DACĂ DUMNEZEU ESTE CU NOI, UNDE SUNT MINUNILE?

Mulțumesc, frate Neville. Bună seara, prieteni.

Azi dimineaţă am fost cam lung în vorbire. Am vorbit patru ore, dar era nevoie s-o fac. Mă gândesc că după ce v-am ţinut patru ore ar trebui să consideraţi că ajunge şi să mă alungați de la amvon. (Adunarea spune: „NU!” iar Doc, fratele fratelui Branham adaugă: „Chiar mă gândeam că cineva a spus odată că tu nu reuşeşti niciodată să spui totul în timpul acordat, dar în  seara aceasta poţi vorbi cât doreşti”.)

Adunarea spune „Amin” iar Doc continuă: „Frate Branham, eu mi-am făcut nişte notiţe din aproape jumătate Biblia.”

Cineva spune: „Poţi să predici toată noaptea.”

„Mulţumesc”, răspunde fratele Branham, „dar avem printre noi şi alţi fraţi pe care am vrea să-i ascultăm”.

După adunare m-a sunat sora mea, Dolores şi mi-a spus: „Sunt sigură că te-ai referit numai la mine: totul a fost doar pentru mine şi ştiu că m-am făcut vinovată. Recunosc că încă nu am murit.”

Titlul mesajului de Anul Nou este: „Voi trebuie să muriţi!” şi credem că Domnul ne va da binecuvântarea Sa.

Este bine că în seara aceasta sunt mulţi aici.

Când am intrat, l-am auzit pe fratele Graham Snelling terminând cântarea aceea veche: „Noi vom locui pe Muntele Sion.”

Cred că printre noi sunt unii care-şi amintesc de fratele Rabbi Lawson. Îşi mai aminteşte cineva de el? Da, sunt doi sau trei fraţi. Când l-am auzit pe fratele Graham cântând, m-am gândit imediat la fratele Lawson. Vă mai amintiţi cum obişnuia să cânte? Era un bărbat mic şi subţirel, iar eu obişnuiam să-i spun: „Rabbi” deoarece avea o pălărie neagră şi mare.

A fost predicator penticostal şi purta ochelari cu lentile ca fundul sticlelor. Odată i-am zis: „Tu arăţi exact ca un rabin, iar de atunci l-am numit mereu Rabbi Lawson. Era un frate bun, dar era atât de bătrân încât trebuia adus cu maşina la adunare. Mergea puţin aplecat şi avea genunchii anchilozaţi, iar când intra în adunare avea cârja atârnată peste umăr. Eu îl luam de braţ şi îl conduceam la un scaun, iar el cânta.

Când cânta versul: „Roţile trupului muritor se vor opri toate”, lua bastonul acela vechi, îl petrecea pe după gâtul meu, mă trăgea spre el și continua: „Noi vom locui pe Muntele Sion”.

Cei care l-au cunoscut pe fratele Lawson sunt puţini, de aceea vreau să vă povestesc ceva despre el, ceva ciudat. El a fost un frate şi un predicator bun. Nu avea prea mare influenţă asupra altora, dar cred că trăia după Cuvânt, iar acesta este lucrul cel mai important.

Fiindcă era predicator nu câştiga destui bani iar soţia lui voia ca el să-şi caute un serviciu. Fratele studia însă cu stăruinţă Biblia iar într-o zi nevastă-sa s-a înfuriat, i-a smuls Biblia din mână şi a aruncat-o în foc.

Câteva luni mai târziu, în timp ce aprindea nişte lumânări în pomul de Crăciun, acesta a luat foc şi s-a aprins, iar ea a ars aşa cum a ars Biblia pe care o aruncase în sobă.

Vedeţi? Voi seceraţi exact ceea ce semănaţi, pentru că Cuvântul spune: „Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu faceţi rău prorocilor Mei.” (Psalmul 105.15). Aceasta dovedeşte că este ceva cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Atunci când oamenii au un accident, Satana vrea să le distrugă totul. Astfel, tot ce era în încăpere a ars, afară de o binecuvântată Biblie veche pe care  o primise de la mine şi una de la fratele Osborn. Eu am mers acolo să văd cum stau lucrurile şi am luat acea Biblie care era atinsă numai puţin de foc, spunând că într-o zi voi predica din ea despre textul: „Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece.” (Matei 24.35).

Dacă totul a trecut, Cuvântul Lui mai stă încă în picioare şi va sta întotdeauna. Nu este minunat? Nu este minunat cum se îngrijeşte El de Cuvântul Său? Iar dacă veţi lăsa ca acest Cuvânt să locuiască în voi, El se va îngriji şi de voi. Acesta este adevărul.

Dar şi aici s-a întâmplat ceva în timpul unei mari inundaţii. Cu o oră înainte ca apa să inunde totul, am predicat în locul acesta, iar când am terminat mi-am pus Biblia sub amvon. Era cea de-a treizeci și șaptea inundație. Apa a fost atât de mare încât a ajuns până la tavan, dar pupitrul de la amvon a fost ridicat până deasupra apei, astfel încât Biblia plutea ca într-o barcă. Mai mult, când apele s-au retras, Biblia mea era tot acolo, fiind deschisă la acelaşi capitol din care citisem: „Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece.”

Acesta este Adevărul. El este Minunat, nu-i aşa? Vă spun sincer că aş vrea să termin repede Mesajul pe care-l am, deoarece în locul acesta sunt o mulţime de predicatori buni. Am vrut să-i chem pe toţi pe platformă, dar nu avem destule scaune pentru ei. Dorinţa mea este să-l ascultăm pe păstorul nostru şi pe toţi ceilalţi fraţi aducând mesajul pe care  l-a pus Dumnezeu pe inima lor. Acesta este motivul pentru care mă voi limita şi voi încerca să vorbesc cât mai puţin.

Dacă va fi cu voia Domnului, în seara aceasta vom face ceva ce n-am mai făcut niciodată într-o asemenea adunare. Acest gând mi-a venit cu câteva zile în urmă, iar când l-am sunat pe fratele Neville şi i-am spus şi lui, a fost de părere că este o idee minunată.

Astfel, deoarece noi nu petrecem Anul Nou cu ţipete, băutură şi distracţie, la miezul nopţii vom veni la altar şi vom lua Cina Domnului.

Duminica trecută am adus un mesaj de Crăciun şi am spus că ar fi bine ca fraţii care vin din Georgia şi din alte locuri, să rămână acasă cu copiii lor, pentru că altfel nu se vor putea bucura de Crăciun. Voi ştiţi că ei se bucură foarte mult cu aceste ocazii, pentru că sunt copii.

Astfel, cei care nu au putut veni aici vor primi benzile cu ceea ce am vorbit. Spuneţi-i aceasta fratelui Wood, iar eu mă voi îngriji să le primiţi pe cheltuiala mea.

 Înainte de a citi din Cuvânt aş vrea să vă mai spun ceva. Poate se va face miezul nopţii până vom termina cu predicile, dar cu douăzeci de minute înainte de ora doisprezece noaptea, vom aduce Cina Mielului pascal. Mâine este luni şi cred că cei ce sunt veniţi din afara oraşului vor avea suficient timp ca să ajungă acasă. Suntem încredinţaţi că Domnul vă va binecuvânta.

Probabil aceasta este ultima noastră întâlnire până mă voi întoarce din est, căci voi pleca în Arizona, dar mai întâi cred că voi trece prin Louisiana. Rugaţi-vă pentru noi.

Eu nu mi-am făcut planuri de călătorie, dar fratele Borders are o întreagă listă cu invitaţii. Nu demult, el mi-a arătat o carte în care erau trecute tot felul de invitaţii, dar mie Duhul Sfânt îmi spune: „Du-te acolo şi acolo, iar când vei termina, îţi voi spune unde trebuie să mergi.”

Vedeţi, El ne călăuzeşte în felul acesta şi ne arată tot ce trebuie să facem. Oh, iar dacă lucrează în felul acesta, noi trebuie să rămânem aproape de El ca să ştim unde se află cineva care strigă şi aşteaptă. Din pricina aceasta, nu trebuie să ne facem planuri cu privire la Anul Nou, pentru că nu ne vom putea onora promisiunile.

Îmi amintesc că odată, tatăl meu a hotărât să se lase de fumat. Era începutul unui an nou şi a aruncat tabachera, dar a fost atent unde a dat cu ea, astfel ca a doua zi s-o poată lua înapoi. Cam aşa este cu promisiunile, de aceea noi nu vrem să luăm nici o hotărâre, ci dorim să ne rugăm împreună pentru har.  Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea harul Său.

Poate nu voi mai apuca să dau Cina, dar este un lucru pe care-l doresc din inimă:Aş vrea să văd o biserică fără pată şi zbârcituri, astfel ca Duhul Sfânt să fie în ea; să fie atât de plină de Dumnezeu încât nicăieri să nu mai fie nici un păcat, iar Duhul Sfânt să dea pe faţă păcatul şi să-l facă cunoscut. Aceasta este ceea ce doresc să văd.

De multă vreme am cerut ceva de la Domnul, iar de curând El mi-a împlinit dorinţa. Într-o dimineaţă, pe la ora zece, Domnul a împlinit o vedenie pe care mi-a arătat-o cu mult timp în urmă, în vremea când eram un predicator tânăr, iar eu Îi sunt recunoscător pentru aceasta. Nu am vorbit niciodată despre ea, ci mi-am notat-o doar, iar în seara aceasta mă rog, mă încred în Domnul şi-i predau din nou viaţa mea, pentru că doresc să fiu smerit în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. Aceasta este singura mea dorinţă.

Ştiu că una din cele mai mari greşeli din viaţa mea este că m-am ocupat prea mult de publicitate iar din cauza aceasta am pierdut din ceea ce a fost odată în mine, dar sunt încredinţat că Dumnezeu îmi va reda bucuria de odinioară.

Nu că aş fi pierdut bucuria, dar aş dori să am mai multă smerenie ca să slujesc Domnului, deoarece i-am promis că voi încerca să fiu un slujitor devotat pentru El şi un frate adevărat pentru oameni, desigur, dacă Dumnezeu mă va ţine în viaţă şi-mi va da putere şi sănătate.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Acum ne vom pleca pentru un moment de rugăciune.

Doamne, în timp ce indicatorul se schimbă şi de la ziua cea mai scurtă trecem la ziua cea mai lungă, Îţi mulţumim pentru că am putut ajunge la încheierea anului 1961. Peste câteva clipe vor suna clopotele şi oamenii vor face gălăgie pentru că anul cel vechi a trecut şi începe altul nou.

Tată, Te rugăm să ne ierţi păcatele pe care le-am făcut în anul care a trecut, iar dacă în viaţa noastră s-a întâmplat ceva bun, lăudat să fie Numele Tău, căci nu este meritul nostru ci al Duhului Sfânt care ne-a scos din starea de îndărătnici şi ne-a ajutat să facem ceva care să Te proslăvească pe Tine.

Doamne Tată, Îţi mulţumim pentru aceasta şi Te rugăm să îngădui ca Duhul Sfânt să ne aducă de fiecare dată aici şi să împlinească în vieţile noastre voia Ta sfântă.

În timp ce stăm adunaţi împreună cu fraţii din alte biserici şi cu păstorii lor, cu fratele Graham şi cu fraţii din alte părţi ale ţării: Utica, Georgetown, dorim să-Ţi cântăm, să ne rugăm şi să ascultăm Cuvântul Tău.

Umple fiecare inimă, alungă orice îndoială, ia orice teamă şi oboseală şi lasă ca Duhul Sfânt să vină în toate inimile şi să sădească Cuvântul Tău în ele. Îngăduie ca noi să fim pământul bun în care să cadă sămânţa Cuvântului Tău şi care, în anul care vine, va aduce rod însutit.

Ajută-mă acum, când voi vorbi, pentru că sorţul a căzut peste mine. Unge-mi cuvintele, unge Cuvântul vorbit prin Duhul Sfânt, astfel ca oamenii care nu Te cunosc, să Te găsească şi să Te cunoască, iar cei care Te cunosc să primească mai multă credinţă ca să Te slujească. Ajută vocii mele, căci sunt răcit şi mă simt foarte obosit după mesajul de patru ore pe care l-am adus azi dimineaţă.

