LOCUL SECRET

15 aprilie 2026

Să deschidem Bibliile la Psalmul 91.1:

„Cel ce locuiește în locul tainic al Celui Preaînalt, va trăi la umbra Celui Atotputernic.” (Traducere din engleză).

În seara aceasta vreau să vorbesc despre LOCUL SECRET. Scriptura spune: „Cel ce locuiește în locul tainic (ascuns, secret), al Celui Preaînalt, va trăi la umbra Celui Atotputernic.” Câți credeți că este un loc bun de locuit? Dar este un loc secret. Câți doriți să găsiți acel loc secret? „Amin.” Locul secret este un loc unde putem locui, unde putem trăi.

Cuvântul „secret” înseamnă „acoperire, adăpost, ascunzătoare sau secret.” Este un loc unde poți locui, pentru că „Cel ce locuiește în locul secret al Celui Preaînalt, va trăi la umbra Celui Atotputernic.” Așadar, tu poți locui în acest loc secret, și așa cum am văzut deja, locul secret este o acoperire, un adăpost, o ascunzătoare. Este un loc unde poți fi acoperit, ascuns, adăpostit sau protejat. Este secret pentru că este ascuns vederii, nimeni altcineva nu știe nimic despre el în afară de tine, pentru că este în interiorul tău. Tu știi locul secret pentru că ești în el și ești ferit, ești ascuns de orice altceva.

Așadar, noi vrem să găsim acest loc și să locuim în el.

Să ne întoarcem  la Psalmul 91, și începem de la versetul 1:

„Cel ce locuiește în locul tainic al Celui Preaînalt, va trăi la umbra Celui Atotputernic.

Voi spune despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea; în El mă voi încrede.”

Cu adevărat, El te va scăpa din lațul vânătorului și de ciuma vătămătoare.

El te va acoperi cu penele Lui și sub aripile Lui te vei adăposti. Adevărul Lui îți va fi scut și pavăză.

Nu te vei teme de groaza nopții, nici de săgeata care zboară ziua,

nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de distrugerea care pustiește la amiază.

O mie vor cădea lângă tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.

Doar vei privi cu ochii și vei vedea răsplătirea celor răi.

Pentru că ai făcut din Domnul locuința ta, pe Cel Preaînalt locul tău de scăpare,

nici un rău nu te va atinge și nici o urgie nu se va apropia de locuința ta.”

Vreau să mă întorc și să citesc din nou versetul 9: „Pentru că ai făcut din Domnul locuința ta și pe Cel Preaînalt locul tău de scăpare.” Locuința ta este locul unde locuiești. Unde locuiești? În Domnul! Pentru că L-ai făcut pe Domnul, pe Cel Preaînalt, locuința ta.

„Din cauza aceasta, nici un rău nu te va atinge și nici o urgie nu se va apropia de locuința ta.

Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale,

și ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră.

Vei păși peste lei și peste năpârci și vei călca peste pui de lei și peste șerpi.

„Pentru că și-a pus dragostea în Mine…” (Acum, vorbește despre tine, cel care ți-ai făcut din Dumnezeu locuința ta. Tu ești cel care locuiești în locul tainic al Celui Preaînalt).

Până acum a vorbit pentru tine, dar acum, El spune:

„Pentru că și-a pus dragostea în Mine, de aceea îl voi scăpa, îl voi înălța, pentru că cunoaște Numele Meu.

Mă va chema, îi voi răspunde, voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi onora.

Cu viață lungă îl voi sătura și îi voi arăta mântuirea Mea.”

Pentru cei care L-au făcut pe Domnul sau pe Cel Preaînalt locul lor de scăpare, cei care au făcut din El locuința lor secretă, cei care și-au găsit locuința în locul tainic al Celui Preaînalt, care locuiesc la umbra Celui Atotputernic, Dumnezeu a început să folosească un alt limbaj: „Eu te voi acoperi cu penele Mele.” El a vorbit în felul acesta.

Când Isus a ajuns la Ierusalim și a văzut Ierusalimul, a spus: „Cum te-aș fi ascuns sub aripile Mele, așa cum își strânge găina puii și-i ascunde sub aripi!” El ne-ar proteja, ne-ar ascunde și ne-ar acoperi, dacă L-am face locuința noastră, dacă am locui în locul ascuns al Celui Preaînalt, atunci am avea promisiunea de la versetul 14 încolo:

„Pentru că și-a pus dragostea în Mine, de aceea îl voi scăpa, îl voi înălța, pentru că cunoaște Numele Meu.

Mă va chema și îi voi răspunde, voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi onora.”

Slavă Domnului! Eu vreau să locuiesc în acest loc. Și știu că și voi vreți.

În mesajul Credința perfectă, din august 1963, fratele Branham a spus:

„Astfel, când un om trăiește prin credință și umblă prin credință, adică prin puterea credinței, el este izolat de întreaga lume și devine o făptură nouă în Hristos. În felul acesta voi intrați în materialul Miresei. Vedeți? Acum intrați în starea de răpire. Aceasta este pentru fiecare dintre noi, nu numai pentru păstori, diaconi sau administratori. Aceasta înseamnă că este și pentru laici, pentru fiecare individ care umblă în această lume cu Dumnezeu. Voi sunteți botezați în această Împărăție și nu este nimeni Acolo decât voi și Dumnezeu.”

De ce? Pentru că este locul secret. „…nu este nimeni Acolo decât voi (tu) și Dumnezeu. Înțelegeți? El vă dă porunci și voi le duceți la îndeplinire. Orice spune El, nu există nici o umbră de îndoială, voi mergeți înainte.”

Aici, în mesajul „Credința perfectă”, fratele Branham ne-a spus că fiecare individ trebuie să se mute în acel loc secret. Nu ca grup. Voi nu puteți intra în acel loc ca grup. Fratele Branham a spus că numai tu și Dumnezeu sunteți singurii care locuiți în acest loc.

Când vei găsi locuința Lui, nu vei putea intra în ea ținând de mână pe cineva, pentru că Acolo nu poate intra decât o singură persoană. Acesta este un loc secret, este o ascunzătoare, un loc de adăpost unde locuiești numai tu și Dumnezeu.

Să mergem la Matei 16.13-18:

„Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip, și a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, Ieremia sau unul din proroci.”

„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceți că sunt?”

Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”

Isus a luat din nou cuvântul și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea și sângele ți-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile Locuinței morților nu o vor birui.”

Acest pasaj este foarte familiar și noi am trecut de multe ori prin el, dar acum vreau să-l privesc în contextul locului secret în care locuim și vreau să-l privesc în contextul individului, nu al grupului. Când veți vedea unde ne îndreptăm, cred că veți începe să înțelegeți.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Nu spuneți: „Biserica mea…” Acum, biserica mea nu are nimic de-a face cu aceasta. Este individual, o singură persoană. Tot iadul este împotriva acestei învățături, tot iadul este împotriva acestui Adevăr, dar Acesta este Adevărul.

Isus nu a spus niciodată: „Acum Petru, tu Ioan și toți ceilalți oameni, ați primit descoperirea, acum toată biserica este mântuită.” Nu.  Era pentru el personal. „Ție îți spun,” ție. Nu lor, „ție: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea.” Cuvântul „Petru” înseamnă „o piatră”. „Piatră” înseamnă „cel mărturisit” sau „cel separat”. Pe o anumită piatră, pe un anumit lucru. Vedeți? Un chemat afară, Biserica chemată afară, pe această piatră, pe această „descoperire”. „Nu carnea și sângele ți-a descoperit aceasta. Dar pe această descoperire, grupul chemat afară, Eu Îmi voi zidi Biserica Mea în ei, și toate porțile iadului nu vor putea s-o biruiască niciodată.”

„Nici un fir de păr din capul vostru nu va pieri.” Voi sunteți ai Mei și vă voi învia în ziua de apoi. Vă voi da Viața Veșnică, vă voi învia în zilele din urmă. Iat-o! Descoperirea! Nu a lor, ci a lui. Un individ, nu un grup. Un individ. Tot iadul este împotriva acesteia.”

