Slavă lui Dumnezeu! Știți, în drumul spre Emaus, ucenicii s-au întors și au avut această mărturie: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?” Dar când El a apărut în mijlocul lor, într-un cadru privat, a făcut mai mult decât să deschidă Scripturile, le-a deschis înțelegerea pentru a înțelege Scripturile. O, Dumnezeu a deschis Scripturile, dar ceea ce avem nevoie este să ne deschidă înțelegerea, ca să înțelegem Scripturile.
Acum, când descoperirea ne lovește, când Cuvântul este deschis, când El ne deschide înțelegerea să înțelegem Cuvântul deschis, (îmi place cum a spus fratele Branham), acum știu ce El Își dorește, nu mai este o taină. „De ce mă iubește El? De unde știu de ce?” Eu cunosc Taina; știu de ce mă caută; știu de ce mă iubește și știu de ce Îl iubesc atât de mult: datorită Tainei care a fost descoperită. Aceasta a îndepărtat confuzia din Biserică și a adus realitatea că Ea este vie.
Să deschidem Bibliile la Apocalipsa 10.7:
„Dar în zilele glasului îngerului al șaptelea, când va începe să sune, taina lui Dumnezeu va fi sfârșită, așa cum le-a spus slujitorilor Săi profeții.” (Traducerea King James).
Noi suntem foarte familiarizați cu această Scriptură, pentru că face parte din manifestarea Cuvântului pentru ziua noastră. Aceasta este ora și ziua în care trăim, în zilele glasului îngerului al șaptelea, iar noi știm cine este îngerul al șaptelea. Profetul ne-a spus că acesta este al șaptelea înger pământesc, mesagerul epocii a șaptea a Bisericii, iar acel înger este William Branham, mesagerul lui Dumnezeu.
„Dar în zilele glasului îngerului al șaptelea, când va începe să sune, taina lui Dumnezeu va fi sfârșită, așa cum le-a spus slujitorilor Săi profeții.”
Cei mai mulți dintre noi suntem familiarizați cu Mesajul, iar unele lucruri pe care le spunem vor fi reexaminate. Dar aici ne aflăm, aceasta este epoca în care trăim, aceasta este conștientizarea că Dumnezeu ne-a trecut prin aceasta, că aceasta este trezirea pe care El vrea s-o avem, aceasta este Trezirea în Taina lui Dumnezeu, deoarece Taina lui Dumnezeu se va sfârși. Va veni descoperirea despre ce era Taina pe care Dumnezeu a ținut-o în partea din spate a minții Sale, care a fost singurul lucru pe care El a vrut să-l împlinească; singurul scop pe care l-a avut; ce încerca El să realizeze cu toți credincioșii prin Biblie; Ce este Scriptura scrisă; pentru ce; ce sunt toate acestea; despre ce vorbeau profeții și ce trebuie să descopere profetul timpului de sfârșit. Este toată această Taină pe care Dumnezeu a ținut-o în Sine dinainte de începerea timpului, înainte de a fi creat ceva, înainte ca El să fie Dumnezeu, când El era Elohim, Cel ce există prin Sine Însuși. Atunci, El avea o dorință, avea ceva ce dorea să realizeze, avea un Plan, iar acesta este Taina Lui, este Taina lui Dumnezeu, Taina Lui Însuși.
Așadar, la Aceasta am venit și cred că nu am putea să-o accentuăm vreodată prea mult. Acesta a fost scopul slujbei fratelui Branham, tot ce a făcut el, a fost să arate acest lucru; toată temelia care a fost pusă, toate punctele slabe care s-au legat împreună, toate semnele și minunile, totul a culminat într-un singur lucru, iar acesta a fost, Această Descoperire.
Fratele Branham a spus că Pecetea a șaptea, care este slujba lui, a fost slujba îngerului al șaptelea; și slujba îngerului al șaptelea a fost Apocalipsa 10.1-7. El a venit și le-a legat împreună, acesta fiind punctul la care a ajuns, acesta fiind punctul culminant, vârful slujbei sale. Acesta este motivul pentru care cred că nu am putea să-l accentuăm vreodată prea mult. Eu cred că este ceva ce trebuie să înțelegem, dar când spun că trebuie să înțelegem, este imposibil de înțeles fără descoperirea de la Dumnezeu. Nu este ceva în care ne putem forța, dar cu siguranță este ceva la care putem să ne supunem, putem să ne predăm, putem să ne deschidem urechile și inima, și putem să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea descoperirea Cuvântului. Chiar dacă Dumnezeu ne descoperă unele din aceste lucruri, am găsit și cred că ați găsit și voi, că descoperirea este atât de vastă, atât de largă, atât de adâncă, încât nu are sfârșit. Ea continuă să se desfășoare și, zi de zi devine mai reală, mai vie și mai puternică, așa că vreau să nu mă îndepărtez niciodată de ea.
Noi vedem că această mare Taină a lui Dumnezeu trebuie să fie încheiată în această zi, iar în dimineața aceasta am vrut să iau un titlu și să vorbesc despre faptul că Ea este parte din Taina lui Dumnezeu.
Să ne întoarcem la Geneza 2.21. Ne gândim la felul de oameni care am fost privilegiați să fim! Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Mulți profeți şi oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, şi nu le-au văzut.” Mă gândesc la oamenii lui Dumnezeu, mă refer la oamenii evlavioși care și-au dedicat viața lui Dumnezeu și Cuvântului Său, să-L învețe, să-L cerceteze și care au avut atât de multe întrebări fără răspuns; atât de multe lucruri încât nu au putut să lege punctele pe care au încercat să le înțeleagă. Ei au încercat să înțeleagă și să rămână cu Scriptura, dar au fost atât de multe lucruri pe care pur și simplu nu au putut pune degetul oricât au încercat. Dar noi trăim în ziua în care Dumnezeu a deschis Pecețile și a ridicat vălul de pe Cuvântul Său, așa că totul este deschis pentru a fi descoperit. Poate că nu ni s-a descoperit totul, dar totul este deschis pentru a fi descoperit.
Noi știm că Daniel a întrebat: „Doamne, când va fi sfârșitul acestor lucruri?” El voia să știe despre timpul sfârșitului, dar El i-a spus: „Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârșitului. Voi nu veți primi niciodată tot Programul, pentru că este pecetluit, nu este deschis.” Și noi știm că sunt șapte Tunete pecetluite, Taina, și ele au ascuns Taina celor șapte Peceți, care nu avea să fie deschisă până la timpul sfârșitului. Ei au fost oameni evlavioși care s-au dedicat, sfinții Cuvântului lui Dumnezeu, dar oricât de dedicați au fost, nu le-a fost deschisă. Dar laudă lui Dumnezeu, Aceasta este deschisă astăzi! Și dacă ei au fost atât de dedicați să vadă acest lucru când nu era disponibil, cât de dedicați ar trebui să fim noi acum, când este disponibil? Cât de sinceri, cât de serioși, pentru că este deschisă, nu mai este pecetluită. Acesta este timpul sfârșitului și descoperirea a fost dată.
Așa cum am spus, s-ar putea să nu vedem tot, dar este disponibilă. Potențialul este aici, întregul Potențial este aici; nu există nimic s-o rețină pentru că a fost deschisă. Eu spun: Dumnezeule, dă-ne ochi să vedem și urechi să auzim. Doamne, ajută-mă să nu ratez în această zi, acest lucru glorios pe care-L faci. Eu vreau să-L văd din ce în ce mai mult și să mă sfințesc pentru acest Cuvânt.
Te gândești la unii oameni ai lui Dumnezeu care și-au sacrificat viața doar pentru a avea o Biblie în limba lor; ce ar da ei pentru a avea Cartea deschisă? Ei și-au sacrificat viața, au fost în închisoare, au fost separați de familiile lor, au fost alungați din casele lor, și toate aceste lucruri. Copiii lor au fost separați de ei, au suferit tot felul de abuzuri oribile și toate acestea doar pentru a avea Cuvântul scris în limba lor ca să-L poată citi. Ce ar da ei pentru Cartea deschisă?
Dumnezeule, ajută-mă să nu pierd oportunitatea pe care mi-ai dat-o, ajută-mă să nu ratez ziua în care trăiesc.
Eu v-am spus de multe ori înainte, dar o voi spune din nou: dacă am găsi o mie două sute de mesaje autentice înregistrate ale apostolului Pavel, care credeți că ar fi valoarea lor monetară? Dacă ar avea loc o licitație și cu luni înainte de aceasta s-ar face publicitate la acea licitație, și am putea verifica dacă sunt predici înregistrate și autentice ale apostolului Pavel, o mie două sute dintre ele pe care le-a predicat în timp ce călătorea prin biserici, și ați putea să le aveți pe toate, care ar fi valoarea lor monetară? Și noi le avem pe toate în buzunar.
Eu nu vreau să pierd valoarea lor chiar dacă nu m-au costat nimic; eu nu vreau să pierd valoarea pe care o țin în mâna mea, nu vreau să ratez o asemenea binecuvântare.
Problema este că viața încă se desfășoară, încă suntem oameni și încă ni se distrage atenția, pentru că trăim într-o epocă a distragerii atenției în care diavolul se străduiește din greu să ne distragă atenția tot timpul, dar eu vreau să lupt împotrivă cu tot ce este în mine, pentru că nu aceasta este ceea ce vreau, ci ceea ce vreau este chiar aici, este ce mi-a fost dat în acest Mesaj. Îl vreau din toată inima mea iar când mă găsesc distras, trebuie să spun: „Nu, nu merg în direcția aceasta. Doamne, ajută-mă și iartă-mă pentru că vreau să rămân fidel la ceea ce mi-ai dat.”
În Geneza 2.21-24, ni se spune:
„Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam și el a adormit.; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei.
Din coasta pe care o luase din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la Adam.
Și Adam a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele, și carne din carnea mea. Ea se va numi, „femeie,” pentru că a fost luată din om.
De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.”
Profetul lui Dumnezeu a spus: „Aceasta face biserica astăzi pentru că Isus este Cuvântul și El este Mirele, iar Mireasa face parte din Mire.”
Dacă privim la Adam și soția lui, el a fost mirele iar ea, mireasa lui, iar mireasa făcea parte literalmente din Adam. Ea era parte din el, pentru că a fost luată afară din el. Amintiți-vă că fratele Branham a spus că aceasta este valabil și pentru Mireasă, pentru că Mireasa face parte din Mire.
„Deci, Cuvântul care trebuie să fie împlinit în această zi, este aceeași parte a Cuvântului care a fost împlinit în zilele Lui. Este același Cuvânt, aceeași experiență, aceeași Viață.”
Aceeași carne. Acela a fost Cuvântul vorbit care s-a manifestat în Adam, pentru că Adam a fost un Cuvânt vorbit și acel Cuvânt vorbit s-a putut manifesta atunci când ea a fost scoasă din Adam și pusă într-un vas separat sau într-o altă formă. Ea a făcut parte din manifestarea Cuvântului vorbit; ea a făcut parte din Adam. Faptul că a fost luată și formată într-un alt chip, nu înseamnă că a fost ceva diferit, pentru că ea a fost scoasă din aceeași substanță. Ea este mai mult decât la fel, este o altă expresie a lui Adam. De aceea profetul a spus: „Cuvântul care trebuie să fie împlinit în această zi, este aceeași parte a Cuvântului care a fost împlinit în zilele Lui.”
De ce este aceeași parte? Pentru că provine din același lucru. Este Cuvântul. El a fost Cuvântul, iar Ea a fost scoasă din el, deci Ea face parte din Cuvânt.
„Când Dumnezeu l-a separat pe Adam, el a fost amândoi. Noi aflăm că la început Adam a fost duh, pentru că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut bărbat și femeie, iar în Geneza 2, Dumnezeu l-a creat pe om din țărâna pământului. Dar la început omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu; și Dumnezeu este Duh, așa că el a fost un om duh. Atunci când Dumnezeu l-a făcut pe om din carne asemenea animalelor pe pământ, El a arătat-o, înfățișând aici Mireasa. El nu a luat ceva și nu a făcut niciodată o altă ființă, ci a luat o parte din Adam, creația originală; a luat din el o coastă, din partea lui dreaptă, a scos duhul feminin al lui Adam, lăsând duhul masculin acolo, și l-a pus în partea feminină. Prin urmare, o parte din duhul lui, o parte din trupul lui, este carne din carnea lui; os din oasele lui; cuvânt din cuvântul lui; viață din viața lui. Și așa este Mireasa pentru Hristos.”
