ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI – Anul 1954 – Partea întâi

Nu ştiu… probabil că nu au scris… Spune Isaia 4.24, dar Isaia 4 are numai şase versete. Nu ştiu dacă nu aţi vrut să spuneţi Isaia 5.25. Întrebarea este:

 Care este înţelesul celor scrise în Isaia 4.24 şi când se vor întâmpla aceste lucruri?

Isaia 4 are numai şase versete. Indiferent cine a scris aceasta, poate se va gândi să reformuleze întrebarea ca să pot înţelege despre ce este vorba. Vedeţi, nu ştiu la ce    v-aţi referit când m-aţi întrebat despre ce se vorbeşte în Isaia 4.24 şi când se va întâmpla.

N-am să vă ţin prea mult. În ordine.

Mulţumesc, frate. Trebuie să merg şi în alte locuri. Am aici o scrisoare de la domnul Baxter.

Înainte de a începe serviciul din dimineaţa aceasta, aş dori să vă rugaţi un moment împreună cu mine.

Am venit cu intenţia de a pleca pentru câteva zile în străinătate. Am primit acum o scrisoare de la fratele Baxter pe care mi-a citit-o aseară fratele Cox la telefon şi mi-a dat-o în dimineaţa aceasta. Spunea că vor să amâne din nou plecarea. Nu ştiu dacă Satan sau Dumnezeu este cel care încearcă să mă ţină ca să aştept timpul potrivit pentru acest lucru. Nu ştiu. Spun că o mai amână puţin, şi tot aşa o amână din octombrie. Da, octombrie, noiembrie, decembrie şi ianuarie, sunt patru luni de când o tot amână.

Vedenia a venit şi am scris aici în Biblie exact ce se va întâmpla, dar nu ştiu când. Ştiu că oamenii cred că eu nu sunt sincer, de aceea îşi spun: „Când are să plece?” dar adevărul este că mă simt foarte rău atunci când cei ce se ocupă de aceste probleme vin şi-mi spun: „Nu poţi să pleci acum pentru că trebuie să mai facem asta şi cealaltă.”

Da, mă simt foarte rău pentru că nu ştiu ce să le mai spun oamenilor. Totuşi, un lucru este clar: eu şi voi trebuie să ne încredinţăm în mâna Domnului şi să spunem: „Doamne, eu sunt gata, când eşti gata Tu.” Înţelegeţi?

Uneori sunt probleme cu biserica. Acum sunt probleme cu vizele sau cu altceva. S-ar putea să fie Satan care încearcă să mă oprească. De fiecare dată când vă rugaţi în timpul săptămânii, rugaţi-vă şi pentru mine şi cereţi-I lui Dumnezeu ca, dacă acesta este Satan, să-l scoată afară din drum, iar dacă este voia Lui, să mă ţină aici. Aşa să fie, pentru că El ştie cum este mai bine.

Ar putea să fie altceva în planul Lui, iar eu nu vreau să i-o iau înainte. O, este groaznic când faci aceasta! Nu ştiu ce să spun pentru că nu ştiu despre ce este vorba.

La fel ca scumpul nostru frate, George Wright. Mulţi dintre voi ştiu în ce situaţie este, nu-i aşa? Ştiţi că doctorii   l-au abandonat şi urma să moară acum o săptămână sau mai mult. Vedeţi? Eu m-am dus să-l văd şi m-am rugat sincer. În drum spre casă mă întrebam ce avea să se întâmple. După câteva zile, lunea trecută dimineaţa, am avut o vedenie care nu a fost însă foarte clară. Eu m-am rugat şi pentru o femeie care are cancer. Am văzut-o stând în picioare, dar când medicii au operat-o, au constatat că este mâncată de cancer şi ca urmare au cusut-o la loc fără să-i facă nimic. Cu toate acestea, eu ştiu că ea va trăi. Vedeţi?

Dar să revenim la fratele George Wright. Am văzut casa lui, iar în partea stângă a casei erau nişte copaci şi o salcie, iar deasupra lor, am văzut nişte bulgări de ţărână, cât pumnul meu, care se rostogoleau la vale. Apoi l-am auzit pe îngerul Domnului, care stătea lângă mine, spunând ceva despre un mormânt şi despre fratele George.

Deci era vorba despre mormântul fratelui George. Mai exact era vorba de un grup de oameni care râdeau de el pentru că credea că Dumnezeu îl poate vindeca deşi medicul a spus că nu mai are nici o şansă deoarece are în plămâni un cheag de sânge şi dacă îi va ajunge cumva la inimă, este gata, iar dacă va ajunge la  cap, va paraliza. Înţelegeţi?

Totuşi, el va săpa mormântul unora dintre cei care râd şi îl batjocoresc. Nu ştiu dacă fratele este gropar sau dacă vedenia are un înţeles simbolic..

Pentru că n-am înţeles vedenia, L-am rugat pe Domnul vreo patru seri la rând s-o repete. Şi într-adevăr a revenit într-o dimineaţă, pe la ora 7.00-8.00, iar acum cred că totul va fi aşa cum am înţeles, aşa că fratele va săpa mormântul unora dintre cei care au râs de el.

Dumnezeu este dragoste, iar noi Îl iubim din toată inima.

Nu vrem să vă ţinem prea mult în dimineaţa aceasta, de aceea voi încerca să răspund cât voi putea de repede şi de bine. Prieteni, eu pot să fac o mulţime de greşeli în lucrurile acestea, pentru că sunt om ca şi voi, iar fratele Neville sau oricare din aceşti lucrători v-ar putea răspunde la fel de bine ca şi mine. În ce mă priveşte, eu fac aceasta cu un singur scop: ca să aflu ce este în inimile oamenilor.

Dacă găsesc patru sau cinci întrebări despre acelaşi lucru, mă gândesc: „Iată că acum ştiu ce fel de întrebări  îi frământă pe oamenii din biserică.”

Să luăm deci întrebările şi să le vedem pentru că, înainte de toate, cel mai important lucru este să ţii biserica în armonie, în dragoste faţă de Dumnezeu şi în părtăşie, astfel încât să credem cu toţii că sângele lui Isus Hristos ne curăţă de toate păcatele şi relele.

Dacă femeia sau bărbatul de lângă tine nu crede că Isus Se poate descoperi iarăşi, haideţi să-L credem noi şi să mergem înainte.

Poate nu suntem de acord cu un frate asupra Scripturii, dar haideţi să facem biserica să lucreze în armonie, fiindcă în felul acesta vom aduce mai mulţi oameni printre noi. Dar când biserica nu este în armonie, aceasta produce dezbinare. Totuşi, noi nu putem face aceasta. Dacă suntem de acord asupra unui lucru, că Isus Hristos ne curăţă de toate păcatele şi că păcatul este dus, atunci suntem aproape de casă.

Eu am un frate, rudă de sânge, dar deşi ne înţelegem mizerabil suntem totuşi fraţi.

Fratele Cobbles a venit şi voia să înceapă o campanie în Louisville, acolo unde am ţinut aseară un micuţ serviciu de vindecare, iar Domnul a lucrat minunat. Dar mai târziu am aflat că fraţii Jessup din Del Rio, Texas, ţin pentru următoarele săptămâni un serviciu în Louisville şi îl au cu ei pe cel mai bun vorbitor al lor.

Cred că este vorba de Charles şi cu siguranţă nu voi începe o trezire undeva unde este deja în desfăşurare o campanie de genul acesta.

În această după-amiază au şi ei o campanie de vindecare, şi nu vreau să încep o adunare când ei au deja una acolo, fiindcă ştiu ce înseamnă aceasta. Voi ştiţi cum este când eu ţin o adunare şi vine cineva care încearcă să ţină o altă adunare. Nu este prea plăcut şi nu este momentul potrivit, aşa că vom aştepta puţin şi poate că Dumnezeu ne va ajuta. El ne va ajuta oricum, aşa că noi credem, mergem înainte şi ne punem încrederea în Dumnezeu. Să ne rugăm.

Tată care eşti în ceruri, lasă binecuvântările Tale să strălucească asupra noastră, acum când încep să răspund la aceste întrebări.

Pe unele dintre ele nu le-am văzut niciodată, pentru că am citit doar două sau trei mai devreme. Acesta este motivul pentru care Te rog, Tată, să mă ajuţi şi să-mi dai înţelepciunea de care am nevoie.

Binecuvântează-ne, Doamne. Binecuvântează-i pe fraţii din Tabernacolul acesta; binecuvântează-l pe fratele Neville, care munceşte din greu ca păstor în această păşune şi încearcă să conducă oile către iarba verde şi trifoiul gras, sau spre apele Vieţii şi înapoi la umbra Pomului Vieţii. El are grijă de oile nevoiaşe, are grijă de cele slăbite şi de cele care şchiopătează, încercând să le vindece şi să le ridice ca să fie oi adevărate. Te rog să-l binecuvântezi, Tată, şi să-i dai înţelepciune, cunoştinţă şi înţelegere în toate lucrurile.

Ajută-ne pe toţi şi Te vom lăuda în Numele lui Isus. Amin.

Din întrebările pe care le am aici, voi lua câteva care se referă la diferite părţi ale Scripturii şi voi încerca să răspund la ele. Nădăjduiesc să le pot lua chiar pe toate şi să terminăm devreme.

Prima întrebare este una directă:

8. Eu m-am botezat la vârsta de treisprezece ani. Ar trebui să mă botez din nou?

Este o întrebare frumoasă. Ei bine, prietene, eu las întotdeauna aceasta la latitudine persoanei în cauză. Ştiu cine pune întrebarea pentru că mi-a dat-o personal. Să vedem deci cum stau lucrurile.

Dacă la treisprezece ani credeai în Hristos şi ai fost tot timpul creştin, rămâi cum eşti. Dar, dacă Dumnezeu te-a binecuvântat şi ţi-a dat Duhul Sfânt după acea vârstă, nu te-aş sfătui să rămâi aşa.

Botezul este doar o cale de a arăta oamenilor sau adunării cu care eşti în momentul acela, şi care îţi sunt martori, credinţa ta în faptul că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, care a murit şi a înviat a treia zi, şi că tu ai fost îngropat în El şi ai înviat ca să păşeşti într-o viaţă nouă. Aceiaşi oameni care te-au văzut când te-ai botezat, te vor întâlni la judecată. Înţelegeţi?

Când cineva, un străin, te întreabă: „Ai fost botezat?” tu poţi să-i răspunzi: „Da, eu am fost botezat în moartea şi îngroparea Domnului meu.”

Eu spun că botezul este un lucru foarte important, deoarece fiecare poruncă a lui Dumnezeu este foarte importantă. Nu credeţi la fel? Este foarte important să fim botezaţi.

Isus ne-a dat această poruncă în Marcu 16.15-16:

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine crede şi se va boteza, va fi mântuit…”

Când a vorbit cu Nicodim, tot Domnul Isus a spus: „Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.5), ceea ce înseamnă că trebuie să fim botezaţi. Eu cred în botezul prin scufundare, în Numele lui Isus Hristos şi în învierea spre o viaţă nouă, condusă după poruncile lui Dumnezeu.

Voi mă întrebaţi: „Frate Bill, ai botezat vreodată pe cineva care fusese botezat când era copil?” Da, de mult ori.

În Apocalipsa 2.5 avem un verset care se adresează bisericii. Acolo scrie: „Pocăieşte-te în întoarce-te la faptele tale dintâi…”

Mulţi înţeleg că trebuie să te întorci şi să faci mereu acelaşi lucru. Eu nu mă împotrivesc acestora şi vă spun că suntem gata să botezăm oricând pe oricine vrea. Dacă simţi că ceva te îndemnă să te botezi, du-te şi fă-o. Aşa este. Du-te şi fă-o. Nu lăsa nimic să-ţi stea în cale, pentru că trebuie să fii hotărât.

Dacă ai făcut ceva cu ani în urmă şi simţi că trebuie să te botezi din nou, du-te şi fă-o. Nu contează despre ce este vorba: fă totul cât se poate de clar, pentru că altfel te vei izbi tot timpul de lucrul acela şi nu vei putea merge mai departe până nu-l înlături din drum. Înţelegeţi? Trebuie să laşi deoparte orice greutate şi orice lucru care te obsedează, iar dacă vrei să fii botezat a doua oară, du-te înainte. Da, aceasta este tot ce trebuie să faci.

