În dimineața aceasta vreau să predic despre Snopul legănat este exemplul nostru, iar pentru aceasta, voi citi mai întâi din Levitic 23.9-11:
„Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
„Vorbește copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veți intra în țara pe care v-o dau şi când veți secera semănăturile, să aduceți preotului un snop, ca pârgă a secerișului vostru.
El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat.”
Am început să lucrez la acest subiect, „Snopul legănat este exemplul nostru,” încă înainte de a merge în Filipine și vreau să citesc câteva citate despre aceasta din mesajul, Este răsăritul Soarelui, ca bază pentru slujba din această dimineață.
Fratele Branham s-a referit aici la ofranda snopului legănat despre care tocmai am citit în Levitic 23. Aceasta a fost o poruncă pe care Domnul i-a dat-o lui Moise pentru copiii lui Israel, ca atunci când vor intra în țara lor, înainte de a-și secera recolta, să ia din prima parte a recoltei, din prima parte care ajunge la maturitate, un snop și să-l aducă la preot, iar preotul trebuia să-l legene înaintea Domnului. Acest lucru este simbolic, și simbolizează mulțumirea adusă Domnului pentru că a dat o nouă recoltă. Deci, ei luau un snop din prima parte a recoltei câmpului, care a ajuns la maturitate și îl legănau simbolizând, de asemenea, că au încredere în Dumnezeu, că același Dumnezeu care a adus la maturitate această parte a recoltei, va aduce la maturitate întreaga recoltă.
Așadar, era o zi de recunoștință, dar era și o mărturie, un semn că Dumnezeu va continua lucrarea și că ei vor avea întreaga recoltă.
Acest lucru a fost instituit de Dumnezeu și dat lui Moise, iar Moise l-a dat leviților. Astfel a fost o poruncă pe care au ținut-o.
Fratele Branham a preluat aceasta în mesajul, Este răsăritul Soarelui și a spus:
„Observați, El era primul Bob al grâului lui Dumnezeu care a fost înviat din morți, primul Bob de grâu al lui Dumnezeu.”
Fratele Branham vorbește despre Isus Hristos, așa că duce aceasta pe tărâmul spiritual
„Prin Puterea de înviere, Dumnezeu a trezit Viața Lui, L-a înviat din morți și El a fost primul Rod al celor adormiți, primul Rod. El a fost acel Snop.
De aceea, ei au trebuit să legene acel snop, pentru că acela a fost primul care a venit la maturitate. Și a fost legănat ca amintire a mulțumirii spre Dumnezeu, crezând că va veni și restul ei. El era un semn.”
Așadar, Snopul legănat devine un semn; este un semn că și restul recoltei va încheia procesul de maturizare și va ajunge la maturitate deplină. El spune mai departe:
„Și astăzi, pentru că El a fost primul Fiu al lui Dumnezeu care a ajuns la deplină maturitate, pentru a fi în Dumnezeu, El a fost scos din pământ și este legănat peste oameni. Oh, ce lecție glorioasă! Primul, prin Puterea de înviere! Deși El a fost simbolizat de multe ori; așa cum vom vedea mai târziu, El a fost simbolizat. Dar acesta a fost de fapt primul Rod al celor adormiți. El a fost legănat peste Sămânța promisă care avea promisiunea Vieții.
Și să fie legănat din nou, ne dăm seama, în zilele din urmă.”
Așadar, fratele Branham ne arată că a fost o legănare spirituală a primului Snop, din recoltă, care a venit la maturitate deplină. Acesta a fost Isus Hristos, care a înviat din morți și în ziua Cincizecimii a fost adus înapoi, peste adunare. Dar El S-a oprit aici, pentru că în zilele din urmă va fi o nouă legănare a Snopului. Amin.
Vreau să citesc din nou ceea ce a spus aici:
Așadar, Fiul omului trebuie să fie legănat din nou peste oameni. Nu numai în ziua Cincizecimii, ci și în zilele din urmă, El va fi legănat din nou peste adunare. Câți credeți că El a fost legănat peste adunare? Amin.
Să citim și următorul citat și vom intra în câteva lucruri. În același mesaj, profetul a spus:
„Așa cum Hristos a fost Primul care a înviat dintre toți profeții, și așa mai departe; deși a fost simbolizat în multe locuri, El era primul Rod al celor adormiți. Și Mireasa, venirea lui Hristos…” Acum privim la zilele noastre, la ultimele zile:
„În Mireasă, venirea lui Hristos, ieșirea din biserică, acolo va trebui să fie un Snop legănat din nou în zilele din urmă. Oh, Doamne!
Legănarea snopului! Ce era snopul? Primul care a ajuns la maturitate, primul care a dovedit că era un grâu, care a dovedit că era un snop.
Aleluia! Sunt sigur că înțelegeți despre ce vorbesc. El a fost legănat peste oameni. Prima dată va apărea pentru epoca Miresei…”
Așadar, el continuă să ne arate, să ne plaseze în ultima zi, când va fi descoperit Fiul omului în epoca Miresei, venirea lui Hristos în Mireasă. El leagă toate acestea împreună, arătându-ne când va fi legănat acest snop.
„Prima dată va apărea pentru epoca Miresei, pentru o înviere din denominaționalismul întunecat.”
Deci, ce este epoca Miresei? Este o înviere din denominaționalismul întunecat.
„…va fi un Mesaj că maturitatea deplină a Cuvântului S-a întors din nou în puterea Sa deplină, și este legănat peste oameni, prin aceleași semne și minuni pe care El le-a făcut acolo.
„Pentru că Eu trăiesc, și voi trăiți”, spune vorbind cu Soția Lui. „Pentru că Eu trăiesc, și voi trăiți.” Ce înviere a fost aceea, și ce înviere este aceasta, să fim înviați dintre morți, „să fim făcuți vii în Hristos Isus”, prin Puterea de înviere.”
Deci, noi trăim în înviere, trăim în învierea din denominaționalismul întunecat. Ce înviere a fost aceea, dar ce înviere este aceasta! Prima înviere a fost învierea lui Isus Hristos, și El S-a întors să fie legănat peste oameni în ziua Cincizecimii. Ce înviere a fost aceea, dar ce înviere este aceasta! Laudă lui Dumnezeu! Ultima propoziție din acest citat, este:
„El a fost legănat peste ei. Cuvântul, care era El, a fost legănat peste ei în ziua Cincizecimii, Cuvântul manifestat. Și așa cum spuneam, El trebuie să fie legănat din nou în ultima zi.”
Deci, este important să știm ce înseamnă „a fi legănat”, pentru că Cel ce este legănat, este Cuvântul manifestat. Aș vrea să spun câteva lucruri pentru a pune totul la locul potrivit. Cel ce a fost legănat nu a fost o persoană, ci Cel legănat a fost Cuvântul. În zilele noastre, Cel ce a fost legănat nu a fost o persoană, ci a fost Cuvântul. În ordine.
Deci, a fost legănat Cuvântul, Cuvântul manifestat, Acesta a fost legănat și a fost un indiciu, un semn al timpului secerișului, pentru că începutul timpului secerișului va fi tăierea snopului și legănarea lui înaintea Domnului. Aceasta arată că acum suntem în sezonul secerișului, că suntem în timpul recoltării. Așadar, noi știm că acum suntem în timpul secerișului, care este ultima zi, care este epoca Miresei, care este venirea lui Hristos în Mireasă, care va necesita încă o legănare a Snopului, pentru a începe sezonul secerișului. Glorie Domnului! Amin!
Vreau să privim la această legănare a Snopului în Cuvânt. Când aduceau snopul legănat, ei mergeau pe câmp, de obicei, la marginea câmpului, unde recolta a primit cea mai multă lumină de la soare și s-a copt prima. Nu în mijloc, unde lumina nu era așa puternică, ci undeva la margine, și de acolo tăiau un snop de grâu, dacă era grâu, și îl duceau la preot, iar preotul îl lua și îl legăna înaintea Domnului.
Acum, înțelegeți că scopul legănării snopului a fost să arate că sămânța, bobul, era matur. Acesta era un semn al maturizării recoltei. Corect? Dar mai mult decât atât, sămânța era adunată în snop, așa că era un snop de sămânță care era legănată împreună. Ați prins-o? Ei nu au secerat numai boabele și au luat o mână din ele. Nu. Ei legănau tot snopul, și motivul pentru care legănau tot snopul era că bobul matur era acolo sus. Recolta era matură, așa că au smuls un snop și l-au legănat înaintea Domnului și a adunării, acesta fiind un semn că toată recolta va ajunge la maturitate. Dar snopul legănat avea mai mult decât bobul, avea și tulpina, dar scopul legănării era bobul, sămânța. Deci, sunteți cu mine?
În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:
„Cum a făcut-o El? Cum s-a întâmplat în prefigurare? El a deschis partea laterală a lui Adam și a luat o parte din carnea lui, care era Adam, ca s-o facă pe Eva. Mireasa trebuia să fie Cuvântul…”
Țineți minte! Ce a fost Snopul? Cuvântul. Ce trebuie să fie Mireasa? Ea trebuie să fie Cuvântul.
„Mireasa trebuia să fie Cuvântul, pentru că El este Cuvântul. El nu poate sta pe crezuri. Ea nu poate sta pe denominațiuni. Ea nu poate sta pe comportarea bună. Ea trebuie să stea numai pe Cuvânt, pentru că Ea este parte din El. Ea a fost luată din Hristos. Vedeți?”
Hristos este Cuvântul, Cuvântul manifestat. Ea a fost luată din Hristos, deci Ea trebuie să fie Cuvântul; Ea este Cuvântul la timpul sfârșitului; este o Mireasă a lui Hristos care vine; este o epocă a Miresei. Deci, aceasta este ziua și epoca, timpul secerișului și trebuie să fie un snop luat din această recoltă și legănat. Așadar, trebuie să fie o parte din Cuvântul Mireasă care a ajuns la maturitate.
