ISUS APARE ÎNTR-UN TIMP DE MARE NECAZ

Tată ceresc, Te iubim, Doamne Isuse, și Îți suntem atât de recunoscători pentru că suntem din nou aici. De fiecare dată când ne adunăm Doamne, mărturisim despre bunătatea Ta, despre puterea Ta de a ne ține și despre puterea Ta în viața noastră, pentru că noi nu ne putem ține singuri. Doamne, Tu ești Cel care ne ține și ne susține, prin harul Tău.

Îți mulțumim pentru că putem să ne adunăm în seara aceasta, să cântăm laudele Tale și să auzim Cuvântul Tău din gura Ta.

Doamne, ne predăm Cuvântului Tău și Te rog să vii și să ne frângi Tu Însuți Pâinea Vieții și s-o dai fiecăruia din noi prin aceste buze de lut ca să ne luăm partea, hrănindu-ne cu Cuvântul Tău, și prin aceasta, să primim putere ca să-Ți poți împlini scopul în viața noastră și să trăim Viața pe care ne-ai chemat s-o trăim în acest ceas.

Te iubim și Îți dăm întâietate în acest loc și cerem ca tot ce spunem și tot ce facem, să fie plăcut pentru Tine, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

În timp ce suntem în picioare, să mergem împreună la cartea Psalmilor. Psalmul 37.39-40:

„Scăparea celor neprihăniți vine de la Domnul; El este Ocrotitorul lor la vremea necazului.

Domnul îi ajută și-i izbăvește, îi izbăvește de cei răi și-i scapă pentru că se încred în El.”

Îmi place aceasta! „El este puterea lor în vreme de necaz. Domnul îi ajută, îi eliberează, îi eliberează de cei răi pentru că se încred în El.” Dacă vrem ca Domnul să ne elibereze, trebuie să încetăm să ne eliberăm noi și să ne încredem în El. Trebuie să încetăm să ne protejăm analizând, încercând să ne dăm seama, și în toate aceste lucruri trebuie să avem încredere în El. Și dacă avem încredere în El, Domnul ne va ocroti, pentru că El este puterea noastră în timpul necazului și ne va izbăvi. Așadar, tot ce trebuie să facem, este să ne încredere în El.

Există un citat în Cartea Epocilor Bisericii, în Epoca Bisericii Filadelfia, care spune:

„Isus vine în mijlocul unui timp de mare necaz, și cu venirea Lui acolo, este o înviere. Mulți urmează să vină afară din pulbere și să se ridice împreună cu cei care sunt în viață, dar așteaptă întoarcerea Lui.”

Ca să înțeleg contextul afirmației, am citit puțin mai mult, de aceea pentru seara aceasta, vreau să iau ca titlu, Isus vine într-un timp de mare necaz. Mulți dintre noi am experimentat aceasta în viața noastră și am văzut că Dumnezeu apare în scenă în timp de necazuri mari. El a promis că va face aceasta pentru noi, pentru că El este puterea noastră în timp de necaz. În mijlocul unui timp de mare necaz, vine Isus.

Să mergem la Evrei, apoi ne vom întoarce la Psalmi. Evrei 13.5:

„Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.”

El a promis că nu ne va părăsi niciodată, așa că putem avea încredere în El pentru că Cuvântul Lui nu va eșua niciodată. Dacă El a făcut această promisiune, va rămâne valabilă pentru totdeauna. El nu ne va părăsi niciodată, așa că putem spune cu îndrăzneală: „Domnul este Ajutorul meu!” Eu nu am nevoie de nici un alt ajutor; nu privesc la guvern, nu caut economii…Vreau să spun că eu nu privesc la nimic altceva pentru că Domnul este Ajutorul meu și El a promis că nu mă va părăsi niciodată și nu mă va lăsa singur. Această promisiune îmi dă curaj să spun: „Domnul este Ajutorul meu, de aceea nu mă voi teme de nimic. Ce mi-ar putea face omul?”

Așadar, noi nu trebuie să ne temem de ceea ce ne-ar putea face orice altă ființă umană, pentru că Dumnezeu a promis că va avea grijă de noi.

Să ne întoarcem la cartea Psalmilor și să citim împreună tot Psalmul 3:

    „Doamne, ce mulți sunt vrăjmașii mei! Ce mulțime se scoală împotriva mea!

Cât de mulți zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu.”

Dar, Tu, Doamne, Tu ești scutul meu! Tu ești slava mea și Tu îmi înalți capul.

Eu strig cu glasul meu către Domnul, și El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.

Mă culc, adorm, și mă deștept iarăși, căci Domnul este sprijinul meu.

Nu mă tem de zecile de mii de popoare care mă împresoară din toate părțile.

Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! Căci Tu bați peste obraz pe toți vrăjmașii mei, și zdrobești dinții celor răi.

La Domnul este scăparea: binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău.”

Acesta este un Psalm al lui David pe care l-a scris când Absalom s-a răzvrătit împotriva lui. Pentru David era o situație, o nevoie de salvare fizică; dar de multe ori, ceea ce este fizic pentru evrei, pentru noi este spiritual. Noi suntem înconjurați de puteri demonice, de duhuri rele care încearcă să ne deraieze, să ne biruiască în mod constant și în multe feluri, dar Dumnezeu a promis că va fi scutul și slava noastră. El este Cel care are grijă de noi, așa că putem să ne culcăm și să ne trezim iar, pentru că El este sprijinul nostru. Nu noi trebuie să ne ținem.

Știți, sunt atât de multe lupte spirituale care se desfășoară în jurul nostru cu care nu ne putem lupta fizic, așa că, atunci când vine vorba de elemente fizice, noi suntem total neputincioși ca să luptăm în aceste bătălii, de aceea avem nevoie de Dumnezeu ca să lupte pentru noi și să ne susțină. El a promis că va fi în jurul nostru, ne va înconjura și va veghea asupra noastră, așa că putem avea încredere în El, și, „Nu mă tem de zecile de mii de popoare care mă împresoară din toate părțile.” Sunt atâtea Scripturi care ne spun să nu ne fie frică.

„Nu-ți fie frică! Întărește-ți inima și nu te tulbura; nu te teme!” Noi trebuie să luăm în inimă aceste Scripturi, pentru că, dacă spun că Dumnezeu este Ajutorul nostru, El este Ajutorul nostru. Dacă Dumnezeu a fost vreodată Ajutorul nostru, El va fi totdeauna Ajutorul nostru; dacă suntem copiii Lui și suntem în El, în Împărăția Lui, dacă suntem parte a Planului Său, El a promis că va veghea asupra noastră. Noi suntem în Turnul Lui puternic; El este Scutul nostru; El este slava noastră; El ne înalță capul. El este Mântuirea noastră, El este puterea noastră, El este Apărătorul nostru. El este totul în toate iar noi putem avea încredere în El și să ne odihnim în El.

Noi nu trebuie să ne temem de un diagnostic medical, nu trebuie să ne temem pentru economiile noastre; nu trebuie să ne temem de războaie, nu trebuie să ne temem de nici una din situațiile cu care ne confruntăm pentru că Dumnezeu a făcut o promisiune poporului Său, iar în mijlocul unui timp de mare necaz, vine Isus.

Haideți să mergem împreună la cartea lui Daniel și vom privi la două povești care ne sunt foarte familiare, dar vreau să le privim în acest context. Daniel 3.23:

„Dar acești trei oameni; Șadrac, Meșac și Abed-Nego, au căzut legați în mijlocul cuptorului aprins.”

Noi știm cu toții atât de bine aceasta. Ei au ajuns în această situație pentru că au refuzat să se închina în fața chipului pe care l-a ridicat împăratul; ei au știut că dacă refuză să se închine în fața acelui chip, vor fi dați la moarte. Lor li s-a dat șansa să se închine ca să fie eliberați, dar au refuzat. Împăratul i-a avertizat că vor fi aruncați în cuptorul aprins, dar ei au spus: „

„Dumnezeul nostru poate să ne elibereze, dar chiar dacă nu o va face, nu ne vom închina în fața chipului.”

Știm că ei au fost aruncați în foc. Să citim versetul 24 și 25:

„Atunci împăratul Nebucadnețar s-a înspăimântat și s-a sculat repede. A luat cuvântul, și a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?” Ei au răspuns împăratului: „Negreșit, împărate!”

El a luat iarăși cuvântul și a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, și nevătămați; și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei.”

Isus vine într-un timp de mare necaz! El Își face apariția într-un timp de mare necaz; El arată că este prezent. Eu nu cred că a fost pentru prima dată când Fiul lui Dumnezeu a fost în mijlocul lor, dar atunci, El S-a arătat ca să se știe că este prezent, S-a arătat vizibil. El a fost cu ei pe rampă, a fost cu ei tot drumul. A fost cu ei când au refuzat să împlinească porunca împăratului, dar în foc Și-a făcut apariția și atunci împăratul L-a văzut.