Ajută-ne pe toţi şi pregăteşte-ne pentru adunarea aceasta şi pentru Cina Domnului care va avea loc în urmă. Binecuvântează această biserică şi pe păstorul ei, fratele Neville, pe responsabilii şi pe diaconii ei, şi ajută-i ca anul viitor să Te slujească mai bine ca în anul acesta.

Îţi mulţumim pentru slujba şi pentru purtarea lor plăcută, căci m-au ajutat în timpul necazului meu când am avut nevoie de ei. Fiind călăuziţi de Duhul Sfânt, ei au stat alături de mine şi au luat hotărârile pe care le-au considerat bune; hotărâri care au fost conform voii Tale, pentru că Tu ai dovedit aceasta binecuvântând tot ce au făcut.

Rămâi şi mai departe cu ei, Doamne, şi ajută-ne pe toţi căci Te rugăm aceasta în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Dacă Dumnezeu este cu noi, unde sunt toate minunile?

Sunt încredinţat că voi, cei care aţi citit textele, vă veţi ruga pentru mine. Acum aş vrea să fiţi atenţi la textul pe care-l vom citi din cartea Judecătorilor 6.7-14. Fiţi atenţi la citirea Cuvântului.Se aude bine în rândurile din spate? Da? Bine. Magnetofoanele sunt pornite? Bine.

„Când copiii lui Israel au strigat către Dumnezeu, din pricina lui Madian, Domnul a trimis copiilor lui Israel un proroc. El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din ţara robiei.

V-am scăpat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă apăsau; i-am izgonit dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor.

V-am zis: „Eu sunt  Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă temeţi de dumnezeii amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Dar voi n-aţi ascultat glasul Meu.”

Apoi a venit Îngerul Domnului şi S-a aşezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de Madian.

Îngerul Domnului i s-a arătat, şi i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!”

Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Dumnezeu este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: „Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?” Acum Domnul ne părăseşte, şi ne dă în mâinile lui Madian.”

Domnul S-a uitat la el, şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?”

Cu voia Domnului, aş vrea să citesc încă o dată textul nostru: „Dacă Domnul este cu noi, unde sunt toate minunile acelea?” ( versetul 13).

Noi îi ştim pe toţi împăraţii lui Israel şi ştim şi care au fost duşmanii lor: filistenii, madianiţii, amoriţii şi toţi ceilalţi, care veneau ca lăcustele, mâncau tot ce găseau şi jefuiau ţara. Dar aţi observat ceva? Aceste popoare puteau să se ridice împotriva Israelului numai atunci când poporul, copiii lui Israel se abăteau de la poruncile şi rânduielile lui Dumnezeu.

Satana nu poate pune mâna pe tine decât dacă te îndepărtezi de Dumnezeu, de aceea, trebuie să te gândeşti bine la aceasta înainte de a face un asemenea pas. Dacă ţi se întâmplă ceva, cercetează-te dacă ai fost în credinţă, deoarece dacă eşti în ordine cu Dumnezeu, Satana nu te poate vătăma pentru că eşti ascuns în Hristos.

Cu câţiva ani în urmă am citit textul referitor la prorocița Debora, care le-a prorocit ce trebuie să facă şi totul a fost întocmai.

Acolo era Barac, un luptător vestit şi ei au cântat cântarea de biruinţă asupra vrăjmaşului, dar imediat ce au scăpat de necazuri au căzut din nou în vechea lor stare.

Oare nu acesta este tabloul bisericii de astăzi? Abia au ieşit  dintr-o încurcătură sau greutate şi intră în alta, dar a sosit ceasul deciziei; a sosit timpul când trebuie să se înceteze cu jocul de-a religia şi biserica, deoarece Dumnezeu cere o oprire. Da, trebuie să încetăm cu joaca de-a biserica şi religia şi să intrăm în bucurie.

Eu cred că Dumnezeu va pune acest gând pe inima poporului Său şi va face ca joaca să înceteze, deoarece a sosit timpul deciziei. Cred că ceea ce am spus azi dimineaţă cu privire la naşterea din nou şi la calea prin care putem ajunge acolo, a pătruns în inima voastră. A venit vremea să faceţi ceea ce aţi recunoscut ca fiind adevărat, deoarece câtă vreme nu ştiţi ce trebuie să faceţi, nu puteţi propăşi în credinţă. Înainte ca să puteţi crede în ceva, trebuie să ştiţi despre ce este vorba.

Nu demult, după ce a avut loc o minune, un medic mi-a spus: „Predicatorule, crezi că dacă le vei spune oamenilor să se atingă de un pom sau de un stâlp, se va întâmpla acelaşi lucru?” „Nu, domnul meu, nu este posibil să se întâmple o minune dacă te vei atinge de un pom sau de un stâlp.” Credinţa nu este ceva nestatornic, ci trebuie să fie zidită pe o realitate dovedită. Astfel, dacă vreţi să credeţi ceva, trebuie să ştiţi ce este şi cum este problema respectivă.

Mai întâi trebuie să ştim care este voia lui Dumnezeu şi să cunoaştem planul Lui, pentru că numai în felul acesta vom şti să ne apropiem de El. Abia atunci vom putea merge cu îndrăzneală la tronul Lui de îndurare şi să pretindem ceea ce ni s-a făgăduit prin acest Plan.

Deci, Israelul s-a jucat cu poruncile lui Dumnezeu, dar cu toate acestea atunci când au strigat spre El, Domnul i-a eliberat. Ce a urmat? Deşi au văzut mâna Lui puternică, de îndată ce au scăpat de greutăţi, ei au uitat din nou de Dumnezeu şi în loc să-L slujească s-au întors la lucrurile din lume.  Astfel, a venit vremea când El le-a pus din nou înainte o oprire, un „STOP!” Aşa a trebuit să fie atunci şi aşa trebuie să fie şi acum, iar eu cred că acel „STOP!” a sosit deja.

Oamenii au sucit Cuvântul lui Dumnezeu în aşa fel ca să se potrivească la orice organizaţie omenească; la orice plan făcut de un om oarecare, dar a venit vremea când trebuie să se strige din nou: „STOP! Opriţi-vă! Încetaţi cu joaca de-a biserica!”

Oamenii de astăzi spun: „Dacă joci în Duhul, dacă vezi lumini, dacă simţi un fior care îţi trece prin spate înseamnă că ai totul!” Bineînţeles că aveţi ceva, dar eu pot spune despre ce este vorba numai atunci când văd roadele.

Aşa cum am spus şi azi dimineaţă, voi nu puteţi avea pretenţia ca un nou-născut să fie deja un bărbat. La fel este cu noi: trebuie să creştem la statura de om mare în Hristos, la deplina statură a unui om adult. Nu este posibil ca cineva să se pocăiască în seara aceasta, iar mâine să meargă să predice Evanghelia, deoarece fiecare din noi trebuie să creştem şi să ne maturizăm înlăuntrul nostru, în chipul lui Hristos.

Noi putem vedea că întotdeauna când poporul Său s-a aflat în greutăţi şi departe de Adevăr, Dumnezeu i-a dat un proroc adevărat pentru a-l scoate la Lumină. Nu a existat nici un timp în care Dumnezeu să nu fi trimis Cuvântul Său atunci când poporul s-a aflat într-o asemenea stare şi, după cum ştim, Cuvântul vine la profeți. Vă rog să cercetaţi şi veţi vedea dacă aceasta corespunde cu Cuvântul sau nu, iar dacă corespunde, aceasta este ceea ce face Cuvântul Său viu.

Astăzi foarte mulţi spun: „Acesta este prorocul bisericii noastre”; „Acesta este prorocul bisericii noastre”, dar dacă cei doi stau în opoziţie unul faţă de celălalt, ceva este greşit. Noi trebuie să avem cu toţii acelaşi fel de vorbire cu privire la un lucru sau la o lucrare, pentru că atunci nu vom fi niciodată în contradicţie, ci doar în acord cu Cuvântul.

Biblia spune: „Dacă mărturia cuiva nu este în concordanţă cu Cuvântul profetic înseamnă că acel om nu posedă Viaţa în sine.” Acesta este adevărul: Noi trebuie să fim în concordanţă cu Cuvântul.

Întotdeauna, în orice vreme şi în orice situaţie, Dumnezeu le trimite oamenilor un slujitor adevărat, un profet adevărat care aduce Cuvântul Său adevărat. Şi Cuvântul venit de la Dumnezeu îi eliberează întotdeauna pe oameni.

Din textul citit am văzut că Israelul s-a abătut de la calea Domnului, mergând în lume. Şi în timpul acela, din nimic, se ridică deodată un profet care nici nu-şi face cunoscut numele. Sunt convins că profetul nici n-a fost interesat să i se cunoască numele, ci avea o singură ţintă: fiind uns de Dumnezeu, el era trimis să-i cheme pe oameni la pocăinţă; să-i conducă la pricepere. Astfel, el le spunea că Dumnezeul lor este un Dumnezeu puternic; un Dumnezeu al eliberării care face minuni; un Dumnezeu care i-a izbăvit din robia egiptenilor şi a despărţit Marea Roşie ca să poată trece prin mijlocul ei; un Dumnezeu care i-a hrănit în pustie şi a putut să le dea ţara în care locuiesc. Amin.

Pe profet nu-l interesa dacă denominațiunea, vreun episcop, arhiepiscop sau preşedinte, erau de acord cu ceea ce spune. El ştia că este uns de Dumnezeu, că are un mesaj pentru oameni şi că este Glasul Lui.

Madianiții, amoriţii și toți ceilalți, au pătruns în ţară şi i-au jefuit de tot ce aveau. Vrăjmaşul i-a provocat, iar ei ar fi trebuit să se apere, dar armata, preoţii şi bisericile lor nu puteau face aceasta. Totuşi, provocarea a fost primită când a venit Cuvântul lui Dumnezeu.

Vrăjmaşul vine şi astăzi şi spune că zilele minunilor au trecut, că nu mai există botez cu Duhul Sfânt, ci este vorba doar de nişte izbucniri ale simţurilor. Deci, vrăjmaşul face provocarea iar tu trebuie să te împotriveşti acestei provocări. În timpul acesta, când confesiunile îi cheamă pe oameni dintr-o organizaţie în alta; când femeile îşi taie părul, umblă cu pantaloni şi fac tot felul de lucruri neîngăduite; când bărbaţii trăiesc cum le place, chiar dacă sunt păstori sau diaconi; când fac tot felul de compromisuri numai ca să aibă un titlu de doctor, sau ca să fie un predicator bine văzut şi vestit, noi trebuie să răspundem provocării. Dar ca să poţi ţine piept provocării din timpul acesta ai nevoie de ceea ce-ţi cere Dumnezeu: de Cuvântul Său.

Domnul Isus nu a spus niciodată că noi am avea nevoie de un titlu oarecare, ci făgăduinţa Sa a fost condiţionată de o poruncă: „…rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24.49).

Numai posedând această putere putem răspunde la provocare. Cu această putere s-a putut birui vrăjmaşul în zilele acelea şi tot cu ea se poate birui şi astăzi.

Aş vrea să observaţi că în capitolul 6 din Judecători, în versetele 1-7, scrie că Israel s-a abătut de la poruncile lui Dumnezeu, iar de la versetul 7 la versetul 10 vedem cum se ridică profetul care aduce „reţeta” salvării. Vedeţi, noi nu ştim de unde venea profetul. Nicăieri nu scrie că mai înainte el ar fi fost un fariseu sau un predicator bine văzut. Nicăieri nu scrie nimic despre originea lui, pentru că toţi profeţii s-au ridicat din nimic.

Priviţi-l pe Ilie. El a fost unul dintre cei mai importanţi profeți dar nu ştim nimic despre trecutul lui. Nu ştim din ce familie se trăgea, nici la care şcoală a umblat. Singurul lucru pe care-l ştim despre acest bărbat este că Dumnezeu era cu el și că el a apărut şi a dispărut în mod  tainic; a venit din pustie, de nicăieri, apoi a fost răpit la cer într-un car de foc, fiind dus în prezenţa lui Dumnezeu. Ilie a fost un om al lui Dumnezeu.

Apoi, din textul nostru vedem că şi pentru timpul acela s-a ridicat un profet care a adus Cuvântul lui Dumnezeu la oameni. Vă rog să ţineţi minte că profetul lui Dumnezeu nu va aduce niciodată o teologie omenească.