Eu am botezat mulţi oameni pentru a doua oară. În ce priveşte versetul din Scriptură la care se referă unii, vreau să spun că el nu se referă la fiecare individ în parte, ci bisericii. Vedeţi ce-a făcut biserica? A pierdut dragostea dintâi. Acesta este motivul pentru care El i-a zis: „Pocăieşte-te şi întoarce-te la dragostea dintâi, căci altfel voi veni şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui.” (Apocalipsa 2.5).

Dacă vrei să te botezi, deşi ai mai fost botezat o dată la treisprezece ani sau la altă vârstă, fă-o.

Vorbind despre Scriptură, este o singură situaţie în care li se spune oamenilor să se boteze încă o dată. În toată Biblia este un singur verset care vorbeşte despre oameni botezaţi a doua oară: este vorba de ucenicii din Efes, care fuseseră botezaţi de Ioan Botezătorul înainte de revărsarea Duhului Sfânt.

Astfel, în Fapte 19.5, Pavel le-a spus că trebuie să fie botezaţi din nou în Numele Domnului Isus Hristos, pentru a primi Duhul Sfânt. Înţelegeţi? Adevărul este că nu este nevoie să fii botezat ca să primeşti Duhul Sfânt, pentru că Îl poţi primi atunci când ai o inimă dreaptă.

În Fapte 2.38, Petru spune: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos…, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

În Fapte 10.47-48, vedem că Dumnezeu S-a întors şi spre neamuri şi le-a dat Duhul Sfânt. Vedeţi? Este vorba de inima ta.

Cu acea ocazie, Petru a zis: „Se poate opri apa, ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” (Fapte 10.47). Abia atunci le-a spus că trebuie să fie botezaţi în Numele lui Isus Hristos.

Să mergem mai departe:

„Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns în Efes unde a găsit nişte ucenici, cărora le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?”

Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”

„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis El.” Deci  erau botezaţi.

„Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”

Pavel le-a zis atunci: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”

Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.” (Fapte 19.1-5). Vedeţi?

Dar dacă ai fost botezat la vârsta de treisprezece ani, cu botezul creştin, şi de atunci ai trăit o viaţă creştină, totul este în ordine. Sau poate te-ai rătăcit de câteva ori?

Mă veţi întreba despre rătăcire. Ţineţi minte ce vă spun: noi ne rătăcim în fiecare zi. Nu se poate să nu o facem. Dar ne rătăcim faţă de oamenii din biserică, nu faţă de Dumnezeu, deoarece dacă ai păcătuit, eşti dus.

Totuşi, noi cădem mereu.

Pavel spunea că trebuie să moară în fiecare zi, este adevărat? Trebuie să moară în fiecare zi, să se pocăiască în fiecare zi; trebuie să se pocăiască tot timpul. Iar dacă Pavel trebuia să se pocăiască tot timpul, înseamnă că şi eu trebuie s-o fac. Voi nu? Desigur.

Dar dacă ai fost răscumpărat şi simţi că sângele lui Isus Hristos te-a spălat de păcate, dacă ai dus o viaţă creştină, nu cred că este nevoie să fii botezat din nou. Totuşi, dacă vrei să faci aceasta, nu este nici o problemă: noi vom fi bucuroşi să te botezăm.

……………………………………………………………………………………………………

9. Care va fi starea bisericii atunci când Evanghelia se va întoarce la evrei?

Fratele care a scris această întrebare mi-a spus că se referă la textul din Luca 21.24: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.”

Ascultaţi-mă cu atenţie pentru că aceasta este o întrebare bună.

Şi: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.” (Luca 20.21).

Haideţi să privim aceste lucruri îndeaproape.

În legătură cu problema aceasta s-au făcut o mulţime de confuzii, dar privind Biblia din punct de vedere istoric, vom putea înţelege câteva lucruri.

Fraţii adventişti de ziua a şaptea cred că Ierusalimul va fi înconjurat din nou de oşti. Acest lucru ar putea fi adevărat, pentru că Biblia are de multe ori o însemnătate multiplă. Câţi dintre voi ştiu că Scriptura spune prin fiecare proroc tot mai multe lucruri? Sigur că da.

În Matei 2 scrie că Isus a fost chemat afară din Egipt ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” (v. 15).

Această prorocie se referea exact la Israel, fiul lui Dumnezeu, care a fost chemat afară din Egipt în Geneza şi Exod. Dar versetul se referă şi la vremea când se repeta acest lucru.

Voi ştiţi că Israel era poporului lui Dumnezeu, fiul Lui. Când i-a vorbit lui Faraon, Dumnezeu i-a spus ce-i făcuse fiului Său şi i-a zis că dacă nu-l va lăsa să plece, îl va lovi cu toate urgiile. Deci versetul are mai multe sensuri.

În textul citit se spune că Ierusalimul va fi înconjurat de oşti, dar din punct de vedere istoric, acest lucru s-a întâmplat în jurul anului 70 d.Hr. când oraşul a fost asediat de Titus. Priviţi cu atenţie, fiindcă atunci veţi vedea totul altfel. Eu cred că în vremea sfârşitului Ierusalimul va fi înconjurat din nou de oşti, dar după părerea mea, această prorocie se referă la vremea când a fost asediat şi distrus de Titus.

Despre „pustiire”, prorocul Daniel spune că „va sta în locul sfânt.” Observaţi că el a spus: „Când veţi vedea „urâciunea care pustieşte”… aşezată în locul sfânt…” (Matei 24.15 – traducere din engleză). Vedeţi? „Urâciune” înseamnă „necurăţie”, iar „pustiire” înseamnă „distrugere.” „Când veţi vedea „urâciunea care pustieşte”… aşezată în locul sfânt…” Literal, acest lucru s-a împlinit când generalul Titus a asediat Ierusalimul şi l-a distrus.

La începutul capitolului 24 din Matei, ucenicii L-au întrebat pe Isus:

„Când va fi vremea sfârşitului şi care va fi semnul venirii lui Hristos?” (Matei 24.3).

Ei Îi vorbeau despre Templu, cum era construit şi cât de frumos era împodobit, dar El le-a zis: „va veni o vreme când nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.” (v. 2). În timp ce vorbea cu ei, Domnul Isus S-a întors la Daniel, pentru că în Scriptură nu există nici o nepotrivire sau contradicţie. Astfel, toate prorociile trebuie îmbinate una cu alta.

Tot Domnul Isus a spus în Ioan 10.35: „Scriptura nu poate fi desfiinţată.” Amin. Înseamnă că eu voi merge în cer? Desigur, pentru că Scriptura nu poate fi desfiinţată.

Cum vă puteţi îndepărta de Scriptură, voi, care credeţi în semne şi minuni? Ea nu poate fi desfiinţată, aşa cum nici Hristos nu poate fi desfiinţat, trupul Lui este deasupra şi fiecare mişcare a Lui reflectă o mişcare jos pe pământ.

În ce priveşte vindecarea divină, vreau să vă spun că dacă puterea lui Dumnezeu a fost luată din biserica de pe pământ, atunci a fost luată şi de la Hristos. O, dar ce tablou minunat ne-a dat Domnul când a spus că El este Viţa, iar noi suntem mlădiţele Lui. Înţelegeţi? Aceasta înseamnă că mlădiţele se mişcă aşa cum se mişcă Viţa, este adevărat?

Ce minunat! Trupul Lui, braţele şi coastele sângerânde, lacrimile care au curs, spatele Său biciuit atârnând între Dumnezeu Tatăl şi muritorii acestui pământ, rugăciunea şi mişcarea, iubirea şi puterea Sa, într-un cuvânt: totul a fost dat bisericii Sale.

El a spus: „Îmi voi mişca mâinile în felul acesta,” iar trupul Său se mişcă întocmai. „Duceţi-vă şi predicaţi Evanghelia…” iar biserica Sa merge înainte procedând întocmai. De ce aceasta? Pentru că umbra ei trebuie să se mişte o dată cu mine, este adevărat? Desigur.

Aici este El, trupul Lui în mişcare: „Duceţi-vă în toată lumea şi dovediţi puterea…” Dacă am face aceasta cu teologia şi învăţăturile noastre, am eşua amarnic. Dar mâna lui Dumnezeu este la lucru şi astfel, apar semne şi minuni. O, Doamne!

Nu vreau să mă îndepărtez de întrebare, dar ascultaţi-mă o clipă. Când scotea afară duhurile rele, Isus a spus: „Fiii voştri cu cine îi scot? Dacă aveţi o cale mai bună, arătaţi-mi-o!”

„Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu…” (Matei 12.27-28).

Gândiţi-vă numai! Dumnezeu este deasupra lui Hristos, iar Hristos este deasupra bisericii. Astfel, Tatăl spune un lucru, Fiul Îşi mişcă mâna şi umbra o urmează.

„Deci, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, fiii voştri cu cine îi scot?”

Fiţi atenţi! Nu contează cât de gravă este boala, nici câtă suferinţă poate să pună diavolul în tine, tu ia „Degetul”, puterea Lui şi dă-le la o parte. Uitaţi-vă ce umeri puternici, ce braţe şi ce muşchi! Şi numai degetul Lui înlătură orice boală şi scoate afară dracii. Ce mărunt este diavolul! Dumnezeu Îşi ridică numai degetul şi îi scoate imediat afară. „Dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu…”

Să vă arăt cum este dragostea lui Dumnezeu. Când se pierde o oaie, El nu-Şi foloseşte degetul, ci o pune pe umeri. Vedeţi? El Şi-a folosit întreaga fiinţă ca să-Şi pună oaia pe umeri.

Partea cea mai puternică a unui om sunt umerii şi spinarea. Voi ştiţi aceasta; iar El Şi-a folosit toţi muşchii pentru a lua oaia cu totul, ca s-o aşeze pe umeri şi s-o poată duce. El nu S-a folosit de deget, ca atunci când scotea afară un drăcuşor bătrân, ci S-a folosit de toţi muşchii picioarelor şi ai braţelor, S-a dus în pustie şi a adus oaia pierdută pe umeri.

„Dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, fiii voştri cu cine-i scot?”

O, aleluia! Înapoi la subiectul nostru.

„Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti…

Atunci, cei din Iuda să fugă în munţi, cei din Ierusalim să iasă afară din el şi cei din ogoare să nu intre în el.

Căci zilele acestea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.

Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva acestui norod.

Vor cădea sub ascuţişul săbiei , vor fi luaţi robi printre toate noroadele…” (Luca 21.20-24).

Observaţi cât de minunat scoate Scriptura în relief aceste lucruri.  Mai întâi: „vor cădea sub ascuţişul săbiei…” Aceasta din urmă va fi bomba atomică. Înţelegeţi?

Deci, scrie că iudeii vor cădea sub ascuţişul săbiei şi vor fi luaţi robi printre toate neamurile. Aceasta nu se va mai întâmpla niciodată, deoarece acum ei se adună în Palestina pentru vremea sfârşitului. Vedeţi?

Această parte a prorociei se referea la zilele care au trecut, şi conform Istoriei s-a întâmplat întocmai: ei au fost împrăştiaţi prin toate ţările.  Astăzi găseşti evrei în fiecare naţiune de sub soare. Te duci în China, găseşti evrei; te duci în Rusia, găseşti evrei; te duci în insule, găseşti evrei. Sunt împrăştiaţi printre toate popoarele. Ce este aceasta? Prorocia lui Dumnezeu. El a vrut să fie aşa, dar toţi aceşti evrei sunt indicatoare, frate. Ştiu că ei sunt orbi, duşi de nas şi amăgiţi, dar Dumnezeu a îngăduit acest lucru ca să putem vedea noi: tu şi eu. Acesta este adevărul.

Dar, prin duhul prorociei vă spun că, conform Cuvântului, ceasul când iudeii se vor întoarce acasă este gata să vină. Da, domnilor. El a împietrit inima lui Hitler şi i-a scos din Germania; a împietrit inima lui Mussolini şi i-a scos din Italia; a împietrit inima lui Stalin şi i-a scos din Rusia. El îi scoate de pretutindeni exact cum a făcut în zilele când i-a scos din Egipt.

Ce a făcut Dumnezeu când se pregăteau să iasă din Egipt? A lovit ţara cu urgii mari şi minuni pe care le va face din nou prin cei doi slujitori ai Săi, cei doi măslini despre care scrie în Zaharia şi Apocalipsa 11.16:

„Ei au putere să închidă cerul ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor şi au putere să prefacă apele în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de urgii, ori de câte ori vor voi.”

Iată-i!  Aceştia sunt cei doi martori din zilele din urmă.

