8 aprilie 2026
Dumnezeu să vă binecuvânteze. În timp ce ne aflăm în picioare, să deschidem Bibliile la Evanghelia lui Ioan14.18:
„Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.
Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.
În ziua aceea, veţi cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine şi că Eu sunt în voi.”
Să mai citim un verset din Apocalipsa 1:18:
„Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții şi ale Locuinței morților.”
Slavă Domnului! Astăzi vreau să predic despre tema ÎNVIEREA LUI HRISTOS NE-A ASIGURAT VIITORUL. Acesta este un gând asupra căruia am zăbovit și am împărtășit anumite lucruri cu mai mulți frați. Am cugetat, am zăbovit și am discutat despre acest subiect și vreau să-l împărtășesc cu voi cât de bine pot. De aceea, atunci când mă rog, pur și simplu Îl rog pe Domnul să vină în scenă și să înceapă să aducă afară ceea ce se află înăuntru.
Vorbeam astăzi cu fratele Franco, pentru că uneori, simt că este o provocare să poți lua o descoperire pe care Dumnezeu o pune în inima ta, să o aduci prin buzele tale folosind cuvinte care sunt atât de ineficiente uneori și incapabile de a exprima ce se petrece înăuntru cu scopul de a transmite un mesaj. De aceea, depindem atât de mult de Duhul lui Dumnezeu ca s-o aducă de la unul la celălalt. El a ales propovăduirea prin oameni pentru a salva suflete, de aceea vom începe să vorbim despre această temă, iar eu nădăjduiesc că veți rămâne conectați pentru a trage prin darul dat de Dumnezeu ca să primiți Cuvântul Său. Iar eu mă încred în Domnul, pentru ca El să mă ajute.
În Pecetea Paștelui, din anul 1965, fratele Branham a spus:
„Iar când El a dovedit prin făgăduința Sa, această mare putere cuceritoare pe care El a avut-o, de Paște, El a dovedit că poate cuceri moartea, iadul și mormântul. „Eu sunt Cel care a fost mort și este viu din nou, trăind în vecii vecilor; Eu am cheile morții, iadului și mormântului.” Ce afirmație făcută de Cineva! Și nu numai că El a făcut-o, ci a și dovedit că El are ceea ce a pretins că are.”
De ce? Pentru că El a înviat din morți. El a spus că are putere să-Și dea Viața și are putere s-o ia înapoi. El a profețit că va merge la Ierusalim, unde va fi ucis, dar va învia a treia zi. Și El a făcut aceasta, dovedind, pecetluind, Cuvântul pe care l-a dat, pecetluind profeția că El era Cine a spus că era, pecetluind și pentru noi, pentru totdeauna, prețul ispășirii care a fost dat și Viața pe care a făgăduit că ne-o va da.
În Romani 6.8-10, citim:
„Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.
Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.”
Este atât de bine pentru noi, pentru că Isus Hristos a devenit ultimul Adam, cumpărând înapoi tot ce primul Adam a pierdut. Ce a pierdut primul Adam? Părtășia cu Dumnezeu, stăpânire asupra Pământului și Viața veșnică. Este adevărat? Deci, Hristos ne-a restituit toate acestea și a dat Viață rasei umane. Hristos a murit o singură dată, „El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna.” Aceasta înseamnă că dacă eu sunt în El, atunci viitorul meu este asigurat pentru că în El nu mai există moarte. El a murit odată și a înviat din morți, a biruit moartea, El a învins moartea, iadul și mormântul, iar dacă eu sunt în El, am biruit totul în El. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Slavă Domnului! Eu mă aflu în El. Amin! Este atât de bine pentru noi!
Să mergem acum la versetele asupra cărora am zăbovit.
1 Corinteni 15.12-19:
„Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?
Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră.
Ba încă noi suntem descoperiți şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.
Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat.
Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre,
şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.”
Vreau să subliniez acest verset: şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.”
Este o afirmație interesantă pentru că de-a lungul Noului Testament, Isus ne-a spus că prin Viața lui Hristos, sfinții nu sunt morți, ci dorm. Când El a spus că fiica lui Iair doarme, au râs de El, dar El a înviat-o din morți. El a vorbit despre prietenul Său, Lazăr, spunând că El doarme. Iar când ucenicii au auzit aceasta, au crezut că era bine. Dar văzând că ei nu au înțeles, El a spus: „Este mort.” Deci, ceea ce ei numeau „mort”, El numea „adormit”, pentru că de fapt, nu erau morți.
„şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți.”
Ce a vrut Pavel să spună prin „pierduți”, pentru că ei nu erau morți? Vă amintiți că fratele Branham ne spunea pilda bogatului, care avea un cerșetor numit Lazăr la ușa sa? Și el ar fi dorit să mănânce firimiturile de la masa stăpânului său. Amândoi au murit în aceeași noapte, dar unul a mers în rai, în „sânul lui Avraam”, iar celălalt în iad. Ei încă trăiau. Suntem pe aceeași lungime de undă? Din punctul de vedere al lumii, ei erau morți pentru că lumea nu-i mai vedea, dar altundeva, ei erau vii.
A existat o altă conversație care a avut loc și despre care Isus ne-a spus.
„şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.”
Este uimitor că Pavel a spus „au adormit”, pentru că copiii lui Dumnezeu nu pot muri.
„Şi dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre
şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.”
Cuvântul „pierduți” de aici, înseamnă că sunt nimiciți pentru totdeauna, că au pierit sau că au pierdut totul în întregime. Ce au pierdut ei? Dacă am putea, să facem un pas în spate pentru a vedea tabloul în ansamblu. Eu cred că lumea creștină, în general, a zugrăvit o lume atât de îngustă a Evangheliei, încât a fost nevoie să vină Mesajul și să frângă barierele pentru ca noi să putem avea o viziune mai vastă. Bisericile nu vorbesc decât despre a fi salvat și a merge în rai, dar aceasta este o viziunea atât de îngustă a Evangheliei! Dar Evanghelia este mult mai mult decât aceasta. Este o restaurare înapoi la Eden.
Ce a fost Edenul? Edenul a fost copiii lui Dumnezeu, un fiu al lui Dumnezeu și soția sa pe acest Pământ, trăind în trup de carne pentru a stăpâni Pământul. Acesta este Planul lui Dumnezeu, este capodopera, Familia capodoperă, Familia lui Dumnezeu. Ei ar fi trebuit să rodească, să crească și să se înmulțească. Ce ar fi adus ei la suprafață? Familia lui Dumnezeu. Unde ar fi fost ea? În trup, pe acest Pământ, având părtășie împreună, în Eden. Acesta a fost Planul original al lui Dumnezeu, dar acest Plan a fost distrus de păcat și aceasta este ceea ce Hristos a cumpărat, când El a venit. Și la aceasta ne duce El înapoi. Nu să fim mântuiți și să mergem în ceruri, ci să aducă Edenul înapoi.
Deci, atunci cei care adorm în Hristos, dacă Hristos nu a înviat…Dar ce este învierea lui Hristos? Fratele Branham a spus că atunci când Hristos a murit, El a murit doar în trup, nu în Duhul, pentru că El avea Viață Veșnică. Apoi, El a mers în iad, a luat robia roabă și a luat înapoi cheile morții, iadului și mormântului. Înțelegem aceasta, nu-i așa?
Deci, Isus a fost mort în trup, (dar nu era mort pentru că avea Viață Veșnică), și a mers jos în iad pentru a lua robia roabă și să predice sufletelor din închisoare. Înțelegem toate acestea? Deci, ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi înviat? Dacă nu ar fi înviat, noi ne-am fi putut întoarce la făgăduința din Eden și anume, că urma să existe un om pe Pământ care să ia înapoi ceea ce a pierdut Adam. Dar El a înviat și S-a întors înapoi în trup. El a ridicat acel trup ca făgăduință pentru noi toți. Noi nu vom fi doar salvați pentru a merge în cer, ci ne vom întoarce înapoi în trup pe acest Pământ conform scopului Său original. Deci, cei care au adormit în Hristos, deși trăiesc undeva, în rai, în cea de-a șasea dimensiune, dacă Hristos nu ar fi înviat atunci ei ar fi pierduți, planul ar fi pierdut, pentru că planul pentru ei a fost ca ei să fie în trup pe acest Pământ. Acel plan ar fi pierit dacă Hristos nu ar fi înviat. Deci, învierea lui Hristos, pentru noi toți, reflectă timpul când noi vom trăi în trup de carne pe acest Pământ.
Să privim la următorul verset:
„Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toţi oamenii!”
Dacă doar pentru viața aceasta, dacă aceasta este tot, atunci suntem cei mai nenorociți dintre oameni. Dacă eu am fost eliberat de păcatele mele, dacă am primit prețul răscumpărării, dacă tot ce a pierdut Adam a fost răscumpărat, dar eu nu mă voi putea bucura de ele, dacă nu pot fi părtaș al lor, dacă nu pot intra în ele, sunt liber, dar nu sunt restituit. Sunt liber, dar planul nu este încheiat. Sunt liber, dar voi pieri. Nădăjduiesc că înțelegeți.
„Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!”
Există o nădejde care vine, există o restaurare, un Eden care revine pe acest Pământ, există fii și fiice ale lui Dumnezeu care vor trăi o Viață Veșnică în trup, pe acest Pământ, pentru că Hristos a înviat din morți.