Tot iadul este împotriva a ce? A unei persoane care prinde descoperirea despre Cine este Dumnezeu, pentru că prin aceasta vine la Viață și locuiește cu Dumnezeu.

Oh, sunt atât de multe lucruri pe care vreau să vi le împărtășesc! Deci, El nu a spus niciodată: „Acum, Petru, tu Ioan și toți ceilalți oameni, voi ați primit descoperirea, acum toată biserica este mântuită.” Vedeți? Aceasta este problema cu biserica catolică, care a făcut din Petru temelia bisericii. Ei îl fac primul Papă, îl fac temelia bisericii, și acum întreaga biserică are temelia zidită pe un om, pe Petru. Potrivit catolicilor, întreaga biserică este zidită pe un om. Aceasta este problema. Dar Biserica nu este zidită pe temelia unui om, ci este zidită pe temelia solidă de Stâncă, despre Cine este Isus Hristos, pe temelia unei descoperiri de la Tatăl despre Cine este Isus. Acolo începe El să-Și zidească Biserica.

Ce este Biserica Lui? Este locuința Lui. Este locul unde locuiește El. Și pe ce o zidește? Care este fundația pentru Biserică, pentru această Mireasă? Ea este zidită pe temelia stâncii, a descoperirii despre Cine este Isus. Nu despre Cine a fost, ci despre Cine ESTE Isus.

Când ei au stat în ziua aceea acolo, El a vrut să știe: „Cine spun ei că sunt Eu?” Și ei au răspuns: „Unii spun aceasta, alții spun aceea.” Întrebarea este la timpul prezent, chiar acum: „Cine sunt Eu?” Aceasta este întrebarea. Care este descoperirea ta despre ceea ce vezi? Care este descoperirea ta despre ce se întâmplă? Care este descoperirea ta despre ceea ce are loc? Aceasta contează atât de mult! Nu că vezi minuni și semne și fiecare are o idee despre o minune și un semn, despre un profet și lucrurile puternice care se întâmplă. Toate acele idei nu înseamnă nimic. El vrea să îndepărteze toate ideile.

Ei spun: „Unii spun aceasta, alții spun…” Dar El vrea să știe ce spui tu dincolo de ceea ce spun ei. Ce spun ei este ceea ce spun ei, dar Isus vrea să știe ce spui tu. Ce spui tu despre ceea ce vezi astăzi? Slavă Domnului! Tot iadul este împotriva acestei descoperiri către individ. O, slavă lui Dumnezeu!

În Luca 17.26-30, El a spus:

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului:

mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți.

Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți.

Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului.”

Noi știm că acest pasaj biblic a fost esențial pentru fratele Branham. El s-a referit la acesta în mod repetat, cu privire la ziua noastră și l-a legat cu Maleahi 4, Luca 17 și cu multe altele, pentru că aceasta a fost ziua descoperirii Fiului omului. El a spus aceasta în mesajul Hrana spirituală la timpul potrivit, din iulie 1965:

„Acum marcați aceasta cu ceea ce a spus ultimul profet: „Iată, Eu vă trimit pe profetul Ilie.”

El făcea referire la Maleahi: „Eu vă trimit pe profetul Ilie, și el va întoarce inimile copiilor la părinți. Vedeți? Un Mesaj care să-i aducă înapoi la Biblie, și Fiul omului Se va descoperi în ziua aceea. Și în ziua aceea…” (În care zi? În ziua în care Se va descoperi Fiul omului). „…în ziua aceea, când va suna trâmbița ultimei epoci a Bisericii, îngerul al șaptelea, vor fi făcute cunoscute Tainele lui Dumnezeu. În ziua aceea, cele șapte Peceți vor fi rupte.”

Așadar, „în ziua aceea”, noi am văzut Maleahi 4 venind în scenă, am văzut împlinirea, am văzut restaurarea Cuvântului, am văzut Tainele lui Dumnezeu descoperite, am văzut cele șapte Peceți deschise, am văzut slujba celui de-al șaptelea înger. Suntem de acord? „Amin!”

„În ziua aceea Se va descoperi Fiul omului.” Și cum S-a descoperit El? Fiul omului S-a descoperit printr-un fiu al omului, printr-un profet, printr-un fiu la omului. El l-a folosit pe un fiu al omului, pe fratele Branham, pentru a-L descoperi pe Fiul omului. Și Cine este Fiul omului? Fiul omului este Isus Hristos.

Să privim acum împreună la Matei 16.13:

„Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip, și a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Eu spun că această întrebare este perfect potrivită pentru ziua de astăzi în care trăim. Am văzut noi descoperirea Fiului omului? A avut loc descoperirea Fiului omului prin lucrarea lui William Branham? Am văzut noi aceasta? Am auzit-o? Atunci întrebarea mea este: „Cine spun toți că este El, Fiul omului?” Unii cred că este un profet; alții cred că este un om puternic; alții cred că este aceasta sau aceea, și nu este atât de mult vorba despre ce spun toți ceilalți, ci întrebarea este: „Ce spuneți voi despre această zi în care trăiți? Ce spuneți voi despre manifestarea Fiului omului în zilele noastre? Cine era acel profet, acel om, când s-a întors cu spatele spre mulțime și a spus adresa lor, unde locuiau, care era numele lor și ce problemă aveau? Cine a fost Acela?” Acela nu a fost un fiu al omului, Acela era Fiul omului ascuns într-un fiu al omului. Acum întrebarea este: „Cine spui tu că este Acesta?”

La început, El voia să știe ce cred ceilalți. „Ei bine, păstorul meu spune…” „Biserica mea spune…” „Părinții mei m-au crescut să cred…”

Haideți să trecem peste toate acestea. Să trecem peste ce spune păstorul meu, părinții mei, bunicii mei, peste ce m-au învățat ei, cum am fost crescut sau peste tot ce cred cei din jurul meu, și întrebarea este: „Cine spui tu că este Fiul omului astăzi?”

Restul lumii poate privi înapoi la expresia pe care a văzut-o Petru, și astăzi, două mii de ani mai târziu, ei au mărturisit același lucru pe care l-a văzut Petru, dar întrebarea este : „Este suficient pentru astăzi?” Acum, El a venit într-un alt văl; El a venit într-o altă manifestare; El a venit să-Și împlinească mai mult din Cuvânt. Și acum, când El vine în Cuvântul Său și Se descoperă pe Sine prin Cuvânt, întrebarea este: „Este aceasta descoperirea Fiului omului?” Și dacă este, Cine este? Nu este nimeni altul decât Isus Hristos. Aceasta nu funcționează în grup. Desigur, noi vrem ca toți să creadă, dar întrebarea este: „Ce crezi tu?”

Vedeți? Este același lucru. Biserica a fost zidită pe descoperirea despre Cine este Isus. Nu despre Cine a fost Isus. Dacă astăzi vrei să fii pe Stânca solidă, trebuie să fii pe piatra (Stânca) descoperirii despre Cine este Isus astăzi. Noi stăm în același loc și este pentru individ.

Acum mă voi întoarce la mesajul O Viață ascunsă, din octombrie 1955:

„Încă un lucru la care vă vom atrage atenția chiar înainte de a încheia. Uitați-vă la lumina de afară, din curte; era firmamentul care o lumina, lumina soarelui și așa mai departe…”

El vorbește despre Cortul din pustie, despre curtea dinafară, curtea interioară și Sfânta Sfintelor. El a început să folosească aceasta ca o explicație, și a spus:

„…În unele zile era înnorat, în alte zile soarele nu strălucea deloc, în alte zile era întuneric. Acum, aceasta era în curtea dinafară.

În următoarea curte era Lampa lui Dumnezeu unde stau cei neprihăniți, care era aprinsă de mâini omenești. Acolo ne argumentăm denominațiunile, ne argumentăm diferențele, despicăm firul în patru. „Oh, eu nu cred în vindecarea divină.” „Eu nu cred că acele viziuni vin de la Dumnezeu.” „Eu nu cred aceasta, eu nu cred aceea.” Voi vă certați pentru că trăiți…Voi mâncați mană și totuși trăiți sub lumina artificială. Acesta este adevărul.

