DE CE SÂNGELE?

Dumnezeu să vă binecuvânteze în dimineața aceasta. Să ne plecăm capetele și să ne rugăm. Dragă, Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru mila Ta, Stăpâne, pentru privilegiul de a sta din nou aici. O, Doamne, revarsă-Ți harul asupra noastră și mila Ta în viețile noastre. Îți mulțumim, Tată!

În timp ce ne întoarcem la Cuvântul Tău, Te chemăm în scenă ca să faci ceea ce oamenii nu pot să facă, ci numai Tu, adică să frângi Pâinea Vieții și să hrănești oile tale în această dimineață, când venim la picioarele tale ca să primim hrană din mâna Ta. Ia locul Tău de Conducător, Doamne! Îți mulțumim pentru privilegiul de a fi aici și Te chemăm să Te simți binevenit în inimile noastre, Doamne, în timp ce ne închinăm Ție și ne hrănim cu Cuvântul Tău. Îți mulțumim, Tată, pentru acest privilegiu, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze în această dimineață.

Să deschidem Bibliile la Fapte 20.28:

„Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze în timp ce luați loc, și Dumnezeu să ne binecuvânteze în timp ce privim la Cuvântul Său.

În dimineața aceasta vreau să iau ca subiect tema, De ce Sângele? Este interesant și este o temă foarte importantă în creștinism. Sângele este o temă care merge din Geneza până în Apocalipsa și vreau să medităm asupra ei. Nu știu de ce…De fapt, știu de ce pentru că Dumnezeu face totul și ne conduce dar eu am stat și am meditat la întrebarea aceasta: „De ce Sângele?” Eu am simțit că știu răspunsul, dar am dorit să arunc o privire la El, pentru că vedem că există lucruri fundamentale ale creștinismului despre care vorbesc toți creștinii, toate denominațiunile; toți vorbesc despre Sângele lui Isus, Sângele Jertfei; dar am descoperit că înțelegerea denominațională cu privire la aceste lucruri, este în cel mai bun caz, slabă, și nu este deplină cu înțelegerea pe care vrea Dumnezeu s-o avem. Toate aceste lucruri care sunt de bază, sunt adevăruri absolut minunate când le privim și nu le luăm de la sine înțeles. Foarte multe lucruri devin fraze, clișee sau subiecte pe care le luăm de la sine înțeles sau credem că le înțelegem, dar când privim la aceasta cu adevărat și în lumina Mesajului care ne-a fost dat în această zi, lucrurile pe care le credem atât de elementare, explodează în adâncimi pe care nici măcar nu le puteam atinge, adică nu le puteam înțelege în profunzimea lor. Astfel, în dimineața aceasta vreau să iau această temă, poate ca într-o lecție de școală duminicală; așa că, țineți Bibliile la îndemână pentru că vom parcurge o mulțime de Scripturi.

Așadar, vreau să vorbesc despre tema „De ce Sângele?” În Fapte 20.28, citim: „…ca să hrăniți Biserica lui Dumnezeu pe care a cumpărat-o cu propriul Lui sânge.” (traducere din engleză). Al cui sânge? Sângele lui Dumnezeu. Aceasta ne spune Fapte 20.28: „…să hrănim Turma lui Dumnezeu pe care a cumpărat-o cu propriul Său sânge.”

Așadar, știm că sângele a fost un preț de răscumpărare pentru Biserica lui Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu! Am fost cumpărați cu sânge, cu Sângele lui Dumnezeu. Aș putea spune că suntem  destul de valoroși, că ne face să merităm ceva. Cel puțin suntem ceva pentru Dumnezeu.

Haideți să deschidem la Evrei 9.22:

„Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sânge; și fără vărsare de sânge, nu este iertare.”

Deci, acesta este un principiu care vine prin Scriptură până la capăt: „…că aproape totul este curățit cu sânge.” Cuvântul, „curățire,” înseamnă, „purificare.” „…și fără vărsare de sânge, nu este iertare.”

În mesajul Părtășie, fratele Branham ne spune:

„Tu nu poți avea părtășie cu Dumnezeu fără să ajungi în acord cu Dumnezeu. Și există un singur loc pentru părtășie, și acesta este sângele. Numai sângele a fost Calea lui Dumnezeu de la început, și va fi până la sfârșit. Singurul loc de părtășie este prin sânge.”

Cred că am putea spune că în orice biserică din lume, în orice biserică denominațională, se spune „Amin,” la aceasta; dar Mesajul ne-a dus mai adânc în această temă, astfel încât să putem înțelege cum să avem părtășie sub sânge. Ce înseamnă să aplicăm sângele? Ce este aceasta? Nu este un clișeu, nu este o frază, nu este ceea ce am fost învățați să repetăm la școala duminicală. Atunci care este adâncimea reală a înțelegerii despre sânge? „Aceasta a fost de la început Calea lui Dumnezeu,” și Dumnezeu nu S-a răzgândit niciodată cu privire la aceasta.

Așadar, singurul loc de părtășie cu Dumnezeu, este prin sânge. Să mergem la Apocalipsa 13.8:

„Și toți locuitorii pământului i se vor închina,  toți aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în Cartea Vieții Mielului, care a fost junghiat.”

Deci, în mintea lui Dumnezeu, era un Miel junghiat de la întemeierea lumii, și acel Miel va fi Isus Hristos când va fi făcut trup. Acel trup, va fi Cuvântul făcut trup, și acel trup va muri iar sângele Lui va fi vărsat. Și noi știm că acela a fost Sângele lui Dumnezeu, a fost Sângele curat al lui Dumnezeu. Acest Miel a fost junghiat de la început, de la întemeierea lumii, așa că acesta  a fost Planul lui Dumnezeu de la început; a fost Planul lui Dumnezeu pe tot parcursul pentru că Dumnezeu nu S-a schimbat niciodată; nu Și-a schimbat niciodată mintea. Astfel, acesta este un subiect foarte important.

Să mergem la Levitic 17.10-11:

„Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor, mănâncă sânge de orice fel, Îmi voi întoarce fața împotriva celui ce mănâncă sângele, și-l voi nimici din mijlocul poporului său.

Căci viața trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneți pe altar, ca să slujească de ispășire pentru sufletele voastre, căci prin viața din el face sângele ispășire.”

Dumnezeu vorbește aici, în Levitic, și spune că omenirea nu trebuie să mănânce sânge, pentru că viața este în sânge, iar sângele a fost dat ca să fie pus pe altar și să facă ispășire pentru sufletele noastre. „Ispășire,” înseamnă, „acoperire,” așa că sângele a fost dat pentru acoperire, pentru acoperirea păcatului nostru, pentru acoperirea sufletelor, pentru că viața este în sânge. Astfel, aflăm că acest subiect, sângele, are de-a face cu viața, și are legătură cu moartea. Are legătură cu răscumpărarea pentru că a fost o cădere și o răscumpărare.

„Căci viața oricărui trup stă în sângele lui care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: „Să nu mâncați sângele nici unui trup; căci viața oricărui trup este sângele lui; oricine va mânca din el, va fi nimicit.” (versetul 14).

Deci, Dumnezeu stabilește un adevăr major pentru noi, „…căci viața oricărui trup, este sângele lui.” Iar sângele ne este dat ca să fie pus pe altar pentru ispășire. Astfel, știm că viața este un lucru sfânt pentru Dumnezeu; toată viața este sfântă pentru Dumnezeu, iar sângele reprezintă viața. Viața oricărui trup, este în sânge, așa că Dumnezeu nu-i permite omului să mănânce sânge. Sângele trebuie să intre înapoi în pământ, nu să fie mâncat. Când este pus pe altar, el trebuie să fie un înveliș pentru omenire.

Dumnezeu ne arată că viața este un lucru de preț, că sângele reprezintă viața; că sângele trebuie considerat sfânt sau prețios pentru că este o ispășire pentru sufletele noastre.

În mesajul Isus Hristos este Același ieri, azi și pentru totdeauna, din anul 1963, profetul lui Dumnezeu spune:

„Așadar, Dumnezeu a făcut un remediu pentru om ca să fie salvat în grădina Eden. Ei au încercat să îmbunătățească remediul Lui în timpul celor șase mii de ani, dar nu au reușit niciodată. El a făcut acest remediu pe baza sângelui vărsat al unei victime nevinovate și nu a schimbat aceasta niciodată.

Noi am încercat să educăm oamenii pentru Hristos; am încercat să-i denominăm pentru Hristos; am încercat să facem tot felul de sisteme, dar am dat greș de fiecare dată. Există un singur loc în care omul se poate întâlni cu El pe un teren comun și de închinare, și acesta este sub sângele vărsat al lui Isus Hristos. Așa a fost de la început și El nu poate schimba aceasta. Întotdeauna a fost sângele. Sângele!”

Știți, ca băiat crescut într-o biserică denominațională, îmi amintesc de acele concepte. Îmi este greu să-mi amintesc ce credeam atunci în detaliu, deoarece pe măsură ce trece timpul, te schimbi; înțelegerea și descoperirea ta se schimbă, dar îmi amintesc că toată viața mea am auzit despre sânge, despre sângele lui Isus Hristos; am auzit despre sângele taurilor și al caprelor, apoi de sângele lui Isus Hristos, de răscumpărarea prin sânge, de curățirea prin sânge, și despre toate aceste lucruri, dar după ce am crescut, mi-am dat seama că toate erau doar terminologii. Știam ce înseamnă mântuire, că Isus a murit pentru mine, am înțeles acest concept; dar este un concept despre sânge și viață care merge mult mai adânc.

Să mergem la Geneza 3. A fost nevoie de un profet al lui Dumnezeu în această epocă care să scoată aceste lucruri, astfel încât, în Biblie să nu mai fie lucruri despre care să ridicăm din umeri și să spunem mereu: „Nu știu de ce.” „Nu știu…” „Nu știu…” Dar Dumnezeu a vrut ca aceste lucruri să le descopere copiilor Săi, astfel ca ei să nu mai spună: „Nu știu, nu știu, nu știu.” Acum poți spune: „A fost un profet al lui Dumnezeu, care ne-a arătat în Cuvânt, ce vrea Dumnezeu.” Dumnezeu vrea să Se descopere copiilor Săi; Dumnezeu vrea să fie cunoscut; El vrea ca noi să înțelegem ce a făcut El pentru noi; El vrea să știm că acest pământ face parte din educația noastră, astfel încât să-L putem cunoaște pe Dumnezeu; să-L cunoaștem pe Dumnezeu într-un fel în care nu am fi putut să-l înțelegem niciodată în desăvârșire.

Astfel, Dumnezeu a lăsat să se întâmple anumite lucruri. El nu le-a făcut să se întâmple așa, ci a permis să se întâmple așa și aceasta ne-a aruncat jos, într-un negativ, și acest negativ ne ajută să înțelegem aspectele pozitive. Aceasta este școala noastră, este educația noastră, sunt lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut și El vrea ca noi să înțelegem de ce le-a făcut așa. Să deschidem la Geneza 3.21:

„Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele, și i-a îmbrăcat cu ele.”

