă întotdeauna aceste tipare.

„Un ucigaş al Cuvântului, pe cineva care acceptă un sistem. Dacă sistemul este contrar Cuvântului, este un ucigaş al Cuvântului, iar ei au vrut o tradiţie denominaţională în locul Cuvântului adevărat manifestat şi dovedit că este Dumnezeu printre oameni; dovedit prin ştiinţă, prin fotografii, o Lumină, acelaşi Înger al Domnului, Stâlpul de foc.

Acelaşi care a trăit pe pământ în trupul lui Isus Hristos, a venit deasupra poporului Său în zilele din urmă, iar ştiinţa I-a făcut o fotografie.”

Fratele Branham nu a făcut o paralelă sau o preumbrire şi nu a spus: „Este ca şi acesta, dar diferit”, ci a spus: „Acesta este El!”

„Acelaşi care a trăit pe pământ în trupul lui Isus Hristos, a venit deasupra poporului Său…”

El a părăsit tronul Tatălui, a venit şi Şi-a luat propriul Său tron, pe răscumpăraţii Săi. El a venit jos ca Împărat şi Îşi căuta Împărăteasa; El a venit jos cu o Carte deschisă în mână, strigând numele alese.

Cum strigă El numele aleşilor Săi? El ne strigă numele prin faptul că ne descoperă Taina. Ce se întâmplă când vedem Taina şi simţim că începe să ne atragă Ceva dinăuntru? El ne strigă numele. El nu strigă: „Bob Brooks” sau „Mike Allen”, ci strigă numele nostru adevărat, original, numele nostru veşnic.

Ce face El acum? Îşi caută Împărăteasa ca Ea să vină să-I stea alături. Ce face El? Îşi adună aleşii pentru plecarea sus.”

„Biserica a văzut lucrările Sale. Este identificat în întregime, pe deplin, prin casete şi totul, în jurul lumii, şi predicat personal.”

În „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită” citim:

„…Acolo, va veni un timp când El Se va putea exprima pe Sine Însuşi în plinătatea dumnezeirii Sale, prin Biserica Sa, în care va avea întâietate. Cum? Bărbatul uns, acum poporul uns. O, Doamne, să aducă înapoi Mireasa unsă şi Mirele.”

Noi nu aşteptăm un alt Bărbat uns. Eliezer a venit şi a plecat. A existat deja o căsătorie. Ce aşteptăm acum? Poporul uns. Cum este venirea Lui acum? În chipul Miresei, în formă de Mireasă. Ce este acum venirea Sa? Venirea lui Hristos în chipul Miresei. De fiecare dată, sămânţa aleasă dinainte, aude Tunetele, îşi aude numele şi vine în Hristos. Ce este aceasta? El vine. Ei aud Glasul, văd Steaua, vin şi Îl găsesc pe Hristos, găsesc Taina descoperită. Ce se întâmplă? El vine. Apoi apare altcineva şi El vine. Apar eu şi El vine, apare un altul şi El vine. Este venirea Domnului! Aleluia! Unde? În Mireasă. Făcând desăvârşit acel chip al Noului Testament, piramida desăvârşită, slujba Pietrei de încheiere, iar când este în sfârşit încheiată, fratele Branham a spus: „Răpirea va avea loc atunci când intră înăuntru ultimul.” De ce? Pentru că atunci când a venit unul dintre noi, a fost venirea Domnului. Când am primit naşterea din nou, a fost venirea Domnului. Aleluia!

„Unsă prin faptul că acceptă ceea ce a refuzat Eva şi Adam; El vine înapoi cu ungerea Cuvântului pentru că a spus: „Cuvântul Meu este Duh.”

Ce a refuzat Eva? Cuvântul.

„Vedeţi, unsă cu Cuvântul. El Se întoarce, iar noi acceptăm ceea ce a refuzat Eva.”

Eva a refuzat Cuvântul. Apoi, a venit a doua Eva şi a primit Cuvântul de la Isus, de la apostoli şi de la profeţi, dar după aceea, L-a respins şi ea. Şi fratele Branham a continuat: „Apoi, El Se întoarce din nou.” El, cine? Cuvântul. Şi când Se întoarce înapoi, noi Îl acceptăm; iar prin faptul că Îl acceptăm, reparăm ceea ce a făcut Eva. El Se întoarce înapoi, iar noi Îl acceptăm.

În mesajul „Este răsăritul Soarelui”, citim:

„Priviţi ceea ce am văzut azi. Puterea de aducere la Viaţă a venit la noi pentru a deschide cele şapte Peceţi.”

Este cumva la viitor? Căutăm o putere de aducere la Viaţă care va veni sau puterea de aducere la Viaţă care a venit?

Azi, Isus Hristos este Acelaşi în Mireasa Sa. Vreau ca aceasta să pătrundă foarte adânc. Cum este Isus Hristos Acelaşi azi? În venirea în chipul Miresei lui Hristos. Aceasta este Evrei 13.8 astăzi. Este venirea lui Hristos în chipul Miresei.

În predica „Răpirea” citim:

„Se întâmplă trei lucruri: un Strigăt, un Glas, o Trâmbiţă care trebuie să aibă loc înainte să apară Isus. Un Strigăt… Isus le împlineşte pe toate trei în timp ce coboară.”

În mesajul „Disperarea” citim:

„Ţineţi minte, venirea Domnului va fi o plecare bruscă, tainică. El va veni ca un hoţ noaptea şi o va lua.”

În predica „Ce să facem cu acest Isus numit Hristos”, citim:

„Interesul meu este ca această Biserică să fie pregătită pentru acest ceas, pentru plecarea Miresei.”