Noi știm că în Biblie există o profeție despre restaurarea Miresei, despre restaurarea a ceea ce a căzut, iar fratele Branham ne-a spus în mesajul Capodopera, ce a căzut. Familia Capodoperă a căzut. Dumnezeu a creat mai întâi un fiu, iar acel fiu a fost Adam; și Adam a fost pus pe pământ pentru a avea stăpânire peste pământ. Apoi, Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur.” Adam era singur, dar în el era soția lui. Noi știm cu toții aceasta pentru că am repetat-o de multe ori. Astfel, Dumnezeu a trebuit să scoată femeia din el, să separe duhul feminin, iar pentru aceasta a luat o coastă din om și a făcut-o pe femeie, după care i-a unit pe cei doi împreună. Aceasta a fost Capodopera lui Dumnezeu, familia Capodoperă. Dar Satan a intrat prin înșelăciune și a ruinat această Capodoperă, așa că Dumnezeu S-a întors la lucru pentru a restaura Capodopera căzută.
Prima parte a restaurării a fost al doilea Adam. Noi nu avem nevoie de un alt Adam, pentru că L-am avut pe al doilea Adam, iar Acesta este Isus Hristos. Deci, Fiul a fost restaurat. Dar în acel Fiu era o Mireasă, o Soție, așa că El a primit o mică lovitură în partea stângă, la Calvar, iar când L-a lovit au ieșit ingredientele sau materialul pentru o Soție; a venit Duhul și Cuvântul. Astfel, El a început să-Și formeze Soția, începând cu Cincizecimea. Ce făcea El? Reconstruia ceea ce a căzut. Aceasta este tot o profeție care arată ce face Dumnezeu: că El restaurează ceea ce a căzut la început.
De aceea, când ajungem la Cartea Apocalipsei începem să vedem profeții despre Mireasă; El îi spune lui Ioan: „Vino să-ți arăt Mireasa, Soția Mielului.” Noi vedem toate aceste lucruri în Cartea Apocalipsei, deoarece la sfârșitul Apocalipsei este restaurarea Miresei, aducerea Ei înapoi la Unirea cu Hristos și reîntoarcerea pe pământ, în starea din Eden, pentru luna de miere de o mie de ani. Așadar, Cartea este o Carte a Răscumpărării. Toată Biblia este o Carte a Răscumpărării. Ce este răscumpărat? Ceea ce a fost pierdut la început, ceea ce a fost la început.
Dumnezeu a creat Edenul, plăcerea Lui, iar în Eden a sădit o grădină, unde l-a pus pe fiul Său și pe soția fiului Său, și i-a dat stăpânire asupra întregii creații; dar acesta a căzut, iar restul Cărții este Răscumpărarea, aducerea înapoi în acel loc. Deci, Aceasta (Biblia) este o Carte a Răscumpărării. Aceasta o face și Cartea Vieții; aceasta o face și un Certificat de Căsătorie, pentru că totul este despre căsătorie. Amin.
Așadar, știm că ceea ce trebuie legănat la sfârșit este Cuvântul. Dar care parte a Cuvântului? În mesajul, Lucruri care vor fi, profetul a spus:
„Acum, dacă suntem acele atribute ale lui Dumnezeu, noi nu putem trăi prin crezuri; nu putem trăi prin denominaționalism, ci trebuie să trăim prin Cuvânt, pentru că Mireasa este o parte din Mire, la fel cum fiecare soție este o parte a soțului ei; de aceea, noi trebuie să fim acea Mireasă Cuvânt. Și ce este această Mireasă Cuvânt? Manifestarea acestei ore.”
Deci, ce este Cuvântul Mireasă? Cuvântul Mireasă face parte din Cuvânt și Ea este Cuvântul manifestat pentru această oră. Nu pentru un ceas anterior, ci pentru timpul recoltei. Deci ce este timpul recoltei? Este timpul Miresei, este epoca Miresei.
„Și ce este această Mireasă Cuvânt? Manifestarea acestei ore. Mireasa, nu un crez sau o denominațiune, ci un articol viu al lui Dumnezeu, un atribut viu al lui Dumnezeu, care arată lumii atributele lui Dumnezeu în forma Miresei care urmează să fie exprimată în această oră în care trăim acum.”
Noi nu avem nicio controversă cu aceasta. Deci, acum știm ce înseamnă timpul secerișului și cine se apropie de maturizare, care parte a Cuvântului ajunge la maturitate, pentru că trebuie să fie partea de Mireasă care vine la maturitate.
Noi știm că Biserica s-a născut la Cincizecime, când a fost legănat primul Snop peste ea. Ea s-a născut la Cincizecime și trebuia să crească până la desăvârșire și să fie unită cu Hristos, dar omida romană, insecta, a venit și a început s-o mănânce, iar epocile Bisericii ne arată cum biserica a căzut din poziția ei și cum este restaurată înapoi. Sunt peste două mii de ani în care Dumnezeu Își modelează Mireasa, Își restaurează Mireasa, dar trebuie să vină un timp în care nu mai este o Biserică, nu mai este o epocă a Bisericii, ci acum, tot țelul și scopul Lui trebuie să se manifeste; nu pentru a avea o altă biserică sau o altă epocă a bisericii, ci pentru a avea o Mireasă, pentru a restaura înapoi ceea ce a vrut inițial. Deci, acum o crește înapoi prin reforme, prin reforme; o aduce înapoi prin Luther, Wesley, penticostali; prin neprihănire, sfințire, botezul Duhului Sfânt; El aduce înapoi o Mireasă, iar în anul 1962 spune: „Acum Ea stă în picioare.” Amin.
Așadar, Acesta este Cuvântul restaurat, este Cuvântul care vine în manifestare în timpul secerișului. Orice alt Cuvânt este deja manifestat. Manifestarea lui Isus Hristos, a lui Adam restaurat, a celui de-al doilea Adam, a avut deja loc; epocile Bisericii au fost deja manifestate, iar ceea ce urmează să se manifeste acum pentru neamuri, nu este o biserică, ci o Mireasă. Deci, în timpul secerișului… Acum, noi cunoaștem anotimpul, cunoaștem Cuvântul care urmează să fie restaurat la neamuri, așa că acum, în timpul secerișului, El va avea un alt snop legănat. În acel snop pentru legănat, El va aduna o parte din recolta de pe câmp ajunsă la maturitate și va începe să-L legene, iar când va începe să legene acest Snop peste popor, ceea ce se leagănă este Cuvântul. În ordine? Ceea ce se leagănă este Cuvântul, pentru că Cuvântul S-a întors; a trecut prin procesul de creștere; a fost pus în pământ și a murit, apoi a răsărit, a trecut prin tulpină, prin spic, prin înveliș, iar acum a ajuns la bob, la sămânță. Și când ajunge la bob, va fi un Snop legănat ca mulțumire, dar va fi și un semn că suntem în timpul secerișului, că există o parte care a ajuns la maturitate, și care dovedește că și restul recoltei va ajunge la aceeași maturitate.
Sunt atât de multe lucruri pe care vreau să vi le spun, și nu vreau să fiu confuz, pentru că poți spune că fratele Branham a fost snopul legănat, și dintr-un punct de vedere, este corect, dar din alt punct de vedere, nu este corect, deoarece adevărul este că Cuvântul a fost legănat. Cu alte cuvinte, Cuvântul din el a fost legănat înaintea Domnului pentru acceptarea noastră. El a fost legănat în semn de mulțumire, un semn al Cuvântului care a ajuns la maturitate, dar acel Cuvânt legănat era încă adăpostit într-o parte din planta moartă, în partea care Îl ținea sus. Are sens?
Acest lucru este foarte important, și este partea pe care vreau să mă concentrez cu adevărat.
Acum, noi credem că snopul legănat pe care l-am văzut în zilele noastre, este același Fiu al omului care a fost legănat din nou. Dar nu fratele Branham a fost Fiul omului, el a fost un fiu al omului care L-a descoperit pe Fiul omului. Deci, unde era Fiul omului? El era descoperit într-un fiu al omului. Și un fiu al omului a fost legănat, pentru că Fiul omului ajunsese la maturitate într-un fiu al omului.
Așadar, noi L-am văzut arătat foarte clar și fără greșeală, justificat și atât de dovedit de Dumnezeu! Dar ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă: „Mulțumesc lui Dumnezeu, căci este timpul recoltei! Mulțumesc lui Dumnezeu că orice s-a întâmplat cu acea primă parte a recoltei, ni se întâmplă tuturor celorlalți din aceeași recoltă.” O parte din ogorul Mireasă este Acolo, iar această recoltă de grâu, acest Câmp trebuie să ajungă la maturitate la sfârșit; și orice s-a întâmplat cu prima parte, ni se va întâmpla și nouă, pentru că Acela a fost un semn că întregul Câmp ajunge la maturitatea secerișului. Nu, „Poate”, nu, „Sper”, ci „Cred,” că este un Semn că, Cel care a adus prima parte la maturitate, va aduce și restul recoltei la maturitate.
Este un fel de, „Ziua recunoștinței,” așa că acum, când vedem acea slujbă, când vedem acea viață, când vedem acel nivel de predare, acel nivel de ascultare, acea manifestare a Cuvântului, a darurilor Duhului și a Vieții Duhului care a lucrat în acel om, nu este că doar trebuie să stăm și să spunem: „O, ce om a fost acela!” Vreau să spun că aceasta este reacția noastră, noi apreciem și prețuim ceea ce a fost acel om, dar dacă ne fixăm doar pe ceea ce a fost legănat, am ratat tot scopul legănării, pentru că scopul complet al legănării, a fost să-mi arate că pot avea încredere absolută în Dumnezeu, că El care a putut să ducă acea primă parte până la maturitate, poate să mă ducă și pe mine la maturitate. Și El lucrează deja la aceasta, pentru că acesta este timpul secerișului, este timpul coacerii recoltei. Acesta este scopul Semnului care a fost legănat în timpul sfârșitului, și Semnul Mesianic care a fost arătat în Viața lui Hristos afișată printr-un trup uman.
Scopul nu a fost doar ca să ne amintim ce s-a făcut, ci ca să ne dea credință să recunoaștem că, „Tot ce trebuie să fac, este să stau în prezența acestui Isus Hristos care S-a întors la Biserica sa, și El mă va duce la aceeași maturitate a recoltei. Sunt pe același drum și merg spre aceeași destinație. Acesta este scopul meu!”
Nu este ceva idolatrie, ci este Ceva spre care merg, Ceva ce îmi arată calea pentru a merge în direcția corectă și că ținta, locul unde ajung, este acea maturitate. De unde știi? Știu, pentru că a existat deja un snop de „Ziua Recunoștinței.” El a fost un semn că și restul recoltei va veni la maturitate, iar eu cred că sunt unul din ei.