Aceasta s-a întâmplat după cădere. Dumnezeu a coborât să-Și judece copiii, să judece pământul sau să blesteme pământul și să-l judece pe șarpe. Și când a făcut aceasta, El a trebuit să facă o ispășire pentru ei, iar ispășirea sau acoperirea pe care a făcut-o pentru ei, au fost pieile de animal. Și singura cale de a obține acele piei de animale, a fost să ucidă acele animale. Astfel, aceasta este prima relatare pe care o avem în Scriptură despre moarte și vărsare de sânge. Prima relatare pe care o avem despre vărsare de sânge, este sângele lui Isus. Dumnezeu Însuși, ca un Tată iubitor, a coborât în grădină pentru a-Și acoperi Legea, pe copiii Săi căzuți, și a ucis un animal nevinovat. El l-a ucis și a pus pielea lui peste ei ca să le acopere goliciunea, pentru că vălul nevinovăției fusese îndepărtat și acum, ei se aflau sub un văl de pofte, și acum, ei se vedeau goi. Astfel, Dumnezeu a făcut o ispășire sau un acoperământ pentru ei. El a vărsat sângele unui nevinovat pentru a face ispășire pentru ei. Ce face El? Dumnezeu Își arată povestea mântuirii încă de acolo, chiar de la începutul Genezei. El arăta de ce va fi nevoie pentru a face acoperirea, că El va lua sângele unui Nevinovat pentru a face răscumpărarea și pentru a restaura părtășia. Acesta a fost Planul lui Dumnezeu de la început, și acest Plan trece prin Biblie pentru că Isus Hristos a fost Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii.

Astfel, acum începem să vedem această poveste care se desfășoară, că Dumnezeu Însuși a ucis mielul pentru a-Și îmbrăca copiii căzuți. El a făcut aceasta ca să-i păstreze într-un fel, astfel încât, lucrarea Lui să poată continua până când o va putea finaliza.

În mesajul Eu voi restitui din anul 1955, fratele Branham a spus:

„Observați. Acum, aceasta este același fel de descoperire pe care a primit-o Abel, pentru că i s-a descoperit că nu merele ne-au scos afară din grădină, așa cum cred oamenii astăzi aici, ci a fost sângele, viața, viața muritoare. Dumnezeu a descoperit și Dumnezeu l-a primit pe acest om, Abel, și l-a condamnat pe Cain.”

Acum ne dăm seama că și Cain va vărsa sânge. Haideți să vedem aceasta în Geneza 4.1-5:

„Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată și a născut pe Cain. Și a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului.”

A mai născut și pe fratele său Abel. Abel era cioban…”

Ce era Abel? Abel era păstor, păzea oile, mieii.

„…Abel era cioban, iar Cain era plugar.

După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului.

Abel a adus și el o jertfă de  mâncare din oile întâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui;

Dar spre Cain și spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare, și i s-a posomorât fața.”

Aici, avem această primă formă de închinare a omului căzut, care Îi aduce închinare lui Dumnezeu, Îi aduce o jertfă. Cain I-a oferit lui Dumnezeu o jertfă din roadele pământului, munca lui, lucrarea lui. Dar, este foarte interesant că acest program continuă și astăzi pentru că sunt oameni care cred că sunt răi și spun: „Faptele mele rele m-au despărțit de Dumnezeu, așa că trebuie să fac fapte bune prin care îmi voi câștiga mântuirea.” De aceea, este ușor pentru o biserică să aibă un program de lucru: „Faptele mele rele m-au despărțit de Dumnezeu, așa că, dacă fac destule fapte bune, slujesc biserica, Îl slujesc pe Dumnezeu și fac toate lucrurile corect pentru a fi adus din nou în părtășie cu Dumnezeu, și voi fi mântuit.” Aceasta este religia lui Cain, dar religia lui Abel s-a bazat pe descoperire, și prin descoperire Abel a știut că nu faptele rele l-au scos din grădină, și că nu există nici o cantitate de fapte bune care să-l poată duce înapoi în grădină. Nu a fost aceasta. S-a întâmplat altceva care a rupt părtășia și l-a despărțit de Dumnezeu.

Nu a existat nici o cale, pentru Abel era imposibil să se întoarcă înapoi în părtășie și în buna relație cu Dumnezeu; nu exista nici o modalitate ca el să se răscumpere, dar Dumnezeu i-a dat o descoperire despre cauza pentru care se afla în afara grădinii, de ce trebuia să aducă o jertfă și de ce trebuia să poarte piei de animale. Acea descoperire i-a explicat starea lui.

Sunt atât de bucuros pentru că Dumnezeu ne-a dat o descoperire care ne explică starea noastră, astfel încât să nu fim trântiți de toate aceste doctrine, sisteme omenești și programe, și să ne amintim că vom reveni la realitatea: de ce am avut nevoie de o ispășire la început?

Abel a adus ca jertfă un miel, un întâi născut din turma lui; el era păstor, așa că a adus un miel. Fratele Branham a spus în mesajul Semnul fiarei și Pecetea lui Dumnezeu, din anul 1961:

„Pe vremea aceea nu exista nici o Biblie, așa că Abel trebuia să primească o descoperire. În Evrei 11.4, spune: „Prin credință a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit.”

Cain spunea: „Cred că mama a mâncat niște mere, de aceea a trebuit să se acopere cu acele haine.”, dar Abel știa că era sângele, era viața, deoarece acolo se întâmplase ceva, de aceea a oferit sângele unui miel.”

Abel nu a fost rău, nu a fost răutăcios, nu a dorit să distrugă o altă viață, dar el și-a dat seama de unde a venit distrugerea vieții sale și a văzut ce a făcut Dumnezeu pentru a face ispășire pentru copiii Săi. Prin descoperire, el a știut că va fi nevoie de o viață înlocuitoare pentru a-i acoperi viața greșită. Și acea viață înlocuitoare a fost un miel, așa că, el a vărsat sângele mielului, și Dumnezeu a avut respect pentru jertfa lui Abel, iar jertfa lui Cain a respins-o.

În mesajul Înțelepciune contra Credință, profetul spune:

„Vedeți, prin înțelepciune Cain a oferit, știți, necunoscând Cuvântul, ci doar gândind prin înțelepciune, a făcut un loc frumos, l-a făcut foarte frumos. Lui Abel nu i-a spus nimeni nimic, el era doar un băiat, dar prin credință a văzut că nu a fost viața botanică, ci a fost o aventură sexuală, prin sânge. Acolo ești frate. Treci prin aceasta odată. Prin credință, copiii Săi cred încă aceasta.”

O vedeți? El ia acest subiect al sângelui care este prin Biblie și l-a adus mult mai profund. Acest Mesaj ia tot ce vorbesc toți ceilalți și merge la miezul problemei. De ce? Dumnezeu realizează ceea ce s-a întâmplat, ce s-a greșit și cum a corectat. El depășește terminologia și merge la gândul lui Dumnezeu.

Să citim mai departe:

„…a fost o aventură sexuală, prin sânge. Acolo ești frate. Treci peste aceasta odată. Prin credință, copiii Săi încă văd aceasta. Nu au învățat-o niciodată prin ceva înțelepciune; nu vine prin înțelepciune, ci vine prin credință. Biblia a spus: „prin credință Abel…” Ce a oferit el? Sânge dintr-o viață vie, viață animală. Și noi suntem animale, suntem mamifere cu sânge cald; noi suntem cea mai superioară specie, animalul cel mai superior, dar există ceva care ne deosebește de celelalte animale: acela este sufletul, aceasta este Viața.

Acum observați. Prin credință Abel a văzut descoperirea, viziunea, și a adus un sânge viu, curgător, pentru că viața era în sânge. Viața este în tulpina florii, este o viață botanică și nu are sentimente. Sper că o cuprindeți. Prin credință, pentru că a stat pe Cuvânt. Prin credință, nu prin înțelepciune. Prin credință a văzut că a fost o relație sexuală, sânge.

Celula de sânge vine de la mascul. Bărbatul are celula de sânge în spermatozoizi. Hemoglobina este sângele și ea vine de la bărbat. Adam a știut că nu merele, piersicile, cartofii sau altceva i-au scos afară din grădina Eden, și a provocat păcatul, ci sexul, sângele, de aceea a oferit înapoi sânge.”

Astfel, descoperirea pe care a primit-o Abel este foarte clară, și l-a făcut capabil să aducă o jertfă corectă. Lipsa descoperirii a devenit evidentă la Cain prin jertfa pe care a adus-o.

Prin acest studiu biblic, vreau să urmăresc în această dimineață, un lucru prin care vom descoperi că astăzi stăm în același loc. Nimic nu este diferit, ci este la fel cum au stat ei în ziua aceea. Închinarea noastră va dovedi care este descoperirea noastră. Aceasta s-a întâmplat în ziua când Abel a înțeles ce a mers rău în grădina Eden; el a înțeles că a fost ceva ce a avut de-a face cu viața, cu această viață muritoare; că s-a întâmplat prin sex și a afectat viața, așa că s-a trezit că se află într-o stare greșită, dar el avea să ofere viața din sânge, ca acoperire pentru viața lui. Noi știm că acesta a fost doar un înlocuitor, doar o acoperire, dar era Planul lui Dumnezeu. Era o prefigurare care arăta că urma să vină un alt miel, adevăratul Miel. A fost un Miel desăvârșit care a venit și a adus o ispășire perfectă.

În același mesaj, Înțelepciune contra Credință, profetul spune:

„…nu eu sunt Cuvântul, ci El este Cuvântul. O singură Persoană ar putea fi Cuvântul și aceea este Isus. El era Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu, venit printr-o naștere din fecioară. Eu sunt o perversiune, vedeți? Sunt rezultatul unei uniri dintre tatăl meu și mama mea, și acesta trebuie să moară, acesta sunt eu, vedeți? Trupul care trebuie să moară. Nu așa a fost cu Isus. El era Cuvântul, El S-a născut pur. Frate, nu există femeie, bărbat sau nimic altceva, care să aibă de-a face cu El. Femeia a fost incubatorul, așa este, și L-a alăptat la sân și așa mai departe. Aceasta putea fi adevărat, dar vă spun că El era Dumnezeu. Aceasta este Cine a fost El. Nu a fost nimic despre sex acolo, deloc! El trebuia să fie eliberat de sex, ca să aducă viață prin acel sânge, așa cum vom vedea în câteva minute. Priviți! El a fost Cuvântul, dar Cuvântul Domnului.”

Haideți să deschidem la Psalmul 51. Vreau să privesc ceva în Psalmi, ceva ce mi s-a părut foarte interesant. Psalmul 51.5; este un Psalm al lui David:

„Iată că sunt născut în nelegiuire, și în păcat m-a zămislit mama mea.”

Acesta este David. Noi nu știm ca Biblia să spună undeva că David s-a născut nelegitim, nu este vorba despre adulter, și totuși David spune: „Am fost născut în nelegiuire și în păcat m-a zămislit mama mea.” Vedeți, David spune aici că  este ceva în neregulă cu nașterea lui.

Felul în care am venit la viață se bazează pe păcat. Noi știm că Dumnezeu a permis aceasta. El a spus: „Dacă ai făcut aceasta, vei continua s-o faci.” El ne-a permis să aducem copii în felul în care facem copii în această zi; El a permis aceasta, dar fratele Branham a spus că nu aceasta este voia desăvârșită a lui Dumnezeu, ci este voia Lui îngăduită. Înseamnă că acum, noi suntem în voia Lui îngăduită.

De ce a permis Dumnezeu aceasta? Pentru că Îi menține Programul în mișcare, este o parte a Planului Său principal. Și pentru că El ține cont de aceasta, poți fi considerat drept, neprihănit pentru că Dumnezeu a permis aceasta, este voia Lui îngăduită. El a permis-o și a rânduit-o, și consideră că dacă rămâi în limitele căsătoriei, poți fi considerat în continuare curat, sfânt și drept.

Dar tot ce avem astăzi este încă greșit și bazat pe nelegiuire și păcat, pentru că nu este Planul inițial al lui Dumnezeu. De aceea, deși s-a născut din tatăl său și mama sa, într-o relație de căsătorie, fără adulter, David a spus: „Sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a zămislit mama mea.” De aceea, aceste lucruri nu vor exista în viața viitoare, unde totul va fi perfect.