Deci, aceasta este Taina care este dezvelită în zilele noastre; aceasta este descoperirea lui Dumnezeu pentru zilele noastre.
Știți, noi suntem împreună de ceva vreme în părtășie în jurul acestui Cuvânt, așa că nu simt presiunea de a valida fiecare afirmație, pentru că voi cunoașteți Mesajul și puteți să-L citiți, dar descoperirea lui Dumnezeu pentru astăzi este cu adevărat, descoperirea părții feminine. Aceasta este partea care a rămas tainică, pentru că atunci când a venit Hristos în scenă, El a fost Taina lui Dumnezeu descoperită. El era Dumnezeul invizibil făcut vizibil; era Dumnezeul nevăzut făcut trup, de aceea, dacă vrei să-L vezi pe Dumnezeu, te uiți la Isus Hristos. El a fost Taina lui Dumnezeu descoperită în acea zi, a fost o parte a descoperirii lui Dumnezeu. Aceasta a fost o mare descoperire a lui Dumnezeu în Fiul Său, Isus Hristos, dar acoperită în interiorul lui Isus, se afla o altă taină, o altă parte a tainei. O taină diferită? Era aceeași taină. Aceeași taină, dar o altă parte a tainei era încă sigilată în spatele vălului, în trupul lui Isus Hristos, și acel trup era Cuvântul făcut trup.
Deci, Cuvântul a fost făcut trup și în acel Cuvânt se aflau alte părți de Cuvânt și acele părți de Cuvânt trebuiau să fie tu și eu; așa cum și femeia a fost învelită în interiorul lui Adam. Atunci când a venit Adam, el era fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul și asemănarea noastră,” așa că Adam a venit în formă de duh, apoi a trecut în trup de carne. El a fost o taină a lui Dumnezeu, el a fost o descoperire a ceva din Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a spus, „Să facem om după chipul și asemănarea noastră,” așa că acum, Dumnezeu Se reflecta în fiul pe care l-a făcut. Astfel, taina lui Dumnezeu era acum descoperită în Adam. Dar în Adam se afla o altă parte din taină pentru că Dumnezeu a spus, „Să facem om după chipul nostru,” și El i-a făcut bărbat și femeie. Și când i-a făcut bărbat și femeie, ei erau încă într-un singur chip, sau formă, și în acel chip, femeia era o altă parte a tainei lui Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu!
Prieteni, vă spun că niciodată această Evanghelie nu a putut fi predicată în felul acesta până în ziua de astăzi. Vreau să vă spun că, uneori sunt momente când predic, și predicând sub inspirație, spun ceva care îmi taie literalmente respirația. Uneori vreau să mă opresc în mijlocul predicii și să merg pe genunchi să plâng și să spun: „O, Doamne, aceasta este Realitatea!!!” Nu este o glumă, nu este un subiect simplu, ci este Realitatea absolută a vieții noastre. Aceasta este ora în care trăim, acesta este momentul în care ne aflăm.
Noi suntem aici și trebuie să ne ciupim, pentru că aceasta nu este o predică șlefuită, nu este un titlu frumos, nu este ceva pentru a atrage oamenii și pentru a-i entuziasma ca să aplaude, ci aceasta este Realitatea vie a lui Dumnezeu care Se descoperă pe Sine în zilele noastre. Aceasta este Evanghelia! Acesta este Cuvântul afișat, este exact lucrul pe care-l face Dumnezeu în zilele noastre. Este mult mai mult decât o predică pentru noi.
În Geneza 3.6, citim:
„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat, și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.”
În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham spune:
„El S-a simbolizat în Adam care știa ce era corect, dar a mers să-și răscumpere soția, pentru că era greșită. Hristos nu trebuia să fie păcat, dar El a ieșit și a luat păcatul ca să-Și răscumpere copilul pierdut…”
Aici este o referire la 1Timitei 2. Vom citi mai întâi 1Timotei 2.13, unde spune:
„Căci întâi a fost întocmit Adam și apoi Eva.
Și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.”
Vedeți? Adam nu a fost înșelat de amăgirea șarpelui, el cunoștea Cuvântul, știa ce este bine și ce este rău, dar a ales să meargă cu soția lui, pentru că ea era soția lui și o iubea.
Este atât de profund, prieteni, pentru că, dacă stai să te gândești la aceasta, Adam a trebuit să facă o alegere. Eva a luat din rodul acela și a dat și soțului ei, așa că el trebuia să aleagă. Era alegerea lui dacă să ia din acel rod și să meargă cu ea, sau nu. Și el a luat, iar noi știm că apostolul Pavel a spus că Adam nu a fost înșelat, el a știut foarte bine ce face. Dar eu aș spune așa: „El nu a avut de ales. A avut de ales, dar nu a avut de ales, pentru că cea care tocmai căzuse în păcat, nu era altcineva; cea care tocmai căzuse în păcat, era el; cea care tocmai fusese înșelată, era el însuși.”
Știți, nu era ca și cum ai fi putut spune: „Știi ce? Succes! Ești singură. Tu nu ar fi trebuit să faci aceasta. Eu mă salvez pe mine.” Dar ea, era el însuși. Ascultați, el nu putea spune: „Eu rămân în autoconservare, iar pe tine te las să-ți primești pedeapsa. Te-ai încurcat, acum du-te! Eu vreau să rămân în viață.” Nu! Când a murit ea, a murit și el; când a căzut ea, a căzut și el; când s-a separat ea, s-a separat și el. El a avut de ales, dar nu a avut de ales. Înțelegem aceasta?
Pe măsură ce drama se desfășura, desigur, el trebuia să facă o alegere, trebuia să folosească liberul arbitru, să înțeleagă toate acele lucruri. Dar în realitate, ce altceva putea să facă? Ea era el, ea era el însuși, numele ei era Adam.
Acum înțelegem de ce El ne-a iubit! Acum vedem de ce ne-a răscumpărat! O, laudă lui Dumnezeu!
În mesajul, Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham spune: „Observați aceasta. Dar Dumnezeu a văzut mai dinainte Mireasa în Mire.” Este exact ce s-a întâmplat cu Adam. Când El i-a spus lui Adam să se înmulțească și să umple pământul, El a văzut Mireasa în Mire. El o cunoștea, știa ce spune, știa cum se va împlini, pentru că avea un Plan și un scop. El știa că trebuie să-i dea Fiului Său o Mireasă pentru a se reproduce pe pământ. Astfel, când Dumnezeu a spus, „Înmulțiți-vă și umpleți pământul,” femeia nu intrase încă într-o expresie separată, ci era încă închisă înăuntru ca o taină în interiorul lui Adam. Când El a spus, „înmulțiți-vă și umpleți pământul,” ea făcea parte din Adam, și când i s-a dat porunca lui Adam, porunca a venit și la ea. În timp ce ea era în Adam, a venit porunca să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Porunca a venit la Adam, dar a venit și la ea, pentru că ea era acolo înăuntru, ea făcea parte din Adam.
Acea dispensație a fost parte din acel Cuvânt care a mers mai departe, iar când Dumnezeu a zis, „Înmulțiți-vă și umpleți pământul,” El a văzut Mireasa în Mire, și știa exact ce urma să se întâmple; știa cum avea să se întâmple. El știa că-l va aduce pe Adam într-o altă manifestare și că îi va uni pe cei doi împreună ca să se poată reproduce pe pământ. Dumnezeu știa deja aceasta. Așadar, dacă Dumnezeu a prevăzut Mireasa în Mire acolo, ce a prevăzut El în Mire aici?
Să citim mai departe:
„Aleluia! Ca să-Și salveze Soția, ca Adam, El a trebuit să meargă cu Ea. Adam știa ce face, Eva nu știa ce face, dar Adam a mers afară cu soția lui. Vedeți? Și Isus a luat locul Soției sale și a devenit păcat pentru Ea. Amintiți-vă: El a devenit voi, El a suferit pedeapsa voastră, ca voi să puteți sta în locul Lui. El a stat în locul vostru pentru ca voi să puteți sta în locul Lui. Ce dragoste! Ce părtășie!”
În mesajul, Evenimente moderne în Lumina profeției, profetul spune:
„Dar adevărata Sămânță rânduită de Dumnezeu, acea Genă reală, acel Germene real, un suflet al lui Dumnezeu care a fost în Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, primește descoperirea și înțelege. Amintiți-vă voi, care aveți cu adevărat Duhul lui Dumnezeu în seara aceasta, ați fost aici în Hristos pentru că El a fost plinătatea Cuvântului; El a fost plinătatea dumnezeirii în trup. „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.” Credeți aceasta? Priviți! El a fost în Hristos, deci, dacă ai fost în Dumnezeu o Genă, un Cuvânt, un Atribut de la început, înseamnă că ai umblat cu El aici pe pământ; ai vorbit cu El aici pe pământ; ai suferit cu El, ai murit cu El pe Calvar; ai înviat cu El, și acum stai în locurile cerești în Hristos Isus, împărtășindu-te cu El, Cuvântul, pe măsură ce acesta se hrănește în sufletul tău.” Laudă lui Dumnezeu!
Nu știu de ce, nu știu cum, dar cred că Acesta nu este altceva decât Adevărul, și cred că mi se aplică și mie. Așadar, dacă facem parte din Gena lui Dumnezeu, suntem un Atribut al lui Dumnezeu, un Cuvânt al lui Dumnezeu, parte a Gândului original al lui Dumnezeu, aș spune, o parte a Tainei lui Dumnezeu. Este corect să spunem așa?
Dacă facem parte din Taina lui Dumnezeu, atunci toată acea Taină, tot acel Cuvânt, toate acele Atribute au fost turnate în Hristos, pentru că tot ce a fost Dumnezeu, a fost turnat în Hristos. El a fost plinătatea Dumnezeirii în trup; El a fost Cuvântul făcut trup; El a fost plinătatea lui Dumnezeu într-un singur trup, și dacă aceasta este adevărat, și eu sunt parte din Dumnezeu și parte din Cuvânt, atunci am fost în El la fel cum Eva, femeia, a fost în soțul ei. Și El a prevăzut Mireasa în Mire.
Să mergem la Efeseni 5.25-28:
„Soților, (bărbaților), iubiți-vă soțiile cum a iubit și Hristos Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea,
ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.
Tot așa trebuie să-și iubească și soții soțiile, ca pe trupurile lor. Cine își iubește soția, se iubește pe sine însuși.”
Oh, acum nu este o descoperire, dar haideți să trecem dincolo de natural: „Cine își iubește soția, se iubește pe sine.”
Deci, de ce ne iubește Hristos? Laudă lui Dumnezeu! Să mergem la versetul 32:
„Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos și despre Biserică). –
Despre ce vorbea el când spunea că soții trebuie să-și iubească soțiile ca pe ei înșiși? Despre ce vorbea el? Despre Hristos și Biserică. Să citim din nou versetul 28: „Tot așa soții trebuie să-și iubească soțiile ca pe propriile lor trupuri. Cel care își iubește soția, se iubește pe sine.” De aceea a fost o taină atât de mare în epocile anterioare, de aceea erau atât de multe taine și atât de multă lipsă de înțelegere.
Nu vreau să spun aceasta ca o jignire, doar că Pecețile nu erau încă deschise și vălul nu era luat încă de pe Cuvânt, așa că Planul lui Dumnezeu era încă o mare Taină. Acolo existau cântece pe care le cântăm și noi de parcă nu am avea idee de ce ne-a dorit El, de parcă nu știm de ce ne iubește, și de ce ne-ar iubi, dar acele cântece nu se aplică pentru astăzi, pentru că noi știm de ce ne iubește: pentru că am fost parte din El Însuși. Noi știm de ce ne-a iubit; știm că Răscumpărarea nu a fost pentru că El a privit în jos și a văzut niște oameni sărmani care într-o zi aveau să fie într-o stare rea, iar El a avut compasiune pentru ei, I-a părut rău pentru ei, așa că a spus: „Cred că-i voi salva.” Nu! El Se răscumpără pe Sine Însuși. El Își salva copiii, Atributele Sale, pe El Însuși.
Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să fii uimit de aceasta, eu sunt atât de uimit că El m-a iubit! Trebuie să spui că ești uimit pentru că El te-a iubit. Omenește, cu adevărat nu înțelegem de ce, dar descoperirea a venit să ne treacă dincolo de înțelegerea umană și să ne facă să spunem: „Știu de ce m-a iubit, pentru că profetul mi-a spus de ce El m-a iubit. Scripturile îmi spun de ce El m-a iubit. Și acum, știu de ce eu Îl iubesc, pentru că El m-a iubit mai întâi.” El m-a iubit pentru că nici un bărbat nu și-a urât vreodată propriul său trup. „Cel ce-și iubește soția, se iubește pe sine însuși.”
De ce este atât de important să înțelegem aceste lucruri în această zi? Pentru că ne aduc o odihnă, o stabilitate și o siguranță deplină; pentru că, dacă nu avem idee de ce a ales un biet păcătos ca mine, de ce m-a ales când eram așa de nevrednic și de neiubit, nu vom înțelege de ce El are încă de-a face cu noi când suntem murdari și nefericiți, când alunecăm și cădem. Pentru că alegerea Lui a precedat starea noastră, alegerea Lui a precedat eșecurile noastre, și pentru că alegerea Lui a precedat eșecurile noastre, eșecurile noastre nu pot schimba alegerea Lui.
Așadar, descoperirea aduce odihnă, pentru că întreaga experiență creștină se bazează pe odihnă, nu pe această ființă.
„Nici nu știu de ce m-ar alege pe mine, pentru că sunt un nimic, fără valoare.” Ei bine, evident că suntem de acord cu tine, ești un nimic, fără valoare, dar există Ceva dincolo de aceasta. Când te ridici să te faci pe tine însuți un vierme, când spui: „Nu știu de ce m-ai ales, eu sunt cel mai mic, cel mai rău, nu sunt bun,” eu spun, „Amin.” „Nici măcar nu sunt demn să stau aici, tu ești mai bun decât mine, ” voi continua să spun, „Amin.”, pentru că sunt de acord cu tine. Dar haideți să trecem dincolo de aceasta și să ajungem la Realitate.
Nu sunt eu, în mine există Ceva care este dincolo de această carne, care este parte din Dumnezeu, care a fost menit să fie „Eu,” o dorință care a trebuit să se exprime, pentru că El a vrut să Se exprime ca un Atribut, ca un Fiu; El a vrut să fiu eu, adevăratul eu, aceasta este partea pe care El o iubește, aceasta este partea pe care El o urmărește. Laudă lui Dumnezeu!
Vedeți cât de necesară este descoperirea? Pentru că rupe vechea gândire denominațională prin care diavolul ne trage constant încoace și încolo. Să continuăm să citim din Scriptură. De la versetul 28 la 32:
„Tot așa trebuie să-și iubească și soții soțiile, ca pe trupurile lor. Cine își iubește soția, se iubește pe sine însuși.
Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica;
pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui; carne din carnea Lui și os din oasele Lui…” Nu știu cum poate fi mai clar de așa.
„…De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă-sa, și se va lipi de soția lui, și cei doi vor fi un singur trup.
Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos și despre Biserică)” –
Deci, cine este carnea și oasele lui Isus Hristos? Biserica Sa, Mireasa Sa; Ea este trupul literal al lui Isus Hristos, la fel cum femeia, (Eva), a fost trupul literal al lui Adam. Ea nu a fost în întregime Adam, ci Adam era în întregime Adam. Ea nu a fost un înlocuitor al lui Adam, ci a fost o altă expresie a lui Adam. Ea a fost o altă expresie a lui Adam și a făcut parte din trupul lui, pentru că a fost scoasă din trupul lui Adam și i s-a dat o altă expresie. Deci, ea este o altă expresie a trupului lui Adam. Altfel spus, Adam avea două trupuri. Nu spune aceasta Geneza 5? În ziua când l-a creat Dumnezeu pe om, l-a creat bărbat și femeie, și le-a pus numele „Adam.” Deci, Adam avea două trupuri. Știu că este șocant. Dacă ești blocat în gândirea denominațională, ești absolut șocat. Dar aceasta este realitatea, este Scriptura.
Isus nu Și-a pierdut niciodată trupul. Noi știm că acel trup de carne care a fost bătut în cuie pe cruce, S-a înălțat în slavă ca Jertfă de sacrificiu pentru a mijloci pentru noi; El trebuia să ducă acea Jertfă în spatele Perdelei pentru a ne răscumpăra și pentru a plăti prețul pentru omul căzut. Noi știm aceasta, acel trup nu S-a descompus și nu a dispărut, El are încă acel trup, dar El are și un alt Trup pe pământ, iar acel Trup este trupul Miresei Sale, trupul Bisericii Sale care este carnea și oasele lui Hristos. Deci, Isus Hristos are două Trupuri. Sper că nu voi fi etichetat ca eretic pentru că cred ce spune Biblia. Este pur și simplu șocant.
Amintiți-vă că fratele Branham a spus că mulți slujitori adevărați vor înțelege Mesajul greșit, pentru că au fost învățați greșit cu privire la Scripturi. Sunt păstori buni, slujitori adevărați, dar vor înțelege greșit; ei îi vor înțelege greșit pe cei șapte îngeri trimiși, pentru că au fost învățați Scripturile într-un anume fel.
Prieteni, din cauza sistemelor denominaționale, Scripturile au fost învățate greșit și de multe ori înțelegerea noastră inițială a Scripturilor, chiar și ce s-a strecurat în Mesaj, nu este adevărata descoperire a acelor Scripturi. Ele au sens din punct de vedere spiritual, sunt logice pentru limbaj, dar nu sunt descoperirea acelor Scripturi, pentru că profetul a venit să ne aducă interpretarea perfectă a Cuvântului cu legitimare divină. De multe ori el a spus: „Scriptura aceasta înseamnă aceasta,” și era opusul a ceea ce am crezut noi că înseamnă. Astfel, eu mă confrunt cu o provocare: rămân cu înaintașii mei, rămân cu Wesley și cu toate comentariile biblice, sau rămân cu profetul trimis de Dumnezeu să interpreteze Cuvântul? Din cauza aceasta mulți oameni au dificultăți în înțelegerea Mesajului astăzi.
Evreii au avut dificultăți în înțelegerea Mesajului în timpul lui Isus, din cauza înțelegerii lor greșite cu privire la Scripturi. Înțelegerea ce-o aveau ei cu privire la Scripturi, i-a făcut să fie confuzi cu privire la manifestarea Cuvântului când Scriptura a fost făcută clară în trup și interpretată înaintea lor. Ei nu au înțeles Scripturile din cauza felului în care au fost învățați.
Eu spun: Dumnezeule, fii Învățătorul meu! Învață-mă Scripturile, Doamne! Tu ai deschis Scripturile, acum deschide-mi înțelegerea pentru a înțelege Scripturile pe care le-ai deschis! Este atât de necesar acest lucru!
Așadar, noi suntem mădulare ale Trupului Său și oasele sale. Aceasta este o expresie suplimentară a lui Hristos exprimat în forma Bisericii, în forma Miresei, în formă Feminină, Trupul Său, o continuare a Trupului Său.
În mesajul, Întrebări și Răspunsuri la Peceți, profetul este întrebat:
„Este Mireasa lui Hristos și Trupul lui Hristos, același?” Și el a răspuns: „Da, domnule! Vedeți? Nu vreau să încep cu aceasta acum pentru că voi predica o predică despre aceasta. Nu voi face aceasta acum, dar vreau să vă arăt. Când Dumnezeu i-a dat lui Adam mireasa sa, din coasta lui, ea era carne din carnea lui și os din oasele lui. Este adevărat? Când Dumnezeu I-a dat lui Hristos Mireasa Sa, Duhul i-a dat carnea Miresei. El a fost străpuns în coastă, sub inima Lui, și a ieșit apă, sânge și Duh, care au devenit carne din carnea Lui și os din oasele Lui. Noi suntem carne din carnea Lui și os din oasele Lui. Mireasa va fi carnea și oasele lui Hristos. Exact!”
Laudă lui Dumnezeu! Este greu să vă certați cu profetul și cu profetul; adică cu fratele Branham și cu apostolul Pavel. Este greu de argumentat cu acești doi profeți.
În 1Corinteni 12.27, ni se spune:
„Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele Lui.”
Aceasta vă face doar o parte a acestui Trup. Apostolul Pavel a învățat aceasta pentru prima dată, când era pe drumul Damascului. Voi știți că atunci când era pe drumul Damascului, a fost trântit la pământ de Stâlpul de Foc care i-a vorbit și i-a spus: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?” Și el a răspuns: „Cine ești Tu, Doamne?” Și Domnul i-a răspuns: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești!” În clipa aceea, întreaga învățătură a lui Pavel s-a schimbat. Într-o fracțiune de secundă, a prins descoperirea. El a prins descoperirea că oamenii pe care-i arunca în închisoare, oamenii aceia pe care-i persecuta, erau Isus Hristos. Spune aceasta Biblia?
„De ce Mă prigonești?” Pavel nu-L prigonea pe Isus. În acel moment, Isus fusese răstignit, murise și înviase, deci, Pavel nu putea face nimic împotriva acelui trup al lui Isus; dar acum, Isus era într-un alt Trup, într-o altă formă, și Pavel Îl prigonea pe Isus prin faptul că prigonea Trupul Său, Biserica. Vedeți? Acest lucru este atât de clar din punct de vedere Scriptural, biblic.
În mesajul, Cuvântul vorbit este Sămânța originală, profetul spune:
„Îngerul i-a arătat lui Avraam cine era El, fiindcă El era Cuvântul. El a zis: „De ce a râs Sara?” Apoi a chemat-o acolo și ea a zis: „N-am râs.” Dar El i-a zis: „Ba da, ai râs.” Ce era acela ? Harul! Vedeți? Dumnezeu ar fi ucis-o chiar acolo, dar El nu a putut. Vedeți prostia noastră?
El ne-ar fi ucis pe fiecare dintre noi, dar nu poate. Ca s-o ucidă pe Sara, El ar fi trebuit să-l ia pe Avraam, pentru că Sara era o parte din Avraam, ei erau unul în unire. El nu poate lua Biserica s-o distrugă, nu o poate face, pentru că Ea este parte din El Însuși.”
Ascultați! Am eșuat? Am eșuat. A eșuat Biserica? Absolut. A eșuat. Am eșuat noi ca indivizi? Am eșuat, dar El nu poate să ne distrugă, nu poate face aceasta, pentru că suntem parte din El Însuși și Dumnezeu nu Se poate pierde pe Sine Însuși. Hristos nu poate fi condamnat, nu poate fi distrus!
„…pentru că Ea este parte din El Însuși, Hristos; parte din El Însuși, Cuvântul fiind făcut trup. Har măreț! Ce dulce-i sunetul! El nu poate face aceasta! Înțelegeți? El nu putea s-o ucidă, nu putea să-i ia viața pentru că ea era parte din Avraam. Vedeți? Ea era carne din carnea lui și os din oasele lui. De ce? Aceasta merge până la o profeție pe care a spus-o Adam: „Când un bărbat se unește cu soția lui, ea va fi carne din carnea lui și os din oasele lui; ei vor fi un singur trup.” Și Dumnezeu a onorat aceasta în căsătorie. El a onorat aceasta cu Avraam și Sara care au devenit un singur trup. Ea făcea parte din Avraam și nu a putut fi distrusă fără să-l distrugă pe Avraam. El nu a putut s-o rănească pe Sara, fără să-l rănească pe Avraam.
Așadar, acum El nu poate să ne rănească pe noi, fără să-L rănească pe Hristos. De ce? Pentru că Ei sunt un singur trup.
Dar El nu a putut să ia Biserica, nu poate să-i ucidă pe cei aleși. El nu poate să-ți ia viața pentru că faci parte din El Însuși. Voi sunteți Cuvântul, Cuvântul este în voi. El Se manifestă pe Sine, Se dovedește El Însuși; dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare. Voi credeți toate cuvintele lui Dumnezeu, pe toate lucrând; Dumnezeu lucrează prin voi. Vedeți? Voi sunteți parte din Cuvânt care este Hristos. Și noi suntem învățați că El este Cuvântul; și noi suntem carne din carnea Lui și os din oasele Lui. Acolo sunteți.”