Voi puteți spune: „O, frate Chad, eu sunt încă în faza de lapte! Sămânța mea este încă suculentă și fragedă și trebuie coaptă.” Slavă lui Dumnezeu! Se va coace! Dar noi nu trebuie să sperăm, nu trebuie să ne întrebăm ce au fost ei, pentru că Dumnezeu a arătat Semnul, așa că nu mai există nici o întrebare despre ziua în care ne aflăm sau despre ora în care suntem, și nu punem la îndoială ce a fost legănat înaintea noastră.
Noi nu trebuie să permitem să fie vreo întrebare în inima noastră, și dacă recunoaștem prin credință, cine suntem, atunci recunoaștem pe ce drum ne aflăm și ce se întâmplă în viața noastră, că Dumnezeu ne aduce și pe noi la același nivel de maturitate. Când spun aceasta, nu vreau să spun că toți vom lucra în slujba unui profet; nu vreau să spun că vom avea toți aceeași slujbă; nu vreau să spun nici măcar că vom manifesta aceleași manifestări, ci vreau să spun că vom ajunge toți la aceeași maturitate.
Știți, mai mult ca orice dar, eu vreau acea maturitate; vreau acel caracter, vreau acea Viață! Mai mult decât un dar, mai mult decât semne și minuni, mai mult decât orice, eu vreau acel caracter, pentru că un semn, o minune, un dar, pot să te ducă pe tine și pe alții în rătăcire, dar acel caracter nu va cădea niciodată, pentru că acea Viață nu-L va părăsi niciodată pe Hristos.
În mesajul, Hrana spirituală la timpul potrivit, fratele Branham spune:
„Acum vedeți unde încerc să ajung? Eu am vorbit destul de clar azi dimineață. Nu vedeți autoritatea Dumnezeului celui viu în Biserica Sa vie, Mireasa?…”
Unde vedeți aceasta? Aceasta era în slujba lui. El spune: „Nu vedeți?…” El încerca să vă arate la ce să vă uitați. „…Nu vedeți autoritatea Dumnezeului celui viu în Biserica Sa vie, Mireasa? Bolnavii sunt vindecați, morții sunt înviați, ologii umblă, orbii văd, Evanghelia înaintează în puterea Sa, pentru că Mesajul și mesagerul sunt același.”
Care a fost Mesajul profetului? Mesajul lui a fost că Hristos Se întoarce în Biserica Sa. El a pregătit a doua venire a lui Hristos, și Hristos vine să Se unească cu Mireasa Sa. Așadar, Mesajul lui declară că Hristos este aici. Astfel, Mesajul și mesagerul sunt același; ceea ce înseamnă că el devine exemplul Mesajului său, iar Mesajul său arată venirea Miresei Lui Hristos în timpul sfârșitului. Hristos revine și unește Capul cu Trupul, ca să devină o singură unitate. Acum, El, Mesajul și mesagerul sunt același; el devine o exprimare a Mesajului său.
Să citim mai departe:
„Cuvântul este în Biserică, în persoană.” Laudă lui Dumnezeu!
Acum am pus temelia pentru a ajunge acolo unde vreau.
În mesajul, Unșii din timpul sfârșitului, fratele Branham spune:
„Vreau ca voi, care ascultați această bandă să știți că aceasta este sigur. Astăzi ați putut să vă gândiți că eu am încercat să spun aceasta despre mine, că împachetez acest Mesaj. Eu nu am mai mult de-a face cu El decât altcineva, nu sunt decât un glas. Și glasul meu ar putea fi chiar împotriva judecății mele. Eu am vrut să fiu vânător, dar este voia Tatălui meu să mărturisesc Aceasta și sunt hotărât s-o fac. Nu eu sunt Cel care a apărut jos la râu, eu doar am stat acolo când a apărut El. Nu eu sunt Cel care face aceste lucruri și prevestește aceste lucruri care se întâmplă atât de perfect, eu sunt doar cel care stă aproape când le face El. Eu am fost doar un glas folosit de El ca să vorbească. Nu era ceea ce știam eu, eu doar m-am predat pentru ca El să vorbească prin mine.”
Vreau să pun aceasta ca temelie, pentru că atunci când ne uităm la locul unde a avut loc legănarea snopului, ce a fost cules și legănat, unde ajunge Sămânța la maturitate, este foarte ușor să punem meritul pe o persoană, și eu nu cred că este greșit să ne arătăm aprecierea pentru o persoană, chiar și pentru persoana care poartă un dar; eu nu cred că este greșit să-l apreciez pe fratele Branham, nu cred că este greșit să-l iubim, să-l apreciem pentru sacrificiile pe care le-a făcut, dar fratele Branham ne-a spus foarte clar că nu a fost el. Nu a fost el, nu a fost puterea lui, nu a fost intelectul lui, nu a fost mintea lui, nu a fost înțelegerea lui spirituală, nici cunoștințele lui biblice; nu a fost el, ci Dumnezeu care lucra prin el.
El a mai spus: „Nu era ceea ce știam eu, eu doar m-am predat pentru ca El să vorbească prin mine.”
Îmi amintesc că am intitulat tema noastră, „Snopul legănat este exemplul nostru.” Așadar, acum snopul legănat devine exemplul nostru. Și dacă vin la acea maturitate a recoltei, vreau să văd ce l-a adus pe el la maturitatea recoltei și ce anume a arătat când a ajuns la acea maturitate.
Când a ajuns la maturitate, el nu a fost deloc îngâmfat, mândru sau arogant, nu a fost nimic din toate acestea. Și nu avea încredere în carnea sa, nu avea încredere în sine, ci toată încrederea lui era în Dumnezeu. El știa Cine făcea lucrarea, și știa că el doar era acolo când Dumnezeu făcea acele lucrări. „Eu doar stăteam acolo când El făcea aceasta! Nu eu am făcut-o, ci Hristos. Eu sunt doar un glas pe care l-a folosit El.” El a mai spus: „Glasul meu ar putea fi chiar împotriva judecății mele celei mai bune. Nu este ceea ce am vrut să fac eu.”
Deci, nici măcar nu era ceea ce voia el să facă, pentru că el dorea altceva pentru viața lui, dar Dumnezeu avea o voie și un scop pentru viața lui; iar când el s-a predat, Dumnezeu Și-a făcut lucrarea prin acel vas predat. Noi am văzut-o ca fiind Însăși Viața lui Isus Hristos arătată; am văzut-o ca una din cele mai supranaturale lucrări care a fost înregistrată vreodată în omenire; am văzut-o ca una dintre cele mai uimitoare lucrări; noi am auzit și am văzut una din cele mai uimitoare mărturii; cel mai uimitor dar de deosebire a gândurilor; cele mai uimitoare lucrări pe care le-am văzut vreodată sau care au fost înregistrate vreodată. Noi vedem aceasta, iar fratele Branham chiar voia ca noi să știm aceasta, pentru că, atunci când noi vedem aceasta, știm că deși Sămânța este încă în acest vechi snop uscat, nu mai este tulpina care valorează ceva, nu mai este coaja care nu valorează nimic, ci este Sămânța din interior. Pe aceasta ne concentrăm, despre aceasta este totul.
Vreau să vă spun ceva, dar acesta este doar fratele Chad. Deci, vreau să spun aceasta într-un mod puțin diferit. Dacă ne gândim la coaja din timpul sfârșitului, există o tulpină veche și uscată; frunzele s-au uscat deja, s-au desprins și au căzut, și există o coajă care ține încă sămânța atunci când este legănată. Sămânța este încă acolo. Corect?
Ceea ce a fost legănat, nu au fost doar semințele, dar știm că celelalte sunt aproape lipsite de valoare. Singurul lucru de valoare este Sămânța. Legănarea snopului nu se face pentru coajă. Ea este acolo, o puteți vedea, puteți vedea cum coaja ține bobul închis acolo, dar legănarea snopului nu se face pentru coajă, nici pentru tulpină, ci legănarea snopului se face pentru Sămânță, ea este importantă. Aceasta înseamnă că Cel care a adus acel snop la recoltare, va aduce și restul recoltei la recoltare.
Atunci când te uiți la câmp și vezi tulpini în diferite stadii de uscare cu frunze uscate care cad, iar cojile încă țin sămânța, care începe să se despartă de coajă, înseamnă că încă mai este ceva verdeață în jurul ei. Dar dacă te uiți pe câmp, spui: „Când recolta este gata de seceriș, va arăta ca acel snop legănat.” Acesta este motivul pentru care spun că snopul legănat, este exemplul nostru.
Când recolta este pregătită pentru seceriș, acesta (trupul), va fi mort; omul meu interior, duhul meu omenesc, va fi mort, dar interiorul interiorului meu trebuie să vină la Viață și devine Viața dominantă în viața mea pentru a ajunge la maturitatea de recoltare. Atunci putem spune cu toții: „Nu sunt eu, nu este ceea ce am făcut eu, eu nu știam nimic despre aceasta, ci în interior există Ceva care este dincolo de mine și a fost însuflețit la Viață prin botezul Duhului Sfânt. Este Însăși Viața lui Hristos carte trăiește acum prin mine. Nu sunt eu, ci este Sămânța pe care Cineva a sădit-o în mine.”
Așa a putut spune fratele Branham: „Nu sunt eu, eu sunt doar glasul pe care l-a folosit El. Eu am stat doar acolo când El a făcut toate acele lucruri.”
El a înțeles corect ce se întâmpla în viața lui, și cred că și noi trebuie să înțelegem corect ce se întâmplă în viața noastră.
Să mergem la Ioan 5.19-20:
„Isus a luat din nou cuvântul, și le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai.
Căci Tatăl iubește pe Fiul, și-I arată tot ce face; și-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați.”
Isus este primul snop de grâu care a ajuns la maturitate deplină, și El spune: „Eu nu fac voia Mea, Eu fac numai ceea ce Îmi arată Tatăl.” El chiar a spus: „Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl Meu care este în Mine. El face aceste lucrări.”