Să mergem la Marcu 12:26-27:
„În ceea ce priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu când a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?”
Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!”
El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci a celor vii. Despre cine vorbea El? Despre Avraam, Isaac și Iacov. Unde erau Avraam, Isaac și Iacov? În mormânt. Unde erau trupurile lor? În pământ. Despre ce vorbea Isus? Că ei erau vii într-un alt loc.
Când Dumnezeu, din Rugul aprins, îi vorbea lui Moise, El spunea: „EU SUNT”, la timpul prezent, la timpul actual, Dumnezeul lui Avraam, a lui Isaac și a lui Iacov. El nu a spus: „Am fost”, pentru că ei nu erau morți, ci trăiau. El nu era Dumnezeul celor morți, ci a celor vii. Amin! Deci, ei erau vii. Dar dacă nu ar fi existat o înviere, ei ar fi murit. Dar ei dormeau, ei se aflau într-un loc numit „Paradis”, numit „Sânul lui Avraam”, erau într-un loc la care Isus, atunci când Se afla pe cruce, a făcut referire spunând: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai.” Ei se aflau în Paradis, dar nu acela a fost sfârșitul călătoriei lor, a destinației lor, nu acela a fost gândul lui Dumnezeu, planul, restituirea.
A fi mântuit și a merge în Rai nu este planul lui Dumnezeu. Aceasta este o viziune atât de îngustă, de mică. Dacă facem un pas în spate, care este planul lui Dumnezeu? Dumnezeu a început cu un tablou, acesta fiind Familia Sa în Eden. Dar acea capodoperă a fost distrusă, însă El a început să lucreze din nou, și timp de șase mii de ani, Și-a reconstruit capodopera pentru a-L readuce înapoi pe Fiul Său, Isus Hristos, și pe Mireasa Fiului Său, Mireasa lui Hristos, înapoi pe Pământ din nou, stăpânind și împărățind timp de o mie de ani. Ceea ce Adam a pierdut, va fi restituit. Așadar, El nu este Domnul celor morți, ci a celor vii, chiar dacă cei vii despre care se vorbește aici, au murit. Deci, cei morți, care vor învia, sunt vii. Trebuie să fie o înviere.
Să ne întoarcem, la textul despre care tocmai am vorbit. Deci, Pavel spune:
„Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!”
Apoi, el continuă:
„Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârgacelor adormiți. (în limba engleză: „întâiul rod al celor adormiți”).
Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos,
dar fiecarela rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.
Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.
Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.”
Care moarte va fi nimicită? Moartea în trupul de carne. Amin! Aceasta va fi nimicită.
În Matei 27.51-53, la răstignirea și învierea lui Isus Hristos, este scris:
„Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.
Şi îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat.
Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.”
Ce s-a întâmplat? Mormintele s-au deschis și trupurile sfinților au ieșit afară. A existat o înviere. Când El a înviat, au înviat și ei, pentru că El a cumpărat drepturile de răscumpărare. Ceea ce Adam a pierdut. Dar cine a înviat? Sfinții care dormeau: Avraam, Isaac, Iacov, pentru că El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Ei dormeau, dar fiindcă El a înviat, și ei au putut învia.
„Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui…”
Exista o făgăduință, o făgăduință care a fost ținută, iar aici, putem vedea învierea sfinților Vechiului Testament.
Iov 19:25-27, ne spune:
„Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.
Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.”
El nu vorbea despre a merge la cer, nu vorbea despre a merge la o teofanie, nu vorbea despre a merge în a șasea dimensiune, ci vorbea despre faptul că într-o zi, urma să se întâmple ceva, și cu toate că „viermii vor distruge acest trup”, iar fratele Branham spunea: „Nimic mai mult decât o lingură de țărână”, atunci când Dumnezeu a înviat, și el a înviat, iar Iov spunea:
„În trupul meu, eu Îl voi vedea pe Dumnezeu.”
Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.”
Deși acest trup putrezește, deși viermii îl mănâncă, Iov a avut descoperirea învierii. El a fost foarte încântat pentru că știa că la sfârșitul timpului, Răscumpărătorul lui va trăi, că El va sta pe acest Pământ, iar Iov urma să stea împreună cu El. Iov urma să primească trupul său înapoi, că el va trăi și urma să-L vadă cu proprii lui ochi, nu ai altuia, ci ai săi. A fost o încântare pentru el! Amin!
În Edenul Satanei din anul 1965, citim:
„Dumnezeu a știut că noi vom fi aici, dar el ne-a pus în trup de carne pentru ca El să poată intra în legătură cu noi. Pentru ca și cu El să putem intra în legătură, El a devenit unul dintre noi când El a devenit Isus Hristos, Însuși Fiul lui Dumnezeu, plinătatea manifestării lui Dumnezeu. Așadar, acesta a fost scopul lui Dumnezeu, să-Și arate atributele Sale în părtășie.
Când eu eram în tatăl meu, nu știam nimic despre aceasta. Dar când am devenit fiul său, fiind născut din el, eu am fost un atribut, o parte din tatăl meu. Iar voi sunteți o parte din tatăl vostru. Ca și copil al lui Dumnezeu, noi suntem o parte a atributului lui Dumnezeu care se găsea în El, făcut trup așa cum și El a fost făcut trup, pentru ca noi să putem avea părtășie unii cu alții, ca Familie a lui Dumnezeu pe Pământ. Acesta a fost scopul lui Dumnezeu la început. Da, domnilor! Aceasta este ceea ce Dumnezeu a dorit la început.”
Ce restaurează Dumnezeu? Aceasta! Amin!
„…noi suntem o parte a atributului lui Dumnezeu care se găsea în El, făcut trup așa cum și El a fost făcut trup, pentru ca noi să putem avea părtășie unii cu alții, ca Familie a lui Dumnezeu pe Pământ. Acesta a fost scopul lui Dumnezeu la început. Da, domnilor. Aceasta este ceea ce Dumnezeu a dorit la început.”
La aceasta ne întoarcem noi! Aceasta a făcut învierea pentru noi! Hristos a înviat! Deci, cei care au adormit, nu vor pieri. Hristos a înviat, iar noi, cei care avem nădejde în El, dacă nădejdea ar fi doar pentru această viață, am fi cei mai nenorociți oameni. Dar noi nu suntem cei mai nenorociți oameni, pentru că după ce această viață se va încheia, există mult mai mult decât ce vedem aici, care va veni. Aceasta este cea mai scurtă parte a călătoriei noastre pământești. Amin!
Puteți trăi pe acest Pământ, și dacă ajungem până la sfârșit, poate trăiți 60, 70, 80 sau 90 de ani. Poate ajungeți în mormânt înainte de răpire și atingeți vârsta de 70, 80 de ani, dar aceasta nu este decât înțepătura unui ac mic în timp, nu reprezintă nimic, pentru că veți adormi și veți merge în cea de-a șasea dimensiune, fiind în părtășie pentru ceea ce va părea să fie o oră, dar pentru noi ceilalți, va fi zece, douăzeci sau treizeci de ani, nu știm cât timp va trece, dar pentru voi se va simți ca fiind aceeași clipă în care ați ajuns acolo, pentru că nu veți mai fi în timp, ci în părtășie. Dar la un moment dat, nu veți mai fi acolo, ceva se va întâmpla la sfârșitul timpului și vă veți întoarce după Cina Nunții Mielului, Îl veți ajuta pe Hristos să-Și stabilească Împărăția Sa pe acest Pământ, veți fi în trup de carne, veți respira oxigen, picioarele voastre vor atinge iarba, veți simți apa, adierea vântului, vă veți întoarce pentru a moșteni acest Pământ.
Acesta a fost scopul lui Dumnezeu la început. De aceea, Evanghelia predicată de majoritatea lumii este o Evanghelia îngustă la minte, concentrată pe sine, „dacă am credință în Hristos și sunt un copil cuminte, voi merge la cer.” Totul este despre plăcere, despre mine, despre a scăpa de aici, dar planul lui Dumnezeu a fost de a deveni o Familie, a fost să Se etaleze pe Sine și să aibă părtășie pe Pământ, pe acest Pământ, pentru ca El să poată fi simțit, atins și cunoscut. Cum poate fi El cunoscut? Când noi ne cunoaștem unii pe alții, când Familia Lui vine în trup, în această Creație. Aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu, acesta este scopul, acolo ne îndreptăm noi, prieteni! Deci, ce sunt șaptezeci de ani, optzeci de ani? Nimic! Dacă ajungi la o sută de ani, ce este aceasta? Nimic! Tu știi sigur că te vei întoarce pentru o mie de ani! Vom avea lucruri de făcut, sarcini de dus la capăt.
Ascultați, acesta nu este un basm, nu este „a merge în ceruri și a cânta la harfă”, nu este o poveste, ci este realitatea!
Când ieșim afară într-o zi ca aceasta de primăvară și este cald, florile apar, păsările zboară pe cer, cerul este albastru, iar noi simțim o adiere blândă, iarba verde răsărind cu acel verde minunat, ar trebui să devenim foarte încântați, pentru că acesta este viitorul nostru, nu trecutul, pentru că totul vine la desăvârșire.