El i-a spus: „Aşa vorbeşte Domnul: „Eu sunt Domnul care v-am scos din Egipt… prin mâna Mea puternică şi prin puterea Mea.”

Eu pot să mi-l imaginez pe Ghedeon cum stătea acolo şi asculta cuvintele Îngerului Domnului: Eu sunt Dumnezeul care a făcut aceste lucruri minunate pentru voi, dar cu toate acestea, nu aţi urmat rânduielile Mele şi nu Mi-aţi ascultat Cuvântul.”

Aş vrea să mai observaţi ceva care vă va zidi: De îndată ce profetul a adus Mesajul, Domnul S-a arătat sub un pom; şi: după Mesaj urmează întotdeauna eliberarea. Oh, noi trăim într-un timp minunat!

Ce s-a întâmplat după plecarea profetului? Domnul S-a arătat înaintea lor. Abia a plecat Ioan şi a venit Domnul Isus.

Este foarte ciudat cum lucrează Dumnezeu, dar El are felul Său de lucrare: lucrează în mod tainic.

Noi am citit că Ghedeon bătea grâul în teasc pentru  a-l ascunde de madianiţi şi de filisteni. Acesta era hrana lor pentru iarnă şi voia să-l ascundă pentru a nu fi găsit de vrăjmaş, pentru că acesta venea şi lua tot ce găsea. Aşa face Satana. Dacă undeva ia fiinţă o biserică mică, o vreme totul merge bine, dar după aceea trebuie să se ridice un oarecare înşelător care produce dezordine în mijlocul grupului.

Câţi din voi, predicatorii, ştiţi că acesta este adevărul? Da, aşa este. Prin acel înşelător, Satana încearcă să smulgă biserica din mâna bărbatului pus de Dumnezeu. Acesta este Satana care, asemenea unei lăcuste, încearcă să devoreze tot ce a fost dat.

Desigur, Ghedeon a fost un bărbat conform Scripturii, de aceea Îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a vorbit, iar dacă aţi observat, în versetul 14 din Judecători 6 nu scrie că „Îngerul Domnului S-a uitat la el…” ci scrie că „Domnul S-a uitat la el şi a zis…” Acela nu era un înger ci era Dumnezeu însuşi în teofanie. El i S-a arătat lui Ghedeon în chipul unui înger, aşa cum i S-a arătat şi lui Avraam la stejarii lui Mamre. Dumnezeu arăta ca un Bărbat, dar pentru că era un Mesager a fost numit Îngerul Domnului.

Când a privit spre Ghedeon, El a spus: „Domnul este cu tine, viteazule…” după care i-a spus că împreună cu El îl va elibera pe Israel din mâna vrăjmaşului. Atunci Ghedeon I-a pus acea întrebare, pentru că era un bărbat al Scripturii. El este tipul bărbatului la care vine Dumnezeu; un bărbat care ştie despre ce este vorba. Astfel, Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi… unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinţii noştri?” El ştia că minunile trebuie să fie întotdeauna acolo unde este Dumnezeu.

Cum puteţi aştepta ca Dumnezeu să lucreze cu nişte oameni care nici măcar nu cred în minuni? Cum ar putea să se întâmple aceasta?

El l-a numit pe Ghedeon „viteazule” şi a adăugat: „Cu tine voi elibera Israelul.” Deci El S-a arătat în chipul unui Bărbat, iar Ghedeon L-a întrebat: „Domnul meu, dacă Dumnezeu este cu noi, de ce suntem în aceste greutăţi? Şi unde sunt lucrările pe care Dumnezeu obişnuia să le facă?”

Aceasta este o metodă bună: să cercetăm dacă mesagerul este corect sau nu; dacă nu are cumva numai o formă de evlavie şi tăgăduieşte puterea de care este nevoie ca să se facă minuni. Dacă mesagerul este un trimis al lui Dumnezeu, va vorbi despre tot ce este necesar şi va putea aduce la suprafaţă puterea mult dorită ca să arate că Dumnezeul despre care vorbeşte, este cu el şi în el. Amin.

Observaţi că Ghedeon este într-adevăr conform Cuvântului? Astfel, el a spus: „Noi ştim că Dumnezeu este un Dumnezeu care face lucruri mari, dar dacă El este cu noi şi dacă este Acelaşi ieri, azi şi în veci, unde pot să văd minunile Lui? Aş vrea să-L văd pe acest Dumnezeu în lucrare. Unde este El dacă este cu noi?” Acest viteaz se referea la Scripturile vechi, deoarece ştia că în ele este scris Adevărul; ştia că Dumnezeu este o Fiinţă supranaturală. Şi oriunde este Ceva supranatural se vor face semne supranaturale. Voi pur şi simplu nu puteţi despărţi supranaturalul de Dumnezeu.

Cum ar fi posibil să staţi în vânt fără ca vântul să vă bată în faţă? Cum aţi putea intra în apă fără să vă udaţi? Apa este udă; aceasta este proprietatea ei, aşa că dacă veţi intra în ea vă veţi uda. Aşa este.

Tot aşa,dacă mergeţi şi staţi în prezenţa lui Dumnezeu, trebuie să vă urmeze semnele supranaturale: lucrarea supranaturală a unui Dumnezeu supranatural. Din cauza aceasta a întrebat Ghedeon:„Dacă Dumnezeu este cu noi, unde este lucrarea aceea? Unde sunt minunile Lui?” Glorie! (fratele Branham bate din palme). Aceasta este! Vedeţi,unde este Dumnezeu sunt şi minunile; unde este Dumnezeu este şi Semnul Său.

Astfel, Ghedeon a pus o întrebare conform Cuvântului: „Unde sunt lucrările acelea?” Cu alte cuvinte am putea spune: „Am aproape cincizeci de ani şi am auzit că profeții au vorbit despre un Dumnezeu care face minuni. Astfel, am mers la biserică şi am crezut ce spune predicatorul; îi cred pe profeți şi cred tot Cuvântul scris în sulurile acelea, dar acolo am citit că dacă Dumnezeu vine în mijlocul poporului Său, acolo se întâmplă ceva.” El nu ştia cine este Bărbatul cu care vorbea, dar de un  lucru era sigur: „Dacă Dumnezeu este cu noi, unde sunt minunile acelea? Am vrea să le vedem, pentru că acolo unde este Dumnezeu este şi Semnul Său. Dacă El este în oamenii Săi, trebuie să vedem semnele Lui.” Aşa este.

Aceasta era problema care-l frământa pe Ghedeon: „Unde este Dumnezeu acum? Dacă El este într-adevăr cu noi, aş vrea să văd unde este Semnul Lui? Ni s-a spus că acolo unde este El vin la suprafaţă aceste lucruri, iar dacă în faţa mea stă o asemenea sarcină…”

 Despre Bărbatul cu care vorbea Ghedeon, Biblia spune în Judecători 6 că ţinea în mână un toiag. Întrebarea lui Ghedeon: „Dacă Dumnezeu este cu noi, unde sunt minunile şi lucrările supranaturale?” s-ar putea pune şi astăzi în bisericile noastre. Da, unde este acel Dumnezeu de odinioară? A murit? Este ocupat sau este plecat în vreo călătorie? Nu, domnul meu! El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar dacă spunem că aparţinem lui Dumnezeu, lăsaţi-ne să vedem unde este El; lăsaţi-ne să vedem semnele Lui; să vedem cum Se mişcă El printre noi. Am vrea să vedem cum se nasc suflete în Împărăţia lui Dumnezeu; am vrea să vedem cum vine Viaţa, cum se fac lucrări supranaturale cu cei bolnavi, şchiopi, orbi şi surzi; am vrea să-L vedem pe Dumnezeu în mijlocul nostru.

Acum, dacă Dumnezeu este cu noi şi în slujitorii Săi, ei trebuie să facă aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El. Nu pot face altceva pentru că nu mai este omul, ci este Dumnezeu în oameni.

Dacă un om păcătuieşte, înseamnă că Dumnezeu nu este în el, deoarece ştim că Dumnezeu nu are nici o legătură cu păcatul. Vă voi da un verset din Scriptură ca să vedeţi că acesta este adevărul. Când Domnul Isus a fost pe pământ, fariseii I-au zis: „Tu, care eşti om, Te faci Dumnezeu?” Apoi, când l-a vindecat pe bărbatul acela olog, El a spus: „Păcatele îţi sunt iertate!” ceea ce a făcut ca ei să-I răspundă: „Un moment, băiete! Vrei să spui că tu, care eşti un om, poţi ierta păcatele?” dar Isus le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?

Ce este mai lesne, a zice slăbănogului: „Păcatele îţi sunt iertate”, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă?

Dar ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele,

„Ţie îţi poruncesc, scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă!” Şi îndată slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a plecat pe deplin sănătos.” (Marcu 2.8-12).

Fariseii îi puneau tot felul de întrebări, dar Isus le-a zis: „Dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, căci ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 10.38).

Moise le-a spus iudeilor că va veni un Profet ca el şi că Acela va fi Mesia, după care a adăugat: „Să ascultaţi de El!” iar acum Isus le zicea: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu mă credeţi, pentru că aceasta ar dovedi că sunt pe dos; că sunt fals. Dar dacă le fac, atunci credeţi măcar lucrările acestea, pentru că ele dovedesc cine sunt Eu.”

Ce sens au lucrările acestea? „Ele vă spun cine sunt Eu; mărturisesc despre Mine, sunt Martorul Meu.” Eu nu am venit cu nişte scrisori de recomandare, cum trimit prezbiterienii sau penticostalii, ci „Lucrările pe care le fac Eu sunt semnele lui Dumnezeu; sunt semnele lui Mesia; ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine.”

În Ioan 14.12, Domnul Isus spune: „… cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea.”

Atunci ce se întâmplă, fraţilor? Dacă Dumnezeu este cu noi şi pentru noi, unde sunt toate minunile Sale?Înseamnă că ceva nu este în ordine. Aşa este. Isus a spus: „Dacă nu Mă puteţi crede pe Mine, fiţi atenţi la cine depune mărturie despre Mine: priviţi lucrările pe care le fac, căci ele mărturisesc cine sunt Eu. Domnul Dumnezeul vostru a făgăduit că vă va trimite un Profet ca Moise, iar cine nu va asculta de El, va fi îndepărtat din mijlocul poporului Său.  Mesia va avea un semn  care-L va urma şi după care va putea fi recunoscut. Astfel, dacă nu sunt urmat de semnul lui Mesia, să nu Mă credeţi, dar dacă semnele mărturisesc despre Mine, atunci credeţi măcar ceea ce vedeţi. Chiar dacă vă gândiţi că Eu sunt pe dos, semnele sunt corecte.” Aceasta este ceea ce a vrut să vadă Ghedeon.

Oh, dacă Dumnezeu este cu noi am vrea să vedem semnele Lui; am vrea să vedem dovada că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci! Ghedeon i-a spus: „Aşteaptă puţin, căci voi aduce o jertfă.” Apoi a luat un animal şi l-a fiert; a luat făină şi a făcut azimi, iar când totul a fost gata, le-a aşezat jos. Îngerul i-a zis: „Voi aştepta aici şi îţi voi dovedi toate lucrurile ca să poţi înţelege ceea ce se va întâmpla. Ceea ce vei vedea va fi o dovadă.” Ghedeon i-a adus ca jertfă de mâncare carnea şi pâinea, iar ca jertfă de băutură zeama în care a fiert carnea. Toate acestea le-a pus pe stâncă, iar Îngerul Domnului a întins toiagul pe care-l avea în mână şi a atins cu el carnea şi azimile. „Atunci s-a ridicat din stâncă un foc care a mistuit carnea şi azimile.”

Ce s-a întâmplat acolo? Îngerul Domnului l-a adus pe Ghedeon înapoi, la Scriptură, şi i-a dovedit că este Acelaşi Dumnezeu care a fost şi cu Ilie pe Muntele Carmel. Este Acelaşi lucru despre care am vorbit şi azi dimineaţă.

Ce se întâmplă dacă tu îţi depui sufletul pe altarul de aramă al judecăţii? El este Acelaşi Dumnezeu, aşa că va primi jertfa ta dacă ai adus-o cu sinceritate; o va mistui, iar lumea te va părăsi. Numai un pic de foc şi o va îndepărta, iar jertfa ta va fi mistuită. Aşa este.