Acum putem vedea de ce spune fratele Branham: „Eu sunt o perversiune, sunt rezultatul unei uniri dintre tatăl meu și mama mea, sunt pervertit,” pentru că omul a căzut din Cuvântul lui Dumnezeu. De atunci Dumnezeu a permis acest lucru, ca parte a voii Sale îngăduite; poți rămâne neprihănit și sfânt în canalul acesta pentru că Dumnezeu a făcut din aceasta voia Sa îngăduită. Din cauza aceasta, noi toți suntem născuți greșit; de aceea Isus Hristos a trebuit să fie născut din fecioară. Dar ce are aceasta a face cu sângele? De ce a trebuit să fie născut din fecioară? De ce? Pentru că Viața este în Sânge

Ce s-a întâmplat la început? Sângele! Care a fost problema? Sângele! Ce a fost oferit ca jertfă prima dată?  Sângele. Sângele înlocuitor. Cine va face ispășire? Sângele! De ce? Totul merge înapoi, la început, totul se întoarce în Eden.

Dacă nu știm ce s-a întâmplat în Eden, atunci nici măcar nu putem înțelege Biblia pe care o ținem în mână, pretinzând că Îl slujim pe Dumnezeu, că Îl credem pe Dumnezeu; și noi nici măcar nu știm de ce Și-a vărsat Isus Hristos Sângele pentru noi.

Dacă nu știm despre sămânța șarpelui, nu știm nimic despre cădere; nu știm de ce Isus Hristos S-a născut din fecioară; nu știm de ce a trebuit să aibă un sânge curat; nu știm Evanghelia fără să știm începutul.

Noi avem milioane de oameni care predică Evanghelia, dar ceea ce predică ei, este doar o asemănare cu Evanghelia. Să zicem că predică terminologii din Evanghelie, dar Evanghelia se bazează pe înțelegerea că a fost ceva care a mers rău la început; că a fost sângele; a fost sex; a fost perversiune, a fost ceva contrar voii și Cuvântului lui Dumnezeu, și acum, suntem blocați în această capcană deoarece am venit prin unirea unui bărbat și a unei femei, în voia îngăduită a lui Dumnezeu. Am venit greșit, dar trebuie să existe ceva care să ne facă drepți și acesta este centrul, inima Evangheliei.

Cum puteți avea Evanghelia fără șarpe? Fără învățătura despre șarpe? Vedeți? De aceea, atunci când ne-au fost descoperite aceste adevăruri, nu ne-au fost descoperite pentru a avea un alt subiect de discuție, sau ca să avem ceva care ne-ar face mai buni decât alții, ci ne-a fost dată Evanghelia. Nu ca să știm puțin mai mult, nu ca să cunoaștem un doctor mai bun sau pentru o înțelegere puțin mai clară; nu, nu este ca și cum am avea o perioadă de înțelegere mai bună, ci ca să știu că această Biblie pe care o țin în mâinile mele, are sens pentru mine; ca să știu că în toate acestea există un scop, există un Plan de-a lungul întregii lucrări; că totul lucrează împreună în continuitate și că Dumnezeu nu S-a răzgândit niciodată, ci a fost Planul Lui până la capăt.

În mesajul Cuvântul vorbit este Sămânța originală, profetul spune:

„Apoi, dacă un om nu se naște din nou…De ce trebuie să se nască din nou? Pentru că este mort în carnea în care se află. El este un hibrid și trebuie să se nască din nou. De ce? Pentru că s-a născut în păcat, din păcatul Evei; a fost născut în nelegiuire și a venit în lume vorbind minciuni.”

În același mesaj, „Cuvântul vorbit este Sămânța originală,” profetul spune:

„Omul nu a fost făcut să moară, el a fost făcut să trăiască, dar încrucișarea a adus moartea. Ea a hibridat-o. Acum, voi negați sămânța șarpelui, dar eu vă întreb: „De ce sunt aceste servicii funerare?” Ea era un hibrid. Fiecare dintre noi suntem un hibrid față de original. Acesta este motivul pentru care muriți constant.”

Laudă lui Dumnezeu! Haideți să mergem la Exod 12. Vreau să continui să mă uit la aceasta prin Biblie. Nu știu, prieteni, dar ceva din acest Mesaj îmi înalță inima tot mai sus pentru că mi-a deblocat Biblia. În Exod 12.13, venim la Paști. Urgiile au lovit Egiptul sub slujba lui Moise, izbăvitorul pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a scoate Israelul afară cu mână puternică. Ultima urgie urma să lovească Egiptul, la Paști. îngerul morții avea să lovească toți întâii născuți, dar Dumnezeu a făcut o cale de salvare pentru poporul Său. Vom citi versetul 13, un singur verset:

„Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele, și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci când voi lovi țara Egiptului.”

Venea o urgie, trecea îngerul morții, moartea urma să lovească țara Egiptului, dar Dumnezeu urma să facă ispășire pentru poporul Său. Și singura ispășire care s-a putut face, a fost sângele. Acesta a fost Planul lui Dumnezeu de la început; acesta a fost Planul lui Dumnezeu în Eden; a fost Planul lui Dumnezeu afară din Eden.

Când Abel și-a oferit mielul, a fost Planul mântuirii. Aici, în Egipt, când Dumnezeu Și-a răscumpărat copiii, ultimul lucru pe care El l-a făcut, a fost să spună copiilor Săi să ia un miel, un miel pentru o familie, să-l ucidă iar sângele acelui miel să-l pună pe stâlpii ușii și pe pragul de sus al ușii. Și El a spus: „Sângele va fi un semn,” iar acel semn era o reprezentare, o dovadă că viața unui nevinovat a fost dată pentru acea casă. Astfel, semnul  a fost sângele care a stat acolo ca dovadă că acolo a fost dat un înlocuitor, că a fost dată o viață pentru că viața este în sânge. Când El a văzut sângele, a știut că există o viață care a fost dată în schimbul vieților celor din acea casă, și acesta a fost Planul lui Dumnezeu de la început. De ce? Pentru că problema este sângele.

Așadar, El a spus: „Eu voi vedea sângele…” Sângele va fi un semn pe casă. În mesajul Semnul, din anul 1964, fratele Branham spune:

„Mielul junghiat al Israelului…a fost cerința lui Dumnezeu. IeHoVaH a cerut un miel înjunghiat, un înlocuitor nevinovat. Sângele a fost semnul că cerința a fost îndeplinită, că a fost împlinit ceea ce a cerut Dumnezeu pentru răscumpărarea din Egipt. Ca să meargă în țara făgăduită, El a cerut un animal înjunghiat. Și acel animal trebuia să…Sângele animalului mort trebuia să fie pus pe pragul de sus al ușii și acela a stat ca un semn că lucrul pe care l-a cerut IeHoVaH, a fost îndeplinit. Vedeți?

Acum, nu mielul a fost semnul, ci sângele era semnul. Viața a ieșit din jertfă, și acum, sângele era semnul că poruncile au fost îndeplinite. Sângele era semnul că acest credincios a făcut exact ceea ce era cerința. Acela a fost semnul, văzând credinciosul identificat în închinare cu jertfa lui. Vedeți?”

Cum s-a închinat el? El s-a închinat așa cum a spus profetul lui Dumnezeu, așa cum a vrut Dumnezeu să se închine. El a luat mielul, l-a înjunghiat iar sângele l-a aplicat pe ușă, și când ai putut vedea închinarea…Vreau să spun așa: tu poți vedea închinarea căci se vede în exterior. Amin. Ei puteau vedea închinarea acelei familii pe stâlpii ușii și pe pragul de sus. Închinarea voastră este arătată.

Profetul a spus: „…este semnul că acest credincios a făcut exact ceea ce a fost cerința. Acela a fost semnul văzând credinciosul identificat în închinare cu jertfa lui.” Așadar, închinarea lui arăta cu ce se hrănea în casă, deoarece mielul a fost înjunghiat, viața lui a fost dată iar sângele lui a fost pus ca semn pe dinafară. Ei erau înăuntru, în casă, și mâncau chiar mielul a cărui viață era un semn pe dinafară. Viața, sângele era un semn pus afară, astfel încât închinarea dinafară arăta cu ce se hrăneau ei înăuntru. Ei se hrăneau cu acel miel și semnul vieții mielului, era pe ușă. Totul era în continuitate, în interior și în exterior.

Apoi, le-a spus să mănânce tot mielul, atât părțile gustoase, cât și părțile mai puțin gustoase, pentru că Hristos este Mielul nostru și nouă ni s-a dat un semn pe care îl punem în exteriorul casei iar noi ar trebui să fim în interiorul casei noastre și să ne hrănim cu Mielul nostru, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Cuvântul a fost făcut trup și acum, noi trebuie să ne hrănim cu Cuvântul. Și Cuvântul cu care trebuie să ne hrănim, este tot Cuvântul din casa noastră, atât cu părțile gustoase, cu bucățile suculente, cât și cu bucățile tari și greu de digerat. Noi trebuie să le mâncăm pe toate. Îl mâncăm în casă, cu Semnul Vieții sacrificate arătat pe dinafară. Nu s-a schimbat nimic, Biblia lui Dumnezeu merge într-o continuitate perfectă.

Mai departe, tot în mesajul Semnul, profetul spune:

„Aici era casa și închinătorul. Și care era cerința? „Înjunghiați un miel!” În a paisprezecea zi, după ce a fost pus deoparte un miel de parte bărbătească fără pată, tot Israelul trebuia să-l înjunghie, iar sângele lui trebuia luat cu isop și pus pe pragul de sus al ușii…”

Vreau să fiți foarte atenți la ceea ce a spus în continuare.

„…acel isop era doar niște ierburi obișnuite..” Acum vom vorbi despre aplicarea sângelui. „…acel isop, era doar niște ierburi obișnuite. Isopul înseamnă credința voastră. Când cineva încearcă să aibă credință supranaturală, acesta este motivul pentru care vă pierdeți credința. Credința este un lucru obișnuit. Voi aveți credință să veniți la biserică; aveți credință să umblați afară; aveți credință să porniți mașina; aveți credință să vă mâncați cina. Așa este credința obișnuită. Acum, aplicați sângele. Sângele a fost aplicat cu isop, care este o iarbă obișnuită ce crește pretutindeni în Palestina, arătând că credința cu care este aplicat sângele, nu este un lucru super, ca și cum trebuie să aveți tot felul de diplome de doctor ca s-o puteți face. Este o credință obișnuită de fiecare zi să-L crezi pe Dumnezeu. Vedeți? Aplicați sângele prin credință, cu isop.”

Haideți s-o spunem mai simplu. Ce este? Este o credință simplă. Profetul spune: „Nu încercați să faceți ceva supranatural, ceva super, ceva cu adevărat dificil că trebuie să ai un anumit semn, trebuie să ai un anumit fel de dar sau să ai o anumită înțelegere.” El spune că nu trebuie așa ceva, ci trebuie doar să-L crezi pe Dumnezeu. Este atât de simplu! Credeți ceea ce a scris El, credeți ce a spus, aplicați-L pentru voi și spuneți: „Aceasta se aplică pentru mine.” Este atât de simplu! Dar noi o complicăm. Să citim mai departe:

„Acum, închinătorul văzut sub acest sânge, a arătat că el a împlinit cerința lui IeHoVaH și a fost identificat.”

Ascultați! El nu a trebuit să facă nimic în plus; el nu a primit puncte în plus pentru că a făcut lucruri suplimentare, ci a trebuit să facă doar ceea ce i s-a cerut să facă. A trebuit să ia un miel fără cusur într-o anumită zi, să-l omoare seara, să-i adune sângele și să-l pună pe ușă cu credința obișnuită de fiecare zi. Apoi, trebuia să mănânce acel miel în casă și să fie pregătit pentru Exod. Aceasta a trebuit să facă poporul, nu să se gândească la ceva mai bun, nu să vină cu alt program. Dacă El a spus să facă aceasta, atunci era clar că aceea era cel mai bine.