Vorbeați despre o doctrină a siguranței veșnice, învățătura calvinismului, ei credeau că o au, dar nu au avut-o. Profetul a avut-o. El a putut să treacă dincolo de aceasta, să meargă până la partea din spate a minții lui Dumnezeu și să arate siguranța veșnică înainte de a fi timpul. O, laudă lui Dumnezeu!
În mesajul, Este Răsăritul Soarelui, profetul spune:
„Și acum, El fiind Mirele, Mireasa trebuie să vină afară, pentru că Ea este parte din El. Ea poate fi numai manifestarea împlinirii tuturor descoperirilor care au vorbit despre Mireasă, numai Ea poate să le manifeste. Dacă face ceva diferit de Mire, ea nu este Mireasa, pentru că Ea este carne din carnea Lui și os din oasele Lui; Viață din Viața Lui; Putere din Puterea Lui. Ea este El! Așa cum bărbatul și femeia sunt una, și femeia a fost luată din interior, Ea a luat Duhul Lui, Duhul feminin din El; carnea din partea Lui laterală a făcut și Mecanica și Dinamica, Soția. Duhul din El și carnea din El puse împreună, a făcut Mecanica și Dinamica.”
Ea este El! În Peceți, fratele Branham a spus:
„Acum, vă voi numi „Mireasă,” ca să înțelegeți. Voi trebuie să înțelegeți ceva, trebuie să treceți la un alt nivel. „Biserica,” este un termen corect, dar nu voi folosi cuvântul, „Biserică,” pentru că este prea general. Vă voi numi, „Mireasă,” astfel încât să înțelegeți despre ce voi vorbi în aceste Peceți.”
Tot în mesajul, Este Răsăritul Soarelui, el a spus:
„Când Dumnezeu Și-a făcut primul mire, El a făcut mai întâi mirele, iar el a fost și bărbat și femeie, în duh. Și l-a făcut din țărâna pământului ca să-l facă material; și observați, când El a făcut-o pe Eva din Adam, nu a luat altă bucată de lut, a luat aceeași bucată de lut, același Cuvânt, pentru că Adam a fost Cuvântul vorbit. Vedeți? El a luat din el… el avea duhul masculin ș feminin, și El a luat duhul feminin afară din Adam și l-a pus în Eva; așa că, acela era încă parte din duhul lui Adam…”
Ați prins aceasta? Acela nu era duhul Evei; deși era duhul feminin, acela era partea feminină a duhului lui Adam. Deci, era duhul lui Adam? Da. Ce duh a avut ea? Duhul lui Adam, chiar dacă a existat o diferență în exprimare. Acum exista o mascare, o divizare, exista o împărțire a locului în care totul era masculin și feminin într-unul singur; acum exista o diviziune a expresiei și forma fizică a expresiei este puțin diferită, dar este aceeași. Arată diferit, dar este aceeași. Ea nu a fost niciodată acolo pentru a-l înlocui pe Adam, și nu putea spune: „Ei bine, tu nu ești nimic.” Nu! El era Adam și ea era Adam; ea era o altă expresie a lui Adam.
„…este încă parte din duhul lui Adam, este carnea lui Adam. Atunci, acela era duhul lui Adam, Dinamica care a trezit Mecanica din trupul lui.
Astfel, Mireasa trebuie să fie de asemenea, carne din carnea Lui și os din oasele Lui. Dar cum poate să devină carnea Lui, această carne muritoare? Vom ajunge la aceasta într-un moment…”
Noi vom vedea cum se face aceasta. Este o întrebare pe care vreau s-o păstrați în inima voastră pentru un minut: „Cum va deveni carnea aceasta muritoare, carnea Lui?”
În continuare, el merge la o Scriptură, și vreau să mergem împreună acolo ca s-o citim. În Romani 8, el ne va arăta cum această carne muritoare poate deveni Trupul Lui. El a citit doar un verset, dar eu vreau să prind mai mult din context. Romani 8.8-11:
„Deci, cei pământești, nu pot să placă lui Dumnezeu.
Voi însă, nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi.. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți, va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.”
Acesta este versetul pe care l-a citit fratele Branham. Deci, el a început să ne arate cum acest trup muritor poate deveni Trupul Lui, și a spus: „Acum, dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți, va învia de asemenea, trupurile voastre muritoare prin Duhul Lui care locuiește în voi.”
Până am ajuns la acest Mesaj, mi-am petrecut toată viața în biserică, și am citit Biblia, dar dacă mi-ați fi cerut să citesc această Scriptură și s-o interpretez, aș fi spus că este o promisiune a învierii, că după ce mor, dacă mor și am Duhul lui Dumnezeu, El mă va învia. Dar fratele Branham nu se ocupă de această Scriptură în felul acesta; el nu vorbește despre o înviere după ce voi muri fizic, la învierea sfinților, în timpul Răpirii; nu acesta este felul în care vede el această Scriptură.
Dacă vom vedea această Scriptură doar în felul acesta, vom pierde puterea care este deblocată în această Scriptură, pentru că acesta este felul în care carnea noastră muritoare, va deveni carnea Lui.
Tot în mesajul Răsăritul Soarelui, fratele Branham spune:
„Dar, frate, când auzi acel Strigăt, în tine este Ceva. Tu ești un vultur de la început. De ce? Tu ești acea Sămânță pe care învierea Fiului a adus-o la Viață, iar Snopul legănat deasupra pământului, te ajută să recunoști că ești un vultur, nu un pui denominațional.”
Ce a fost Răsăritul Soarelui? Fratele Branham a predicat „Este Răsăritul Soarelui” și a arătat Învierea Fiului, spunând că Soarele este sus. El nu vorbește doar despre învierea care a avut loc acum două mii de ani și care a fost învierea trupului lui Isus, ci el a spus că la ieșirea din Epoca întunecoasă, trebuia să existe o altă înviere, trebuia să fie o înviere a Cuvântului.
Așadar, ce a fost întoarcerea Cuvântului? De ce s-a întors Lumina? De ce a fost legănat Snopul? De ce s-au făcut toate acestea? Ca să te ajute pe tine și pe mine să recunoaștem că suntem un vultur, nu un pui denominațional. Nu doar să spunem: „Nu-i așa că este glorios? Cuvântul se întoarce! Nu-i așa că este glorios?” Este glorios! Este glorios, dar pentru mine există o glorie mai mare în descoperirea care a venit să-mi deblocheze și să-mi arate cine sunt eu.
Dacă văd că Fiul a înviat, că Snopul a fost legănat; dacă văd că Maleahi 4 a fost pe pământ, dacă pot vedea că a existat un Glas al celui de-al șaptelea înger, dar nu văd ce înseamnă acestea pentru mine, atunci am ratat scopul pentru care Dumnezeu a trimis toate acestea.
Eu mă pot bucura de împlinirea lui Maleahi 4, pot să mă bucur de Scopul legănat, pot să mă bucur de întoarcerea Cuvântului, și să fiu încă orb și blocat în amnezia spirituală, și să nu înțeleg cine sunt eu cu adevărat. Și dacă acesta este adevărul, nu am beneficiat pe deplin de Maleahi 4, de Apocalipsa 10, de Snopul legănat, de Răsăritul Soarelui.
În continuare, fratele Branham spune:
„Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre morți, Cuvântul, Dinamica Cuvântului, locuiește în voi, El de asemenea, va învia trupurile voastre muritoare…”
Aceasta nu se va întâmpla într-o zi după ce voi muri, și voi fi pus într-un mormânt, apoi vine învierea, ci el spune: „…dacă Duhul, care este Dinamica Cuvântului, locuiește în voi, de asemenea va învia trupul vostru muritor…” Apoi se întoarce la întrebarea: „Cum suntem noi carne din carnea Lui și os din oasele Lui?” Vă amintiți când am citit că el a spus că va răspunde imediat la această întrebare, și acum revine la ea.
„Pentru că…” și acum vine răspunsul, „Pentru că, repede, în timp ce suntem încă păcătoși, gata să murim în aceste trupuri, El învie aceste trupuri. Ce înseamnă „înviat”? „Adus la viață”. Duhul căruia odată îi plăcea să bea, să alerge în jur, să comită adulter și toate acestea, este înviat. De ce? Toate acele lucruri au murit și voi sunteți înviați. El învie trupurile voastre muritoare.
De aceea trupul vostru este templul Dinamicii. De ce? Pentru că de la început voi sunteți o parte a Mecanicii. Acolo este învierea voastră.”
„Deci, cei ce sunt pământești, nu pot să placă lui Dumnezeu.” Înseamnă că trebuie să mor pentru ca să-I plac lui Dumnezeu? Da! Dar nu moartea la care te gândești, nu moartea care te pune în pământ, ci moartea care te face să-ți predai viața lui Dumnezeu, care te face să te urăști pe tine însuți, să urăști tot ce ești, să urăști toată genetica din care ești făcut și toate obiectivele vieții tale; să mori pentru tine însuți și pentru sinele tău. Aceasta este moartea la care se referă el aici.
„Deci, cei ce sunt pământești, nu pot să placă lui Dumnezeu.” (traducerea Cornilescu). „Deci, cei ce sunt în trup, nu pot fi pe placul lui Dumnezeu, dar voi nu sunteți în trup…” (traducerea King James). Nu sunt eu în trup? „…dar voi nu sunteți în trup, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi.” Deci, cum ies eu din trup? Când Duhul lui Dumnezeu locuiește în mine, El va învia acest trup muritor. Și acum nu mai sunt în trup, în vechiul duh al cărnii, în vechea natură a cărnii; eu sunt în carne, dar acum este total diferit, pentru că există un alt Duh care trăiește în mine, nu vechiul duh carnal. O, laudă lui Dumnezeu!
„…Acum, dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Și dacă Hristos este în voi, trupul este mort…”
Oh, el nu vorbește despre moartea cu care ne-am obișnuit, ci vorbește despre moartea de care cu adevărat avem nevoie.
„…Și dacă Hristos este în voi, trupul este mort din cauza păcatului, dar Duhul este Viață datorită neprihănirii. „Dar dacă Duhul Celui care a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos din morți, va învia și trupurile voastre muritoare prin Duhul Său care locuiește în voi.”
Așadar, dacă Hristos locuiește în voi, vă considerați morți, trupul vostru este mort. „Eu nu pot face nimic. Nu este nimic bun în mine, nu am nici o calitate.” Dar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Hristos din morți locuiește în voi, El învie și trupurile voastre muritoare, și astfel, acum trupul poate veni la Viața Cuvântului. Laudă lui Dumnezeu!
Oh, iubesc Mesajul! Știți ce a făcut Mesajul? A oprit complotul așteptării că într-o zi se va întâmpla ceva. „Într-o zi Domnul Se va întoarce; într-o zi…într-o zi va avea loc o trezire; într-o zi…” Aceasta este trezirea! „Într-o zi va fi o înviere”. Aceasta este învierea! El a spus: „Aceasta este învierea ta!” Întrebarea este: ai avut tu o înviere? Dacă ai înviat, este trupul tău muritor viu? Viu nu în carne, ci prin Duhul Său pentru a trăi acest Cuvânt. Acolo este învierea ta! Nu aștepta o zi în care se va întâmpla ceva glorios, pentru că lucrul glorios se întâmplă chiar acum, prieteni, când Cuvântul este făcut viu în trup. În ce trup? În Trupul lui Hristos. Cum va fi acest trup de moarte, Trupul Lui? Tocmai ne-a spus. Laudă lui Dumnezeu!
Voi citi încă odată acest lucru, pentru că am fost atât de emoționat încât am uitat una din cele mai interesante părți a citatului.
„De aceea, trupurile voastre sunt Templul Dinamicii. De ce?…” De ce este trupul tău Templul Dinamicii? Cum este posibil acest lucru? „…De ce? Pentru că de la început voi sunteți o parte a Mecanicii.”
Dacă nu ai fost parte din Dumnezeu de la început, și parte din Cuvânt, acest lucru nu va funcționa niciodată pentru tine, dar dacă funcționează, este pentru că ai făcut parte din Mecanică de la început; așa că Dinamica poate veni peste Mecanică. Fără Mecanică nu este Dinamică!
„…De ce? Pentru că de la început, voi sunteți o parte a Mecanicii. Oh, acolo este învierea voastră. Acolo este Biserica în înviere cu El. Aceste trupuri sunt înviate chiar acum. Vedeți? Voi ați auzit, voi credeți. El v-a schimbat de la denominaționalism la Cuvânt.”