Eu ştiu că învăţătura modernă spune că ei reprezintă Vechiul şi Noul Testament, dar nu este adevărat. Este o mare greşeală.

Aceştia sunt cei doi martori; va fi chiar o întoarcere a lui Moise şi a lui Ilie. Moise a murit, dar unde s-a dus? El trebuia să învieze din nou, iar Ilie a fost luat la cer fără să guste moartea. El va trebui să moară, pentru că orice muritor trebuie să moară, aşa că trebuie să se întoarcă. Da, aceştia sunt cei doi martori.

Acum fiţi atenţi! „…vor cădea sub ascuţişul săbiei (v. 24), vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până când se vor împlini vremurile neamurilor.”

Este corect, nu-i aşa? Totuşi, în acelaşi timp este şocant să vezi că vremea noastră este limitată. Însă aşa a spus Dumnezeu.

Vremea de har a neamurilor a început cu împăratul Nebucadneţar. O, ce minunat! Ce mult aş putea vorbi despre aceasta, dar trebuie să termin în câteva minute, fiindcă trebuie să ţin cont că fiecare doreşte să primească răspuns la întrebarea lui.

Acum haideţi să ne gândim la aceasta pentru că este foarte important. Fiţi atenţi! Dumnezeu a condus poporul evreu. Ei n-au fost niciodată o naţiune, ci au fost doar un popor. Ei n-au avut niciodată o biserică organizată, ci erau biserica chemată afară. Da, ei n-au fost o organizaţie, ci au fost conduşi tot timpul de Dumnezeu. Apoi, când au vrut un împărat, Dumnezeu le-a dat unul, dar n-a mers niciodată pentru că Împăratul lor este Dumnezeu. Dumnezeu este şi Împăratul nostru. Acesta este adevărul. El este Împăratul bisericii.

Vedeţi? Când au început să imite popoarele lumii, ei au fost luaţi robi şi duşi în Babilon.

Ce imagine perfectă a bisericii de astăzi, care încearcă să imite lumea, ceea ce face ca oamenii să fie robii propriului lor fel de trai. Biserica trăieşte exact ca lumea, se comportă ca lumea, face aceleaşi fapte ca lumea, iar după aceea are pretenţia că este Biserica. Nu se poate face aceasta! Nu, domnilor. Chiar viaţa ta dovedeşte ce eşti. Cum spuneam la început, trupul tău ceresc se reflectă în trupul tău pământesc, aşa că aici eşti exact ceea ce eşti dincolo. Dacă în ţara duhovnicească vei fi vulgar, şi aici eşti tot vulgar. Dacă în ţara duhovnicească vei avea încă răutate, invidie, ceartă, etc., aceasta se reflectă aici. Dar dacă întreaga ta fiinţă a fost curăţită şi sfinţită, aceasta arată că acolo sus te aşteaptă un trup curat şi desăvârşit, care se reflectă în trupul de carne. Înţelegeţi? Vedeţi, aceasta este.

„Dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer.” (2 Corinteni 5.1).

În această vreme de sfârşit, spun aceasta ca să completăm comparaţia, tot acest creştinism prefăcut se va aduna într-un mare Babilon, exact cum s-a întâmplat atunci. În timpul acela, Israelul a fost dus în Babilon, este adevărat?

Biblia spune: „Îngerul Domnului a strigat şi a zis: „Ieşiţi afară din Babilon, poporul Meu.” (Apocalipsa 18.4).

Ce este aceasta? O încurcătură: „Eu sunt baptist; Eu sunt metodist; Eu sunt prezbiterian.” Da, totul este numai o încurcătură în care nu este nici vorbă de mântuire. Să nu credeţi cumva că vreau să spun că metodiştii sau baptiştii nu sunt mântuiţi. Eu nu vorbesc despre aceasta, ci mă refer la biserică şi la puterea ei politică, la politica ei.

Din acest punct de vedere nu are importanţă dacă eşti metodist, baptist, catolic sau orice altceva, deoarece Dumnezeu nu recunoaşte aceasta,  Babilonul de astăzi, ci cheamă afară o Biserică curată şi sfântă, Mireasa Sa, pe care o scoate dintre toţi. Ce minunat!

Fiţi atenţi, fiindcă aici voi spune ceva care vă va şoca.

Ce s-a întâmplat cu închinătorii adevăraţi în Babilon? Amintiţi-vă că erau numai o mână de oameni: Şadrac, Meşac, Abed-Nego şi Daniel, singurii închinători adevăraţi care au mers în robie. Dumnezeu a îngăduit aceasta ca să arate ce fel de oameni erau. Astfel, ei au fost obligaţi să se închine la un idol, este adevărat?  Da, ei au fost constrânşi la idolatrie, au fost obligaţi să îngenuncheze în faţa unui idol şi să i se închine, iar pentru că au refuzat s-o facă au fost condamnaţi la moarte.

O, ce tablou minunat putem scoate din cartea lui Daniel şi din Apocalipsa! Luându-le împreună, putem vedea că înainte de a fi scoasă afară, biserica va trece prin acelaşi tip de prigoane. Acesta este felul în care a început Biserica neamurilor şi tot acesta este felul în care va fi luată. Aşa a venit şi tot aşa va pleca.

Uitaţi-vă cum a văzut el chipul. După părerea mea, chipul pe care l-a făcut Nebucadneţar era chipul lui Daniel, deci chipul unui om sfânt. Dacă observaţi, împăratul Nebucadneţar îl numise deja „Beltşaţar, pe Daniel, acesta fiind numele idolului lui. Apoi i-a făcut un chip şi a spus: „Nimeni să nu se închine altui dumnezeu, decât dumnezeului lui Daniel.” Probabil era chipul unui om sfânt, o statuie mare, şi fiecare trebuia să se plece înaintea ei.

Dar Biserica, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au refuzat s-o facă. Daniel era conducătorul lor, aşa cum Hristos este Conducătorul Bisericii. Ei au fost obligaţi să se plece înaintea acelui chip şi să i se închine. Observaţi, vă rog, că în acest timp nu se spune nimic despre Daniel. Amin.

O, cred că veţi înţelege! Daniel nu spunea nimic, ci îi lăsa să decidă singuri ce vor face.

În ziua când vremea de har a neamurilor se va sfârşi, va fi ridicat un chip, şi toţi oamenii vor trebui să se plece înaintea lui şi să i se închine. Dar chiar dacă acel chip va fi mai sfânt ca oricând, noi nu trebuie să ne închinăm în faţa lui, fiindcă aceasta este idolatrie.

Dacă observaţi, Daniel apare numai la sfârşit. Ce minunat! În noaptea marelui ospăţ cu ţiitoarele şi toate celelalte, a apărut pe perete un scris de mână: „Mene, mene, tekel upfarsin.”

Nimeni n-a putut să tălmăcească aceste cuvinte, fiindcă erau scrise într-o limbă necunoscută. Nimeni nu le înţelegea. S-au dus şi i-au adus pe cei mai buni învăţători ai lor, dar toţi au spus acelaşi lucru: „Nu ştim!”

Au chemat toţi ghicitorii şi cititorii în stele, dar şi ei au spus la fel: „Nu ştim! Nu ştim nimic despre aceasta, pentru că n-am văzut şi n-am auzit niciodată o asemenea vorbire.”

Dar Dumnezeu avea acolo un om: pe Daniel, şi ei i-au spus împăratului: „Aduceţi-l pe omul acela, pentru că în el locuieşte duhul dumnezeilor.” Daniel a venit şi a citit scrisul de pe perete, apoi l-a tălmăcit. Care era tălmăcirea? Ea nu era: „Să fii binecuvântat, împărate, şi să trăieşti veşnic!” Nu, nu! Ci era o lepădare totală, aspră şi grea.

Da, cuvintele spuse de Daniel erau cât se poate de aspre: „Ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor.” (Daniel 5.27). Uitaţi-vă dacă astăzi nu este la fel. Împărăţia a fost dată neamurilor prin supranatural şi tot prin supranatural va fi luată de la ele. A venit prin supranatural şi va pleca tot prin supranatural.

„Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.” Şi atunci Dumnezeu Se va întoarce la iudei. Amin.

O, prieteni, mi-ar fi plăcut să pot clarifica aceste lucruri, să fi avut timp să discutăm o săptămână despre acest subiect  şi să-l cercetăm temeinic prin Scriptură.

Ascultaţi cu atenţie ce a spus El: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.” A urmat asediul lui Titus, care a luat Ierusalimul. Domnul Isus a spus:

„Aţi auzit de „urâciunea pustiirii?”

„Da.”

„Ei bine, gata! Este vremea neamurilor.”

„Da, înţelegem aceasta,” au răspuns ucenicii.

„Neamurile au conducătorii lor acum.”

„Desigur.”

„Şi atunci, Ierusalimul va ajunge sub conducătorii neamurilor?”

Da, domnilor. Romanii aveau încă stăpânire asupra Ierusalimului. Aceasta a început acolo, în urmă, prin „urâciunea pustiirii” despre care a vorbit Daniel.

El a spus: „Vremea aceea este foarte aproape. Ei vor dărâma acest Templu şi vor construi exact pe acelaşi loc Moscheea lui Omar. Cine? Mahomedanii, neamurile. Aceasta va fi aici.”

„Neamurile erau păgâne, necredincioase.”

Aceasta nu se referea la Biserică, ci la păgâni, la necredincioşi. Acest lucru va ţine până când se va încheia perioada de har a neamurilor. După încheierea ei, va veni marele Prinţ, Hristos, ca să stea de partea poporului în vremea sfârşitului. Daniel L-a văzut ca un îmbătrânit de zile, cu părul ca nişte lână curată, aşa cum este descris şi în Apocalipsa 1. A început judecata şi s-au deschis nişte cărţi. Cărţile (plural) au fost deschise şi fiecare om a fost judecat după cele ce erau scrise în ele. Priviţi! S-au deschis cărţile şi Daniel a văzut venind mii şi mii de mii de slujitori care Îi slujeau, sfinţii care veneau cu El.  Scrie aşa în Daniel?

„Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.” (Apocalipsa 20.12).

Ţineţi minte că întotdeauna sunt trei categorii. Dacă nu veţi privi aşa, vă veţi încurca. La început s-au născut trei feluri de oameni pe pământ; au fost trei feluri la început şi vor fi trei feluri la sfârşit.

Isus S-a întors cu zece mii de ori zece mii, care Îl slujeau. Vă amintiţi ce a zis:

„Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucrurile de foarte mică însemnătate?” (1 Corinteni 6.2).

Sfinţii vor judeca lumea. Aleluia! O, când mă gândesc la aceasta! Să-L vezi venind după încheierea Mileniului, cu Mireasa spălată în sângele Său, cu răscumpăraţii tuturor timpurilor stând lângă El.

Nu cei care au fost oameni buni. Aceia au pierdut cu siguranţă întâia înviere, deoarece Biblia spune: „Ceilalţi morţi n-au înviat până ce nu s-au sfârşit cei o mie de ani.” (Apocalipsa 20.5). Este adevărat? Aceştia sunt cei care au avut numele scrise în Cartea Vieţii Mielului, dar au refuzat botezul Duhului Sfânt. Doar cei aleşi au parte de Împărăţia de o mie de ani.

O, frate, ce fel de oameni ar trebui să fim noi atunci? Eu vreau să trăiesc în Mileniu. Haideţi deci, să lăsăm la o parte orice fel de povară şi orice păcat care ne prinde atât de uşor. Dacă cel de lângă tine spune sau face ceva greşit, roagă-te pentru el şi du-te înainte. Îndreaptă-ţi singur paştii spre Dumnezeu! Dacă nu este nimeni altcineva, fă-o tu, fiindcă numai cei aleşi vor trăi în Mileniu; numai ei vor intra şi vor ieşi timp de o mie de ani cu Hristos. Ei se vor ridica în slavă împreună cu El şi apoi se vor întoarce. Când vor învia cei răi, Mileniul va fi deja gata. Da, la sfârşitul celor o mie de ani, Hristos Se va întoarce cu Biserica Sa.

Hristos vine de trei ori:

– Prima dată a venit să-Şi răscumpere Biserica, este adevărat?

– A doua oară vine s-o ia acasă;

– Iar a treia oară vine împreună cu Biserica Sa. Înţelegeţi?

A venit s-o răscumpere; vine s-o răpească şi s-o ducă de aici pentru timpul cât vor fi urgiile; şi vine înapoi tot cu ea, pentru perioada Mileniului.