Dacă a vrut să facem aceasta și ne-a spus să ținem lucrurile în mână, atunci am să țin și eu geanta cu o carte la spate. Dar, dacă El a vrut să spună aceasta, atunci aceasta trebuie să însemne și aceasta trebuie să facem întotdeauna. Acest lucru este atât de obișnuit pentru noi!

„Dacă a spus aceasta, atunci trebuie să însemne și aceasta; dacă a vrut să spună aceasta, ar putea însemna și aceasta; și dacă a vrut să spună aceasta, atunci nu acesta este felul maxim de a exprima aceasta.” Astfel, noi încercăm tot timpul să facem ceva care să ne facă să ne simțim mai confortabil, în loc să facem doar acel lucru simplu, să credem ce a spus El, să prețuim ce a spus și să spunem: „Acesta este Adevărul, și cred că va funcționa și pentru mine.”

Voi citi încă odată ultima frază:

„Acum, închinătorul văzut sub acest sânge, a arătat că el a îndeplinit cerința lui IeHoVaH și a fost identificat. Semnul a arătat că a fost identificat cu mielul înjunghiat pe care l-a cerut IeHoVaH. Lucrarea a fost făcută. Ce simbol perfect pentru astăzi, despre Hristos și credincios. Când semnul este aplicat pentru credincios, acesta arată că el a fost acceptat și lucrarea a fost făcută. Atunci sângele a fost un semn de identificare, sângele însuși. Animalul a sângerat și a murit, iar sângele lui era pe perete. Acum, viața animală era în sânge pentru că viața este în sânge. Noi știm aceasta. Biblia spune aceasta și știința o dovedește. Viața este în sânge. De aceea, când animalul a fost ucis, și viața animalului a fost frântă.

Sângele, partea chimică a sângelui, a trebuit să stea ca semn pentru că viața care era în sânge, nu putea să vină înapoi peste credincios deoarece era viața unui animal.”

Fratele Branham face aceasta atât de ușor! Dumnezeu le-a dat un înlocuitor, iar înlocuitorul a fost o prefigurare a ceva mai mare ce avea să vină.

În lucrarea Sa, Dumnezeu le-a permis să ia mielul, să-l ucidă și să aplice sângele lui ca ispășire pentru ei, astfel încât, să treacă peste judecata Egiptului și să rămână în viață, apoi să poată ieși sub semn ca să meargă mai departe în țara promisă.

El a spus că partea chimică, sângele mielului, a fost aplicat pe stâlpi și pe pragul de sus al ușii, pentru că aceasta era tot ce le-a rămas când viața a fost dată, când viața din miel a plecat. Ei au avut partea chimică, așa că au aplicat-o dovedind că au făcut tot ce le ceruse IeHoVaH. Dar există o limită până la care puteau să meargă pentru că viața aceea era viața unui animal și nu putea reveni asupra lor deoarece era o altfel de viață; nu era o viață umană, ci era viață animală, așa că, doar atât de departe puteau să meargă în ziua aceea.

Să deschidem la 1Petru 1.18-20:

„căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire, pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri,

ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.

El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, și a fost arătat la sfârșitul vremurilor pentru voi.”

Când privim istoria mântuirii prin Biblie în Eden și după Eden, în Exod și apoi în timpul Legii, vărsarea de sânge, jertfirea unui nevinovat, a unui înlocuitor și toate aceste lucruri, când ajungem în Noul Testament și citim ceea ce spune Pavel, totul primește atât de mult sens! Există o altă înțelegere care vine pentru că vedem că sângele prețios al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană, a devenit Jertfa; El a fost Cel pe care L-a dat Tatăl pentru toată Casa Lui, și noi facem parte din Casa Lui.

Să mergem la Evrei 9.8-20:

„Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul Prea Sfânt, nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi.

Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri și jertfe, care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta, la desăvârșirea cerută de cugetul lui.

Ele sunt doar niște porunci pământești date, ca toate cele privitoare la mâncări, băuturi și felurite spălături, până la o vreme de îndreptare.

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este in zidirea aceasta:

și a intrat odată pentru totdeauna în Locul Prea Sfânt, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu Însuși sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică.

Căci dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa unei vaci, stropită peste cei întinați, îi sfințește și le aduce curățirea trupului,

cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul Cel veșnic, S-a adus pe Sine însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului Celui viu.

Și tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile înfăptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemați, să capete veșnica moștenire, care le-a fost făgăduită.

În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut.

Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nici o putere câtă vreme trăiește cel ce l-a făcut.

De aceea și întâiul legământ n-a fost sfințit fără sânge.

Și într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sânge de viței și de țapi, cu apă, lână stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul,

și a zis: „Acesta este sângele legământului, care a poruncit Dumnezeu  să fie făcut cu voi.” 

Vedeți ce s-a întâmplat? Când Moise le-a dat copiilor lui Israel porunca de a urca pe munte atunci când vor auzi sunetul trâmbiței și Glasul lui Dumnezeu, ei toți au fugit și au spus lui Moise: „Urcă-te singur pentru că noi nu ne putem sui.” Astfel, Moise s-a dus singur pe munte iar Dumnezeu i-a dat rânduieli și Legi. Inițial, Dumnezeu a dat lui Israel doar cele zece porunci și nu a mai adăugat nimic la ele. Dar când poporul a refuzat să urce la El pe munte și au stat departe de frică, atunci când Moise s-a dus la ei, i-au spus: „Du-te tu, și orice ne va spune, vom face.”, după aceasta, Dumnezeu le-a dat rânduieli și porunci pentru că poporul nu a putut să audă  direct de la El. Astfel, le-a dat o carte de rânduieli și Moise a scris toate legile și poruncile acolo, tot Vechiul Testament.

Apoi Moise a coborât de pe munte, după ce a scris totul într-o carte iar poporul a fost de acord să respecte tot ce scria în carte, apoi Moise a luat sânge de viței, de țapi și de tauri, apă, și…lăsați-mă să citesc din nou: „…a luat sânge de viței și de țapi, cu apă, lână stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul.” Astfel, primul legământ, primul Testament a fost pecetluit cu sânge; a fost stropit cu sânge și pecetluit, justificat și purificat prin sânge. Cartea și poporul de asemenea au fost stropiți cu sânge.

Să mergem mai departe de la versetul 21 la 26:

„De asemenea, a stropit cu sânge cortul și toate vasele pentru slujbă.

Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sânge; și fără vărsare de sânge, nu este iertare.

Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri, au trebuit curățite în felul acesta, trebuia ca însăși lucrurile cerești să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea.

Căci Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.

Și nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuși ca marele preot, care intră în fiecare an în Locul Prea Sfânt, cu un sânge care nu este al lui,

fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa.”

Aici citim despre stropirea cu sânge. Când Moise a stropit cartea și oamenii, a luat sângele jertfei înlocuitoare și apă, a înmuiat lână stacojie și isop în sânge și a stropit cartea și poporul. Astfel, legământul a fost pecetluit și de asemenea, aproape tot a fost curățit cu sânge pentru că stropirea cu sânge este o formă de purificare, de curățire, o sfințire. Apoi, a făcut același lucru cu cortul și cu toate vasele:: le-a stropit cu apă amestecată cu sânge și cenușa unei juninci, iar cu aceasta a purificat, a sfințit, a stropit, a curățit totul pentru slujbă. Domnul a curățit fiecare vas, pe marele preot, totul a fost stropit, curățit; dar acum vine Noul Testament și vorbește despre stropirea noastră.

Noi am fost stropiți cu un altfel de sânge. Ce face stropirea? Stropirea ne purifică, ne curăță pentru slujire. Priviți la 1Petru 1.2:

„…după știința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfințirea lucrată de Duhul, spre ascultarea și stropirea cu sângele lui Isus Hristos. Harul și pacea să vă fie înmulțite.”

Dumnezeu S-a asigurat că fiecare vas a fost sfințit, curățit prin stropirea cu sânge, și acum, tu ești un vas pe care vrea să-l folosească; ești un cort în care vrea să locuiască, așa că te-a stropit cu un sânge mai bun decât sângele animalelor; te-a stropit cu sângele lui Isus Hristos, astfel încât să poți fi purificat, curățit, ca să fii un cort în care El să poată locui și să-l poată folosi în slujba Lui.

Așadar, am avut o stropire cu sânge. Să mergem la Apocalipsa 1.5-6:

„și din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morți, Domnul împăraților pământului.

A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său.”

Această temă a sângelui, merge de la Geneza la Apocalipsa. În mesajul Avraam, din anul 1961, profetul lui Dumnezeu spune:

„Vedeți, în Vechiul Testament, când au oferit o jertfă pentru păcat, au adus un miel, și-au pus mâinile peste el, și-au mărturisit păcatele și i-au tăiat gâtul. Și când micuțul este pe moarte, dând din picioare și behăind (de ce?), sângele curgea peste mâinile închinătorului care simțea moartea acelui animal; și pe măsură ce viața îl părăsea și murea, el a știut că acel animal murea în locul lui. Dar Biblia spune că el pleca cu aceeași dorință  pe care o avea atunci când a intrat.”

A existat un înlocuitor, și acel înlocuitor a purtat nelegiuirea închinătorului care și-a pus mâinile pe capul animalului, arătând că își transferă păcatul pe acel animal, așa că, acum animalul purta păcatul lui. El a ucis animalul, și în timp ce acesta murea, închinătorul simțea lupta animalului care murea și vedea sângele lui care curgea și își dădea seama că acel animal murea în locul lui. Astfel, el pleca de acolo îndreptățit. Dumnezeu l-a iertat pentru că el a făcut ceea ce a cerut IeHoVaH. Dar în el, era încă același lucru care îl făcuse să păcătuiască prima dată; în el existau încă aceleași dorințe, aceleași capcane, aceleași lucruri erau acolo, la fel ca înainte ca sângele acela să fie vărsat, pentru că el nu putea să îndepărteze acel lucru, ci doar să-l acopere.

În continuare, profetul spune:

„Dar Biblia spune că el pleca cu aceeași dorință pe care a avut-o atunci când a intrat, pentru că, vedeți, când a fost ruptă celula aceea de sânge, duhul acelui animal nu a putut să se întoarcă și să se unească cu duhul uman. Animalul nu are suflet, deci, nu a putut să se întoarcă peste om, așa că el a ieșit cu aceeași conștiință.

Dar când un om vine prin credință, și își pune mâinile pe capul lui Isus Hristos și Îi simte suferința pentru păcatele lui, iar când acea celulă de sânge a fost ruptă pe Calvar, nu s-a întors numai viața unei ființe umane, ci din Ea vine Viața lui Dumnezeu, și te face un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu.”

Totul înseamnă acest lucru. Aceasta este ceea ce a încercat să facă Dumnezeu. În mesajul Semnul, profetul spune:

„Singura cale ca cineva să spună că acea casă aparținea, la fel, sub sânge, era că partea chimică a sângelui, era pe ușă. Când a trecut pe lângă, îngerul morții trebuia să privească și să vadă sângele. Acum, din nou, acela era un simbol al Duhului Sfânt. Acum, vedeți? Sângele literal al lui Isus, nu putea să vină peste fiecare dintre noi, deoarece El nu a avut atât de mult sânge în trupul Lui.”