În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:
„El este Capul Bisericii, care este Trupul Lui, și El vrea întâietate. Ascultați cu atenție în timp ce mergem mai departe. Cum? El este Capul Trupului Său Mireasă, care este luat din El, carne și oase, ca un Adam, (înțelegeți?), Mireasa.
„Născut din morți…” Deci, El are nevoie de un Trup care s-a născut din morți; El are nevoie de o Mireasă care a înviat, care s-a născut din morți. Să citim încă odată:
„…Născut din morți. Vedeți? Născut din morți, adică din păcat și din necredință.
Cine a ucis-o pe Eva? Necredința! Este adevărat? Necredința în ce? Necredința în Dumnezeu? Nu! Ea avea credință în Dumnezeu. Sigur. A spus ea vreodată: „Nu există Dumnezeu?” Nu, domnule! Ea nu a fost necredincioasă. A spus ea: „Ei bine, știi, eu nu cred deloc Cuvântul Lui?” Oh, nu! Ea a crezut totul, cu excepția unui lucru mic.”
Așadar, ce vrea El să devină? „Capul Trupului Său Mireasă, care este luat din El, carne și oase, ca un Adam, născut din morți…” Ce s-a născut din morți? Ce a înviat din morți? Această Mireasă. Ea trebuie să fie înviată din moartea necredinței în care am fost prinși din cauza denominațiunilor și a învățăturilor omenești.
Tot în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, el a spus:
„Observați, Cuvântul dovedit în Trupul Lui, este tocmai biruința și motivul morții Sale. Vedeți? Moartea nu în Duhul, când a murit, El a murit numai în trup; Duhul Lui a mers în locuința morților și a predicat sufletelor din închisoare. Este corect? Numai trupul Lui a murit, apoi El a înviat din nou și l-a trezit. „A trezi”, înseamnă, „A face viu.” El a trezit carnea Lui, care era trupul Lui.”
Aici, fratele Branham nu a repetat doar ceva care s-a întâmplat, ci a pus-o în legătură cu ceva ce se întâmplă în această generație. El a spus: „Când a murit Isus…” Tu nu poți să-L ucizi pe Isus Hristos; nu poți ucide ceea ce este nemuritor, dar poți ucide trupul. Și ce era trupul? Trupul era Cuvântul făcut trup. Așa că, el a legat moartea lui Isus Hristos care zăcea în mormânt, cu moartea Cuvântului; tu nu poți ucide Duhul.
„Numai trupul Lui a murit, apoi El a înviat din nou și L-a trezit. „A trezi”, înseamnă „A face viu”. El a trezit carnea Lui care era trupul Lui, și acesta este Cuvântul…”
Am înțeles? Suntem pe aceeași pagină? Ascultați mai departe:
Ce Cuvânt! Este Ea! Ea este aceea! Ea a intrat în mormânt la Niceea! Ea a murit! Pomul Mireasă a fost mâncat în cele patru trepte ale lăcustei până a ajuns la rădăcină, și Ea zăcea acolo ca și moartă. Fratele Branham tipizează starea Bisericii cu condiția în care era Isus după răstignire când El a fost pus în mormânt. Cine? Nu Duhul, ci Cuvântul, Trupul, Cuvântul făcut trup. Apoi a spus: „A zăcut mort ani de zile…” De ce? Din cauza romanismului și a denominațiunilor efectul Cuvântului asupra poporului a fost ucis, a fost interpretat greșit, a fost manipulat și reținut de la oameni. Dar în a treia zi va fi o înviere, va veni a patra etapă a Vieții, Cuvântul Se întoarce.
Acum, Ea s-a întors prin Reformă. Ce a fost Reforma? Luther, Wesley, penticostalii, și acum, Ea stă pe picioarele ei. Ce este aceasta? Învierea Cuvântului, care este învierea Trupului. Care Trup? Trupul lui Hristos, Trupul Miresei Lui. În ce zi trăim? Noi nu suntem într-o reformă, nu suntem într-o etapă de întoarcere, ci aceasta este învierea, acesta este Răsăritul Soarelui, aceasta este întoarcerea puterii de înviere, pentru a învia Trupul la Viață.
„Acum, Ea stă pe picioarele ei…” Fiți atenți unde merge mai departe. „…Oh, cum mi-aș dori să am timp să merg la Ezechiel, să iau „oasele acelea uscate”, și să vă arăt. El a spus: „Pot acele oase să trăiască din nou?” Și a spus: „Profețește!” Cum poate veni profeția? Numai prin profet, și este Cuvântul Domnului. „Ascultați, voi, oase uscate Cuvântul Domnului!” Și tendoanele și pielea au venit peste ele și ele s-au ridicat ca o armată puternică, și au început să mărșăluiască spre Sion. Slavă lui Dumnezeu! Acesta este EL! Acesta este El, biruința…”
Despre ce vorbește el? Despre învierea Bisericii din moarte prin Niceea, prin Evul mediu, revenirea ei prin trei etape ale Vieții. Dar dacă te întorci la Ezechiel, acolo sunt patru etape ale restaurării; au fost patru etape care au adus-o înapoi în picioare, care au adus armata sus. Mai întâi oasele au venit la oase, apoi venele și carnea, iar pielea le-au acoperit; așa că, acum stăteau acolo dar încă nu mișcau.
Cuvântul a fost adus înapoi prin Reformă, Biblia a venit înapoi. Fratele Branham a fost aici pentru a lega împreună toate capetele lăsate libere, dar era nevoie de altceva, era nevoie de multă ploaie, era nevoie de a treia Tragere, de revărsarea puterii Dinamicii. A fost nevoie de încă un Cuvânt al profeției, de a patra etapă; suflare, vânt, Viață, Duh, și puterea de înviere a revenit iar ei au pornit într-un marș puternic. Aleluia! O, Slavă lui Dumnezeu!
Unde suntem, prieteni? Unde suntem și ce efect ar trebui să aibă asupra noastră?
Tot în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:
„Eu vorbesc despre Căpetenie, despre Hristos. Observați, fiind identificați personal prin Căpetenia originală, noi avem răspuns la întrebarea diavolului. Amin. Glorie! Noi avem răspuns la întrebarea diavolului. El, Hristos, este înviat, a plătit prețul și a înviat. Capul… sau Trupul….”
Ce învie Hristos acum? El învie Trupul. Care Trup? Trupul Lui. În continuare, profetul spune:
Care Trup? Trupul Mireasă. Ce Trup este acesta? Ar putea fi acesta Partea din care facem parte, adevărata Biserică, Mireasa Lui? Trupul lui Hristos pe pământ cu multe mădulare, care erau mădulare ale Trupului Mireasă, care trebuie să urmeze Capul, pentru că Ea face parte din învierea Lui, și face parte din taina Lui. De aceea am intitulat această temă, „Ea face parte din Taina lui Dumnezeu.” Ea face parte din Taină. Să citim mai departe:
„…Trupul Mireasă trebuie să urmeze Capul, pentru că face parte din învierea Lui, și face parte din Taina Lui…”
Noi spunem: „Apocalipsa 10.7.” Ea face parte din Taina lui Dumnezeu când ne referim la Apocalipsa 10.7: „În zilele glasului îngerului al șaptelea, Taina lui Dumnezeu va fi încheiată.”
Ascultați prieteni, Trupul Mireasă face parte din această Taină.
Amintiți-vă că marele Plan pe care El l-a avut în partea din spate a minții Sale, s-a desfășurat în trei părți. Prima parte a fost să primească întâietate într-un Om, și El a făcut aceasta în Isus Hristos. A doua parte a fost să primească întâietate în oameni, iar a treia parte este întoarcerea înapoi în Eden. Partea a doua se împlinește acum.
„Trupul Mireasă trebuie să urmeze Capul pentru că este parte din învierea Lui și parte din Taină. Este imposibil ca să nu meargă. Oh, Doamne! Este o parte din Taina lui Dumnezeu. Așa cum S-a descoperit Dumnezeu Însuși aici, și L-a înviat prin Cuvânt, așa Își descoperă El Biserica și o învie prin același Cuvânt. Este parte din tripla Sa Taină.”
Câteva paragrafe mai jos, profetul spune:
„Eu încerc să vă aduc descoperirea întreită sau Taina lui Dumnezeu..”
Noi putem spune că Ea face parte din Taina lui Dumnezeu, dar impactul real vine atunci când spui: „Eu fac parte din Taină.” Nu prin meritul meu, ci prin Harul lui Dumnezeu. Eu nu fac parte din Taină pentru nici un alt motiv pe care pot să vi-l spun, ci pentru că El m-a ales înainte de întemeierea lumii. Deci, eu fac parte din această Taină, și acesta este motivul pentru care sunt aici pe pământ.
Poate această descoperire să ne dicteze adevăratul nostru scop? Lumea încearcă să ne dea tot felul de scopuri și lucruri pe care trebuie să le îndeplinim, lucruri pe care să le facem un scop în viață, dar scopul nostru este Acesta. Fie ca această descoperire să ne dicteze personal care este scopul nostru. Mai departe, profetul spune:
„Ce este aceasta? Nu oamenii aceia; Căpetenia și Trupul au devenit o Unitate. Este Dumnezeu manifestat în poporul Său. Acesta este motivul pentru care Soțul și Soția nu mai sunt doi, ci ei sunt una. Dumnezeu și Biserica Lui sunt Una. „Hristos în voi”, marea descoperire a lui Dumnezeu.”
Care este marea descoperire a lui Dumnezeu? „Hristos în voi!” „Hristos în voi, nădejdea slavei!” Aceasta este marea descoperire.
„Chiar purtând Numele Lui. Numele Lui este Isus, Unsul. Motivul pentru care este numit Isus, El este Unsul. El este trupul uns al lui Hristos dovedindu-L, manifestându-L pe Dumnezeu, așa cum L-a manifestat trupul Acela. Și trupul Acela, le-a răscumpărat pe toate aceste trupuri; și prin ele, Dumnezeu lucrează manifestarea Sa întreită, mergând în Împărăție.”
Să ne întoarcem la mesajul Este Răsăritul Soarelui:
De aceea, noi nu mergem la judecată; acesta este motivul pentru care noi nu mergem la condamnare, la judecată. Pentru cei care sunt în Hristos Isus, nu este nici o condamnare. De ce? Pentru că am fost în Hristos Isus, acolo. Fratele Branham a spus: „El m-a făcut să plătesc pentru păcatele mele, acolo.”
Voi ați putea spune: „Frate Chad, eu nu înțeleg aceasta. Explică-mi tu.” Eu nu pot să explic, dar cred. Prieteni, eu nu pot să explic aceasta, dar este Adevărul. Să citim mai departe:
Dintr-o dată, aceasta schimbă lucrurile. „Același Cuvânt care vorbește despre Mire, vorbește și despre Mireasă.”
Era aceasta adevărat în zilele lui Adam? Da. Când Dumnezeu i-a spus lui Adam să se înmulțească și să umple pământul, acest Cuvânt i-a vorbit și miresei lui? Da. Când El i-a dat Cuvântul și i-a spus: „Să nu iei din pomul cunoștinței binelui și răului”, s-a aplicat aceasta și pentru mireasă? Da. Deci, Cuvântul care se aplică Mirelui, se aplică și Miresei. Laudă lui Dumnezeu!
Aceasta tocmai a deschis toată Biblia. Această înțelegere tocmai a deschis toată Biblia. Ce versete se aplică Miresei? Haideți să găsim versete despre Mireasă. Veți găsi versete despre Mireasă cuplate în versete despre Mire, pentru că, „Cuvântul care vorbește despre Mire, vorbește și despre Mireasă.” Să citim încă odată: „Același Cuvânt care vorbește despre Mire, vorbește și despre Mireasă.”
Voi citi aceasta încă odată: „…cum poate veni Mireasa și să nu manifeste fiecare lucru care a fost promis despre El…” De ce? Pentru că Scriptura care se referă la El, se referă și la Ea. „Lucrările pe care le fac Eu, le veți face și voi.” Corect?
„Deci, cum poate veni Mireasa și să nu manifeste fiecare lucru care a fost promis despre El? Și Mirele a venit…” Credem că a venit Mirele? Credem că Mirele a venit? Credem că Mirele este coborât?