Apoi, marele Împărat şi Împărăteasa Sa vor veni pentru judecată. Atunci se va aşeza scaunul alb de domnie şi vor fi deschise cărţile.

Şi iată-i pe cei răscumpăraţi, Biserica Dumnezeului celui viu, Biserica născută din Duhul Sfânt, venind în toată splendoarea ei ca să judece.

„Cărţile au fost deschise; a început judecata şi fiecare a fost judecat după cele scrise acolo.” Aceştia sunt păcătoşii.

„Şi a fost deschisă o altă carte,” dar nu pentru Mireasa Duhului Sfânt. Ea nu va fi judecată, pentru că a fost luată în răpire.

Dacă în dimineaţa aceasta eşti umplut cu Duhul Sfânt şi puterea lui Dumnezeu lucrează în fiecare fibră a trupului tău, de ce ar mai trebui să mergi la judecată? Tu ai fost deja judecat, ai fost primit şi umplut, ai fost mutat deja în locurile cereşti împreună cu Isus Hristos. Nu vei fi cândva, ci chiar acum eşti acolo.

„Pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” (Romani 8.30).

Fiecare om din această lume, care a fost răscumpărat, stă sub sângele lui Isus Hristos şi a fost umplut cu Duhul Sfânt, are Viaţă veşnică şi nu poate să piară, ci a trecut deja în locurile cereşti în Hristos Isus şi nu va fi condamnat niciodată. Noi suntem deja răscumpăraţi! Nu este extraordinar? Vedeţi? Noi suntem răscumpăraţi şi stăm în locurile cereşti cu Hristos, pentru că am fost deja proslăviţi.

Voi ziceţi: „Frate Bill, spune Scriptura aşa ceva?”

Sigur că da. Pavel a spus: „Pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” (Romani 8.30).

Ce este aceasta? O, „ei au fost deja proslăviţi!” Şi dacă suntem umpluţi cu Duhul Sfânt, iar fiinţa noastră a fost pătrunsă de Dumnezeu, există un trup proslăvit care ne aşteaptă deja, iar noi vom intra în el imediat ce acesta se va sfârşi. Pe cei pe care i-a socotit neprihăniţi, El i-a şi proslăvit deja.

Ce v-am spus mai demult despre pozitiv şi negativ? Aş fi dorit să am educaţia necesară ca să vă pot explica aceste lucruri cât se poate de simplu şi de clar, dar nu o am. Eu ştiu despre ce vorbesc, dar nu pot să mă exprim aşa de bine.

………………………………………………………………………………………… Împăraţii lumii se vor duce acolo. Rusia se va duce spunând: „Trebuie să avem lucrurile acelea. Acolo este uraniu şi toate celelalte; trebuie să mergem şi să le luăm.” Şi când vor ajunge acolo, va avea loc marea luptă de la Armaghedon. Atunci Dumnezeu va sta în vale alături de copiii lui Israel, aşa cum a mai stat, şi va lupta pentru ei. Dar aceasta se va întâmpla după încheierea timpului de har pentru neamuri. Şi când acesta se va termina, totul este gata.

………………………………………………………………………………………………….

Acum vă voi spune umila mea părere cu privire la întrebarea următoare.

10. Cine erau uriaşii din acele zile?

Desigur, eu ştiu că biserica noastră este la fel ca mine. Eu am numai şapte clase şi pot spune că nu-mi pasă de educaţie şi de toate celelalte lucruri. Mai mult, cred sincer că educaţia este cea mai mare piedică pe care a întâlnit-o Evanghelia vreodată. Cu toate acestea, uneori mai deschid şi eu câte o carte.

În ce mă priveşte, am de-a face întotdeauna cu oameni ca mine, adică cu oameni simpli, şi Îi sunt foarte recunoscător pentru aceasta Domnului, deoarece Biblia spune că noroadele Îl ascultau cu plăcere. Dar cei bogaţi făceau parte dintr-o altă clasă socială. Oamenii simpli, obişnuiţi, cei asemenea nouă, care Îl iubesc pe Dumnezeu, nu au prea multe în această lume, au doar familiile lor, dar cu toate acestea, Îl iubim pe Dumnezeu şi ne place să mergem la biserică; dăm şi hainele de pe noi pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi facem multe alte lucruri de felul acesta. Noi Îl iubim şi vom face orice pentru El.

Aceştia erau gloatele care Îl ascultau cu plăcere, iar astăzi este la fel.

Bogatul are prea multe bogăţii la care trebuie să se gândească, iar cel care trăieşte pe cea mai joasă treaptă a societăţii este de asemenea prins de problemele lui, aşa că nu-I va da nici o atenţie. Dar gloatele Îl ascultă cu plăcere.

Istoricul Josephus a dat următoarea interpretare cu privire la „fiii lui Dumnezeu care şi-au luat de neveste fiicele oamenilor.” El era de părere că aceştia erau „duhuri căzute” care au fost aruncate pe pământ.

Voi ştiţi că în Apocalipsa 12 se vorbeşte despre o femeie învăluită în soare şi despre balaurul roşu care „cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ.” (Apocalipsa 12.4).

Noi înţelegem că la început Satan şi-a făcut o împărăţie în nord, o împărăţie pe care o voia mai frumoasă decât Împărăţia lui Mihail. Astfel, a venit o zi când el a declarat război în cer, atrăgând de partea sa a treia parte din îngerii cerului. Este adevărat?

Acesta este motivul pentru care noi suntem în minoritate. Creştinii, oamenii născuţi din Duhul Sfânt sunt foarte puţini. Aşa este.

Dacă veţi privi cu atenţie duhurile care s-au ridicat în Geneza şi au început să crească, veţi vedea închinarea de cea mai înaltă clasă din biserică. Priviţi-o acolo departe, la Cain, şi priviţi-o astăzi.

A coborât încet şi a ajuns până la farisei. Aceştia erau împărţiţi în două secte: farisei şi saduchei; dar a mers mai departe, aşa că astăzi iat-o în catolicism şi în celelalte mişcări mari, în locuri minunate.

Uitaţi-vă însă la Abel cu mieluţul lui. Totul era atât de simplu! Priviţi asta în zilele lui Isus! Priviţi pretutindeni în Scriptură şi veţi vedea cum este.  Noi trăim chiar în ziua când Dumnezeu Şi-a chemat Biserica afară, şi vedem firul roşu care merge de la începutul Bibliei până la oamenii spălaţi prin Sânge.

Eu nu vreau să-l contrazic pe Josephus, nici să par mai deştept sau să spun că el nu ştie despre ce vorbeşte, dar aş dori să înţelegeţi că şi el era un simplu om, ca mine.

Nu are importanţă cât era de deştept, era doar un om. Şi singurul lucru pe care l-a făcut, a fost să cerceteze vechile Scripturi, relicvele şi aşa mai departe, dar el n-a avut ceea ce avem noi astăzi: pe Duhul Sfânt. El se călăuzea după mintea firească, dar noi vorbim prin ceea ce avem astăzi: prin Duhul Sfânt. Josephus a spus că „fiii lui Dumnezeu, adică îngerii, au intrat în trupuri omeneşti şi astfel le-au luat pe fetele oamenilor.”

Noi suntem aici o mulţime amestecată: bărbaţi, femei, băieţi, fete, etc., aşa că voi vorbi astfel încât să fiu înţeles de cei adulţi.

Josephus a spus că atunci când acei îngeri au văzut dorinţa femeilor, când au văzut cum trăiau bărbaţii cu femeile, s-au „înghesuit” în trupuri omeneşti şi au luat şi ei de neveste pe fiicele oamenilor.

Eu nu pot să cred aceasta! Părerea mea este că ei    s-au născut în Canaan, pe linia lui Cain, care a fost alungat în ţara Nod. El îl omorâse pe fratele său şi purta un semn ca să nu fie omorât de nimeni.

Dacă observaţi, israeliţii au găsit astfel de uriaşi când s-au dus în Canaan. Biblia spune că erau atât de înalţi, încât iscoadele au spus că ei par nişte lăcuste pe lângă acei oameni. Este adevărat? Vedeţi? Sute şi sute de ani mai târziu, ei erau încă bărbaţi foarte înalţi, puternici şi corpolenţi.

Voi ştiţi că s-au făcut unele săpături care au adus la suprafaţă scheletele lor, iar oamenii au putut să vadă că ei fuseseră într-adevăr foarte mari. Aici vă voi spune părerea mea personală, dar ea este numai pentru oamenii din biserica aceasta.

Deci, după părerea mea, Cain era fiul lui Satan. Ştiu că nu sunteţi de acord cu aceasta, deoarece nici chiar propria mea biserică nu este, dar până când îmi va arăta Dumnezeu că este altfel, am să cred că el era fiul Satanei. Spun aceasta, pentru că nu pot să cred că acel duh nesupus şi criminal ar fi venit de la Dumnezeu. Nu, domnilor! El trebuia să vină de la tăticul lui şi noi ştim cine era acel tătic.

Şarpele nu a fost o reptilă, ci blestemul a făcut din el o reptilă. El era foarte asemănător omului: mergea biped, vorbea, etc. El a fost cu Eva, iar ea a preacurvit cu el, aducându-l astfel în lume pe întâiul ei fiu, Cain, care avea natura tăticului său.

Eu cred că acel animal mare era asemănător omului, mergea în două picioare şi în urma împreunării lui cu Eva, au apărut uriaşii. Da, chiar aşa. Aceasta este părerea mea personală, înţelegeţi? S-ar putea să greşesc, dar eu aşa cred.

Dacă aţi observat, atunci când Dumnezeu a stat în faţa lui Adam şi a Evei, le-a zis: „Din ţărână te-am luat şi în ţărână te vei întoarce…” „Pentru că ai ascultat de acel animal, în loc să asculţi de bărbatul tău, iar prin aceasta ai scos viaţa afară din lume, tu eşti aceea care va aduce viaţa înapoi!”

În ce îl priveşte pe şarpe, lui i-a zis: „Să îţi cadă picioarele! Să nu mai mergi niciodată în două picioare şi să nu mai fii fiară! Vei fi o târâtoare, te vei târî pe pântece şi vei mânca ţărână!”

De aceea, eu cred că prin natura animalului din care ieşise prin mama lui, Cain era uriaş şi era jumătate om şi jumătate animal. El a plecat, dar urmaşii lui au început să vină prin poftele cărnii, ca tăticul lor, şi au mers mai departe cu acea poftă animalică. Aşa este. Cu siguranţă, aceşti oameni au venit pe aceeaşi linie pe care au venit şi duhurile căzute care i-au cuprins pe oameni.

Ţineţi minte că astăzi trăiesc aceleaşi duhuri care au trăit şi în zilele acelea.

Uitaţi-vă la zilele noastre. Eu sunt american, dar daţi-mi voie să vă spun ceva. Exceptând Parisul, americanii sunt cel mai josnic popor din lume pe care-l ştiu. Am decăzut atât de mult, încât până şi păgânii din Africa, Asia şi din alte părţi ale lumii, se întreabă: „Oare ce s-a putut întâmpla cu poporul american? Chiar nu mai aveţi respect pentru femeile voastre? Toate cântecele de la radio sunt doar murdării despre femei. Voi nu mai respectaţi femeile?” Toate cântecele noastre sunt despre femei, despre carne, despre plăceri şi despre alte lucruri de felul acesta, şi aceasta pentru că diavolul are putere şi stăpânire. Acesta este adevărul. Hollywood-ul şi televiziunea, ziarele şi toate celelalte lucruri aduc în faţă toată murdăria şi obscenitatea.  Peste tot vezi numai femei dezbrăcate. La sfârşit va fi exact ca la început. O, este o ruşine!

Coloana vertebrală a unui popor sunt femeile, moralitatea acestora. Strică femeile şi ai stricat tot poporul. Astăzi, noi am ajuns într-un punct mort, şi aceasta pentru că femeile noastre fumează, beau şi se comportă într-un fel care este o urâciune.

Un tânăr care vrea să se căsătorească cu o fecioară decentă, va trebui să meargă la o bisericuţă care are Duhul Sfânt şi abia dacă va găsi şi acolo. Da, acesta este singurul loc în care mai poţi găsi o fată cu ceva decenţă.

Poate mă veţi crede nebun, dar uitaţi-vă în jur şi veţi vedea dacă este adevărat sau nu. Este o ruşine! Desigur.