De ce ne bucurăm atât de mult de aceasta? De ce are un efect asupra noastră? De ce vârful unui munte are efect asupra noastră? De ce un izvor, un munte, o adiere rece, cerul serii, de ce toate acestea ne mișcă? Pentru că Dumnezeu ne-a construit astfel încât să fim mișcați de toate acestea, ne-a creat pentru a fi parte din atributele Sale. Pământul și întreaga Creație sunt atributele Sale, iar noi suntem de asemenea atributele Sale și trebuie să existe o legătură între atributele Sale. El Și-a creat copiii pentru a trăi pe acest Pământ. Aceasta este ceea ce s-a pierdut și ceea ce El restaurează. Amin! Slavă Domnului! De aceea, pentru noi este un lucru minunat faptul că Isus a înviat, iar moartea nu-L mai poate ține. El nu va mai muri niciodată din nou, pentru că eu nu voi mai muri niciodată din nou.
În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită,din anul 1963, fratele Branham a spus:
„Acum, observați din nou, care este scopul Lui întreit? Să Se manifeste pe Sine în Isus Hristos; să vină în Trup prin Isus Hristos, să aibă întâietate; pentru (cu ce scop?) a restitui Edenul din nou, să aducă înapoi ceea ce s-a pierdut.”
Vă amintiți când fratele Branham a mers dincolo de perdeaua timpului și a văzut sfinții care se aflau acolo? Ei erau adunați împreună, iar el ne-a spus că era ceva dincolo de perfecțiune. Niciun cuvânt din limbajul uman nu ar fi putut descrie ce a văzut el Acolo. Era sublim, era desăvârșit, era totul. Și el a mers la ei și i-a întrebat: „Mâncați?”, iar ei au spus: „Nu, dar când ne vom întoarce înapoi pe Pământ, vom mânca.” Ei așteaptă un timp când se vor întoarce pe Pământ, nu au ajuns la capătul călătoriei, nu au fost salvați și au mers la cer într-un paradis, în a șasea dimensiune, spunând: „Am ajuns! Am reușit! Sunt atât de bucuros!” Nu. Ei se află Acolo așteptând următorul pas în cadrul călătoriei. Ei tânjesc pentru a se reîntoarce pe Pământ.
Fratele Branham a ajuns Acolo și nu a vrut să se mai întoarcă înapoi, nu a vrut să plece de Acolo. Când a avut acel simțământ în trup, el a privit înapoi, și-a văzut trupul mișcându-se în pat și a întrebat: „Trebuie să mă întorc?” Și el a trebuit să se întoarcă pentru a-și încheia scopul și partea sa din această călătorie pământească. Dar ei așteptau timpul în care se vor întoarce înapoi. Aceasta este ceea ce învierea a cumpărat pentru noi, aceasta este ceea ce învierea ne-a făgăduit, că noi ne vom întoarce înapoi în trup de carne, pe acest Pământ. De aceea a trebuit ca El să învie. Amin!
Acum, vom trece la subiectul nostru. Până aici nu am avut decât o introducere. Este așa o mare încântare pentru noi! Pentru mine, personal, este atât de minunat că acest Mesaj a venit și a îndepărtat viziunea îngustă cu privire la Evanghelie, o viziune atât de minusculă. Nici măcar nu pot explica cum mă simt după ce acest Mesaj a venit, vălul a fost îndepărtat de peste Biblie și gândul lui Dumnezeu ne-a fost descoperit. Planul lui Dumnezeu este mai frumos, mai desăvârșit, mai spectacular, mai glorios decât am învățat vreodată într-o biserică denominațională, unde se încerca doar ca oamenii să fie salvați pentru a merge la cer, să se repete rugăciunea unui păcătos pentru a merge în Rai.
Nu este despre a repeta rugăciunea unui păcătos pentru a merge la cer, ci este despre restituirea în starea din care am căzut, despre întoarcerea la părtășia cu Dumnezeu pentru că El are un plan cu mine pentru viitor, iar eu fac parte dintr-un program de-a lungul drumului, iar Dumnezeu vine pentru a-Și găsi oile pierdute. El nu a venit doar pentru a ne salva și pentru ne duce într-un loc sigur. Nu despre aceasta este Evanghelia.
Vestea bună este despre restaurarea fiilor și a fiicelor lui Dumnezeu înapoi la stăpânirea și domnia pe Pământ. Despre aceasta este totul! De aceea acest Mesaj este mai minunat decât orice altceva, decât orice oricine altcineva ar putea predica. Pentru că acesta este Adevărul, este ceea ce a fost ascuns în Gândul lui Dumnezeu, acesta a fost scopul Său de la început, iar El aduce totul înapoi la ceea ce a fost la început, dar într-o formă înmulțită. Noi suntem parte din acesta, prieteni! Vom mânca, vom dormi. Cum? Ne-a spus fratele Branham că Adam și Eva au dormit? Noi vom trăi în trupuri umane, vom experimenta lucruri omenești în desăvârșire, în stăpânire, într-o lume creată de Dumnezeu.
Să vorbim acum despre această călătorie de șaptezeci, optzeci sau nouăzeci de ani. Să vorbim despre scopul ei, de ce ne aflăm noi aici și ce ar trebui să facem în lumina întregului plan. Dacă noi vedem planul întreg, atunci putem înțelege ce se întâmplă cu noi zilnic. De ce ne aflăm noi aici? De ce ne aflăm noi aici pentru această durată scurtă de timp? Ce s-a atins în viața mea? Este viața mea un set de circumstanțe aleatorii care mi s-au întâmplat pur și simplu? Sau face ea parte din planul lui Dumnezeu?
În Epoca Bisericii Laodicea, din Cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham a spus:
„Ai face bine să vii înainte să fie prea târziu”, zice Domnul, „și să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, și atunci vei fi cu adevărat bogat.” Înțelegem aceasta? Ascultați-mă! „Goi (fizic) am venit în această lume, dar NU o vom părăsi goi (spiritual)”. Oh, nu, noi vom lua ceva cu noi. Ceea ce este acel ceva, este TOT ceea ce noi putem lua cu noi, nimic mai puțin și nimic mai mult. Deci, ar trebui să fim foarte atenți acum să înțelegem că noi luăm ceva care să ne facă drepți înaintea lui Dumnezeu.
Așadar, ce vom lua cu noi? Vom lua CARACTERUL nostru, frate, este ceea ce vom lua cu noi. Acum, ce fel de caracter veți lua cu voi? Va fi ca al SĂU, al Cărui caracter a fost modelat prin suferință în cuptorul aprins al durerii sau va fi moliciunea acestor oameni laodiceeni lipsiți de caracter? Depinde de fiecare dintre noi pentru că în acea zi fiecare om va purta propria sa povară.”
Îmi place aceasta! Noi vom lua ceva cu noi. „Este TOT ce vom putea lua cu noi, nimic mai puțin, nimic mai mult.”
Atunci, despre ce este această călătorie pământească? Este despre singurul lucru pe care-l voi lua cu mine din această călătorie în următoarea. Scopul călătoriei poate fi rezumat la singurul lucru care va ieși din această călătorie împreună cu mine, și acesta este caracterul.
Trebuie să existe un scop al acestei vieți. De ce am nevoie de un caracter? Doar pentru a fi salvat și a merge la cer, de a trăi în Rai, de a cânta la harfă, de a sta pe un nor și a trăi în desăvârșire? Dacă Dumnezeu vrea să folosească viața aceasta pentru a stabili în noi un caracter, atunci poate ceea ce urmează, cere un caracter. Nu este aceasta ciudat înaintea învățăturii „a fi salvat și a merge la cer?” Eu am nevoie de ceva din viața aceasta pentru a mă ajuta în următoarea etapă a călătoriei mele. Deci, Dumnezeu Se asigură că în viața aceasta, am toate experiențele necesare pentru ca eu să am ceva ce voi putea lua cu mine în următoarea etapă a călătoriei mele. Este atât de minunat, prieteni! Iubesc aceasta!
Să privim acum la Epoca bisericii Smirna:
„Acum, Domnul Dumnezeul Atotputernic spune: „EU ȘTIU”. Iată-L umblând în mijlocul poporului Său. Iată-L, Căpetenia Păstor al turmei. Dar oprește El prigoana? Stopează El necazul? Nu, El nu face aceasta. El spune pur și simplu: „ȘTIU necazul tău. Eu nu sunt deloc indiferent la suferințele tale.” Ce piatră de poticnire este aceasta pentru atât de mulți oameni! Ca și Israelul, ei se întreabă dacă Dumnezeu îi iubește cu adevărat. Cum poate fi Dumnezeu drept și iubitor dacă El stă și își privește poporul suferind?”
Aceasta este ceva confuz în felul în care Evanghelia este învățată, că Dumnezeu te salvează pentru a te duce în Rai ca să fii fericit și să nu mai faci nimic. Dar nu aceasta este Evanghelia. Noi trebuie să înțelegem că necazurile și problemele vieții se întâmplă pentru ca eu să pot avea un caracter pe care să-l pot lua cu mine din această viață în următoarea. Și atunci când voi începe următoarea etapă a călătoriei mele, eu să fi câștigat ceva din această etapă a călătoriei, pentru că există ceva ce urmează, iar eu voi avea o parte de jucat Acolo, voi avea o slujbă de făcut, ceva de îndeplinit. Și dacă eu nu știu aceasta, atunci nu voi înțelege de ce trec prin încercări și necazuri, de ce trec prin circumstanțe grele, de ce totul trebuie să fie atât de greu? Pentru că tot ce se înțelege este că eu vin aici pentru a fi mântuit și a merge la cer. Atunci dacă ar fi așa, efectul necazului asupra mea este că mă determină să-mi doresc în permanență să scap. Mă face să vreau să plec de aici, să evadez, să mor și să merg în cer. Dar nu acesta este scopul. Necazul nu se află aici pentru a ne conduce la cer, ci pentru a modela caracterul nostru pentru următoarea etapă a călătoriei.
