CELE ȘAPTE SFEȘNICE DE AUR – GLASUL MULTOR APE

Să ne plecăm capetele. Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru privilegiul de a ne aduna din nou împreună, deoarece vrem să profităm de orice ocazie pe care ne-o dai pentru a ne închina înaintea Ta, pentru a ne ridica mâinile și să cântăm laudele Tale; pentru a ne ridica inimile spre Tine, Doamne, să avem părtășie cu Tine, cu frații și surorile noastre.

În dimineața aceasta Te rog să ne ajuți să ne îndreptăm inimile și atenția spre Tine. Lasă ca Cuvântul Tău să fie o Lumină pentru picioarele noastre și să ne călăuzească pe cale. Arată-ne calea pe care vrei să mergem în această epocă întunecată pentru că este o Lumină strălucitoare care strălucește asupra noastră, Doamne, și prin noi, ca să slujim scopului Tău, cu tot ce ne-ai dat.

Ajută-ne să ne predăm mai mult ca oricând înainte, ia-ne în mâinile Tale și folosește-ne ca unelte ale tale în această zi, când este punctul culminant și ultimele momente ale perioadei neamurilor, când totul se încheie.

Doamne, ajută-ne să fim mai sensibili la călăuzirea Duhului Tău, să fim mai predați în mâinile Tale, ca să poți face, Doamne, ceea ce ai promis că vei face în acest timp.

Te iubim, Tată, și Te chemăm să frângi Pâinea Vieții pentru noi, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. În timp ce stați în picioare, să deschidem Bibliile la Apocalipsa 1, pentru că vom continua cu tema, Cele șapte sfeșnice de aur. Acesta este un fel de continuare de miercuri seara când am vorbit despre Prezența Judecătorului; Judecătorul în mijlocul Miresei, iar acum vrem să vorbim despre Judecătorul prin Mireasă. Dacă va fi cu voia Domnului, în această dimineață, vom privi la aceasta.

Apocalipsa 1.9-10:

„Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaș cu voi la necaz, la Împărăție și la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei lui Isus Hristos.

În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe.”

Să trecem la versetul 12 până la 16:

„M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Și când m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur.

Și în mijlocul celor șapte sfeșnice pe cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, și încins la piept cu un brâu de aur.

Capul și părul Lui era albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau la para focului;

Picioarele Lui erau ca arama aprinsă, și arsă într-un cuptor; și glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.

În mâna dreaptă ținea șapte stele. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri, și fața Lui era ca soarele, când strălucește în toată puterea lui.”

În acest subiect ne-am ocupat destul de mult de cele șapte sfeșnice de aur, și am rămas în primul rând la versetul 13, arătând că atunci când Ioan a auzit un glas, s-a întors să vadă glasul, dar a văzut șapte sfeșnice de aur, iar în mijlocul lor a văzut pe Unul ca Fiul omului.

Acum vrem să privim la atributele lui Hristos din mijlocul celor șapte sfeșnice de aur și să vorbim despre aceasta.

În mesajul Viziunea din Patmos, fratele Branham a spus: „Veniți la Îmbătrânitul de zile al cărui păr era alb ca lâna. Ioan s-a întors și a văzut pe Cineva ca Fiul omului stând în picioare în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur, cu părul alb ca zăpada, Judecătorul! Nu era încins în jurul taliei, ci era încins în jurul pieptului, aici sus, un Judecător. Cu brâul judecății peste umerii Lui, El stătea cu un brâu de aur curat, sfânt și deosebit, care arăta neprihănirea Lui, acoperitoarea Lui. El era acoperit până la picioare. Priviți manifestarea înșeptită a slavei Persoanei Lui.” 

Aici, fratele Branham se referă la cele șapte atribute sau caracteristici ale lui Hristos. Noi le vom parcurge repede, dar este una cu care vreau să ne petrecem timpul în această dimineață.

Noi știm că El vine în această dispensație, și noi am vorbit despre aceasta, despre ultima slujbă ca Judecător. El este între Preot și Împărat, El este Judecător.

Vreau să vă reamintesc că fratele Branham a spus că fiecare epocă se suprapune peste epoca anterioară; una se amestecă cu cealaltă și se suprapun; există o fază de tranziție, este o tranziție din epoca bisericii iar fratele Branham a numit-o, „Inaugurarea Mileniului,” nu exact în Mileniu, ci inaugurarea mișcării care ne va duce în Mileniu. Mișcarea este în curs de inaugurare, deci este o fază de tranziție și știm că Judecătorul coboară, pentru că în 1Tesaloniceni 4, scrie că, „Însuși Domnul va coborî din cer cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu.” Astfel, știm că există etape pe măsură ce El coboară, sunt lucruri în care Se manifestă.

Strigătul este Mesajul care adună aleșii, adună Mireasa împreună. Glasul, el a spus că este același Glas care l-a înviat pe Lazăr din morți. Noi vom vorbi astăzi puțin despre aceasta și despre trâmbița lui Dumnezeu.

Deci, noi știm că suntem în ciclul Răpirii, știm că acesta este timpul Răpirii, și știm că punctul culminant al timpului Răpirii este schimbarea trupului și plecarea sfinților. Totuși, nu putem spune că Răpirea nu a început pentru că Răpirea a început odată cu strigătul, deci, schimbarea trupului este în desfășurare, Dumnezeu schimbându-ne tot mai mult în imaginea (chipul), Cuvântului, zi de zi, până când omul exterior va deveni supus Vieții din interior și va fi stăpânit tot mai mult de Aceasta pentru a reflecta Viața lui Isus Hristos.

Așadar, sufletul nostru s-a schimbat, noi avem descoperirea deplină a Cuvântului, așa că, aceasta este învierea Miresei, învierea la ceea ce trebuia să fie Ea la început și care a murit prin epocile bisericii.

Când fratele Branham a predicat mesajul Restaurarea Pomului Miresei, am văzut că există o restaurare prin care Mireasa a revenit la ceea ce trebuia să fie inițial. Abia acum, prin descoperirea deplină a tainei înșeptită a lui Dumnezeu, Ea va termina ceea ce nu a terminat la început.

Deci, când Îl vedem venind ca Cel cu perucă albă printre cele șapte sfeșnice de aur, ne dăm seama că suntem într-o fază de tranziție. Laudă lui Dumnezeu!

Singurul lucru despre care vreau să vorbesc, este atunci când Îl vedem mișcându-Se ca Judecător, când vedem că Mielul a luat Cartea și înțelegem că aceste lucruri… Știți, uneori suntem prinși în simbolurile lui Dumnezeu și în tranziții și credem că acum nu mai există nicio posibilitate ca cineva să fie salvat, dar aceasta este o prostie pentru că noi știm că Pecețile au fost deschise în anul 1963 și eu m-am născut în anul 1977, așa că, dacă aș crede că atunci când Mielul a luat Cartea și a deschis Pecețile prin slujba unui profet în acest timp al sfârșitului, harul a fost tăiat, m-aș trezi pierdut și fără nici o șansă la îndurare, și fără nici o șansă să fiu parte din Mireasă. Dar noi știm că Mielul a luat Cartea, El fiind singurul care putea descoperi Pecețile. Pecețile au fost descoperite, au fost deschise; El a rupt Pecețile, și El a trimis la a șaptea biserică, în a șaptea epocă a bisericii, un mesager care se afla pe pământ în acel moment, iar el s-a întors și a dat descoperirea celor aleși, Miresei.

Deci, noi știm Cine a luat Cartea pe care o avem, știm că suntem într-un timp de tranziție, știm că am auzit Strigătul, știm că Glasul este în curs de desfășurare, știm că suntem în ciclul Răpirii, știm că aceasta este Învierea, aceasta fiind o fază a tranziției. Dar pentru că există o inaugurare a Mileniului, va fi o zi în care va începe Mileniul. Noi știm când începe Răpirea, când El Își adună împreună aleșii, și știm când va fi un sfârșit al Răpirii, când va avea loc transformarea finală. Lăudat să fie Domnul! Să țineți minte aceasta.

În mesajul Hrana spirituală la timpul potrivit, fratele Branham a spus:

„Am început să merg în jur, mi-am pus lopata jos…”

El era pe Muntele Sunset, în tabără cu frații sau într-o excursie de vânătoare și era pe cale să coboare când vârtejul acela…Să citim mai departe:

„…mi-am pus lopata jos, m-am întors și mi-am scos pălăria. Atunci a venit EL, slava lui Dumnezeu căzând într-un vârtej de vânt care a rupt marginea  muntelui, așa, a explodat și a zguduit locul acela, a tăiat vârful copacilor la numai trei, patru sau cinci picioare deasupra capului meu. Apoi a mers înapoi, s-a ridicat ca o pâlnie și a explodat din nou, și iată că a venit de trei ori. Apoi, când a plecat a treia oară, fratele Barnie a venit și a spus: „Despre aceasta ai vorbit?” „Da,” am răspuns eu. „Ce a fost?” „Dumnezeu apare în vârtejuri de vânt,” am răspuns. Nu știam dacă El voia să spun aceasta la oameni, sau nu. Apoi m-am dus și m-am rugat puțin, și El mi-a spus că nu pot să le spun, așa că am zis: „Este judecata care lovește Coasta de Vest.”

Uitați-vă la ea astăzi. Priviți ce s-a întâmplat la câteva ore după aceea; Alaska aproape că s-a scufundat și acum totul este în desfășurare. Noi intrăm în judecată. Mila a fost respinsă.”

Este adevărat? Fratele Branham spune că intrăm în judecată pentru că mila a fost disprețuită. Dar fratele Branham nu a spus niciodată că harul s-a terminat, ci el a spus că, „Mila a fost disprețuită.” Ei au respins deschiderea Peceților de aceea ciclul judecății a început, dar nu va fi dezlănțuită complet până când nu va fi luată Mireasa din cale apoi va începe perioada Necazului. Dar el spune că intrăm în judecată. Amintiți-vă că totul se suprapune. Să citim mai departe:

„Dar Îi mulțumim lui Dumnezeu că am primit Hrană ascunsă, Hrană spirituală și trăim din bunătatea și mila descoperirii Lui Isus Hristos în aceste zile din urmă, adeverindu-Se pe Sine în mijlocul poporului Său. Amin. Ei au mers înăuntru, Ilie a mers înăuntru înainte să se instaleze seceta. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că suntem înăuntru înainte să se așeze judecata. Acum este un timp al ieșirii și al intrării; al ieșirii afară din aceste organizații și al intrării în Hristos; un timp de ieșire afară și de intrare înăuntru pentru toți credincioșii adevărați. Apoi, el a fost chemat și a rămas înăuntru. Amintiți-vă că el nu a părăsit pârâul acela până când nu l-a chemat Dumnezeu.”

Fratele Branham se referă la o afirmație pe care a făcut-o mai devreme în același mesaj, cu câteva paragrafe mai sus:

„Amintiți-vă că el a mers în locul lui secret după Planul lui Dumnezeu, după chemarea și  Cuvântul lui Dumnezeu. Ilie a intrat în locul lui secret prin cunoștința mai dinainte a lui Dumnezeu, prin chemarea din viața lui și conform Cuvântului. Dacă nu acesta este felul în care am intrat noi, nu știu de ce ajungem acolo.

Observați, înainte de a începe seceta, Ilie a intrat în acel loc secret pentru viața lui. Acesta este un tip care ne arată că, înainte ca judecata să înceapă să lovească pământul, Biserica este deja chemată, Mireasa este aleasă deja și așteaptă, ea așteaptă deja mâncând Hrana lui Dumnezeu, bucurându-se de binecuvântările lui Dumnezeu. Orice om cu mintea normală, știe că ne îndreptăm drept spre judecată, că suntem în ceasul judecății.”

Deci, fratele Branham arată că ciclul judecății a început.

Acolo era un profet puternic pe pământ căruia i s-a spus să ridice o piatră și s-o arunce în sus, deoarece el trebuia să facă ceva ca să provoace ceva. Și când piatra a căzut înapoi, a început un cutremur, și toată lumea știe că cutremurele sunt tot mai puternice. Nu există nici o îndoială în mintea nimănui că necazul se apropie. Întreaga lume poate să spună aceasta, și noi vedem aceasta, dar există un loc în care Dumnezeu trebuie să-Și susțină aleșii. În deșert există o Oază, există o Lumină care strălucește mai puternic decât oricând înainte în mijlocul întunericului și El spune: „Ridică-te și strălucește, pentru că Lumina Ta a venit!” Laudă lui Dumnezeu!