Uneori se sting luminile, uneori vi se afumă lampa, dar pentru cel care dorește să se ascundă, să intre în locul următor, nu există nicăieri lumină artificială. Jos, între aripile acelor heruvimi, era o Lumină supranaturală care atârna acolo; era o Aureolă a lui Dumnezeu care lumina întreaga cameră. Și un om a intrat odată în acea Slavă Shekinah (Aleluia), care se mișca acolo înapoi în prezența Atotputernicului Dumnezeu.

Întunericul acestei lumi, orice organizații artificiale și toate crezurile făcute de om au dispărut, iar el trăiește în Slava Shekinah a Atotputernicului Dumnezeu. Frații mei, haideți să-I cerem lui Dumnezeu acel loc în care să locuim.”

Fratele Branham vorbea despre un loc în care poți locui. Tu poți face din Domnul locuința ta și poți locui în acel Loc. Fratele Branham se referea la Cortul din Vechiul Testament.

El a început să ne arate că atunci când sunteți aici, în tabără, voi trebuie să vă mutați aici, în curtea exterioară. Și când sunteți în curtea exterioară, slavă Domnului, voi sunteți într-un anumit grad de separare, pentru că în jurul curții există un văl. Deci, ați făcut primul pas în separarea de lume. Corect?

Ce se întâmplă afară, în tabără, și ce se întâmplă în curtea exterioară când ajungeți în ea? Există o despărțire prin acel zid. Așadar, acesta este primul pas al separării și ați intrat prin singura ușă, pe singura cale și ați ajuns la altarul de Jertfă, la Mielul jertfit, Isus Hristos; ați venit la Cel care a făcut ispășirea pentru voi, la Jertfa de ispășire pentru păcatele voastre.

Apoi ați mers la ligheanul de aramă, la botezul în Numele lui Isus Hristos. Voi v-ați mutat din lume în Cortul lui Hristos, în locuința Dumnezeului Atotputernic. Dar când sunteți în acest loc, aceeași lumină care strălucește în tabără, strălucește și în curtea exterioară. Și dacă plouă în tabără, ce se întâmplă în curtea exterioară? Lucrurile care afectează lumea din tabără, începe să afecteze și pe cei care se află în curtea exterioară. Dacă vântul bate tare în tabără, bate și în curtea exterioară; dacă cade grindină acolo, cade și aici; dacă acolo este o zi înnourată sau dacă apune soarele, ce se întâmplă în tabără, la fel se întâmplă și în curtea exterioară.

Voi v-ați mutat dincoace de ușă, ați intrat în ispășirea pentru păcat, ați intrat în locul de despărțire, ați intrat în locașul lui Dumnezeu, în Cortul Atotputernicului Dumnezeu, dar nu vă opriți acolo. Mai este ceva și noi putem merge mai departe. Aceasta ne-a arătat fratele Branham aici.

Ascultați ce a spus fratele Branham în mesajul De ce sunt oamenii atât de agitați?, din ianuarie 1956:

„Vreau să observați un alt lucru legat de aceasta. Particularitatea Luminii în care umblă credincioșii când sunt în Hristos, particularitatea acesteia. Acum, cele trei curți…Omul neprihănit (justificat), de acolo umblă în lumina zilei.”

Despre ce vorbea el? Despre curtea exterioară. Apoi, în Cort, este o perdea care separă Cortul în două camere. Prima perdea prin care intri te duce în Locul Sfânt, apoi treci dincolo de a doua perdea în Sfânta Sfintelor, o cameră mică, cea mai îndepărtată. Și aici, profetul a spus:

„Acum, cele trei curți…Omul neprihănit de acolo, umblă în lumina zilei. Într-o zi, el are zile mohorâte. Înțelegeți? Oh, sper că vedeți aceasta. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Unele zile sunt mohorâte, în unele zile nu știi dacă merită cu adevărat să-L slujești pe Dumnezeu sau nu. Tu umbli în curtea exterioară.

Sigur, mănânci mană; sigur, ești credincios; sigur, ai Viață Veșnică; sigur, dacă mori mergi în Rai. Sigur. Dar ce fel de viață trăiești? În fiecare zi când ești de aici, „Oh, astăzi m-am enervat. Le-am spus despre aceasta și i-am înjurat. Nu m-am putut abține. Dumnezeu să mă ierte.” Sigur că o va face.” (Ce? Să te ierte?) „Cu siguranță că o va face pentru că ești copilul Lui, dar ce fel de viață trăiești? Vai, nu urăști să trăiești o viață ca aceasta, cu suișuri și coborâșuri și necazuri care te trag zi și noapte? Renunțare, înapoi la biserică; renunțare, înapoi la biserică; aceasta, aceea, cerându-ți scuze…Vedeți în ce fel de lumină umblă el? În funcție de vreme, de lumina de afară; mohorâtă, creață; la jumătatea drumului o zi luminoasă, apoi o zi mohorâtă și cețoasă cu un nor peste soare. Așa trăiește orice om înnoit, neprihănit. Acesta este adevărul. Aceea este toată lumina în care umblă când merge pe lângă aceea.”

Așadar, fratele Branham a spus: „Da, sigur, când ești în curtea exterioară, ai făcut o mișcare, ai venit din tabără, ai trecut prin poartă și ai intrat aici ca să te separi de lume și să te închini lui Dumnezeu.” Desigur, dar încă ești afectat de atâtea lucruri. Încă ești când sus, când jos; când bine, când rău. Când ai o zi luminoasă, minunată, ești sus pe nori, totul este bine și Îl slujești pe Dumnezeu atât de perfect. Dar a doua zi, soarele nu apare deloc de după nori și începe să plouă, ai o atitudine mohorâtă, un duh mâhnit și ai probleme.

Mă bucur că am un profet care ne-a explicat viețile noastre. Și el ne-a spus că este așa pentru că nu ai mers destul de departe în locuința lui Dumnezeu.

„Ei bine, el intră în curte. Ce se află acolo?” (fratele Branham vorbește acum despre faptul că el intră în Locul Sfânt). „Acolo sunt șapte sfeșnice de aur, care dau lumină. Sfeșnicele dau lumină. Aceasta este pentru bărbatul care s-a lăsat de fumat, de băut, se lasă de mințit, se lasă de fumat, se poartă bine cu aproapele său, cu soția sa, sau soția este bună cu soțul ei. Este la fel pentru bărbatul sau femeia credincioasă. El a ajuns într-un loc în care a renunțat la toată răutatea lui, prin Sângele sfințirii. El este chemat la o viață nouă și umblă acolo. El nu mai trebuie să umble prin lumina de afară, pentru că are o lumină mai bună. El umblă prin lumina celor șapte sfeșnice de aur, care ardeau cu ulei de măsline, iar uleiul de măsline simbolizează Duhul Sfânt.

Focul era botezul care te-a botezat; ai fost botezat chiar acolo cu Duhul Sfânt, dar tu nu ești încă ascuns, nu ești în spatele vălului.”

În continuare, el a spus:

„Iată-l! El umblă în aceste șapte sfeșnice și acolo este multă lumină, dar sunt zile când acele lumini devin neclare. Sunt zile când acele lămpi scot fum și lumina lor nu este atât de bună. Sunt momente când acele lămpi trebuie aprinse din nou și trebuie să împrumuți puțin de la vecin ca să aprinzi o lumânare de la cealaltă. Tot nu este o lumină bună. Noi Îi suntem recunoscători pentru aceasta, dar tot nu este lumina potrivită.”

Oh, îmi place aceasta! Fratele Branham vorbește despre noi, cum creștem ca și creștini, cum creștem în locașul lui Dumnezeu.

Noi am intrat prin ușă și am trecut de prima perdea, în Locul Sfânt, unde se află un sfeșnic, este o lumină care strălucește cu untdelemnul care arde. Acum nu mai ești dependent de lumina soarelui, ci ai o lumină diferită de a tuturor celorlalți. Tu ai lumină chiar și în zilele mohorâte. Fie că răsare soarele, fie că apune; fie că se lasă ceața, nu contează. Dacă afară plouă, aici nu plouă, tu te-ai mutat în alt loc. fratele Branham a spus că această lumină este bună, nu este o lumină rea, dar nu este lumina completă. Este o lumină reflectorizantă. Noi vom arăta aceasta în continuare. Ea reflectă Slava Shekinah a lui Dumnezeu.