Oh, Doamne, dacă Tu eşti Dumnezeu, dacă eşti acelaşi Dumnezeu al Bibliei, despre care au povestit părinţii noştri, aş dori să văd cum faci o minune ca să ştiu că m-am întâlnit cu Tine!

Acest lucru este cât se poate de clar. Eu nu vreau să spun ceva împotriva cuiva, însă voi mergeţi acolo, faceţi o cerere şi aderaţi la acea biserică devenind membrul ei. Poate ajungeţi acolo din ambiţie sau din supărare, apoi dintr-o dată vedeţi că ceva este pe dos şi plecaţi în altă biserică. De ce se întâmplă aceasta? Pentru că încă de la început nu aţi păşit corect şi conform Cuvântului. Dacă Dumnezeu este încă Acelaşi, depuneţi sufletul vostru păcătos pe altarul Său şi El vă va atinge cu Cuvântul şi puterea Sa. Atunci lumea vă va părăsi şi veţi deveni o făptură nouă. El a fost Dumnezeul Vechiului Testament şi este şi Dumnezeul Noului Testament; El este şi astăzi acelaşi Dumnezeu şi va rămâne neschimbat în veci. Amin.

Noi am văzut că printr-o Fiinţă supranaturală s-a făcut o lucrare supranaturală.

În adâncul inimii, voi ştiţi că dacă odinioară v-aţi rujat, aţi băut, aţi fumat, v-aţi tăiat părul,  pentru că aţi iubit lumea, acum nu mai faceţi nimic din toate acestea, deoarece în viaţa voastră s-a întâmplat ceva şi nici un diavol nu ar mai putea să vă ducă până acolo încât să faceţi din nou acele lucruri. Cu voi s-a întâmplat ceva, iar acest „ceva” a fost înfăptuit de Dumnezeul minunilor. Ce a făcut El? A schimbat inima ta rea; ţi-a schimbat natura. Cuvântul supranatural venit de la un Dumnezeu supranatural, a transformat fiinţa ta supusă timpului, păcatului şi morţii, într-o fiinţă a veşniciei şi a Vieţii. Amin. Dumnezeu a scos lumea din tine şi în locul ei L-a pus pe Hristos, nădejdea slavei; te-a umplut cu Duhul Sfânt şi te-a pregătit să te întâlneşti cu El.

Astăzi se pune întrebarea: „Dacă Dumnezeu este Acelaşi, unde sunt toate minunile Lui?”  Dacă Dumnezeu este în Biserica Metodistă, de ce toate femeile au părul scurt şi poartă pantaloni? Dacă Dumnezeu este în Biserica Baptistă, de ce mulţi dintre predicatori beau şi fumează? Ştiţi de ce? Pentru că ei tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu; tăgăduiesc că El vindecă bolnavii, înviază morţii, vorbeşte în limbi şi le tălmăceşte. De ce tăgăduiesc ei aceste lucruri, dacă Dumnezeul Vechiului Testament şi Dumnezeul Noului Testament este încă acelaşi Dumnezeu?

Dacă Dumnezeul Noului Testament, Duhul Sfânt este încă Dumnezeul pe care-L susţin bisericile penticostale, de ce nu surpă zidurile de despărţire; de ce nu devin creştini născuţi din nou şi de ce nu înlătură certurile dintre ei? Aceasta este starea bisericii de astăzi: au ajuns până acolo că abia dacă mai vorbesc unul cu celălalt. Vedeţi, jertfa nu  s-a mistuit. Ei sunt mulţumiţi cu mişcările lor fireşti. De altfel, oamenii au avut în toate timpurile mişcări bazate pe simţuri, în legătură cu închinarea la idoli.

Dar Dumnezeul Bibliei este Acelaşi; El poate arde şi scoate din voi lumea şi lucrurile ei, şi să vă transforme în făpturi noi în Hristos.

Isus a spus: „Aceste lucrări mărturisesc despre Mine şi dovedesc cine sunt Eu.”

Astăzi, noi ne lovim de o mulţime de probleme şi greutăţi din cauză că avem încă deosebiri religioase, certuri, neînţelegeri şi alergăm după popularitate. Prin toate acestea, dracii din lume ne fac orbi pentru Adevărul legitimat al lui Dumnezeu. Acesta este adevărul.

Foarte mulţi oameni au fost înşelaţi în ceea ce priveşte primirea Duhului Sfânt. Cum am spus şi mai înainte, astăzi sunt diferite învăţături: învăţătura despre „mantaua lui Ilie”, învăţătura despre descoperirea fiilor lui Dumnezeu şi toate celelalte crezuri prin care oamenii sunt orbiţi şi se iau după tot felul de simţăminte, pentru ca în final să devină indiferenţi, nerăbdători, certăreţi şi cu tot felul de închipuiri. Acesta nu mai este Duhul lui Dumnezeu, dar ei merg mai departe fără nici o ordine, şi nu ştiu ce înseamnă rânduiala în biserică şi cum să se comporte în Casa lui Dumnezeu.

Ei nu mai au nici o dorinţă, nici un pic de curaj şi nici un simţământ pentru Dumnezeu, singurul lucru pe care-l au în gândire fiind „biserica lor”.

Aceasta arată că ei au un duh religios, deşi pretind că au Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este Cel ce scoate din voi toate lucrurile rele ale lumii. Ei spun: „Atunci unde este Dumnezeu, pentru că şi noi avem dreptul la El?”

Vedeţi, chiar dacă norii acoperă soarele, el continuă să strălucească deşi noi nu îl putem vedea. Când norii se vor risipi, soarele va străluci din nou. Amin.

Frate, depărtează-te de toate păcatele tale, de îndoieli şi de nervi, căci atunci Soarele va străluci din nou în viaţa ta. Soarele străluceşte începând din ziua de Rusalii; Duhul Sfânt este la fel de puternic ca întotdeauna, dar confesiunile religioase de astăzi au făcut Cuvântul fără putere prin faptul că spun că aceste lucruri sunt pentru un alt timp, că vor veni mai târziu, în Împărăţia de o mie de ani, sau că au fost doar pentru zilele apostolilor. Cum este posibil ca Dumnezeu să fie acelaşi ieri, azi şi în veci, dacă vindecările dumnezeieşti nu mai sunt?

Prieteni, credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna mai există; slujbele care au fost rânduite în biserică mai sunt încă: apostoli, proroci, evanghelişti, învăţători şi păstori, ca dovadă că Evanghelia este vie. Dumnezeu le trimite în mijlocul nostru, dar noi le refuzăm şi le întoarcem spatele.

Dumnezeu nu face greşeli, ci oamenii sunt cei care greşesc. Unde sunt atunci toate minunile? Alungaţi norii la o parte, căci soarele străluceşte întotdeauna. Dacă îndoielile au trecut şi lucrurile au fost puse în ordine, atunci minunile vor apare, aşa cum apare soarele când dispar norii.

„El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Dar dacă El este acelaşi ieri, azi şi în veci, unde sunt minunile Lui?

Dumnezeu L-a trimis pe Hristos şi Hristos trăieşte în veci. Şi El a spus: „Oriunde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Şi: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 18.20; 28.20). Să nu uitaţi că El este acolo pentru că aşa a făgăduit. Amin.

Ce s-a întâmplat  cu noi? Am lăsat să fim cuprinşi de norii îndoielilor, lăcomiei, egoismului, poftelor, denominaţiunilor şi de celelalte lucruri ale lumii. Aceştia sunt norii care ne despart de Dumnezeu și de Cuvântul Său.

Ei spun că aceste lucruri sunt pentru un alt timp şi tăgăduiesc botezul Duhului Sfânt; tăgăduiesc botezul biblic din Matei 28.19, botezul „în Numele Tatălui, care este DOMNUL (IaHVeH) şi al Fiului (ISUS) şi al Duhului Sfânt  (HRISTOS).” Acesta este singurul botez pe care l-au practicat apostolii Domnului, după cum este scris în Fapte 2.38; 8.16; 19.1-6; Romani 6.3-6; Coloseni 3.17.

Ei aduc în biserică tot felul de lucruri care nu sunt după Cuvânt şi astfel dogmele îi despart de Cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în faţa tuturor acestor dogme, doctrine şi denominaţiuni, Scriptura rămâne aceeaşi.  Biblia a biruit toate furtunile. De ce? Pentru că Dumnezeu a hotărât să-i judece pe toţi oamenii după Biblie care este Cuvântul şi Cuvântul este Hristos, iar noi vom fi judecaţi prin acest Cuvânt.

Ce se întâmplă când norii sunt îndepărtaţi? Apare imediat soarele. Aceasta este tot ce trebuie să faceţi şi voi astăzi. Nu spuneţi: „Oh, Isuse, vino şi vindecă-mă! Oh, Isuse, dă-mi Duhul Sfânt!” Îndepărtaţi norii şi El este deja acolo. El a venit în urmă cu 1950 de ani, este încă aici şi va fi întotdeauna, pentru că este nemărginit şi Atotputernic şi a spus: „Eu sunt viu în veci!”

Înainte ca Ghedeon şi toţi ceilalţi să poată vedea minunile lui Dumnezeu, au trebuit să îndeplinească condiţiile lui Dumnezeu. Tot aşa, pentru ca tu să poţi vedea minunile lui Dumnezeu şi puterea Sa, este nevoie să crezi Cuvântul care vine la profet.

Înainte ca ei să vadă minunile, au trebuit să creadă ceea ce a spus prorocul. Înainte ca noi să putem vedea minunile lui Dumnezeu, trebuie să credem ce au spus profeţiile pentru că Profetul nostru este Biblia, iar ea spune:

„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

El va întoarce… inima copiilor spre părinţii lor…” (Maleahi 4.5+6b).

Dacă un bărbat spune că este profetul lui Dumnezeu, al baptiştilor sau al penticostalilor şi nu trăieşte conform Cuvântului biblic, este un mincinos. Poate să i se spună proroc, dar este un proroc mincinos sau fals.

Prorocul adevărat vorbeşte Cuvântul adevărat şi arată că Dumnezeu este Acelaşi şi că are aceeaşi putere. Deci, înainte ca oamenii să vadă minunile lui Dumnezeu, trebuie să creadă Cuvântul profetului şi să-L împlinească.

Voi nu puteţi umbla cu mască şi să spuneţi: „Isus Hristos nu mai este Acelaşi care a fost ieri, pentru că zilele minunilor au trecut. Nu mai există nici un botez adevărat al Duhului Sfânt,” apoi să aşteptaţi să vedeţi minunile lui Dumnezeu. Trebuie să ascultaţi întâi Cuvântul şi atunci Dumnezeu se va îngriji de restul.

Dacă aţi îndepărta toţi norii de deasupra voastră, aţi putea vedea că Soarele este deja acolo. Noi am învăţat că soarele nu se mişcă, ci rămâne întotdeauna în acelaşi loc. La fel este Hristos; El rămâne întotdeauna Acelaşi dar noi ne îndepărtăm de El. Acesta este adevărul. Tu trebuie doar să te întorci şi să-L priveşti, căci atunci vei vedea ce se întâmplă. Priveşte-L pe El în faţă, nu biserica, dogma sau titlul tău. Priveşte-L pe Hristos în faţă! Întâlneşte-te cu El! Nu privi la o şcoală teologică, ci priveşte la Hristos pentru că Hristos este Cuvântul. Ascultaţi Cuvântul! Oamenii din toate timpurile au fost chemaţi să asculte Cuvântul, iar noi, cei de astăzi, trebuie să ascultăm tot de Cuvânt.

Dacă aţi luat cunoştinţă de aceste lucruri, eu mi-am notat un verset care spune: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15.7).

Vedeţi? Dacă Cuvântul lui Dumnezeu este în noi şi noi rămânem în El, Cuvântul va vorbi pentru Sine. Atunci puteţi cere orice veţi vrea şi vi se va da. Nu astăzi una şi mâine alta, iar în ziua următoare să cazi înapoi; nu astăzi într-o biserică şi mâine în alta, sau astăzi la un cult şi mâine la altul, pentru ca apoi să te trezeşti căzut într-o groapă, deoarece aceasta arată că niciodată nu ai avut nimic.