Astăzi mi s-a mai pus o întrebare, şi anume:

Bine, frate Bill, dar Biblia spune că Eva a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul lui Dumnezeu.”

Este perfect adevărat. Trebuia să vină de la Domnul fiindcă El este singurul Creator care există. Dumnezeu l-a creat şi pe diavol. Cum vine aceasta? Da, Dumnezeu l-a creat şi pe diavol; şi tot Dumnezeu l-a creat pe fiecare înger căzut care există. Este adevărat? Sigur că da. Dar alegerea a fost a lor, nu a Lui. El te-a creat şi pe tine, dar problema este ce vei face tu, este adevărat? Tu vei fi judecat la fel ca ei. Aşa este.

Ei erau fii de Dumnezeu, dar au căzut din har, apoi au intrat în aceşti oameni care erau jumătate animale şi au mers înainte cu poftele lor. Când le-au văzut pe femei, s-au dus şi le-au luat. O, şi ei sunt încă aici!

Un om fără Duhul Sfânt ar putea smulge bebeluşul din braţele mamei sale şi să o necinstească. Fără Dumnezeu, el nu este mai mult decât un animal, deoarece are încă natura aceea animalică. Înţelegeţi?

Oamenii spun: „Religia îi face pe oameni nebuni.” O, nu-i adevărat! Religia este singura care îi poate reda unui om mintea sănătoasă. Da, aceasta o poate face religia lui Isus Hristos. Eu pot să vă dovedesc cu Biblia că un om nu este în toate minţile până nu-L găseşte pe Hristos. Acesta este adevărul.

Ştiu că sună cam dur, dar aşa spune Biblia. Până când Îl găseşti pe Hristos, tu eşti plin de tot felul de pofte animalice. El este Cel bun.

Eu recunosc că oamenii studiază atât de mult, încearcă atât de mult şi vor să gândească atât de profund încât uneori ajung la crize de nervi din pricina studiilor lor despre Dumnezeu. Trebuie să ieşiţi din toate acestea pentru că nu este nevoie de ele. Singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să-L iubiţi pe Dumnezeu şi să mergeţi înainte. Amin.

Nu trebuie să te chinuieşti să faci ceva sau să pari altfel decât eşti în realitate; du-te înainte şi lasă-L pe Dumnezeu să te folosească aşa cum vrea El. Lasă-te moale, încredinţează-te pe braţele Lui, du-te fericit înainte, cântă şi bucură-te. Aceasta este calea.

Biblia spune: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.” (Romani 8.28). Aşa că, fiţi siguri că Îl iubiţi! Acesta este singurul lucru pe care trebuie să-l ştiţi. Amin.

Iubiţi-L şi mergeţi înainte! Spuneţi:

„Doamne, Tu ştii că Te iubesc.”

„Iubeşti lucrurile acestei lumi?”

„Nu, Doamne. Eu Te iubesc pe Tine.”

Înţelegeţi?

„N-ai vrea să fii un predicator renumit?”

„Nu, Doamne, dar dacă Tu vrei aceasta, am să fiu. (Amin). Eu aş vrea să stau aici şi să fiu preşul de la uşa acestei biserici.”

„Bine, dar dacă vei fi un predicator renumit, oamenii vor avea o părere mai bună despre biserica ta.”

„Nu mă interesează părerea oamenilor, ci părerea Ta, Doamne. Eu doresc să fiu drept faţă de Tine. Vreau să fac numai ceea ce spui Tu, chiar dacă îi iubesc pe ei toţi.”

„Ţi-o aminteşti pe sora Cutare? Pe ea nu o iubeşti.”

„Ba da, Doamne, o iubesc.”

„De ce?”

„Pentru că o iubeşti Tu şi Tu eşti în mine. Trebuie să o iubesc, pentru că Tu eşti în mine şi o iubeşti.”

Da, aceasta este.

Eu cred că acele animale au căzut atunci, acele animale flămânde de pofte. Înţelegeţi?

11. Fiii lui Dumnezeu sunt îngeri sau duhuri din cer?

Deci aceasta este întrebarea. În ordine.

Eu cred că nu este vorba de îngeri. După cum spune Scriptura, aceşti fii ai lui Dumnezeu erau fiinţe; ei nu erau îngeri. Ei au venit pe pământ şi au fost puşi în trupuri de carne; nu s-au „înghesuit” singuri în ele, ci au fost puşi acolo.

Eu cred că, în afară de Isus Hristos, orice trup de carne este născut prin dorinţa cărnii. Sunt încredinţat că El este singura Fiinţă care S-a născut vreodată dintr-o fecioară, şi repet că în această problemă nu sunt de acord cu marele istoric Josephus.

Eu cred că ei erau fiinţe supranaturale căzute, care au venit jos şi au stăpânit duhul oamenilor. Mai mult, cred că ei sunt şi astăzi printre noi şi se plimbă încă prin Jeffersonville. Cine? Aceleaşi duhuri animalice lascive şi nelegiuite care locuiesc în oameni.

Într-o zi, oamenii care sunt stăpâniţi de ele vor muri, dar dacă va mai fi încă o generaţie, duhurile acestea vor veni din nou jos şi îi vor stăpânii şi pe aceia.

Ţineţi minte! Dumnezeu ia omul, dar nu-Şi ia niciodată Duhul. Tot timpul este acelaşi Duh Sfânt pe care   L-au primit ucenicii la Rusalii.

Priviţi! Acelaşi diavol în haine religioase, care L-a osândit pe Hristos, este astăzi în biserică îmbrăcat în veşminte lungi. Nu mă refer la veşmintele de pe trupul lor, ci la veşmintele de pe sufletele lor.

Astfel, ei spun: „Zilele minunilor au trecut. Nu mai există aşa ceva.” Vedeţi? Ei sunt însă nişte farisei moderni.

Biblia spune: „Vor avea o formă de evlavie, dar îi vor tăgădui puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2 Timotei 3.5). Fugi de ei! Ţine-te departe de astfel de oameni!

Aceştia sunt tot fiii lui Dumnezeu, dar sunt decăzuţi. Înţelegeţi ce vă spun? Unii dintre ei sunt păstori; alţii sunt prezbiteri; unii sunt episcopi, etc. dar toţi sunt cât se poate de religioşi.

Acum îi voi răspunde fratelui care mi-a pus o întrebare mai devreme. El mi-a zis:

12. Frate Branham, aş vrea să ştiu unde anume să trag linia şi să spun: „Omul acesta are Duhul Sfânt pentru că a făcut cutare lucru.” Sau: „Femeia aceasta are Duhul Sfânt pentru că a făcut lucrul acela.”?

Nu există absolut nici o cale de a şti aceasta. Aşa este. Nu ai cum să ştii, pentru că Dumnezeu este Judecătorul. Noi nu suntem chemaţi să facem aşa ceva. Înţelegeţi? Noi trebuie să predicăm Evanghelia.

Aşa cum am spus şi aseară, mai demult a venit la mine un bărbat şi în discuţia pe care am avut-o, mi-a zis: „Frate Branham, vreau să scap de păcate. Vreau să fiu creştin.”

Stăteam pe prispa casei mele şi el a continuat: „Am auzit de un bărbat renumit, cunoscut în toate ţările. Numelui este Billy Graham. Într-o seară m-am dus la o adunare a lui, şi el a zis: „Toţi care doresc să devină creştini, să ridice mâna şi să-L primească pe Hristos ca Mântuitor personal.” Am ridicat şi eu mâna. Şi el a continuat: „Să ne ridicăm cu toţii în picioare şi să ne rugăm.” M-am ridicat şi eu şi m-am rugat cât am putut de sincer, dar nu mi-a făcut nici un bine. M-am dus apoi la adunarea lui Oral Roberts. Auzisem de el şi aflasem că ei se bucură foarte mult împreună. Astfel, m-am dus la Oral Roberts şi l-am întrebat: „Ce trebuie să fac ca să devin creştin?” Şi el mi-a răspuns: „Vino aici…”

I-am spus că am ridicat mâna în adunarea lui Billy Graham, dar el mi-a zis: „Stai în încăperea aceasta până când vei fi atât de fericit încât vei vorbi în limbi.” Am plecat de acolo, şi pot spune că nici aceasta nu m-a ajutat cu nimic.

În continuare, acest bărbat mi-a zis: „M-am dus apoi la o altă adunare, iar acolo mi-au spus că nu am fost încă sfinţit. Ei mi-au zis că trebuie să fiu sfinţit, să fiu fericit şi să strig.  M-am rugat iar şi iar, până când am strigat, dar nu s-a întâmplat nimic.”

Atunci i-am zis: „Frate, fiecare din acele lucruri este corect. Da, fiecare dintre ele este bun: ridicarea mâinii, vorbirea în limbi, strigarea, etc. Eu cred în fiecare din ele, dar nu de aceasta este nevoie. Tu trebuie să-L primeşti pe El, pe Isus Hristos.

Înţelegeţi? Toate aceste lucruri sunt atribute: strigarea, vorbirea în limbi, alergatul, plânsul, rugăciunea şi toate celelalte. Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să-L primeşti pe El, pe Isus Hristos. Înţelegeţi? Nu este nici un lucru de suprafaţă după care să putem hotărî. Ce dacă un om plânge? Am văzut mulţi care plângeau cu lacrimi „de crocodil” şi cu toate acestea erau cât se poate de păcătoşi.

Ascultaţi-mă! Isus nu are decât oi. Este adevărat? Iar păstorul îşi cunoaşte oile. A auzit cineva de aici cum strigă o capră? Frate, ar trebui să fii păstor ca să poţi vedea diferenţa, deoarece capra strigă la fel ca şi oaia.

Lasă un ied undeva, pe o coastă, cu un miel lângă el şi vei auzi numaidecât: „Beee! Beee!”

Eu am văzut multe capre care stăteau şi plângeau lângă altar: „O, Dumnezeule…” Aşa este. Ce dacă strigă? Am văzut oameni care strigau până răguşeau, alergau, săreau în sus şi-n jos şi totuşi…

Acum veţi spune: „Frate Branham, nu crezi în strigare?” Să nu mă înţelegeţi greşit, pentru că eu cred în aşa ceva, însă vreau să vă fie clar că aceasta nu este o dovadă că cineva are Duhul Sfânt, deoarece şi unii şi alţii strigă. Da, eu i-am văzut strigând cât se poate de tare. Aşa este.

Totuşi, aceasta nu-i oprea să se comporte ca oamenii din lume. Să nu uitaţi însă că drumul este lung. Voi ştiţi la ce mă refer. I-am văzut vorbind în limbi, iar după aceea trăiau cum voiau, ceea ce dovedeşte clar că toate acestea nu pot fi un semn că cineva are Duhul Sfânt.

Voi ziceţi: „Eşti împotriva vorbirii în limbi?”

Nu, nu sunt. Eu cred în vorbirea în limbi, pentru că  este unul dintre darurile lui Dumnezeu din biserică. Astfel, dacă l-aş scoate afară, aş scoate afară o parte din Dumnezeu. Vedeţi? Dacă-mi smulg limba din gură, înseamnă că trupul meu nu mai este întreg.

Tot aşa, Trupul lui Hristos are şi limbi, iar dacă le scoţi afară, scoţi o parte din Hristos. Înţelegeţi? Dar nici nu puteţi spune că limba este trupul. Este clar acum?

Primiţi-L pe Isus Hristos şi după aceea, toate acestea vor veni şi se vor potrivi împreună. Dacă am putea înlătura barierele din jurul nostru şi fiecare mădular al acestui trup, fiecare om, L-ar primi pe Isus Hristos, n-ar mai exista nici o contrazicere şi nici o ceartă. Atunci ar fi numai o dragoste desăvârşită. Fiecare şi-ar păstra convingerile, dar toţi am fi plini de dragoste. Aşa este.

Isus a spus: „După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.20). Iar roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5.22-23).

Am să vă spun acum părerea mea cu privire la ceea ce ar putea fi dovada că un om este creştin. Ştiţi care este aceasta? Este truda sufletului atunci când omul flămânzeşte şi însetează după Dumnezeu. Oamenii aceştia nu au odihnă niciodată şi trebuie să facă ceva pentru Dumnezeu. Ei sunt plini de dragoste, iar sufletul lor trudeşte tot timpul.

Biblia spune: „Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.” (Psalmul 126.6). Este adevărat?