Toate acestea arată că am intrat într-un ciclu de judecată. Mila a fost respinsă, mesajul profetului a fost respins și noi suntem într-o fază de tranziție iar judecățile au început să se rostogolească pe pământ. Dar în acest timp, avem o Oază, avem o ascunzătoare în care să ne adăpostim.

Până acum am vorbit despre primul atribut al acestui Judecător care Se află în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur.

„Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada.”

Noi am citit acest citat din mesajul, Este Răsăritul Soarelui, unde profetul spune:

„Ei bine, dacă întoarceți poza în felul acesta și o priviți, probabil o vedeți din audiență, Acesta este Hristos. Voi vedeți ochii Lui privind aici cât se poate de perfect, purtând peruca albă a divinității supreme și a Judecătorului tuturor cerurilor și al pământului. Puteți să-I vedeți ochii, nasul și gura? Doar întoarceți poza din felul cum am avut-o, în direcția aceasta în felul cum trebuia să fie. Puteți să-L vedeți? El este Judecătorul suprem, nu există altul în afară de EL. Aceasta este din nou o identificare perfectă, o dovadă că acest mesaj este Adevărul. Acesta este Adevărul! El este Adevărul și Îl face, nu a treia persoană, ci singura Persoană.”

Amintiți-vă că miercuri am vorbit că fratele Branham a văzut Piatra din vârf sub forma unei Piramide, o Piatră din vârf, pe cer, Norul. El știa că sunt șapte îngeri, el știa că sunt cei șapte îngeri din cele șapte epoci ale bisericii care au venit și l-au ridicat în mijlocul lor, între cei care aveau taina a ceea ce era în Stânca albă, taina care era înlăuntrul Ei, în Piatra din vârf. El știa aceasta, știa că era împlinirea viziunii sale. Dar luni de zile mai târziu, când se uita la poză, EL i-a spus s-o întoarcă spre dreapta, și când a întors-o spre dreapta, a recunoscut că Acela era Capul lui Hristos; era Piatra din vârf, Căpetenia, Hristos care Se întoarce la Trup, și El Se întoarce ca Judecător, Cel cu peruca albă.

„El este autoritatea supremă și Judecătorul suprem al tuturor cerurilor și pământului.”

Noi am privit aceasta și vreau să ne întoarcem la Scripturi, la Apocalipsa 1.14, unde este descris:

„Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului.”

Aceasta este o descriere a lui Hristos Judecătorul, dar amintiți-vă unde este El, El este în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur. Aceasta este ceea ce a spus fratele Branham. Voi lua doar câteva fragmente și voi face o scurtă descriere, pentru că, așa cum am spus înainte, există un atribut asupra căruia vreau să-mi petrec timpul.

În mesajul, Viziunea din Patmos, din Cartea Epocilor Bisericii, fratele Branham a spus:

„Ochii ca para focului ai Judecătorului, înregistrează chiar și acum viața oricărei persoane.

Ochii înregistrează ceva ce poate fi văzut, ochii reprezintă o lumină; reprezintă înțelegere, inteligență și capacitatea de a vedea, așa că, Acesta este un Judecător care poate vedea iar viziunea Lui este pătrunzătoare și perfectă. Deci, „Ochii ca para focului,” ai Judecătorului, înregistrează chiar acum viața oricărei persoane. Acum, ei sunt ca flăcări de foc care aleargă încoace și încolo peste tot pământul, și nu se poate întâmpla nimic fără ca El să nu știe. Oh, vai! Totul este înregistrat.”

Nimeni nu va scăpa de acei ochi ca para focului, ei pătrund până în inimă și știe motivul din spatele acțiunilor noastre, și nu doar a acțiunilor noastre, ci acțiunile întregii lumi pentru că El este Judecătorul.

Următorul atribut pe care-l vedem aici, este în versetul 5: „…picioarele Lui erau ca arama aprinsă și arsă într-un cuptor.”

Noi știm că profeția spune că El va călca pe vrăjmașii Săi, că îi va pune pe vrăjmașii Săi sub talpa picioarelor Lui. În Scriptură, arama este un simbol al judecății. Amintiți-vă de șarpele de aramă ridicat pe acea prăjină, de altarul de aramă pe care era jertfit mielul. Multe animale erau sacrificate și arse pe acest altar pentru ca păcatul să fie judecat. Șarpele de aramă atârnat pe stâlp arăta că păcatul din grădină este judecat. Așadar, arama este un simbol pentru judecată. Picioarele Lui sunt de aramă pentru că El va pune totul sub picioarele Lui, tot ce este rău, tot ce este hibrid, tot ce nu este de la Dumnezeu va fi pus sub picioarele Lui.

Să mergem la Apocalipsa 19, unde Îl vedem pe Hristos care vine pe un cal alb urmat de oștirea cerului. Vreau să citesc de la versetul 15:

„Din gura Lui ieșea o Sabie ascuțită ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Și va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a Atotputernicului Dumnezeu.

Pe haină și pe coapsă avea scris Numele acesta: „Împăratul împăraților și Domnul domnilor.”

El va șterge restul, va pune totul sub picioarele Lui, nu va fi nimic deasupra Lui, ci totul va fi sub El, în judecată.

În Geneza 3, când Dumnezeu Își pronunță judecata, după cădere, El a venit în grădina Eden și a început să-l judece pe șarpe.

„Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții tale să te târăști pe pântece, și să mănânci țărână.

Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul iar tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Aici avem o profeție care spune că șarpele și tot ce reprezintă el, toate lucrările lui Satan și toată împărăția lui va fi zdrobită. El îi va zdrobi capul și îl va pune sub picioarele Lui, așa că, cel mai înalt din ordinul șarpelui, va fi pus sub Împăratul împăraților. Deci, aceasta este o profeție, dar haideți să mergem la Romani 16. Noi știm că Sămânța femeii este Hristos, dar în Romani 16.20, citim: „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre.” Noi vedem că acest Judecător este în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur, iar picioarele Lui ca arama aprinsă vor zdrobi capul șarpelui, iar el Îi va zdrobi călcâiul, dar aici, Pavel spune: „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre.”, arătând că Mireasa lui Hristos este inclusă în profeția lui Hristos pentru că este parte din Hristos, Ea este EL; Ea este parte din El, Ea vine din partea Lui. El este Cuvântul făcut trup în vremea Lui, iar Ea este Cuvântul făcut trup în zilele Ei; Ea este o parte a lui Dumnezeu, o parte a lui Hristos, o parte a descoperirii Cuvântului și este cuprinsă cu El în profeție.

El va pune șarpele sub picioarele Sale, și în curând, Dumnezeu îl va pune pe Satan sub picioarele voastre, arătând că Ei sunt legați împreună. Așadar, Judecătorul este în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur care reprezintă Biserica prin cele șapte epoci.

Haideți să ne întoarcem la Apocalipsa 1.15:

„…glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.” Voi reveni la aceasta dar acum voi merge puțin mai departe, la versetul 16: „…în mâna Lui dreaptă ținea șapte stele…” Deci avea șapte stele în mâna Lui dreaptă, și noi știm că cele șapte stele sunt cei șapte mesageri ai celor șapte epoci ale bisericii.

În mesajul Epoca Bisericii Efes, fratele Branham spune:

„Acolo este El cu șapte stele în mâna Sa dreaptă. Mâna dreaptă sau Brațul, simbolizează puterea sau autoritatea lui Dumnezeu. „Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe țară, nu brațul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, Brațul Tău, Lumina feței Tale, pentru că îi iubeai.” (Psalm 44.3).

În acea mână dreaptă de putere, sunt șapte stele care, conform Apocalipsa 1.20, sunt mesagerii celor șapte biserici. Aceasta înseamnă că însăși puterea și autoritatea lui Dumnezeu se află în spatele mesagerilor Lui din fiecare epocă. Ei merg înainte în Focul și puterea Duhului Sfânt, cu Cuvântul.”

Deci, faptul că acei mesageri sunt în mâna Lui dreaptă, înseamnă că ei au autoritatea și puterea lui Isus Hristos. Dar fratele Branham nu a limitat aceasta doar la cei șapte mesageri, pentru că, în mesajul Viziunea din Patmos, el spune:

„Pe măsură ce fiecare epocă a bisericii s-a îndepărtat de Dumnezeu, mesagerul Său credincios a întors acea epocă înapoi la Cuvânt deoarece autoritatea și puterea lor era de la Dumnezeu, sau, ei nu ar fi putut opri valul.. Ei erau în siguranță în grija Lui pentru că nimic nu a putut să-i smulgă din mâna Lui, și nimic nu a putut să-i despartă de dragostea lui Dumnezeu; nici boala, nici pericolele, lipsurile, foametea, sabia, viața sau moartea. Ei I-au fost predați cu adevărat și ținuți de Atotputernicia Lui. Ei nu erau preocupați de persecuția care le-a venit în cale, de durere sau batjocură; toate acestea nu au făcut decât să-i facă să-I dea slavă lui Dumnezeu pentru că i-a învrednicit să sufere pentru El. Și în semn de mulțumire pentru mântuirea Lui, ei au ars ca Lumina Vieții Lui și au reflectat dragostea Lui; răbdarea, blândețea, cumpătarea, credincioșia, iar Dumnezeu i-a însoțit cu minuni și semne.

Au fost acuzați că sunt fanatici și au fost denunțați de organizații și batjocoriți, dar ei s-au păstrat credincioși Cuvântului.”

Aici, el vorbește despre cei șapte mesageri care sunt în mâna Lui dreaptă și spune că nu au putut fi smulși din mâna Lui. Dar cine altcineva nu poate fi smuls din mâna Lui? Tu și eu nu putem fi smulși din mâna Lui.

În continuare, el spune:

„Această mângâiere nu poate fi numai pentru cei șapte mesageri din epocile bisericii, ci fiecare credincios adevărat este în mâna lui Dumnezeu și poate trage din dragostea și puterea Sa și poate să primească tot ce a pregătit Dumnezeu pentru ei. Ceea ce îi dă Dumnezeu mesagerului, cum îl binecuvântează și îl folosește, este un exemplu pentru toți credincioșii despre bunătatea și grija lui Dumnezeu pentru toate mădularele Trupului Său.”

Deși în mâna Lui erau șapte stele care reprezentau cele șapte Lumini sau trimișii celor șapte epoci ale bisericii, cele șapte dispensații, ceea ce El arată prin viața mesagerului, devine un exemplu pentru toți. La fel este cu fratele Branham. Viața lui, Cuvântul care s-a manifestat în trupul lui, este un exemplu pentru noi toți; este snopul legănat care a arătat că aceasta este maturitatea deplină a recoltei, că ceea ce s-a întâmplat cu el, se va întâmpla și cu tine.

Așadar, ceea ce a făcut El cu mesagerii, este un exemplu pentru ceea ce va face cu tine și cu mine. Noi nu suntem mesagerii, dar ținem sus acea Lumină și suntem în mâna Lui; suntem în siguranță în mâna Lui și putem trage din puterea acelui Braț puternic. Puterea noastră este puterea Lui. Aceste atribute I se aplică lui Isus Hristos, dar se aplică și Miresei Lui pentru că Ei sunt Unul.

Să continuăm să citim din Apocalipsa 1.16:

„…Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri…”

În Evrei 4.12, scrie: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.”

El este Cuvântul care împlinește scopul pentru care a fost trimis. Cuvântul este plin de putere, este același Duh care a fost în Isus. Cuvântul acela este prezent din nou în biserică în ultima epocă, ca un ultim semn încercând să-i scape pe oameni de judecată. Cei care resping Cuvântul, au ajuns acum la judecată răstignindu-L din nou. Evrei 6.6:

 „și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși, și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, și-L dau să fie batjocorit.”

Pavel a spus că el a predicat Cuvântul printr-o dovadă dată de Duhul și de putere, „ca o sabie cu două tăișuri în flăcări, care a mers la conștiința oamenilor și ca un bisturiu de chirurg a tăiat boala și a eliberat captivii.” Cine a făcut aceasta? Predicarea Cuvântului.

„Sabia a intrat și a tăiat în conștiința oamenilor ca un bisturiu chirurgical, a tăiat boala și a eliberat captivii.” Cine a făcut aceasta? Cuvântul! Slavă lui Dumnezeu!