În mesajul Apocalipsa capitolul 4, partea a doua, din ianuarie 1961, fratele Branham ne-a spus:

„…reflectând Lumina lui Dumnezeu în biserică, direct din Tronul lui Dumnezeu. Nu printr-un seminar, nu prin vreun episcop, ci din Tronul lui Dumnezeu printr-o descoperire a puterii învierii Lui, făcându-L Același ieri, astăzi și în veci. Cele șapte stele stau acolo reflectând acea Lumină, Lumina Shekinah, din Slava Shekinah, din Sfânta Sfintelor. Șapte lămpi aprinse așezate în vârful acestor sfeșnice, reflectând Lumina Lui, culorile puterii învierii Sale chiar în biserică.”

Deci, ce fac aceste sfeșnice? Aceste sfeșnice reflectă Lumină din Sfânta Sfintelor și strălucesc în Locul Sfânt.

Aceasta este bine, dar fratele Branham a spus că este Lumina celor șapte sfeșnice, este Lumina celor șapte epoci ale Bisericii. Ele reflectă Lumina, dar o reflectă prin epocile Bisericii. Dar când ajungem la sfârșitul epocilor Bisericii, vrem să ne întoarcem de la lumina candelei, la Sursa Luminii, la ceea ce au reflectat candelele, la ceea ce au strălucit și au încercat să declare. Ele au încercat să arate că există Lumină, că există  o Lumină care nu este în lume; că există o Lumină care nu depinde de soare; că există o altfel de Lumină iar ele au reflectat acea Lumină.

Dar după epocile Bisericii, noi nu putem rămâne în Locul Sfânt, ci trebuie să mergem mai departe în locuința lui Dumnezeu, să ajungem la Sursa întregii Lumini, să ajungem la Lumina adevărată. La Lumina adevărată! Noi nu ar trebui să ne oprim niciodată în călătoria noastră, ci ar trebui să mergem până la locuința Dumnezeului Atotputernic, în locul de locuit.

Din nou în mesajul De ce sunt oamenii atât de agitați?, unde fratele Branham spune:

„Dar omul care merge dincolo de aceasta și intră, când lumea este închisă, când perdeaua cade în jurul lui sub încuietoarea aripilor heruvimilor, marea Slavă Shekinah atârnă acolo. Nu s-a întunecat niciodată, nu s-a stins niciodată, iar omul care trăiește în prezența lui Dumnezeu, sub văl, trăiește în Slava Shekinah. Mie nu-mi pasă dacă furtunile fac ravagii, norii sau dacă luna și stelele nu strălucesc; nu  contează dacă se sting sfeșnicele, el trăiește în Slava Shekinah a lui Dumnezeu sub puterea Duhului Sfânt. Aceasta nu se stinge noaptea…Este un fel de Lumină mitică, un fel de Lumină blândă și strălucitoare iar credinciosul aflat în odihnă umblă în interiorul vălului, în Slava Shekinah, unde este vasul cu mană din care mănâncă zilnic, fără să ducă lipsă niciodată. El mănâncă din Mană. Oh, Doamne, el nu are nici o grijă din lume.”

De ce? Vreau să subliniez aceasta: „El mănâncă din Mană.” Acolo unde era Slava, era un vas cu Mană, acolo a fost pusă mana care a căzut în tabăra lui Israel. Ei au adunat-o și au pus-o într-un vas de aur pe care l-au pus în Chivotul Legământului, în Slava Shekinah a lui Dumnezeu. Această mană a fost conservată și păstrată acolo, și a ținut. Cât timp a fost în acea Prezență, această mană a fost păstrată proaspătă. Aceasta a fost Mana ascunsă care a fost păstrată în Slava lui Dumnezeu. Mana care era afară ținea numai o zi, iar dacă încercai s-o păstrezi, fratele Branham spune că avea cozi mișcătoare în ea, era infestată cu viermi, era stricată, nu mai era bună, pentru că în fiecare epocă trebuia să aibă loc o nouă cădere a Cuvântului lui Dumnezeu.

Dar când ai ajuns la sfârșitul epocilor Bisericii și mergi până la capăt, în locuința lui Dumnezeu, acolo se află Mana proaspătă, proaspătă tot timpul, pentru că este Originală, este păstrată în vasul de aur, reprezentând Dumnezeirea în Slava Shekinah a lui Dumnezeu, păstrată pentru oricine va merge până la capăt și poate primi o descoperire a Cuvântului direct din Prezența lui Dumnezeu. Aceasta nu este pentru o epocă, nu este pentru o zi, nu este pentru o singură perioadă de timp, ci pentru totdeauna, pentru veșnicie, pentru că este adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu care nu se învechește niciodată, care nu este depășit niciodată.

Unde este această Mană? În Sfânta Sfintelor, în camera interioară, în secretul din locuința Sa, în locul secret, pentru că acolo intră doar o singură persoană pe rând.

Tu poți intra pe ușă cu un grup de oameni, poți să te amesteci cu cei care se află în curtea exterioară iar curtea exterioară poate fi aglomerată la vremea respectivă, oamenii vin și pleacă, este gălăgie, oamenii pot fi entuziasmați și agitați, pentru că acolo se întâmplă tot felul de lucruri. Dar cu cât mergi mai departe mulțimea se rărește iar când ajungi la Locul Sfânt, acolo se mișcă numai preoții. Ei se mișcă în liniște, pregătesc masa cu pâinile puse înainte, țin altarul tămâierii arzând și candelele curățite și aprinse.

Acolo este liniște, este separat de lume, are o lumină mai bună și mai potrivită decât lumina din lume. Este mai bine din toate punctele de vedere, dar nu acesta este sfârșitul călătoriei, pentru că mai este un pas care trebuie făcut, și nu poți lua un prieten, nu poți lua soțul sau soția, nu poți lua un părinte, nu-l poți lua pe predicatorul tău preferat, pentru că nu există nici un suflet care să poată trece cu tine dincolo de această perdea. Tu trebuie să treci singur în spatele perdelei, în locul secret al Cortului Său, pentru că este un secret între tine și Dumnezeu. Acolo este Lumina originală, acolo este Lumina adevărată, acolo este Viața care nu dispare niciodată, nu se uzează niciodată, nu se schimbă niciodată; nu fumegă, nu necesită nici o reparație și nu are nevoie de nici un adevăr pentru că Mana este perfectă. Oh, slavă Domnului!

În continuare, profetul a spus:

„O, Doamne, el nu mai are nici o grijă din lume, totul a fost rezolvat. Dumnezeu este deasupra lui ascultându-i rugăciunile și răspunzându-i la ele. Și nu doar atât, ci el trăiește chiar în Prezența Împăratului, Dumnezeu în Slava Shekinah. De fiecare dată când vine ceva, nu poate ajunge la el, nu ascultă, nu poate. Tumultul lumii este în exterior.

Prietene, dacă vii vreodată în Hristos, în locul unde lumea este moartă, indiferent dacă copiii tăi sunt așa, mama ta așa, dacă tatăl tău a spus așa sau păstorul tău a spus aceea; indiferent dacă doctorul a spus aceasta sau aceea, tu nici măcar nu auzi, tu trăiești numai în Slava Shekinah umblând și trăind în Prezența Împăratului. Fiecare zi este dulce în sufletul tău. Oh, Doamne, totul este bine. Totul este bine. Nimic nu poate să te rănească. Oh, ce loc!”

Acolo vreau să trăiesc! Acolo vreau să-mi fac locuința!

Să mergem la Psalmul 27 și vom citi împreună acest Psalm al lui David.

„Domnul este Lumina mea și salvarea mea, de cine să mă tem? Domnul este puterea vieții mele, de cine să mă înspăimânt?

Când cei stricați, dușmanii și potrivnicii mei au venit peste mine ca să-mi mănânce carnea, s-au împiedicat și au căzut.”