În continuare, el a spus ce anume să căutați:
„…și Mirele a venit, și El nu ar fi Mireasa? Deci, când vine Mirele, ce este Mirele? El este Mireasa. Unde este Mirele? În Mireasă! În ce formă este El? El este în forma Miresei, în formarea Miresei. Cum a putut veni Mirele și să nu fie Mireasa? De ce? Pentru că Ea este o expresie suplimentară a Mirelui. Ea a fost în Mire, este Trupul Mirelui, este Duhul Mirelui. Deci, cum a putut veni Mirele, și să nu fie Mireasa?
Aceasta este ceea ce-i încurcă pe foarte mulți oameni în legătură cu venirea Domnului. Ei Îl caută pe Mire, Dumnezeul Cel Puternic, Îngerul Puternic care coboară. Unde S-a dus? Unde S-a dus dacă a coborât? S-a întors înapoi? Unde să-L căutăm? Voi căutați ceva greșit. „Mirele a venit, deci să nu fie El Mireasa? Acesta este timpul Miresei, manifestarea Miresei; acesta este momentul în care El este exprimat în Ea, pentru că Ea face parte din Taină. Acea parte, trebuie exprimată, dar trebuie să fie El în Ea. Ea nu o poate face singură, trebuie să fie același Duh care L-a înviat pe El, Acesta trebuie să ne învie și pe noi. Oh, îmi place aceasta!”
Să ne întoarcem la Geneza 3. Vreau să iau repede câteva versete și vom merge mai departe. Sunt aceleași versete care vorbesc și despre Mire. Geneza 3.15:
„Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Aceasta este o profeție cu privire la Sămânța femeii care urma să vină, este o profeție despre Isus Hristos. Și ce va face Isus Hristos? El va zdrobi capul șarpelui. Corect? Aceasta este o profeție cu privire la Mire. Suntem toți de acord cu aceasta? Amin.
Să mergem la Romani 16.20:
„Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre.”
Am crezut că va fi zdrobit sub picioarele Lui Isus Hristos. Am crezut că Geneza 3.15 se referă la Isus Hristos, și El a fost. Dar aici, Pavel spune: „Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele voastre.” Ale cui picioare? Sub picioarele Miresei, sub picioarele Bisericii. Cu cine vorbea el în Romani? El vorbea cu Mireasa, cu Biserica; așa că Scriptura care vorbește despre Mire, vorbește și despre Mireasă.
Fratele Branham a zis că Isus a fost trimis ca să distrugă lucrările diavolului, iar Mireasa Sa face același lucru. De ce? Pentru că Scriptura care vorbește despre Mire, vorbește și despre Mireasă. Profeția despre El că va zdrobi capul șarpelui, se aplică lui Isus Hristos? Absolut! Dar nu uitați că profetul a zis că Scriptura are multiple interpretări, și împliniri multiple.
În mod absolut, aceasta este o profeție despre Sămânța femeii, care a fost Isus Hristos. Dar Pavel s-a ridicat și a spus: „Nu! Acolo există o continuare care are loc, pentru că acesta nu este sfârșitul Trupului Său; Trupul Său este încă exprimat, și încă are picioare sub care îl poate pune pe Satan. Acesta este motivul pentru care gândirea denominațională nu va funcționa niciodată, pentru că denominațiunea spune: „Aceasta este profeția și împlinirea este acolo și gata.” Dar profetul poate vedea mai mult, pentru că are Duhul Autorului, care îi spune: „Nu. Nu s-a terminat.”
Apostolul Pavel a putut să spună: „Nu s-a încheiat, pentru că Dumnezeul păcii va încheia în curând această profeție, sub picioarele voastre.”
Oh, îmi place când este un profet în scenă și poate face Cuvântul viu. Noi L-am fi lăsat blocat acolo, dar ce facem cu Pavel? Mulțumesc Dumnezeului Atotputernic!
Să mergem la Ioan 1.1-2: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.
El era la început cu Dumnezeu.”
La cine se referă această Scriptură? Gândirea denominațională spune: „La Isus Hristos.”, și ar fi corect. Dar de câte ori a spus fratele Branham: „Voi sunteți Cuvântul! Voi faceți parte din Cuvânt; voi sunteți un Atribut al lui Dumnezeu! Voi ați fost în gândirea Lui; sunteți un gând al lui Dumnezeu; voi ați fost în gândirea Lui, voi sunteți un gând al lui Dumnezeu, un Atribut, un Cuvânt al lui Dumnezeu.”
Așadar, la început a fost Cuvântul, iar eu nu pot face altceva decât să cred că fac parte din această Scriptură, și nu știu nici un alt mod de a o vedea decât prin Mesajul profetului. Eu sunt aici, în Ioan 1.1; sunt aici pentru că în mine era Ceva; nu cunoștința mea, nu înțelegerea mea, nu trupul meu, nu duhul meu uman, nu despre acestea vorbesc, ci în sufletul meu este Ceva care era Acolo. Când spune, „La început era Cuvântul,” dacă fac parte din Cuvânt, eu am fost Acolo. Când Cuvântul a fost făcut trup și bătut în cuie pe cruce, fratele Branham a spus: „Dacă faci parte din Cuvânt, ai fost în acea zi, acolo, pe Calvar. Mireasa era în El. Și dacă am fost acolo, atunci trebuia să fiu Acolo, în Ioan 1.1.
Eu spun: Dumnezeule, ajută-ne, ca și copii ai Tăi, să ne rupem de toată această înțelegere copilărească a Cuvântului! Dă-ne ochi ca să vedem acest Mesaj pentru a spăla toată orbirea din ochii mei încât să pot citi corect această Biblie; pentru că Scriptura care vorbește despre Mire, vorbește despre Mireasă. „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu…”
Să mergem la versetul 14: „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi…” Ce ar trebui să fac cu această Scriptură? O lăsăm plasată acum două mii de ani, sau credem că se aplică și astăzi? Cuvântul este făcut trup și astăzi, chiar acum, în Trupul lui Isus Hristos, în Trupul Lui de Mireasă.
Profetul ne-a spus că Scriptura are multiple împliniri. Iată ce a spus el în mesajul Unirea invizibilă a Miresei lui Isus Hristos:
Știți, uneori cred că de multe ori auzim lucruri, dar ne scapă impactul real al afirmației. Profetul tocmai a spus aici că Dumnezeu a venit în forma lui Isus Hristos și v-a luat locul, astfel încât voi să puteți lua locul Lui, Cuvântul. El a fost Cuvântul și acum, prin puterea Lui de Răscumpărare, v-a adus înapoi să fiți Cuvântul. Să citim mai departe:
„…Lăsați-mă să mă țin cu adevărat, de Acesta! Nu de biserică, ci de Cuvânt.
Oh, această Unire spirituală a lui Hristos cu Biserica Sa este acum…” Auziți? „ACUM!” „…unirea spirituală a lui Hristos cu Biserica Sa, este ACUM, când Trupul devine Cuvânt, și Cuvântul devine Trup, manifestat, adeverit, exact cum a spus Biblia că se va întâmpla în această zi. Aceasta se întâmplă zi de zi.”
Acum haideți să ne întoarcem la Ioan 1.14: „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.” Ce ar trebui să fac cu acest verset? Aceeași Scriptură care se aplică Mirelui, se aplică și Miresei? Este Cuvântul devenind Trup, și Trupul devenind Cuvânt? Prieteni, aceasta se întâmplă zi de zi.
Să mergem la 1Timotei 3.16:
„Și fără îndoială mare este taina evlaviei…Dumnezeu a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă.”
Este adevărat? „Dumnezeu a fost arătat în trup, neprihănit în Duhul...” Cine a fost neprihănit în Duhul? Dumnezeu! El se referă la Dumnezeu. Așadar, „Dumnezeu a fost arătat în trup, Dumnezeu a fost neprihănit în Duhul, Dumnezeu a fost văzut de îngeri, Dumnezeu a fost propovăduit neamurilor, Dumnezeu a fost crezut în lume, Dumnezeu a fost primit în slavă.” Înțelegeți aceasta? Cât de mult din aceasta a avut loc în slujba lui Isus Hristos, în lucrarea Sa pământească? El nu a fost predicat neamurilor în timp ce era încă pe pământ în trup de carne, ci aceasta a început prin ucenici și prin apostolul Pavel. Dar Cine a fost Cel predicat? Dumnezeu! El a fost Cel care a fost crezut în lume, și aceasta are loc și astăzi, prieteni. Acesta este Dumnezeu, și Dumnezeu este Cel care va fi primit în slavă. Când? La Răpirea Bisericii Dumnezeu este Cel care va fi primit în slavă. Este ciclul complet al lui Dumnezeu.
„Dumnezeu Se manifestă în Trup, Dumnezeu este neprihănit în Duhul, Dumnezeu a fost văzut de îngeri, Dumnezeu a fost propovăduit neamurilor, Dumnezeu a fost crezut în lume și Dumnezeu a fost primit în slavă.”
Când eram în denominațiune, eu L-am văzut aici doar pe Isus Hristos și am plasat aceasta acum două mii de ani, dar aceasta nu se potrivește cu Scriptura. Ceea ce se potrivește cu Scriptura, este descoperirea orei. Acest Mesaj face ca această Biblie să fie vie, o face să fie adevărată. Laudă lui Dumnezeu!
Doamne, spală-ne! Spală-ne de toate învățăturile greșite! Să mergem din nou la mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, unde profetul spune:
„Aceasta merge chiar cu ei, dar ei nu o recunosc decât după ce dispare…”
Este acesta modelul Bibliei? „El a ridicat numai Sămânța predestinată pe care Dumnezeu a predestinat-o înainte de întemeierea lumii. Acest lucru s-a întâmplat în zilele lui Noe; acest lucru s-a întâmplat în zilele lui Moise; în zilele lui Ilie; în zilele profeților, în zilele lui Isus și mai departe până în această oră…”
Modelul nu s-a schimbat. „Ei nu recunosc aceasta până când nu dispare.” Ce nu recunosc ei în această zi? Venirea Mirelui! Și cum a putut să vină Mirele și El să nu fie Mireasa? Ei nu au recunoscut aceasta în zilele lui Noe, în zilele lui Moise, în zilele profeților, în zilele lui Isus și mai departe până în această oră.
„…Persoana însărcinată cu Sămânța lui Dumnezeu, Cuvântul de acolo Se manifestă El Însuși atât de predat voii lui Dumnezeu, pentru că Cuvântul și numai Cuvântul se manifestă în această persoană, prizonierului, unui individ.”
Aceasta lipsește în această zi.
Știți, cu puțin timp în urmă am stat și m-am gândit la pildele pe care le-a spus fratele Branham. Sper că este în ordine dacă le numesc, „pilde”. Fratele Branham a spus povești sau pilde, prin care îi învăța pe oameni Adevărul. Deci, fratele Branham a învățat prin pilde.
Astfel, să ne gândim la povestea vulturului din curtea găinilor. În acea poveste, el spune că un fermier a luat un ou de vultur și l-a pus sub o găină și după ce s-a născut, a fost crescut în curtea găinilor, și acel pui de vultur a crezut că este un pui de găină pentru că a fost născut acolo. El a încercat să se comporte ca găinile, dar într-o zi, mama vultur, care știa că mai are un pui, a pornit să-l caute, și când a zburat deasupra curții, și-a văzut puiul blocat în acea curte. Atunci a scos un țipăt, și țipătul ei a speriat găinile care s-au împrăștiat. Dar puiul de vultur și-a ridicat privirea în sus, pentru că ceva din el se lega de acel țipăt. Acesta a rezonat înăuntrul lui și atunci a ridicat privirea și a văzut o ființă mare de vreo 14 picioare, (4 metri), și a spus: „Orice ar fi acela, sunt eu.” El se reflecta în acea ființă, și atunci a vrut să știe ce trebuie să facă, și mama vultur a țipat: „Vino aici sus, fiule! Tu ești un vultur!” „Dar cum ajung acolo?” Și mama i-a răspuns: „Doar dă din aripi.” Atunci ei și-a deschis aripile și a zburat în cer. Noi știm această poveste, dar de câte ori a spus-o fratele Branham? El a spus-o de zeci de ori.