Pentru aceasta Îşi pregăteşte El Mireasa acum, pentru plecare.

Să citim din nou din „Răsăritul Soarelui”:

„Puterea de aducere la Viaţă a venit la noi, ca să deschidă cele şapte Peceţi. Ce a fost aceasta, inteligenţa unui om? Nu! A fost Puterea de aducere la Viaţă a lui Dumnezeu. Vedeţi, Puterea de aducere la Viaţă a lui Dumnezeu ne-a spus mai dinainte că aceasta va avea loc. Vedeţi, Puterea de aducere la Viaţă a lui Dumnezeu a făcut lumea să mărturisească faptul că Acesta este Adevărul. Eu v-am spus că Îngerul Domnului era în jur, într-un Stâlp de Foc, iar Puterea de aducere la Viaţă a făcut ca lumea să mărturisească faptul că este Adevărul. Ei nu au ştiut ce era, dar noi am ştiut. Uitaţi-vă la aceasta aşa şi veţi vedea că este Domnul nostru acolo sus.”

El a spus: „Uitaţi-vă aşa”, iar fratele Branham a luat fotografia cu norul şi a răsucit-o spre dreapta, apoi a spus: „Ce este aceasta? Este Domnul nostru acolo sus. Eu am crezut că era un nor, dar era venirea Domnului.”

Totul a făcut parte din venirea Sa.

„El este Cel care a deschis acele Peceţi. El este acele Peceţi pentru că tot Cuvântul lui Dumnezeu este Hristos, deci Hristos este Peceţile care au fost deschise. Atunci ce este deschiderea Peceţilor? Descoperirea lui Hristos.”

Sunt deschise Peceţile? Cine le-a deschis şi când? Când a venit El. Acesta este motivul pentru care, dacă luăm această Carte şi nu-L vedem pe Hristos în fiecare verset, în fiecare rând, trebuie să ne întoarcem şi să citim Biblia din nou pentru că am ratat ceva. De ce? Pentru că Biblia este Hristos, este Cuvântul manifestat. Aceasta este Taina lui Dumnezeu descoperită, Aceasta este Pecetea a şaptea care acum este deschisă. De aceea, când a terminat predicarea celor şapte Peceţi, fratele Branham a spus: „Biblia mea a devenit o Carte nouă pentru mine.” De ce? Pentru că înainte a fost închisă, dar acum este deschisă şi putem vedea că Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, iar El a avut această Taină în gândul Său şi a descoperit-o în trei etape.

Mai întâi, El a zidit Capodopera de-a lungul Vechiului Testament până când, în cele din urmă am avut un singur Om care a fost reflectat de toţi profeţii. Un singur Om care era Mirele. Apoi, a fost lovit şi din El a fost luat ceva. Astfel, a început zidirea unei Mirese pentru Mire, finalul fiind unirea celor doi împreună. Ce este aceasta? Pecetea a şaptea. Ce este aceasta? Întreaga noastră Scriptură care acum este o Carte deschisă.

„Hristos, iar Hristos este Peceţile care au fost deschise. Atunci ce este deschiderea Peceţilor? Descoperirea lui Hristos.”

De aceea, după deschiderea primelor şase Peceţi, când a ajuns la Pecetea a şaptea, fratele Branham a spus: „Simt că nu trebuie să spun mai mult. De ce? Pentru că este o Taină. De ce? Pentru că nu este declarată deschis.”

De ce? Pentru că el nu trebuia să facă cu Ea ceea ce a făcut cu primele două Trageri. Totuşi, mai târziu a venit şi a predicat „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”, iar atunci a spus: „Ce este Pecetea a şaptea? Pecetea a şaptea este Apocalipsa 10.1-7.”

Aceasta a spus el. El a spus că Pecetea a şaptea este venirea Domnului şi Apocalipsa 10.1-7.

Pecetea a şaptea a fost slujba sa; Pecetea a şaptea este Mesajul; Pecetea a şaptea este Planul alcătuit din trei părţi al lui Dumnezeu, iar fratele Branham a venit şi a predicat: „Atunci ce este deschiderea Peceţilor? Descoperirea lui Hristos.”

Astfel, după deschiderea Peceţilor, el a predicat „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită” şi a spus:

„Cei şapte Îngeri au reprezentat cele şapte Biserici în întregime, dar noi nici măcar nu am putut vedea aceasta. Ei au văzut-o, ei au făcut fotografia, nu noi. Şi iată-L stând acolo pe Judecătorul suprem şi arătând că El este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Ce identificare! Puterea de aducere la Viaţă a făcut aceasta pentru noi.

Puterea de aducere la Viaţă ne îngăduie să vedem venirea Sa. Puterea de aducere la Viaţă ne smulge de la moarte la Viaţă.”

Putem vedea venirea Sa? Atunci am primit puterea de aducere la Viaţă. Dacă putem vedea venirea Sa, dacă este reală pentru noi şi putem recunoaşte că facem parte din ea, am primit Puterea de aducere la Viaţă. Aleluia!

Aş vrea să citim împreună 1Timotei 3.16:

„Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

(în limba engleză acest verst a fost tradus: Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Dumnezeu a fost arătat în trup, neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

Acest verset nu vorbeşte despre Isus. El, Isus din Nazaret, trupul care a umblat pe malul Galileii, face parte din Taină, dar nu este totul.

„Dumnezeu a fost arătat în trup, neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

Aceasta face ca noi să facem parte din Taina evlaviei, din Taina lui Dumnezeu descoperită; aceasta ne face să facem parte din Hristos, aceasta ne face să fim azi parte din „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Slăvit să fie Domnul! Amin!