Nu este aceasta ceea ce le-a promis El celor care vor veni în locul ascuns al Celui Preaînalt? Nu este oare protecția pe care El a avut-o pentru ei în vremea necazului lor, ca să-i izbăvească și să-i ocrotească pentru că și-au făcut din Domnul locuința lor?

„Când cei stricați, dușmanii și potrivnicii mei au venit peste mine ca să-mi mănânce carnea, s-au împiedicat și au căzut.

Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi.

Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului…”

Unde vrea să locuiască David? În locul secret. Unde voia să locuiască David? El voia să locuiască în Casa Domnului în toate zilele vieții lui. Eu nu cred că el vorbea despre a trăi în adunare, ci era un alt loc pe care-l căuta, era Casa Domnului.

Voi citi aceasta încă odată:

„Un lucru cer de la Domnul, și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului, ca să privesc frumusețea Domnului și să mă minunez de Templul Lui.

Căci, în vreme de necaz, El mă va ascunde în Cortul Său, în locul ascuns al Cortului Său mă va ascunde El, mă va așeza pe o Stâncă.

Și acum, capul meu se va înălța deasupra dușmanilor din jurul meu; de aceea voi aduce în Cortul Lui jertfe de bucurie; voi cânta, da, voi cânta laude Domnului.

Ascultă, Doamne, când strig cu glasul meu, ai milă de mine și răspunde-mi.

Când ai spus: „Căutați Fața Mea!” inima mea Ți-a spus: „Fața Ta, Doamne, o voi căuta!”

Era un loc în care David voia să ajungă, exista un loc în care dorea să locuiască: în Casa Domnului în toate zilele vieții lui. El a vrut să știe despre Templul Său iar inima lui dorea să-I caute Fața. Ce voia el? El voia să fie în Prezența lui Dumnezeu; voia să aibă comuniune cu El; el voia să locuiască acolo unde este Dumnezeu. Acesta a fost David. El știa că acolo unde voia să locuiască, dușmanii săi se vor împiedica și vor cădea. O oștire s-a adunat împotriva lui, și, deși voia să-l distrugă, să-i mănânce carnea, totuși s-au împiedicat și au căzut, iar el a avut pace. De ce? Pentru că el era ascuns într-un loc ascuns, el era ascuns în locul secret al Cortului.

David venise în locul ascuns al Celui Atotputernic. Cum? Ca un fugar care fugea din peșteră în peșteră. Nu era o locație fizică; nu era un loc din Silo; nu era un loc care urma să fie în Ierusalim, ci era un loc în Domnul. Aceasta înseamnă a căuta Fața Domnului. David știa că în locul acela, dușmanii lui nu puteau să-l ajungă; știa că în locul acela necazurile nu puteau să-l atingă; știa că în locul acela capul lui va fi înălțat deasupra tuturor dușmanilor săi; știa că va fi înălțat sus.

Ce înseamnă să-ți înalți capul deasupra dușmanilor tăi? Înseamnă că descoperirea ta este ridicată deasupra circumstanțelor din jurul tău.

David se afla într-un loc unde era ferit de necazuri. El avea necazuri peste tot în jurul lui, dar el se afla în locul secret al Cortului. De ce? Pentru că acestea nu puteau să-l deranjeze, nu l-au deranjat pentru că știa unde se afla.

În 1Corinteni 3.16, citim?

„Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?”

Câți dintre voi ați dorit să locuiți în locașul Celui Preaînalt? David a vrut să cerceteze unde este Templul Domnului. Unde este Templul Lui? Cât de departe trebuie să mergi? Cât de sus trebuie să urci? Ce distanță trebuie să parcurgi pentru a găsi această locuință?

Nu mai știu în care mesaj, dar fratele Branham a spus: „Vreau să desenez aceste curți pentru voi.” El voia să deseneze Cortul, curtea interioară și Sfânta Sfintelor, dar el a spus: „Le voi desena ca trei cercuri.” Ce a desenat el? Cortul. El nu a desenat o clădire pătrată cu un zid dreptunghiular în jurul ei, așa cum tocmai am văzut. El a spus: „Voi desena pentru voi aceste curți, ca să înțelegeți acele curți, camera interioară și locuința lui Dumnezeu; locașul lui Dumnezeu; Cortul lui Dumnezeu; locul de locuit al lui Dumnezeu.” Unde este acesta?

El a spus: „Primul cerc este trupul vostru, al doilea este curtea interioară, duhul, iar al treilea este Sfânta Sfintelor, sufletul vostru.”

Tu ești Templul. Amin? Tu ești locuința lui Dumnezeu prin botezul Duhului Sfânt. Tu ești locul în care El vrea să locuiască. El vrea să fie înconjurat de Trupul Său; El vrea să locuiască în tine, în sufletul tău. Amin? Astfel, când fratele Branham a desenat curțile, a desenat trei cercuri, care te reprezintă, și a început să vorbească despre ce se întâmplă în curtea exterioară. Tu ești lovit de aceleași lucruri cu care sunt loviți toți ceilalți din lume. Dacă prețurile la benzină cresc: „Doamne, Dumnezeule, este 350 pe galon! Oh, ouăle sunt așa și laptele este așa și bla, bla, bla.”

Fratele Branham a spus că atunci când omul trece în camera interioară, toate tânguirile se aud afară, dar el nu le mai poate auzi. Tânguirile se aud doar afară.

Uneori, în trupul nostru simțim văicărelile și eu spun: „Dacă ești într-o stare de văicăreală, biruiește-ți firea. Du-te puțin mai adânc pentru că te plângi de lucruri pe care le controlează Dumnezeu, te plângi de lucruri pe care Dumnezeu le-a permis pentru scopul Său. Nu te mai văicări, soluția este să pătrundem mai adânc în Templul, în Cortul lui Dumnezeu.

Apoi, când mergi la duh, aceea este camera interioară, acolo este lumină, este o lumină bună. Sunt unele lucruri pe care poți să le vezi și să le înțelegi și toate aceste alte lucruri, dar aceasta nu este încă Lumina originală, nu ai primit Viața originală, nu este locul unde trebuie să fii, pentru că trebuie să treci dincolo de tărâmul emoțional, dincolo de tărâmul înțelegerii și al cunoașterii și să ajungi la suflet, iar sufletul este locul unde se află Tronul lui Dumnezeu. Este sala Tronului lui Dumnezeu, este Sfânta Sfintelor, este locul unde vine să locuiască Slava Shekinah.

Deci, cum ajung în locul secret? Cum ajung la locuința lui Dumnezeu? Trebuie să trec de curtea exterioară, trebuie să merg dincolo de curtea interioară și să cobor în Sfânta Sfintelor.

Ascultați, fiecare din tărâmurile voastre are un răspuns. Răspunde carnea voastră? Doar ciupiți-o sau loviți un deget cu un ciocan și vedeți că ea răspunde la forțe și presiuni externe. Este un cort, un cort exterior. Și când intri în tărâmul spiritual, vedem că și acesta reacționează. Cortul meu interior răspunde la iubirea voastră. Voi oferiți iubire și primiți un răspuns, aceasta declanșează un răspuns. Așa cum poți simți acest tărâm fizic, poate simți și tărâmul duhurilor.

V-ați simțit vreodată iubiți? V-ați simțit vreodată urâți? V-ați simțit vreodată respinși? Batjocoriți? V-ați simțit vreodată respectați? Și tărâmul interior are un răspuns. Înseamnă că și tărâmul sufletului meu trebuie să aibă un răspuns. Deci, dacă pot stimula omul exterior, acesta are un răspuns; dacă pot stimul omul spiritual, acesta va avea de asemenea un răspuns. Oh, pot stimula omul interior și acesta să aibă un răspuns? Da, el este stimulat de Viața lui Dumnezeu, este stimulat de Cuvântul lui Dumnezeu. Singurul lucru care locuiește acolo este credința. Credința sau necredința. Credința este stimulată de Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu.