Oh, poate ziceţi: „Bine, dar eu am vorbit în limbi!” Cu toate acestea nu ai nimic. Sau poate spuneţi: „Eu am jucat în Duhul!” Este în ordine, dar eu nu ştiu ce fel de duh este acela în care ai jucat. Dacă într-o zi eşti într-o anumită lucrare, iar săptămâna viitoare eşti cu altceva; dacă apoi vine o „pasăre ciocănitoare” ce bate într-un pom gol, iar tu alergi imediat acolo, pentru ca după aceea să mergi la o oarecare misiune, aceasta dovedeşte că nu ştii unde aparţii; că Hristos nu este în tine.

Cuvântul Lui nu este acolo unde alergi tu fără să-ţi dai seama. Cuvântul Domnului  este tare, iar dacă Îl ai nu te vei mai întoarce în întuneric, ci vei rămâne în Lumina Lui.

Nu demult am predicat despre tema „Un paradox” și cum a oprit Iosua soarele, iar fetiţa mea, Rebeca, mi-a spus: „Tati, el n-a putut opri soarele, căci s-ar fi oprit şi lumea. Sau a oprit lumea?” Da, Dumnezeu a oprit soarele, pentru că Cuvântul Său nu greşeşte”, i-am răspuns eu.

Atunci ea mi-a zis: „Bine, dar cum a oprit Iosua soarele, dacă soarele nu se mişcă ci stă pe loc?” El nu a vorbit despre obiectul acela care atârnă pe boltă, ci s-a referit la soarele care se plimbă peste pământ şi ne dă lumină. Acesta este soarele pe care l-a oprit Iosua.”

Eu nu ştiu cum a făcut Dumnezeu acest lucru, dar ştiu că aşa s-a întâmplat. El a oprit soarele. Pentru observatorul de pe pământ, soarele se mişcă într-o anumită direcţie. Noi nu putem vedea acel obiect care atârnă la un milion de mile depărtare de Pământ, ci vedem doar lumina pe care o reflectă soarele care se plimbă pe deasupra pământului. Aleluia!

Şi Iosua a poruncit: „Opreşte-te, soare!”  iar soarele s-a oprit. Un paradox este ceva de necrezut şi totuşi adevărat. Cum este posibil ca Dumnezeu să aleagă un păcătos arogant şi îngâmfat, un bărbat certăreţ şi să facă din el un sfânt al lui Dumnezeu? Cum este posibil ca El să aleagă o femeie atât de decăzută, încât şi câinii de pe stradă se îndepărtează de ea, şi s-o facă o sfântă a lui Dumnezeu? Eu nu pot explica aceasta dar ştiu că El a făcut-o şi o face încă. Acesta este un paradox, cum sunt de altfel toate lucrările măreţe ale lui Dumnezeu.

Biblia spune: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15.7).

Să mergem pentru o clipă în Geneza. Noe trebuia să îndeplinească condiţiile, trebuia să creadă Cuvântul lui Dumnezeu şi să procedeze după porunca Lui înainte de a vedea minunile lui Dumnezeu. După cum ştiţi, până atunci nu plouase niciodată. Ştiţi ce se spune despre timpul lui Noe? În ce priveşte ştiinţa, epoca aceea era mai mare şi mai dezvoltată decât timpul în care trăim. Astfel, noi nu putem construi piramide şi nici sfinxul; nu putem îmbălsăma morţii şi nu avem coloranţi care să nu se şteargă niciodată. Ştiinţa noastră modernă nu este în stare să găsească acele lucruri, dar ei le aveau. Noi nu avem ingineri ca ai lor. Piramida construită de ei este aşezată exact în centrul pământului, astfel ca niciodată să nu formeze umbre. Noi n-am putea construi o asemenea piramidă, iar blocurile de piatră din care este zidită cântăresc sute de tone. Cu toate maşinăriile moderne pe care le avem, noi nu am putea ridica un asemenea bloc de piatră.

Pentru a transporta un picior al Sfinxului este nevoie de șaisprezece cai. Cum au ridicat ei acele pietre acolo sus? Înseamnă că erau mai avansaţi în ştiinţă decât noi.

Ce credeţi că i-au răspuns lui Noe când le-a spus că va ploua din cer? Eu pot să-mi închipui răspunsul lor:  „Noi am făcut cercetări cu ajutorul aparatelor noastre şi am constatat că acolo sus nu există nici o picătură de apă. Cum ar putea ploua cu apă din cer?”

Noe putea să răspundă doar: „Dumnezeu mi-a spus că va ploua şi asta îmi este de-ajuns. Dacă Dumnezeu a spus că va ploua, aşa va fi.”

„Cum poţi susţine aşa ceva?”

„Acesta este Cuvântul Domnului, este „Aşa vorbeşte Domnul!”

„Şi ce vei face, Noe? Vei merge să predici despre lucrul acesta?”

„Nu, domnul meu, mă voi pregăti pentru ceea ce mi-a spus El.”

Vedeţi? Astăzi ei ar spune cam aşa: „Oh, aceasta ar fi o minune, dar zilele minunilor au trecut.”

Mergeţi pur şi simplu înainte, căci acest lucru se va vedea puţin mai târziu. Da, domnul meu.

Ce a făcut Noe în continuare? A construit corabia înainte de a veni ploaia. El a acţionat pe baza făgăduinţei, fără să ia în seamă ceea ce spuneau ceilalţi. Amin.

În clipa aceasta mă simt foarte bine pentru că Duhul Sfânt este aici. Da, ia-L pe Dumnezeu pe Cuvânt şi procedează în toate pe baza făgăduinţei, indiferent ce se va întâmpla, pentru că de restul se va ocupa El.

Tu trebuie să începi prin a da norii la o parte, prin a îndepărta povara păcatului care te înfăşoară atât de repede şi de uşor. Pune totul la o parte: frică, îndoieli, religie şi dogme; tot ce este contrar Cuvântului, pentru că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Puneţi nervii deoparte şi stăruiţi. Când vei da la o parte şi ultima buturugă, vei vedea că El stă acolo, căci Îl vei întâlni.

Noe a spus: „Dacă am terminat de construit corabia, va veni ploaia!” Vedeţi? „Va veni ploaia. Chiar dacă va trebui să mai aştept încă cincizeci de ani, voi sta în corabie şi voi aştepta pentru că aşa a spus Dumnezeu.” Vedeţi, în primul rând trebuia să se pregătească el însuşi. Noe ştia că Dumnezeu este un Dumnezeu al minunilor, de aceea nu se îndoia de ceea ce spusese El, ci ţinea cu tărie la aceasta.

Când Dumnezeu îţi vorbeşte, prin Cuvântul Său, să ţii tare la aceasta. Dacă lumea şi lucrurile ei te-au părăsit, tu ştii aceasta. Şi la fel ştii dacă iubeşti lumea şi lucrurile ei: în inima ta vei şti că nu eşti în ordine cu Dumnezeu.

Deci, dacă totul te-a părăsit, nu mai ai altceva de făcut decât să te întâlneşti cu Dumnezeu, căci El va sta şi va rămâne acolo.

Aşa cum soarele rămâne acelaşi şi Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Soarele care străluceşte astăzi este acelaşi soare care a strălucit şi în Geneza 1. Acelaşi soare a strălucit în zilele lui Ilie şi acelaşi soare a apus în ziua răstignirii. Aleluia! El rămâne acelaşi.

Isus Hristos are aceeaşi putere, aceeaşi dragoste şi face aceleaşi semne şi minuni, pentru că nu se schimbă niciodată.

Care este semnul unui creştin adevărat astăzi? Oamenii spun: „Oh, eu merg la biserică, am numele trecut în cutare şi cutare registru şi am făcut cerere să fiu botezat.” Desigur, aduc şi alte argumente care la suprafaţă par bune, dar n-au nici un suport biblic. Totul este ca un zid tencuit cu ipsos şi care se va dărâma în curând. Nu acesta este semnul unui creştin! Nu acestea sunt semnele despre care a vorbit Domnul Isus în Marcu 16.17-18: Iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce vor crede: „în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Dacă Dumnezeu este cu noi, unde sunt aceste semne? Înapoi la Cuvântul Domnului şi semnele vor apărea de la sine.

Înainte ca Noe şi Ghedeon să vadă minunile lui Dumnezeu, a fost nevoie să procedeze conform Cuvântului lui Dumnezeu. Fiecare creştin trebuie să facă ceea ce spune Cuvântul! Înainte de a putea spune că există un Dumnezeu, trebuie să procedeze după făgăduinţa Lui şi apoi El Se va arăta.

Dacă ai nevoie de vindecare, crede-L pe Dumnezeu! Trăieşte conform Cuvântului Său şi atunci vei primi ceea ce ceri.

Înainte ca Moise sa vadă minunile lui Dumnezeu, a fost nevoie să procedeze conform Cuvântului Său. El ştia că s-a născut într-un mod deosebit, căci mama lui îi povestise cum l-a ascuns printre trestii, i-a spus că Dumnezeu l-a ales şi l-a chemat pentru o lucrare. Astfel, Moise şi-a zis: „Eu sunt un militar bun! Pot să fac tot ce vreau!” apoi a ucis un egiptean şi l-a ascuns în nisip. Dar vedeţi, aceasta este ceea ce a încercat să facă prin propria sa putere, după ideile sale, pentru că nu ajunsese încă să vadă că Dumnezeu poate să facă minuni şi să-l treacă biruitor prin toate lucrurile.  Într-o zi, pe când păştea oile socrului său, la vârsta de optzeci de ani, Moise a văzut ceva. Oh, Dumnezeule! Pentru el aceasta era ceva tainic. (Nădăjduiesc că în seara aceasta vă voi putea arăta ceva, căci pentru aceasta avem pregătit un bazin cu  apă).

Moise a văzut ceva ce nu mai văzuse niciodată până atunci. El a zis: „Voi merge mai aproape ca să văd ce este această vedenie…” Când s-a întors, Cuvântul Domnului a venit peste el. Glorie! Aleluia! Deci, înainte ca să poată merge, Moise a trebuit să procedeze conform Cuvântului.

Acum gândiţi-vă la faptul că Cuvântul Domnului aduce întotdeauna la suprafaţă minunile. Moise a spus: „Cum voi şti că eşti cu mine şi că Tu eşti Cel care mă trimite?” Atunci Domnul l-a întrebat: „Ce ai mână?” „Un toiag”, a răspuns el.

„Aruncă-l jos!” Aceasta a fost prima poruncă pe care a primit-o Moise de la Dumnezeu: „Dacă vrei să ştii că Eu sunt Dumnezeu, aruncă la pământ toiagul pe care-l ai în mână.”

Ghedeon a întrebat: „Unde sunt minunile lui Dumnezeu?” Şi Domnul i-a răspuns: „Pune azimile şi carnea pe altar şi Îţi voi arăta Cine este Dumnezeu!” Apoi le-a atins cu toiagul şi imediat a coborât din cer un foc care a mistuit jertfa.

La fel s-a întâmplat cu Moise: înainte de a vedea puterea lui Dumnezeu, el a trebuit să asculte de Dumnezeu, aşa că a aruncat toiagul la pământ, iar acesta s-a transformat imediat într-un şarpe. Oh!

Cum este acum? Vedeţi, mai întâi vine ascultarea, apoi poţi vedea minunile lui Dumnezeu. Multe biserici din ţară spun: „Unde sunt minunile? Suntem gata să plătim o mie de dolari ca să vedem cu ochii noştri o minune!”

Oh, sărmani mincinoşi decăzuţi, morţi de două ori! Voi sunteţi dezrădăcinaţi şi scoşi afară. Cum credeţi că veţi vedea o minune câtă vreme n-aţi devenit voi înşivă o minune? La care minune mă refer? Ştiţi voi: este vorba de naşterea din nou. Naşterea din nou este o minune a harului lui Dumnezeu. Dacă El apucă un îndoielnic sau un necredincios şi-l umple cu Duhul Sfânt, nimeni nu poate tăgădui că este o minune.

Domnul Isus a spus: „Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.3).

 Dacă vrei să vezi o minune, mai întâi trebuie să devii tu însuţi o minune. Aşteaptă ca Dumnezeu să lucreze mai întâi cu tine, este nevoie ca El să rezolve unele lucruri cu tine; să-ţi dea „ochelari” noi pentru că eşti orb, eşti mort în păcate şi în fărădelege. Eşti orb duhovniceşte, eşti de două ori mort, de aceea este nevoie ca Dumnezeu să-ţi dea Viaţa; este nevoie să-ţi atingă ochii duhovniceşti şi să te facă o minune, pentru că numai după aceea vei putea să-L vezi pe Dumnezeul minunilor.