Țineți minte că Biblia spune că noi suntem stropiți cu sângele lui Isus Hristos; Biblia spune că noi suntem spălați cu sângele lui Isus Hristos; că suntem răscumpărați prin sângele Lui. Aceasta spune Biblia, iar noi ne întrebăm: „Cum Își pune El sângele peste mine dacă trebuie să fiu spălat cu sânge?” Ascultați ce spune fratele Branham. Iubesc felul în care vorbește fratele Branham și îmi place sinceritatea lui pentru că restul creștinismului vorbește în slogane și clișee, iar când cineva le pune o întrebare despre aceasta, ei spun: „Doar este mistic.” Ei nu răspund niciodată la întrebare, dar Fratele Branham spune:

„Sângele literal al lui Isus Hristos, nu putea să vină peste fiecare dintre noi, deoarece El nu a avut atât de mult sânge în trupul Lui. Acela a picurat din trupul Lui pe pământ cu două mii de ani în urmă, dar nu acela trebuia să fie un Semn.”

Acela trebuia să fie prețul răscumpărării noastre, nu Semnul nostru. Amintiți-vă că semnul de Paște, era sângele, partea chimică a sângelui era un semn, o dovadă că un miel a murit pentru acea casă. Ei nu au spânzurat mielul acolo, ci sângele mielului a fost pus acolo, pentru că viața era în sânge. Deci, când au pus sângele acolo, aceasta arăta că o viață a fost ucisă. Aceasta era semnul.

Dar în această ucidere a Mielului, nu partea chimică a sângelui trebuie să fie Semnul nostru, ci acesta trebuia să fie prețul mântuirii noastre. Dar mai există ceva ce trebuie să fie Semnul nostru. Îl iubesc pe fratele Branham că nu spune povești cu zâne, nu face totul mistic încât să nu existe nici un răspuns iar tu să umbli prin aceste bucle, ci vorbește realitatea.

„Suntem spălați în sângele Mielului; suntem răscumpărați de sângele sub care suntem stropiți, sângele lui Hristos.”

Toate aceste lucruri sunt absolut adevărate, dar ce sânge? Ce parte chimică? Eu nu pot pune mâna pe acea parte chimică, iar dacă trebuie să fiu spălat în acel sânge care a fost vărsat la Calvar, partea chimică a elementelor acelui sânge a intrat în pământ, acele elemente s-au rupt și s-au uscat. Cum voi aduce acel sânge pe mine pentru că eu trebuie să fiu spălat în acel sânge? Suntem lăsați într-o nebuloasă?

Când vorbești pe tărâmurile denominaționale, doar ridici din umeri si spui: „Nu știu!” O, sunt atât de recunoscător pentru profetul lui Dumnezeu!

Așadar, nu trebuie să umbli și să spui: „Trebuie să te speli bine cu sânge.” „Cum pot obține sângele?” „Nu știu, dar va fi bine.”

Știu că în lume mai sunt oameni sinceri, dar religia și-a pierdut sinceritatea de a trece prin mișcări; este numai programe, activitate, fraze, cuvinte; să meargă la biserică duminică și miercuri. Dacă cineva dorește cu adevărat să fie curat, neprihănit înaintea lui Dumnezeu, să fie sfințit și în unitate cu Dumnezeu, și spune: „Nu vreau să trec prin viață fără Dumnezeu, Îl iubesc pe Dumnezeu, Îl doresc pe Dumnezeu și am nevoie de Dumnezeu pentru că vreau să fiu răscumpărat, vreau să fiu curat și eliberat. Nu vreau doar să merg la biserică, nu vreau doar să am o religie, ci Îl vreau pe Dumnezeu și trebuie să fiu stropit cu acel sânge, să fiu spălat cu acel sânge, dar cum voi obține acel sânge?” Și când se ridică din umeri, oamenii continuă să meargă la biserică, merg acasă, apoi merg din nou la biserică și cântă despre sânge, apoi pleacă cu aceeași dorință cu care au intrat. Corect? Ei vin cu dorința să fie spălați în sânge, să fie răscumpărați prin sânge. Ei vin la biserică să se închine, cântă cântările, ascultă predica și sunt la fel ca închinătorii din vechime, care plecau acasă cu aceeași dorință pe care o aveau când veneau.

Dar nu acesta a fost Programul lui Dumnezeu. Sunt atât de recunoscător că Dumnezeu ne-a dat Realitatea!

Să citim încă odată ce a spus profetul:

„Sângele literal al lui Isus Hristos nu putea să vină peste fiecare dintre noi, deoarece El nu a avut atât de mult sânge în trupul Său. Acela a picurat din trupul Lui cu două mii de ani în urmă, dar acela nu trebuia să fie un Semn. Viața, Viața din sânge, era Semnul acum.”

Paștele, era partea chimică a sângelui și trebuia aplicat ca să poată fi văzut. Astfel, știai că ai împlinit cerința lui IeHoVaH, dar astăzi există un alt Semn, și acel Semn nu este partea chimică, partea fizică  a sângelui, a trupului fizic, ci Semnul este Viața care era în sânge, pentru că știm că sângele este Viața. Viața este în sânge. Noi știm aceasta din Scriptură, așa că Viața care a fost în acel sânge, devine Semnul meu. Acest Semn trebuie să fie afișat în exteriorul casei mele. Profetul spune:

„Viața din sânge, era Semnul acum. Vă voi dovedi aceasta într-un minut, prin Biblie. Semnul vine peste fiecare din noi, ca să arate că am fost identificați cu Jertfa noastră, că îndeplinim cerința lui IeHoVaH.”

De Paști, voi puteați ieși afară, să vă uitați la ușă și să spuneți: „Da, suntem sub semn.” Dar pentru astăzi există un alt Semn, un Semn adevărat, un Semn sigur. Care este acel Semn? În același citat, profetul spune:

„În ziua Cincizecimii, Petru a spus: „Pocăiți-vă, și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor și veți primi darul Duhului Sfânt. Pentru că promisiunea aceasta este a voastră, a copiilor voștri, și a acelora care sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Vedeți, aceasta nu era numai pentru ei, ci pentru toți, oricât de mulți va chema Domnul. Sunt mulți care cred că sunt chemați, dar aici scrie: „…toți aceia pe care îi va chema Domnul.”

Pe aceia pe care El i-a cunoscut mai dinainte, i-a chemat; pe toți pe care i-a chemat, El i-a socotit neprihăniți; și pe toți pe care i-a socotit neprihăniți, El i-a proslăvit. Este un lucru deja rezolvat.

Dacă iei o persoană care nu crede că Duhul Sfânt este pentru astăzi, vedeți ce fac ei? Ei neagă Semnul care este chiar dovada că sunteți identificați cu Jertfa voastră.”

Când ei nici măcar nu cred că Duhul Sfânt este pentru astăzi, voi merge mai departe. Când ei nici măcar nu cred Cuvântul pentru ziua aceasta, ce fac ei? Ei neagă Semnul care este chiar dovada că sunt identificați cu Jertfa. Ei neagă Viața care era în Cuvânt, Viața care a fost în Isus Hristos, Viața care a fost în sânge.

Așadar, dacă nu crezi că există un Duh Sfânt, negi Semnul care este chiar dovada că ești identificat cu Jertfa ta. „Vedeți ce vreau să spun? Este foarte simplu dacă vă uitați la Ea în felul cum a scris-o Dumnezeu. Sângele o poartă, iar noi arătăm Semnul Duhului Sfânt care este Viața.” 

Tot în mesajul Semnul, profetul spune:

„Dar acum, Viața care a fost în sânge, devine Semn. Deci, care este semnul meu acum? Care este dovada că am împlinit  cerința lui IeHoVaH? Pentru că în această zi a distrugerii, voi fi mântuit numai dacă am îndeplinit cerințele lui IeHoVaH. Și care este dovada că am împlinit cerințele lui IeHoVaH? Semnul! Ce este Semnul? Viața care a fost în sânge.” Să citim mai departe:

„Când ne identificăm cu îngroparea, moartea și învierea Lui, crezând în El și fiind îngropați în moartea Lui și învierea Lui, ne ridicăm. Duhul Sfânt este acolo ca să ne dea un Semn, un Semn veșnic scris în inimă, în gânduri și în trup, totul fiind separat  total de necredință. Tu ești o persoană separată de lucrurile lumii, ești separat de moarte și de tot; ești un fiu pe care Dumnezeu l-a pecetluit în Împărăția Sa prin Duhul Lui.”

Acesta este Semnul. Acolo era doar partea chimică, dar aici este propria Sa Viață, Viața care a fost în sânge. În sânge a fost Viața Sa, și când acel sânge a fost vărsat, Viața a fost eliberată. Dar înainte de a fi eliberată de acolo…Viața animalului nu putea să se întoarcă pentru că animalul nu are suflet, și el are o viață diferită de viața omului, de aceea nu putea intra în om; de aceea a fost doar o acoperire, a fost doar un înlocuitor care arăta că va veni Cineva.

Dar când a venit Viața unui Om, când Dumnezeu a luat Viața unui Om, Duhul a putut să Se întoarcă în tine. Viața unui Om, nu viața unui animal. Astfel, Dumnezeu a devenit Om pentru că trebuia să rezolve problema sângelui; El trebuia să rezolve problema din Eden. Deci, ca să poată rezolva problema din Eden, Dumnezeu a trebuit să devină Om. Ce fel de Om? Un Om în toate privințele, dar fiind născut fără păcat. El S-a născut fără nici o legătură sexuală, a fost născut din fecioară. De ce S-a născut din fecioară? Din cauza căderii din Eden. Ce face Dumnezeu? Rezolvă problema căderii salvându-ne. El ne-a ridicat din cădere și ne-a readus la Sine. Ce a făcut? A venit ca Om pentru că trebuia să fie o viață umană. Astfel, El a creat sânge și este sângele propriei Sale Vieți. Iar când acel sânge a fost vărsat, Viața care a părăsit acea Jertfă, era același fel de viață pe care o ai tu, viață umană; așa că acum, acea Viață poate intra în tine pentru că ai un suflet. Acea Viață vine în tine și îți schimbă viața, te însuflețește până când acea Viață începe să trăiască în tine. Acesta este Semnul care te scapă de nimicire în această zi; acesta este Semnul, Viața care a fost în acea Jertfă.

Voi continua să citesc pentru că mai sunt multe lucruri la care vreau să ajung. Voi citi din nou acest citat: „Viața în sine este Semnul pentru că fără tăiere împrejur, fără Semn, nici măcar nu ești în legământ. Totul funcționează împreună. Dacă spui că ești tăiat împrejur la Cuvânt, abia atunci crezi Cuvântul. Dacă crezi...”

Vreau să fiți atenți la cât de simplu vorbește fratele Branham. El nu complică niciodată lucrurile. În ordine.

„Dacă credeți Cuvântul, atunci trebuie să vină Semnul pentru că El a spus: „Pocăiți-vă, și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor, apoi veți primi darul Sfântului Duh.” Acolo sunteți!”

Credeți-L! Tu nu poți merge să te botezi în Numele lui Isus Hristos și să nu crezi; adică nu poți trece la faptă, ci mai întâi trebuie să crezi că trebuie să te pocăiești. De ce trebuie să te pocăiești? Pentru că m-am născut greșit; totul despre mine este greșit.

Tu poți spune: „Eu am crescut în Mesaj, nu am fumat niciodată, nu am băut niciodată, nu am înjurat niciodată, ci  am folosit doar o singură dată un jargon rău.” Dar, tu trebuie să te pocăiești pentru că te-ai născut greșit.

Dacă ești născut dintr-un tată și o mamă căsătoriți, te-ai născut greșit și trebuie să te pocăiești și să recunoști: „Sunt greșit, sunt fără speranță și nu voi avea niciodată dreptate. Chiar dacă m-am născut într-o biserică la Mesaj, nu am înjurat în viața mea și merg la biserică în fiecare duminică, încă greșesc și trebuie să mă pocăiesc. Am nevoie de altceva, am nevoie de o altă viață pentru că viața din mine este pervertită, este coruptă, este greșită, greșită, greșită și va fi greșită.”