Să mergem mai departe cu același citat:
„Vedeți, El Însuși a suferit. A învățat ascultarea prin lucrurile prin care a suferit…”
Citim noi aceasta corect? Despre cine vorbește fratele Branham aici? Despre Isus Hristos, când El a fost aici în trup de carne.
„…De fapt, El a fost făcut desăvârșit prin lucrurile pe care le-a suferit.”
Cuvântul „desăvârșit” de aici nu înseamnă „fără greșeală”, ci înseamnă „pe deplin matur, întregit.”
Evrei 5:8-9: „măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.
Şi, după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă urzitorul unei mântuiri veşnice.
În limbaj simplu, Însuși caracterul lui Isus a fost perfecționat prin suferință.”
Am citit noi aceasta? Caracterul lui Isus a fost făcut desăvârșit în călătoria Lui pământească.
„Iar potrivit lui Pavel, El a lăsat bisericii Sale o măsură de suferință ca și ei, prin credința lor în Dumnezeu în timp ce suferă pentru El, vor ajunge la desăvârșire. De ce a dorit El aceasta?”
Iacov 1:2-4:
„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,
ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.”
De ce așteaptă El? Motivul se găsește în Romani 8:17-18:
„Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.
Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.
Dacă noi nu suferim cu El, nu vom putea domni împreună cu El.”
Noi trebuie să suferim pentru a putea domni. Care este următoarea etapă în călătoria noastră, după Cina Nunții Mielului? Să domnim și să stăpânim timp de o mie de ani. De ce mă aflu eu pe acest Pământ acum și de ce este atât de greu? Pentru că noi nu putem domni fără suferință, nu putem domni fără caracter.
„Trebuie să suferim pentru a domni. Motivul pentru aceasta este pur și simplu faptul că un caracter nu se formează niciodată fără suferință. Caracterul este o BIRUINȚĂ, nu un dar. Un om fără caracter nu poate domni pentru că puterea fără caracter este satanică. Dar puterea cu caracter este potrivită pentru a domni.”
Înțelegem noi acum de ce trebuie să avem un caracter? Pentru că trebuie să stăpânim și să domnim timp de o mie de ani. Iar dacă eu mă îndrept spre acea parte a călătoriei mele, această parte de acum este esențială, este importantă, este absolut necesară. Mă aflu pe acest Pământ, în starea aceasta, cu tot ce poate merge rău fiindcă am nevoie de lumea aceasta pentru a perfecționa caracterul meu, am nevoie de încercări, de necazuri, am nevoie să fiu zguduit, am nevoie să biruiesc prin Cuvânt, am nevoie să fiu testat și încercat, am nevoie să eșuez, să reușesc, să biruiesc, am nevoie să văd suișurile și coborâșurile, am nevoie să văd totul, pentru că eu sunt rânduit să domnesc și să stăpânesc împreună cu El, iar eu nu voi putea împărăți dacă nu sufăr deoarece caracterul nu se dobândește decât prin suferință, iar eu nu pot domni fără a avea un caracter, pentru că „puterea fără caracter este satanică. Dar puterea cu caracter este potrivită pentru a împărăți.”
Atunci, îngăduiți-mi să vă întreb: „Ce ar trebui să așteptăm în viața aceasta?” Așa cum am mai spus, singura modalitate de a fi dezamăgit este prin a avea așteptările greșite. Când viața ne dezamăgește, am avut așteptările greșite. Când oamenii ne dezamăgesc, am avut așteptările greșite, deoarece potrivit Cuvântului, noi ar trebui să așteptăm ca în viața aceasta să avem necazuri.
„Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.” (Iov 14:1). Este acesta un serviciu de încurajare? Ar trebui să fie. Ce sunt șaptezeci, optzeci de ani? De ce lui Dumnezeu îi pasă atât de mult ca eu să am un caracter? De ce pune El în mine atât de multe lucruri? De ce atât de mult Cuvânt? De ce atât de multe încercări? De ce de fiecare dată când am o descoperire, aceasta trebuie încercată? Ce se întâmplă? Pentru că eu sunt rânduit să stăpânesc și să împărățesc timp de o mie de ani.
Apoi, fratele Branham continuă și spune:
„Și pentru că El vrea să-Și împartă scaunul Său de domnie cu noi pe baza faptului că a biruit și S-a așezat pe scaunul de domnie al Tatălui Său, atunci noi trebuie să biruim pentru a ne așeza împreună cu El. Iar micuța suferință temporară prin care noi trecem acum nu poate fi comparată cu slava extraordinară care va fi descoperită în noi atunci când El va veni. O, ce comori sunt pregătite pentru cei care doresc să intre în Împărăția Sa prin mult necaz!”
Eu spun: „Doamne, dorești Tu să reajustezi ochelarii mei și să mă pui în perspectiva corectă din nou? Aș putea să văd Evanghelia așa cum ai propovăduit-o Tu? Aș putea să aflu care este scopul vieții mele acum?”
Fratele Branham a spus: „Viața nu este ușoară. Nu este menită să fie ușoară.” Dar știm cum să ne alinăm suferința? Când suferința este fără nădejde, se transformă în disperare; când suferința nu are un scop, devine o corvoadă, ne duce la depresie, dar când suferința are un scop, când are un obiectiv și ne duce la un sfârșit așteptat, dintr-o dată, o putem îndura, o putem accepta, putem trece prin ea, pentru că știm despre ce este și pentru ce este și ce se împlinește prin ea. Este un mare scop pe care Dumnezeu îl are pentru noi.
Cineva care merge la universitate pentru a obține o diplomă de masterat, să zicem că este un masterat în fizică. De ce cineva s-ar înscrie pentru aceasta, nu știu, dar dacă cineva are aceasta în el și se înscrie pentru a obține o diplomă de masterat în fizică, ce se va întâmpla? Va fi testat, încercat, va avea teme de făcut, va avea examene de dat, va întâmpina dificultăți, va avea parte de nopți nedormite, ore de studiu, va pica niște examene, dar va trece unele, dar nu va avea niciun motiv să se plângă. El s-a înscris la acest masterat cunoscând scopul, obiectivul. Scopul este de a obține o diplomă, iar toată suferința are un scop. Iar dacă suferința are un scop, este dispus să o îndure din pricina scopului.
Dar noi, copiii lui Dumnezeu, suntem dispuși să îndurăm încercările și necazurile dacă există un scop? Dacă Dumnezeu are un scop și un plan mare? Nu este o suferință fără scop, nu sunt încercări fără rost, nu este doar durere de dragul durerii, ci Dumnezeu încearcă să ne aducă la obținerea unei diplome de masterat, apoi de doctorat. Cel care s-a înscris pentru o diplomă de master, de ce s-ar plânge atunci când are teme de făcut? De ce s-ar plânge atunci când are un examen? De ce s-ar plânge când trebuie să predea un proiect? El știe de ce suferă, știe de ce este greu, știe despre ce este totul.
Eu spun: „Doamne, îndepărtează orice cuvânt negativ care iese din gura mea, pentru că prin harul Tău, Tu ne-ai dat un Mesaj prin care ne-ai spus despre ce este totul, pentru ce sunt toate lucrurile, care este marele scop, totul fiind mult mai glorios decât aceste mici suferințe temporare, care nu sunt vrednice de a fi comparate cu a domni și a împărăți împreună cu Hristos timp de o mie de ani.”
Eu cred că este minunat că Dumnezeu vrea să zidească în noi un caracter. Uneori, noi ne gândim sau cel puțin eu mă gândesc, de ce am avea nevoie de un caracter dacă mergem într-un trup glorificat? Voi fi o ființă triunică desăvârșită și nu voi mai fi într-un trup de carne hibrid. Apoi, încep să cuget și îmi spun: „Isus nu a fost într-un trup hibrid. El nu S-a născut în păcat, nu a avut o genetică care să provină de la Maria, ci El a fost rodul Cuvântului vorbit. El a fost creația lui Dumnezeu rezultată din Cuvântul vorbit așa cum a fost și Adam. El nu a fost într-o stare decăzută, într-un trup pervertit, ci a venit cu Teofania Sa, nu fără ea. El știa de unde venea și încotro se îndrepta, știa cine era Tatăl Său și care era scopul Său pe Pământ. Dar chiar și în acea condiție, El a fost ispitit, a fost încercat și dovedit. Diavolul a venit și L-a încercat cu Scripturile, dar El a trebuit să-l biruiască. Chiar și în acea condiție, într-un trup venit prin Cuvântul vorbit, cu Teofania Sa, în ciuda faptului că știa cine era și cunoștea scopul pentru care Se afla aici, în ciuda tuturor acestor lucruri, El tot a trebuit să Se lupte pentru a-Și supune propriul trup de carne și propria Sa voie în grădina Ghetsimani.