Frate şi soră, ascultaţi cu atenţie! Dacă vrei să ştii cine este Dumnezeu, fă ceea ce-ţi spune El acum! Schimbă-ţi toată gândirea şi primeşte botezul biblic în Numele Domnului Isus Hristos, căci atunci vei deveni o minune. Aceasta este făgăduinţa Sa din Fapte 2.39: „…apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi (iudeii), pentru copiii voştri (iudei) şi pentru toţi cei ce sunt departe acum (neamurile) în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Oare făgăduinţa aceasta a fost numai pentru apostoli şi iudei sau este şi pentru neamuri? Cuvântul se adresează tuturor celor ce  vor fi chemaţi: iudei şi neamuri.

Fă deci ceea ce spune Cuvântul Domnului şi vei vedea că se vor întâmpla adevărate minuni. Se vor face minuni ca acelea pe care le-au făcut Noe, Moise, Ghedeon şi toţi oamenii lui Dumnezeu.

Domnul i-a spus lui Moise: „Aruncă toiagul jos!”  Cu alte cuvinte, El i-a spus: „Depărtează-te de tot ce te înconjoară şi lasă totul în grija Mea!” Amin.

Poate spui: „Am un temperament îngrozitor!” Predă-l lui Dumnezeu pentru că El ştie cum să-l liniştească. „Bine, dar eu am atâtea pofte!” Predă-le Lui căci Domnul ştie cum să le îndepărteze. Pune-le pur şi simplu în mâna Lui şi atunci vei vedea minunea pe care o va face El. Acesta este adevărul.

Moise trebuia să procedeze conform Cuvântului înainte de a vedea minunile lui Dumnezeu, iar când le-a văzut nu a mai putut fi oprit de nimic. El privea spre cer cu faţa plină de zâmbet şi cu ochii plini de lumină. Dintr-un simplu păstor el a devenit un bărbat puternic al lui Dumnezeu, un uriaş care a pornit să biruiască o naţiune cu un simplu toiag. Şi a biruit-o, eliberând Israelul din robie, pentru că Dumnezeu i-a poruncit să facă acest lucru.

Frate, fă ceea ce-ţi spune Dumnezeu şi vei vedea că Cuvântul Său este încă Acelaşi. Dă norii la o parte şi Soarele va străluci.

Iosua a fost şi el un puternic biruitor; a fost cel care a dus la îndeplinire însărcinarea primită de Moise. El a fost un dumnezeu iubit de Dumnezeul cel Atotputernic, care i-a spus: „Eu voi fi cu tine, aşa cum am fost cu Moise.” (Iosua 1.5).

Dar înainte ca zidurile Ierihonului să se prăbuşească, Iosua a trebuit să procedeze conform instrucţiunilor Comandantului Suprem şi să înconjoare cetatea de 13 ori. El a înconjurat cetatea în sunet de trâmbiţă, conform Cuvântului spus de Dumnezeu atunci când s-a întâlnit cu El. Vedeţi, înainte de a vedea minunile lui Dumnezeu, Iosua a trebuit să procedeze conform Cuvântului Său.

Voi ştiţi că sunetul obişnuit al unei trâmbiţe nu poate determina prăbuşirea unui zid (zidurile Ierihonului erau atât de late şi de puternice încât pe ele se organizau concursuri de cară). Dar dacă Dumnezeu a spus ceva, a şi împlinit. Domnul îi spusese lui Iosua: „Să înconjuraţi zidurile cetăţii de şapte ori, timp de şapte zile. În primele şase zile să le înconjuraţi câte o dată, iar în ziua a şaptea de şapte ori. (în total trebuiau înconjurate de 13 ori). Când o faceţi ultima dată, preoţii să meargă înainte cu Chivotul legământului şi să sune din trâmbiţe, căci zidurile se vor prăbuşi”. Ei au făcut întocmai şi ce s-a întâmplat? Au văzut minunile lui Dumnezeu. Când? Numai după ce au împlinit Cuvântul lui Dumnezeu spus prin Iosua.

Unde sunt minunile voastre acum? Unde sunt minunile tale? Dacă vreţi să le vedeţi, împliniţi Cuvântul Său şi minunile vor urma.

Cum a fost posibil să se prăbuşească zidurile iar micuţa casă a curvei Rahav să rămână neatinsă? Datorită faptului că a procedat conform Cuvântului lui Dumnezeu, Rahav a văzut minunile Domnului în timp ce ceilalţi au murit. La fel se va întâmpla şi cu voi: dacă veţi asculta Cuvântul lui Dumnezeu veţi vedea minunile Lui.

Acum să-i privim pe copiii lui Israel aflaţi înaintea cuptorului de foc. Ce au făcut ei înainte de a vedea că Dumnezeu i-a scos din ţara Egiptului, că El este Acelaşi Dumnezeu care a fost întotdeauna şi că este un Dumnezeu al minunilor. Domnul le-a poruncit să nu se închine înaintea idolilor şi dacă Dumnezeu nu se schimbă, ei au rămas la Cuvântul care le spunea să nu se închine la idoli.

Astfel, i-au spus împăratului: „Dumnezeul nostru în care ne încredem este în stare să ne scape din văpaia focului, căci stăm pe Cuvântul Său!” Ce s-a întâmplat? Ei au văzut minunea lui Dumnezeu; au văzut că Dumnezeu poate învinge şi focul.

Sunteţi bolnavi? Faceţi ce vă porunceşte Cuvântul şi veţi vedea dacă El vă poate vindeca sau nu.

Dacă eşti păcătos şi ai vrea să fii umplut cu Duhul Sfânt, vino la Isus, schimbă-ţi gândirea şi lasă-te botezat în Numele Domnului Isus Hristos. Fă ceea ce spune Cuvântul şi apoi vei vedea ce se întâmplă.

Bărbaţilor, dacă mai aveţi lumea în voi, iar voi femeilor, vă mai tăiaţi părul şi purtaţi pantaloni; dacă voi toţi vă mai supăraţi şi vă bazaţi pe crezurile voastre, dar doriţi să ştiţi dacă El mai este Dumnezeu, faceţi ceea ce spune Cuvântul Său. Puneţi-vă pe altar şi veţi vedea ce se va întâmpla.

La fel a făcut şi Daniel. Mai întâi a trebuit să asculte Cuvântul lui Dumnezeu şi abia după aceea a văzut minunea Sa, fiind scos nevătămat din groapa cu lei.

Împăratul din acea vreme a dat o poruncă: „Dacă cineva nu se va închina idolului ridicat de el, va fi aruncat în groapa cu lei!” Timp de treizeci de zile, nimeni nu avea voie să se închine altui Dumnezeu decât idolului lui. Dar ce a făcut Daniel? El a făcut ceea ce spunea Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece ştia că atunci când Solomon a sfinţit Templul, s-a rugat astfel: „Doamne, dacă poporul Tău se află în vreun necaz, îşi întoarce faţa către Templul acesta şi se roagă, Te rog să-l auzi din cerul Tău…”

Daniel a împlinit Cuvântul Domnului deşi porunca suna astfel: „Dacă cineva nu se închină idolului, va fi aruncat în groapa cu lei!” El a făcut ceea ce spunea Cuvântul, deoarece ştia că Dumnezeu este întotdeauna Acelaşi. Fiind profet, el Îl cunoştea şi Îl iubea pe Dumnezeu; ştia că este slujitorul Lui şi că Dumnezeu este în stare să-l salveze. Datorită poruncii date de împărat, Daniel risca să fie aruncat în groapa cu lei dacă refuza să se închine idolului. Dar el se întorcea cu faţa spre Templu şi se ruga de trei ori pe zi, iar Dumnezeu l-a umplut cu atâta Duh Sfânt încât leii nu s-au putut atinge de el. Acesta este adevărul.

Când Iona se afla în pântecele chitului ştia că omeneşte nu mai are nici o şansă să supravieţuiască, deoarece mâinile şi picioarele îi erau legate. Acest profet care fusese trimis la neamuri, a fost aruncat în mare apoi a fost înghiţit de un peşte mare. Şi pe când era în pântecele peştelui, profetul Iona şi-a venit în fire şi s-a pus în ordine cu Dumnezeu.

O, frate predicator, vino-ţi şi tu în fire! Depărtează-te de toate lucrurile şi obiceiurile care nu sunt după Cuvânt şi vino la Dumnezeul cel viu! Vino înapoi la Cuvântul Său viu. Iona şi-a venit în fire şi s-a pocăit, dar când a privit în jur, peste tot era numai pântecele peştelui și el a înţeles că se afla în pântecele unui peşte, pe fundul mării întunecoase. Îşi pierduse orice nădejde încă pe când era pe corabie, dar acum era în pântecele unui peşte; era într-o mare încurcătură, iar de salvare nici nu mai putea fi vorba. Atunci şi-a zis: „Acum totul s-a dus, de aceea aş vrea să privesc încă o dată spre Templul Tău cel sfânt.”

Desigur, Iona nu avea cum să vadă Templul, dar a zis: „El este acolo sus, de aceea aş vrea să privesc spre El.” Şi când a făcut aceasta, a văzut minunea lui Dumnezeu. Nu ştiu cum, dar el a avut oxigen şi a putut supravieţui în pântecele acelui peşte; s-a odihnit puţin pentru călătoria pe care trebuia s-o facă în oraşul Ninive unde trebuia să predice timp de patruzeci de zile. Dumnezeu l-a înviorat cu oxigen din cer, deoarece nu era posibil să-l primească din mare sau din chit, ci doar de la Dumnezeu.

Oh, Doamne, suflă şi peste noi în seara aceasta Oxigenul Cuvântului Tău cu puterea Duhului Sfânt, cu puterea învierii lui Isus, ca să rămânem în viaţă, în aceste zile din urmă. Umple-ne, Doamne, cu puterea Duhului Sfânt!

Atunci va fi aşa cum v-am povestit azi dimineaţă despre acea raţă. De îndată ce a simţit şi a văzut apa, nu a mai existat nimic s-o poată opri să intre în ea. Cotcodăcitul găinii nu a avut nici un efect asupra ei, ci a alergat direct în apă, pentru că era o raţă.

Acum, dacă cineva dintre voi are natura unei raţe, noi avem dincolo un bazin plin cu apă. Oh, dacă aţi putea mirosi şi gusta ceva din cer, ca să vedeţi că Dumnezeu este acelaşi şi că El Îşi ţine întotdeauna Cuvântul; să vedeţi că El este un Dumnezeu care face minuni.

Prieteni, dacă n-aţi primit încă Duhul Sfânt, mirosiţi întâi apa pentru că aceasta este prima condiţie pe care trebuie s-o îndepliniţi.

Schimbaţi-vă în adâncul inimii voastre! Schimbaţi-vă felul de gândire şi puneţi-vă pe altarul Lui de jertfă pentru că atunci lumea va fi mistuită din voi şi vă veţi naşte din nou prin Duhul Sfânt. Dacă faceţi botezul în Numele Domnului Isus Hristos, El vă va umple cu Duhul Sfânt. Mergeţi corect, urmând procesul de naştere spirituală. Nu încercaţi să intraţi prin strângerea mâinii păstorului şi nici trecându-vă numele în vreun registru, căci este nevoie să muriţi complet, astfel ca lumea să nu vă mai cunoască şi nici voi să n-o mai cunoaşteţi.

Abel a murit pe acelaşi altar pe care a murit şi mielul lui. Tot aşa este şi cu voi: veţi putea ajunge în ordine cu Dumnezeu numai dacă muriţi pe altar împreună cu Hristos, căci atunci nu veţi mai putea suporta lucrurile lumii. Muriţi chiar acolo, iar când vă veţi ridica veţi fi o făptură nouă în Hristos. Acesta este adevărul.

Iona a trebuit să creadă Cuvântul şi apoi să-L împlinească, în timp ce chitul îl plimba pe fundul mării. Mă întreb ce s-o fi gândit chitul în cele trei zile şi trei nopţi? „Aici se întâmplă ceva ciudat…” Desigur, trupul peştelui, stomacul lui, nu înţelegea ce se petrecea.