Să mergem la versetul 28:

„Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care a trimis pe Îngerul Său și a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului și și-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească și să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!”

Ei nu au trebuit să se salveze singuri pentru că Dumnezeu Și-a trimis Îngerul ca să-i scape, iar Îngerul Domnului este Domnul. Deci, Îngerul Domnului a venit în scenă iar împăratul a văzut un al patrulea Om care arăta ca Fiul lui Dumnezeu, pentru că Isus a venit într-un timp de mare necaz.

Să mergem la Daniel 6 și să-l privim pe Daniel care a fost pus la încercare pentru că s-a rugat Domnului de trei ori pe zi. Voi știți că ceilalți dregători au conceput un plan viclean și l-au convins pe împărat să dea o lege împotriva oricui se va ruga la un alt dumnezeu sau om, în afară de împărat, iar împăratul a căzut în planul lor viclean și a dat legea. Atunci Daniel a fost prins în capcană și a fost aruncat de viu în groapa cu lei. Împăratul s-a întors a doua zi dimineața și a strigat:

„O, Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău să te salveze?”

Haideți să mergem la versetul 21 și 22:

„Și Daniel a zis împăratului: „Veșnic să trăiești, împărate!

Dumnezeul meu a trimis pe Îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, nu am făcut nimic rău.”

Dumnezeu a trimis Îngerul Său pentru că Isus vine într-un timp de mare necaz. Deci, nu trebuie să ne temem de nimic.

Cred că știm cu toții că trăim într-un timp imprevizibil, lucrurile se schimbă în lume pentru că este un timp foarte imprevizibil, există multă incertitudine și cine știe ce se va întâmpla? Lucrurile pot continua așa cum sunt pentru o perioadă lungă de timp sau s-ar putea schimba rapid, dar indiferent ce s-ar întâmpla, nu există nici un motiv să ne fie frică.

Să mergem la Psalmul 91. Acest Psalm m-a binecuvântat foarte mult când m-am gândit la acest subiect.

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui PreaÎnalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic,

Zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

Da, El te scapă de lațul vânătorului, de ciumă și de pustiirile ei.

El te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui!

Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua,

nici de ciuma, care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare.

O mie să cadă alături de tine, și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.

Doar o vei privi cu ochii, și vei vedea răsplătirea celor răi.

Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost și faci din Cel PreaÎnalt turnul tău de scăpare,

de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.

Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;

Și ei te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră.

Vei păși peste lei și peste năpârci, și vei călca peste pui de lei și peste șerpi.

„Fiindcă Mă iubește, zice Domnul, de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu.

Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi  și-l voi proslăvi.

Îl voi sătura cu viață lungă, și-i voi arăta mântuirea Mea.”

Îmi place mult versetul 15: „Voi fi cu el în necaz.” În timp de mare necaz, nu trebuie să ne îngrijorăm pentru că El este aici. Când ne uităm la Psalmul 91, găsim în el o promisiune, și se pare că niciodată nu se va întâmpla nimic rău, nici o boală, nici un rău, nici o rănire, cu toate acestea, de-a lungul vieții creștinilor a existat boală, a existat rănire fizică și toate celelalte lucruri, dar vreau să subliniez că nimic nu ne va răni. Indiferent de ceea ce s-ar putea întâmpla, nimic nu te va răni. Boala nu te va răni, jignirile nu te vor răni, necazurile nu te vor răni, problemele de familie nu te vor răni, problemele politice nu te vor putea răni, nimic nu te va răni atunci când înțelegi cine ești.

Nu știu dacă aceasta este o gramatică bună sau nu, dar când îți dai seama cine ești, știi că nimic nu te va răni. Boala nu te poate răni, nimic nu te poate răni când îți dai seama cine ești cu adevărat, sau ce ești cu adevărat și care este partea din tine cea adevărată.

Haideți să mergem la Luca 10. Noi descoperim că pe măsură ce ne maturizăm în Hristos, trebuie să încetăm să mai gândim în mod firesc, și să începem să gândim spiritual.

Luca 10.19. Vorbind cu ucenicii Săi, după ce aceștia s-au întors din misiune…Știm că Isus i-a trimis doi câte doi și că ei au scos draci și au vindecat bolnavi, iar când s-au întors, I-au făcut o prezentare. În versetul 19, Isus le-a spus:

„Iată că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului; și nimic nu vă va putea răni.”

„Nimic nu vă va răni.” Unii dintre oamenii cu care vorbea Isus urmau să fie omorâți cu pietre, altora li s-au tăiat capul; Ioan a fost fiert în ulei în încercarea de a-l ucide, așa că s-au întâmplat multe lucruri cu trupurile de carne ale oamenilor cu care El a vorbit, totuși afirmația Lui a rămas adevărată. „Nimic nu vă va putea vătăma.”

În mesajul Shalom, fratele Branham a spus:

„…în trupul fizic, cum suntem acum, noi suntem separați unii de alții, dar, într-adevăr acest trup este singurul lucru care ne identifică unul cu celălalt, deoarece suntem legați de cele cinci simțuri: văzul, gustul, pipăitul, mirosul și auzul. Și atâta timp cât putem să ne vedem sau să ne simțim unul pe altul, păi, avem dovada că suntem aici. Dacă sunteți orbi și nu puteți vedea, vă puteți pipăi unii pe alții, sau să vă auziți unul pe altul, pentru că simțurile pământești ne declară pe unul celuilalt. Dar adevărul este că, de fapt, noi nu ne-am văzut niciodată unii pe alții.”

Ați știut aceasta? Permiteți-mi să pun aceasta la inimă: noi nu ne-am văzut niciodată unul pe celălalt. Am văzut doar o reprezentare fizică, dar nu ne-am văzut niciodată.

„Ați știut aceasta? Noi nu ne-am văzut niciodată unii pe ații. Voi auziți ceva vorbind dintr-un trup aici, care imită orice este în interior. Astfel, atunci când vorbim unii cu alții, de fapt, nu vorbim cu trupul, acela este duhul din interior, dar trupul identifică duhul care este în interior. De aceea, când vorbim unii cu alții, putem înțelege imediat dacă suntem creștini sau nu, deoarece există o părtășie în duhul din care vorbim. Vedeți? Aceea vibrează unul spre altul dacă suntem creștini sau nu. Prin urmare, noi nu ne-am văzut niciodată unii pe alții.”

Isus a putut să Se uite la ucenici și să spună: „Nimic nu vă va răni.”, pentru că tu nu ești acesta, trupul care se vede, pentru că acesta poate fi rănit, dar eu nu sunt partea aceasta umană, acesta este un cort și eu locuiesc în acest cort (trup). Acest trup mă reflectă, dar adevăratul, „Eu,” este duhul din interior, fiul lui Dumnezeu, copilul lui Dumnezeu.

Așadar, noi avem un trup care ne identifică pe unul celuilalt, dar nu sunt eu, de aceea, indiferent ce se întâmplă cu trupul, „Nimic nu mă poate răni.” Trebuie să înțelegem aceasta pentru că devine imperativ să înțelegem protecția lui Dumnezeu și promisiunile Lui. Dumnezeu va proteja acest trup iar și iar și iar, pentru că Îi servește scopului Său, pentru că în el avem o viață care reflectă Viața Lui pe acest pământ; și pentru a manifesta acea Viață, acea Lumină, trebuie să avem un trup prin care să lucrăm.

El a făcut promisiuni pentru noi chiar și pentru vindecare, pentru eliberare fizică, astfel încât să avem un trup din care El să lucreze. Dar acest trup nu sunt eu, ci eu sunt în interiorul acestui trup. Amin? Așadar, ceea ce se întâmplă cu trupul, pe mine nu mă poate răni.

De curând mi-am dat seama că trupul meu nu mai funcționează la fel de bine ca înainte, iar fratele Branham a vorbit despre acesta. Când a trecut de cincizeci de ani, într-o dimineață când s-a trezit, era înțepenit și avea dureri. El a vorbit despre toate acestea iar eu am auzit tot ce a spus, dar nu știam despre ce vorbea, și într-o zi realizezi că trupul tău începe să înțepenească involuntar. Eu nu vreau să înțepenească dar pur și simplu se întâmplă pentru că acest trup îmbătrânește.

Fratele Branham a spus că noi trebuie să trecem prin unele din aceste lucruri, dar în interior, cu adevărat eu nu m-am schimbat niciodată, ci sunt la fel cum am fost întotdeauna, mă simt la fel, cred la fel, am aceleași gânduri și dorințe. Exteriorul este cel care se schimbă dar interiorul crește mai mult în Hristos. Exteriorul se deteriorează, dar interiorul nu se deteriorează. Așadar, trebuie să ne concentrăm pe partea care contează cel mai mult.