Noi spunem: „Când voi ajunge dincolo și nu voi mai avea un trup hibrid, când voi avea teofania mea, nu voi mai avea parte de încercări.” Isus a fost încercat având Teofania Sa iar El a trebuit să stea cu Cuvântul, a trebuit să rămână cu Tatăl Său.
Să ne amintim că nici măcar cerul nu era un loc sigur. Noi credem că dacă ajungem în cer, ajungem într-un loc sigur. Cerul nu este un loc sigur. Unde a început păcatul? În cer. Unde a avut loc prima rebeliune? În cer. Unde a fost prima amăgire? În cer. Cine au fost primii care au fost înșelați? Îngerii. Nu suntem noi bucuroși că Dumnezeu ne-a dat un Mesaj prin care să dea la o parte toate lucrurile fără sens și să ne aducă într-o realitate deplină?
În Romani 8:17-25, citim:
„Şi, dacă suntem copii, suntem şi moștenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.
Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.
De asemenea, şi firea așteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă
că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.
Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi așteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.
Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui?
Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.”
După ce anume tânjim noi? După înfiere, pentru ca ea să ne readucă în trupurile noastre răscumpărate, la starea din Eden. Tot Pământul tânjește după aceasta, dar și noi, în interiorul nostru tânjim după aceasta. Noi nu tânjim să ajungem în cer, pentru că denominațiunile propovăduiesc această idee, ci noi tânjim după răscumpărarea trupurilor noastre, după Edenul restaurat pe Pământ, noi tânjim împreună cu Creația. Ce este Creația? Creația nu este tărâmul ceresc, ci cel pământesc. Iar ea tânjește să fie readusă la libertatea fiilor lui Dumnezeu, starea în care se afla atunci când un fiu al lui Dumnezeu avea stăpânirea, înainte de cădere. Tot Pământul tânjește după aceasta, dar nu doar Pământul, ci și noi, în noi înșine, tânjim după același lucru. Ce dorim noi? Nu doar să scăpăm, ci să ne reîntoarcem în poziția noastră de fii și fiice ale lui Dumnezeu. Iată despre ce este vorba!
În Lucruri care vor fi, fratele Branham a spus:
„Eu nu cred că Cerul este locul despre care mama obișnuia să-mi vorbească. Eu cred că biserica a crescut de la aceasta. Să ne gândim că obișnuia să fie, cu o sută sau două sute de ani în urmă, cred că cei din vechime obișnuiau să creadă că toți cei care mureau mergeau în cer și aveau o harfă, stăteau acolo pe nori și cântau la ea. Ei știau că exista un loc numit Rai. Dar dacă ar fi fost așa, toți muzicienii ar fi avut întâietate. Dar nu este un astfel de loc. Nu este deloc despre a cânta la harfe. Să nu credeți că Biblia învață aceasta. Ci aceasta a fost o concepție avută înainte ca plinătatea Cuvântului să vină la existență sau deschiderea celor șapte Peceți care ne-au fost făgăduite astăzi pentru ca noi să înțelegem atunci.
Eu cred că Cerul este un loc real. La fel cum și acest loc de aici este real, înțelegeți, pentru că Dumnezeu a început creșterea noastră duhovnicească aici, în acest loc. Iar eu cred că Cerul este un loc la fel de real ca și acesta, unde nu stăm acolo pentru veșnicie sau doar stăm pe un nor. Nu vom cânta la harfe pentru veșnicie, ci noi vom merge într-un loc adevărat unde vom face lucruri, unde vom trăi, vom lucra, ne vom bucura. Noi vom merge la Viață, la o Viață Veșnică adevărată. Vom merge într-un Cer, un paradis. Așa cum Adam și Eva au lucrat și au trăit, au mâncat…”
Despre ce Cer vorbea fratele Branham? Nu despre a șasea dimensiune. El i-a întrebat: „Voi mâncați aici?”, iar ei au spus: „Nu, dar o vom face când ne vom reîntoarce pe Pământ.” Fratele Branham vorbea despre Cerul și Pământul nou când acea dimensiune vine jos, iar Cerul și Pământul se unesc, se amestecă, iar bariera dintre cele două nu mai există. Atunci, Cerul va fi aici, pe Pământ. Acesta este paradisul pe care noi îl căutăm, este destinația, este scopul, când noul Ierusalim se va coborî din cer, când Cerul și Pământul se vor uni, se vor îmbrățișa și vor deveni un singur loc. Acesta va fi paradisul.
„…și s-au bucurat, în grădina Eden înainte ca păcatul să pătrundă înăuntru. Noi ne aflăm pe drum înapoi acolo din nou, exact înapoi. Primul Adam, prin păcat, ne-a scos afară. Al doilea Adam, prin neprihănire, ne-a dus înapoi; ne-a făcut neprihăniți și ne-a dus înapoi.”
Este aceasta destinația voastră? Este destinația mea. Ce vom face noi? Vom cânta la harfă? Nu. Vom face lucruri. Eu nu vreau să stau pe un nor și să cânt la harfă. Dumnezeu m-a creat pentru a fi reflecția Sa, iar Dumnezeu este un Creator, Dumnezeu face, Dumnezeu Se mișcă, Dumnezeu lucrează, iar El ne-a creat pentru a face același lucru. Vom avea sarcini, lucruri de făcut, vom avea o slujbă, vom avea reușite, vom face lucruri, vom trăi, vom lucra.
Știu că unele inimi de aici sunt frânte când spun aceasta fiindcă ați crezut că a fi în paradis presupune a nu mai munci. Dar va fi lucrarea pentru care ați fost creați, lucrarea pentru care Adam a fost pus pe Pământ pentru a o face. Va fi ceea ce se află în inima voastră, dorința voastră, de a fi un dumnezeu amator, un dumnezeu pe acest Pământ, veți crea, veți vorbi, veți porunci, veți poziționa lucrurile la locul lor. Vom avea lucruri de făcut, vom avea proiecte, vom face lucrări, vom mânca, vom trăi, vom lucra și ne vom bucura. Va fi viața noastră adevărată. Unde? Aici, pe Pământul nostru răscumpărat, pe un Pământ curățat. Când Cerul și Pământul se vor uni, va fi Raiul nostru. Amin! Dar pentru a ajunge acolo, trebuie să trecem prin această viață. Și există lucruri cu care trebuie să ne confruntăm de-a lungul drumului.
În Întrebări și Răspunsuri, din anul 1953, fratele Branham a spus:
„Dumnezeu făcând-o pe Eva, pe Adam și Eva în același timp, singurul lucru pe care El l-a făcut a fost supranaturalul, duhul Adam și duhul Eva, bărbatul și femeia. Apoi, El l-a pus pe Adam aici.” (Adică l-a pus în trup de carne).
„Nu era bine pentru… Vedeți, este tabloul lui Dumnezeu desfășurându-se tot timpul. Totul ca și aceasta, doar se desfășoară de-a lungul vremii, curge de-a lungul timpului, vine prin Mileniu și dincolo exact în Eternitate, este tabloul lui Dumnezeu desfășurându-se, Dumnezeu care Se desfășoară pe Sine Însuși.”
Tot ce vom învăța despre Dumnezeu…Aici, aș dori să subliniez că acum vorbește fratele Chad și este posibil ca eu să mă înșel. Eu nu cred că vom învăța totul despre Dumnezeu în această călătorie pământească. Eu cred că vom continua să învățăm în Mileniu. Și cred că vom continua să învățăm și după Mileniu. Eu cred că Dumnezeu ne crește în a fi după chipul Său și ne ia pas cu pas. Noi am ajuns într-adevăr aici, în această călătorie pământească, iar noi trebuie să vedem atributele lui Dumnezeu. Trebuie să știm că El este Vindecător. Deci trebuie să fim în starea în care ne aflăm astăzi. Trebuie să știm că este El Mângâietor, Izbăvitor, deci, trebuie să trecem prin starea aceasta, a unui pământ căzut și a unui trup căzut pentru a înțelege cine este Dumnezeu, pentru a-L vedea în slava Sa ca Vindecător, Eliberator, Salvator, Mângâietor, Prinț al păcii. Vom trece prin toate acestea în călătoria aceasta.
Apoi, de asemenea, noi trebuie să dobândim un caracter fiindcă fiii lui Dumnezeu au nevoie de un caracter pentru a păși în rolul de moștenitori împreună cu Hristos, să conducă și să stăpânească împreună cu El timp de o mie de ani. Acum, stăpânirea se va întoarce din nou la noi așa cum a fost în grădina Eden, când i-a fost dată fiului lui Dumnezeu, Adam și miresei sale. Dar în timp ce stăpâneau au părăsit Cuvântul și căzut din har, iar Dumnezeu Și-a întrerupt odihna, cea de-a șaptea perioadă de o mie de ani.
Ziua a șaptea a fost întreruptă, odihna lui Dumnezeu a fost întreruptă iar El S-a întors pentru a lucra și El a început să reconstruiască capodopera căzută, parcurgând șapte mii de ani, dar va fi o a șaptea zi, va exista un Sabat pe acest Pământ care va fi domnia Milenară, ceea ce a fost întrerupt în Eden va fi restaurat când Dumnezeu Îl va aduce pe Fiul Său înapoi pe Pământ, pe Isus Hristos, ultimul Adam, și pe Mireasa Fiului Său, pentru a domni și a stăpâni timp de o mie de ani.