La fel este cu organizaţiile religioase: ele nu pot înţelege ce se petrece acum. Dar Iona a înţeles, pentru că aerul pe care i-l sufla Dumnezeu în faţă era aer curat şi l-a păstrat în viaţă.

Dacă Iona a trăit prin faptul că a crezut cuvintele spuse de Solomon cu privire la Templul natural pe care l-a construit din porunca Domnului, cu cât mai mult va trăi fiecare suflet, oriunde s-ar afla el, dacă va privi spre Cuvântul viu al lui Dumnezeu? Noi nu privim spre un templu zidit de un om care la bătrâneţe a căzut de la Cuvânt, a murit şi zace în mormânt, ci privim spre un Dumnezeu viu care stă la dreapta majestăţii Lui; la un Dumnezeu care are toată puterea şi slava. Şi dacă noi predicăm Cuvântul, El trimite Duhul Sfânt ca Martor al Său. Amin. Credeţi Cuvântul lui Dumnezeu şi veţi vedea minunile Sale!

Când Ghedeon s-a întâlnit cu Îngerul Domnului şi i-a vorbit, l-a privit oarecum critic şi i-a zis: „Dacă Dumnezeu este cu noi, unde sunt minunile Lui?” Ghedeon ştia că acel Înger era Cuvântul făcut trup. Aleluia! Era Cuvântul viu care lucra în acel moment. Slăvit să fie Domnul, fraţilor!

Rusaliile sunt un lucru bun, dar dacă nu ai avut personal această experienţă, atunci pentru tine sunt doar un foc zugrăvit. La ce ne foloseşte un Dumnezeu istoric dacă astăzi El nu mai este Acelaşi? Cum am spus de multe ori, la ce-i foloseşte canarului tău să-i dai vitamine să-i crească aripile, dacă îl ţii închis într-o colivie? La ce le foloseşte oamenilor să li se predice despre un Dumnezeu al puterii, dacă după aceea li se spune că astăzi El nu mai face lucrările pe care le-a făcut înainte? Desigur, aşa ceva este o prostie!

Atunci de ce construiţi şcoli şi seminarii pentru predicatori? Acestea nu sunt decât nişte camere mari cu dulapuri pentru clocit, în care se clocesc predicatorii. Se duc oi şi se întorc boi.

Întotdeauna mi-a părut rău pentru puii de găină care sunt scoşi în incubatoare, pentru că nu au mamă. Astfel, ei nu vor şti niciodată de unde au venit şi n-au avut o mamă care să-i ocrotească, ci au crescut artificial.

La fel este cu predicatorii care provin din seminarii şi cunosc numai teologia învăţată acolo. Un astfel de predicator poate fi foarte deştept şi şlefuit, poate predica în mai multe limbi, dar nu ştie cine sunt părinţii lui duhovniceşti; nu ştie nimic despre Dumnezeul pe care-L predică.

Un catâr nu ştie într-adevăr nimic. Eu am vorbit mai demult despre aceasta. Catârul nu ştie nimic despre părinţii lui pentru că este rezultatul unei încrucişări; el nu ştie unde aparţine.

La fel sunt unii creştini: ei sunt încrucişaţi, sunt clociţi într-o anumită denominaţiune. Dar un cal bun, de rasă curată, are urmaşi de neam ales care ştiu de unde se trag. Aşa este şi cu creştinul adevărat: el ştie unde este camera de alimentare a lui Dumnezeu; ştie că este născut din Cuvânt. Un astfel de om acceptă fiecare Cuvânt vorbit de Dumnezeu, pentru că Cuvântul S-a făcut trup în el. Acesta este motivul pentru care spune: „Aşa este! Amin.” Arătând că este de acord cu fiecare Cuvânt. În el este Ceva care-L legitimează de la sine. Acesta este Cuvântul.

„Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Amin.

„Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” Amin.

„Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit… Iată semnele care îi vor urma…” (Evrei 13.8; Ioan 14.12; Marcu 16.15-18).

Vedeţi, bătrâna găină îi spune micuţei răţuşte: „Cotcodac, cotcodac, zilele minunilor au trecut!” dar răţuşca îi răspunde: „Mac, mac, eu simt mirosul apei şi voi sări chiar acum în ea!” Acesta este adevărul. Faceţi ceea ce spune Cuvântul şi veţi vedea dacă ceea ce aţi auzit este adevărat sau nu. Ioan Botezătorul era pe linia corectă ca să facă ceea ce trebuia………………….

 Elisaveta a crezut că va avea acel copil, dar Zaharia s-a îndoit, de aceea Dumnezeu l-a lovit cu muţenie. Mă gândesc că părinţii lui Ioan Botezătorul s-au întristat când    l-au avut, deoarece vedeau că sunt deja bătrâni şi ştiau că nu vor trăi să-l vadă înfăptuind lucrarea măreaţă la care era chemat de Dumnezeu. Totuşi, l-au crescut în sfinţenie pregătindu-l pentru aceasta. Slavă lui Dumnezeu. Părinţii lui Ioan au murit când el era doar un copil, de aceea băiatul şi-a părăsit căminul şi s-a dus în pustie, unde a crescut în statură şi în puterea lui Dumnezeu. Părinţii lui erau undeva, dincolo de stele, de lună şi de soare, iar de acolo puteau să vadă ce se petrece jos; puteau vedea cum Ioan a intrat în slujbă şi cum Dumnezeu a spus: „El este glasul celui ce strigă în pustie!…Eu te trimit, du-te şi strigă!” Oh, cum aşteaptă Ioan să vină înapoi din pustie!

„Ce aştepţi aici, Ioane?” „Aştept chemarea pentru însărcinarea pe care o am. Aceasta este totul pentru mine.”

El ştia că slujba lui avea să fie o pricină de poticnire pentru mulţi, de aceea le-a zis iudeilor: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?” iar în seara aceasta, eu vă spun acelaşi lucru: „Intraţi în apă, pui de năpârci!” Cred că înţelegeţi la ce mă refer şi ştiu că se înregistrează pe bandă şi că aceste cuvinte vor merge pretutindeni în lume. Dacă vreţi să vedeţi minunile lui Dumnezeu, mergeţi mai întâi la apă!

Apoi, vedem cum Ioan pleacă la drum iar într-o zi vede un tânăr cu înfăţişare plăcută, care se apropie de el. Când Îl vede, Ioan îşi zice: „Poate că acesta este Hristosul.  Nu, nu este El, pentru că Dumnezeu mi-a dat o făgăduinţă.”

Poate că unii l-au întrebat: „Ioane, vrei să spui că Mesia se află deja printre noi? Unde este?” „Nu ştiu unde este dar atunci când Se va arăta Îl voi recunoaşte pentru că Dumnezeu mi-a dat un semn.”

„Cum poţi şti că vei fi vindecat dacă pentru tine s-au făcut rugăciuni?”

„Dumnezeu mi-a spus după ce să privesc.”

„De unde ştii că vei primi Duhul Sfânt?”

„Eu ascult Cuvântul pentru că El mi-a spus la ce să privesc şi ştiu ce urmează.”

Prietene, tu ştii ce urmează dacă asculţi Cuvântul lui Dumnezeu? Dacă faci aceasta, următorul lucru este împlinirea făgăduinţei Lui, pentru că Dumnezeu nu poate să mintă.

Ei îi spuneau lui Ioan: „Îl vezi pe omul acela cu coroană de aur? Acela trebuie să fie Mesia.”

„Nu, nu este El”, răspundea Ioan, apoi s-a îndreptat hotărât spre acel bărbat şi i-a zis: „Nu se cade să trăieşti cu soţia fratelui tău! Legea nu-ţi permite să faci aceasta!” Acel bărbat era Irod şi el ştia bine că ceea ce face nu este corect. Din pricina aceasta, Irodiada l-a urât de moarte pe Ioan, dar el a mers mai departe având privirea aţintită la semnul care-i fusese dat şi prin care ştia că-L va recunoaşte pe Mesia.

Aşa îşi recunoaşte şi Dumnezeu Biserica, pentru că Domnul Isus a spus: „Cine crede în Mine, va fi urmat de aceleaşi semne.” El nu a spus niciodată că cine crede în El trebuie să aparţină metodiştilor, baptiştilor sau penticostalilor. Nu, nu a spus niciodată aşa ceva, pentru că El îi cunoaşte pe cei ce sunt ai Săi.

Dacă astăzi îi întrebaţi pe oameni: „Eşti creştin?” îţi răspund: „Oh, eu sunt metodist!” Este în ordine, dar aceasta nu dovedeşte că eşti creştin.

Altul spune: „Eu sunt penticostal!” Este bine, dar nici aceasta nu arată că eşti credincios. Cu siguranţă că nu. Dacă eşti un credincios adevărat, vei crede fiecare Cuvânt spus de Dumnezeu. Atunci eşti pecetluit în Împărăţia lui Dumnezeu, iar această pecete este tot timpul peste tine, de la început până la sfârşit; şi la venire şi la plecare. Vedeţi, voi puteţi să le spuneţi aceste lucruri.

Ioan spunea: „Când va veni Mesia, Îl voi recunoaşte după Semnul pe care mi l-a dat Dumnezeu. La aceasta privesc eu.” Oh, frate, de ce a văzut Ioan semnul? Pentru că a privit după el. (Fratele Branham bate în amvon).

Nădăjduiesc că aceste cuvinte au pătruns în inima voastră. Privirea voastră este aţintită la aceasta? Aşteptaţi şi voi semnul? Dacă îl aşteptaţi, trebuie să ştiţi ce spune Scriptura.

Toţi preoţii care stăteau în jurul lui Ioan au fost de cinci ori mai deştepţi decât el. Noi n-am citit nicăieri că Ioan ar fi urmat vreo şcoală, iar acolo stăteau o mulţime de preoţi ai căror străbunici au fost preoţi vestiţi care cunoşteau fiecare iotă din acele suluri. Cunoşteau Geneza şi toţi profeții. Dar vedeţi, numai Ioan a primit semnul de recunoaştere al lui Mesia, de aceea privea cu atenţie după El. El ştia că dacă Mesia este Dumnezeu, trebuie să fie însoţit de supranatural. Acesta este adevărul.

Aşa este şi astăzi. Dacă eşti un creştin adevărat, înseamnă că ai fost atins de supranatural. Dacă nu s-a întâmplat acest lucru, eşti înşelat. Dacă trăieşti la fel ca înainte, dacă încă iubeşti aceleaşi lucruri pe care   le-ai iubit înainte, eşti înşelat; înseamnă că încă nu eşti un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu.

Odată am citit o istorioară în care scria că într-o zi Ioan stătea dincolo de râul Iordan, pentru că preoţii îl scoseseră afară din cetate. Aşa fac ei cu fiecare slujitor al lui Dumnezeu: îl scot afară din fiecare denominaţiune sau organizaţie.

Acolo afară, Ioan nu avea un amvon după care să stea, ci stătea în noroi până la genunchi. El nu avea un costum frumos, cu guler întors. Nu, domnul meu, ci era înfăşurat într-o piele de cămilă, aşa că desigur, arăta ca un sălbatic.

Preoţii îi spuneau: „Vrei să spui că suntem orbi şi că vine un timp când măreţul nostru Templu (organizaţia noastră), se va prăbuşi?”

„Da, aşa se va întâmpla.”

„De unde ştii tu aceasta?”

„După cum bine ştiţi cu toţii, prorocul Daniel a spus că atunci când va veni Mesia, jertfa zilnică va fi desfiinţată”. Aleluia. Oh, mă simt tot mai mult în Duhul, aşa că trebuie să mă opresc.

Dar Mica? De unde ştia că nu poate să-l binecuvânteze pe Ahab? Pentru că Ilie îl blestemase. Aceasta i-a fost destul: el a ştiut că trebuie să rămână la Cuvânt.

Dacă vrei să vezi şi tu lucrările lui Dumnezeu, trebuie să asculţi şi să rămâi la Cuvântul lui Dumnezeu. Mica ştia că nu se poate întâmpla altfel.

Astfel, Ioan a spus: „Daniel a vorbit despre timpul când jertfa zilnică va fi desfiinţată printr-o singură Jertfă şi aceea este Mesia. Apoi va veni necazul şi pustiirea.”

„De unde ştii aceste lucruri, Ioane, căci ele sunt contrare dogmelor noastre?”