„Oriunde au mers acei primi creștini, s-au dus predicând Cuvântul Evangheliei, iar Dumnezeu L-a confirmat prin semne și minuni; bolnavii au fost vindecați, dracii au fost scoși afară, ei au vorbit în limbi noi. Acesta a fost Cuvântul în acțiune. Acel Cuvânt nu a eșuat niciodată în gura credincioșilor creștini, și în această ultimă epocă, este mai puternic și mai mare decât oricând în adevăratul Cuvânt Mireasă. O, turmă mică, ține-te de acest Cuvânt! Umple-ți inima și gura cu El, și într-o zi, Dumnezeu îți va da Împărăția. Amin.”

Sabia care ieșea din gura Lui, nu trebuia să iasă numai din gura Lui, ci trebuie să iasă și din gura noastră; ar trebui să fie Cuvântul pe care Îl vorbim, Cuvântul pe care-L propovăduim, Cuvântul cu care depunem mărturie, Cuvântul este Cel care face lucrarea. Psihologia nu o va face niciodată, emoțiile nu o vor face niciodată, dar Cuvântul poate pătrunde în conștiința omului și poate tăia ca un bisturiu de chirurg boala care se întinde acolo.

Uneori, omul care predică sau cel care mărturisește, nici măcar nu știu lucrarea pe care o face Dumnezeu cu Sabia Lui puternică.

În conștiința unui om, a unei persoane există ceva, dar singurul lucru pe care îl puteți face pentru ei, este să le dați Cuvântul, iar Cuvântul va tăia boala afară. Ni s-a dat atât de mult!

Acum răspunsul este în mâinile noastre. Dumnezeu ne-a dat Cuvântul; El ne-a trimis un profet puternic să restituie acel Cuvânt, și acel Cuvânt este aici. A fost dat pentru noi și ne-a fost dat ca să-L folosim. Așadar, noi nu trebuie să ne folosim raționamentul sau intelectul, nu trebuie să folosim emoțiile, școli teologice sau tehnici psihologice, ci trebuie să folosim Cuvântul pentru că Cuvântul este singurul care funcționează. Cuvântul nu Și-a pierdut puterea în creștinii adevărați.

Fratele Branham a spus:

„Din gura și din inima ta să iasă Cuvântul. Din gura Miresei trebuie să iasă Cuvântul.”

Acum, eu nu mă gândesc nici o clipă că nu ar trebui să avem compasiune, simpatie sau simțăminte, noi trebuie să avem tot felul de sentimente atunci când cineva are probleme sau este în nevoie și vine la noi. Eu iubesc, am compasiune, am sentimente și emoții pentru ei pentru că îmi pasă de ei, dar atenția, dragostea și emoția pe care le simt, nu vor ajuta la nimic dacă nu există un Cuvânt prezent pentru că Cuvântul este singurul care funcționează. Dar noi trebuie să-i iubim pe toți și să-i privim cu compasiune considerându-i ca pe noi înșine.

Să ne întoarcem la Scriptura noastră, la Apocalipsa 1.16. Acum suntem la sfârșitul versetului.

„…Fața Lui era ca soarele când strălucește în toată puterea lui.”

În Cartea Epocile Bisericii, profetul lui Dumnezeu spune:

„Acolo este din nou Fiul care are Fața ca soarele când strălucește în toată puterea lui. O, puterea Fiului lui Dumnezeu strălucește în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur. Acolo stă El, Judecătorul, Cel care a suferit și a murit pentru noi. El a luat asupra Sa mânia judecății divine și a călcat singur teascul mâniei aprinse a lui Dumnezeu. Așa cum am spus deja, în mijloc este Glasul Lui ca sunetul cataractei fluviului bătând în valurile morții pe țărmurile stâncoase. Dar pentru sfinți, Glasul Lui este ca susurul râului care cântă dulce în timp ce te odihnești.”

Vreau să prindeți aceasta. Mai întâi, vedem că profetul vorbește despre Fiul care strălucește în puterea Lui…Știți, fratele Branham a spus și în Cartea Epocilor Bisericii că Noul Ierusalim nu are nevoie de  lumina soarelui sau a lunii pentru că slava lui Dumnezeu strălucește asupra Lui și Mielul este Lumina Lui; El este Lumina Orașului, El este în plină glorie. În această zi, El strălucește ca soarele în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur. Hei! Lumina noastră a venit! De aceea, fratele Branham a spus: „Shalom, Mireasă! Bună dimineața! Soarele a răsărit! Este o nouă zi.”

Lumina strălucitoare este aici, Soarele strălucește în toată puterea și gloria Lui! Unde? În mijlocul celor șapte sfeșnice de aur, în mijlocul Miresei. La timpul sfârșitului, Soarele a răsărit. Unde a răsărit? El a răsărit peste tine și peste mine. Aceasta este Lumina noastră. Lumina noastră nu este nimic altceva, nu este ceva ce poate produce omul, ci El este Lumina noastră și această Lumină ar trebui să strălucească prin Oraș, pentru că Orașul este făcut din pietre de iaspis, la fel de clare ca cristalul, așa că, ei strălucesc ca cristalul, iar Lumina lor reflectă Lumina lui Hristos în lume. Aceasta ar trebui să facem noi pentru că El este în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur. El este în Oraș, El este în Ea și strălucește Lumina Lui.

De aceea a vorbit fratele Branham despre acea mică sămânță care stă în pământ. Ea stă acolo până când este lovită de razele soarelui cald și strălucitor, iar fratele Branham a spus că toată murdăria din jurul ei, va spune: „O, soarele acesta fierbinte este incomod.” Dar sămânța va răspunde: „O, aceasta aștept! Aceasta caut! Aceasta vreau”. Și vine la viață. Unii nu vor lumina, iar alții au nevoie de Lumină pentru a veni la Viață.

Există semințe care așteaptă iar eu cred că mai există semințe care au nevoie de toată puterea razelor fierbinți ale Soarelui pentru a le aduce sus. Acolo există murdărie care va spune: „Pentru mine este incomodă, nu pot suporta căldura. Este prea mare pentru mine.” Dar Semințele Lui care așteaptă în pământ, spun: „Aceasta am așteptat! Aceasta am căutat! De aceasta am nevoie ca să prind Viață.”

Așadar, „Fața Lui era ca soarele”, iar fratele Branham explică aceasta. Voi citi aceasta din nou pentru că este important.

„Așa cum am spus deja, în mijloc este Glasul Lui ca sunetul cataractei fluviului bătând în valurile morții pe țărmurile stâncoase.”

Așadar, în centru este Glasul Lui tulburător și înfricoșător, puternic și mânios ca un torent. Mai departe, el spune:

„…Dar pentru sfinți…” Vedeți? Este același Glas, același Cuvânt, dar depinde cine Îl aude. Ei aud două lucruri diferite. Unul, în centru este Glasul Lui ca sunetul unei cataracte bătând în valurile morții pe țărmurile stâncoase, dar „pentru sfinți, Glasul Lui este ca susurul pârâului care cântă dulce în timp ce te odihnești mulțumit în Hristos.”

Întrebarea este: Ce auzi tu? Mai departe, spune:

„…strălucind asupra noastră cu razele Lui calde de iubire.” El spune: „Nu te teme! Eu Sunt Cel care era, Cel care este și Cel care va veni! Eu Sunt Cel Atotputernic! Lângă Mine nu există altul. Eu Sunt Alfa și Omega.”

El este Crinul din vale, Steaua strălucitoare de dimineață, El este Cel mai frumos din zecile de mii pentru sufletul meu. Da, acea zi mare este gata să apară și Soarele dreptății Se va ridica cu vindecarea sub aripile Lui. Sunt atât de bucuros că putem cânta că Soarele este sus!

Acum vreau să mă întorc la versetul 15, pentru că am sărit peste ultima parte a versetului: „…Glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.” Fratele Branham vorbește despre aceasta în Cartea Epocilor Bisericii. El spune:

„Ce înseamnă, „apele” aici? Dacă vreți, deschideți la Apocalipsa 17.15: „Apele pe care le-ai văzut, sunt noroade, gloate, neamuri și limbi.

Glasul Lui era ca sunetul mulțimilor care vorbeau. Cine este Acesta? Hristos. Unde este El? În mijlocul celor șapte sfeșnice de aur. În ce chip este El? El este în chipul Judecătorului. Amin? Deci, aici este Judecătorul și are Glasul ca vuietul unor ape mari, iar „apele” reprezintă mulțimi care vorbesc. Nu doar unul, ci o mulțime care vorbește. Este un singur Glas, este o singură Persoană, este un singur Cuvânt rostit de o mulțime de glasuri. Ce este aceasta? Este judecata. Acestea sunt glasurile mulțimilor de martori care, prin Duhul Sfânt, au mărturisit despre Hristos de-a lungul epocilor predicând Evanghelia Lui. Acesta va fi glasul fiecărui om care se va ridica la judecată împotriva păcătosului care nu a acceptat avertismentul.

Glasurile celor șapte mesageri vor fi auzite clar și limpede, acei predicatori credincioși care au predicat puterea mântuitoare a lui Isus, care au predicat botezul în apă în Numele lui Isus Hristos, care au predicat umplerea și puterea  Duhului Sfânt, care au stat în picioare pentru Cuvânt mai mult decât au stat pentru propriile lor vieți. Toți au fost Glasul Lui Isus Hristos prin Duhul Sfânt de-a lungul epocilor.”

Acesta este Judecătorul, și Judecătorul are Glasul multor ape, a mulțimilor care au stat cu Cuvântul de-a lungul epocilor. Aceasta este judecata.

În continuare fratele Branham a citit din Ioan 17.20, și a spus:

„Nu Mă rog numai pentru aceștia, ci și pentru toți aceia care vor crede în Mine prin Cuvântul lor.”

Despre aceasta vreau să vorbesc acum, despre judecată, despre judecata prin Mireasă. Să ne întoarcem la Ioan 15. Lucrul asupra căruia vreau să insist cel mai mult, este atitudinea corectă sau atitudinea potrivită. Ioan 15.22:

„Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat, dar acum n-au nici o dezvinovățire pentru păcatul lor.”

Isus a spus: Dacă nu aș fi venit, nu le-aș fi vorbit Cuvântul și nu aș fi dovedit Viața; dacă nu aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, nu ar avea păcat, dar acum nu au nici o scuză și nu există nici o acoperire pentru păcatul lor. Păcatul lor a fost demascat nu chemând pe cineva și spunându-i: „Da, ești un păcătos și îți expun păcatul.”, ci El a venit, a trăit Viața și le-a vorbit Cuvântul, astfel, păcatul lor a fost expus. Expunerea păcatului nu este… Aceasta este atitudinea pe care vreau s-o avem, așa să venim, nu că suntem aici ca să judecăm noi lumea. Eu nu vreau să judec lumea. Isus a spus că El este Judecătorul.  Amin? Așadar, eu nu vreau să judec pe nimeni, ci vreau ca toată lumea să aibă o trecere liberă.

DacăDumnezeu îmi spune astăzi: „Eu vreau să le dau îndurare tuturor, vreau să le dau milă tuturor, toți vin la Mine; hai să locuim împreună în Cerul nou și pe noul Pământ”, în mine nu există nimic care să condamne pe cineva, deoarece dacă eu îi condamn, trebuie să fiu condamnat și eu, pentru că singurul fel în care eu sunt unde mă aflu, este prin Harul Lui Dumnezeu, nu prin faptele mele. Atunci de ce aș vrea să-i condamn pe oameni pentru faptele sau acțiunile lor, când nu există nici o faptă care m-a adus pe mine aici? Numai Harul lui Dumnezeu m-a adus aici, și dacă ar depinde de mine, aș oferi Harul la toată lumea.

Așadar, noi nu suntem aici să spunem: „Tu ești înăuntru”, sau, „Tu ești afară.” „Tu ești aceasta,” sau, „Tu ești aceea.” „Pentru că nu m-ai ascultat, ești aceasta,” sau, „Din cauza aceasta ești aceea…” Eu nu am nici o dorință să fac aceasta, și nu vreau să am nimic de-a face cu aceasta.

Realitatea este că tu ești aici ca să accepți Cuvântul și să te aliniezi cu El, și când tu faci aceasta, nu mai există nici o scuză pentru păcatul celor care refuză Cuvântul. Viața ta este aceea care aduce judecata lor: supunerea ta față de Cuvânt, predarea ta față de Dumnezeu, de Duhul Sfânt care trăiește prin viața ta; felul în care te porți, felul cum este structurată familia ta, felul în care îi tratezi pe ceilalți, felul în care vorbești Cuvântul lui Dumnezeu aduce condamnarea tuturor celor care vor vorbi împotriva Cuvântului și Îl vor urî. Aceasta a spus Isus: „Dacă nu aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, nu ar avea păcat; dar acum nu se pot dezvinovăți pentru păcatul lor.”