Apoi a spus o altă poveste, povestea soldatului care avea amnezie. El s-a întors din război cu amnezie, iar soldații care erau cu el în tren, aveau grijă de el, căci se putea rătăci. Când au ajuns într-o gară, soldații au coborât ca să-și dezmorțească picioarele, să se plimbe, să-și îndrepte spatele, și dintr-o dată pe fața acelui soldat a apărut un zâmbet. Acel soldat avea amnezie, nu știa numele lui; nu știa cine este tatăl sau mama lui; nu știa unde s-a născut; era total pierdut. El și-a pierdut identitatea complet, dar dintr-o dată a fost lovit de ceva și a început să meargă. În loc să-l oprească, paznicul care avea grijă de el, l-a urmat. El a coborât pe drum, a privit în jur, apoi s-a întors spre stânga, a ieșit din oraș și a continuat să meargă până a ajuns la o casă, și în acea casă era mama soldatului. El s-a întors acasă pentru că atunci când a ajuns pe un teren familiar, a început să-și revină din amnezie și a recunoscut cine era, de unde era și a mers tot drumul înapoi spre casă.
Apoi, fratele Branham a spus o altă pildă despre o rață, care este foarte asemănătoare cu povestea vulturului. El a spus-o odată sau de două ori. El a spus că o rață a fost născută de o găină împreună cu o grămadă de pui. Ea credea că este un pui de găină dar nu se putea obișnui cu scurmatul în gunoi și cu cotcodăcitul găinii; ea era un pui ciudat, umbla prin curte și urma găina în toate lucrurile ce le făcea împreună cu puii. Dar într-o zi, găina s-a îndreptat spre iaz, și când s-a apropiat de iaz, această rățușcă a simțit miros de apă. De îndată ce a simțit apa, profetul spune că rățușca a alergat cât a putut de tare spre apă, indiferent cât de tare a strigat cloșca să se oprească. În ea era ceva care o atrăgea spre apă, așa că a alergat la apă și a început să înoate.
Apoi a spus o altă poveste care este una din preferatele mele. Este povestea băiețelului care a crescut la țară și nu văzuse niciodată o oglindă. El s-a dus la o mătușă în oraș, și acolo a început să alerge. Când a ajuns la etaj, acolo era o oglindă mare iar băiatul s-a oprit pentru că în acea oglindă a apărut un alt băiat. El l-a privit, apoi și-a ridicat mâna, dar și băiețelul din oglindă și-a ridicat mâna. El s-a prins de nas, dar și celălalt băiețel s-a prins de nas. Și dintr-o dată, băiețelul a strigat: „Mama! Sunt eu! Acesta sunt eu! Așa arăt eu!” El s-a identificat.
De câte ori a spus aceste povești, fratele Branham s-a referit la un singur lucru: la aflarea identității tale, să știi cine ești; să știi că tu te-ai născut în ceva ce nu ești tu; că ai crescut în ceva ce nu ești tu. Tu ai primit amnezie în luptă și nu știi cine ești, nu-ți cunoști identitatea; tu crezi că ești ceva ce nu ești. Tu crezi că ești un pui de găină, pentru că nu știi cine ești, dar când intri în contact cu Oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, aceasta ar trebui să-ți aducă identificarea: „Oricare ar fi acest Cuvânt, sunt eu!”
Ce a făcut slujba fratelui Branham? Ce a încercat el să facă spunând aceste povești? Toate vorbesc despre tine ca să afli cine ești cu adevărat. De câte ori a spus el aceste povești? De câte ori s-a străduit să le spună? Oricând vorbea despre vultur, despre rață, despre soldat sau despre băiețelul care s-a recunoscut în oglindă, el a încercat să ne facă să ne dăm seama că suntem parte din acea mare Taină din Apocalipsa 10.7, că avem ceva de făcut pentru a împlini Apocalipsa 10.7; că, „La început a fost Cuvântul,” iar noi suntem Acolo. Tot drumul suntem parte din această Taină a lui Dumnezeu. Acest Mesaj nu a fost despre William Branham, acest Mesaj este despre Isus Hristos, iar Isus Hristos urmează să fie exprimat în formă de Mireasă în această zi. O, laudă lui Dumnezeu!
Nu lăsați ca aceste pilde să treacă peste capetele voastre, ca și cum ar fi doar niște povești simple, ci fie ca ele să trezească Ceva, adânc în inimile noastre.
Când ajungem înapoi pe teritoriul familiar al Cuvântului; când simțim mirosul Apei Cuvântului, să alergăm ca o rață, înapoi la apă; să mergem înapoi Acasă, ca acel soldat.
Noi am fost blocați în această viață, în amnezie spirituală și nu aveam nici o identificare, nu ne-am văzut niciodată corect, și la fel ca acel băiețel de la țară, nu am știut cum arătam cu adevărat, dar acest Cuvânt ne-a dat o identificare corectă, și când ne uităm la Cuvânt, putem să strigăm: „Mama, sunt eu!” Acest Cuvânt sunt eu, sunt parte din El. Am fost parte din El înainte de întemeierea lumii; când a fost un Gând, eu am făcut parte din El; când a fost un Cuvânt, eu am făcut parte din El; când a fost Logosul, am făcut parte din El. Aceasta a venit să facă Mesajul, prieteni; să ne dea ochi să putem vedea. De aceea sunt atât de rănit când văd acest Adevăr ascuns, minimalizat, diminuat, și noi ne întoarcem la denominațiuni și la alte lucruri. Nu pentru aceasta a venit acest Mesaj, ci acest Mesaj a venit ca să trezească o Mireasă.
Profetul a spus că ei nu au recunoscut trezirea Miresei. Ce este aceasta? Ploaia târzie, Tragerea a treia, deschiderea Peceților. Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă trezirea Miresei! Este îndepărtarea amneziei spirituale! Este strigătul Vulturului! Este mirosul Apei! Este Teritoriul familiar. Ce să facă? Să ne aducă înapoi Acasă.
De aceea, când facem lucruri diferite cu Mesajul, ne împlinim agenda noastră, ne creăm propriile doctrine și avem propria noastră mișcare, totul este o parodie. Absolut!
Profetul a venit ca să ne deschidă ochii să vedem Cuvântul și să îndepărtăm amnezia spirituală, astfel încât să spunem: „Mama, sunt eu! Acesta sunt eu!” Acum știu cine sunt! Acum știu de unde am venit și știu unde mă duc. Știu care este scopul meu, acum înțeleg viața mea tainică, neînțeleasă, de ce m-am simțit așa cum m-am simțit și de ce am avut problemele pe care le-am avut, toate lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu ca să mă miște. Acum totul are sens pentru mine, acum înțeleg că fac parte din El.
În mesajul, Pecetea Paștelui, fratele Branham spune:
„Ce este Mesia? Ce este Mesia? Mesia este Cel uns. Acum, dacă El a fost Mesia, fiind Cel uns pentru acea zi ca să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu, ca să fie Răscumpărătorul și Cel uns, și Dumnezeu a uns acest trup, Mireasa Lui este Cea unsă pentru această zi.”
Știți de ce citesc citate? Pentru că eu nu pot spune aceasta, dar un profet al lui Dumnezeu, tocmai a făcut-o pe Mireasă Hristos, Hristosul acestei zile. Aceasta este ceea ce însemnă, „Unsul”. Hristos înseamnă, „Unsul,” „Cel uns”.
Deci, El a fost Cel uns din ziua aceea, iar Mireasa este Cea unsă pentru această zi; Ea este Hristosul acestei zile. Nu un înlocuitor, ci o altă manifestare. Același lucru care a fost femeia pentru Adam, este Mireasa pentru Hristos. Să citim mai departe:
În mesajul, Alegerea unei Mirese, profetul spune:
„Cealaltă este însărcinată cu Cuvântul lui Dumnezeu și va da naștere Trupului, Trupului terminat al lui Isus Hristos care este Mireasa.”
Noi am fost însărcinați. Pentru ce? Amintiți-vă că săptămâna trecută am vorbit despre a fi făcut tânăr, revenind la o stare virgină, dar noi ne-am întors la starea de fecioară, astfel încât să putem concepe Sămânță. Aceasta este ceea ce ei nu au reușit să facă. Dar noi concepem Sămânță. Ce Sămânță? Sămânța Cuvântului. Ce să facă? Să reproducă Cuvântul. Ce fel de Cuvânt? Profetul ne spune chiar aici: „Cealaltă este însărcinată cu Cuvântul lui Dumnezeu și va da naștere Trupului, Trupul terminat al lui Isus Hristos care este Mireasa.”
Ce a fost femeia în grădina Eden? A fost trupul finalizat al lui Adam, pentru că Adam nu a putut să se reproducă fără trupul său finalizat; așa că, i s-a dat o mireasă ca să de reproducă. El nu a putut să facă aceasta fără finalizarea trupului său.
Și Pomul Mire nu poate produce roade fără Pomul Mireasă. Deci, de ce era nevoie de restaurarea Pomului Mireasă? Ca să poată produce Rodul, care este Viața lui Isus Hristos în Pomul Mireasă, în forma Miresei. Cu adevărat este foarte simplu, și el o numește, „Restaurarea Pomului Mireasă”, sau „Vultur”, cu alte cuvinte, el ne-a dat toate aceste exemple, iar felul în care o spune, este simplu de înțeles. Partea complicată este cum pot fi eu aceasta. Acolo apare partea complicată, în îndoiala noastră, în întrebări, dar eu spun: Aruncați toate acestea, uitați ce spune mintea voastră și afundați-vă în sufletul vostru, acolo unde există Ceva care strigă: „Sunt eu!” Sunt eu!” Acel Strigăt este diferit de orice am auzit noi până acum. Ceva din interiorul meu strigă: „Îmi place! Rezonează! Nu înțeleg, nu l-am mai auzit până acum, dar Ceva din mine este atras de acel Strigăt.”
„…va da naștere Trupului, Trupul terminat al lui Isus Hristos, care este Mireasa. Trupul lui Hristos nu este încă terminat. Câți știți aceasta? Un bărbat și o femeie sunt una, iar Hristos este un singur Trup, Cuvântul. Mireasa va trebui să fie restul acelui Trup, și cei doi împreună fac din nou un singur Trup, așa cum a fost Adam la început. Un bărbat și soția lui sunt unul singur.”
Dumnezeu este atât de bun, prieteni! În mesajul, Căminul viitor, fratele Branham spune:
„Voi spuneți: „Ei bine, uită-te la acel preot, nu era el un fiu al lui Dumnezeu?” El a dovedit că nu era. Ce nu a putut recunoaște el? El a spus: „Eu cred Biblia.” Sigur, dar nu a putut recunoaște Cuvântul exprimat al orei. El a avut numai învățătura intelectuală de la un grup care era înaintea lui.
Același lucru este și astăzi. Vedeți? Știu că aceasta este tare, dar este adevărul. Cuvântul era acolo exact cum a fost vorbit pentru acea zi, iar el, deși era școlarizat și era o persoană renumită, nu a putut recunoaște Aceasta. De ce? Indiferent cât era de școlarizat, orice de felul acesta, totuși el nu a avut o reprezentare pentru predestinare. Numai cel predestinat va putea face aceasta. Numai el poate fi. Și numai voi puteți face aceasta…deoarece, priviți, aceasta dovedește predestinarea, pentru că, dacă aveți Viață Veșnică, trebuie să fiți o parte din Dumnezeu tot timpul, pentru că El este singurul care este Veșnic.”
Ce nu a putut recunoaște acel preot? El a putut recunoaște Legea lui Moise; a putut recunoaște cele zece Porunci; a putut recunoaște închinarea la Templu, este adevărat? El a putut recunoaște tot Cuvântul din trecut, dar l-a recunoscut la nivel de învățătură intelectuală, nu la nivel de descoperire, pentru că, dacă l-ar fi înțeles prin descoperire, când a venit manifestarea descoperirii în fața ochilor lui, ar fi putut recunoaște că cei doi este Același. Dar pentru el, erau două lucruri diferite.
Eu spun: Dumnezeule, ajută-ne, pentru că manifestarea descoperirii din această oră, se va potrivi perfect cu descoperirea pe care o avem în Scriptură; ele nu vor arăta ca două lucruri diferite pentru noi. Scripturile și această descoperire a venirii Miresei lui Hristos, nu arată ca două evenimente separate. Dumnezeu să ne dea ochi ca să vedem că este același lucru.