Să mergem la Faptele Apostolilor 7. Fapte 7 consemnează primul martir creștin care a fost Ștefan, un diacon din prima biserică. El a ținut o predică minunată și a fost chemat în fața Sinedriului, iar bătrânii l-au interogat. El i-a purtat prin Biblie, prin istoria națiunii lor, și în cele din urmă el a încheiat cu o condamnare la adresa lor, pentru ceea ce au făcut în acea zi. Vreau să citesc de la versetul 54 la 60:

„Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, și scrâșneau din dinți împotriva lui.

Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu,

Și a zis: „Iată, văd cerurile deschise, și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”

Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile, și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui.

L-au târât afară din cetate și l-au ucis cu pietre. Marturii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.

Și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu.”

Apoi a îngenuncheat, și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta.” Și după aceste vorbe, a adormit.”

Aici sunt câteva lucruri interesante pe care vreau să le subliniez. Primul este că,  „Ștefan a adormit.” Ștefan nu a murit pentru că nu putea muri, era imposibil ca el să moară pentru că era un copil al lui Dumnezeu și avea în el Viața Veșnică. El nu putea să moară, ci tot ce putea face, era să adoarmă.

Acesta este motivul pentru care Isus a spus că Lazăr nu a murit, ci doarme. Ucenicii s-au gândit că Lazăr chiar doarme și se va face bine, iar fratele Branham a spus că atunci Isus a trebuit să vorbească în termenii pe care ei au putut înțelege, a trebuit să-Și schimbe limbajul și a spus: „Lazăr a murit.” Dar Lazăr nu era mort, el trăia, dar trupul în care a trăit, era mort. Atunci ucenicii au înțeles că el era mort, dar Isus a spus că el dormea.

Deși a fost ucis cu pietre, Ștefan nu a murit, ci a adormit. El a adormit pentru că nu putea muri. Așadar, când Ștefan era într-un timp de mare necaz, el L-a văzut pe Isus, pentru că Isus vine într-un timp de mare necaz. Ștefan și-a ridicat privirea în sus în timp ce ei alergau spre el scrâșnind din dinți, ca să-l omoare, el a privit în sus și a văzut cerurile deschise, și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu. În timpul lui de necaz, el L-a văzut pe Domnul care i S-a arătat lui, nu tuturor; el a fost singurul care a primit viziunea, a fost singurul care a văzut ceea ce se întâmpla. Când l-au târât afară din oraș, „Ei aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu.”

Apoi a îngenuncheat, și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta.” Și după aceste vorbe, a adormit.”

Domnul a apărut când Ștefan se afla într-un timp de mare necaz, și el a fost singurul care a putut să-L vadă. Restul nu au putut să-L vadă, dar când Ștefan a spus: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta,” el Îl arăta pe Domnul Isus care i S-a arătat. El le-a arătat aceeași Viață care a atârnat pe Calvar cu puțin timp înainte când a spus: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac.” Când ei au râs de El, când L-au batjocorit, când I-au smuls barba, când L-au bătut și L-au atârnat pe cruce, El a spus: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac.” Și acum, acea Viață era în Ștefan care se afla într-un timp de necaz, dar Domnul i S-a arătat, și ceea ce a făcut el după aceea, a fost că a manifestat Însăși prezența lui Isus Hristos în trupul lui când a spus: „Tată, nu le ține în seamă păcatul acesta.” Dar ei au ratat-o, ei au ratat ceea ce se întâmpla în mijlocul lor.

Ștefan era acolo manifestând Viața Domnului Isus Hristos, dar ei nu au văzut-o. Într-un timp de necaz, El a fost acolo pentru că S-a manifestat într-un timp de necaz. Ștefan a fost expus într-un timp de necaz dar ei nu au putut să vadă Cine era în Ștefan. Ei au văzut doar un trup de carne, dar el manifesta Viața lui Isus Hristos. Hristos în Ștefan Îi ierta pe oamenii aceia.

În mesajul, Cine este Acesta?, din anul 1959, profetul a spus:

„Dar au fost unii care au crezut în El. Ei Îl așteptau să vină și știau că acolo va fi ceva special, pentru că Isus nu poate veni oricând, ci doar când trebuie să se întâmple ceva special. Întotdeauna când apare El, este ceva nou, așa că ei erau plini de așteptări. Dar lucrul rău în toate acestea, este că au fost mulți care nu L-au văzut niciodată când El a venit. Acesta este unul din lucrurile triste din ziua de azi, că vor fi mulți care nu-L vor vedea când va veni. Dar va fi o rămășiță, vor fi cei care Îl cunosc pe Dumnezeu, care Îl așteaptă și Îl vor vedea, pentru că El va veni ca un hoț noaptea. Noi vom fi luați să-L întâlnim pe Domnul în aer, o plecare secretă a Bisericii.”

Când a venit Isus, ei erau în așteptare că va veni un Mesia. Acolo era o profeție pe care o așteptau, dar când El a venit, mulți nu L-au văzut. Unii care s-au uitat drept la El, nu L-au văzut; ei au văzut minunile, dar nu L-au văzut pe Cel pe care Îl căutau, pe Mesia.

Când a venit, El era în mijlocul lor și spunea că El face lucrările pe care Tatăl le-a poruncit să le facă; El făcea lucrările care mărturiseau Cine este El. Și ei au văzut un chip, dar nu au văzut Cine era El. Ei L-au văzut pe Isus, dar nu au știut că El era Mesia. Le-a fost dor de El și L-au dorit, dar când a venit în Ștefan, nu L-au văzut când Ștefan i-a iertat.

El spune că vine astăzi dar mulți nu-L vor vedea, și așa este, mulți nu-L văd, deși El este prezent.

Să mergem la Matei 13.13-16:

„De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, și măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.

Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: „Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri, și nu veți vedea.

Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.”

Dar ferice de ochii voștri că văd, și de urechile voastre că aud.”

El era prezent, venise, era în mijlocul lor, iar ei L-au căutat dar nu L-au văzut, deși El venise conform Cuvântului, conform promisiunii. El a spus: „Ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud.” Doar pentru că unii nu L-au văzut, nu înseamnă că nu a venit; dacă unii nu au putut să-L vadă, nu înseamnă că nici alții nu au putut să-L vadă. Unii L-au văzut, alții nu L-au văzut, dar a fost același eveniment. Aceasta arată că El poate veni și să fie ratat.

În mesajul Evrei capitolul 5 și 6, din Cartea Evreilor, profetul a spus:

„Prieteni, să mergem la desăvârșire. Noi nu avem nici o scuză astăzi, nu avem scuză deloc. Dumnezeul cerului a apărut în aceste ultime zile și face aceleași lucrări pe care le-a făcut când a mai fost aici înainte, când a fost pe pământ. El este dovedit în timp ce trecem prin această Biblie.”

În mesajul Când ochii lor au fost deschiși, ei L-au cunoscut, el a mai spus:

„Știți, după ce Isus a înviat astăzi, El S-a arătat oamenilor în zilele din urmă.”

Eu spun: Isus a apărut din nou, El a apărut în zilele din urmă printr-o lucrare profetică. Ei au văzut lucrarea profetică dar nu L-au văzut pe Domnul Isus Hristos; ei nu au văzut Cine era în spatele cărnii, nu au văzut Cine era prezent în timpul discernământului; nu au văzut Cine făcea minunile. Au văzut doar un trup omenesc dar au ratat apariția Lui. Așadar, El ne spune că poate apărea și poate fi ratat.

Să mergem la Apocalipsa 1 pentru că vreau să aduc un gând mic despre profet și sper că aceasta vă va aduce claritate.

Apocalipsa 1.7: „Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea; și cei ce L-au străpuns. Și toate semințiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da. Amin!”

Deci, aceasta este venirea Domnului. Suntem de acord cu toții? „Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea; și cei ce L-au străpuns.”

În Cartea Epocile Bisericii, în capitolul Descoperirea lui Isus Hristos, profetul citește această Scriptură, apoi spune:

„El vine! Isus vine! Dumnezeu vine! Profetul vine. Vine Preotul și Împăratul, totul vine, totul este venirea Lui. Deci, Doamne Isuse, vino repede! Amin. El vine! El vine în nori de slavă ca atunci când a fost văzut pe Muntele schimbării la față și hainele Lui străluceau în timp ce Îl învăluia puterea lui Dumnezeu. Și fiecare ochi…”

În Cartea Epocile Bisericii, este scris cu majuscule: „…și FIECARE ochi Îl va vedea, ceea ce înseamnă că aceasta nu este Răpirea.”

Când va veni pentru Răpire, nu toată lumea Îl va vedea. El va veni, multora le va fi dor de El, dar: „Ferice de ochii voștri că văd, și de urechile voastre că aud.” El va veni pentru Răpirea Bisericii, dar nu toți Îl vor vedea. Aceasta este o venire diferită a Domnului. Așadar, de fiecare dată când auziți despre venirea Domnului, nu este aceeași venire.