Voi merge mai departe acum la ceva ce vreau să aduc. Să deschidem Biblia la Matei 12.38-40:

„Atunci unii din cărturari și din farisei, au luat cuvântul, și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine.”

Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean și preacurvar cere un semn, dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona.

Căci, după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului.”

Ascultați ce spune mai departe:

„Bărbații din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecății, și-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

Împărăteasa de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecății, și-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să audă înțelepciunea lui Solomon; și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.”

Isus le-a spus că oamenii din Ninive se vor ridica împreună cu generația aceea, și o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predicarea lui Iona, dar generația din acel timp, a respins slujba lui Isus Hristos, de aceea  El a spus: „… iată că aici este Unul mai mare decât Iona.” Apoi, El s-a referit la împărăteasa din Seba, și a spus: „Împărăteasa din Sud, se va ridica la judecată și va condamna această generație, pentru că ea a venit aici din cele mai îndepărtate părți ale pământului,” iar fratele Branham ne spune că ea a făcut eforturi mari pentru a ajunge la Solomon,  a sacrificat multe lucruri și a trebuit să treacă prin multe ca să străbată acea distanță mare până la Solomon. Ea a trebuit să-și părăsească religia și preotul care nu a fost de acord cu ea și a plecat ca să asculte înțelepciunea lui Solomon. Isus a spus că ea a venit de la marginile pământului călătorind pe cămilă prin deșert unde erau cete de tâlhari și tot felul de pericole, timp de luni de zile, doar pentru a auzi un bărbat care avea înțelepciunea lui Dumnezeu, și a adăugat: „…Și iată că aici este Unul mai mare ca Solomon.”

El avea dreptate pentru că ei Îl respingeau și nu-L doreau; dar iată că o femeie a renunțat la tot și a venit. Ea a auzit tot felul de vorbe contrare de la oamenii care încercau s-o oprească, dar ea a fost perseverentă doar pentru a ajunge la Solomon; și iată că Unul mai mare decât Solomon era acolo dar era respins în acea zi, așa că El le-a spus: „Împărăteasa Sudului se va ridica cu această generație la judecată și o va condamna.”

Ascultați, nu cred că împărăteasa din Seba va sta la judecată și va spune: „Tu, tu, tu, tu, eu vă condamn. Eu vă judec și vă condamn.” Tot ce trebuie să facă ea, este doar să stea acolo iar Dumnezeu le va arăta viața ei care îi va condamna pe toți cei care au stat în fața Celui care era mai mare decât Solomon și I-au respins Înțelepciunea Lui. De aceea sfinții vor judeca pământul.

Eu personal, nu vreau să spun aproapelui meu: „Tu nu m-ai ascultat și ai plecat, de aceea…și asta, și asta…” Eu nu vreau să fac aceasta, nu vreau să aduc judecată și condamnare asupra nimănui.

Împărăteasa din Seba nu a călătorit prin deșert ca să asculte înțelepciunea lui Solomon și să condamne generația aceea. În inima ei știa că există cineva care avea înțelepciunea lui Dumnezeu și dorea să ajungă la acea persoană ca să vadă dacă acele lucruri erau adevărate sau nu. Dragostea ei pentru Dumnezeu, dragostea ei pentru Adevăr i-a mișcat inima, iar acțiunea ei a devenit o condamnare pentru toți cei care L-au respins pe Cel care era mai mare decât Solomon.

Motivul pentru care ea a mers acolo, nu a fost să judece pe cineva; cei care s-au pocăit la predicarea lui Iona, nu au făcut-o ca să aducă condamnarea unei generații, ci s-au pocăit pentru că au crezut predica lui Iona și au vrut să fie neprihăniți înaintea lui Dumnezeu.

Așadar, atitudinea critică și de judecată nu are ce căuta în Mireasa lui Isus Hristos. Nu ne face plăcere nici în judecată, nici în condamnare, și suntem aici numai pentru a-L sluji pe Dumnezeu din toată inima pentru că aceasta a pus El în noi. Noi Îl slujim pe Dumnezeu, ne predăm Lui, Îi dăm Lui viețile noastre și ne supunem Cuvântului Său din dragoste, nu ca să aducem condamnare.

Când vezi pe cineva cu care Dumnezeu a fost atât de bun și l-a ridicat, dar are mândrie religioasă și spune: „Cum îndrăznești? Cum și de ce faci aceasta? Dumnezeu te va judeca. Tu ai aceasta și ești aceasta.”, vă spun că este o atitudine religioasă critică pe care împărăteasa din Seba nu a avut-o, și nici cei din Ninive. Ei au avut o atitudine umilă, de pocăință și supunere față de Cuvânt și Adevăr. Când auzi critică… Ascultați, oamenii sunt necredincioși, ei nu știu mai mult; lumea este o mizerie, o murdărie; oamenii sunt în întuneric iar viețile lor sunt ticăloase și nenorocite; sunt violenți și nelegiuiți pentru că în felul acesta au fost crescuți, și dacă în interiorul lor nu există sămânța lui Dumnezeu, nu pot vedea niciodată Lumina lui Dumnezeu. Unde ai fi tu dacă ai fi crescut în felul în care au crescut ei și nu ai avea sămânța lui Dumnezeu care să te aducă afară? Pentru mine, atitudinea noastră este foarte importantă.

Noi Îl slujim pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu ne-a atras la Sine, Îl slujim pentru că aceasta dorim. Unii dintre noi au renunțat la locuri de muncă, alții s-au mutat în altă parte, ei au făcut sacrificii mari, dar nici unul nu a făcut-o pentru a condamna pe alții. Cel puțin așa cred și sper că nici unul dintre noi nu va spune din mândrie: „Ei bine, eu am vândut tot și m-am mutat. Eu, și eu, și eu…” Tu nu ai fi făcut nimic dacă nu te-ar fi ajutat Dumnezeu. Nu puteai să te salvezi, să te ajuți sau să ții Cuvântul lui Dumnezeu singur, așa că asemenea atitudine trebuie să plece. Trebuie doar să spui: „Dumnezeule, folosește-mă, oricare ar fi scopul Tău.”

Eu cred că Mireasa din acest timp final, va fi o condamnare la judecată împotriva acestei generații. Cred aceasta din toată inima, dar nu pentru că Ea se ridică și spune: „M-ai tratat așa, ți-am spus dar nu m-ai ascultat.” Eu nu cred că judecata de la Tronul alb va fi în felul acesta, prieteni. Eu cred că judecata va fi însăși faptul că pe acest pământ a existat un popor care a primit Cuvântul lui Dumnezeu și s-a aliniat acestui Cuvânt, s-a predat Cuvântului lui Dumnezeu, L-a manifestat și L-a trăit. Acest fel de viață devine  judecată și condamnare.

Noi Îl slujim pe Dumnezeu cu toată inima noastră, dar nu ca să doborâm pe cineva și nu ca să ne mândrim cu locul în care suntem, ci recunoaștem că prin harul lui Dumnezeu mergem Acolo. Dacă nu ar fi harul lui Dumnezeu, aș putea fi mai rău decât chipul la care privesc, de aceea spun: „Dumnezeu să ne ajute să avem atitudinea corectă.”

Deci, există un glas al multor ape. Corect? Acesta este glasul judecății. Ascultați ce spune profetul lui Dumnezeu în mesajul Viziunea din Patmos::

„V-ați gândit vreodată cât este de înfricoșător pentru un om care se îndreaptă neputincios spre o cascadă? Gândiți-vă la acel vuiet în timp ce se apropie de soarta lui sigură. Exact așa vine ziua judecății, când vuietul mulțimilor de voci te condamnă pentru că nu ți-ai dat seama, ai întârziat până când a fost prea târziu. Ia seama chiar în ceasul acesta, pentru că în acest moment gândurile tale sunt înregistrate în Rai. Acolo, gândurile tale vorbesc mai tare decât cuvintele tale; asemenea fariseului care a pretins atât de multe cu gura, dar nu a ascultat de Dumnezeu în inima lui coruptă și rea, până când a fost prea târziu. Chiar acum ar putea fi ultima ta șansă  de a auzi Cuvântul și de a-L primi pentru Viața Veșnică.

Când te vei apropia de vuietul multor glasuri ale judecății și ale pieirii, va fi prea târziu.

Ați observat vreodată cât de dulce și de relaxant poate fi susurul unei ape?”

Fratele Branham privește la ambele părți. Pe o parte, „glasul multor ape,” este un glas cumplit, este glasul judecății în așteptare; năvălește peste stânci, trece peste cascade. În mijloc este un glas de osândă, dar pentru alții este un sentiment cu totul diferit față de El. Profetul a spus:

„Ați observat vreodată cât de dulce și de relaxant poate fi susurul unei ape? Mie îmi place să pescuiesc și să găsesc un loc unde apa șoptește în valuri. Pot să mă întind pe spate și s-o aud șoptind inimii mele pace, bucurie și mulțumire. Ce bucurie să fiu ancorat în limanul odihnei, unde Glasul Domnului vorbește pace, așa cum spune Cuvântul Său despre apele de despărțire. Cât de mulțumitori ar trebui să fim că-I auzim Glasul iubirii, al călăuzirii, al ocrotirii! Într-o zi vom auzi același Glas dulce vorbind, dar nu pentru judecată, ci va spune: „Bine ați venit!”, celor ale căror păcate au fost iertate prin Sângele Său; ale căror vieți au fost pline de Duh și a căror umblare a fost în Cuvânt.

Ce poate fi mai prețios decât să auzi mulțimile de glasuri primitoare și să fii înconjurat de acele mulțimi care au crezut pentru Viața Veșnică!…”

Ce glas? Glasul multor ape de-a lungul veacurilor.

„Ce poate fi mai prețios decât să auzi mulțimile de glasuri primitoare și să fii înconjurat de acele mulțimi care au crezut pentru Viața Veșnică! Oh, nu este nimic asemănător! Mă rog să-I auziți Glasul și să nu vă împietriți inima, ci să-L primiți ca Împărat al vostru. Oh, dacă L-ați vedea!

Apele au fost acelea care au distrus lumea, dar aceleași ape l-au salvat pe Noe, și de asemenea au salvat întregul pământ pentru Noe. Ascultați Glasul Lui, Glasul slujitorilor Săi care cheamă la pocăință și la Viață.”

Ascultați, este Glasul judecății, este Glasul multor ape, dar cine ia seama la acel Glas, devine glasul Glasului dulce și odihnitor, susurul unui pârâu care vorbește mulțumire, pace și iubire inimii, pentru că fratele Branham a spus că aceleași ape care au distrus pământul, l-au salvat pe Noe; aceleași ape care i-au distrus pe toți cei care erau pe pământ, l-au ridicat pe Noe și l-au purtat pe deasupra judecății. O, laudă lui Dumnezeu! Aceasta înseamnă că apele care vin din gura noastră, glasul multor ape, Cuvântul care vine de la Mireasă, nu este numai pentru judecată și condamnare, ci este și pentru salvare; este  un susur dulce în urechile cuiva. Nu toată lumea îl va auzi, mulți nu-l vor asculta, dar pentru cine găsește acel glas al multor ape, și aude susurul dulce ca apa unui pârâu, va fi un glas iubitor, un glas al mântuirii, va fi Glasul Vieții, va fi Susurul Râului Vieții. Aceasta ar trebui să fie atitudinea noastră.

Noi nu suntem aici pentru a tuna ca o cascadă, ci suntem aici pentru a suna dulce iubire, bucurie, pace, dragostea lui Dumnezeu, mila lui Dumnezeu și harul lui Dumnezeu care s-a extins în această lume. Noi vorbim pace, vorbim dragoste, bucurie, mulțumire, vorbim comuniune cu Dumnezeu. Aceasta ar trebui să fie întotdeauna atitudinea noastră, abordarea noastră, dar cineva ar putea s-o audă ca sunetul groaznic al apelor judecății. Dar nu aceasta este intenția noastră; nu aceasta a fost intenția lui Isus, ci trăind Viața și dând Cuvântul, pentru că El a venit să aducă Viață, nu moarte.