Toată lumea are nevoie de o naștere din nou, indiferent unde te-ai născut sau la ce biserică mergi, și în ce casă ai crescut, pentru că ești greșit. Dar Dumnezeu a creat o Cale, o Jertfă, Dumnezeu Însuși a devenit o Ființă vie, o Ființă umană cu viață umană ca să poată muri și sângele Lui să fie vărsat; iar Viața care era în acel sânge să vină înapoi în tine.

După ce te pocăiești, crezi în Dumnezeu, crezi întregul Cuvânt al lui Dumnezeu, apoi ești botezat în Numele Domnului Isus Hristos pentru iertarea păcatelor. Dacă treci prin acești pași, vei primi darul Duhului Sfânt. Este o promisiune absolut garantată al lui Dumnezeu, iar acel Duh Sfânt este Semnul, este dovada că ai împlinit cerințele Lui. Care sunt cerințele Lui? Pocăiește-te și botează-te în Numele Domnului Isus Hristos, aceasta este. Și ce urmează, frate Chad? Aceasta este. „Dar am crezut că trebuie să-i spun fratelui cum ar trebui să se îmbrace un creștin; că nu ar trebui să meargă în anumite locuri, cum ar trebui să se poarte cu soția lui.”

Ascultați. Primiți Duhul Sfânt și El Se va ocupa de restul. Tu nu poți pune căruța înaintea calului. Îndeplinește cerințele Lui și pocăiește-te, recunoaște că ești greșit, complet greșit, că greșești în toate și nu ai cum să ai dreptate. Dumnezeu a făcut El Însuși o cale, și dacă acceptăm prin credință că această cale este pentru noi; dacă ne recunoaștem eșecul; dacă Îi dăm Lui viața noastră, ne pocăim, credem și suntem botezați în Numele Domnului Isus Hristos. El a făcut o promisiune și nu Se va întoarce de la acea promisiune, ci ne va da darul Duhului Sfânt; și când primiți darul Duhului Sfânt, ceea ce spune fratele Branham în Mesaj, are sens.

Atunci încetăm să mai punem întrebări prostești:  „Cât de lung să fie părul? Să fie până la urechi sau mai jos?” Atunci totul dispare pentru că, dacă asculți ce spune profetul despre Viața lui Hristos din tine, atunci vei spune categoric: „Vreau să fiu cât mai curat și mai sfânt posibil. Vreau să fiu tot ceea ce ar fi Hristos în trupul meu,” pentru că Cel ce trăiește în trupul tău, este Isus Hristos.

Împliniți cerința, apoi veți primi Semnul. Semnul este dovada că ați împlinit cerința Lui. Atunci noi nu mai trăim o viață pe cont propriu, ci în viața noastră vine El, și El trăiește prin noi.

În mesajul Chemându-L pe Isus în scenă, fratele Branham spune:

„Acum, viața spirituală stă în sânge. Când celula de sânge a unui miel, a unui animal, a fost ruptă, viața care era în acea celulă de sânge, nu a putut să revină asupra închinătorului deoarece era un animal, iar noi suntem ființe umane și suntem diferiți. Animalul nu are suflet, dar ființa umană are un suflet, așa că duhul nu a putut să se întoarcă asupra închinătorului, după ce el și-a adus darul. Totuși, a făcut-o sincer și cu credință, crezând că va veni Jertfa desăvârșită.

Dar când celula de sânge a lui Isus Hristos a fost ruptă, Dumnezeu a fost eliberat.”

Vreau să înțelegeți că aceasta este o afirmație profundă.

„…când celula de sânge a lui Isus Hristos a fost ruptă, Dumnezeu a fost eliberat. Vedeți? Era Dumnezeu. Nu era sânge de evreu; nu era sângele unuia dintre neamuri, ci Dumnezeu însuși a creat acea celulă sanguină, și prin acel sânge a făcut ispășire pentru păcatele noastre, curățind credinciosul, luându-i toate păcatele ca și când nu ar fi păcătuit niciodată. Dumnezeu le pune în Marea Iertării. Și același Dumnezeu care a fost în Isus Hristos, continuă în credincios, făcând aceleași lucrări pe care le-a făcut aici, pentru că este același Duh.”

Laudă lui Dumnezeu! În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham vorbește despre marele Plan al lui Dumnezeu, pe care l-a avut în partea din spate a minții Sale: să aibă întâietate într-un Om; să aibă întâietate într-un Popor, iar când ajunge la această a doua parte, spune în paragraful 144:

„În al doilea rând, să aibă întâietate în Trupul Său de credincioși, care este Mireasa Lui, ca să poată locui în oameni.”

Deci, acesta este al doilea scop al triplului Său scop, din marele Plan al lui Dumnezeu; El a vrut să trăiască în oameni. Acum, ascultați ce spune în continuare:

„Acum, El putea să facă aceasta în Adam și Eva, dar păcatul i-a despărțit; așa că acum, trebuia să fie o cale să obțină aceasta din nou.”

De aceea au fost creați Adam și Eva, aceasta a vrut Dumnezeu; El a vrut să devină o Familie pe pământ și să trăiască în oameni: „…dar păcatul i-a despărțit, așa că acum trebuia să fie o cale să obțină aceasta din nou.” Și ce a făcut El? El va obține aceasta din nou.

Ce s-a întâmplat la început? Ce a adus El? Sânge. Deci, ce aduce El? Sânge. Îl aduce înapoi. „…o cale să obțină aceasta din nou.” Tot în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, el spune:

„Hristos este înviat, El a plătit prețul pentru răscumpărarea noastră. Ce a manifestat Dumnezeu în Isus Hristos? El a dat carnea aceea și trupul pentru ca în sânge să poată veni Viața și trupul să fie răscumpărat, astfel ca, Dumnezeu în acest trup răscumpărat, să poată manifesta Cuvântul Său pentru ziua aceasta, cum a făcut-o în ziua aceea.”

Dumnezeu a putut face aceasta în Adam și Eva dar păcatul i-a separat, așa că a trebuit să găsească o altă cale de a-l recupera, iar Planul lui Dumnezeu de a-l aduce înapoi, era sângele. În continuare, profetul spune:

„Așa cum am spus, dacă în voi ar fi viața lui Beethoven, ați trăi ca Beethoven. Simplu, nu? Dacă în voi ar fi viața lui Hitler, ați trăi ca Hitler, iar când Viața lui Hristos este în voi, veți trăi ca Hristos și veți face lucrările Lui Hristos. Dacă Hristos ar trăi astăzi, El ar face exact ceea ce a spus Cuvântul că va face astăzi.”

Deci, profetul spune că dacă Hristos ar trăi astăzi, ar face, ar trăi acea parte a Cuvântului pentru această zi, care este partea Miresei; partea pe care o trăiești tu astăzi dacă ai fost născut din nou de Duhul lui Dumnezeu, pentru că Viața Lui vine înapoi în tine. Și ce face Hristos în tine? El trăiește acea parte a Cuvântului pentru ziua în care se manifestă Mireasa, partea Miresei.

Să mergem la Galateni 3.26-27:

„Căci toți suntem fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus.

Toți care ați fost botezați pentru Hristos, v-ați îmbrăcați cu Hristos.”

Acum, este Hristos, nu eu. Să mergem la Evrei 12, pentru că vreau să închei cu gândul de aici. Evrei 12.22-24:

„Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,

de Biserica celor întâi născuți, care sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți desăvârșiți,

de Isus Mijlocitorul legământului celui nou, și de sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.”

„…care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.” Aceasta este o Scriptură interesantă. M-am uitat că fratele Branham spune multe despre această Scriptură: „…voi v-ați apropiat…de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou și de sângele stropirii…” Acesta este sângele purificării voastre, „…care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.” Aș vrea să citim din Geneza 4.9-10:

„Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău, Abel?” El a răspuns: „Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”

Și Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.”

Evrei vorbește despre, „…sângele lui Isus, sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.” Sângele lui Abel striga către Dumnezeu iar fratele Branham ne-a spus că sângele lui Abel striga împotriva lui Cain. Sângele celui care a fost ucis, sângele celui drept care a fost ucis, striga către Domnul, dar striga împotriva celui vinovat; era un strigăt împotriva ucigașului iar Domnul a auzit glasul sângelui lui Abel care striga către Domnul din pământ împotriva lui Cain și vorbea împotriva lui. Dar acum, am ajuns la Sângele stropirii, al purificării, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel, pentru că acum, acel Sânge nu strigă împotriva celor vinovați, ci strigă pentru cei vinovați, în numele celor vinovați. Acel Sânge strigă pentru milă, strigă după har, după ispășire, după un acoperitor. Acest Glas este diferit pentru că este Glasul Sângelui stropirii și vorbește mai bine decât glasul sângelui lui Abel.

Sângele lui Abel striga împotriva lui Cain, dar Sângele stropirii strigă pentru noi, strigă pentru mântuire, pentru ispășire, pentru Răscumpărare, pentru a acoperi greșeala din grădină. Acest Sânge al stropirii vorbește mai bine decât sângele lui Abel pentru că nu este un Glas de condamnare, ci acest Sânge strigă pentru milă, strigă pentru mântuire, pentru ispășire. Poți auzi Glasul care strigă: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac!”

Vedeți glasul lui Abel?…Puteți găsi același tip de viață, viața neînnoită în sufletele de sub altar din Pecetea a cincea, pentru că oamenii aceia, evreii aceia nu s-au născut din nou din Duhul lui Dumnezeu. Ei trăiau fideli Cuvântului, dar sufletele lor de sub altar strigă: „Până când, Doamne, zăbovești să ne răzbuni sângele?” Acele suflete sunt martiri al căror sânge a fost vărsat, ei au fost martirizați iar sângele acelor nevinovați, asemenea sângelui lui Abel, strigă împotriva celor vinovați. Dar când sângele lui Isus a fost vărsat pe Calvar, când trupul Lui a fost pironit pe cruce și sângele Lui a curs pe pământ, El a spus: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Vă spun că Glasul acestui sânge, vorbește mai bine decât sângele lui Abel. Și acum, când acea Viață intră în tine, glasul nostru, Glasul acelui sânge strigă dintr-un popor, dar nu strigă împotriva celor vinovați, ci strigă: „Doamne, binecuvântează-i! Doamne, iartă-i! Dumnezeule, salvează-i! Dumnezeule, șterge-le păcatul!” Ce este aceasta? Voi strigați, noi strigăm Evanghelia care este încă disponibilă, prieteni! Noi strigăm Cuvântul, avem sângele, avem Viața pentru că acum există o ispășire care este încă disponibilă. Laudă lui Dumnezeu!

Tot în mesajul Semnul, fratele Branham spune:

„Acum, Semnul ascultării depline, este că frica a dispărut. Pavel spune că „Sângele stropirii vorbește mai bine.” Voi ziceți: „Sângele vorbește?” Da, sângele vorbește. În Geneza 4.10, aflăm că Dumnezeu spune că glasul sângelui lui Abel striga din pământ, iar în Evrei 12, vedem că Sângele Legământului lui Hristos vorbește mai bine decât sângele lui Abel. Vedeți? Deci, sângele Lui vorbește în locul nostru. Viața care este în tine, vorbește din Sângele vărsat.”

Sângele vorbește în numele tău, nu se târăște afară din pământ, nu strigă de sub altar, ci strigă din interiorul tău, vorbește în numele tău.

„Oh, frate, aș vrea ca fiecare să vadă aceasta. Vedeți? Dacă puteți vedea ce este Aceea, Aceea este Viața care este în voi. Sângele acela vă identifică cu El. Acela este Semnul. Ce este aceasta? Sângele S-a vărsat pentru voi, voi l-ați acceptat și Viața a venit în voi. Voi aveți Semnul. Acela este Duhul Sfânt.”