Ascultați, prieteni. Nu acesta va fi sfârșitul provocărilor. Mileniul nu va fi sfârșitul provocărilor. Nu va fi nici măcar sfârșitul morții, după spusele fratele Branham. Vor fi oameni pe pământ, civilizații. Noi vom stăpâni și vom împărăți împreună cu Hristos, vom fi conducătorii unor cetăți, iar când vom conduce o cetate, în Mileniu, vom avea o stăpânire și vom învăța Legea lui Dumnezeu.
Vă amintiți că Scriptura spune că dacă Egiptul nu va veni la sărbătoarea Corturilor, atunci nu vor avea o stăpânire. Cine îi va chema? Cine le va spune că nu vor avea o stăpânire? Cine va da pedeapsa? Cine va da stăpânirea? Noi vom stăpâni și vom împărăți împreună cu Hristos timp de o mie de ani. Dar noi avem nevoie de caracter pentru această domnie. Nu va fi fără provocări.
Apoi, la sfârșitul celor o mie de ani, Satan care va fi legat într-un lanț al circumstanțelor va fi eliberat, iar în timp ce este dezlegat și va fi o înviere generală, va merge și va aduna lumea întreagă împotriva lui Hristos și a Miresei Sale. Va fi bătălia lui Gog și Magog, din toate colțurile pământului se vor aduna la Ierusalim, cartierul general al Împărăției lui Isus, iar ei vor veni pentru a-L nimici pe Isus Hristos și pe Mireasa Sa, la sfârșitul Mileniului. Și atunci, Foc sfânt de la Dumnezeu va veni jos și va arde totul. Va fi o curățire finală, iar fratele Branham a spus că va curăța totul până în spațiu, toată atmosfera va fi arsă pentru ca Dumnezeu să poată crea un Cer nou și un Pământ nou și să aducă noul Ierusalim înapoi pe acest Pământ.
Deci, să nu credeți că atunci când vom ajunge în Mileniu, provocările se vor încheia. Noi tot va trebui să lucrăm prin Cuvânt. Îi vom învăța pe oameni să lucreze prin Cuvânt și vom continua să împărățim prin Cuvânt. Trebuie să învățăm că Cuvântul funcționează aici pentru a putea stăpâni prin Cuvânt Acolo. Trebuie să cădem și să ne rănim, trebuie să ne împiedicăm, trebuie să înțelegem prin încercări și greșeli că doar Cuvântul lui Dumnezeu funcționează și doar ascultarea de Cuvânt este singura cale a biruinței. Trebuie să vedem orice altceva eșuând și trebuie să eșuăm noi înșine. Trebuie să înțelegem ce face mândria pentru că mândria l-a distrus pe Lucifer. Mândria nu este ceva omenesc fiindcă și îngerii au avut-o. Amăgirea nu este omenească, ea s-a găsit și în ceruri. Dar va exista un popor care va avea un caracter, care va împărăți și va stăpâni timp de o mie de ani. Aceasta este ceea ce noi câștigăm în fiecare zi a vieții noastre. Amin!
De ce mergem noi la lucrurile rudimentare, elementare, a traiului nostru de zi cu zi? De ce învățăm noi că dacă nu urmăm legile Domnului, nimic nu funcționează? De ce învățăm noi că dacă nu facem previziuni financiare, vom rămâne fără bani? Dacă cheltuiesc prea mult aici, voi avea probleme dincolo? De ce învăț eu aceasta? Pentru a construi un caracter. De ce învăț eu că dacă nu îi educ pe copiii mei când sunt mici, voi avea probleme cu ei când vor fi mai mari? Pentru că este posibil ca în viitor eu să domnesc asupra unei cetăți. Deci, este o lecție destul de bună.
Ce învățăm noi? Legile lui Dumnezeu, legea acestei lumi, învățăm că doar ascultarea, supunerea și predarea față de Dumnezeul Cel Atotputernic este singurul lucru care va funcționa. În fiecare zi a vieții noastre învățăm că dacă nu dormim îndeajuns de mult, ne îmbolnăvim. Învățăm cauză și efect, a semăna și a culege. De ce învățăm noi toate acestea? De ce parcurgem noi aceste lucruri din nou și din nou și din nou? De ce este aceeași problemă din nou și din nou, aceeași buturugă, de ce cădem în aceeași prăpastie? De ce? Ce vrea Dumnezeu să învățăm? El vrea ca noi să învățăm cum să fim biruitori, cum să împărățim în trup, El vrea ca noi să învățăm să urmăm Cuvântul. Amin! Nu există o zi în viețile noastre fără însemnătate. Această călătorie pământească are un scop.
În mesajul Așteptări,din anul 1962, fratele Branham a spus:
„Totul se află aici pentru a sluji unui scop, exact cum și noi ne aflăm aici pentru a sluji unui scop, exact așa cum sora noastră a fost aici pentru a sluji unui scop. Cu toții suntem aici pentru un scop al lui Dumnezeu, dacă noi am putea să-l găsim, apoi să-i slujim bine. Acolo, cu siguranță, dacă Dumnezeu se îngrijește de învierea vieții botanice, cu siguranță se va îngriji și de învierea vieții umane.”
Fratele Branham ne-a spus aici că tot ce slujește scopului lui Dumnezeu va avea o înviere, se va întoarce înapoi pentru că slujește scopului lui Dumnezeu. Noi ne aflăm aici cu un scop, iar viața noastră are în sine un scop. Chiar și suferința noastră are un scop.
În mesajul Cine este acest Melhisedec, din anul 1965, fratele Branham a spus:
„Fiind Veșnic cu El, la început… Viața Veșnică pe care tu ai avut-o, gândul Său despre ce erai tu, El a vrut ca tu… El a vrut ca eu să stau la amvon. El a vrut ca tu să stai pe scaunul pe care-l ocupi în seara aceasta. Atunci, noi slujim scopului Său etern. Cel care a părăsit Casa, a venit pe Pământ pentru a sluji scopului Său. Nu este așa? În regulă. Apoi, după ce este încheiat, este readus într-o stare de slavă; este matur și readus înapoi.”
Despre cine vorbea fratele Branham aici? Despre mine. Dumnezeu mă aduce la maturitate, El mă crește, eu slujesc unui scop și mă aduce înapoi. Eu sunt la școală. Sunteți și voi la școală? V-ați înscris pentru a obține un grad? Atunci să nu fiți supărați când primiți teme acasă sau când aveți examen. Toate fac parte din programul Său.
Zilele trecute i-am zis unui frate, însă din nou, aș vrea să repet că aici vorbește fratele Chad, nu este un citat de fratele Branham. Este ceea ce simt eu în timp ce cuget. Eu cred că viața aceasta este școala elementară, Mileniul este masteratul, iar Cerul și Pământul nou vor fi doctoratul. Eu cred, de asemenea, că Dumnezeu nu ne va învăța unele lucruri până nu vom ajunge la Cerul și Pământul nou. Cred că în unele aspecte, când vom ajunge Acolo, Dumnezeu va spune: „În ordine, am terminat cu lucrurile premergătoare, acum pot în sfârșit să vă învăț tot ce am vrut să vă învăț tot timpul, pentru că vreau să vă învăț să fiți dumnezei; vreau să vă învăț să fiți ca și Mine, dar au existat unele lucruri care a trebuit să le învățați în tot acest timp, multe perspective pe care a trebuit să le aveți. A trebuit să vă confruntați cu mândria, cu propria voastră opinie, cu Cuvântul, cu toate aceste lucruri. Dar, în cele din urmă, am ajuns la sfârșitul Mileniului. Ați văzut ce s-a întâmplat.”
La sfârșitul Mileniului, când ați slujit oamenilor, lumii, ați ajutat oameni, dintr-o dată, toată lumea se va aduna împotriva ta pentru a lupta cu tine cu scopul de a te ucide. În timp ce tu ai avut grijă de ei, i-ai păstorit când ai domnit și ai împărățit cu Hristos, ai păstorit popoarele pământului, ai făcut tot ce ai putut pentru binele lor, i-ai păstrat în Cuvânt pentru binele lor, i-ai învățat lucruri pentru binele lor, i-ai păstrat sub conducerea lui Hristos pentru binele lor, iar la final, toți se vor ridica împotriva ta pentru a te ucide. Cred că atunci noi vom simți cum este să fii dumnezeu; cum este să faci totul pentru binele tuturor, iar ei să se întoarcă împotriva ta și să te urască, să te acuze și să lupte împotriva ta. Poate atunci vom fi pregătiți să învățăm următoarea lecție.
În mesajul Batjocorit din pricina Cuvântului, fratele Branham a spus:
„Doamne, am trecut prin atât de multe lucruri, inima mea are atât de multe cicatrici pe ea, Doamne, din lupte grele. Sunt un veteran bătrân. Ajută-mă, Doamne. Am nevoie de ajutorul Tău. Poate tot acest antrenament a fost cu un scop. Eu cred că a fost, Doamne.”
Credeți și voi că este un antrenament? Nu doar pentru viața care va urma, ci și pentru această viață. Antrenamentul Lui a fost pentru mine.