Să mergem la Luca 6.37:

„Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați și vi se va ierta.”

Eu vreau să trăiesc întocmai cum spune Scriptura aici; vreau să îndepărtez de la mine orice gând critic sau de judecată. Dumnezeu este Judecătorul și El știe cine trebuie judecat. Eu nu vreau să judec pe nimeni. Dacă viața mea și cuvintele pe care le rostesc sunt adevărate, dacă aceasta îi judecă, nu eu îi judec, pentru că eu nu vreau să-i judec; dar refuzul lor de a asculta Cuvântul lui Dumnezeu și refuzul Vieții lui Dumnezeu îi va judeca. Nu eu îi voi judeca, eu îi voi ierta pe toți ca să pot fi iertat și eu; nu voi condamna pe nimeni ca să nu fiu eu condamnat.

Ascultați, mai înainte am spus că dacă Dumnezeu Își ia mâna de pe oricare dintre noi pentru o zi, vom striga și Îl vom implora să ia înapoi gândurile de răutate care îți trec prin minte și pofta cărnii care te-ar mistui. Dacă Dumnezeu Și-ar lua mâna de pe tine pentru o zi, ai fi terorizat, și ai striga după milă; L-ai chema să-Și pună mâna din nou peste tine. Nu vreau să judec pentru că harul lui Dumnezeu mă ține aici; nu vreau să condamn pentru că nu vreau să fiu condamnat, pentru că ceea ce mă ține, este mila lui Dumnezeu.

Să mergem la Matei 7. Am spus că noi nu trebuie să judecăm pe nimeni sau să spunem că cineva este înăuntru sau afară; nici dacă va reuși sau nu, pentru că aceasta o face Dumnezeu; El Se va îngriji de aceasta, nu eu, pentru că nu este responsabilitatea mea. Eu nu vreau această responsabilitate, ci Îl las pe Dumnezeu să rezolve lucrurile. Matei 7.1-2:

„Nu judecați, ca să nu fiți judecați

Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.”

Acestea sunt cuvinte înspăimântătoare pentru mine. Cu adevărat înspăimântătoare. Dacă iei o atitudine critică de judecată, ți se va întoarce într-o zi.

„De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?

Sau, cum poți zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău,” și când colo, tu ai o bârnă într-al tău.”

Când citesc această Scriptură, îmi amintesc cu rușine zilele pline de zel de la început, când am venit la Mesaj, când numai eu aveam dreptate iar toți ceilalți erau greșiți. A mai trăit cineva asemenea zile? Sper că nu sunt singurul de aici.

Știam Adevărul, am auzit Cuvântul, aveam dreptate  și știam ce era în neregulă cu restul lumii, dar toți ceilalți greșeau iar eu mă plimbam cu o bârnă în ochi și încercam să scot paiul din ochiul celorlalți.

Mai târziu, când Dumnezeu a început să-ți descopere imaturitatea, mândria, atitudinea arogantă, unde ai greșit și cu câte lucruri nu te-ai aliniat în viața ta, când a început să te modeleze constant, pentru că noi avem mereu scăpări în viața noastră, când privim înapoi, nu știu cum este cu voi, dar eu simt un mic fior care îmi trece prin coloană și mă simt rușinat când mă gândesc la aceasta. Oh, nu pot să cred că am făcut aceasta; nu pot să cred că am spus aceasta! Ei bine, dacă este adevărat, ar putea fi adevărat și astăzi; poate fi ceva care lipsește din viața mea, și acum să fie ceva unde viața mea nu se potrivește exact cu voia Lui Dumnezeu, iar eu merg în jur și încerc să-i corectez pe toți ceilalți, deși eu sunt cel care are nevoie de corectare. Este mai bine să spun: „Doamne, ajută-mă! Doamne, ajută-ne pe toți!” Dumnezeu să ne ajute pe toți pentru că avem nevoie de ajutor.

Să mergem la Ioan 3.16-17:

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă  viață veșnică.

Dumnezeu, în adevăr, nu a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

Deci, care a fost motivul lui Dumnezeu? Condamnarea sau mântuirea? Motivul Lui a fost mântuirea.

„Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Căci oricine face răul, urăște Lumina, și nu vine la Lumină ca să nu i se vădească faptele.

Dar cine lucrează după Adevăr, vine la Lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

Așadar, Dumnezeu nu Și-a trimis niciodată Fiul pe pământ ca să condamne lumea, ci pentru ca lumea să fie salvată. Omul se condamnă singur prin faptul că nu primește Lumina lui Dumnezeu. Pentru că faptele lui sunt rele, omul condamnă Lumina, o respinge; și când respinge Lumina, el însuși este respins. Omul se condamnă singur prin faptul că Îl refuză pe Dumnezeu. Nu Dumnezeu a condamnat omul, ci omul s-a condamnat pe sine refuzând Lumina. Amin.

Să mergem la Ioan 12.44-49:

„Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.

Și cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

Eu am venit ca să fiu o Lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric.

Dacă aude cineva cuvintele Mele, și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osândi; Cuvântul pe care L-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.

Căci Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci Tatăl care M-a trimis, El Însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc.”

Și porunca dată lui Isus a fost Viața Veșnică. El a fost acolo în acea zi, ca să le dea evreilor Viața Veșnică, dar ei nu au vrut s-o primească, ci au respins Viața, au respins Lumina, au respins Cuvântul, și El a spus: „Nu Eu vă judec, ci este un alt Judecător, Cuvântul pe care L-am vestit Eu vă va judeca. Vă judecați voi înșivă pentru că refuzați acest Cuvânt care a venit de la Tatăl Meu. Ați refuzat Cuvântul Tatălui, și acum vă puneți în judecată.”

Același lucru ni se aplică și nouă. Noi nu avem propriul nostru Cuvânt, ci avem Cuvântul Lui și vorbim numai Cuvântul Lui. De aceea Mireasa din Apocalipsa 10.8-11, trebuie să ia Cartea, s-o mănânce și să prorocească din nou. Ea nu va avea profeția ei proprie, ci va trebui să ia profeția care a fost dată și să profețească din nou, iar Duhul profeției este mărturia lui Isus Hristos. Așadar, nu este Cuvântul nostru, ci este Cuvântul Tatălui. Acesta a fost în partea din spate a minții lui Dumnezeu iar El L-a adus printr-un canal, ni L-a dat și trăim conform Cuvântului Său, vorbim conform Cuvântului său. „Acum, când acest Cuvânt este respins, nu Eu vă judec.”

Vreau să spun că a fost un moment în care nu am crezut că Mesajul este corect, și Dumnezeu a trebuit să-L trezească în mine; deci, „Dacă nu înțelegi, nu te voi judeca, dar dacă continui să refuzi Lumina, tu însuți te judeci. Dar Eu nu vreau să te judec, ci te condamni singur, nu te condamn Eu.”

În timpul sfârșitului, Dumnezeu va ridica Mireasa la judecată și Ea va condamna această generație. Cum va condamna Ea această generație? Prin faptul că Ea a păzit Cuvântul, a vorbit Cuvântul, a trăit Cuvântul, a predicat Cuvântul; s-a îmbrăcat ca o doamnă și s-a comportat ca o doamnă. Ei au trăit înaintea oamenilor așa cum ar trăi Hristos în trupul tău de aceea devine un sunet dulce pentru cei care iubesc Cuvântul, și devine distrugere și judecată pentru cei care urăsc Cuvântul. Dar pentru noi… Haideți să fim ca împărăteasa din Seba, să fim încântați să-I auzim Glasul, bucuroși că cunoaștem Adevărul, gata să renunțăm la tot, gata să ne sacrificăm, gata să riscăm să fim batjocoriți, să fim prigoniți, numai ca să ajungem la Cel ce este mai mare decât Solomon.

Haideți să fim ca cei din Ninive; fericiți să ne pocăim sub predicarea acestui profet, să ne predăm viețile și să ne aliniem cu Cuvântul. Să nu fim ca fariseul care a intrat în Templu și a spus: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că eu postesc și mă rog de două ori pe zi; Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu sunt ca vameșul acesta,” deși, el era mai rău ca vameșul acela, pentru că el credea că putea păstra niște învățături tradiționale, unele lucruri din Scriptură și că ar putea avea o oarecare supunere. El era ca tânărul bogat care credea că trebuia să ajungă pe baza capacității sale de a trăi. Părinții săi l-au crescut să-și trăiască viața și el a crezut că totul va fi bine, fără să-și dea seama că în inima lui era o problemă și că trebuia să se predea complet. El a refuzat și s-a condamnat singur.

Să nu fim ca acel fariseu, ci să fim ca împărăteasa din Seba și să spunem: „Trebuie doar să aud Adevărul.” Haideți să fim ca cei din Ninive: „Trebuie doar să mă aliniez cu Cuvântul; trebuie doar să mă pocăiesc sub această predicare, oricare ar fi consecințele.” În consecință, eu nu sunt responsabil pentru aceasta, nu acesta este scopul meu. Scopul meu este să mă pocăiesc sub această predicare, este doar să merg mai departe și să ascult această înțelepciune care vine de la Solomon.

Prin acea viață predată, prin acea viață trăită, se va ridica în acea generație și o va condamna; va condamna toată generația aceea. Dacă există o generație condamnată, este condamnată pentru că a refuzat Lumina, pentru că nu a iubit-o și nu a vrut-o, nu pentru că am făcut noi ceva.

Cred că uneori oamenii manevrează Cuvântul într-un fel urât și arogant, condamnând și tăind. „Tu aceasta, tu aceea…” Ei spun lucruri despre alte biserici, despre alte denominațiuni, despre credincioșii nominali, critică, taie și vorbesc urât, dur și de rău. Eu cred… De ce abordați Cuvântul atât de dur, iar când ei resping ceea ce spui tu, zici că au respins Cuvântul? Ei nu resping Cuvântul, ci pur și simplu te resping pe tine, resping atitudinea ta și au dreptate când te resping chiar dacă ai spus cuvinte adevărate, pentru că tu nu le vorbești cum ar vorbi Hristos, nu vorbești cu intenția și scopul Cuvântului. De aceea uneori, crezi că ai făcut o judecată dreaptă, când de fapt, ei resping fățărnicia și atitudinea ta arogantă. A fost neprihănirea proprie, nu Cuvântul.

De aceea spun: Doamne, ajută-mă să trăiesc viața prin care să nu fac niciodată pe cineva să refuze Cuvântul Tău din cauza acțiunilor mele. Eu nu cred că vor fi condamnați dacă este vina mea.

Doamne, ajută-mă să trăiesc în simplitate și umilință și să Te iubesc pe Tine și Cuvântul Tău mai mult decât orice altceva în lumea aceasta. Prin harul Tău, dă-mi Duhul Tău să mă ajute să trăiesc această viață, s-o trăiești Tu prin mine, căci mă predau Ție în fiecare zi. Mor zilnic și îmi stăpânesc trupul aducându-l în supunere față de Cuvântul Tău pentru că Îl iubesc pe Dumnezeu și vreau să mă predau Cuvântului Tău și orice vei face cu mine depinde de Tine.

Eu nu aștept cu nerăbdare o zi de judecată ca să mă ridic și să spun: „Tu afară! Tu aici! Tu îți amintești ce mi-ai spus când am vorbit cu tine în sala de mese din anul 1918?” Eu nu cred că împărăteasa din Seba va face aceasta; nu cred că bărbații din Ninive vor face aceasta; nu cred că nici chiar Domnul nu va face aceasta, ci cred că până vom ajunge la judecata de la Tronul alb, secretul inimii tuturor este în fața lor.

Nu cred că vor fi întrebări, nu vor fi respingeri; Acolo nu vor fi nepotriviri, ci toată lumea va ști Adevărul.

Să mergem la Fapte 13.46:

„Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-L primiți, și singuri vă judecați nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri.”

Pavel nu i-a judecat ca nevrednici de viața veșnică, ci le-a spus: „…singuri vă judecați nevrednici de viața veșnică.” Isus le-a spus: „Porunca Tatălui Meu este Viața veșnică, așa că, Cuvântul pe care vi-L spun este Duh și Viață.” Și El i-a dat lui Pavel Cuvântul, așa că acum, Pavel le dădea Cuvântul Tatălui. Și pe măsură ce el le dădea Cuvântul, acel Cuvânt era Viața pentru ei; dar când ei au respins acel Cuvânt, singuri s-au judecat nevrednici de Viața Veșnică. Nu Pavel i-a judecat, ci oamenii singuri s-au judecat.