Aici este locul unde fratele Branham face afirmația pe care am menționat-o de multe ori.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, el a spus:

„Biserica este Sângele lui Hristos prin Duhul,, pentru că Viața este în sânge.”

Unde este Viața lui Hristos? Tot ce a fost Dumnezeu, El a turnat în Hristos; și tot ce a fost Hristos, El a turnat, unde? În Biserică! Deci, unde este Duhul lui Hristos. În Biserică! Unde este Viața care a fost în acel Sânge? În Biserică! Este în tine, frate, și strigă în numele nostru. Este Semnul care vorbește pentru noi că am îndeplinit cerința lui IeHoVaH și suntem la adăpost de mânia Lui; suntem feriți de distrugere pentru că am fost salvați. Ce mărturisește că am fost salvați? Viața Lui în mine, Semnul care este în mine mărturisește că sunt salvat. În afară de Acesta nu există siguranță. Vedeți? Viața Lui a intrat în voi și aveți Semnul, pe Duhul Sfânt. „Biserica este sângele lui Hristos, prin Duhul, deoarece Viața este în sânge.”

Unde este? Partea chimică a sângelui nu se mai găsește, dar acum, Viața care a fost în acel sânge, este aici, și strigă din pământ, din pământul nostru.

În Levitic, El le-a spus celor care vânau sau omorau un animal, să ia sângele, să-l verse pe pământ și să-l acopere cu țărână. Dar în această zi, Dumnezeu a luat Viața din acel sânge și a acoperit-o în țărâna mea și în țărâna ta, iar viața aceea trăiește în interiorul vaselor noastre de pământ și strigă, dar acest strigăt este pentru noi, strigă în numele nostru.

În mesajul Stăpânind poarta vrăjmașului, fratele Branham a mers mai departe:

„…așa cum am spus în predica „Semnul,” vorbită în Houston sau Dallas, un evreu putea să arate în Israel că era evreu, prin tăierea împrejur, dar Dumnezeu a spus: „Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi.” Atunci viața din sânge nu putea veni peste închinător, pentru că era viața unui animal. Aceasta era doar o umbră a adevăratei Vieți. Atunci, trebuia aplicată partea chimică, sângele trebuia pus pe pragul de sus și pe stâlpii ușii cu isop.”

Vreau să mă întorc la aceasta. Am menționat mai devreme, dar vreau să vă concentrați din nou pe aceasta:

 „Era aplicat cu isop, o iarbă obișnuită, care arată că nu trebuie să ai nu știu ce super-credință, ci una simplă, obișnuită, ca și cum ai porni mașina sau ai merge la biserică. Mulți oameni cred că trebuie să ai nu știu ce…dar, nu, aceasta este greșit. Tot ce trebuie să ai, este o credință simplă, obișnuită cu care să aplici sângele. Ascultați Cuvântul, credeți Cuvântul și aplicați-L! Aceasta este tot. „Eu tot aștept ceva magnific.” Nu se va întâmpla. „Aștept o credință super, ca să pot aduce ceva la existență.”

Profetul a spus că ne trebuie o credință simplă, obișnuită, că trebuie doar să crezi Cuvântul, să crezi ce a spus El, apoi să-L aplici. Și dacă Îl crezi și-L aplici conform Scripturilor, Semnul vine, și Semnul este dovada că ai crezut Cuvântul și L-ai aplicat. Câteva paragrafe mai jos, profetul spune:

„Isus, Fiul lui Dumnezeu născut din fecioară, Și-a vărsat Sângele, dar Viața care era în acel sânge, era Însuși Dumnezeu. Biblia spune că noi suntem salvați prin Viață, prin sângele lui Dumnezeu. Nu prin sângele unui evreu, nu prin sângele unuia dintre neamuri, ci prin Viața lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat acea celulă de sânge în fecioară.” Mai jos, profetul spune:

„Când a făcut aceasta, El a ieșit de la El și a fost Dumnezeu, Duhul, și acel Duh a venit peste credincios. De aceea noi suntem identificați prin Viața care a fost în Jertfa noastră, prin aceeași Viață.”

Sângele a fost Planul de la început pentru că sângele  a adus coruperea vieții, dar Dumnezeu urma să ne scoată viața din corupție, iar într-o zi, va schimba chiar și elementele acestui trup. Dar chiar acum ne-a schimbat prin injectarea propriei Sale Vieți, în noi.

Ce trebuie să fac pentru fratele acela? Trebuie să mă rog toată noaptea? Trebuie să postesc trei zile? Ia credința simplă și crede în Cuvântul lui Dumnezeu. Crezi în Cuvântul lui Dumnezeu? Atunci ai isopul. Ne-a oferit El Sângele? L-a oferit. El ne-a dat Cuvântul și ne-a spus cum să-L aplicăm. Doar ia isopul care este în mâna ta și pocăiește-te de toată viața ta greșită; pocăiește-te pentru că te-ai născut greșit; pocăiește-te pentru tot ce este greșit în tine; pocăiește-te pentru că ai amânat pocăința și ai complicat lucrurile. Crede-L pe Dumnezeu pe Cuvânt și spune: „El a spus că dacă mă pocăiesc și sunt botezat în Numele lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor, voi primi darul Duhului Sfânt. Și atunci, Viața care a fost eliberată la Calvar, va veni în mine. Acesta este Semnul meu, este dovada că am împlinit cerințele lui IeHoVaH.”

Viața! Tot ce este despre sânge în întreaga Biblie, este despre Viață. Despre aceasta este vorba, despre Viața adevărată, despre viața noastră adevărată. Viața noastră a fost pervertită, dar Viața Lui nu a fost pervertită, și a venit ca să corecteze viața noastră pervertită, ca să ne aducă înapoi într-o viață nepervertită. Aceasta este toată povestea Bibliei, aceasta este Evanghelia. De aceea este vorba despre sânge de la început, până la sfârșit, de aceea, El a fost Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii și numele voastre au fost puse Acolo, pentru că Dumnezeu știa ce avea să se întâmple. El a permis ca lucrurile să meargă pe această cale, pentru ca noi să primim înțelegere în această viață; ne-a oferit tot ce aveam nevoie în această viață.

El ne-a oferit un sânge înlocuitor pentru că sângele nostru a fost corupt. Astfel, El ne-a oferit Viața din sânge pentru că viața noastră a fost coruptă, și El a făcut aceasta ca să ne readucă la o viață corectă.

Să mergem la 1Ioan 1.5-7:

„Vestea pe care am auzit-o de la El și pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e Lumină, și în El nu este întuneric.

Dacă zicem că avem părtășie cu El, și umblăm în întuneric, mințim, și nu trăim adevărul.

Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat.”

Ce trebuie să fac pentru a fi stropit cu acest sânge?  Să umblu în lumină așa cum El este în lumină. Să ne întoarcem la Evanghelia lui Ioan 1.1-2:

„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.

El era la început cu Dumnezeu.” EsteCel pe care Îl cunoaștem mai târziu, în versetul 14, unde ni se spune că acel Cuvânt s-a făcut trup și a locuit printre noi. Acel Cuvânt a fost făcut trup, a avut sânge, sânge creat de Dumnezeu, iar când acel sânge a fost vărsat, a fost sângele Cuvântului făcut trup. De aceea fratele Branham spune mai târziu că, „Cuvântul a sângerat pentru tine, a murit pentru tine,” pentru că tot Cuvântul lui Dumnezeu a fost transformat într-un trup de carne. Acel trup de carne urma să fie Mielul jertfit al lui Dumnezeu. În El era o Viață, și acea Viață era Viața lui Dumnezeu care a fost eliberată atunci când Sângele Lui a fost vărsat. Acea Viață poate veni acum în credincios, și este exact ce a vrut să facă Dumnezeu în Eden. Atunci, păcatul a ruinat totul, dar acum, El poate să facă ceea ce nu a putut face  în tot Vechiul Testament. Prin vărsarea acelui Sânge, Viața poate să vină acum și să locuiască în interiorul tău, așa că, Dumnezeu poate locui din nou cu poporul Său.

Cel care a făcut ispășirea pentru noi, a fost Cuvântul, de aceea Cuvântul ne aduce înapoi la El. Să citim mai departe de la versetul 2, la 4:

„El era la început cu Dumnezeu.

Toate lucrurile au fost făcute prin El, și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

În El era Viața, și Viața era lumina oamenilor.”

Amintiți-vă, de ce este vorba despre sânge? Pentru că este vorba despre Viață: „În El era Viața și Viața era lumina oamenilor.” Viața era lumina oamenilor, iluminarea oamenilor pentru că El era Viața. Viața era lumina oamenilor dar aceasta a fost pervertită în grădină; însă acum, dacă mergem în lumină, așa cum El este în lumină…Ce este lumina?  Viața este lumina, și dacă umblăm în lumină așa cum El este în lumină, mergem în Viața Lui, pentru că Cuvântul Lui este Duh și Viață.

Totul este despre Viață, de aceea, în această zi, noi nu putem vorbi doar despre ce s-a întâmplat cu mii și mii de ani în urmă, ci trebuie să mergem în lumină așa cum El este în lumină, deoarece El este Viața și Viața este lumină.

Cuvântul are Viață, Cuvântul a sângerat și a murit pentru noi, așa că trebuie să venim la El ca să umblăm în lumină. „Și dacă umblăm în lumină așa cum El este în lumină, sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat.”

Sistemele denominaționale  vor eșua și vor continua să eșueze, ele nu duc pe nimeni nicăieri pentru că Dumnezeu a venit și ne-a dat lumina în care să umblăm; și dacă noi umblăm în acea lumină, acolo este Viața.

Această problemă a sângelui este despre Viață, și Viața este aceea care ne purifică viața. Când mergem în această Viață, știm cu adevărat cine suntem și știm că Dumnezeu ne-a schimbat. Noi nu am putut să ne biruim, nu am putut trăi acest Cuvânt, dar o altă Viață a intrat în viața noastră, și acea Viață a început să ne ducă pas cu pas, pas cu pas în acord cu Cuvântul; și pe măsură ce El ne-a dezvăluit Cuvântul, ne-am pocăit și ne-am aliniat cu Cuvântul; și pe măsură ce El a descoperit mai mult, ne-am pocăit și ne-am aliniat cu Cuvântul, și am început să umblăm în lumină, așa cum El este în lumină și Sângele Lui Isus Hristos, ne curăță de orice păcat. Viața care este în noi și ne determină să ne aliniem la Cuvânt, această Viață este Semnul nostru, este dovada noastră. Noi nu aveam capacitatea să trăim această Viață înainte. Ne puteam preface duminica, dar eu nu puteam trăi aceasta în viața mea privată; puteam pretinde că sunt un credincios duminica și miercurea sau când erau alți credincioși prin preajmă.

Când eram doar un băiat care creștea în biserică, puteam să mă prefac că știu pasajele, frazele, știam când să ridic mâinile și când să răspund, și nu o făceam pentru a fi un fățarnic, deși eram un fățarnic. O făceam cu adevărat pentru că Îl iubeam pe Domnul și voiam să am dreptate, aveam dorința să am dreptate, așa că am făcut totul pentru că am vrut să am dreptate. Dar oricât de multe am făcut, niciodată nu aveam dreptate. Puteam merge la biserică și să mă închin, dar plecam cu aceeași dorință de a păcătui pe care o aveam cu o zi înainte, dar cu acest Mesaj, ceva s-a schimbat. Dintr-o dată mi-am dat seama că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu.