„Și FIECARE ochi Îl va vedea,” ceea ce înseamnă că nu este Răpirea. Acesta este momentul în care El vine să-Și ia locul Său de drept ca și Conducător mondial; acesta este momentul în care cei care L-au străpuns cu crezurile, cu doctrinele și denominațiunile lor, vor plânge. Toți oamenii vor plânge îngroziți din cauza Celui care este Cuvântul.”

Așadar, când El va veni atunci, Îl va vedea fiecare ochi, dar aceasta nu este Răpirea. Când vine pentru Răpire, Îl vor vedea numai câțiva. El va veni dar Îl vor vedea numai câțiva.

În mesajul Domnul a pregătit o Cale, din anul 1962, profetul a spus:

„Înainte de a pleca, amintiți-vă aceste două cuvinte: apariția lui Hristos și venirea lui Hristos. Sunt două lucruri diferite. Hristos apare acum în plinătatea puterii Lui. Venirea Lui va fi după aceea. Apariția Lui va fi înaintea venirii Lui. Dumnezeule, ai milă!”

Fratele Branham a spus că Isus Hristos a apărut în plinătatea puterii Lui. Credeți că a apărut? Amin. Câți oameni L-au văzut pe Isus? Eu L-am văzut. Unii oameni au văzut un bărbat din Kentucky cu șapte clase, înalt de aproximativ 1,5 metri, îmbrăcat cu un costum și stând într-un anumit fel, dar sunt unii care au văzut dincolo de aceasta, care L-au văzut pe Isus Hristos. Aceasta a fost arătarea Domnului, a fost apariția lui Isus Hristos. Deci, fratele Branham a spus că El Se arată înainte să vină. Aceasta este foarte interesant pentru mine, când El vine să-Și dovedească Cuvântul. Noi am citit de multe ori aceasta dar merită să repetăm.

„Cum a fost în zilele Sodomei…” Acum priviți îndeaproape: „Cum a fost în zilele Sodomei, așa va fi la venirea Fiului omului.” Când va fi descoperit Fiul omului, nu Se mai arată ca Biserică, este numită Mireasa. Vedeți, în ziua aceea, Fiul omului va fi descoperit (de ce?),  să unească Biserica cu Capul, căsătoria Miresei. Chemarea Mirelui va veni chiar prin aceasta. Când Fiul omului Se va coborî și va veni în trup omenesc pentru a-i uni pe cei doi împreună. Biserica trebuie să fie Cuvântul. El este Cuvântul și cei doi se unesc împreună. Pentru a face aceasta va fi nevoie de manifestarea descoperirii Fiului omului, nu spiritual. Înțelegeți ce spun? Este Fiul Omului, Isus Hristos Se va coborî în trup omenesc printre noi și își va face Cuvântul atât de real, încât va uni Biserica în El ca o singură Mireasă, apoi vor merge Acasă la Cina Nunții. Vedeți? Ea este deja unită. Vedeți? Noi mergem la Cina Nunții, nu la căsătorie.”

Mai departe, el spune: „Când Cuvântul Se unește cu persoana și ei devin una. Ce se întâmplă atunci?  Se manifestă din nou Fiul omului. Nu teologii bisericii. Fiul omului, Cuvântul și Biserica devin una și orice a făcut Fiul omului, (El a fost Cuvântul), face și Biserica de asemenea.”

Este interesant că fratele Branham, slujirea lui, a fost arătarea (apariția), lui Isus Hristos, dar noi știm că venirea Domnului a fost venirea Cuvântului; a fost venirea Pietrei din vârf, a Capului care a venit să Se unească cu Mireasa. Slujba apariției Lui, a fost descoperirea Fiului omului, a fost venirea Fiului omului care a venit. De ce? Să Se unească cu Mireasa. El vine să Se unească cu Mireasa sa, astfel încât, venirea Sa să se manifeste în Mireasă. Laudă lui Dumnezeu! Și cine va vedea aceasta? Mulțimile vor vedea manifestarea Ei. Dar cine va recunoaște Cine este aici?

În mesajul Cine este acest Melhisedec?, profetul spune:

„Și fiindcă în toate aceste seri și în seara aceasta, v-am spus că El nu este mort. El este aici și a promis să facă același lucru, a promis că în zilele din urmă va veni un timp, conform Maleahi 4 și sfântului Luca, când El va apărea din nou în formă umană în mijlocul poporului Său și va face același lucru, același semn Mesianic.”

Lumea a fost într-un timp de necaz. Când profetul lui Dumnezeu a fost aici, a avut probleme religioase, a fost cel mai întunecat timp care a existat vreodată, și în timpul necazului, a apărut Isus Hristos. El a apărut în formă de profet, El a apărut în forma Fiului omului, iar acesta a fost un premergător al venirii Sale. Și dacă mulțimile nu au văzut aceasta, nu înseamnă că nu s-a întâmplat. El I-a premers venirea.

Vreau să citim din Matei 28, după care vom merge la Ioan. Matei 28.18:

„După moartea și învierea Sa, Isus le-a spus ucenicilor Săi aceste ultime cuvinte: „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.

Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin”

El a promis că va fi cu ucenicii Săi până la sfârșitul lumii.

Să mergem la Ioan 14, voi începe să citesc de la versetul 15 până la versetul 17:

„Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.

Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac,

și anume Duhul Adevărului pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi.”

Așadar, Isus le-a spus că lumea nu cunoaște Duhul Adevărului, „…dar voi Îl cunoașteți pentru că El este cu voi și va fi în voi.”

Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.”

Deci, Isus tocmai a spus că, „…va veni la voi un alt Mângâietor care rămâne cu voi și va fi în voi.” Apoi spune: „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” Cu alte cuvinte, El spune: „Eu sunt Mângâietorul. Eu voi veni la voi și voi fi în voi.

„Veți primi un alt Mângâietor, Duhul Adevărului care va fi cu voi și în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.”

Astfel, începi să realizezi că trebuie să gândești dincolo de carne, pentru că nu le vorbea trupul de carne care a fost țintuit pe cruce, nu era Cel ale cărui corzi vocale spunea acele cuvinte, ci Duhul din interior spunea acele cuvinte; era Mângâietorul, Duhul Sfânt și Viața lui Isus Hristos care urma să vină în ei.

Să citim mai departe versetul 19:

„Încă puțină vreme și lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc, și voi trăiți.”

Vedeți? „…lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea...” Dar nu Îl vor vedea cu ochii firești, nu vor vedea chipul care le vorbea atunci, dar cu siguranță Îl vor vedea. Laudă lui Dumnezeu!

Să citim din nou versetul 19, apoi versetul 20: „Încă puțină vreme și lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc, și voi trăiți.

În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine, și că Eu sunt în voi.”, făcându-i pe toți una. Așa spune Profetul.

„Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.”

Aceasta înseamnă că, „Eu Mă voi arăta lui, ca să Mă vadă.”

„Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă și nu lumii?”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.”

În câți oameni va locui? În persoana care va păzi poruncile Lui Dumnezeu. Trei sau Unul va fi acolo pentru a fi Mângâietorul? Va fi Isus? Sau va fi Tatăl?

„Cine nu Mă iubește, nu păzește Cuvintele Mele. Și Cuvântul pe care-L auziți, nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.

V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.

Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile, și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

Vă las pacea, vă dau pacea mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”

De ce nu trebuie să ne fie frică? Pentru că El a promis că va fi cu noi, și că această promisiune s-a împlinit în ziua Cincizecimii, când Stâlpul de Foc S-a întors înapoi și S-a împărțit în limbi de foc, arătând că Duhul lui Hristos intra în Biserică.

Noi știm că pe măsură ce au intrat în prima epocă a Bisericii, a existat o abatere de la Cuvânt, sau o părăsire a Cuvântului, iar profetul lui Dumnezeu ne-a spus că Duhul Sfânt a fost legat de râuri denominaționale timp de aproape două mii de ani. Astfel, El a fost legat, nu a fost liber să trăiască în plinătate în Biserică din cauza abaterii și a separării de Cuvânt. Și când vă despărțiți de Cuvânt, vă despărțiți de Hristos. Corect? Dar El trebuie să fie dezlegat. Duhul Sfânt este dezlegat în timpul serii. Prin Mesajul de seară, Duhul Sfânt este din nou înapoi în oameni, ceea ce înseamnă că Isus Hristos Se întoarce înapoi în Trupul Său, care este Mireasa Sa. Nu într-o măsură, nu parțial, așa cum a fost prin epocile bisericii, ci El a venit în plinătate. El este Mângâietorul; El este Isus Hristos; El este Tatăl și Fiul care locuiesc în tine.

Tot ce a fost Dumnezeu, a turnat în Isus Hristos; și tot ce a fost Hristos, a fost turnat în Biserică. Ce a fost limitat și legat, a fost eliberat de Mesajul din timpul serii ca să Se întoarcă din nou în Biserică.