În mesajul Apocalipsa capitolul 4, fratele Branham a spus…

Așa cum am spus mai înainte, între Epocile Bisericii și Peceți, înainte de a ajunge la Peceți, după ce a terminat de predicat primele trei capitole din Apocalipsa, în anul 1961, fratele Branham a predicat mesajul Apocalipsa capitolul 4, iar în partea a treia a acestui mesaj, el a spus:

„Acum, Glasul Tronului…” Observați, înaintea tronului erau șapte stele, Glasul stelelor. Glasuri… Vedeți? Noi aflăm că aici, în Apocalipsa 4 sau 5, au existat mai multe glasuri: „Și din Tron ieșeau fulgere, tunete și glasuri.” Nu un glas, ci glasuri, plural. Ce este aceasta? Dumnezeu vorbind Bisericii, reflectându-Se prin cele șapte Duhuri. Când vorbesc unșii adevărați ai lui Dumnezeu, acela este Glasul lui Dumnezeu. A-L respinge, înseamnă a muta sfeșnicul. Vedeți? Glasuri! Glasul celor șapte epoci ale bisericii, (aici, în colț). Glasuri vorbind cu tunete și fulgere.”

Puțin mai jos, el spune:

„Acum, nu oricine poate fi predicator, dar aveți un glas. Dacă nu le puteți predica oamenilor o predică…Dacă sunteți un predicator, sunteți chemați la amvon să predicați; dacă nu sunteți, voi încă sunteți un predicator trăindu-le oamenilor o predică. Lăsați ca predica voastră să fie trăită pentru că aceea este Glasul Lui Dumnezeu care va aduce ocară celor care o resping.”

Ați auzit aceasta? Tu îți trăiești predica, și aceasta este Glasul lui Dumnezeu care va aduce ocară și reproș celor ce o resping. Tu nu trebuie să respingi pe nimeni.

Ascultați, dacă cineva te respinge continuu, tu nu trebuie să-l respingi; dacă cineva vorbește de rău despre tine, tu nu trebuie să-l vorbești de rău. Priviți-l pe fratele Branham care este un exemplu pentru noi. El a fost ridiculizat de alți predicatori, a fost batjocorit, a fost vorbit de rău, s-au spus minciuni despre el, dar el nu a făcut la fel, nu i-a judecat și nu i-a condamnat. De fiecare dată când a făcut o declarație de condamnare, a făcut-o la general, acoperindu-i pe toți cei din această categorie. El nu a numit niciodată pe cineva și nu a spus: „Tu ai fost un împotrivitor. Tu ai spus aceasta și tu ești acela.” Când fratele Branham era scos din cerc, el își desena cercul și mai mare ca să-i cuprindă pe toți în cerc. El i-a iertat și pe aceia care nici măcar nu și-au cerut iertare și ne-a spus să facem și noi la fel.

Astfel, când cineva greșește față de tine, el a spus: „Doar uită aceasta. Iartă-l!” Eu nu sunt în judecată ca să-i condamn faptele și vreau să stau deoparte de acele lucruri. Am luat acea sabie de prea multe ori dar nu aduce decât amărăciune și corupție în propria mea inimă. Eu vreau să spun: „Ai milă, Doamne! Doamne, iartă-l! Doamne, fă pentru el orice poți să faci. Eu sunt în mâinile Tale, nu ale mele.”

A trebuit să mă rog rugăciuni grele înainte de a trece prin momente cu adevărat dificile când oamenii au spus lucruri care nu erau adevărate. Știți, oamenii încearcă să-ți defăimeze caracterul și treci prin ceasuri întunecate, iar amărăciunea încearcă să se strecoare în inima ta, dar tu trebuie să te rogi în continuare până când îi poți ierta din inimă. Dacă nu poți ierta din inimă, nu intelectual, ești greșit. Tu poți ierta din capul tău dar Biblia spune: „Să ierți, pentru că dacă tu nu ierți, nici Eu nu te voi ierta.”

Astfel, intelectual, tu poți să spui: „Îl voi ierta,” dar aceasta nu va funcționa dacă nu ierți din inimă. Trebuie să te rogi până când Dumnezeu scoate afară rădăcina de amărăciune din inima ta și poți ierta pe oricine îți greșește. Nu spune: „Îl iert!”, ci iartă-l cu adevărat.

Uneori a trebuit să mă rog până când am ajuns acolo unde am putut să mă cobor și să spun: „Doamne, nu vreau să i se întâmple ceva rău acestui frate. Ceea ce mi-a făcut este complet greșit. Ceea ce au făcut este împotriva Cuvântului, dar nu-i judeca, de dragul meu. Dacă este după mine, îi iert, și Te rog să-i ierți și Tu. Nu îi trag la răspundere, nu-i fac vinovați și nu vreau să-i judeci pentru ceea ce mi-au făcut.”

Când poți să te rogi în felul acesta, să știi că acea amărăciune îți părăsește inima. Când poți să-L rogi pe Dumnezeu să-i binecuvânteze, să-i ierte și să treacă peste păcatul cuiva care ți-a greșit, cu adevărat aceasta este exact ceea ce a făcut Isus când a fost pironit pe cruce. El a privit spre cei care Îl batjocoreau și râdeau de El, Îl băteau și Îl scuipau; spre cei care L-au lovit peste cap și Îl batjocoreau pe El, Împăratul, Profetul, și a spus: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac.”

Ștefan a putut să facă același lucru în fața unei mulțimi furioase care îl ura pentru ceea ce credea, și au vrut să-l omoare pentru că le-a spus Adevărul. Ei au luat pietre ca să-l ucidă, dar el a spus: „Tată, nu le ținea în seamă acest păcat.” Aceasta este adevărata iertare.

Când spui: „Eu îi iert, dar oare au înțeles?” „Îi iert, dar ar trebui să aibă grijă că Dumnezeu îi va găsi.”  Aceasta nu este iertare, ci adevărata iertare este atunci când  poți să stai în spărtură pentru ei și să spui: „Dumnezeule, ai milă…” Când poți face aceasta, indiferent cât rău ți-au făcut, este Dumnezeu care te-a ajutat s-o faci.

Eu am vorbit rău despre oameni înainte; i-am bârfit, am spus lucruri care i-au pus într-o lumină proastă și am fost la fel de rău ca orice altă ființă umană. Dar dacă harul lui Dumnezeu vine în viața mea, aș mai putea eu să condamn o altă ființă umană? Noi trebuie să ajungem să fim un loc de milă, de iubire și de iertare; să stăm ca Isus și să spunem: „Dumnezeule, iartă-i, căci nu știu ce fac. Ei nu știu. Doamne, lasă-i să treacă.” Aceasta a făcut Isus și aceasta a făcut fratele Branham pentru soția lui. El a ieșit să spele mașina, iar ea i-a spus ceva și i-a trântit ușa în față. Dar în timp ce spăla mașina, fratele Branham a spus: „Dumnezeule, iart-o, pentru că nu a vrut să spună aceasta. Nu a vrut s-o spună, Doamne.” Vedeți? Dumnezeu a trebuit să dea oricum o judecată și ea a avut o tumoră care a început să crească dar nu pentru că fratele Branham și-a dorit aceasta, nici pentru că el a sperat că Dumnezeu o va corecta pe soția lui. El a mijlocit pentru ea și a spus: „Doamne, ea nu a vrut să spună aceasta. Iart-o, Stăpâne! Ea este supusă la foarte mult stres și nu a mai rezistat.” El a devenit un mijlocitor pentru cel care i-a greșit.

Prieteni, aceasta este atitudinea corectă, abordarea corectă. Eu nu vreau să fiu un judecător, ci vreau să fiu un mijlocitor; nu vreau să condamn, ci vreau să iert, deoarece știu că Dumnezeu va face tot ce trebuie să facă.

Știu că Dumnezeu, prin harul Său pe care l-a pus în viața mea, îmi permite să mă aliniez cu Cuvântul, să-L trăiesc și să-L propovăduiesc corect, acea Viață va fi o judecată și o condamnare pentru alții; și aceasta nu pentru că eu vreau să fie așa, ci pentru că trebuie să fie așa.

Ceea ce vreau eu, este ca Dumnezeu să ierte pe toată lumea. Cred că acesta este Duhul adevărat și că aceasta este abordarea corectă. Este acesta ceasul judecății? Da. Încep judecățile pe pământ? Da. A fost respinsă mila? Da. Dar eu mă rog să mai fie puțină milă cât timp mai sunt aici, pe pământ. Mă rog ca viața mea să poată cânta cuiva un susur dulce. Nu vreau ca viața mea să fie judecată și condamnare pentru toți cei cărora am vrut să le aduc viață.

Mai departe, în același citat din mesajul Apocalipsa capitolul 4, partea a treia, fratele Branham a spus:

„Glasul lui Dumnezeu va aduce ocară pentru toți cei care îl resping. Trăiți-vă predica și aceasta este Glasul lui Dumnezeu care va aduce ocară celor care o resping. Ei spun: „Nimeni nu poate pune degetul pe viața lui sau a ei. Ei sunt dulci trăind… Dacă a existat cândva un om al lui Dumnezeu, este bărbatul sau femeia aceea.” Vedeți? Trăiți-vă predicile! Nu încercați să le predicați dacă nu sunteți chemați să fiți un predicator, căci le amestecați pe toate și le încurcați. Și nu știți… Ei bine, voi îi ruinați pe ei și pe voi înșivă. Doar trăiți-vă predica.

Predicatorul este chemat să-și predice predica și s-o trăiască. Dacă nu o puteți trăi, încetați să mai predicați, dar ar trebui să vă trăiți predicile.

Bine, aici erau, „glasuri.” Oh, câtă nevoie avem în Jeffersonville de mii de glasuri trăite! Tunetul lui Dumnezeu tunând în dulceață, sfințenie, puritate, vieți neîntinate…”

Ascultați acest Tunet al lui Dumnezeu! Ascultați cum tună afară, „…în dulceață, sfințenie, curăție, vieți neîntinate mergând astăzi în jur pe pământ, fără pată. Da, domnule, creștini adevărați. Acesta este Tunetul împotriva dușmanului.”

Noi ne gândim că Tunetul lui Dumnezeu trebuie să fie tare, ferm și dur, dar El a spus că Tunetul (care Tunet?), Tunetul împotriva dușmanului este o viață de dulceață, sfințenie, puritate, vieți neîntinate, fără pată. Acesta este Tunetul împotriva dușmanului.

Dacă vrei să distrugi împărăția lui Satan, încetează să mai strigi la el și începe să trăiești acest Cuvânt. Dacă vrei să-l rănești pe diavol, nu-l mai insulta când îi spui numele; dacă vrem să-l rănim pe diavol, să ne predăm viețile pe deplin acestui Cuvânt și să-L lăsăm pe Hristos să-Și facă drum în viața fiecăruia dintre noi, și să trăim acest Mesaj; nu dezbătând, nu țopăind, nu lovind, ci trăind acest Mesaj și lăsându-L să tune împotriva diavolului.

„Da, domnule, creștini adevărați. Acesta este Tunetul împotriva dușmanului. Diavolului nu-i pasă cât de tare puteți striga, cât puteți sări  sau cât puteți face aceasta sau aceea. Ceea ce-l rănește pe diavolul, este  să vadă acea viață sfințită, sfântă consacrată lui Dumnezeu. Spuneți-i orice, numiți-l oricum, cât se poate de dulce și mergeți înainte. Oh, Doamne! Aceasta îl aruncă, acesta este Tunetul care îl scutură pe diavolul.” 

Câți vor să tune împotriva diavolului? Câți vor să-l scuture pe diavol? O veți putea face în dulceață și smerenie, în puritate și o viață neîntinată; în supunere față de Dumnezeu și în smerenie. Nu o veți putea face țipând la colțul străzii insultându-l pe diavolul și numindu-i pe toți care trec pe lângă voi, știți, momeala diavolului. Ceea ce-i va zgudui împărăția diavolului, este acea viață.

Mesajul a venit să producă Viața lui Hristos într-o Mireasă; acesta este scopul Mesajului, iar eu vreau ca scopul mesajului să prindă rădăcini în viața mea ; vreau ca viața mea să se potrivească cu acest Mesaj.

Să mergem la 2Tesaloniceni 2.7:

„Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca Cel ce o oprește acum, să fie luat din drumul ei.”