În timp ce ne apropiem de încheiere în seara aceasta, vreau să vă gândiți la două scopuri. Vreau să vă gândiți la scopul vostru în viața de aici. Când vorbim despre rostul nostru…Eu am vorbit cu mulți oameni care mi-au spus: „Nu știu care este scopul meu aici. Nu știu ce are Dumnezeu pentru mine.” Dar noi știm cu siguranță din ceea ce am învățat, din ce am discutat în seara aceasta că unul dintre scopurile noastre în viața aceasta este de a învăța despre Dumnezeu, de a-L înțelege pe Dumnezeu ca Mântuitor, ca Vindecător, ca Răscumpărător.
Fratele Branham a spus: „Cum vei ști tu că El este Vindecător dacă nu ești bolnav?” Deci scopul tău pe acest Pământ a fost să te îmbolnăvești. Credeți voi că scopul vostru a fost să-L cunoașteți ca Vindecător? Aceasta înseamnă că scopul vostru a fost de a vă îmbolnăvi. Credeți că scopul vostru a fost de a-L cunoaște ca Eliberator? Atunci, a trebuit să aveți nevoie de eliberare. Credeți că era nevoie să-L cunoașteți ca Salvator? Atunci, a trebuit să fiți pierduți. Așadar, scopul vostru pe acest Pământ este să învățați despre Dumnezeu.
În al doilea rând sau al doilea scop este să câștigați un caracter. Suntem de acord? Cum dobândim noi un caracter conform celor învățate de profet? Prin suferință. Așadar, scopul vieții mele este să sufăr, să fiu testat, să fiu încercat; să văd slava lui Dumnezeu în timp ce răul se retrage, întunericul se retrage, iar eu pot vedea Lumina lui Dumnezeu. Deci, scopul meu este să experimentez toate acestea, de a-l cunoaște pe Dumnezeu mai bine și să câștig un caracter pentru următoarea etapă a călătoriei. Iar în toate acestea, El lucrează scopul vieții mele pentru că nu există nimeni pe acest Pământ fără scop, nu există niciun copil al lui Dumnezeu care să vină în viața aceasta fără un scop. Despre aceasta vorbesc majoritatea oamenilor când se întreabă: „Care este scopul meu?” Dar să nu ne concentrăm pe acesta, ci pe celelalte scopuri, să ne concentrăm pe a trăi pentru El, a învăța despre El și a ne preda Lui pentru a câștiga un caracter, iar eu vă promit că El va împlini acel scop. Se va întâmpla! Lumina voastră va străluci, veți avea un impact în viața altor oameni, veți trăi o mărturie, veți birui, veți străluci Lumina Cuvântului și acel scop se va împlini de la sine în timp ce noi ne vom preda celorlalte scopuri.
Apoi, vreau să vă gândiți la un al alt scop, iar acesta vă va ajuta în viață: care este scopul vostru în viața care urmează? Dacă nu vom începe să ne concentrăm pe viața următoare, aceasta va începe să-și piardă strălucirea, va deveni copleșitoare, va fi prea mult. Dar noi trebuie să înțelegem că tot ce trăim acum, servește scopului din viața următoare, pentru că eu voi stăpâni și voi împărăți împreună cu Hristos timp de o mie de ani. Apoi, după aceasta, eu voi avea un scop nou în Cerul și Pământul nou. De aceea, toate lucrurile prin care trecem acum sunt o rampă de lansare pentru Mileniu, iar lucrurile pe care le vom aduna în Mileniu, vor fi o rampă de lansare pentru Cerul și Pământul nou. Toate vor sluji acelui scop.
Eu vă spun că nu există nicio zi a vieții voastre fără însemnătate. Nu există nicio experiență prin care trecem care să nu facă parte din programul lui Dumnezeu.
Fratele Branham a spus: „Toate aceste lucruri trebuie să fie astfel. Ceasul ticăie exact la timp.” Totul trebuie să fie în felul acesta. Dacă este așa, atunci eu spun: „Doamne, ajută-mă! Ajută-mă să învăț lecția pe care Tu dorești s-o învăț. Ajută-mă să manifest tot ce trebuie să manifest. Ajută-mă să încetez să mă mai plâng, ajută-mă să încetez să mă mai eschivez, ajută-mă să înțeleg că eu nu sunt pierdut, că Tu nu ai uitat de mine, nimeni nu mă urăște, nu sunt un izgonit, ci eu mă aflu în cadrul Planului Tău, câștigând caracterul pe care Tu dorești ca eu să-l dobândesc pentru lucrurile care urmează. Ajută-mă să recunosc aceasta, Doamne, și să mă predau întru totul.”
Romani 8:26-31, spune:
„Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.
De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor cesunt chemaţi după planul Său.”
Vi se aplică și vouă versetul 28? Vreau să mai subliniez un cuvânt aici și anume cuvântul „toate”. Noi, în calitate de ființe umane, avem tendința de a îngusta lucrurile în conformitate cu perspectiva noastră îngustă. Există multe evenimente și circumstanțe în viață pe care le etichetăm ca fiind rele. Întrebarea este: „Le consideră Dumnezeu rele?” Există multe lucruri despre care noi spunem: „Acesta este rău”, dar când Dumnezeu privește prin Mileniu și înspre noul Cer și noul Pământ, El având un scop cu toate acestea, El îngăduind ca anumite lucruri să se întâmple cu un scop, le-ar numi Dumnezeu „rele”? Poate ceea ce noi numim „rău” este bine dintr-o altă perspectivă.
„Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulți frați.
Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”
În mesajul Shalomdin anul 1964, citim:
„Mulți oameni întreabă: „De ce?” Ei întreabă. Ei întreabă, iar uneori mă întreabă pe mine: „De ce? De ce trebuie să se întâmple aceste lucruri? De ce? De ce? De ce mi s-a întâmplat aceasta? De ce am început și s-a întâmplat aceasta, și am avut acest necaz aici, iar cutare m-a supărat aici, și am pierdut cutare acolo?”
Uneori și eu am întrebat: „De ce, când eu eram un tânăr predicator, la început de drum, Dumnezeu mi-a luat soția și copilul de lângă mine, chiar de lângă inima mea? De ce a făcut El aceasta? Eu nu am știut. Dar acuma știu. Eu doar mi-am ținut mâna în a Lui continuând să am încredere în El. El știe fiecare joncțiune. El știe că ritmul trebuie… când trebuie să aibă loc. El știe de ce este nevoie pentru ca tu să fii modelat, El știe ce fel de material trebuie să folosească. Înțelegeți? Partea din spate a deșertului uneori, este unde Dumnezeu modelează bărbați neprihăniți în înțelepți și profeți.”
A pus vreodată cineva întrebarea: „De ce?” De ce mi-am pierdut soția, copilul? De ce? De ce mi-am pierdut locul de muncă? De ce s-a întâmplat cutare și cutare? Și fratele Branham și-a pus această întrebare. De ce și-a pierdut soția în tinerețe? El avea douăzeci și doi sau douăzeci și trei de ani, iar copilul său de opt luni a fost luat de lângă inima lui, iar el a spus: „Eu nu am știut, dar acuma știu.”
Când el a predicat mesajul Shalom, a vorbit despre marea Simfonie, despre Partitură, despre Compozitorul care a scris Partitura, iar dirijorii mișcă totul. Duhul Sfânt mișcă totul în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu, totul trebuie să joace partea sa în conformitate cu bătăile. Iar fratele Branham se întreba de ce i s-au întâmplat acele lucruri, iar el a spus că a ajuns în punctul în care a știut. Dar el și-a ținut mâna sa în mâna Domnului și a continuat să aibă încredere în El, pentru că „El știe fiecare joncțiune.”
„El știe că ritmul trebuie… când trebuie să aibă loc. El știe de ce este nevoie pentru ca tu să fii modelat, El știe ce fel de material trebuie să folosească. Înțelegeți? Partea din spate a deșertului uneori, este unde Dumnezeu modelează bărbați neprihăniți în înțelepți și profeți.”
Am întrebat „De ce?” de multe ori, dar eu cred că Domnul ne-a spus „De ce.” Este posibil ca El să nu-ți spună de ce un anumit eveniment a avut loc în viața ta, este posibil ca El să nu-ți spună de ce te lupți cu ceva chiar acum. Este posibil ca El să nu ne răspundă la „De ce-ul?” nostru așa cum noi îl așteptăm, dar eu cred că prin Mesaj, El ne-a spus „De ce.” El ne-a spus: „Este din cauză că Eu am un plan pentru tine, am un scop și există anumite lucruri pe care Eu vreau ca tu să le știi, să le înțelegi.” Și există un caracter pe care tu trebuie să-l dobândești pentru că acest plan este mult mai mare decât îl putem vedea chiar acum. Este mult mai semnificativ, mai important și mai minunat decât ne putem imagina încât eu cred că atunci când vom ajunge în Mileniu, cât și dincolo de el, atunci când vom privi înapoi, nu va fi nicio plângere, nicio amărăciune, nu va fi: „Doamne, de ce ai îngăduit ca aceasta să se întâmple?”