Dacă Dumnezeu mi-ar spune în dimineaţa aceasta: „Uite, William Branham te voi pune să răspunzi pentru oamenii aceştia şi pentru ceea ce le spui. Vrei să strige cu toţii?”

„Sigur că aş vrea să strige.”

„Vrei să vorbească toţi în limbi?”

„Da, aş vrea să facă aceasta.”

„Vrei să danseze toţi în Duhul?”

„Da, aş vrea şi aceasta.”

„Este foarte bine, dar ce ai vrea cel mai mult pentru ei?”

„Cel mai mult aş vrea o biserică în care oamenii să aibă o dorinţă arzătoare pentru rugăciune, astfel încât să stea zi şi noapte la acest altar. Aş vrea ca atunci când sunt acasă la ei, să stea tot timpul în rugăciune, să fie smeriţi şi să încerce să-i aducă pe oameni la Dumnezeu; să-i viziteze pe cei bolnavi, să-i convingă pe oameni să vină la biserică şi să facă binele. Mai bine aş avea aceasta decât toate celelalte la un loc. Chiar dacă şi celelalte sunt bune, ele aparţin bisericii.”

Dacă ar trebui să aleg, m-aş opri în primul rând la aceasta, pentru că vor urma şi celelalte. Înţelegeţi?

Dacă flămânzeşti după Dumnezeu, vor urma şi strigarea şi vorbirea în limbi. Dacă flămânzeşti după Dumnezeu, vei flămânzi tot mai mult după El. Dacă vezi că începi să devii indiferent, adu-ţi aminte şi păzeşte-te, fiindcă înseamnă că în tine începe să lucreze un alt duh. Stai drept în faţa lui Dumnezeu, smereşte-te şi trudeşte-te! Trudeşte-ţi sufletul! Fii un creştin de modă veche.

Eu vă pot dovedi cu Biblia că atunci când a venit pe pământ îngerul cu pecetea Duhului Sfânt, El i-a pecetluit numai pe cei care suspinau şi gemeau din pricina urâciunilor care se făceau în cetate. (Ezechiel 9). Este adevărat?

„Fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.” (v. 4).

Acum aş vrea să vă pun o întrebare, apoi voi termina cât se poate de repede. Ce s-ar întâmpla astăzi dacă Duhul Sfânt ar veni prin Jeffersonville, New Albany şi Louisville, să-i pecetluiască pe toți aceia care suspină şi zic: „Dumnezeule, trimite-ne o trezire; fă-ne dornici de adunări. O, Doamne, priveşte la păcatele acestui oraş. Dumnezeule, este cu adevărat îngrozitor, de aceea Te rugăm să ne trimiţi o trezire. Trimite-ne un predicator bun; trimite-ne pe cineva duhovnicesc. Trimite-ne Duhul Sfânt.”

Unde ar pune El pecetea? V-aţi gândit la aceasta?

Cineva spune: „Ce vrei să zici, frate Branham?”

Vă spun cu toată convingerea că sunt încredinţat că timpul este aproape încheiat, iar cine se află înăuntru este înăuntru. Înţelegeţi? Uşile se închid, nu mai există acea apăsare.

Billy Graham are adunări peste tot în ţară şi la fel Oral Roberts şi noi toţi ceilalţi. Am plâns, ne-am rugat iar şi iar şi aşa mai departe. Dar vedeţi, uşile se închid.

„Cine este întinat (citez din Scriptură) să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe.” (Apocalipsa 22.11). Eu cred că uşile neamurilor se închid. Înţelegeţi? Ziua, vremea este aproape; mai sunt doar câţiva de intrat. Dar ştiţi de ce nu se mai pot ţine acele adunări? Pentru că nu mai există truda sufletului. Oamenii nu mai au acea apăsare pe suflet.

O, îmi amintesc cum era cu ani în urmă! Aţi auzit mereu vorbindu-se despre „cărările cu rumeguş” de la Tabernacol. Astăzi nu mai există, dar atunci era ceva proaspăt, pentru că Dumnezeu Îşi cerceta biserica. I-am văzut plângând şi zăcând toată noaptea lângă altar. Mergeam pe la casele lor şi în timp ce mă apropiam de uşă, îi puteam auzi pe bărbaţi şi pe femei cum plângeau. O, Dumnezeule!

Parcă îi văd cum mergeau prin biserică, în timp ce pianul intona: „Isuse, ţine-mă lângă cruce!” şi toţi plângeau. Veneam la biserica aceasta, apoi mergeam la alta şi puteam auzi: „Este o fântână scumpă…”

„O, Dumnezeule, mântuieşte-l pe fiul meu; mântuieşte-o pe fiica mea, căci este pierdută, Doamne!” Dar acum nu mai auzi aşa ceva. Ce s-a întâmplat? Duhul lui Dumnezeu S-a depărtat.

De ce? Isus a spus: „Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” (Matei 24.12). Vedeţi? Se va răci, va dispărea. Dragostea moare. Şi ce aduc ei în loc? Doar o formalitate. Bat în clapele pianului şi strigă: „Slavă lui Dumnezeu. Aleluia! Lăudaţi-L pe Domnul!” Înţelegeţi? Totul este numai o formalitate. O, nu vă păcăliţi, căci prin aceasta vă păcăliţi singuri!

Eu nu vorbesc despre Tabernacolul nostru, ci despre ceea ce am găsit în Statele Unite. Totul a devenit doar o formalitate. Oamenii se comportă aşa cum ştiu că se comportau înainte, dar truda sufletului aproape că nu mai există. O, frate, soră…! Dumnezeule, ai milă de noi! Îndură-Te de noi, Doamne!

 Uitaţi-vă la aceste treziri care vin una după alta…. Uitaţi-vă cum este astăzi: imediat ce se încheie trezirea, fiecare se duce în treaba lui.

Să vă spun însă ceva! Nu ştiu de ce nu pot să-mi scot aceasta din cap, dar fiţi atenţi! Isus a spus: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un năvod pe care l-a aruncat un om în mare.

Când l-a scos, desigur, a prins în el multe feluri de vieţuitoare de mare. A prins broaşte ţestoase, şerpi, raci, gândaci de apă şi peşti.”

Ascultaţi-mă! Aici este o broască ţestoasă, iar dincolo este un peşte. Broasca ţestoasă nu poate face nimic ca să nu mai fie broască, şi aceasta pentru că de la început a fost o broască ţestoasă, şi aşa va fi pentru totdeauna. Cel care a fost de la început şarpe, este şi acum tot un şarpe.

Eu cred că năvodul a fost aruncat iarăşi şi iarăşi, până când au fost scoşi aproape toţi peştii.

Acesta este motivul pentru care unii spun: „Am ridicat mâna. Laudă lui Dumnezeu. Vreau să fiu mântuit. Slăvit să fie Domnul,” dar două zile mai târziu, zic: „O, ştii că a fost o prostie! Am crezut că este bine, dar m-am înşelat.” De ce aceasta? Pentru că natura lui era de la început natura unui gândac de apă sau a unui şarpe.

Aproape toţi peştii au fost scoşi din mare, aşa că năvodul va fi pus pe uscat. Isus va veni şi Îşi va lua peştii cu El. Înţelegeţi ce vreau să spun? Dacă în tine este o fărâmă de creştinism, dacă există o dorinţă cât de mică de a-L sluji pe Dumnezeu, apucă-te cât poţi de strâns de ea şi păstreaz-o cu grijă în inima ta.

„Fiii lui Dumnezeu şi-au luat cu sine fiicele oamenilor.” Bineînţeles că erau fiii lui Dumnezeu, iar astăzi sunt încă tot fiii lui Dumnezeu, doar că sunt căzuţi. O, şi cum vorbesc unii dintre ei din Scriptură! Ei sunt fiii lui Dumnezeu. Voi ştiţi că Lucifer era „mâna dreaptă” a lui Dumnezeu, de aceea ştia Scriptura mai bine decât orice teolog. El întoarce pe dos seminarele, mai ales pe cel baptist de aici care spune că „Isus Hristos S-a născut dintr-un tată roman sau germanic.” Eu am aici o carte în care scrie aceste cuvinte şi am să v-o arăt într-una din zile. În ordine.

13. Cei 144.000 despre care vorbeşte Apocalipsa, reprezintă rămăşiţa iudeilor care vor fi luaţi la răpirea bisericii?

Voi lua mai întâi partea aceasta. Cei 144.000 reprezintă rămăşiţa iudeilor, dar nu fac parte din Mireasă. Înţelegeţi? Citiţi Apocalipsa 6 şi veţi vedea. Apoi vom lua partea cealaltă, pentru că mai este o întrebare. Fiţi atenţi!

În prima parte a capitolului 6, se vorbeşte despre cei patru călăreţi, dar noi vom merge puţin mai departe şi vom citi din versetul 9:

„Când a rupt Mielul pecetea a cincea…” O, nu este bine, nu de aici am vrut să citesc. Este vorba de capitolul 7:

„După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului.”

O, ce întrebare minunată, dar ce puţin timp avem ca să vorbim despre ea, deoarece trebuie să ne rugăm şi pentru bolnavi.

Deci: „Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.

Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu.” (v. 1-2).

O, fiţi siguri că este o întrebare minunată!

Acesta este un tablou dramatic. Ioan era în Duhul şi privea înapoi pe pământ. El a văzut patru îngeri care stăteau în cele patru colţuri ale pământului şi ţineau cele patru vânturi ale pământului.

În Biblie, cuvântul „vânturi” înseamnă „războaie, ceartă.” Nu am timp să caut în Biblie, dar voi ştiţi că în zilele lui Iov au venit nişte vânturi şi i-au luat pe toţi fiii lui. Ştiţi ce vreau să spun: acestea înseamnă necazuri.

„Am văzut patru îngeri (sau patru mesageri), care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi…”

„…El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea (El vorbeşte aici despre venirea Domnului, înţelegeţi?), zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”

Slujitori. Amintiţi-vă faptul că Biserica nu reprezintă slujitorii Lui, ci noi suntem fiii Lui. Israelul este întotdeauna slujitorul Său, dar cei ce fac parte din Biserica Sa nu au fost niciodată slujitori, ci ei sunt copiii Săi. Înţelegeţi?

„Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.”

Vedeţi? Toţi sunt iudei. Fiţi atenţi mai departe!

„Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;

din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;

din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;

din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi.” (Apocalipsa 7.4-8).

Din cele douăsprezece seminţii ale lui Israel vin câte 12.000. cât face 12×12.000? 144.000. Şi fiţi atenţi! Toţi sunt din seminţiile fiilor lui Israel, deci sunt slujitorii lui Dumnezeu. Ascultaţi-mă cu atenţie, căci poate voi reuşi să mă fac înţeles.

„După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni (Aici este o altă mulţime. Vedeţi?), din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;

şi strigau cu glas tare şi ziceau (Ascultă aceasta, adunare a Duhului Sfânt!): „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie şi a Mielului!”

Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu,

 Şi au zis: „Amin. A Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, puterea şi tăria, în vecii vecilor. Amin.”

Şi unul dintre bătrâni (Observaţi că Ioan era într-o vedenie) a luat cuvântul şi a zis (Ioan era iudeu, iar înainte de aceasta văzuse seminţiile lui Israel şi le recunoscuse): „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?”

Tu i-ai văzut pe iudei şi îi cunoşti pe toţi. I-ai numărat şi ai spus câte mii sunt pecetluiţi, dar cine sunt aceştia care vin din orice seminţie, din orice norod şi din orice limbă? De unde vin ei?

 „Doamne,” i-am răspuns eu, „tu ştii.”

Cu alte cuvinte, Ioan i-a zis: „Nu ştiu de unde vin aceştia. Am recunoscut poporul meu, pe iudei, dar pe aceştia nu-i cunosc.”

Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare (Vedeţi?”). Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit (nu cu carnetul de membru al bisericii), ci în sângele Mielului.”

Vedeţi? „De aceea stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-L slujesc zi şi noapte în Templul Său.”

Unde îmi slujeşte mie doamna Branham? În casă.

Aceasta este Mireasa. Acolo stă ea, domnule Neville. În casă. Acolo stă Mireasa, nu slujitorii. Mireasa Îl slujeşte pe Mire.

„Cel ce şade pe scaunul de domnie îşi va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vreo altă arşiţă.”

Căci Mielul care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”

Acolo este o mulţime care plânge. Vedeţi?

Fiţi atenţi! Lor le-a fost foame, le-a fost sete, au plâns şi s-au rugat; ei au ieşit din necazul cel mare. Li se spunea: „O, uitaţi-vă la adunarea aceasta de fanatici! Au înnebunit cu toţii!” O, Doamne! Înţelegeţi?