Dacă vreau să locuiesc în Cort, dacă vreau să intru în camera interioară, trebuie să intru pe calea corectă. Dacă vreau să interacționez cu trupul meu, trebuie să am o atingere, trebuie să am o presiune exterioară, dar dacă vrei să interacționezi cu duhul tău, trebuie să vii într-un fel diferit. Dar cum este interacțiunea în suflet? Prin rugăciune, prin Cuvânt, prin părtășia cu Dumnezeu în camera interioară. Tu nu poți face aceasta în același fel în care îți stimulezi carnea, pentru că duhul tău este stimulat prin acest Cuvânt descoperit al lui Dumnezeu, trebuie să fie prin Duhul lui Dumnezeu, care stimulează omul interior în părtășie cu Dumnezeul Atotputernic.

Deci, de ce am nevoie? Eu am nevoie de acel timp singur cu Dumnezeu; am nevoie de timp să intru în camera interioară; am nevoie de o viață de rugăciune; am nevoie de timp pentru meditație; am nevoie de acest Cuvânt în dieta mea zilnică. Tot timpul.

Ne întrebăm de ce suntem sus și jos, înainte și înapoi; de ce ne fumegă fitilul, de ce ne pierdem cumpătul și toate celelalte lucruri? Eu spun: „Du-te mai adânc până când vălul cade în tărâmul interior, până când nu mai contează. Te-a scuipat cineva în față? Isus locuia în camera interioară, iar când L-au batjocorit, când au râs de El, a putut să suporte pentru că știa Cine este. El știa unde este Dumnezeu, știa care este scopul Lui. El avusese părtășie cu Tatăl Său.

Doamne, adu-mă într-o părtășie, într-un loc unde pot locui cu Tine în așa fel încât vălurile exterioare să poată cădea, două straturi de izolare, până în punctul în care dacă prețul laptelui ajunge la patru dolari pe galon, să pot spune: „Și ce dacă? El m-a ascuns în pavilionul Său. Nu va avea El grijă de mine? Oare nu Se va îngriji El de mine?”

Noi toți am văzut oameni care Îl iubesc pe Domnul și mărturisesc. Ei cred Mesajul, Îl iubesc pe Domnul, Îl iubesc pe Dumnezeu și vor să-L slujească, dar sunt când sus, când jos; când înainte, când înapoi. Vin o vreme la biserică, apoi dispar. Apar din nou și iar dispar. Dau de necaz și au nevoie de rugăciune și se întorc, și Doamne…Ce se întâmplă? Ei trebuie să intre în locul secret din Cortul Său. Ei au nevoie de Viața din interior din camera interioară, au nevoie de părtășie.

Când fratele Branham a spus că Isus S-a rugat în Ghetsimani și a fost criticat de trinitarieni, care i-au zis: „Cui I S-a rugat Isus în Ghetsimani?”, fratele Branham a spus: „Ei bine, voi la cine vă rugați atunci când vă rugați?” El Se ruga lui Dumnezeu din El. Aleluia! Tu la cine te rogi? Cât de departe este acest Cort? Unde îți aduci rugăciunile?

Știți, uneori ne rugăm și avem senzația că rugăciunile noastre nu merg nicăieri pentru că ne rugăm unui Dumnezeu care este prea departe, foarte departe. Așa este? Ne rugăm unui Dumnezeu care este atât de sus și ne rugăm cât de tare posibil și ne prefacem că avem multă credință, pentru că vrem ca rugăciunea noastră să ajungă foarte departe. Dar, îndată ce începem să gândim în felul acesta, suntem în locul greșit.

Noi trebuie să mergem mai adânc decât firea, mai adânc decât duhul, mai adânc decât orice ne tulbură mintea, fie că este vorba de boală sau necazuri, fie că sunt presiuni, probleme mentale, fie că sunt probleme la servici sau cu familia, noi trebuie să mergem mai adânc decât toate acestea, până când intrăm în Slava Shekinah, unde este pace în suflet, unde suntem în părtășie cu Dumnezeu și putem șopti o rugăciune, știind că am ajuns Acasă, știind că am ajuns în comuniune cu Dumnezeul nostru. Tu știi că locuiești în locul secret al Celui Atotputernic, știi că ești în părtășie și comuniune cu El, pentru că „Cel ce este în tine, este mai puternic decât cel ce este în lume.”

„Hristos în voi, nădejdea slavei.” Unde ne rugăm noi? Unde este această părtășie? Unde este această locuință? Care este soluția? Să merg mai adânc; să pătrund mai adânc în mine însumi; să merg mai adânc în Cuvânt; să merg mai adânc în meditație și în rugăciune. De aceea, nu este suficient să te rogi la biserică; de aceea nu este suficientă doar auzirea Cuvântului la biserică; de aceea nu va funcționa niciodată dacă dieta noastră, părtășia noastră cu Domnul, are loc numai de două ori pe săptămână, câte trei ore. De aceea ne chinuim, de aceea nu avem putere să biruim; de aceea ne împiedicăm mereu, pentru că trebuie să existe o comuniune zilnică cu El, trebuie să existe un loc secret în care intri tu cu Domnul.

Și unde este acel loc secret? Tu ai putea spune: „Am o cameră de rugăciune.” Sau: „Merg la subsol.” Sau: „Am un anumit loc unde mă rog.” Eu vă spun că nu este un anumit loc, nu este la subsol și nu este o cameră, ci este momentul în care te desparți în sfârșit, de cele două tărâmuri exterioare, îți lași mintea să plece, îți lași trupul să plece și te cobori la Dumnezeu care locuiește în tine și începi să-I spui: „Doamne, am nevoie de o viață mai sfântă; am nevoie de o mărturie mai înaltă; am nevoie de o despărțire mai mare de cele două tărâmuri exterioare, pentru că am nevoie să rămân în această Slavă Shekinah, astfel încât atunci când lovește furtuna, să fiu tot bine; când afară lovește grindina, eu sunt tot bine; când bate vântul, eu sunt tot bine. Când lămpile epocilor Bisericii fumegă, eu sunt tot bine; când biserica eșuează, eu sunt tot bine; când familia mea este în haos, eu sunt tot bine.” Aceasta este viața de care am nevoie. Într-o astfel de comuniune Își cheamă El Mireasa, în care credința mea este în Domnul.

Când citim Psalmul 27, vedem că David se afla într-o situație îngrozitoare. El era urmărit, era amenințat și încercau să-l omoare. Împăratul îl ura, armatele îl urmăreau, unii îl iubeau, alții îl urau și avea în cale tot felul de necazuri.

Dar ce a spus David în Psalmul 27? „Totul este în ordine!”

Dacă am privi situația, dacă am primi un raport de la cineva care ar veni din peștera Adulam, ar spune ce se întâmplă: „Saul s-a adunat cu toți în jur, armatele sunt aici și are spioni care te urmăresc.”

Unii oameni erau împotriva lui David iar alții erau pentru el; unii trăiau din rații și erau în nevoi, totul arăta îngrozitor, dar nu aceasta a spus David, ci el a spus ceva cu totul diferit: „Dumnezeu m-a ascuns în pavilionul Lui! El m-a adus în locul secret al Cortului Său. Chiar dacă vrăjmașii mei vin împotriva mea, ei se vor împiedica și vor cădea, pentru că există o promisiune care spune: „Cei care își fac din Dumnezeu locuința lor, El va lupta pentru ei în vreme de necaz. El îi va apăra, El îi va adăposti și îi va ține sub aripile Lui.” Dar aceasta nu este pentru grup, ci este pentru tine. Grupul cu care te asociezi, prietenii tăi, comunitatea ta, familia ta, toți pot s-o ia razna, dar aceasta nu înseamnă că trebuie s-o faci și tu, pentru că ei nu pot intra cu tine în locul secret. Tu nu-i poți lua înăuntru și nici ei nu pot să te ia pe tine, pentru că tu intri ca individ, o singură persoană. Doar tu și Dumnezeu. De aceea, totul poate intra în haos, dar în inima ta, totul este în ordine.

Ascultați, aceasta nu înseamnă că tărâmul exterior nu simte și nu înseamnă că tărâmul duhurilor nu simte, dar tu nu alegi să locuiești acolo, ci alegi să-ți concentrezi atenția asupra interiorului din interior, asupra părtășiei și relației tale cu Dumnezeul Atotputernic și atunci știi că totul este în ordine, dar nu pentru că îți spun simțurile tale, nu pentru că îți spune tărâmul duhului sau tărâmul cărnii.