Dacă atunci vom putea privi înapoi cu o înțelegere clară, tot ce vom putea face este să ne aruncăm la picioarele Sale și să spunem: „Mulțumesc atât de mult pentru că acel lucru s-a întâmplat, pentru a mă aduce la ceea ce trăiesc acum. Îți mulțumesc că ai pus în mine tot ce aveam nevoie pentru a birui ceea ce a urmat. Eu nu aș fi ajuns până aici dacă Tu nu mi-ai fi arătat ce mi-ai arătat atunci. În cea mai adâncă și întunecată vale a vieții mele, Tu mi-ai arătat că Cuvântul funcționează, că Tu nu mă vei lăsa, nici nu mă vei uita, și Tu mi-ai dat încredere să stau cu Cuvântul și cu Tine. Când am ajuns la următoarea vale, dacă nu aș fi avut-o pe cea precedentă, aș fi rămas acolo, dar Tu ai fost atât de bun să mă treci pe acolo pentru ca eu să ajung aici, să mă aduci la Cerul nou și Pământul nou în calitate de fiu al lui Dumnezeu, înapoi pe Pământ din nou.”
Totul lucrează pentru bine. De ce? Pentru că este bine. De ce? Pentru că este nevoie de unele lucruri. De ce? Pentru că El are un plan, un scop, iar toate vor funcționa împreună frumos. Ce învățăm noi? Unul dintre principalele lucruri pe care le învățăm este să avem încredere în El fiindcă El știe ce este mai bine pentru noi.
1 Petru 5:8-10, spune:
„Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.
Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi frații voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.
Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.”
Câți dintre voi pot spune: „Mulțumesc, Doamne?” Am întrebat „De ce?” dar acum, tot ce vreau să spun este „Mulțumesc!” Eu tot nu înțeleg toate „De ce”-urile.
Fratele Branham a spus: „Nu știam, dar acuma știu.”
Există unele lucruri pe care tot nu le știu. Pot exista lucruri pe care nu le voi ști niciodată, dar un lucru îl știu cu adevărat, știu că planul Său este desăvârșit, iar ceea ce face El, este pentru binele meu și slujește unui scop. El ne modelează caracterul pentru că știe ce vom îndeplini, nu doar în viața aceasta, ci și în următoarea.
Să nu credeți că doar pentru că nu ați avut un titlu sau o poziție în viața aceasta, pentru că nu ați stat în fața oamenilor sau nu ați avut niciodată o audiență mare sau pentru că nu ați avut niciodată o viață miraculoasă, să nu credeți că viața voastră nu a slujit unui scop. Să nu îndrăzniți să credeți că prin ceea ce ați trecut a fost pentru nimic, fiindcă este posibil ca unul dintre cele mai mari lucruri pe care le veți face vreodată, se găsește în fața voastră.
Acest Mesaj ne-a dat vedere de vultur, prieteni! Ne-a dus sus, așa cum Ioan a fost dus sus în cartea Apocalipsei, unde el a putut să vadă epocile Bisericilor, Mileniul și chiar Cerul și Pământul nou. Aceasta este perspectiva unui vultur.
Uneori, avem o zi grea, când lucrurile merg rău. Uneori, trebuie să facem o călătorie în spirală și să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să ne ridice pe aripile credinței și să ne ducă puțin mai sus, acolo unde putem pune lucrurile în perspectivă, unde ne putem lua problemele să le așezăm pe linia timpului, de la căderea din Eden, călătoria copiilor lui Israel, călătoria Miresei de-a lungul a șapte epoci ale Bisericii, Mileniul, Cerul și Pământul nou, iar dintr-o dată, de acolo de sus pare a nu fi mare lucru, „totul va fi bine.” Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest Mesaj, prieteni! Să ne ridicăm cu toții în picioare.
Avem un scop în viața aceasta, iar această viață slujește unui scop pentru următoarea. În Mileniu există un scop pentru noi, iar Mileniul va sluji unui scop pentru Cerul și Pământul nou. Câți dintre voi sunteți bucuroși că Dumnezeu va continua să Se descopere în Mileniu și în Cerul și Pământul nou, iar noi nu vom înceta să învățăm despre El? Câți dintre noi sunt bucuroși că atunci când vom ajunge în Mileniu vom avea parte de mai multă descoperire? Iar când vom ajunge la Cerul și Pământul nou, să ne imaginăm împreună acum, că Dumnezeu ne adună la Sine și ne spune: „Am reușit să trecem de Mileniu, am avut toate aceste lucruri, dar Eu am așteptat atât de mult timp să vă învăț anumite lucruri. Vreau să vă învăț cum am creat, cum procedez, cum fac.”
Prieteni, cele mai bune zile ale noastre ne stau înainte. Cele mai glorioase lucruri sunt înaintea noastră, dar trebuie să trecem prin acest timp pentru a învăța ce avem de învățat, pentru că fiecare lecție are valoare. Tot ce am însușit caracterului nostru, cât și cunoștinței noastre, va avea rezultate în viitor. Să nu privim la problemele, la încercările noastre, la situațiile dificile, să nu le privim ca cel mai rău lucru care ni s-a întâmplat, ci să ne schimbăm viziunea noastră și să spunem: „Mulțumesc lui Dumnezeu! Această educație va avea rezultate în viitor. Dacă învăț această formulă, va avea rezultate în viitor. Dacă învăț acest principiu…”
Dumnezeu aduce o provocare și dintr-o dată, toată familia mea se găsește în haos, copilul meu se răzvrătește, iar eu nu știu cum să gestionez situația, dar dintr-o dată înțeleg că: „Dumnezeu mi-a dat această situație pentru că aici există ceva ce eu trebuie să învăț. Eu trebuie să biruiesc, trebuie să păzesc Cuvântul. Îl voi vedea pe Dumnezeu lucrând și voi explora ceea ce se găsește în inima mea. Voi câștiga ceva din aceste circumstanțe grele, ceva ce va fi glorios în viitor.” Atunci, vom spune: „Doamne, ajută-mă să văd ceea ce Tu vrei să văd, ceea ce Tu vrei să învăț. Te rog ca prin Cuvântul și Duhul Tău să mă faci un biruitor!” Dumnezeu este bun!
Să ne plecăm capetele pentru rugăciune.
Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru Cuvântul Tău! Doamne, eu personal Îți mulțumesc atât de mult pentru acest Mesaj, căci Tu ai ridicat vălul de peste El și ne-ai uns ochii pentru a vedea, ne-ai ridicat din mintea îngustă a umanității noastre, din a vedea lucrurile cu o perspectivă atât de îngustă încât nu eram decât confuzi, Doamne, legat de lucrurile din viețile noastre pentru că noi nu eram capabili să vedem decât timpul petrecut pe acest Pământ.
Am fost atât de confuzi prin vederea îngustă a experienței noastre și prin limitările viziunii noastre, dar Doamne, prin descoperirea Cuvântului Tău, ne-ai ridicat pe aripi de vultur și ne-ai dat alifie de uns ochii pentru a vedea dincolo de granițele acestei vieți. Putem privi dincolo de bariera nașterii și a morții noastre și noi putem vedea, Doamne, că Tu ai avut un plan înainte de întemeierea lumii și că totul se încadrează în acel plan.
Apoi, Tu ai un plan și un scop cu fiecare dintre noi. Prin lucrurile prin care trecem, există ceva, Doamne, ce Tu obții din viețile noastre și ce Tu pui în noi. Aceasta va fi de folos în viitor. Doamne, ajută-ne să ne învățăm lecțiile, ajută-ne să ne predăm, ajută-ne să învățăm să avem încredere în Tine.
Doamne, Te rugăm să ne dai biruințe, să ne dai putere de a birui prin Duhul Tău. Îngăduie ca Cuvântul Tău să lucreze în viețile noastre în fiecare situație.
Doamne, Te slăvim, Îți mulțumim pentru bunătatea Ta, Îți mulțumim pentru încercări, pentru examene, pentru lecții. Doamne, noi putem privi înapoi în viețile noastre și să vedem de unde ne-ai adus și putem spune că Tu ești bun și că Tu faci toate lucrurile bine. Privind înainte, știm că există un viitor care merge departe în viitor, Doamne, până în veșnicie, iar Tu, Cel care ne-ai adus până aici, ne vei duce până la sfârșit. Vrem să spunem că avem încredere în Tine, Doamne, Te slăvim și Îți mulțumim. Fie ca Tu să ne reamintești zilnic de scopul acestei vieți și că există un scop și în următoarea.
Fie ca vederea și puterea noastră să nu se piardă, să nu lăsăm descurajarea să ne cuprindă, fie ca noi să nu ascultăm glasul descurajării, ci să ascultăm Glasul Adevărului, care ne spune cine suntem cu adevărat și ce facem.
Doamne, fie ca noi să fim întăriți și umpluți cu bucurie în suferință din pricina scopului Tău, fie ca fiecare lecție să fie primită cu entuziasm pentru că ne va duce la ceva mai mare. Fie ca noi, în viețile noastre, să Îți oferim slava pe care Tu o meriți.
Te iubim și Te rugăm să ne ajuți să absorbim aceste adevăruri. Fie ca ele să devină parte din gândirea noastră, Doamne, fie ca noi să avem gândirea lui Hristos, nu o gândire umană care privește la aceste lucruri, ci să avem gândirea Ta care privește totul prin perspectiva corectă.
Ajută-ne să ne bucurăm, să avem o atitudine pozitivă și să fim mulțumitori cu privire la toate lucrurile. Te iubim și cerem binecuvântarea Ta, în Numele lui Isus Hristos. Amin!
-AMIN-