Așadar, în mesajul, Unșii din timpul sfârșitului, fratele Branham vorbește la fel ca Isus. Isus a spus: „Nu sunt Eu, ci este Tatăl din Mine; Tatăl din Mine, El face aceste lucrări. Eu fac numai ce-Mi arată Tatăl.” Deci, Isus stătea acolo, Dumnezeu făcut trup, dar El joacă rolul unui Fiu supus, al unui Fiu desăvârșit, și spune: „Nu este gândul Meu, nu este voia Mea; nu fac nimic de la Mine Însumi, ci fac doar ceea ce-Mi arată Tatăl. Și lucrările pe care le fac, nu le fac de la Mine, ci Tatăl care este în Mine, face aceste lucrări.” Acesta este primul snop de grâu venit la maturitate .
Acum, în Mireasa matură este maturizat întregul material de recoltă. Acolo a fost o tulpină care a crescut și s-a maturizat, și când am văzut că Dumnezeu a folosit acel vas, și în el Cuvântul a venit la Viață înaintea noastră, puteți vedea că el a vorbit exact în același fel ca Isus: „Nu sunt eu; nu este ceea ce credeam eu. Nu sunt eu, ci El; eu doar am stat aproape când a făcut-o El. Nu sunt eu, eu sunt doar glasul pe care l-a folosit El. El a vorbit lucrurile pe care le spun acum, nu sunt ceea ce știam eu; eu doar m-am predat.” El vorbea exact ca primul snop legănat. De ce? Pentru că, dacă Mireasa se întoarce vreodată, Ea trebuie să fie exact ca Isus Hristos. Trebuie să aibă același caracter, aceleași trăsături, aceeași predare, aceeași supunere, aceeași Viață.
Trebuie să fie o manifestare aici, varianta masculină și varianta feminină, dar cu același caracter. Eu cred că trebuie să vedem aceasta.
În mesajul, Ascultați de El, fratele Branham a vorbit despre Înfiere, și noi știm că Înfierea este așezarea unui fiu…Înfierea de atunci nu era ca înfierea noastră modernă, când cineva care nu are copii, vrea să crească un alt copil și face acte prin care-l înfiază. Nu aceasta este înfierea biblică. Înfierea biblică se referă la înfierea propriului fiu al familiei. Ei vor să-l crească corect, astfel încât să poată primi moștenirea și să devină moștenitorul familiei; să preia afacerile sau firma familiei.
Astfel, fratele Branham spune că ei l-au pus pe fiu sub îndrumarea unui tutore care începe să-i dea educație acelui fiu. Când fiul ajungea la maturitate și era capabil să se ocupe de afaceri la fel ca tatăl său, tatăl îl înfia pe acel fiu și-l așeza într-o poziție de autoritate și putere. Așadar, Înfierea este a fi așezat într-o poziție de autoritate și putere.
Deci, în acest mesaj, fratele Branham a vorbit despre Înfiere:
„Observați cum face acest tutore. El vine înaintea tatălui, și dacă fiul a fost rău, dacă a fost neascultător, cum trebuie el să întoarcă capul și să-i spună tatălui: „Urăsc să-ți aduc această veste, dar, oh, acest copil este neascultător.” Ce va face tatăl? Își va pleca privirea în rușine.”
Aici el vorbește despre un fiu care este neascultător, dar după aceea vorbește despre un fiu care ascultă. Și fratele Branham spune:
„Pe cine a ales Dumnezeu ca tutore? Tutorele nostru este Duhul Sfânt. Acum, haideți să ne schimbăm gândul. Cum este dacă tutorele vine în fața tatălui și-i spune: „O, domnule, fiul tău este la fel ca tine. Știi, el face la fel cum faci tu…”
Acest lucru este foarte important. Să țineți minte această afirmație.
„…Iubește lucrurile pe care le înveți, îi place să conducă ferma așa cum o conduci tu. Oh, în expresia populară, el este așchia sărită din butuc. El este la fel ca tine. Tu ești un Dumnezeu Sfânt, iar el crede în a fi sfânt; Tu ești Dumnezeul Atotputernic, el spune, „Amin,” la aceasta. Tu ești un Dumnezeu care face minuni, iar el crede fiecare Cuvânt din El, și practică la fel.” O, cât de mult trebuie să-I placă Tatălui! „Da, acesta este fiul Meu!” Știți ce s-a întâmplat atunci când fiul a ajuns la o anumită vârstă? Dacă a fost un fiu rău și nu era la fel ca tatăl lui, tatăl nu putea avea încredere în el și nu primea niciodată moștenirea. Frate, tu știi aceasta din Scriptură. Dar dacă era un fiu ascultător, când ajungea la o anumită vârstă, acel fiu era scos într-un loc public, în fața oamenilor, era pus pe un loc înalt și tatăl îi punea o mantie pe el și își înfia propriul fiu în familia sa.
Prin această așezare a fiului, numele acelui fiu era la fel de bun pe un CEC, la fel ca numele tatălui său, pentru că s-a dovedit că era ascultător. Astfel, numele lui era la fel de bun ca numele tatălui său.”
Prin această Înfiere, fratele Branham ne-a arătat cum mergea tutorele la tată, și-i ducea un raport bun despre fiul lui. Așadar, pentru ca fiul să ajungă la înfiere, trebuia să îndeplinească anumite criterii. Iată care sunt criteriile: „Fiul Tău este la fel ca Tine! El se comportă la fel ca Tine, iubește lucrurile pe care le înveți; îi place să conducă ferma așa cum o conduci Tu. Tu ești un Dumnezeu Sfânt, el crede în a fi sfânt.”
Tutorele spune: „Este pregătit pentru Înfiere, pentru că este exact ca Tine. Nu are ideea lui, nu are o nouă tehnologie pe care vrea s-o implementeze în fermă; nu așteaptă ca tatăl să se dea la o parte ca să poată aduce idei mai bune. Înfierea nu se face când fiul crede că este pregătit, el știe ceva și este capabil să facă lucrarea, dar nu aceasta este dovada că este pregătit pentru înfiere. El este pregătit pentru înfiere când nu mai are mintea și gândirea lui; nu mai are dorințele lui; este pregătit pentru înfiere atunci când vrea să facă doar ceea ce face tatăl. Atunci tutorele spune: „Este pregătit pentru înfiere!”, iar tatăl răspunde: „Este gata pentru înfiere, haideți să-l punem în poziție.”
Vedeți? Nu este această idee modernistă: „Noi știm ce să facem, ne dăm seama de toate, doar dă-ne mână liberă.” Nu, nu aceasta este atitudinea potrivită pentru înfiere.
Dacă vom intra în înfiere…Aceasta este Epoca Înfierii; Epoca Miresei este Epoca Înfierii, pentru că prin Epocile bisericii a fost o maturizare, a fost o aducere înapoi, dar Înfierea vine în Epoca Miresei; este o așezare în poziția de Soție. Nu trebuie să fii doar biserică, trebuie să fii Mireasă. Astfel, acum întreaga Epocă a Înfierii, este poziționarea bisericii ca Soție. De aceea, când fratele Branham a trecut prin prima Pecete, a spus: „Nu vă voi mai numi biserică, ci vă voi numi Mireasă, ca să înțelegeți.”
Noi umblăm în Epoca Înfierii, și acum, voi sunteți așezați în ceea ce ați fost meniți să fiți întotdeauna. Ați crescut prin Luther, prin Wesley și penticostali, a avut loc o restaurare a Pomului Mireasă, dar acum, Pomul Mireasă trebuie să fie așezat, și așa cum este așezat, este plasat sub conducerea Soțului Ei, unită într-o unire invizibilă. Acesta este timpul așezării, așa că acum Mireasa vine la Înfiere pentru că aceasta este Epoca Înfierii. Dar ceea ce a copt Mireasa pentru Înfiere, nu este că Ea știe ceva, ci este gata pentru că Tutorele Ei spune: „Ea este la fel ca Tine! Ea vrea să facă numai ce spui Tu! Ea vrea să se supună numai Scripturii Tale; Ea nu se ceartă pentru fiecare punct; Ea nu caută o lipsă, nu încearcă să-și justifice acțiunile. Înțelegeți ce spun?
Ce se întâmplă când vine timpul pentru Înfiere? Când vine timpul Înfierii, este un semn al maturității. Când vine timpul ca boabele de grâu să se maturizeze, totul în jurul acestei semințe este mort.
Fiul care primește un tutore, are de învățat lecții, și dacă nu înțelege bine, trebuie să repete lecția. Câți ați avut lecții pe care a trebuit să le repetați? Ați repetat vreuna? Amin. Eu cred că încă lucrez la unele, și nu voi putea merge mai departe până când nu voi reuși. Știți, nu este ca și când le pui deoparte, și nu mai ai de-a face cu ele, nu, Acest Tutore nu ne va lăsa să trecem mai departe până când nu Se asigură că ne vom învăța toate lecțiile.
Așadar, acel fiu va trece prin lecții până când încetează să facă lucrurile în felul lui și începe să urmeze instrucțiunile Tutorelui. Tutorele este Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt lucrează întotdeauna conform Cuvântului. Astfel, noi suntem sub Tutorele nostru până când, în cele din urmă, ne predăm pe deplin, până când lăsăm toate ideile copilărești, până când ne pierdem toată mândria și ambițiile, deoarece acestea nu vor funcționa pentru moștenirea la care suntem chemați.
Acest tânăr nu putea…Ascultați. Acest tânăr nu putea înțelege doar calcule și contabilitate, finanțele, semănatul semințelor și plantarea lor, ci trebuia să aibă și caracterul necesar prelucrării moștenirii. Nu erau suficiente doar abilitățile, pentru că dacă avea abilități fără caracter, urma să distrugă ferma și să piardă moștenirea. El avea abilitatea de a planta, de a duce banii la bancă și de a-i număra, dar nu avea caracterul necesar pentru a gestiona binecuvântările care veneau, astfel va falimenta și va distruge ferma familiei.
Așadar, el trebuia să aibă mai mult decât abilități, trebuia să fie la fel ca tatăl său, deoarece tatăl a reușit să gestioneze toate acestea.
Noi ne întrebăm de ce este viața aceasta atât de grea? Pentru că avem o moștenire minunată care ne-a fost promisă. De ce trebuie să fie atât de grea? De ce continuă ca lucrurile să fie tot așa? De ce facem doi pași înainte și un pas înapoi? Am să vă spun de ce este viața atât de grea. Pentru că veți moșteni lumea, toată creația, cu Isus Hristos, pentru că ești moștenitor împreună cu El, și veți sta pe Tron cu El. De aceea este viața atât de grea. Atunci vei urî viața? Nu, noi iubim viața.