Dar ei plângeau şi se rugau, nu se certau, nici nu se enervau. Şi vedeţi? Erau din toate seminţiile, din toate popoarele şi din toate limbile.

Să ne întoarcem însă la cei 144.000 de iudei.

Avraam a fost slujitorul lui Dumnezeu, şi la fel iudeii: ei au fost întotdeauna slujitorii Săi, dar neamurile nu au fost niciodată slujitori.

Trebuie să mă grăbesc pentru că mai am încă două sau trei întrebări. Mă voi grăbi cât voi putea şi voi încerca să nu trec peste ele. Totuşi, mă voi întoarce duminica viitoare, și atunci ne vom ocupa mai mult de ele.

Fiţi atenţi! El a văzut cele patru colţuri ale pământului şi în fiecare dintre ele stătea câte un înger. Poate îmi veţi spune: „Noi credem că pământul este rotund.” Dar aceasta nu-l împiedică să aibă colţuri. Înţelegeţi? În ordine.

„Stăteau în cele patru colţuri ale pământului şi ţineau cele patru vânturi.”

Cu alte cuvinte: vânturile care suflau războaie şi conflicte peste întreaga lume. Când s-a întâmplat aceasta? Niciodată până la primul război mondial. Ei ţineau vânturile ca să le împiedice să vină.

Apoi a venit un alt înger. Dacă veţi privi cu atenţie, veţi vedea că este acelaşi înger din Ezechiel 9, care a venit împreună cu cei care aveau unelte de nimicire în mână, ca să îi ucidă pe iudei. Vă mai amintiţi? El i-a zis:

„Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.” (Ezechiel 9.4). Este adevărat? După ce a făcut aceasta, i-a lăsat să meargă şi să-i nimicească. Aceasta a fost persecuţia din vremea lui Titus.

Vedeţi, este acelaşi înger care vine iarăşi din răsărit, de unde va veni şi Isus. Şi El are pecetea Dumnezeului celui viu. Slavă! Ce înseamnă pecetea Dumnezeului celui viu? O, ce ceartă este astăzi în lume pe seama ei!

Astfel, unii spun: „Pecetea este ţinerea Sabatului!” în timp ce alţii spun că este cutare sau cutare lucru, dar Biblia spune clar că pecetea lui Dumnezeu este Duhul Sfânt.

În Efeseni 4.30 este scris: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Vedeţi? Pecetea este Duhul Sfânt.

Inima mea tresaltă când mă gândesc la aceasta. Cu alte cuvinte, El a spus: „Ţineţi cele patru vânturi până vom pune pecetea lui Dumnezeu pe fruntea slujitorilor Lui (pe fruntea iudeilor).”

La rândul lui, Ioan a zis: „Am văzut o sută patruzeci şi patru de mii care au fost pecetluiţi.” (Apocalipsa 7.4). Dacă vânturile ar fi pornit şi ar fi acoperit pământul, bătălia de la Armaghedon ar fi avut loc în primul război mondial.

Acum trebuie să caut un alt loc din Scriptură ca să vi-l arăt. Vorbind despre pilda lucrătorilor viei, Isus a spus: „Unii au venit la prima oră, alţii au venit mai târziu, iar alţii au venit la ceasul al unsprezecelea.”

Cei care sunteţi duhovniceşti, citiţi printre rânduri pentru că trebuie să mă grăbesc.

Fiţi atenţi! El i-a chemat pe cei din ceasul al unsprezecelea. Primii au venit şi au primit un dinar; următorii au venit şi au primit un dinar, iar cei din ceasul al unsprezecelea au primit tot un dinar, la fel ca primii. Este adevărat? Fiţi atenţi! Iudeii sunt „indicatorul” după care trebuie să ne luăm.

Primul război mondial i-a afectat pe toţi iudeii şi i-a împrăştiat printre toate popoarele. Aşa cum am spus la început, El a spus că-i va împrăştia printre toate popoarele, şi iată-i! Iată vânturile care vin în Ierusalim şi pretutindeni: un război mondial.

El a spus: „Aşteptaţi până când îi vom pecetlui pe slujitorii lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte: „Îi adunăm de peste tot, din toate popoarele, îi aducem aici şi îi pecetluim pe cei o sută patruzeci şi patru de mii.” Aşteptaţi!

Primul război mondial s-a încheiat în luna a unsprezecea, în ziua a unsprezecea a lunii şi la ora unsprezece, astfel încât să poată intra şi cei din ceasul al unsprezecelea: ultima chemare pentru evrei. Astfel, ei vor primi acelaşi botez al Duhului Sfânt pe care l-au primit cei de la Rusalii, vor fi botezaţi în acelaşi fel şi aşa mai departe, cei veniţi în ceasul al unsprezecelea.

El a zis: „Aşteptaţi până vom pune pecetea.

„Cât să mai aşteptăm?”

„Până îi vom pecetlui pe slujitorii lui Dumnezeu. Neamurile le-am pecetluit. Ei au fost pecetluiţi de mii şi mii de ori în aceste persecuţii şi necazuri. Dar mai staţi puţin până îi vom pecetlui şi pe aceşti slujitori!” Şi a pecetluit o sută patruzeci şi patru de mii, după care vânturile au fost eliberate din nou.

Fiţi atenţi! Începând cu primul război mondial, evreii au fost persecutaţi în mod constant. Apoi s-a ridicat Hitler şi a pornit cel de-al doilea război mondial, care avea să răscolească întreaga lume.

Peste tot trebuie să fie comunism. Vă mai amintiţi de timpul când au vrut să mă arunce în închisoare? În seara aceea predicam, iar la un moment dat am spus: „Vor fi trei mari doctrine sau ismuri, iar la sfârşit toate trei se vor uni într-o singură mare doctrină. Ea va aduce o mare prigoană, care va face ca Isus Hristos să vină din nou jos.” Chiar aşa.

Comunismul lui Stalin; nazismul lui Hitler şi fascismul lui Mussolini. Apoi am adăugat: „Una dintre aceste doctrine va ocupa acel loc. Eu nu ştiu care dintre ele, dar cred că va fi împăratul nordului.” Desigur, voi vă amintiţi aceste lucruri pentru că v-am vorbit despre ele.

Ei spuneau: „Dacă predici aceasta…” dar eu am răspuns: „În ce priveşte acest NRA, vă pot spune cu siguranţă că nu el este semnul fiarei. El este un boicot religios, nu semnul fiarei. Este doar o anticipare, pentru ca oamenii să ştie că este abia începutul. Acesta este începutul necazului în care intrăm, deoarece timpul se apropie de sfârşit.”

Persecuţia a venit peste iudeii din fiecare ţară şi i-a împins spre Ierusalim. Este adevărat? Şi noi vedem că o sută patruzeci şi patru de mii dintre ei vor fi pecetluiţi. Citiţi Apocalipsa 7 şi veţi vedea că acesta este adevărul.

Domnul Bohanon, mi-a zis de curând: „Eu nu voi citi niciodată Apocalipsa pentru că nu o pot înţelege. Cum este posibil ca Mireasa să stea în acelaşi timp pe Muntele Sion şi în cer, apoi mai departe să scrie că balaurul arunca apă după ea ca s-o nimicească?”

„Domnule Bohanon,” i-am răspuns eu, „mai înainte de orice, vreau să-ţi spun că ai numit „Mireasă” pe cei care nu sunt Mireasa, deoarece pe Muntele Sion vor sta cei o sută patruzeci şi patru de mii. În timpul acela, Mireasa va fi în cer cu Isus. În ce priveşte balaurul, el nu va arunca cu apă după Mireasă, ci după rămăşiţa seminţei femeii, cu care va face război.”

Aceasta este mulţimea de jos, nu Mireasa. Înţelegeţi? Este rămăşiţa femeii, biserica sfinţită care nu a primit Duhul Sfânt. Cu aceştia se va război balaurul. Înţelegeţi?

Ţineţi minte că sunt trei mulţimi. Acolo sunt o sută patruzeci şi patru de mii de iudei răscumpăraţi, iar în continuare apar cei care au fost sfinţiţi dar au refuzat Duhul Sfânt. Ei vor fi prigoniţi de biserica romană şi de celelalte biserici, dar în timpul acela Mireasa este deja răpită.

Iată deci, că fiecare este aşezat exact în locul în care spune Biblia că va fi.

Aşadar, cei o sută patruzeci şi patru de mii sunt iudeii, slujitorii lui Dumnezeu, iar când li se va predica Evanghelia Duhului Sfânt, ei vor primi botezul Duhului, la fel ca cei de la început. Atunci timpul de har pentru neamuri este deja încheiat, iar Mireasa pecetluită este deja plecată în slavă.

În vremea neamurilor, Evanghelia a fost predicată pretutindeni, a lucrat printre păgâni, a aruncat năvodul în apă ca să intre toţi peştii. Totuşi, în năvod s-au prins şi broaşte ţestoase, păienjeni de apă şi aşa mai departe. Dar ce se întâmplă cu ei? Sunt aruncaţi înapoi. Desigur, imediat ce trezirea se încheie, ei se întorc înapoi în lume, dar peştii au fost strânşi aproape toţi. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Evanghelia a fost predicată, iar astăzi nu mai auzi pe nimeni plângând, gemând, suspinând şi strigând după Duhul Sfânt. Le place să vină, să-şi pună mâinile unii peste alţii, apoi dansează şi aşa mai departe. Eu nu am nimic împotriva acestor lucruri, dar ele sunt doar atribute ale Duhului Sfânt şi nu Duhul Sfânt însuşi.

Isus Hristos aduce însă ceea ce este adevărat. El îi ţine pe oameni în siguranţă, în Hristos, până va veni. Aşa este. Mesajul a fost predicat, iar uşile sunt aproape închise. Mai sunt doar câţiva de adunat şi de dus în Împărăţia lui Dumnezeu, iar după aceea uşile se vor închide. Înţelegeţi? Ce urmează în continuare? Iudeii trebuie să primească Duhul Sfânt şi să fie botezaţi în Numele lui Isus Hristos.

Până acum, ei au judecat şi şi-au bătut joc, dar când Se va întoarce Duhul Sfânt spre ei, vor primi botezul Duhului Sfânt. În timpul acela, biserica neamurilor este deja răpită, iar biserica romană, balaurul, este unită cu ecumenismul. Atunci ea se va năpusti asupra celor care au refuzat Duhul Sfânt şi s-au mulţumit cu justificarea prin credinţă. Da, ei vor prigoni biserica rămasă. Cred că puteţi înţelege, deoarece totul este ilustrat în mod desăvârşit.

O, frate, când văd aceste lucruri care se apropie tot mai mult, simt nevoia să mă rog şi să strig tot mai tare: „Doamne, lasă-mă să mă duc la iudei! Lasă-mă să mă duc la păgânii din Africa. Lasă-mă să merg în India, ca să li-L prezint tuturor pe Isus Hristos Cel adevărat, cu puterea, minunile şi botezul Său cu Duhul Sfânt, pentru ca toţi să fie treziţi şi pregătiţi.

Despre aceasta m-ai întrebat, nu-i aşa frate Beeler?

Când vin la Ierusalim, ei stau acolo şi li se spune: „Dacă Isus este Fiul lui Dumnezeu înviat din morţi, El ştie totul la fel ca la început şi poate să dea aceeaşi viaţă pe care a dat-o atunci. Îl veţi primi ca Mântuitor personal dacă o va face?”

Apoi li se va arăta că Dumnezeu este cu ei prin puterea învierii Sale şi li se va spune: „L-aţi primit ca Mântuitor personal?” Cred că vor fi mii şi mii. „Acelaşi Duh Sfânt care S-a revărsat în ziua cincizecimii este aici pentru voi.”

Atunci Evanghelia se va întoarce la iudei şi va avea loc o trezire care îi va aduce la Domnul pe cei o sută patruzeci şi patru de mii, care vor fi pecetluiţi de îngerul despre care vorbeşte Biblia.

Eu am credinţa că El va veni din Răsărit. Ce va spune El atunci? „Am trimis o prigoană aici, alta dincolo şi i-am împins pe iudei spre ţara lor. Mulţi dintre iudeii din Statele Unite au primit deja Duhul Sfânt, dar Eu am în Israel o sută patruzeci şi patru de mii care vor primi botezul Duhului Sfânt.” Când Îngerul va începe să-i pecetluiască pe cei o sută patruzeci şi patru de mii, uşa bisericii neamurilor va fi închisă. Mireasa va fi plecată, iar Duhul Sfânt se va întoarce către iudei, care vor avea o trezire ce va zgudui întreaga lume. Aleluia! Puterea lui Dumnezeu va lucra printre iudei. O, ce minunat!