Ascultați, acest trup este corupt, el se ofilește și va muri sau va fi schimbat. Oricum, trebuie reformat. Duhul tău va pleca și nu va mai fi. Singura parte din tine pe care o ai acum și care durează, este sufletul tău  născut din nou. Deci, de ce nu acordăm atenție acestui lucru mai mult decât oricărui alt lucru? Aceasta este singura parte care va dura pentru veșnicie, aceasta a venit deja la Viață prin botezul Duhului Sfânt, este deja Tronul lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu. Atunci, de ce să petreci atât de mult timp în tărâmul mental și în tărâmul trupesc? Acestea vor dispărea, dar există un lucru pe care-l am acum și care mă va susține toată eternitatea, acesta fiind Sămânța care a prins Viață în sufletul meu. Acolo trebuie să fie toată concentrarea mea.

Adevărul este că pe orice te concentrezi, se extinde în viața ta pentru că crește. Lucrul pe care îți concentrezi timpul și atenția ta, devine mai mare. Ghici ce se întâmplă dacă te concentrezi pe probleme? Ele cresc. Te concentrezi pe necazuri și probleme? Acestea devin pur și simplu mai mari.

Dar, dacă te concentrezi pe relația ta cu Dumnezeu, știți ce se va întâmpla? Va deveni mai profundă, mai dulce și te va susține prin tot feluri de necazuri.

Oh, prieteni, această lume este înșelătoare, este plină de amăgire și îți spune că trebuie să mergi la o biserică sau că trebuie să mergi într-un anumit loc, că trebuie să fii cu un anumit grup de oameni, că trebuie să ai cutare sau cutare. Ascultați, uitați de toate acestea! Ceea ce trebuie să faceți este să mergeți mai profund în Dumnezeu. Unde este El? Cât de departe este El? În ce tabără trebuie să fug? Cine predică cel mai bine acum? Cine are replica corectă? Unde voi merge? Sfatul meu este: „Intră în locuința Lui! Intră în Sfânta Sfintelor și ai comuniune cu El până când toate necazurile încep să dispară.” „Necazurile sunt acolo.” Și ce dacă? El mi-a înălțat capul deasupra dușmanilor mei și știu că totul este în ordine.

În Apocalipsa capitolul 4, partea a doua, din ianuarie 1961, fratele Branham a spus:

„…Acum, ce este un om? El este o ființă triunică: trup, suflet și duh. Câți știu aceasta? Urmăriți apropierea lui Dumnezeu. Ce este inima Lui? Vă amintiți mesajul meu, „Dumnezeu a ales inima omului ca turnul Său de control?” Diavolul a ales capul ca turnul lui de control și el îl face să creadă lucruri și să privească prin ochii lui. Dar Dumnezeu în inima lui, îl face să creadă lucruri pe care nu le poate vedea. Vedeți? Omul…Dumnezeu Și-a făcut Tronul în inima omului.”

Unde este Tronul lui Dumnezeu? În inima omului. Aleluia! Ce era în Sfânta Sfintelor? Ce era în camera interioară? Tronul lui Dumnezeu, scaunul lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu. Unde este acum? În inima omului.

Fratele Branham a spus că El a venit în inima omului în ziua de Rusalii, când Și-a turnat Duhul în om. Și acum, Tronul și locuința lui Dumnezeu sunt în sufletul tău.

Așadar, unde îți vei aduce rugăciunile și unde vei merge? Unde este mântuirea ta? Cine te va elibera? Cine te va ajuta la nevoie? Care este brațul puternic pe care te vei sprijini? Este Dumnezeu care locuiește în tine. El este singurul de care ai nevoie. Tu nu ai nevoie de un alt braț, nu ai nevoie de mai multă putere, nu ai nevoie de mai mulți prieteni, ci ai nevoie de această Slavă Shekinah, care este vie în tine. El este singurul de care ai nevoie.

Când totul se destramă…Ascultați, toate lucrurile se destramă. Lucrurile se destramă. Se destramă și se vor destrăma. Dacă vreodată vei primi un telefon, când te aștepți mai puțin, și ți se spune că o persoană dragă tocmai a murit, simți că lumea ta se prăbușește. Atunci ai nevoie de Ceva mai mult decât de o biserică la care să mergi pentru un timp de rugăciune sau de cineva care să vină să-și pună mâinile peste tine, ai nevoie să te scufunzi în Ceva care este în interiorul tău și care te va susține, așa cum a făcut-o cu David, în ceasul tău de necaz. Trebuie să fie Slava Shekinah, un Tron al lui Dumnezeu, o locuință a lui Dumnezeu în tine, pe care s-o poți separa de lucrurile care se întâmplă în mintea ta și de lucrurile care se întâmplă în trupul tău. Trebuie să te îndepărtezi și să spui: „Oh, Doamne, știu că ești cu mine. Nu știu ce se întâmplă, că sunt așa și așa, dar știu că Tu, Cel care locuiești în mine, mă vei susține, mă vei păstra, mă vei elibera, mă vei proteja și mă vei mângâia.”

În continuare, fratele Branham a spus:

„…Dumnezeu Și-a făcut Tronul în inima omului. Acum priviți. Care este prima parte a omului? Prima parte a omului este trupul. Următoarea parte este sufletul, care este natura duhului său, care îl face ceea ce este. El se apropie acum. A treia parte a omului este duhul lui, iar duhul lui este în centrul inimii lui, și centrul inimii este locul unde vine Dumnezeu pe Tron.”

Dacă priviți, el a spus aceasta în ianuarie 1961. Deci, nu vă faceți griji cu privire la felul cum a așezat duhul și sufletul, pentru că el a predicat: trup, duh și suflet, dar în anii 1961, 1962, el a inversat duhul și sufletul. Dar în anul 1963 s-a întors și le-a reașezat; trup, duh și suflet. Așadar, nu vă faceți griji cu privire la terminologie, ci priviți doar la proces. Omul exterior, duhul și omul interior, unde este Tronul lui Dumnezeu. Fratele Branham și-a schimbat terminologia dar el nu și-a schimbat niciodată învățătura. Deci, nu vă faceți griji și nu vă poticniți în aceasta.

Acest lucru este adevărat, că în interiorul interiorului locuiește Dumnezeu, acolo unde El Își stabilește Împărăția, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este în tine.

În mesajul Descoperirea lui Dumnezeu, din iunie 1964, fratele Branham a spus:

„…Voi deveniți parte din Hristos atâta timp cât Hristos este ascuns în voi. Apoi, este acoperit pentru cel necredincios, dar tu știi că El este în tine. Tu ești Templul lui Hristos, care este în spatele vălului, al pielii.”

Unde este El în vreme de necaz? De ce uneori Îl simțim atât de departe? Poate pentru a ne învăța să nu ne încredem în sentimentele noastre, pentru că indiferent prin ce treci, Cuvântul nu se schimbă. Când învățăm să ne bazăm pe Cuvânt, în ciuda a ceea ce fac, spun și simt cele două tărâmuri exterioare, putem avea încredere că Dumnezeu nu ne va părăsi niciodată. El nu mă va lăsa singur, ci va fi cu mine.

Fratele Branham a spus: „Va fi cu tine și chiar în tine până la sfârșitul lumii.” Pentru tine, este adevărat? Este adevărat pentru mine?

„El locuiește în locul ascuns al Celui Preaînalt, locuiește la umbra Celui Atotputernic.” Eu cred că putem locui Acolo în fiecare zi a vieții noastre.

În Ioan 14,18-23, El a spus:

„Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.

Peste puțină vreme, lumea nu mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.

În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în tatăl Meu, că voi sunteți în Mine și că Eu sunt în voi.”

Aș vrea să subliniez aceste cuvinte: „Eu sunt în voi.” Vedeți aceasta? Deci, Cine este în voi? EL. În Cine sunteți voi? În EL. Cine este în cine? Unde este și unde? Ce este și ce este? „Voi sunteți în Mine.” Care este, ce? Locașul Celui Preaînalt. „Eu sunt în voi.” Deci, unde este Locașul Celui Preaînalt? Unde este Hristos?