Cum pot primi botezul Duhului Sfânt și să am Viața Cuvântului în interior și totuși să refuz să trăiesc Cuvântul, să refuz să cred Cuvântul, să refuz să primesc Mesajul? Este imposibil pentru că Viața Cuvântului este în mine. Ceva s-a schimbat și acum Îl slujesc pe Dumnezeu și atunci când nu mă vede nimeni. Aceasta nu înseamnă că trăiesc o viață fără eșecuri, fără regrete, fără pocăință și fără lucruri de care îmi este rușine, dar ceva s-a schimbat, prieteni. Acum este diferit, acum nu mai vreau doar să am dreptate; eu vreau să am dreptate, dar dorința mea s-a schimbat. Nu vreau nimic din lumea aceasta și nu vreau să am nimic de-a face cu aceasta, nu vreau nimic altceva decât pe Domnul. Îl vreau pe El, vreau să-I fac pe plac pentru că vreau ca El să fie mulțumit de mine. Aceasta este tot vreau în această viață: ca El să trăiască prin mine.

Vreau să vă spun ce a făcut pentru mine pentru că am recunoscut că ceea ce a spus acel profet, este Adevărul, Scriptura. Și a fost simplu să iau un pic de isop în mână, și să-I spun: „Doamne, îmi pare rău că Te-am înțeles greșit în toți acești ani; îmi pare rău că am trăit viața ca un ipocrit; îmi pare rău că am încercat să fiu creștin; îmi pare rău pentru toate aceste lucruri, dar mă pocăiesc și voi fi botezat conform Scripturii, în Numele Domnului Isus Hristos.”

Acesta a fost un simplu act de ascultare, dar a fost nevoie de el ca să se schimbe ceva în interiorul meu, ca să ajung la Cuvânt, să recunosc Cuvântul, și să iau credința simplă care este în mâinile noastre. Doar aplică Cuvântul, crede-L și lasă-L pe Dumnezeu să aducă Semnul, dovada că ai împlinit cerințele lui Dumnezeu. O pocăință falsă nu o va face; un botez fără sinceritate nu o va face, dar o pocăință sinceră și ascultare față de Cuvânt, vor aduce promisiunea Cuvântului.

Haideți să fim simpli. Câți sunteți recunoscători că a existat Sânge? Noi ne-am născut greșit. Știți că v-ați născut greșit și fără speranță? Dar El S-a născut corect, a trăit corect, S-a predat corect și a făcut totul bine. A fost Omul desăvârșit, cu o Viață desăvârșită, cu o predare desăvârșită, și acum, această Viață a fost revărsată peste mine ca să-mi purifice viața. Eu am primit Semnul ca dovadă că am împlinit cerințele lui IeHoVaH, și acum sunt sigur, cât se poate de sigur. Nu prin fapte, ci sunt în siguranță în același fel în care a fost în siguranță Abel care a înțeles ce s-a întâmplat și de ce, și pentru că a îndeplinit cerințele lui IeHoVaH.

Acum, noi nu trecem doar prin mișcări, nu doar repetăm după părinți: „Știi, tatăl meu a făcut, bunica mea a făcut-o, păstorul spune să fac și eu…” Acum, Mesajul avenit să ne arate „De ce Sângele?” Ce s-a întâmplat cu viața? Ce au fost înlocuitorii și de ce nu trebuie să mai oferim sacrificii de animale? Pentru că înlocuitorii au arătat spre Adevărul care a venit acum. Adevărul a desființat înlocuitorii. Acum avem Adevărul și când avem Adevărul, primim aplicarea Sângelui, primim acea Viață.

Eu am primit Cuvântul, am primit Viața Cuvântului care a venit în mine, și Cuvântul trăiește din mine. Este simplu. Acesta este Sângele Lui, totul este despre Viață pentru că, a avea Sângele Lui, înseamnă a avea Viața Lui; a avea Viața Lui, înseamnă a avea Semnul; a avea Semnul, înseamnă a avea dovada că am fost primit pentru că am împlinit poruncile lui, cerințele Lui. El m-a acceptat și acum spun: „Mulțumesc, Doamne Isuse!” Ce zi trăim, prieteni! Nu mai există confuzie, ci o înțelegere absolută despre ceea ce a făcut Hristos pentru noi.

Noi tocmai am avut întrebarea, „De ce Sângele?”, și mă bucur că am putut vedea, de ce Sângele?  Ce este cu acest Sânge? Este vorba despre Viață, prieteni. Este vorba despre Viața Lui. Să ne rugăm.

Doamne, Isuse, Îți mulțumim pentru privilegiul de a fi aici în această dimineață. Îți mulțumim, Dumnezeule, pentru că nu suntem aici doar în această dimineață, ci suntem aici în această epocă în care ai ridicat vălul de pe Biblie și ne-ai adus Adevărul. Doamne, Tu ne-ai descoperit ce s-a întâmplat în această viață și despre ce este vorba în acest Cuvânt. A fost o Taină, Doamne, și oamenii au încercat de generații să înțeleagă pentru că au dorit să înțeleagă, dar Tu, Doamne, ai fost atât de bun cu noi încât ne-ai permis să venim în această epocă în care ai ridicat vălul de pe Biblie și ne-ai arătat despre ce este vorba.

Dumnezeule, sunt atât de recunoscător că există o viață disponibilă, există un Semn care este pe pământ în această zi. Dumnezeule, noi am ajuns într-un alt timp de distrugere când această lume va fi distrusă, dar Tu ne-ai asigurat, Doamne, că ai pentru noi un Semn, astfel încât, atunci când va trece îngerul morții, să fim în siguranță.

Doamne, mă rog ca, dacă aici este cineva care nu are încredere în acest Semn, nu știe și nu a primit credința simplă ca să Te creadă pe Cuvânt, ajută-l să vină la simplitatea credinței în Cuvântul Tău și să primească Adevărul deplin pe care ni L-ai dat în această zi. Ajută-i să se pocăiască, Doamne, pentru că nu au primit Adevărul deplin până acum, ajută-i să renunțe la propriile lor idei, la propriile lor dorințe și să vină, Doamne, la pocăință, să recunoască că au greșit, și că, dacă nu au această Viață, nu au dreptate. Doamne, Te rog să-i ajuți să se pocăiască sub această înțelegere, dacă nu au făcut-o deja, și să vină ca să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos, pentru iertarea păcatelor lor, astfel încât să aibă încredere în credința simplă pe care ne-ai dat-o. Ajută-i să Te creadă pe Cuvânt că pot avea odihnă și să aibă încredere deplină în Tine, știind că îi vei umple cu Duhul Sfânt pentru că așa ai promis.

Doamne Dumnezeule, pentru cei care am primit acest Semn, diavolul a încercat să ne încurce, a încercat să ne descurajeze și să ne doboare, lasă-ne să ne reînnoim bucuria, Doamne, bucuria și laudele pentru Tine, pentru tot ce ai făcut pentru noi; pentru că atunci când nu am putut face nimic, Tu ai făcut totul. Tu ne-ai cerut doar să credem și ne-ai pus în interior o Sămânță predestinată prin care putem crede; Tu ai făcut totul posibil, Doamne, nu noi am făcut, ci Tu ai făcut totul pentru cei dintre noi care am primit acest Semn și știm că am fost acceptați pentru că Ți-am îndeplinit cerințele.

Doamne, lasă să se întoarcă bucuria mântuirii; lasă să se întoarcă bucuria în Duhul, ca să știm că totul este bine cu noi. Oh, mie nu-mi pasă ce se întâmplă cu trupul meu, nu mă interesează ce se întâmplă cu această lume, sau ce se întâmplă cu circumstanțele din viața mea, Doamne, eu știu că m-ai acceptat, că Viața Ta este în mine și că sunt ferit de orice rău. Doamne, lasă ca bucuria să fie împrospătată și reînnoită în această zi, ca să plecăm de aici mai liberi. Fie ca toate grijile și neliniștile diavolului să dispară, pentru că totul este în ordine. Doamne, încă înainte de întemeierea lumii Tu ai știut că vom fi aici; ai știut că vom avea nevoie de un Semn; ai știut că vom avea nevoie de Evanghelia adevărată; ai știut că în această oră de înșelăciune trebuie să știm Adevărul cu privire la ceea ce s-a întâmplat în grădină, și ne-ai dat totul ca să fim liberi. Dumnezeule, laud Numele Tău!

Doamne, Îți mulțumesc pentru libertate, pentru mântuire, pentru Viață, pentru că mi-ai corectat viața greșită, pentru nașterea din nou ca să corecteze prima mea naștere. O, Doamne, Tu aduci înapoi ceea ce a fost pierdut în Eden, și aduci înapoi în mine. O, cât sunt de fericit. Doamne!

Dumnezeule, binecuvântează-Ți poporul în timp ce plecăm de aici, iar după ce vom lua hrana naturală, ajută-ne să ne întoarcem la împărtășire cu o asemenea bucurie, satisfacție și descoperire, încât să putem lua acel pahar plini de încredere, Doamne, că Viața Ta ne-a corectat viața; că Viața ta ne-a curățit și ne-a desăvârșit viața și că Sângele Tău vorbește astăzi prin noi, vorbește astăzi prin noi și vorbește în numele nostru și strigă: „Tată, iartă-i! Spală-i și curăță-i!”

Îți mulțumesc pentru acest Glas și pentru aceste Temple. Dumnezeule, Te iubim și Te rugăm să ne binecuvântezi și să Îți iei din nou întâietatea într-un Trup de oameni de pe acest pământ care ajung la desăvârșire, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Vreau să mai spun ceva. Când Dumnezeu a avut o cale de scăpare, când a avut o jertfă disponibilă pentru oamenii Săi, nu a complicat nimic, ci a făcut totul posibil. Nu i-a făcut să treacă prin lucruri ciudate sau imposibile; nu le-a spus: „Aduceți-mi prepuțurile a patru sute de egipteni,” nu le-a cerut fapte mărețe sau dificile; nu i-a pus să facă maratoane sau alte lucruri, ci le-a cerut ceva ce puteau să facă. Și ceea ce au făcut, a dovedit că au crezut ce a spus Dumnezeu și au acceptat că era Adevărul. Închinarea lor a dovedit că au primit Viața Mielului în această zi. Dumnezeu cere o naștere nouă care are nevoie de un Semn, la fel ca la Paște. De ce? Ar cere Dumnezeu un Semn dacă nu ar face posibil ca poporul să-L aibă? De ce ar face aceasta atât de dificilă și de complicată?

El a pus-o în mâinile noastre, iar noi avem suficientă credință  ca să primim Cuvântul și să spunem: „Voi face numai ceea ce a  spus El să fac și cred El va face ceea ce a spus că va face.” Haideți să-L primim așa, apoi primim Duhul Sfânt. Primiți-L! Doar primiți-L pe baza Cuvântului. Primiți-L în ascultare de Cuvânt, și primiți darul Duhului Sfânt. Lăsați-L pe Dumnezeu să facă ceea ce va face și nu-L amânați. Renunțați să mai săriți prin cercuri făcute de om și renunțați să complicați lucrurile. Nu există nici un labirint prin care să ajungeți la Duhul Sfânt; nu există o călătorie dificilă, ci este doar o ascultare simplă și o predare pentru Cuvânt. Împliniți ceea ce a cerut El pentru că prin aceasta credeți că El va face ce a spus și veți primi botezul Duhului Sfânt. Nicăieri în Biblie nu găsim că Dumnezeu a făcut imposibil ca Sămânța Sa aleasă să găsească mântuirea, ci Dumnezeu a pus-o la îndemâna tuturor și tot ce ne cere să facem, este să credem Cuvântul și să-L aplicăm. Haideți să facem aceasta cu credință simplă. Dumnezeu să vă binecuvânteze în timp ce plecați.

–Amin–