Cuvântul acesta: „…cel ce o oprește acum…”

Cuvântul, „let,” înseamnă, „a ține strâns, a reține, a opri, a împiedica să înainteze, ceea ce-l împiedică pe Antihrist să-și facă apariția.” Așadar, există o putere care-l împiedică, îl ține pe loc sau îl reține. Fratele Branham a vorbit despre versetul acesta în mesajul Pecetea întâi, și a spus:

„Căci taina fărădelegii lucrează deja, înșelători, vedeți, care îi înșală de multe ori pe oameni în ceva, dar Dumnezeu este Cel care o oprește până când Biserica, Hristos, Mireasa, va fi luată din cale.”

Să urmărim aceasta împreună în 2Tesaloniceni 2.7. Vreau să urmăriți în Bibliile voastre: „…trebuie numai ca Cel ce o oprește acum, să fie luat din drumul ei.” Să-l lăsăm pe fratele Branham să interpreteze aceasta pentru noi. El a spus:

„…dar Dumnezeu este Cel care o oprește până când Biserica, Hristos, Mireasa, va fi luată din cale.” Și mai jos, citim: „Ce declarație! Doamne! După ce Mireasa este luată la o parte, se va descoperi acest om al păcatului. Ea, adevărata Mireasă a lui Isus Hristos, a fost aleasă din fiecare epocă a bisericii.”

Așadar, Dumnezeu va reține ceva până când Hristos în Mireasă este aici. Ceva este reținut, ceva este împiedicat, ceva este oprit și limitat dar când Hristos în Mireasă pleacă, atunci se dezlănțuie ceva. Deci chiar prezența noastră aici, cu Hristos în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur din această zi, împiedică înaintarea lui Antihrist ca să-și pună întregul plan în aplicare pe deplin. De acea spun: „Laudă lui Dumnezeu!”

Dacă trebuie să rămân aici pentru a opri aceasta, pentru încă o persoană care trebuie să ajungă, atunci nu voi mai fi contra, nu voi fi supărat și trist pentru că sunt încă aici. Lasă-mă să stau aici, lasă-mă să strălucesc Lumina și să tun împotriva diavolului atâta timp cât există o oprire asupra sistemului antihrist.

În mesajul Întrebări și răspunsuri din anul 1964, fratele Branham a fost întrebat:

„După ce Mireasa este răpită, va fi vreuna din fecioarele nechibzuite mântuită, sau vor fi toate pierdute?”

Nu! Vedeți? Când Mireasa este luată de pe pământ, totul se va termina pentru biserica neamurilor. Duhul lui Dumnezeu părăsește pământul, și: „Cel ce este întinat, este încă întinat; cel care este neprihănit, este încă neprihănit; cel ce este sfânt, este încă sfânt. Cu alte cuvinte, Sanctuarul s-a umplut de fum și Avocatul stă să pledeze cazul. Hristos părăsește Sanctuarul și ziua Lui de mijlocire s-a terminat. Vine Răpirea! El pleacă din Sanctuar, pășește înainte, ia Cartea Răscumpărării și pretinde tot ce a răscumpărat. Acolo nu mai este lucrare de mijlocire. Câți înțelegeți aceasta? Eu o am într-una din Peceți. Da, Pecețile. Cred că aceasta a fost că Hristos vine înainte să-Și pretindă lucrarea de mijlocire.

Acum, doar o clipă. Va fi mântuită fecioara neînțeleaptă? Nu! Orice se întâmplă, se întâmplă acum. După acel timp, ea este în starea…”

Ceea ce spune el, este că în această perioadă de tranziție, când a venit judecata, când El a venit ca să-Și revendice moștenirea, este în slujba de Revendicator, a venit ca Cel cu peruca albă. În acest interval, cât timp Mireasa este încă aici, Duhul lui Dumnezeu este încă prezent și orice s-ar întâmpla acum, orice alegere se face în fecioara nebună, odată ce Mireasa pleacă, Duhul lui Dumnezeu părăsește pământul și totul este stabilit, nu se mai schimbă nimic. Înseamnă că atâta timp cât Mireasa este încă aici, există o șansă nu numai pentru cei aleși, ci și pentru fecioara neînțeleaptă, și pentru cei care-i fac bine Miresei.

Eu spun, Dumnezeule, lasă ca în viața mea să strălucească o asemenea Lumină încât cineva să poată găsi intrarea în acea Împărăție mare în acest timp al sfârșitului. Lasă-mă să stau aici ca mijlocitor, lasă-mă să stau aici ca o ușă deschisă spre Chivot. Nu judecând, „Toți sunt pierduți. Noi suntem singurii care L-am primit. Toată lumea a eșuat, sunt doar eu…”

Dar, oh, Doamne, dacă sunt unul dintre ei, lasă ca viața mea să aibă un efect asupra acestuia, asupra aceluia, și a aceluia, cât timp Duhul Tău este încă aici, cât timp mila Ta este disponibilă, cât timp ușa este deschisă. Îngăduie să fac ceva, pentru că atunci când pleacă Mireasa, nu mai există nici o șansă ca vreunul dintre neamuri să-și schimbe statutul, ci sunt ceea ce sunt. S-a terminat.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Acesta este Hristos în Biserica de astăzi, luându-Și Soția înapoi. Vedeți acum taina întreită? Dumnezeu manifestat în Hristos, Hristos manifestat în Biserică, toate împreună să-i aducă din nou înapoi pe Adam și Eva original, Bărbat și Femeie care sunt Unul, făcuți din același Sânge și același Duh și orice alt lucru. Biserica este Sângele lui Hristos, prin Duhul, deoarece Viața este în Sânge. Acesta este botezul Duhului Sfânt care ne botează în Trupul Lui, care recunoaște numai Trupul Lui, Firea Lui, Cuvântul Lui.”

Duhul lui Dumnezeu este în Mireasa Sa. Hristos este aici. Voi, viața voastră condamnă și judecă o mulțime de oameni. Da. Oh, dar cât de mult îmi doresc să fiu Acolo în ziua aceea, știind că viața mea a adus și mântuirea cuiva.

Judecată și condamnare. Dumnezeu va avea grijă de acele lucruri. El trebuie să-Și curețe și să-Și elibereze Împărăția de toți aceia care nu iubesc Cuvântul. El va avea grijă de aceasta. Eu nu voi sta acolo privind cu bucurie la mulțimile care merg în uitare, în iazul de foc, nu aceasta este dorința ea, nu aceasta este ceea ce vreau. Ceea ce urmăresc la judecata de la Tronul alb, este acel care știu că poate primi o răsplată, acela care știu că poate primi Viața Veșnică; acela care știu că a primit-o pentru că eu am purtat o mărturie, pentru că am strălucit Viața și pentru ei, iar ei nu au urât-o, nu au respins-o; poate nu au putut s-o primească, dar nu au urât-o și nu au respins-o. Laudă lui Dumnezeu.

Tot în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham  a spus:

„Dar când curentul curge liber, Cuvântul lui Dumnezeu, El Însuși Se exprimă: „Lucrările pe care le fac Eu, le veți face și voi.” Și se va întâmpla în zilele din urmă: „Iată, îl voi trimite pe profetul Ilie, și el va întoarce inimile copiilor înapoi la credința părinților.” Va exista un timp care vine când El poate să Se exprime în plinătatea Dumnezeirii Lui, divinitatea prin Biserica Sa, să aibă întâietate în Biserica Sa. Oh, Doamne! Cum? Omul uns, acum poporul uns. Oh, Doamne, să aducă înapoi Mireasa unsă și Mirele. Unși prin ce? Prin acceptarea a ceea ce Eva a lăsat la o parte și Adam; venind înapoi cu ungerea Cuvântului, deoarece El a zis: „Cuvântul Meu este Duh.”

Vedeți? Uns cu Cuvântul. Ceea ce a lăsat Eva la o parte, El aduce înapoi și noi acceptăm. Vedeți cum este din nou starea aceea hibridă, este exact ceea ce a făcut Eva. El i-a spus Evei: „Să nu faci aceasta, să nu faci aceea; poți să faci aceasta și aceea,” dar Satan a spus: „O, știți…” iar ea s-a întors și l-a ascultat. Dar Eva din zilele din urmă, nu o va mai face pentru că Ea este predestinată să nu o facă.”

Nu este puterea noastră, voința noastră, ci este predestinarea lui Dumnezeu; este voia și puterea Lui.

„Dar Eva din zilele din urmă nu o va mai face pentru că este predestinată să nu o facă. Da, domnule. Dumnezeu o va face. El știe, El o va avea.”

Atunci cu ce ne putem mândri noi? El o va face. El o va avea, este voia Lui. El a spus: „Biserica va fi aici fără pată sau zbârcitură.” Ea va sta acolo în splendoarea Lui, Cuvântul Lui manifestat. Ea va fi un semn pentru lume, Ea va fi un ex…”

El s-a oprit, dar voia să spună, „un exemplu.” „Ea va fi pentru lume ceva la care lumea să poată privi și să spună: „Bine.” Restul lumii spune: „Oh, ea este un holly-roller.” Ea este o verișoară de-a doua, nu aparține de grupul nostru.” Știu, acesta este un lucru bun. Înțelegeți? Ea aparține de acest grup, aici sus.”

În timpul sfârșitului, această Mireasă, în plină strălucire a Luminii celor șapte epoci și a celor șapte sfeșnice de aur, cu Judecătorul în mijlocul Ei, va fi un semn pentru lume, un exemplu pe care ei îl pot privi. Unii vor vorbi de rău împotriva Ei, alții o vor respinge, dar nu toți, iar în ziua judecății, unii vor primi Viață pentru că au respectat Cuvântul în viața ta.

În Cartea Epocilor Bisericii, în Viziunea din Patmos, fratele Branham spune:

„Acolo stă El, Unul ca Fiul omului. Așa cum Bijuteria este înfrumusețată prin montarea inelului, așa este glorificat El în mijlocul Bisericilor. Este ziua Domnului pentru că Ioan Îl vede pe El stând în picioare, nu ca Preot, ci ca Judecător care vine. Brâul de aur nu mai este încins în jurul taliei așa cum trebuie să-l poarte preotul când Îl slujește pe Dumnezeu în Locul Preasfânt, acum el este în jurul umerilor pentru că acum El nu este Preot, ci este Judecător.”

Așa cum bijuteria este înfrumusețată prin montarea inelului, așa este glorificat El în mijlocul bisericilor. Acesta este locul în care vrea să Se arate El în timpul sfârșitului; El vrea să fie una cu Mireasa din timpul sfârșitului și vrea să Se manifeste în Ea până când cei doi devin una. Este o judecată. El va condamna lumea. Categoric că o condamnă, dar mă rog și nădăjduiesc că nu condamnă întreaga lume, nădăjduiesc că unii vin la mântuire.

Este timpul judecății? Da. Sunt judecăți pe pământ? Da. Sunt oamenii judecați după felul cum au primit Cuvântul într-o formă strălucitoare? Da. Dar, oh, poate unii vor primi o răsplată în ziua judecății pentru felul în care primesc Cuvântul în formă de Mireasă dacă acolo există o Sămânță aleasă. Lumina care strălucește de la această Mireasă, din acest Cuvânt în această zi, poate să se manifeste și să lovească Sămânța. Deși murdăria Îl respinge și Îl consideră inconfortabil, fie ca Sămânța s-o găsească puternică și caldă aducându-i Viață. Fie ca viața noastră, Lumina strălucitoare prin noi, Cuvântul care vine prin noi, să producă acel rezultat asupra Seminței, ca să poată prinde viață. Laudă lui Dumnezeu!

Este timpul judecății, dar nu sunt interesat să judec pe nimeni. Este un ciclu de judecată, este un timp de judecată, dar nu sunt interesat să judec, ci vreau ca cineva să găsească milă. Pentru că sunt aici ca parte a Miresei prezente pe pământ iar Duhul Sfânt este aici și Mireasa este Sângele, prin Duhul, vreau să existe o oportunitate pentru cineva. Eu vreau să trăiesc Viața, nu judecata; vreau să trăiesc Viața ca să dau viață; vreau să trăiesc Viața ca să împărtășesc Viața, și nu vreau să trăiesc Viața ca să condamn la moarte.

Motivația și scopul nostru, este Viața. Cuvântul a venit pentru Viață, Cuvântul a fost restaurat pentru Viață. El este un Pom al Vieții, și Ea este un Pom al vieții restaurat înapoi la El. Pomul Miresei este un Pom al Vieții, Lumina care luminează în această epocă, este Viața oamenilor. Lumina este Viață; Apa este Viață, totul este despre Viață, iar tu și eu suntem aici pentru Viață.