Aceasta este manifestarea descoperirii Tainei care a fost ascunsă în Hristos. Tot ce a fost Dumnezeu, El a turnat în Hristos; și tot ce a fost Hristos, a turnat în Biserică. Deci, unde este El? El este în formă de Mireasă. Căpetenia S-a întors în Trup. Ea a fost însărcinată cu Cuvântul pentru această oră și manifestă, ce? Încheierea Trupului lui Isus Hristos. Pentru ca Trupul să se încheie, trebuie să aibă toate mădularele, apoi toate mădularele trebuie să fie atașate de Conducere, astfel încât Conducerea să poată controla fiecare mădular. Aceasta va termina Trupul. Laudă lui Dumnezeu!
Vreau să mai privim încă la un lucru înainte de a încheia. Efeseni 4.11-13:
„Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători,
pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Isus Hristos…”
De ce a dat El daruri de slujire? Pentru desăvârșirea sfinților. Eu am mai menționat cuvântul, „Desăvârșire”, mai înainte, și am văzut că acest cuvânt nu înseamnă „impecabil”, ci înseamnă, „Maturitate deplină”.
„…pentru maturizarea sau desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea Trupului lui Hristos.” Ce trebuie să facă slujitorul? Să zidească, adică să construiască Trupul lui Hristos; să-i ajute pe sfinți să ajungă la desăvârșire, adică la maturitate:
„…până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la un om desăvârșit, la măsura staturii plinătății lui Hristos.” (versiunea King James).
Ce trebuie să facem noi? Trebuie să aducem plinătatea lui Hristos. Unde? În Biserică, în oameni. Pentru aceasta suntem noi aici.
În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham spune:
„Acum există un singur lucru posibil să se întâmple. La sfârșitul timpului, trebuie să existe un Mesaj, când nu mai există nimic altceva care să-l poată urma. Acum, lumea ecumenică a instituit un astfel de regim ca să nu poată exista nici o altă denominațiune, și nimic altceva nu poate să urmeze, fie că ești în ea, fie că nu ești. Rodul este în vârful pomului și Lumina strălucește peste acel Rod predestinat. El se coace într-un Rod asemănător lui Hristos rodind aceeași blândețe și dulceață, același Duh pe care El L-a avut în El.”
Ce facem noi acum? Pomul Mire și Pomul Mireasă s-au unit. Mai există indivizi care trebuie să se unească? Da. Cred aceasta, dar Pomul Mire și Pomul Mireasă s-au unit. Soarele este sus. Credem aceasta? Și Lumina strălucește peste Roadele din vârf ca să se coacă. Ce facem noi? Noi suntem în curs de coacere și ne apropiem de desăvârșire. Aceasta înseamnă că ar trebui să fim în creștere în Hristos, „…rodind aceeași dulceață și blândețe, același Duh pe care El L-a avut în El.”
În mesajul, Hristos este descoperit în propriul Său Cuvânt, profetul spune:
„Lucrul care este în discuție cu Mesajul de astăzi, este că cei care Îl primesc în inimile lor, trebuie să rămână în prezența Soarelui pentru a se coace. Voi trebuie să primiți Mesajul, apoi să permiteți Soarelui să usuce toată verdeața din voi, ca să deveniți creștini maturi. Înțelegeți ce vreau să spun?
Dumnezeu vine curând să-Și primească Biserica și trebuie să avem acel soi de creștini pentru ca El să-i poată primi. Grâul trebuie să ajungă la coacere.”
Așadar, el vorbește despre Mireasa adevărată, despre Roadele coapte din vârf și despre Lumină; apoi vorbește despre Soarele fierbinte de august și despre Răsăritul Soarelui, că întreaga putere a Soarelui este aici pentru a coace Grâul și pentru a-l aduce la maturitate. În ambele locuri, el spune aceeași poveste, deși sunt două pilde diferite.
Apoi, din nou în mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, el spune:
„Acum, El a sfințit cu Duhul Său și cu Sângele Său, o Biserică în care să poată face să fie descoperită orice promisiune din această zi din urmă. Acum vedeți, El poate merge în urmă și să ia ceea ce au lăsat ceilalți oameni acolo, și prin Duhul Sfânt să descopere în zilele din urmă, toate tainele celor șapte Peceți, să Se exprime pe Sine. Acesta este scopul Său. De aceea a murit. Aceasta este a doua parte a triplei Sale manifestări. Mai întâi, să Se exprime El Însuși în Hristos, apoi să Se exprime prin Biserică; și așa cum Hristos a fost Cuvântul, și Biserica devine Cuvântul, când lasă Cuvântul să meargă prin ei.”
Deci, cum devenim noi Cuvântul? Predându-ne Cuvântului și lăsând Cuvântul să curgă prin noi.
În mesajul, Identificarea lui Hristos în toate veacurile, profetul spune:
Aceste ultime exemple, sunt ceea ce vreau să luăm acasă. Prin aceste pilde, Dumnezeu a încercat să îndepărteze amnezia și să ne deschidă ochii să vedem că avem o identitate și să știm cine suntem cu adevărat; să ne despartă de identitatea falsă și să ne aducă la identitatea adevărată să ne aducă înapoi la ceea ce eram înainte de instalarea amneziei.
Apoi, el a început să ne explice în diferite feluri ce ar trebui să facem. Acum învelitoarea se trage la o parte. Ce trebuie să facă Bobul acum? Trebuie să stea în prezența acestui Cuvânt ca să se coacă, să se usuce toată verdeața, toată imaturitatea, până când devenim creștini maturi.
Ce trebuie să facă Pomul Mireasă? Fructele trebuie să rămână în vârful pomului și să lase Lumina Cuvântului să le aducă la maturitatea deplină, la aceeași dulceață și blândețe pe care a avut-o Hristos.
Cum devenim Cuvântul? Noi devenim Cuvântul, luând Cuvântul. Voi știți că suntem Cuvântul, dar încă devenim Cuvântul. Mireasa este Cuvântul, dar la nivelul individului, încă ne maturizăm. În ansamblu, Mireasa este încă în curs de maturizare; noi încă devenim Cuvântul, lăsând Cuvântul să curgă prin noi.
„…și Biserica devine Cuvântul, tot timpul, crezând Cuvântul, astfel încât Cuvântul și Biserica, să devină Același.”
Ce fac eu? De ce vin la biserică? De ce facem toate acestea? Pentru că încă ne coacem, încă ne maturizăm, încă devenim Cuvântul, Cuvânt cu Cuvânt. Cum urcă Mireasa? Cuvânt cu Cuvânt. De aceea ne întoarcem din nou să auzim o predică; ne întoarcem ca să ne fie arătate lucrurile din viața noastră; ne întoarcem ca să ni se reamintească adevărurile, astfel încât să ne putem preda mai mult, să ne smerim mai mult, și pentru a ne proșterne mai mult în prezența Cuvântului până când ajungem la statura unui om desăvârșit și putem veni cu toții în Hristos, Capul, care este Hristos.
Acest Mesaj este viața mea. Unde aș fi fără El? Unde am fi fără această descoperire, fără această înțelegere? În ce confuzie am fi blocați? Ce efort am fi depus și ce fel de viață creștină am încerca să trăim? Cât de deprimantă, cât de obositoare și de epuizantă; cât de legalistă, cât de liberală? Ce am fi? Oh, Îi mulțumesc lui Dumnezeu, și Îl rog să ne ajute să ne păstrăm curați, corecți, credincioși față de ceea ce ne-a adus profetul. Zilnic mă rog ca Dumnezeu să spele afară din mine orice altă înțelegere și să mă lase să am adevărata descoperire a Cuvântului.
Matei 5.4, spune: „Voi sunteți Lumina lumii.” Am știut această afirmație de când eram un băiețel, și probabil a fost unul din versetele mele preferate de la școala duminicală.
„Voi sunteți Lumina lumii. O cetate așezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.”
Dar nu a avut vreun impact faptul că Isus a spus aceasta. Când te întorci la Ioan 1.1,2, acolo spune:
„La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.
În El era Viața, și acea Viață era Lumina oamenilor.”
Ioan 1.1 se referă la Lumină, care era Cuvântul, care este Hristos venind în lume în întuneric, și întunericul nu L-a biruit. El era acea Viață și toți oamenii care Îl primesc, primesc Lumina Vieții. Deci, Isus Hristos Cuvântul, este Lumina, și El S-a ridicat și a spus:
„Eu sunt Lumina lumii! Cine vine la Mine, nu rămâne în întuneric.” El era Lumina, dar acum a privit la ucenicii Săi, și a spus: „Voi sunteți Lumina lumii!” Ce făcea El? Îi punea înapoi în Ioan 1.1. Acesta este un verset de la școala duminicală pe care l-am citit și l-am memorat: „Voi sunteți Lumina lumii.”
Noi toți suntem o Lumină, noi răspândim Lumina. Ce Lumină? Ce lumină suntem noi? O lumină făcută de om? Ce fel de lumină? Această Lumină trebuie să fie Lumina originală care este Cuvântul, care conține Gândul, care merge tot drumul înapoi în mintea lui Dumnezeu. Acesta a fost exprimat ca Cuvânt și ca Ioan 1, iar El a luat ucenicii și i-a pus înapoi cu El, înainte de început.
Sunteți voi Lumina lumii? Amin! Ce Lumină? Ce fel de Lumină? Este Lumina adevărată; este Viața care este Lumina oamenilor; este Lumina care vine din Cuvânt; este iluminarea Tainei care era în partea din spate a minții lui Dumnezeu; Lumina adevărată care urma să vină și să strălucească pentru a risipi toate miturile. Aceasta a trecut prin mii de ani. El este Lumina și tu ești acea Lumină și trebuie să strălucești acea Lumină. Aceasta nu este o Lumină secundară, nu este o Lumină creată de om, ci face parte din Lumina originală.
Vedem cum cea mai simplă Scriptură s-a deschis larg prin acest Mesaj. Biblia spune că acum privim ca într-o oglindă întunecată și vedem în chip întunecos, că acum cunoaștem în parte și profețim în parte, dar când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși. Fratele Branham a venit la această Scriptură și a spus: „Prin harul lui Dumnezeu, astăzi avem interpretarea perfectă a Cuvântului cu legitimare divină.” El s-a dus direct la această Scriptură, unde Pavel spune: „Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci…” Când? „…atunci când va veni ce este desăvârșit, vom vedea față în față.”
Această Biblie este o Oglindă. Fratele Branham a învățat-o, denominațiunile o predau și eu am auzit-o de când eram copil, dar dacă Oglinda este întunecată, obscură, opacă, nu știi ce este acolo. Ceea ce m-a frapat întotdeauna… Știu, am mai spus-o, dar nu mă pot abține. Ce vezi când te uiți într-o oglindă? Vreau să spun că iubesc această Scriptură.
Când te uiți într-o oglindă, te uiți la tine, dar dacă te uiți într-o oglindă întunecată, nu te poți vedea clar pe tine însuți. Corect? Dar când s-a întors Ceea ce este desăvârșit, vedem clar, ne vedem față în față. Vedem cine suntem cu adevărat.
„Voi sunteți Lumina lumii!” Acesta nu este doar un verset de memorat, acesta este Realitatea, care nu a început când te-ai născut; nu a început când ai auzit Mesajul, ci a început când ai fost în mintea lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Atunci a început acest verset pentru tine. Tu ești Lumina Cuvântului, pentru că ești Cuvântul, iar Cuvântul este Viața și Lumina oamenilor. De aceea Mireasa are puterea de a împărți Viața, pentru că Ea are Cuvântul care dă Viață.
„Voi sunteți Lumina lumii!”
„O, ce victorie, că m-a eliberat,
În inimă S-a întronat!
A venit în viața mea bucuria și dragostea,
Și acum trăiesc să-I mulțumesc.
Cine sunt eu? Cine sunt?
Din Cuvânt știu, cine sunt.
Sunt o parte din Isus! Eu sunt din Cuvânt!
E o revelație! O predestinație, cine sunt eu!
Acolo, la Calvar, El m-a răscumpărat!
M-a mântuit un Împărat!
Este Taina lui Dumnezeu,
A iubirii ce-o am și eu,
Când sunt unit cu Cel iubit!”
Oh, sunteți fericiți pentru această descoperire? Prieteni, totul se schimbă: ne schimbă abordarea; ne schimbă atitudinea; ne schimbă felul cum vedem viața din trecut; ne schimbă felul cum vedem viitorul, schimbă totul. Dumnezeu a lăsat acest Cuvânt ca să aibă efect în viața mea. Dumnezeu să vă binecuvânteze! AMIN.