Fiul omului a fost descoperit. Isus Hristos a apărut printr-o slujbă profetică să aducă Cuvântul înapoi în prim-plan, să-L aducă pe Hristos înapoi în scenă și să facă Cuvântul atât de real, încât va uni literalmente Capul cu Trupul împreună. Astfel, acum El este prezent aici în plinătate, în Trupul Său.

El a venit, dar unde este? El este în Ea. Laudă lui Dumnezeu! La fel ca atunci când a fost aici în forma lui Isus Hristos, ei L-au văzut, și nu L-au văzut; ei L-au căutat, au așteptat venirea Lui dar din cauza părerilor lor, El a venit, a plecat și ei L-au ratat. El era prezent, dar ei nu L-au văzut, însă au fost unii care L-au văzut.

În această zi, El a venit, dar mulțimile L-au ratat; sunt însă unii care au ochi de văzut și urechi de auzit. Unii au ochii deschiși și Îl pot vedea, ei pot vedea unde Se află El, pot vedea forma în care Se află. Întotdeauna, forma în care Se află El provoacă confuzie, dar El este la fel.

Când cei doi ucenici au mers cu Isus Hristos pe drumul spre Emaus, Scriptura spune că El era într-o altă formă iar ochii lor au fost orbiți și nu puteau să spună cine era El, dar era chiar El, era Aceeași Persoană, era Isus Hristos; iar El a început să le vorbească, să discearnă și să le deschidă Scripturile până când a frânt pâinea într-un anumit fel, și atunci ochii lor au fost deschiși și au știut Cine era El. Dar El era Același care a fost cu ei. Laudă lui Dumnezeu!

Când Isus a frânt pâinea, nu le-a deschis ochii fizici, ci le-a deschis ochii spirituali și ei au putut discerne Cine era El.

Când El a înviat și S-a întors, Maria era în grădină și Îl căuta. Ea a vorbit cu El și L-a întrebat: „Unde L-ai pus?” Ea căuta un cadavru, un mort, Îl căuta pe Cel care a fost pironit pe cruce, și iată că El stătea acolo viu, El înviase, dar Maria presupunea că era grădinarul. Maria știa cum arăta El, fusese cu El, Îl slujise, vorbise cu El și știa cum arăta, dar El stătea acolo într-o altă formă, sub forma Grădinarului pentru că El era Grădinarul. El este Sămânța, El este Rodul și El stătea acolo ca Grădinar, dar Maria nu știa aceasta. Maria vorbea cu El și L-a întrebat pe Grădinar: „Unde este Isus?” Dar Grădinarul era Isus. „Unde este Isus?” El era Isus, dar arăta ca un grădinar și Maria a presupus că era Grădinarul; ea credea că vorbește cu grădinarul dar ea vorbea cu Isus Hristos într-o altă formă.

Unii oameni cred că vorbesc cu membrii bisericii, cred că vorbesc cu oameni care cred un Mesaj, dar ei nu știu ce se află în spatele acelor oameni. Ei nu știu ce este acest Cuvânt. Cuvântul pe care-L purtăm este Isus Hristos, pentru că El este Cuvântul.

„Maria a zis: „Domnule, spune-mi unde L-ați pus și mă voi duce să-L iau.” Și El i-a zis: „Maria!”

Când El a chemat-o pe nume, ea a știut Cine era, și a zis: „Rabuni!”, adică, „Învățătorule!” Și a căzut la picioarele Lui.

Când ți-a strigat numele, tu ai știut dintr-o dată Cine este Acesta care îți vorbește; ai știut Cine este prezent, Cine este aici, Cine este în acel profet și Cine este în Mireasă. Doar pentru că mulțimile nu-L văd, nu înseamnă că El nu este aici. Când El vine și Îl vede toată lumea, nu este venirea pe care o așteptăm, și acest lucru este tulburător pentru noi pentru că noi ne vom întoarce cu El. Lucrul cel mai important pentru noi, este ceea ce se întâmplă acum, când El vine să ne ia într-o Răpire și ne schimbă Cuvânt cu Cuvânt, până la schimbarea finală. Laudă lui Dumnezeu!

Acesta este Cel pe care Îl vedem noi. Voi Îl vedeți? Aveți ochi să vedeți Cine este Acesta? Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Cuvântul vorbit este Sămânța originală, fratele Branham a spus:

„Deoarece profeția din timpul sfârșitului se va repeta, cred că, așa cum primul premergător a venit din pustie și a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”, al doilea premergător va face probabil la fel îndreptând oamenii spre un Cuvânt-Mireasă născută.”

Cine? „Premergătorul care îndreaptă oamenii spre un Cuvânt-Mireasă născută. Mireasa lui Isus Hristos va fi îndreptată spre ceruri la apariția lui Isus, strigând: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”, va ieși de pe buzele Lui.”

Așadar, în timp ce profetul este aici, el trebuie să prezinte Mireasa lui Hristos; el trebuie să sublinieze apariția lui Hristos și să declare Cine este Acesta. Dumnezeule, ajută-ne să fim gata pentru acest eveniment apropiat. Mai bine las aceasta chiar aici. Voi credeți? De ce trebuie să fie aceasta? Aveți o înțelegere mai bună acum? Acesta este Cuvântul, prieteni. Aceasta a durat aproximativ șase ore, aproape cinci ore și jumătate. Sunt mult mai multe care s-ar putea spune, dar cu siguranță, Duhul Sfânt a sădit aceasta atât de adânc în voi, încât știți despre ce vorbesc.

Noi suntem la sfârșitul timpului, semințele sunt semănate acum, ploaia târzie se pregătește să vină.”

A venit ploaia târzie? Categoric, prieteni. Ea a venit.

„Amintiți-vă, cât de curând, acolo va fi o anumită adunare denominațională. Aceasta va fi teribilă. Ei se vor aduna în această federație a bisericilor, și atunci, acest fel de biserică va fi scoasă din funcțiune (atât cât știu eu). Aceasta este în timpul în care va apărea Isus și El va arăta care este Mireasa.”

Uneori mă întreb, cum va apărea? Sub ce formă? El a venit. În ce formă a venit? Când apare acum, unde va apărea? Poate în Mireasă.

În mesajul, Aprinde Lumina, din anul 1964, profetul a spus:

„De la coacerea bobului, tot drumul înapoi, de la Luther, peste tot în jos prin veacuri, acum ar trebui să fie plinătatea Evangheliei. Puterea lui Dumnezeu de coacere, Lumina care a fost arătată prin neprihănire, sfințire, epoca penticostală, ar trebui să coacă Pomul Miresei pentru venirea Domnului Isus Hristos, fiindcă Hristos poate fi manifestat în Biserica Sa, ca o singură Persoană, El și Soția sa; El și Mireasa Sa. Aceasta este ora în care trăim. Aceasta este Lumina zilei.”

Deci, ce va coace Pomul Miresei pentru venirea Domnului? Ceea ce va coace Pomul Miresei pentru venirea Domnului Isus Hristos, căci Hristos poate fi manifestat în Biserica Sa, ca o singură Persoană, El și Soția Sa, El și Mireasa Sa împreună ca o singură Persoană. Unde este El? El este în Mireasa Sa. Unde a venit El? El a venit la Mireasa Sa. Cu ce S-a unit El? Cu Trupul Său, Mireasa Sa. La cine a venit El? La Mireasa Sa.

În mesajul, Unirea invizibilă a Miresei lui Hristos, profetul a spus:

„Amintiți-vă, când aceasta s-a dus jos și bobul a început să se coacă, observați că înainte ca bobul acela să se poată coace, tot ce este în acea tulpină trebuie să moară. Aleluia! Puteți vedea unde suntem noi? Viața este din nou în bob. Ce este aceasta? Exact același Bob care a intrat în pământ. Același Isus în forma Miresei, aceeași Putere, aceeași Biserică, același lucru, același Cuvânt.”

Unde este El? Ei nu-L văd, ei văd doar forma, dar El este aici. La fel ca atunci când mergea pe drumul Emausului cu Cleopa și prietenul lui. El este aici, El este Același, dar într-o altă formă, iar ochii lor sunt orbiți față de acea formă. Dar m-am rugat lui Dumnezeu să vă frângă Pâinea cu mâinile Lui, și să facă ceva într-un anumit fel, încât să spuneți: „Acesta este El!” Nu sunt oameni, nu sunt o biserică, nu sunt un grup de oameni care cred ceva, ci Acesta este Hristos în formă de Mireasă. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Epoca Bisericii Laodicea, din Cartea Epocilor Bisericii, citim:

„Oh, turmă mică, nu te teme!” De ce să nu ne temem? De ce nu ar trebui să ne temem? Pentru că El este Ajutorul nostru în vremuri de necaz, pentru că El vine în timpuri de mari încercări, El Își face apariția în vremuri de mare nevoie, de mare necaz.