Să vedem ce mai avem. Despre Isaia am vorbit, despre fiii lui Dumnezeu am vorbit… Israelul, da…

Să văd dacă pot s-o citesc şi pe aceasta, pentru că nu se prea vede scrisul. Nu, nu se vede, de aceea aş vrea să cauţi alta, frate Neville.

14. Nu este mai credibil faptul că prorocia lui Isaia, referitoare la făurirea fiarelor de plug din săbii, se va împlini în timpul Împărăţiei de o mie de ani a lui Isus Hristos, decât că se referă la realizările oamenilor, cum încearcă să ne înveţe tologii moderni?

Oricine eşti, frate sau soră, ai dreptate. În Împărăţia de o mie de ani din săbii se vor făuri fiare pentru plug. Aşa se va întâmpla în Împărăţia de o mie de ani, iar toate aceste partide religioase, care îi învaţă pe oameni doar lucruri greşite, vor trece pe alături. Da, aceasta se va întâmpla atunci când Dumnezeu însuşi va veni într-o Fiinţă supranaturală, cu o putere supranaturală, la un popor care crede în supranatural şi îi va descoperi pe fiii lui Dumnezeu. Aleluia! Atunci nu va mai fi citire, scriere sau aritmetică, ci va fi doar puterea învierii lui Isus Hristos. Atunci oamenii nu vor mai studia arta războiului.

Astăzi, fiecare popor, fiecare putere şi fiecare împărăţie este controlată de diavolul. Acest lucru îl spune Biblia, nu eu. Dar într-una din aceste zile, împărăţia lumii acesteia va deveni Împărăţia Domnului nostru şi a Hristosului Său, iar El va conduce şi va împărăţi o mie de ani pe pământ. Chiar aşa este.

Cei o sută patruzeci şi patru de mii sunt slujitorii, în timp ce mulţimea care nu poate fi numărată de nimeni, sunt neamurile.

O clipă, căci aici mai este ceva. Fiţi atenţi pentru că este important, apoi ne vom ruga. Ne vom ruga pentru bolnavi fără să mai deosebim duhurile.

Vreau să vă întreb dacă mai este vreo întrebare. Da, a mai rămas una, dar cred că o voi aduce duminica viitoare.

Fiţi atenţi! Cei o sută patruzeci şi patru de mii sunt slujitorii; ei vor sluji.

Întotdeauna când vrei să ştii ce ai în faţă, uită-te la umbră. Chiar aşa. Cei din vechime se uitau la umbră ca să înţeleagă ce ar putea fi crucea, iar noi ne uităm la cruce ca să vedem ce este umbra, înţelegeţi?

Uitaţi-vă cum era în zilele când a fost Hristos pe pământ. Cum a fost atunci este şi astăzi. Aceasta este umbra Lui. Înţelegeţi ce vreau să spun? Aceasta este ceea ce spuneam la început. Privind de acolo, din spate, trebuia să vezi umbra ca să poţi înţelege ce este crucea.

Odată, Israelul a păcătuit, dar acolo era un bărbat din seminţia lui Levi, şi el a luat suliţa, s-a dus în tabără şi i-a ucis pe cei ce păcătuiseră după care, toţi cei ce au păcătuit au fost trecuţi prin ascuţişul săbiei. Este adevărat?

Atunci Dumnezeu a privit în jos şi a zis: „Pentru că Fineas a făcut aceasta, du-te şi spune-i că fac cu el un legământ şi că el şi sămânţa lui, îmi vor fi preoţi pentru veşnicie.” Vedeţi? „Ei vor merge în Templul Meu ca preoţi. În timp ce ceilalţi vor munci, ei vor sluji în Templul Meu.” (Numeri 23.6-13).

Aleluia! Înţelegeţi ce era Templul? Înţelegeţi că leviţii erau Mireasa? Când îşi face apariţia păcătosul, leviţii îşi scot Săbiile. Mireasa născută din Duhul Sfânt iese în faţă şi spune: „Isus Hristos de astăzi este acelaşi Isus Hristos din vechime. Păcatul este tot păcat, de aceea este rău să faceţi aceste lucruri.” Aşa este. Ei stau acolo cu sabia.

Dumnezeu spune: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu!” Aceasta este Mireasa. (Matei 25.34).

Priviţi în Apocalipsa, pentru că Ioan a văzut cetatea cu cele douăsprezece temelii. Erau şi douăsprezece porţi şi deasupra fiecăreia dintre ele era scris numele unui apostol. Aleluia! Iar în cetate erau răscumpăraţii: negri, albi, galbeni, mulatri, într-un cuvânt toţi cei spălaţi în sângele lui Hristos, deoarece Domnul a spus că ei vor fi cu El. Atunci nu va mai fi nevoie de lumina soarelui; nu le va mai fi foame şi nici sete, ci vor trăi şi vor împărăţi veşnic cu Hristos: El ca Împărat, iar ei ca Împărăteasă. Domnul să vă binecuvânteze. Amin.

Întrebările acestea le voi păstra, iar dacă va fi cu voia Domnului, voi răspunde la ele chiar deseară sau când va hotărî fratele Neville. Domnul să vă binecuvânteze. Îl iubiţi din toată inima voastră?

„O, vreau să-L văd;

Vreau să-L privesc în ochi,

Să trăiesc veşnic prin harul Lui mântuitor

Să-mi ridic glasul pe uliţele slavei

Când toate grijile au rămas în urmă.

Să mă bucur veşnic. (O, Doamne!).

Călătoresc prin această ţară şi cânt,

Conduc sufletele la Calvar, la Râul de sânge.

(Nu la biserică, ci la Calvar).

Acolo-i conducem noi pe oameni: la Râul de sânge, nu la o organizaţie, deoarece Cuvântul spune că „viaţa este în sânge,” iar El este sângele lui Dumnezeu, Viaţa care acum trăieşte în noi.

În timp ce ne rugăm, am vrea ca sora Gertie şi fiica ei să vină aici, fiindcă aş vrea să cântăm un cântec vechi şi foarte frumos: „Crede numai!” Îmi amintesc că acest cântec m-a urmat prin toate ţările în care am fost, dar pentru prima dată l-am auzit cântat de sora Gertie. Acest cântec a fost scris de Paul Rader, un vechi prieten de-al meu. Deci, aş vrea să-l cânte înainte de a ne ruga pentru bolnavi, în timp ce binecuvântările lui Dumnezeu se odihnesc peste oameni.

 Îmi pare rău că v-am luat prea mult timp. Îţi plac întrebările, frate Branham? Mie da.

Au fost întrebări foarte bune, iar aici mai am o grămăjoară bună. Pe unele dintre ele nici nu le-am citit cu atenţie, deoarece sunt foarte multe.

Domnul să vă binecuvânteze.

Fiecare dintre voi să aibă gândurile îndreptate spre Hristos. Haideţi să ne întoarcem de la întrebări la vindecarea divină.

Câţi dintre voi doresc să ne rugăm pentru ei? Să vă vedem mâinile. În ordine. Îi vom aduce în faţă şi ne vom ruga pentru ei imediat după ce vor cânta surorile. Să nu uitaţi!  (Sora Gertie şi fiica ei cântă: „Crede numai!”).

Cei care sunteţi bolnavi puteţi să veniţi în jurul altarului.

„…Totul e posibil, crede numai!

Crede numai, crede numai,

Totul este posibil, crede numai!”

Tatăl nostru care eşti în ceruri, Îţi suntem recunoscători pentru această Scriptură şi pentru acest cântec, „Crede numai,” fiindcă ni se pare că te auzim vorbind omului care avea copilul bolnav de epilepsie şi zicând: „Crede numai, căci totul este cu putinţă celui de crede.”

Dumnezeule, oamenii aceştia vin la altar ca să ne rugăm pentru ei. Noi suntem negativul, iar Duhul Tău este pozitivul care a venit peste noi şi care nu va muri niciodată, ci va exista în toată veşnicia.

Eu vin în faţa Ta ca slujitor al Tău, ca să-l ajut pe aproapele meu să ajungă la Tine, Tată, singura nădejde spre slavă. Trimite Duhul Sfânt să vindece pe fiecare dintre aceşti bolnavi şi neputincioşi care stau aici la altar.

Noi suntem din turma Ta cea mică, iar surorile au cântat: „Nu te teme turmă mică.” Noi ştim Doamne, că voia Ta este să ne dai Împărăţia şi că eşti prezent în mijlocul nostru, deoarece ai spus: „Acolo unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor şi orice vor cere, le voi da.” (Matei 18.20).

Conform făgăduinţei Cuvântului Tău, care nu poate să mintă, Te rog să dai vindecare tuturor celor care o cer, deoarece ei stau aici şi aşteaptă. Noi vom merge să-i ungem cu untdelemn şi să ne punem mâinile peste ei. Te rog să-i izbăveşti şi să-i ajuţi pe toţi să Te laude şi să meargă la casele lor pe deplin sănătoşi şi salvaţi. Ajută-i să se întoarcă deseară la adunare, să Te laude şi să-Ţi dea slavă pentru vindecare. Fă aceasta pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

În timp ce stăm cu capetele plecate, aş vrea să vii aici, frate Neville. Aş vrea să veniţi toţi să mă ajutaţi: fratele Fleeman, fratele Cox, diaconii, etc., în timp ce ne vom ruga pentru ei.

Aş vrea ca fiecare de aici să fie cu adevărat sincer şi să vă rugaţi împreună cu mine în timp ce ne vom ruga pentru bolnavi.

Văd acolo în spate un băieţel care a ieşit pe hol cu puţin timp în urmă, deoarece avea o hemoragie puternică. Dar Dumnezeu l-a vindecat în mod minunat. Lăudat să fie pentru îndurarea Lui. Slăvit să fie Numele Lui. Priviţi cât de mulţi au fost vindecaţi în ultimele zile.

Gândiţi-vă că acelaşi Isus care a fost pe pământ în zilele apostolilor este acum în mijlocul nostru. Vremea neamurilor se apropie de sfârşit, dar Dumnezeu face o mare lucrare printre cei care cred în supranatural, astfel încât să putem crede că El este aici.

Să nu uitaţi că, în Hristos, voi sunteţi deja proslăviţi, deoarece cuvântul Său spune că „pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.”

Astfel, trupul vostru de slavă stă chiar lângă voi, în Hristos, să vă dea putere. Este ca şi cum ai încărca o baterie. Duhul Sfânt este în voi să vă umple trupul, să vă dea putere nouă, să vă cureţe şi să vă însănătoşească.

Aş vrea ca biserica şi surorile noaste să cânte încă o dată cântecul acela.

Fraţilor, eu nu sunt un înşelător, ci încerc din toată inima să fiu creştin şi să-i ajut pe oameni. Încerc să vă ajut pe voi, copiii lui Dumnezeu, fiindcă dacă Îl iubesc pe Tatăl meu din ceruri, vă iubesc şi pe voi, copiii Lui. Dacă vă înşel, înseamnă că încerc să-L înşel pe Dumnezeu, dar noi ştim că El nu poate fi înşelat de nimeni.

Eu încerc să vă ajut, de aceea Dumnezeu îmi binecuvântează toate eforturile. Poate că eforturile mele sunt foarte slabe, şi mie mi-e ruşine de ele, iar Dumnezeu ştie aceasta. El ştie că mi-e ruşine şi că vreau să mă pocăiesc… El ştie că fac tot ce pot ca să ajut Împărăţia lui Dumnezeu, ca să vă ajut pe voi, copiii Lui.

Primiţi-L în dimineaţa aceasta pe Isus Hristos ca Vindecător personal, căci dacă veţi face aceasta, când veţi pleca acasă veţi fi pe deplin sănătoşi. Dacă El vindecă sute aici şi mii şi mii în lume, de ce nu v-ar vindeca şi pe voi? Credeţi numai!

Foarte bine, soră.

Frate Neville, aş vrea să vii aici ca să-i ungi.

(Fratele Branham şi ceilalţi fraţi se roagă pentru bolnavi, în timp ce sora Gertie şi fiica ei cântă: „Crede numai!”).

• Amin –