„Cine are poruncile Mele și le împlinește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește, acela va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.”

Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă și nu lumii?”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.”

Unde este Cortul lui Dumnezeu? Unde este Templul lui Dumnezeu? Unde este locașul lui Dumnezeu? Unde este Templul Celui Preaînalt? Unde este Templul lui Hristos? ÎN INIMA OMULUI.

Eu spun: „Dumnezeule, lasă-mă să locuiesc în locul Tău tainic!” De aceea, când vine necazul și începem să alergăm ca o găină cu capul tăiat, pierdem totul. Alergăm după salvare, alergăm după ajutor, alergăm după eliberare, alergăm după cineva care să facă ceva pentru a ne salva din această problemă. Dar cine este mai bun decât Cel care locuiește în tine? Cine poate să te salveze mai mult? Cine poate să te ajute mai mult? Cine poate să-ți aducă o mângâiere și o pace mai bună decât Cel care locuiește în tine? Acolo locuiește Hristos.

Nu este greșit să ai prieteni și nu este greșit să ai tovarăși, nu este greșit să ai părtășie, nimic din toate acestea nu este greșit, dar la sfârșitul zilei, locul tainic, locuința Atotputernicului Dumnezeu, trebuie să fie recunoscută în sufletul tău, pentru că acolo intri în comuniune cu El.

Eu spun: „Doamne, ajută-ne să nu părăsim această comuniune! Ajută-ne să nu părăsim timpul liniștit de acasă, timpul de rugăciune, timpul de meditație, timpul liniștit în care opresc tot ce se întâmplă în jurul meu, mă deconectez de tot ce se întâmplă în jurul meu, ca să am timp să mă conectez cu Cel ce locuiește în mine, doar să citesc Cuvântul Lui fără ca telefonul meu să clipească, să sune, să-i sune alarma și toate celelalte. Uitați de aceasta, pentru că vă scoate direct din camera interioară. Fără ca toți să alerge în jur, uneori, cumva doar singur în mașină, doar puțin să auzi Cuvântul Lui, să comunici cu El, să vorbești cu El și să-L lași să-ți răspundă înapoi, pentru a avea părtășie cu Cel ce este în tine, care locuiește în tine. Noi nu putem face aceasta alergând ocupați, nu putem face aceasta în cele două tărâmuri exterioare, ci trebuie să avem timp pentru o părtășie numai cu El. Acolo vreau să locuiesc, acolo vreau să-mi trăiesc viața.

Eu nu vreau să-mi trăiesc viața omului dinafară, ci vreau să trăiesc viața omului dinăuntru. Vreau ca Hristos să domnească și să stăpânească în inima mea.

Nu sunteți fericiți? Nu sunteți fericiți să știți unde este locuința Celui Preaînalt? „Amin!” Nu trebuie să mergeți într-o anumită biserică, nu trebuie să fiți atașați de un anumit grup, nu trebuie să fiți conectați la nici o persoană importantă. Persoana importantă trăiește în voi, de aceea nu trebuie să alergați încoace și încolo, să fiți aruncați încoace și încolo, ci doar stați neclintiți.

Trăirea în camera interioară te va face stabil și neclintit; te va face capabil să stai neclintit și să privești mântuirea Domnului. El îți dă pace în mijlocul furtunii; El îți dă odihnă în mijlocul necazurilor. De ce?  Pentru că ai intrat în Slava Shekinah cu Dumnezeu, unde Lumina nu se stinge niciodată, nu dispare și nu se schimbă. Tu poți să te hrănești cu Mana care este bună întotdeauna și care este veșnică și doar ai comuniune cu Dumnezeu.

Îi sunt atât de recunoscător Domnului! Mă bucur să împărtășesc aceasta cu voi.

„Locul secret”. De ce este un loc secret? A locui în Dumnezeu, este un loc secret. Dar și locuința lui Dumnezeu din tine este un loc secret.

Cei care aveți copii, aveți o relație strânsă cu ei. Relația dintre o mamă și bebelușul ei este cea mai puternică legătură decât orice altceva de pe Pământ, dar această relație nu merge la suflet. Un bărbat și o femeie au o relație mai strânsă pe acest Pământ decât pot avea oricare alți doi oameni, dar nici această relație nu merge la suflet. De aceea locul secret din tine este accesibil doar pentru o singură persoană.

„Eu în tine și Tu în mine.” Este un secret chiar în interiorul tău. Sufletul tău este izolat de toți ceilalți. Există o singură persoană care poate intra acolo și Acela este Marele Preot care are Sângele. Doar El poate intra în Sfânta Sfintelor sufletului tău, și Acela este Isus Hristos.

Locul secret este în tine și locul secret este în El: „Eu în tine și tu în Mine.” Este închis: „Eu în tine și tu în Mine.” Este locul secret al Celui Preaînalt.

Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne, pentru bunătatea Ta față de noi! Doamne, ești atât de milostiv, atât de bun, atât de dulce, atât de iubitor, pentru că ne arăți în mod constant realitatea. Doamne, lumea aceasta ne arată falsul și ne distrage tot timpul cu lucruri care ne fac agitați, supărați și distrași, dar Tu ne aduci constant la Cuvântul Tău. Tu Te concentrezi constant, prin Duhul Sfânt, la omul nostru interior, ca să ne aduci înapoi la părtășia cu Tine; înapoi la locul unde toate lucrurile sunt posibile; înapoi la locul unde totul este sub control; înapoi în locul unde avem pace, siguranță și ocrotire. Și acel loc este numai în Tine, așa cum Tu ești în mine. Eu nu pot găsi acel loc într-o prietenie, nu pot să-l găsesc în bani, în armate, în guverne, nu pot să-l găsesc nicăieri. Acel loc este singurul loc de odihnă, de pace și siguranță, de iubire și viață, și acel loc este în camera interioară. Doamne, ajută-mă să locuiesc acolo, să trăiesc în tărâmul acela.

Doamne, Isuse, iartă-ne pentru distragerile noastre, pentru că suntem atrași în mod constant în alte tărâmuri și suntem loviți de lume. Ajută-ne să rămânem concentrați asupra Ta acolo unde locuiești și conectați cu Tine.

Ajută-ne, Doamne, să ne rezervăm timp pentru a-l petrece cu Tine, ca să intrăm în acea relație specială, în locul secret din interiorul sufletului nostru, să vorbim cu Tine și să Te auzim. Ajută-ne să nu-l părăsim niciodată, pentru că este locul nostru sigur, este pavilionul Tău, este Cortul Tău secret, este locul pe care l-a găsit David, este locul despre care a vorbit în Psalmul 91, este locuința Ta în noi.

Doamne, dă-ne o inimă atentă ca să rămânem concentrați și în comuniune cu Tine, să ne strecurăm în spatele vălului și să petrecem acolo timp cu Tine.

Doamne, vreau să fiu încurajat să găsesc acel loc în care să locuiesc și să Te las să fii Scutul și Pavăza mea. Lasă penele Tale să mă acopere și fii Apărătorul meu în vreme de necaz. Biruiește-mi toți dușmanii, căci îmi pun încrederea în Tine și atunci, în locul secret din sufletul meu, totul este bine.

Îți mulțumesc, Doamne! Îți mulțumesc că ne oferi un astfel de loc în zilele noastre! Îți mulțumesc că ai deschis vălul și ne-ai dat o inimă să înțelegem. Îți mulțumesc că ai trimis mesagerul Tău să ne aducă descoperirea temeliei pe care ne aflăm, temelia descoperirii despre Cine ești Tu în acest ceas, unde Te afli, unde este locuința Ta și unde Ți-ai pus Numele, căci dacă găsim acel loc, Doamne, te-am găsit pe Tine. Am găsit siguranță, pace, protecție, am găsit Templul Tău.

Te iubim, Doamne și Te rugăm să ne binecuvântezi, în timp ce plecăm de aici. Ajută-ne să nu uităm ce am auzit, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                           -AMIN-