Acum spunem: „Mulțumesc Doamne, pentru că sunt câteva lucruri pe care trebuie să le știu.”
Tot în mesajul, Ascultați de El, profetul spune:
„Acum ai Cuvântul lui Dumnezeu, autoritatea lui Dumnezeu și Dumnezeu îți arată ce să faci. Ești condus de Duhul și faci lucrurile care Îi sunt plăcute lui Dumnezeu. Isus a fost înfiat în ziua când a fost pe Muntele Schimbării la față; Dumnezeu Își înfia propriul Fiu și Familia Sa. El i-a luat pe Petru, Iacov și Ioan, și i-a luat pe Moise, Ilie și pe Isus, și I-a dus pe vârful Muntelui, iar acolo a avut loc schimbarea înaintea lor. Ce a fost aceasta? El a fost pus sus, într-un loc public, pe un Munte. Puteți vedea asemănarea? Și cea a făcut El? El a fost schimbat, iar Biblia spune: „Hainele Lui au fost albe ca lumina și Fața Lui a strălucit ca soarele în puterea lui.”
Haina pe care o punea tatăl în Vechiul Testament, în ziua înfierii; Dumnezeu Și-a pus haina nemuririi peste Fiul Său în ziua înfierii.”
Fratele Branham ne arată că Muntele Schimbării la față a fost o înfiere, pentru că El urma să încredințeze toată creația în mâinile lui Isus Hristos, pentru că El urma să pună asupra Lui tot păcatul întregii lumi, El avea să poarte păcatul întregii lumi, la Calvar; El era Mielul lui Dumnezeu care lua toate păcatele lumii și făcea Răscumpărarea, El cumpăra tot ce a pierdut. Dumnezeu urma să-I dea aceasta lui Isus Hristos, dar mai întâi a trebuit să fie testat și să vină la Înfiere ca să poată merge la Calvar, purtând întreaga moștenire.
Să mergem la Matei 17.1-5:
„Dup șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov și Ioan, fratele lui, și i-a dus la o parte pe un munte înalt.
El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele, și hainele Lui I s-au făcut albe ca lumina.
Și iată că li s-a arătat Moise și Ilie, stând de vorbă cu El.
Petru a luat cuvântul, și a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.”
Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!”
Aceasta este o declarație foarte importantă, pentru că este aproape ca declarația făcută la Iordan. Când Isus a mers la Iordan și a fost botezat de Ioan Botezătorul, Dumnezeu a vorbit din ceruri și a spus aproape același lucru: „Acesta este Fiul Meu în care Îmi găsesc plăcerea!” Noi știm că acolo L-a declarat Fiu, dar din momentul acela, El a mers direct în încercare. Isus a ieșit din apa botezului plin cu Duhul Sfânt și a mers direct în pustie pentru a fi ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. Ce făcea El? El era testat, El era încercat. El a fost testat prin cele trei mari ispite: pofta cărnii, pofta ochilor, și mândria vieții, dar Isus a trecut acel mare test.
Apoi, Isus a fost încercat de farisei; a fost încercat de israeliți; a fost încercat când au vrut să-L pună împărat, a fost testat în toate felurile. Și când a venit pe Muntele Schimbării la față, aceasta a fost Înfierea Lui, iar la Înfiere, Dumnezeu a repetat aceeași frază, la care a mai adăugat ceva: „Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc plăcerea. De El să ascultați!” Acum, El are totul; acum El le-a moștenit pe toate; acum, El este Șeful, Conducătorul tuturor. Cine a fost cu El? Moise și Ilie, reprezentând Legea și Profeții. Ce este aceasta? Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, este tot Vechiul Testament, iar Petru a vrut să construiască trei corturi: unul pentru Profeți, unul pentru Lege, Moise și Ilie, și unul pentru Isus, dar Dumnezeu îl întrerupe scurt și spune: „Nu! De El să ascultați! El este împlinirea Legii și a Profeților! El este totul!”
Acum, El L-a adus într-o poziție de putere și autoritate: „De El să ascultați! Eu Îi dau Lui toată autoritatea și pun toată responsabilitatea asupra Lui! Toată moștenirea I-o dau Lui!”
El a fost testat, toată Viața Lui a fost dovedit; a fost testat în pustie, testat timp de trei ani și jumătate în lucrare, El a fost testat, dar a trecut toate testele biruitor, iar Dumnezeu L-a adus la Înfiere. Și acum trebuia să meargă la Calvar pentru a plăti prețul moștenirii, iar pe drumul spre Calvar, era Ghetsimani. Cuvântul, „Ghetsimani,” înseamnă, „Presă de ulei,” iar Ghetsimani era o grădină cu măslini; deci, numele este foarte potrivit, pentru că în grădina cu măslini, Isus S-a plecat, a început să Se roage, și a spus: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta. Totuși, să se facă cum vrei Tu, nu cum vreau Eu.”
Aici aveți un Fiu, El era în agonie, și ca ființă umană, era într-o agonie așa de mare, încât picăturile de transpirație, picurau ca picături mari de sânge pe pământ. El era într-o agonie totală, dar El fusese deja testat și dovedit, și putea trece prin presa de ulei, și să rămână fidel poruncii dată de Tatăl.
De trei ori S-a dus și S-a rugat, iar a treia oară a spus: „Tată, dacă nu se poate îndepărta de la Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta.” Acesta este un Om care S-a predat total și în care se putea avea încredere. El nu Și-a urmat propria voință sau propria dorință. Fratele Branham spune:
„El Își iubea ucenicii și nu voia să-i părăsească, El știa durerea care Îi stătea în față și că avea să simtă totul, dar cu toate acestea, în „presa de măsline,” ar putea fi presat afară.”
Știți, când vrei să presezi măslinele, să le treci prin presa de ulei, trebuie să le zdrobești pentru a obține uleiul, pentru că ceea ce este important, este uleiul. Uleiul este valoros, uleiul este important, așa că trebuie să distrugi totul, toată măslina pentru a obține uleiul.
Când vrei să faci vin, trebuie să distrugi, să zdrobești strugurii pentru a obține mustul, apoi vinul. Și tot ce este în jurul vinului, trebuie să fie distrus pentru a obține vin, deoarece vinul este valoros.
Pentru a obține parfumul Trandafirului din Sharon, trebuie să distrugi tot ce este în jurul parfumului. Vedem un model? Dacă Hristos este în mine, dacă fac parte din Cuvânt prin predestinare și având în mine Sămânța Genă a lui Dumnezeu, dacă o parte din Dumnezeu locuiește în sufletul meu și trebuie manifestată prin puterea Duhului Sfânt, ce trebuie să se întâmple cu tot ce este în jurul meu?
Tot ce este în jurul Lui trebuie să fie zdrobit, tot ce este în jur trebuie să moară, trebuie să se usuce, astfel încât să poată ieși ceea ce este valoros, astfel încât să poată ieși parfumul; să poată ieși vinul; să poată ieși uleiul; să poată ieși recolta. Tu vezi atât de mult material acolo, dar ceea ce este important, este Sămânța, Bobul.
În Planta de grâu există tulpină, spic și înveliș, dar ceea ce este important, este sămânța; și în această zi, Mireasa este Sămânța Genă veșnică a lui Dumnezeu. Ea face parte din Cuvânt pentru că vine din Hristos. Ea face parte din Cuvânt, din Mire, care este Cuvântul. Cuvântul care face Cuvântul să trăiască, a revenit la Ea, dar pentru a scoate acea Viață, totul trebuie să moară în jurul Ei.
Eu, după părerea mea, l-am văzut pe fratele Branham venind la înfiere; l-am văzut chiar ridicat în acea constelație de Îngeri, dus pe un munte înalt și ridicat, dar înainte de toate, schimbat.
Vă amintiți visul pe care-l spune în mesajul, Stând în spărtură. Cred că Roy Robertson a avut visul. El l-a văzut pe fratele Branham plecând spre Vest, iar când s-a întors, a fost schimbat. El strălucea, fața lui strălucea. Eu cred că fratele Branham a venit într-un loc de înfiere unde Dumnezeu putea să aibă încredere în el, unde Dumnezeu putea să pună responsabilitatea Cuvântului în mâinile lui. Dar cum a ajuns profetul acolo? Cum a fost viața lui până în momentul acela?
În mesajul, Sărbătoarea Trâmbițelor, fratele Branham spune:
Cuvântul lui Dumnezeu era pus în mâna profetului, pentru că urma să vină la Peceți, și să predice partea nescrisă a Cărții Apocalipsa, ceea ce i s-a poruncit lui Ioan să nu scrie și urma să sune al șaptelea înger, Cuvântul care fusese pecetluit în interiorul piramidei. Piramida era scrisă de jur împrejur, iar profetul s-a dus în jurul ei și a interpretat tot ce era scris, legând împreună toate capetele lăsate libere din cele șapte Epoci ale bisericii. Și când a terminat, el a decupat vârful piramidei și a arătat că există Ceva înăuntru o Piatră albă, o descoperire peste care Lumina nu a strălucit niciodată înainte, și pe care nu era scris nimic.
Exista un Cuvânt, o Taină, un Adevăr care este în Biblie, și pe care Lumina descoperirii nu a strălucit niciodată înainte. În acest Cuvânt, (fratele Chad ridică Biblia), era o Taină pe care Dumnezeu avea s-o descopere; era acel Cuvânt pentru care Ioan a primit poruncă să-L pecetluiască; acea parte care fusese cercetată de mii de ani, acel Cuvânt a fost pus în mâna lui. Și zi de zi, Îngerul Domnului a venit la el, atunci când a predicat Pecețile și i-a dat descoperirea, iar el mergea și o aducea bisericii așa cum a văzut-o.
El spune: „Am văzut-o într-o viziune. Am luat un pix și am scris ce vedeam, apoi îmi petreceam restul zilei mergând înapoi în Scriptură și legând totul împreună.”
Dumnezeu i-a descoperit profetului cele șapte Tunete prin viziune; Cuvântul nescris, Cuvântul Domnului, Sabia Împăratului era pusă în mâna lui; și în fiecare zi, el a adus interpretarea corectă a Cuvântului. El a fost cel care a scos Sabia Împăratului zi de zi.