De câte ori în viețile noastre, ne-am întrebat: „Unde ești, Doamne? Unde ești, Doamne? Unde ești, Doamne?” Și când am coborât jos, când am ajuns în laț, El a apărut. În timp de mari necazuri, El Își face apariția, Își arată prezența și îți spune: „Am fost tot timpul cu tine.” Laudă lui Dumnezeu!

Nu este nimic diferit în viața noastră. În marea lucrare a lui Dumnezeu, El Își face apariția, Își arată prezența în timpuri de mari încercări.

 „Oh, turmă mică, nu te teme! Această epocă se încheie repede. Așa cum se încheie, acele neghine vor fi legate împreună, și așa cum o funie triplă nu se rupe ușor, ei vor avea o extraordinară triplă putere politică, fizică și spirituală (satanică), și vor încerca să distrugă Mireasa lui Hristos. Ea va suferi, dar va suporta. Nu vă temeți de lucrurile care vor veni pe pământ, pentru că, „Cel care i-a iubit pe ai Săi,, i-a iubit până la sfârșit.”

Indiferent de ceea ce se întâmplă, să nu vă fie frică. Indiferent ce necazuri apar, sunt atât de multe lucruri pe care ni le-a spus profetul, atât de multe lucruri pe care le-a afirmat, dar nici chiar din declarația profeției, nu știm cum va fi, nu știm exact cum se vor întâmpla lucrurile, cât va fi de greu sau nu va fi atât de greu; nu știm cum va arăta, dar indiferent cum arată, nu vă temeți pentru că El vine în timpuri de mari necazuri și Se face cunoscut. Aceasta este ceea ce cred eu personal.

Mai departe, profetul spune:

„Epoca Laodicea se sfârșește în stingerea Cuvântului, aceasta provocând plecarea Domnului din mijlocul lor. El stă afară chemându-i pe ai Săi care Îl urmează prin ascultare de Cuvânt. După o scurtă și puternică demonstrație a Duhului, acest grup micuț, hăituit și persecutat, va merge să fie cu Isus.”

Ea va avea un Eliberator în interior; Ea va avea în interior un Ajutor. În timp de necaz, Ea va avea un Turn puternic în care se va ascunde, care va fi în Ea. Scutul și Pavăza va fi în Ea, Cel care-i înalță capul va fi în Ea. Cel Atotputernic va fi în Ea. Indiferent cu ce vă veți confrunta, nu vă fie frică! Nu vă faceți griji! În interiorul Miresei există o Capacitate de a face o scurtă și puternică demonstrație; orice va fi nevoie la momentul acela, El va face.

Amintiți-vă că fratele Branham… Eu vorbesc despre manifestarea Tragerii a treia. Noi știm că Tragerea a treia este Cuvântul, dar există o manifestare a Tragerii a treia despre care fratele Branham a vorbit. El a spus că a vorbit și veverițele au venit la existență; a vorbit și cancerul din soția sa a plecat; a vorbit și fiii sorei Hattie au fost salvați; a vorbit și furtuna din Colorado s-a oprit, și când te gândești la aceste lucruri, toate s-au întâmplat într-un timp de nevoie.

Fratele Branham nu a spus niciodată în timp de nevoie: „Dumnezeule, vreau să creez veverițe,” „Doamne, vreau să vorbesc salvarea fiilor sorei Hattie,” El nu a spus aceasta, ci Domnul i-a spus să vorbească, și el a fost purtătorul de Cuvânt al Dumnezeului care Se afla în interiorul său. Dacă vă întoarceți și citiți fiecare din acele întâmplări, veți vedea că fratele Branham nu a spus niciodată: „Eu am creat veverițe.” El nu a spus: „Eu am trimis furtuna înapoi.” Niciodată nu a spus: „Eu am îndepărtat tumora din soția mea,” ci întotdeauna a spus: „Dumnezeu a făcut lucrul acela.”

A fost Dumnezeu. Nu a fost un om sau efortul unui om, ci era Dumnezeu care era în interiorul acelui om, era Turnul puternic într-un trup de carne, iar omul a trebuit să aștepte ca Cel din interior să-i spună ce să facă. Și când a făcut-o, Cel din interior a făcut-o, nu trupul de carne al lui William Branham, ci a fost Viața lui Isus Hristos în acel trup.

Niciodată nu l-ați auzit pe William Branham spunând: „Eu am creat veverițe,” pentru că nu el a creat veverițe, ci Isus Hristos a creat acele veverițe. Dar Isus Hristos l-a folosit pe William Branham pentru a face aceasta. El a avut pe cineva ascultător și supus în care a avut încredere că va spune lucrul potrivit la momentul potrivit.

Pentru ce te pregătește El pe tine și pe mine? Pentru a obține niște oameni în care să aibă încredere că Îl vor asculta și Îl vor aștepta, iar când ne va da permisiunea, vom spune ceea ce trebuie la momentul potrivit.

Când te întorci și privești cele cinci relatări absolut extraordinare despre puterea Cuvântului vorbit într-un trup hibrid, într-o ființă umană răscumpărată, puterea supranaturală absolută care s-a manifestat într-un trup hibrid de carne născut în păcat, care ziar a vorbit despre aceasta? Ce agenție de știri a făcut un raport despre aceasta? A fost una din cele mai puternice demonstrații supranaturale într-o ființă umană care nu s-a născut virgin, dar cine știe ceva despre aceasta în afară de cei de la Mesaj? Vedeți? Dumnezeu poate face lucruri minunate și puternice pentru Mireasa Sa, dar aceasta nu înseamnă că va ști întreaga lume. El o face pentru voi într-un moment de nevoie, o face când ai nevoie de Turnul puternic din interior, când ai nevoie de Ajutor.

Într-un timp de necaz, El va apărea în Trupul Lui și va face orice trebuie să facă. El are nevoie doar de cineva care să se supună Celui din interior, are nevoie de cineva care să se supună Celui din Turnul de control. Noi nu ne folosim propriile noastre minți, nu ne jucăm cu manifestarea Tragerii a treia, nu ne folosim propria noastră gândire și să spunem: „Va fi aceasta, va fi aceea; voi spune aceasta sau voi face aceea.” Tu nu vei face nimic pentru că nu vei fi tu, ci va fi El în tine.

Dacă se întâmplă vreodată ceva, orice ar fi, puțin sau mult, prin toți sau nu, eu nu știu ce se va întâmpla, dar orice s-ar întâmpla, nu vei fi tu sau eu, ci va fi El în tine și în mine, va fi Isus Hristos în forma Miresei Lui. Va fi slujirea Lui, puterea Lui, nu a Ei.

De ce are El nevoie, prieteni? El are nevoie de un vas predat, are nevoie de o inimă predată, are nevoie de cineva care nu va face compromisuri cu privire la Cuvânt așa cum a făcut Eva. El are nevoie de cineva care să nu treacă înaintea Programului așa cum a făcut Eva, El are nevoie de cineva care să-L aștepte pe El. El a avut aceasta în profetul lui Dumnezeu pe care l-a modelat prin suferințe și încercări, prin suișuri și coborâșuri; El l-a modelat și l-a modelat pentru a-l aduce în locul în care a putut avea încredere în el că va spune orice va spune El. Laudă lui Dumnezeu!

Haideți să mergem la Psalmul 46.7:

„Domnul oștirilor este cu noi…” Credeți? Să credeți mai mult decât ați crezut vreodată. Acesta nu este un simbol, ci este Realitatea vie a zilelor noastre.

„…Dumnezeul lui Iacov este un Turn de scăpare pentru noi.

Veniți și priviți lucrările Domnului, pustiile pe care le-a făcut El pe pământ.

El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul, și a rupt sulița, a ars cu foc carele de război.

Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu; Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.

Domnul oștirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un Turn de scăpare pentru noi.”

Nu vă temeți pentru că nu există nimic de care să vă fie frică. Dacă ajungi într-un colț, există o Putere care a fost deja dovedită și care îi poate elibera pe copiii lui Dumnezeu din orice încercare; fie că este natural, fie că este o nevoie, fie că este nevoie de salvare sau este o tumoră mare, a fost deja dovedit că Isus Hristos poate să apară într-un ceas de mare încercare. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Rezumat la Epocile Bisericii, fratele Branham a spus:

„Grâul și neghina, care din prima epocă și până acum au crescut una lângă alta, sunt recoltate. Ceea ce și-a propus Niceea să realizeze, s-a împlinit, în sfârșit. Cu toată puterea organizației, biserica falsă se întoarce de la orice vestigiu de Adevăr și se reîntărește cu puterea politică, cu sprijinul statului și își propune să-l stârpească pentru totdeauna pe adevăratul credincios. Dar tocmai când este pe cale să-și împlinească complotul laș, grâul este adunat în grânar.”