Lumea va fi judecată pentru că a refuzat Viața, ei vor fi judecați pentru că au respins Viața, dar noi suntem aici pentru viață și lăsăm viața noastră să fie trăită pentru a oferi Viață Veșnică și altora. Astfel, viața noastră poate fi trăită în așa fel încât să strălucească Lumina fără compromisuri, pentru că, dacă se aprinde o lumină și se pune sub un obroc, ce bine îi poate face omului?

Dacă noi trăim în Apă compromisă, dacă trăim și vorbim într-un fel compromis, cum vor găsi alții calea spre Lumină? Cum vor vedea Viața? Noi trebuie să stăm în gloria și splendoarea Lui prin ascultarea deplină de Cuvântul Său; trebuie să lăsăm Lumina să strălucească în toată puterea ei.

Compromisul reține Viața. Să trăim o viață fără compromisuri călăuzită de Duhul Sfânt și să lăsăm Lumina să aducă Viață cuiva. Iar dacă cineva este judecat, este pentru că s-a judecat el însuși atunci când a respins Lumina. Nu pentru că l-am judecat eu, ci pentru că s-a judecat el însuși.

Când ajungem la judecata de la Tronul alb, totul este terminat deja, toți oamenii sunt deja într-o categorie sau în alta. Judecata de la Tronul alb este locul unde se dă răsplată după faptele făcute; totul este rezolvat deja, oamenii au luat deja decizia în viețile lor, au întâlnit deja cei doi Pomi din Grădină, și-au făcut deja alegerea, și atunci, va fi doar mutarea categoriilor… Judecata se desfășoară aici iar condamnarea va avea loc în viitor.

Doamne, lasă-mă să trăiesc pentru Viață, nu pentru judecată, ajută-mă să trăiesc pentru Viață, și o parte din aceasta este judecata. Este un timp de judecată, dar sunt atent așa cum a fost împărăteasa din Seba, ca să ajung la Cel ce este mai mare decât Solomon. Atenția mea este ca a celor din Ninive care trebuiau să se pocăiască sub predicarea acelui profet și să se alinieze cu Cuvântul lui. Aceasta vreau eu. Dumnezeu folosește același Cuvânt și pentru judecată la fel ca și pentru îndurare. Motivația mea este să mă pocăiesc, motivația mea este să vând tot ca să obțin această Perlă de mare preț. Laudă lui Dumnezeu!

Să ne ridicăm cu toții în picioare. Eu cred că în ceasul judecății, este important să avem atitudinea corectă pentru că atitudinea corectă poate aduce Viață, în timp ce atitudinea greșită poate aduce numai condamnare. Să ne rugăm.

Doamne Isuse, Îți mulțumim, Tată! În ceasul acesta în care ne aflăm pe pământ, Dumnezeule, mă gândesc la propria mea viață. După ce profetul a aruncat acea piatră în aer, după ce a afirmat că harul a fost respins și intrăm în judecată, mulți ani după aceea m-am născut eu, după ce timpul judecății venise deja peste pământ, după ce pământul se afla într-o stare de pustiu, vorbind duhovnicește, după ce întunericul, un întuneric groaznic era asupra oamenilor; după toate acestea m-am născut și am trăit douăzeci și ceva de ani, dar după acest timp, Tu ai știut să mă găsești, Doamne, și ai adus o Viață cu o Lumină în calea mea, iar eu am putut să văd Lumina. Am auzit Cuvântul care a fost vorbit și această Lumină a adus Viață Seminței din mine. Doamne, dacă Tu ai putut să faci aceasta pentru mine, poți s-o faci și pentru altcineva, nu este prea târziu. Doamne, mă rog să nu fie prea târziu, nu vreau să fie prea târziu.

Eu spun: „Doamne, ce ai făcut pentru mine la mulți ani după ce am intrat în ciclul de judecată, fă și pentru alții. Deși au trecut mulți ani, poate să mai fie Viață disponibilă pentru oameni, poate să mai existe o Lumină strălucitoare și un Cuvânt curat predicat, care va da Viață unei mulțimi de oameni. Doamne, lasă ca viața noastră să fie reflectarea potrivită, să fie Lumina potrivită. Ajută-ne să ne predăm mai mult ca oricând pentru Dumnezeu. Aceasta este mila Ta, este harul Tău, Doamne, este bunătatea Ta față de noi. Aceasta ne-a adus aici. Dumnezeule, fă ca Lumina să strălucească prin noi, iar cineva să găsească această Lumină și în această Lumină să găsească Viața Veșnică.

Te iubim, Tată, și Îți mulțumim pentru că ești printre poporul Tău. Poți să Te simți binevenit printre noi, Doamne; poți să ne găsești purtându-Te pe Tine și Cuvântul Tău în inimile noastre, cu atitudinea corectă față de oameni, cu o abordare corectă a Vieții ca să reflectăm caracterul Tău, să reflectăm atitudinea Ta, ca să Te reflectăm pe Tine în toate lucrurile.

Iartă-ne acolo unde am fost critici, iartă-ne când am judecat și curăță acele lucruri, Doamne, spală-le de la noi și ajută-ne să purtăm însăși natura Cuvântului Tău, natura Seminței. Fie ca ea să aibă întâietate peste fiecare parte a vieții noastre; peste gândirea noastră, peste vorbirea noastră, peste emoțiile noastre, peste reacțiile noastre, și fie ca Cuvântul Tău să aibă întâietate, fie ca Tu să ai autoritate absolută în viețile noastre.

Te iubim, Doamne. Te rog ca, atâta timp cât ușile se deschid, să cauți suflete care ar putea trăi dincolo de timp, fie în Oraș, fie în afara Orașului, și cât timp mai trăiesc, să putem avea părtășie împreună. Dumnezeule, Te rog să faci tot ce poți pentru ca Cuvântul Tău să iasă cu putere, ca o Lumină puternică, și să-i găsească pe toți și să-i pună în poziția lor pentru că totul este în mâinile Tale, și Tu știi ce este corect și drept iar noi ne supunem în toate lucrurile sub călăuzirea Ta.

Vino cu noi, Doamne, și folosește-ne în acest timp final pentru a termina scopul Tău printre neamuri, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Știți, în marile judecăți ale lui Dumnezeu, El va aduce fiecare împrejurare la Cuvântul Său, astfel încât, în ziua judecății să nu existe nici o scuză. Nimeni nu va putea spune: „Doamne, eu am fost handicapat și nu am putut să Te slujesc,” pentru că El va avea în Mireasa Sa pe cineva care a fost handicapat și L-a slujit. „Doamne, eu nu am locuit lângă o biserică și nu am putut conduce două ore.” Dar El va avea pe cineva care a condus două ore ca să audă Cuvântul, și va arăta că nu există scuze.

Cineva ar putea spune: „Știi prin ce batjocură religioasă am trecut?” Dar El va avea pe cineva care a trecut prin batjocură religioasă. Predați-vă Cuvântului pentru că în acea zi nu va exista nici o scuză. Cineva va spune: „Eu am fost părăsit de tatăl meu,” „Eu am fost abuzat de mama mea,” dar El va avea pe cineva care a fost părăsit de tatăl lui și pe cineva abuzat de mama lui; El va avea pe cineva care a străbătut nisipurile deșertului printre tâlhari pentru a ajunge să-l vadă pe Solomon și va sta ca mărturie împotriva unei generații.

El va avea pe cineva care a trecut prin persecuție, respingere, abuzuri și păstori căzuți, prin tot felul de necazuri, violență și respingere, și El va lăsa să vină toate acestea pentru a arăta că Cuvântul Lui a fost suficient și că a funcționat. Nu va exista nici o scuză pentru nimeni. În ziua aceea nimeni nu va avea nici o scuză.

Noi nu am condus două ore, nu am trecut prin respingere, prin complexe, neglijare, abuzuri, ca să avem o scuză, ci pentru că L-am iubit pe El și am găsit harul Său suficient pentru noi. Am făcut-o pentru că am fost fericiți că Acolo a fost Cuvântul care ne poate elibera; am venit la El pentru că era singura noastră opțiune și singura noastră Sursă, și I-am dat viața noastră pentru că pentru noi, a fost un mare schimb: viața mea pentru Viața Veșnică, viața mea pentru Viața Lui. A fost un schimb ușor pentru noi, dar chiar acest lucru va fi o condamnare pentru cineva care încearcă să folosească aceasta ca o scuză că nu a putut să-L slujească pe Dumnezeu. Noi nu am vrut aceasta niciodată, ci am trăit Viața la care ne-a chemat, am trăit doar recunoscători că putem trăi pentru El. Ne-am predat Lui pentru că El a pus în noi Ceva care să trăiască așa.

Eu spun: „Lasă Cuvântul să lucreze în viețile noastre ca Lumina Ta să strălucească.” Pe toți ceilalți îi iubesc pur și simplu. Îi iubesc. Dacă voi fi vinovat pentru ceva, vreau să fiu vinovat pentru că am fost prea amabil, prea iubitor, prea generos și prea milos. Nu vreau să fiu vinovat că am judecat sau că am fost critic. Dacă greșesc, vreau să greșesc pentru că sunt prea bun, prea iubitor și prea generos.

Dumnezeu va rezolva totul și va face totul corect în ziua aceea, așa că nu trebuie să rezolv eu aceasta astăzi. Eu nu trebuie să calculez  care este destinația tuturor oamenilor și unde se potrivesc prin faptele pe care le comit, pentru că Dumnezeu va face aceasta. Eu vreau doar să iubesc pe toată lumea, pentru că acea persoană care este ticăloasă astăzi, ar putea fi fratele meu mâine. Persoana care trăiește astăzi în nelegiuire, mâine poate sta pe scaun lângă mine. Cel pe care l-am îmbrățișat la fiecare serviciu și mi-a făcut rău, eu nu vreau să-l tratez rău pentru că Dumnezeu va rezolva toate acestea.

Sfatul meu este să-i iubim pe toți și să facem tot ce putem pentru oricine. Fratele Branham a spus: „Dacă pot face ceva pentru ca viața cuiva să fie mai bună, aceasta vreau să fac.” El s-a rugat pentru oameni bolnavi care au respins slujba sa, a avut darul în viața lui și a fost dispus să-l ofere. Darul lui Isus. El nu și-a folosit niciodată darul pentru a Se elibera. Când a fost ispitit în pustiu, El nu Și-a folosit darul și puterea pentru a Se elibera de Calvar, ci Și-a folosit întotdeauna darul și puterea pentru ceilalți. Când au venit să-L aresteze pentru a-I distruge Viața, pentru a-L ucide pe nedrept, Petru a scos sabia și a tăiat urechea slujitorului marelui preot. Isus avea putere să Se elibereze, avea putere să-i lovească cu moartea pentru că la un singur Cuvânt al Lui, toți s-au prăbușit la pământ; El avea putere dar nu a folosit-o pentru El, ci Și-a folosit puterea ca să vindece urechea slujitorului marelui preot.

Fratele Branham stătea la amvon atât de slăbit încât abia se ținea pe picioare, dar a avut milă de oameni și s-a rugat pentru ei. El și-a folosit darul pentru alții nu pentru el însuși. Fratele Branham a spus: „A trăi pentru alții înseamnă să privești Raiul în față,” pentru că există o calitate veșnică în a trăi pentru folosul altuia, pentru viața sau binele altuia.

Eu spun: „Doamne, ajută-mă să urmez exemplul profetului acestei epoci; ajută-mă să urmez exemplul Domnului nostru și al sfinților care au trăit de-a lungul timpului.” Eu nu mai sunt ceea ce am fost și sigur nu sunt ceea ce ar trebui să fiu, dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că nu mai sunt ceea ce am fost. El ne-a adus până aici și cred din toată inima că, dacă ținem acest Cuvânt în mod corect, în Duhul potrivit, vom trăi acea Viață. Încă nu suntem acolo unde vrem să fim, nu suntem acolo unde ar trebui să fim, dar nu mai suntem unde am fost înainte.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru Cuvântul care m-a adus până aici și cred că acest Cuvânt mă va duce de aici ca să trăiesc acea Viață a lui Hristos. Acesta este scopul meu în această viață, să mă predau și să manifest acea Viață nu doar pentru mine, ci și pentru folosul altora.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți.

-Amin-