Eu cred că Dumnezeu a trebuit să aibă încredere în acel om, înainte de a-i putea da acea mare responsabilitate. El a trebuit să fie testat și dovedit că va fi credincios, înainte de a face aceasta.
Astfel, la sfârșitul Peceților, fratele Branham a spus:
„Nu-i mulțumiți unui om, nu-i mulțumiți nimănui; nu-i mulțumiți niciunui om. Eu nu știam acele Peceți, ci mi-au fost date zi de zi. Eu am fost la fel de confuz ca oricine altcineva.”
Deci, fratele Branham a spus: „Nu-mi mulțumiți mie, nu am fost eu, Dumnezeu mi le-a dat, iar eu doar le-am adus.”
Așadar, Dumnezeu a trebuit să aibă încredere că, între viziune și predicare, acest om nu va răsuci nimic și nu va schimba nimic. Cum vom ști eu și voi aceasta?
În viziunea celor șapte Peceți care s-au rupt zi de zi, el le-a văzut cum s-au rupt înaintea lui, scria ce vedea, apoi mergea la Scripturi și lega totul împreună, după aceea mergea și le predica. Dar cum știm tu și eu că între viziune și predicare, nu s-a schimbat nimic? Pentru că credem că Dumnezeu i-a pus Sabia în mână. Avem încredere în Dumnezeu care l-a dus în înfiere, care l-a încercat prin Tutore și l-a dovedit că este credincios Cuvântului. Dumnezeu a trebuit să aibă încredere în acel om ca să-i dea un nivel mai mare de responsabilitate. Laudă lui Dumnezeu!
Eu cred că fratele Branham a fost înfiat. Poate greșesc, aceasta este părerea mea personală, dar eu cred că el a fost ridicat pe munte, a fost înfiat, i s-a pus Sabia în mână și i s-a dat autoritatea de a aduce interpretarea corectă a Cuvântului nescris, care trebuia să se potrivească cu toate Cuvintele scrise. Și el a făcut-o.
Acum, gândiți-vă cum a ajuns fratele Branham la locul unde Dumnezeu a putut să-i pună Sabia în mână? El a spus: „Sabia se potrivea exact cu mâna mea.” Aceea era Sabia Împăratului, era Cuvântul în mâna lui. Cum a ajuns acolo? Ei bine, a început cu mult în urmă, când a învățat o mulțime de lecții.
Amintiți-vă când fratele Branham a intrat în legătură cu penticostalii în Mishawaka, Indiana, și a predicat acolo. Atunci a primit o mulțime de invitații, dar când a ajuns acasă, soacra lui i-a spus: „Nu vei face aceasta. Nu vei merge acolo. Nu-mi vei târî fiica acolo,” și pentru a evita problemele cu familia, să nu o supere pe soacra lui, a renunțat și nu a acceptat acele invitații.
Fratele Branham a spus: „Atunci au început plăgile în casa mea.” Dacă ascultați, „Povestea vieții mele,” El a spus: „A murit tatăl meu, a murit fratele meu…”, apoi a murit soția lui, și a murit copilul. El spune: „Nu m-am dus când m-a chemat prima dată…” și a adăugat: „…lucrarea ar fi putut ajunge mult mai departe dacă m-aș fi dus când m-a chemat.” Priviți prețul pe care l-a plătit acest om pentru neascultarea lui. Ce a făcut el? El a cedat în fața familiei ca să nu-și supere familia, dar Dumnezeu l-a învățat că nu familia este pe primul loc, ci „Eu sunt pe primul loc.”
Voi lua doar crâmpeie din viața lui. Amintiți-vă, odată, când predica, în audiență era un cuplu de doi tineri despre care spune că făceau dragoste chiar în primul rând, ceea ce era o batjocură; ceea ce făceau ei era absolut greșit, și distrăgeau atenția oamenilor. Fratele Branham era supărat pentru ceea ce făceau, iar Dumnezeu a venit la el, și i-a spus: „Sunt în mâinile tale, orice ai spune.” El era într-o situație în care putea să-i judece și orice ar fi spus, era judecata care se împlinea..
Fratele Branham a spus că dacă i-ar fi lovit cu moartea, ei ar fi murit; și meritau să fie judecați pentru că ce făceau ei era o batjocură chiar în fața lui Dumnezeu. Ei meritau judecata, dar fratele Branham era testat, pentru că atunci el avea Duhul lui Ilie în el.
Dar când Duhul lui Ilie a fost în Elisei, Elisei s-a supărat pe acei copii care au râs de el, și a chemat două ursoaice din pădure care au ucis patruzeci și doi de copii. Fratele Branham a spus că acela nu era Duhul lui Hristos, ci acela a fost propriul duh al lui Elisei când s-a mâniat. Amintiți-vă, pentru că el era în acea slujbă, Dumnezeu Și-a onorat Cuvântul, și copiii aceia au murit.
Dar acum, acel Duh al lui Ilie, după venirea lui Hristos, era într-un alt vas, iar Dumnezeu a pus judecata în mâna lui. Acei tineri își băteau jos, iar Dumnezeu i-a spus fratelui Branham: „Orice spui, se va întâmpla.” Și fratele Branham a spus: „Eu vă iert!” Ce a făcut el? A luat natura lui Hristos, nu propria lui natură. Ce este aceasta? Este testarea și aducerea unui fiu în înfiere.
Când a mers în Africa de Sud și s-a încurcat cu predicatorii, Dumnezeu i-a spus să rămână în orașul acela și să predice în continuare, dar pentru că predicatorii făcuseră un itinerar, și el nu avea bani, nu avea mașină, s-a complicat și a trebuit să meargă cu ei. Dumnezeu i-a dat voie să meargă, dar i-a spus: „Vei suferi din cauza aceasta.” Noi știm că s-a întors acasă cu amiba, care aproape că l-a omorât. El chiar a crezut că va muri, pentru că nimeni nu putea să-l vindece, nu a putut fi ajutat de nimeni până când nu l-a eliberat Dumnezeu în mod supranatural.
Dumnezeu a trebuit să-l învețe cu privire la familie: „Nu ei sunt pe primul loc. Eu sunt primul!”; și cu privire la predicatori: „Nu ei, ci Eu sunt pe primul loc. Tu trebuie să te supui întotdeauna Cuvântului lui Dumnezeu.”
Priviți la pregătirea, la instruirea acestui profet. El a trecut prin toate testele, respingerile și batjocurile.
Când era doar un băiat, a fost respins de comunitatea lui, a fost un proscris în societate pentru că tatăl său era un contrabandist, și tot ce-și dorea, era să aibă prieteni, voia ca oamenii să vorbească cu el, dar ei treceau pe partea cealaltă a drumului când îl vedeau.
Apoi, în primii ani ai campaniei sale, a devenit cel mai popular predicator din America. Mă întreb, ce a făcut el pentru aceasta? Cine l-a ajutat? Apoi a început să fie respins tot mai mult. Credeți că nu i-a fost greu? Ce făcea Dumnezeu? Îl testa. „Stai cu Cuvântul!” „Stai cu Cuvântul!” „Stai cu Cuvântul!”
Când și-a pus soția să-i spună avocatului acea micuță minciună nevinovată, că nu era acolo, Dumnezeu a venit imediat și l-a corectat. Ce a fost aceasta? Testare după testare, corectare și dovedire.
Când a greșit, Dumnezeu l-a adus la pocăință rapidă și a corectat totul. Astfel, acest om era atât de cinstit încât a stat în fața tuturor și a spus ce a făcut. Ce a fost aceasta? Dumnezeu a dovedit că, „Aici am un fiu în care pot avea încredere.” Testare și dovedire; testare și dovedire.
Apoi, chiar după deschiderea Peceților, a ajuns la mesajul, „Stând în spărtură.” Noi am vorbit despre aceasta, nu voi intra în detalii, dar știm că a vrut să fugă din cauza respingerii și din cauza presiunii; a vrut să fugă pentru a avea puțină liniște. Ceea ce voia el, nu era un păcat, ci a vrut să scape de oameni și de presiune, dar Dumnezeu l-a corectat din nou. Și când Dumnezeu l-a corectat, el s-a pocăit și s-a întors în lucrarea care i-a cauzat respingerea și durerea, pentru că aceasta a vrut Dumnezeu pentru el.
Noi credem că am suferit, dar trebuie să urmărim viața acestui profet, a acestui om care a fost pregătit de Dumnezeu în timpul sfârșitului și adus într-o poziție de înfiere. Prin el, Cuvântul a fost legănat asupra noastră, astfel încât să putem vedea cum arată un fiu înfiat al lui Dumnezeu, cum arată o Mireasă în timpul sfârșitului.
Știți cum a legănat Dumnezeu Cuvântul? Pe o mie două sute de casete și câteva videoclipuri. Dumnezeu nu a legănat aceasta ca să puteți spune: „Uau! Mi-aș dori să pot fi așa!” El a făcut această legănare, ca să știi că aceasta este călătoria în care te afli, și este destinația ta. Dar nu vei sta în fața mulțimilor și vei discerne gândurile oamenilor, nu despre aceasta vorbesc, ci de a face acea predare totală lui Hristos, pentru ca Cuvântul să-ți fie încredințat așa cum i-a fost încredințat lui. Și când Dumnezeu a putut avea încredere în el ca să-i încredințeze propriul Cuvânt, el a făcut totul corect.
Eu spun: Mulțumesc lui Dumnezeu pentru acel vas!
În mesajul, Încă odată, Doamne, fratele Branham spune:
„Dacă Dumnezeu ar veni la mine și mi-ar spune: „Vreau să mergi pe pământ…Eu am fost acolo sus, și El a spus: „Du-te pe pământ! Eu îți dau un timp de cunoaștere de o sută de ani, dar vreau să-ți împarți anii. Ce vrei să faci în primii douăzeci și cinci de ani, în al doilea douăzeci și cinci de ani, în al treilea douăzeci și cinci de ani, și în ultimii douăzeci și cinci de ani?” Ce aș spune? Ei bine, dacă am de gând să-mi pun timpul aici pentru a fi un fotbalist, un atlet sau ceva, mai bine iau primii douăzeci și cinci de ani. Dacă voi veni aici să fiu un tâmplar sau o persoană de felul acesta, ei bine, mai bine iau al doilea douăzeci și cinci de ani. Dar dacă vreau să-i iau pentru a-L sluji pe Domnul, voi lua ultimii douăzeci și cinci de ani, sau de la șaptezeci și cinci până la o sută, pentru că am acumulat atâtea cunoștințe, știu mai multe despre aceasta.”