De ce trebuie să ne fie frică? Nu contează ce lege vine, nu are rost să ne ridicăm în lupte politice, pentru că aceste lucruri trebuie să se întâmple. Lăsați-le să se întâmple. Nu-ți pune șapca politică, nu-ți pune steagul în curte și nu ieși în stradă, nu face aceasta, ci continuă să umbli în Cuvânt, continuă să trăiești Viața lui Isus Hristos. Nu te lăsa distras de argumentele lumii, ea trebuie să meargă într-un anumit fel, va merge așa și așa, dar indiferent ce se va întâmpla, lăsați-o să meargă. Fratele Branham a spus că lumea se prăbușește, lăsați-o să se prăbușească, lăsați-o să se destrame.

America este terminată, nu încercați s-o restaurați. Este gata! Să citim mai departe:

„Dar tocmai când este gata să-și împlinească complotul laș, grâul este adunat în grânar. Grâul și neghina nu vor mai crește unul lângă altul. Neghina nu va mai primi binecuvântarea lui Dumnezeu din cauza prezenței grâului, pentru că grâul va fi dus și mânia lui Dumnezeu va fi turnată afară în Pecetea a șasea, care se va termina cu distrugerea totală a celor păcătoși.”

Dacă ești un copil al lui Dumnezeu, nu vei fi aici când se va întâmpla aceasta. Tu ești parte din Mireasa Lui și nu ai de ce să te temi, nu este nimic îngrijorător în legătură cu aceasta. Oricât de aproape s-ar ajunge, avem promisiunea că nu se va apropia atât de mult încât El să nu ne salveze.

Noi știm ce se va întâmpla dar nu vreau să trec înaintea Programului lui Dumnezeu. Nu vreau să fac presupuneri, pentru că chiar nu știu, nu am nici o idee cum o să se întâmple. Tot ce știu, este ceea ce a spus profetul și cred că ce a spus el, este Adevărul. Cum se desfășoară? Nu știu. Dar un lucru știu, știu cu siguranță că același Dumnezeu care a fost cu profetul, este cu Mireasa. Același Fiu al omului care a fost într-un fiu al omului, continuă în formă de Mireasă. Amin? El poate să facă orice trebuie să facă în timpul când trebuie să facă.

Astfel, tot ce trebuie să facem noi, este să ne predăm Lui, să-L slujim pe Dumnezeu, să rămânem cu Cuvântul, iar când este un timp de mare nevoie, Isus vine, El va apărea și Își va face cunoscută prezența. El va arăta cine este strălucitor și cine, nu. Cum? Nu știu. Poate am propriile mele păreri, dar ele sunt fără valoare.

Dar se va întâmpla și când se va întâmpla, vom vedea că tot ce a spus profetul este adevărat.

Tot ce trebuie să facem, este să credem, să avem încredere, să stăm neclintiți și să nu intrăm în panică; să nu ne fie frică, să nu alergăm ca nebunii, să nu încercăm să ne salvăm singuri și să nu ne facem singuri bătăi de cap, ci să rămânem liniștiți și să recunoaștem că Cel care este în noi, este mai mare decât cel care este în lume. Să credem din toată inima că Dumnezeul veacurilor este prezent, că Isus Hristos care a biruit moartea și iadul, stă cu noi, este în noi și Își trăiește Viața în Mireasă.

Să încheiem cu Psalmul 27. Acesta este Psalmul cu care fratele Branham a început mesajul Răpirea. Psalmul 27.1:

„Domnul este Lumina și mântuirea mea, de cine să mă tem?”

Ascultați, mie nu-mi pasă ce spun știrile, nu-mi pasă ce spun vecinii, nu-mi pasă ce vedeți că se întâmplă în jurul vostru, ceea ce spune aici, este încă Adevărul: „Domnul este Lumina și mântuirea mea. De cine să mă tem? Domnul este Sprijinul vieții mele. De cine să-mi fie frică?”

 Și vă voi spune de ce este adevărat: pentru că acest trup nu sunt eu, și nimic, nicio armă creată împotriva mea, nu va reuși. Oamenii au creat arme, dar ele pot atinge numai carnea, nu mă pot atinge pe mine. Să nu vă temeți de cel care poate ucide trupul, ci temeți-vă de Cel care poate ucide sufletul. Nu contează ce fac cu trupul meu, ei nu mă pot răni pentru că nimic nu mă poate răni; nicio armă creată împotriva mea, nu va reuși. Poți să mă împuști, dar prin aceasta nu m-ai distrus; poți să mă împuști, nu m-ai rănit pentru că eu voi trăi mai departe.

Amintiți-vă de Petru. Când a ajuns la sfârșitul slujirii sale, el a spus: „Ceasul plecării mele este aproape.” El nu a spus: „Ceasul morții mele este aproape,” pentru că Petru nu avea să moară, ci el urma să lase jos haina cărnii și să meargă mai departe. Aceeași Viață care era în el, urma să continue în altă parte, așa că a spus: „Timpul plecării mele este aproape, după cum mi-a arătat Domnul.” El știa aceasta dar nu era trist, nu era speriat și nu era supărat deși plecarea lui nu a fost una ușoară, căci Petru a fost răstignit cu capul în jos, dar aceasta nu l-a rănit.

Dacă astăzi l-ați întreba pe Petru dacă l-a durut, el va răspunde: „Nu, nu m-a durut.” El are aceeași Viață pe care a avut-o când a trăit în trup, aceeași Viață pe care acum o trăiește altundeva. În 1Petru 1.14, Petru a spus: „Știu că în scurt timp trebuie să mă dezbrac de cortul acesta.” Ați putea crede că este un gând morbid, dar am trecut de patruzeci și cinci de ani, și când treci de patruzeci și cinci de ani, este cel puțin probabil că am trecut de jumătate.

Poate sună morbid, dar nu aceasta este viața, pentru că sunt aici ca să slujesc scopului Său, slujind Împăratului meu, îndeplinind scopul pe care-l are pentru mine, dar când această haină de carne va fi dată jos, Viața mea va continua pentru că eu nu voi muri, eu nu pot să mor și nu pot fi rănit de nimic. Nici un plan al omului, nici un complot al omului, nici o armă făurită de om împotriva mea, nimic nu mă poate răni.

Nimic nu a putut să-l rănească pe Petru. Pavel a fost decapitat, dar aceasta a fost doar plecarea lui Acasă. Da! Petru a fost răstignit cu capul în jos pe o cruce, dar ceea ce s-a întâmplat, a fost doar că s-a dezbrăcat de haina de carne, doar a schimbat corturile.

Foarte mulți oameni vor să-și modernizeze casele. Când a luat avânt piața imobiliară, toată lumea s-a dus  să vândă și să modernizeze; să vândă și să modernizeze, dar vă spun că noi avem cea mai bună „politică de modernizare,” din lume. Tot ce trebuie să facem, este să lăsăm această haină veche și să mergem la alta. Noi avem ce este mai bun, avem cea mai bună modernizare, și nu vreau să rămân în această casă de ciumă când vine timpul meu de modernizare, pentru că nu mă tem de modernizare, indiferent ce metodă va fi.

Diavolul ne controlează prin frică, și în lume este atât de multă frică, atâta teamă de ceea ce se va întâmpla; frică de tot felul de situații sau frică de durere. Dacă am putea înlătura frica, diavolul și-ar pierde controlul asupra noastră. Dacă nu ne-am teme de ceea ce cred oamenii, dacă nu ne-ar fi teamă de consecințele faptului că urmăm Cuvântul, dacă nu ne-ar fi frică de persecuție, dacă nu ne-am teme de rușine, dacă nu ne-ar fi frică, diavolul ar pierde tot controlul asupra ta și a mea.

Dumnezeule, ajută-ne să rămânem cu Cuvântul Tău și să credem că El ne dă o credință mai mare. Dă-ne credință să credem așa cum a crezut David.

Să citim mai departe din Psalmul 27:

„Domnul este Sprijinul vieții mele, de cine să-mi fie frică?

Când înaintează cei răi împotriva mea ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei, prigonitorii și vrăjmașii mei se clatină și cad.

Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme…”

Dacă închid ușile bisericii, se bucură pentru că ei cred că  opresc biserica, clădirea, dar nu clădirea este biserica, deci, ei nu pot opri biserica prin închiderea ușilor clădirii.

„…Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi.

Un lucru cer de la Domnul, și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viața în Casa Domnului, ca să privesc frumusețea Domnului, și să mă minunez de Templul Lui.

Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul Cortului Lui, și mă va înălța pe o Stâncă.

Iată că mi se și înalță capul peste vrăjmașii mei care mă înconjoară: voi aduce jertfe în Cortul Lui în sunetul trâmbiței, voi cânta și voi lăuda pe Domnul.”