Gândiți-vă! Noi știm această afirmație, am mai auzit-o, dar mă uimește. Fratele Branham spune: „Dacă mi se alocă o perioadă de timp pentru a-L sluji pe Domnul, voi lua ultimii douăzeci și cinci de ani, sau de la șaptezeci și cinci la o sută de ani.” El alege timpul cel mai slab din viața umană, cel mai slab timp din punct de vedere fizic, și de cele mai multe ori, cel mai slab timp din punct de vedere mental din viața umană, pentru a-L sluji pe Dumnezeu, deoarece până atunci, ar învăța multe.
Mă întreb: ce va învăța? El spune: „Aș acumula multe cunoștințe.” Ce fel de cunoștințe? Cunoștințe despre cum să-L slujești pe Dumnezeu și să rămâi cu Cuvântul Său. Îți uiți gândirea…De aceea alege cel mai slab timp al vieții, pentru că nu mai depinzi de mintea ta, de puterea ta, de înțelegerea ta.
El a ajuns în sfârșit la înțelegerea că, „Nu este mintea mea, nu este priceperea mea mentală, nu este discursul meu minunat, nu este puterea mea fizică, ci totul este EL, nu sunt eu. Eu eram doar acolo când a făcut-o El.”
Așadar, ce timp ar alege el? Timpul cel mai slab. Toți ceilalți ar spune: „Ești terminat!” Sau, „Ești aproape de final!” dar el spune: „Nu, acesta este timpul când poți începe în Împărăția lui Dumnezeu și să faci ceva pentru Domnul.” Înainte, ai putea împărtăși slava; înainte te-ai putea mândri cu ceea ce faci, dar când ajungi la cea mai slabă etapă a vieții tale, tot ce poți spune, este: „Nu am fost eu, ci El. Eu nu am putut face nimic. Voi știți cu toții că am urcat aici într-un scaun cu rotile, am pierdut câțiva dinți, și am uitat chiar care este numărul meu de telefon.” Dar atunci a simțit el că poate să-L slujească cel mai bine pe Domnul.
Oh, haideți să luăm această atitudine: nu puterea mea, ci puterea Lui! Nu capacitatea mea, ci doar predarea mea.
Nu uitați că în snopul legănat, totul în jurul seminței era mort; totul în jurul ei era mort. Dar sămânța este vie.
Vreau să mergem la Galateni 2.20:
„Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și Viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.”
Eu sunt răstignit, nu sunt eu, ci este El care trăiește în mine. Dacă vom avea o manifestare a Miresei în timpul sfârșitului, pe care cred că o avem, nu va fi Ea, ci va fi El în Ea. Ea va trebui să învețe cum să se predea, pentru a învăța cum să moară.
În mesajul, Putere desăvârșită în slăbiciune desăvârșită, fratele Branham spune:
„De multe ori am spus: „Cel mai mare dușman al meu, este William Branham. El este cel care stă în calea lui Dumnezeu, el este cel leneș, el este cel care crede uneori că poate face și el ceva, și atunci Îl îndepărtează pe Dumnezeu din tablou. Dar când pot să scap de el, când pot să-l dau la o pate, atunci Dumnezeu poate să vină și să facă lucruri despre care William Branham nu știe nimic. Atunci vă poate folosi Dumnezeu, atunci El vă poate folosi pe oricare dintre voi. Când ne dăm la o parte din cale, El poate folosi pe oricine, dar cât timp stăm în cale, nu putem face nimic.”
Cred că de aceea, Pavel a spus: „Eu mor în fiecare zi!”
Pavel a știut să-și înfrâneze trupul și să-l țină supus, pentru ca nu cumva, la urmă, să fie un eșuat. El știa cum să moară zilnic, știa să se răstignească, astfel încât, Hristos să trăiască în el.
În mesajul, Unirea invizibilă a Miresei, fratele Branham spune:
„Amintiți-vă, când aceasta s-a dus jos și bobul începe să se coacă, tot ce este în acea tulpină trebuie să moară. Aleluia! Puteți vedea unde suntem noi? Viața este din nou în bob. Ce este aceasta? Este exact același Bob care a murit în pământ. Același Isus în forma Miresei. Aceeași putere, aceeași biserică, același lucru, același Cuvânt.”
Ce este? „Același Isus în forma Miresei.” Dar când acea sămânță se coace, totul în tulpină trebuie să fie mort; totul dintr-o epocă anterioară, toată gândirea noastră, toată înțelegerea noastră, toată capacitatea noastră trebuie să fie moartă pentru ca Bobul să se maturizeze pe deplin, până când putem mărturisi ca fratele Branham: „Nu sunt eu, eu doar am stat lângă El când a făcut-o.” Aceasta nu este o iluzie, ci este o promisiune care ne-a fost făcută când Dumnezeu a legănat acel Snop.
Când slujba Fiului omului a fost legănată peste lume, a fost un semn că această recoltă se apropie de maturizare. De aceea a trimis Cuvântul, și El S-a întors pentru că prezența Soarelui aduce Bobul la maturitate.
Tot ce trebuie să facem noi, este să stăm în prezența Lui, să lăsăm Cuvântul să lucreze în noi și să rămânem predați Lui, iar El va face exact ce a promis că va face. Acest lucru nu este o iluzie, acum este timpul recoltei, aceasta este epoca recoltei, și cred că noi suntem oamenii recoltei.
Semnul pe care l-am văzut, este că trebuie să avem încredere în Dumnezeu, că dacă a putut să facă aceasta acolo, o poate face și aici. Orice a făcut pentru el, o face și pentru mine. Prin credință, eu cred că fac parte din aceeași recoltă, fac parte din aceeași Mireasă, fac parte din Mireasa timpului final. Eu nu pot produce nimic în mine, nu pot fabrica nimic, nu pot să manifest nimic care să dovedească cuiva ceva, dar ceea ce pot să fac, este să mor față de gândul meu, să mor față de propria mea gândire, și să-I spun Tutorelui, Duhului Sfânt: „Învață-mă lecția pe care vrei s-o primesc în acest moment, pentru că vreau să fac exact așa cum ar face El.” Am încercat în felul meu, am încercat prin ideile mele de câteva ori, am încercat să îmbunătățesc procesul…Nu știu, poate niciunul din voi nu ați încercat s-o faceți, dar eu am încercat o metodă îmbunătățită și nu am reușit. Singura care funcționează este metoda încercată și adevărată a Tatălui, și aceasta este predarea față de Cuvânt, pentru că Cuvântul funcționează întotdeauna. Ființele umane au încercat să-L modifice, să-L schimbe, am încercat să-L ocolim, să-L trecem cu vederea; am încercat să găsim scuze, am încercat studiul grecesc despre El, dar există un singur lucru care va funcționa: „Eu vreau să fac exact cum face El!” Și El lucrează totdeauna conform Cuvântului Său.
El nu lucrează niciodată în afara Cuvântului Său, ci El lucrează totdeauna conform Cuvântului Său. „Eu trebuie să fac exact cum face Tatăl.”
Acum, Capul meu este Hristos, și pentru a fi Mireasa sa, trebuie să fac exact așa cum face Capul meu; trebuie să fiu supus total față de Conducătorul meu, care este Isus Hristos, Cuvântul, iar Cuvântul a fost restaurat astăzi. Motivul pentru care a revenit Cuvântul, este ca să putem fi o Mireasă potrivită, deoarece fără Cuvânt, nu știm cum să fim Mireasă, deoarece o Mireasă potrivită, este supusă Cuvântului Ei.
Înainte eram în întuneric, în confuzie, dar acum Cuvântul a revenit, așa că Ea poate fi o Mireasă potrivită; și Mireasa potrivită este supusă pe deplin față de Capul Ei. Și așa cum Hristos, Mirele a fost supus total Tatălui, tot așa Mireasa este supusă total Mirelui, iar pentru a fi Mireasa adevărată, Cuvântul a venit, astfel încât să putem fi Mireasa manifestată.
Ei bine, ce lucru mare vei face? Ce lucru extraordinar de puternic veți face pentru a dovedi o Mireasă manifestată? Cred că cea mai mare lucrare pe care o va manifesta Mireasa, este că va fi total predată și supusă Conducerii Cuvântului, pentru că acesta este punctul în care au eșuat toate celelalte mirese. Ele încă fac lucrări și încă produc biserici și grupări de oameni. Dar cred că cel mai mare semn pe care îl va vedea lumea în această Mireasă, va fi un popor care este absolut sută la sută predat descoperirii Cuvântului acestui ceas, supus total Capului, Hristos Isus, Cuvântul. Atunci, Dumnezeu va putea face prin Ea, exact ceea ce vrea El să facă; dacă vrea să facă lucrări puternice și manifestări puternice, va face.
Eu cred că noi vom vedea o parte din această credință personală, dar orice vrea El să facă printr-un vas supus total Lui, va face.
Deci, primul lucru pe care trebuie să-l facă Ea, este să se predea Conducerii Cuvântului, apoi toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce sunt în Hristos Isus. Laudă lui Dumnezeu!
Să citim Matei 16.24-25:
„Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.
Pentru că oricine va vrea să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga.”
Așa cum a spus fratele Kyle, calea în sus, este în jos. Calea pentru a avea viață, este să-ți piezi viața; calea pentru a avea biruință, este în primul rând predarea. A fi biruit de Cuvânt, este a fi biruitor.
Vă amintiți citatul pe care l-a citit fratele Kyle, în care profetul spune: „Poți să te pironești pe cruce.” Acum, amintiți-vă ce a spus Isus: „Luați crucea și urmați-Mă!”
Pentru ce era folosită o cruce? Pentru execuție. Ce făceau ei cu crucea? Îi pironeau pe oameni pe ea pentru a-i ucide. Așadar, dacă vrei să-ți iei crucea și să-L urmezi pe Hristos, ce ar trebui să faci cu crucea? Este o piesă de decor? Nu cred. Eu cred că este un instrument util într-o viață de creștin; cred că o cruce este necesară pentru a-L sluji pe Dumnezeu în mod corespunzător; cred că noi trebuie să ne păstrăm pe cruce, să ne răstignim toate dorințele personale, toată viața personală, propria gândire, propria istorie sau orice altceva și să rămânem răstigniți, pentru a-L lăsa pe Hristos să trăiască în noi. De aceea a spus Isus: „Luați-vă crucea!” Nu crucea altcuiva, aceasta este o cruce personală pe care trebuie s-o purtați: „Ia-ți crucea, și urmează-Mă!”
Să mergem la Apocalipsa 12.10-11:
„Și am auzit în cer un glas tare care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru, și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
Ei l-au biruit prin sângele Mielului, și prin Cuvântul mărturisirii lor, și nu și-au iubit viața chiar până la moarte.”
Cum vom birui? Prin sângele Mielului, prin Cuvântul mărturisirii noastre, și pentru că nu ne iubim viețile noastre, vom fi dispuși să murim.
Voi spuneți: „Frate Chad, eu sunt dispus să mor.” Eu nu vorbesc despre a muri odată, ci vorbesc despre moartea zilnică. Mulți oameni vor muri pentru credința lor, dar dacă ajungem la o confruntare, și va fi un glonț, așa că în cinci secunde ai terminat cu suferința, „Eu voi muri pentru credința mea.”
Dar tu vei muri în fiecare zi, însă nu de mâna unui călău, ci vei muri de propria ta mână pironindu-te pe propria ta cruce, predându-ți viața Lui și devenind mort pentru dorințele tale. Mort! Un mort față de sine, un mort pentru propria ta persoană. Noi ne petrecem atât de mult timp din viață încercând să ne protejăm; încercăm să ne protejăm tărâmul emoțional de alți oameni, încercăm să ne protejăm trupul fizic de răni și vătămări. Noi petrecem mult timp din viață încercând să ne protejăm, dar Hristos ne cere să ne predăm Lui. Aceasta nu înseamnă că acționăm greșit, nu înseamnă că nu trebuie să avem grijă de noi și să sărim în fața camioanelor, ci vreau să spun că El este Ocrotitorul nostru, iar noi trebuie doar să ne predăm viața Lui și să-L lăsăm să-Și asume responsabilitatea pe care a promis că Și-o va asuma.
Amintiți-vă că domnia va fi pe umărul Lui, și El a promis că Se va căsători cu noi și Își va asuma responsabilitatea pentru noi. Nu trebuie să ne luăm responsabilitatea pentru noi înșine, ci trebuie să ne predăm Lui, și să-L lăsăm pe El să-Și asume responsabilitatea pentru noi.
Aveți încredere în El! Nu vă bazați pe propria voastră înțelegere, ci recunoașteți-L în toate căile voastre și El vă va călăuzi pașii.
Aceasta este Epoca Înfierii. Ce este înfierea? Ești mare și puternic? Aceasta nu duce la înfiere, ci când fiul va face numai ceea ce face Tatăl, atunci ajunge la înfiere. Eu vreau să ajung în acel punct în care să fac numai ceea ce spune Cuvântul, ceea ce ni s-a dat în această oră, ceea ce am fost învățați prin această slujbă profetică, Cuvântul care a fost restaurat. Eu vreau să fac numai aceasta.
Dumnezeule, ajută-mă să-mi predau viața în felul acesta și să fiu spălat, curățit și pregătit de acest Cuvânt, ca să pot fi folosit pentru gloria Ta.
În mesajul, Hristos este descoperit în propriul Său Cuvânt, profetul spune:
„Ceea ce este deosebit la Mesajul din această zi, este că cei care L-au primit în inimă, trebuie să stea în prezența Soarelui pentru a se coace. Voi trebuie să primiți Mesajul , apoi să lăsați Soarele să usuce toată verdeața.”
Ce este verdeața? Imaturitatea. „…Lăsați Soarele să usuce toată verdeața din voi, ca să deveniți creștini maturi.”
Ce ne-a dat acest Mesaj ca și Cuvânt restaurat? Ce ar trebui să facă? Ce trebuie să facă prezența lui Hristos? Coace toată imaturitatea din noi, până când venim în chipul lui Adam.
Eu spun: Doamne, coace Tu toată verdeața din mine. Îmi dau seama că fratele Branham nu ne-a spus ce lucruri să facem sau prin ce cercuri să sărim. Nu, ci el ne-a spus doar să ne predăm; ne-a spus să renunțăm la viața noastră, la gândirea noastră, să încetăm să ne luptăm cu Cuvântul și să ne predăm pur și simplu acestui Cuvânt, apoi să lăsăm prezența Soarelui să usuce toată verdeața din noi.
Voi nu încercați să deveniți maturi; nu încercați să faceți totul mai bine și să deveniți maturi, toate acestea sunt eforturi umane și vor da greș. Voi trebuie doar să vă predați acestui Soare fierbinte, care este aici pentru a coace imaturitatea noastră, să stăm în Prezența Lui, să renunțăm să mai alergăm prin alte locuri ca să intrăm în prezența altor influențe, și să ne lăsăm influențați numai de acest Mesaj. Să nu ne lăsăm influențați de tendințele moderne, de web site-uri nepopulare sau de orice alte rețele sociale; nu stați în acele prezențe, ci asigurați-vă că sunteți în prezența Cuvântului. Rămâneți în Această prezență și stați predați Cuvântului până când scoate afară toată verdeața.
În această zi ni s-a dat un exemplu bun și eu vreau să urmez acest exemplu. Să ne ridicăm.
Ce zi este aceasta? Timpul secerișului! Este ultima zi, este timpul recoltei. Este timpul Miresei, este epoca Miresei, este timpul manifestării lui Isus Hristos în forma Miresei. Acesta este El în noi. Ce va lua El? Mă va lua pe mine ca să-I predau viața și să mor, pentru că totul în jurul Seminței, este mort. Laudă lui Dumnezeu!
O, Doamne, ajută-mă să mor!
Sunt atât de bucuros că am primit Lumina strălucitoare a acestui Cuvânt! Este Lumina Soarelui care va face lucrarea. Eu nu cred că fratele Branham s-a reformat, nu cred că s-a făcut suficient de bun pentru a face toate lucrurile pe care le-a făcut, ci eu cred că s-a predat cu adevărat Conducerii Domnului și Dumnezeu l-a condus pas cu pas. Eu nu cred că noi trebuie să ne reformăm, ci trebuie doar să ne predăm Cuvântului Domnului și să-L lăsăm pe El să ne conducă pas cu pas, și atunci vom reuși. De unde știu? Eu am văzut promisiunea, am văzut snopul legănat care dovedește că întreaga recoltă se apropie de maturitate.
Eu cred că voi reuși! Sunt pe drum. Nu sunt ceea ce ar trebui să fiu, nu sunt nici măcar ceea ce vreau să fiu, dar Îl laud pe Dumnezeu, pentru că nu mai sunt ceea ce am fost cândva. Puteți mărturisi același lucru? Amin!
Ceea ce v-a schimbat este Cuvântul, așa că, haideți să stăm în prezența Soarelui și să-L lăsăm să scoată toată verdeața din noi. Să ne rugăm.
Dragă, Doamne Isuse, Îți mulțumesc pentru acest Cuvânt pe care ni L-ai dat; pentru acest Semn promis pe care L-ai arătat în timpul secerișului, când Te-ai arătat, Doamne, lucrând printr-un om. Dumnezeule, Tu ne-ai dat un Semn că putem avea încredere că orice ai făcut acolo, cu acel om, vei face exact același lucru cu noi ceilalți.
Te rog să mă ierți pentru egoismul meu! Iartă-mă pentru propriile mele dorințe și ajută-mă să mă predau Ție mai mult. Dumnezeule, pe măsură ce stăm culcați în prezența Ta, îngăduie ca puterea Cuvântului Tău să scoată afară din noi toată imaturitatea. Schimbă-ne, maturizează-ne și crește-ne în chipul Tău, ca să putem fi în asemănarea Ta.
Îți mulțumesc pentru încercările vieții, Doamne. Uneori a fost greu, uneori mă simt rușinat de greșelile mele, dar când privesc ce ai făcut în viața profetului, îmi dau seama că toate încercările vieții fac parte din pregătirea mea; sunt necesare, Doamne, și Îți mulțumesc că mă iubești suficient de mult, ca să-mi dai un Tutore bun. Ajută-mă să-mi învăț lecțiile, să mă predau și să rămân sub călăuzirea Ta, ca să-Ți faci lucrarea cu mine.
Te iubesc, Doamne, și Te rog să ne binecuvântezi pe fiecare din noi și să ne ajuți să fim încredințați că ceea ce ne-ai arătat deja, este o promisiune, este un rezultat final, și că Tu ne-ai dat toate ingredientele, tot ce avem nevoie pentru a ajunge la același lucru. Este aici, este în mâinile noastre, așa că Te rugăm să ne ajuți să profităm de aceasta.
Te iubim, Doamne, și Te rugăm să ne iei în mâinile Tale, și modelează-ne în asemănarea Ta ca să ne folosești pentru slava Ta. Fie ca Tu să obții toată slava și meritul pentru aceasta, să ai întâietate în această oră, în fiecare din vasele noastre, pentru că ne predăm Ție din nou în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Câți credeți că este timpul pentru manifestarea Miresei? Este minunat! Și eu cred aceasta, dar nu mai putem crede în mod colectiv, ci acum trebuie s-o acceptăm individual.
Câți credeți că este timpul Miresei? Acesta este timpul Miresei! Câți credeți că aceasta este epoca Înfierii, când Hristos va fi arătat sub forma unei Mirese? Absolut! Când vorbim despre aceasta, noi ne gândim colectiv, colectiv, colectiv, dar știți, ce? Aceasta este epoca individului, a individului, a individului. Toate aceste afirmații trebuie să fie adevărate acum despre mine; este timpul pentru mine, și eu trebuie să mă predau astfel încât, El să Se poată arăta prin mine.
Este foarte ușor să gândesc colectiv și să cred colectiv, dar noi trebuie să fim la fel de încrezători și individual; că El va avea calea Lui cu mine prin descoperirea pe care a pus-o în inima mea și o va face cu mine ducându-mă în acel Loc, dacă pot rămâne conectat cu El.
Ce trebuie să fac? Doar să stau în prezența Soarelui și să-L las să coacă toată verdeața din mine. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Amin.