Dacă timpul de necaz este egal cu ascunderea mea sub acoperișul Cortului Lui, atunci timpul de necaz ar trebui să fie binevenit. Dacă El vine într-un timp de mare necaz, ar trebui să-i spunem un „bun venit” timpului de mare necaz. Când apare El? În timpuri de mare nevoie. Când Își arată El mâna dreaptă a puterii Sale? În momente de mare nevoie. Atunci nu ar trebui să fie atâta frică de timpurile de mare nevoie, ci ar trebui să acceptăm  ceea ce vine și să avem încredere că aceasta va fi o manifestare supranaturală a puterii lui Dumnezeu, Acesta va fi Dumnezeu care va face ceva din nou.

Eu nu știu cum o va face, nu știu ce va face, nu pot determina ce va face, dar stau cu Cuvântul, cred și mă pregătesc să-L văd pe Dumnezeu mișcându-Se pe scenă.

Dacă am putea transforma frica în așteptare, dacă am putea pune pur și simplu mâna pe partea emoțională și să alungăm frica, s-o transformăm în așteptări pline de bucurie și să spunem: „Nu știu cum va face El aceasta, dar abia aștept să văd ce face.”

Acum sunt atât de multe posibilități potențiale, împrejurări dificile și situații, este atâta potențial pentru situații înfricoșătoare, sunt atât de mulți care merg greșit, atitudinile oamenilor se pot schimba atât de mult peste noapte; structura lumii poate deveni oricând tumultuoasă și instabilă, deci sunt atâtea lucruri de care să ne fie frică, dar sunt și mai multe care să ne dea credință, există mai multe promisiuni în Cuvânt, mai multe manifestări, mai multe dovezi pentru că am văzut mai multe în manifestarea unui fiu al omului, am văzut mai multe în manifestarea Fiului omului printr-un fiu al omului, decât orice poate arunca lumea, așa că știm că totul va fi în ordine. Indiferent ce se întâmplă, există o Putere care este cu noi, există o Prezență, o Persoană care este în Mireasă și care poate rezolva toate problemele și toate nevoile.

Tot ce El are nevoie, este o persoană, un vas predat deplin Lui, pentru că El are nevoie de corzile tale vocale, și dacă El folosește corzile tale vocale, laudă-L pe Dumnezeu când poruncește, când învață și când vorbește, și atunci El va face ce a promis. Credeți-L, urmați-L și fiți bucuroși.

Noi am văzut apariția Lui, El a venit acum, și în vremuri de necaz El apare din nou în Mireasa sa pentru a arăta cine este Mireasă și cine nu este. Eu spun că va fi un timp minunat. Dumnezeu să ne întărească în credință, să ne ajute să aruncăm afară toată firea și să ne dea mai multă descoperire a Cuvântului Său pentru a construi mai mult din acea credință desăvârșită, astfel încât să putem rămâne neclintiți în vremuri de necaz și să-L vedem pe Dumnezeu eliberând.

Să ne ridicăm cu toții în picioare. Dumnezeu este atât de bun! Ceea ce am văzut, ce am povestit, mărturiile, predicile, rapoartele doctorilor, lucrurile pe care le-am văzut în slujba profetului și lucrurile pe care le-am văzut în viața noastră, lucrurile care au loc săptămână după săptămână în jurul nostru, ar trebui să ne motiveze și să încetăm să mai intrăm în panică de fiecare dată când se schimbă circumstanțele. Ar trebui să începem să-L chemăm pe Dumnezeu să vină în scenă, ar trebui să începem să căutăm apariția Lui în fiecare clipă pentru că El apare întotdeauna în vremuri de mari necazuri. El vine.

Se pregătește să se întâmple ceva și când vedem că lucrurile merg într-o parte, că merg rău, începem să spunem: „Se mișcă ceva, se întâmplă ceva, se pregătește o schimbare.” Dar stai puțin că aici vine o altă mărturie: „El va dovedi din nou că este Același!” Noi am văzut-o în profet pentru a ne zidi credința, dar se întâmplă în viața noastră; tot timpul vine mărturie după mărturie după mărturie pentru că El este prezent. El este aici! Dumnezeul veacurilor este cu noi! Dumnezeul lui Iacov este cu noi! Dumnezeul lui Abraham este cu noi! Dumnezeul lui Isaac este cu noi! Nu trebuie să mergem undeva ca să-L găsim pentru un timp de nevoie, pentru că El este prezent. Nu trebuie să alergăm undeva pentru că El este aici, de aceea nu trebuie să intri în panică pentru că El este aici, înăuntru, și va rezolva toate problemele.

Întotdeauna mi-e rușine de mine când ajung în necazuri și încep să caut soluții și să vorbesc cu oamenii, apoi spun: „Doamne, iartă-mă! Ajutorul meu este Cuvântul care trăiește în mine. Ajutorul meu este Persoana care este prezentă. El este aici! Creatorul cerurilor și al pământului este aici! Cel care a chemat lucrurile la existență este aici! Cuvântul care susține totul și ține totul în loc, este aici! El este prezent sub forma Miresei. Dumnezeu să ne ajute să ne odihnim pe aceasta și să avem credință. Domnul Dumnezeu să ne dea mai multă credință. Aceasta este tot ce pot spune.

Să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

O, Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru Cuvântul extraordinar pe care ni l-ai dat. Doamne, în ce zi trăim! Nu a mai fost niciodată o zi ca aceasta, nu a mai existat niciodată un timp ca acesta; nu este nimeni care să fi văzut și auzit ceea ce am auzit noi. Oh, Doamne, Îți suntem atât de recunoscători pentru ochii care văd și urechile care aud, dar Te rog să transformi aceasta în realitate în viețile noastre.

Dumnezeule, ajută-ne să biruim trupul acesta și toate lucrurile firii, toate dorințele și temerile cărnii și ajută-ne să trăim Viața adevărată a omului adevărat din interior.

Dumnezeule, trezește-ne la potențialul deplin care este în Sămânță, crește-ne prin Lumina Apei Tale, prin Cuvântul Tău și adu-ne la un nivel mai înalt decât am fost vreodată pentru că nu o putem face singuri. Doamne, noi nu putem crește singuri, nu putem face nimic singuri, și pentru a crește la potențialul deplin al Seminței pe care ai pus-o înăuntru, va trebui să torni mai multă Apă peste noi, Lumina Ta va trebui să strălucească mai mult asupra noastră, Doamne, ca să putem crește. Și în timp ce torni Apă, lasă-ne să o bem și pe măsură ce strălucește Lumina Ta, ajută-ne să stăm în prezența Soarelui ca să creștem la întregul potențial la care ne-ai chemat ca să dăm roadele depline ale acestei zile.

Noi depindem în totul de Tine și avem încredere în Tine că ne vei ajuta, Dumnezeule, ca să stăm neclintiți. Ajută-ne să rămânem hotărâți pe Temelia, pe Stânca pe care ne-ai așezat.

Ajută-ne să avem încredere în descoperirea acestui ceas în care ne-ai plantat atunci când vin furtunile, cad ploile și valurile lovesc cu putere Casa care știm că a fost zidită pe Stânca descoperirii acestei zile. Această Casă nu se va prăbuși pentru că, Dumnezeule, Tu ai hotărât aceasta în Cuvântul Tău.

Dumnezeule, ajută-ne să ne ținem strâns și să avem încredere în Tine și să Te lăsăm cu drag, Doamne, să ne aduci într-o credință mai mare, și așa cum ne iubești, să Te iubim înapoi. Ajută-ne să creștem, Doamne, pentru că avem încredere în Tine și depindem de Tine.

Iartă-ne pentru copilăriile noastre, iartă-ne pentru grijile și îngrijorările noastre, pentru neliniștile noastre pentru că ne pare rău și ne pocăim de acele lucruri. Ajută-ne să rămânem în credință ca să Te vedem cum lucrezi, căci avem încredere în Tine și suntem entuziasmați de ceea ce faci, suntem încântați de ziua în care trăim și de ceea ce ne așteaptă.

Dumnezeule, ajută-ne să privim cu așteptare pentru a vedea ce vei face, și atunci când va veni presiunea să vedem ce vei face Tu; când lucrurile se vor înăspri, vom vedea ce vei face, Doamne, și vom fi entuziasmați de tot ce faci.

Ajută-ne să ne predăm mai mult, să facem voia Ta, să-Ți dăm întâietatea pe care o dorești în ceasul acesta, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Fratele Branham a spus: „Cineva m-a întrebat în ce zi aș vrea să trăiesc?” Și el a răspuns: „Aș vrea să trăiesc chiar în această zi, pentru că aceasta este cea mai glorioasă zi!”

Ascultați, eu aș spune că acum este mai glorios decât atunci. Acesta este ceasul glorios când Dumnezeu Se va arăta și Se va manifesta în Mireasa sa. Eu spun: „Laudă lui Dumnezeu!” Ce timp în care să fii în viață! Nu-ți dorești alt timp pentru că acesta este momentul să-L vedem pe Dumnezeu mișcându-Se. Să fim entuziasmați de aceasta. Dumnezeu să vă binecuvânteze! AMIN.