„Da, sunt contrare dogmelor voastre, dar nu şi Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că aşa au vorbit prorocii şi noi ştim că este Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece Biblia spune că Cuvântul vine întotdeauna la profeți.” Aşa este.                                                                                                           Apoi Ioan a mai spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” (Ioan 1.29), căci L-a văzut pe Isus, un Om obişnuit care nu avea nimic care să atragă privirile: nici coroană de aur, nici turban şi care nu era preot. Dimpotrivă, era un Om simplu, fiul unui tâmplar.

„Oh, Ioane, vrei să spui că acesta este Mesia pe care-L aşteptăm?”

„Voi ce părere aveţi? Nu puteţi vedea dacă este El sau nu? Acesta este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.”

Unii i-au zis: „Păi, ştii tu cine este Acesta? Este fiul unui tâmplar. Nu, Băiatul acesta nu poate fi Profetul!” Dar El era Profetul, iar Ioan ştia aceasta; el ştia ce spune.

Ei ziceau: „Cum este posibil ca Ioan să vadă în fiul unui tâmplar pe Mesia cel aşteptat? Mesia va fi altfel, iar noi Îl vom recunoaşte.” Vedeţi, Ioan a văzut ceva ce ei nu puteau vedea. Deci, depinde după ce priviţi.

Pe cine şi ce vedeţi voi în seara aceasta? Vedeţi cumva un bărbat mare şi popular, care reprezintă o denominaţiune, şi aşteptaţi ca totul să vă cadă pur şi simplu în poală? Sau vedeţi nişte oameni simpli: grupul mic şi dispreţuit al Domnului? Alegeţi-vă locul, dacă puteţi recunoaşte Adevărul! Poţi recunoaşte ce spune Biblia? Recunoaşteţi Cuvântul lui Dumnezeu? Dacă eşti născut din nou, vei putea vedea şi recunoaşte aceasta în tine. Dar dacă nu eşti încă născut din nou, nici nu Îl vei vedea şi nici nu Îl vei recunoaşte.

Ioan a zis: „Acel singur Dumnezeu care mi-a poruncit să fiu glasul din pustie, mi-a spus că peste Acela peste care voi vedea Duhul coborându-Se, este Mesia.” Vedeţi, Ioan L-a cunoscut. Dar ce a făcut mai întâi? A predicat Cuvântul şi L-a împlinit, apoi a văzut semnul lui Dumnezeu. Nu uitaţi că nici unul din ceilalţi n-a văzut semnul acela, ci doar singur Ioan.

Depinde după ce aveţi aţintită privirea.

Ioan a fost ascultător Cuvântului şi poruncii lui Dumnezeu, de aceea a putut să vadă semnul.

S-o privim puţin pe Marta la mormânt. În ea pătrunsese Cuvântul lui Dumnezeu şi a crezut. Dar vedeţi, înainte de a vedea minunea lui Dumnezeu, a trebuit să creadă Cuvântul şi să procedeze conform Lui.

Când a venit Isus, ea I-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.” Dar El i-a răspuns:  „Marta, Eu sunt învierea şi viaţa, iar cine crede în Mine, va trăi chiar dacă va muri. Şi cine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta?” „Da, Doamne, cred.” De aici puteţi vedea că ea a acţionat corect.„Eu cred.”„Ce crezi, Marta?”„Cred că eşti Hristosul venit în lume.”Apoi s-au dus la mormânt, iar Isus Şi-a zis în Sine: „Acum se va vedea dacă ea crede cu adevărat că Eu sunt Cuvântul.”

Când au ajuns acolo, Isus a spus: „Daţi piatra la o parte!”

Marta făcea ceea ce spune Cuvântul. Ea trebuia să procedeze astfel, pentru a putea vedea cum moartea este transformată în viaţă. Prietene, dacă vrei să vezi şi tu cândva cum moartea se transformă în viaţă, trebuie să ştii că nu există nici o altă cale decât să împlineşti Cuvântul Său. Împlineşte Cuvântul şi vei vedea minunile lui Dumnezeu. Dacă eşti bolnav, ia Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă medicul spune: „Vei muri!” ia Cuvântul lui Dumnezeu şi procedează conform Lui, căci El va produce în tine o viaţă nouă. Oh, cât este de minunat!

Îmi pare rău că v-am ţinut atât de mult, dar vă voi mai da câteva exemple şi apoi voi încheia. Îmi pare rău pentru că am luat din timpul fraţilor mei. Le-au mai rămas cam două ore.

Samariteana de la fântână era o păcătoasă, și în timp ce scotea apă, un Bărbat i-a zis: „Femeie, dă-Mi să beau!” Mirată, ea s-a întors spre El şi i-a răspuns: „Nu se cade ca un iudeu să vorbească cu un samaritean.”

„Dacă ai şti cine este Cel care vorbeşte cu tine, i-ai cere tu apă, iar El ţi-ar da să bei apă vie.”  Discuţia a continuat, iar ea i-a zis: „Tu eşti iudeu şi voi vă închinaţi la Ierusalim, în timp ce părinţii noştri s-au închinat pe acest munte.” Însă El i-a răspuns:

„Crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Dumnezeu este Duh şi închinătorii adevăraţi trebuie să se închine Tatălui în Duh şi adevăr.”

După discuţia avută şi după ce Isus i-a spus despre viaţa ei ascunsă, ea L-a crezut şi s-a întors de la păcat, pentru că a văzut că totul era adevărat. Preoţii şi rabinii le vorbiseră despre Dumnezeu, dar în Biblie era făgăduit că Dumnezeu însuşi va veni la ei, aşa că ea I-a zis:

„Văd că eşti proroc…Noi ştim că trebuie să vină Mesia, iar când va veni El, ne va spune toate lucrurile.”

„Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Aceasta a fost suficient. Imediat ea a alergat în cetate şi a început să strige: „Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este Mesia?”

Vedeţi, înainte ca să poată aduce acel mesaj, ea a trebuit să vadă minunea aceea a lui Dumnezeu; şi înainte ca să vadă minunea lui Dumnezeu, a trebuit să-L creadă pe El pe Cuvânt.

Acesta este adevărul. Oh, cât am mai putea vorbi despre acest lucru, dar vom mai privi un singur exemplu: Rusaliile. Ucenicii au văzut Cuvântul, au umblat cu El, L-au pipăit şi L-au crezut, dar înainte de a vedea minunea de la Rusalii au trebuit să creadă Cuvântul şi să-L asculte.

Vedeţi? Cuvântul spunea: „Mergeţi la Ierusalim şi aşteptaţi acolo până veţi fi umpluţi cu putere de sus.”

Acum, dacă Matei i-ar fi spus lui Marcu: „Ştii ceva? Eu am avut un simţământ aparte şi cred că a fost Duhul Sfânt”? Sau cum  ar fi fost dacă în ziua a noua s-ar fi ridicat un altul şi ar fi spus: „Eu cred că am primit deja făgăduinţa, pentru că suntem aici şi aşteptăm deja de nouă zile. Voi nu credeţi la fel? Cred că L-am primit atunci când am crezut în El, sunteţi de acord?”

Oh, voi oameni scumpi care spuneţi: „Noi am primit Duhul Sfânt când am crezut.” Gândiţi-vă că Isus nu le-a spus niciodată ucenicilor Săi: „Dacă M-aţi crezut şi aţi mers la Ierusalim, aţi primit deja făgăduinţa!” El nu a spus nici: „Aşteptaţi cinci sau nouă zile!” ci a zis cât se poate de clar: „Aşteptaţi până veţi primi o putere de sus.” Asta este. Cei care aşteptau împlinirea făgăduinţei Domnului, puterea Duhului Sfânt, şi-au înnoit puterea şi răbdarea. Vedeţi?

Ce trebuie să faci tu acum? Ia Cuvântul Său, trăieşte după El şi rămâi în El! Rămâi zi de zi la aceasta! Stai cu El înaintea lui Satan şi spune-i: „Este scris! Este scris! Este scris!” Stai pe temelia Cuvântului, procedează conform Lui şi apoi vei vedea minunea lui Dumnezeu. Acesta este adevărul. Dar mai întâi de toate, trebuie să faci ceea ce spune El. Aceasta au făcut ucenicii când s-au dus la Ierusalim: au ascultat de Cuvântul Lui.

Astăzi, foarte mulţi oameni spun că ei sunt ascultători Cuvântului, deşi în realitate nu-L ascultă. Ei spun: „Eu am fost botezat în Numele Tatălui, al Fiului şi Duhului Sfânt.” Vedeţi? Aceasta nu este o credinţă deplină.

„Eu am ales o biserică, iar acum sunt membrul ei.” Nici aceasta nu este o ascultare deplină.

„Eu repet ceea ce au făcut apostolii şi ce au crezut ei.” Nici aceasta nu este ascultarea deplină. A fi ascultător Cuvântului lui Dumnezeu înseamnă a-L împlini în totul, pentru că neascultarea este tot atât de vinovată ca şi vrăjitoria.

Trebuie să se întâmple ceva cu tine; să te naşti din nou. Este nevoie să mori pentru ca în tine să se nască ceva.

Ce s-ar fi întâmplat dacă după nouă zile ucenicii ar fi spus: „Noi vrem să ne continuăm lucrarea deoarece credem că am primit deja ceea ce aşteptam. Lumea de afară este pe moarte aşa că ce mai aşteptăm?”

Oh, pot să-l aud pe Petru zicând: „Ascultaţi, fraţilor. Ceva îmi spune că un asemenea gând nu este corect. Dacă facem aceasta nu ascultăm de Cuvânt, dar dacă credem făgăduinţa pe care ne-a dat-o Dumnezeu, trebuie să rămânem pe loc şi să aşteptăm până când se întâmplă ceva, pentru că Cuvântul ne vorbeşte despre această făgăduinţă în Ioel.”

Dacă unii dintre ucenici ar fi spus: „Eu nu am mai multă putere ca atunci când am venit aici sus, ci sunt la fel,” alţii ar fi răspuns: „Domnul ne-a spus că vom primi putere. Deci, trebuie să aşteptăm.” Oh, şi pentru că au dat ascultare Cuvântului până la capăt, au văzut minunile de la Rusalii: au văzut cum limbile de foc s-au aşezat pe fiecare dintre ei şi toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi şi să prorocească după cum le da Duhul.

Când s-a întâmplat aceasta? Când s-au gândit ei că au primit ceva? Nu, ci atunci când au ascultat Cuvântul deplin. Abia atunci au putut vedea minunea.

Prieteni, astăzi este la fel: voi trebuie să procedaţi exact ca ei.

Acestea fiind spuse, aş vrea să mă apropii de încheiere. Nu voi mai lua nici un text, aşa că predicatorul următor poate să se pregătească să vină sus.

Dar vedeţi? Dacă credem Cuvântul lui Dumnezeu şi  profetul adevărat, toţi ne dau tot felul de nume rele, ca de exemplu: dezbinători de biserici, făţarnici, tremurici sfinţi, visători, proroci, purtaţi de Beelzebul.

Vă întreb însă: Ce se întâmplă în mijlocul nostru dacă credem Cuvântul lui Dumnezeu adus prin profetul adevărat? Ce vom vedea atunci?

Vom vedea ceea ce vedem şi acum:

Ei vin din Est şi din  Vest

Ei vin din ţări îndepărtate

Ca să sărbătorească cu Împăratul nostru,

Ca să mănânce cu musafirii Lui.

Cât de binecuvântaţi sunt acei călători!

Ei văd faţa Lui cea proslăvită,

Strălucind plină de dragoste dumnezeiască.

Ei sunt părtaşi binecuvântării harului Său,

Mărgăritare strălucitoare în cununa Lui.

Prieteni, Isus vine în curând, iar atunci toată truda şi alergarea noastră se va sfârşi.

Oh, cum ar fi dacă Domnul ar veni în clipa aceasta? Sunteţi liberi de păcat? Ce v-ar aduce venirea Sa: bucurie şi slavă sau îngrijorare şi o mare disperare?

Când Domnul nostru va veni din slavă Îl vom întâlni în văzduh. De ce? Pentru că procedăm în totul conform Cuvântului Său. Amin.

Puteţi să ne numiţi cum vreţi, căci noi vedem în mijlocul nostru semnele lui Mesia; vedem prezenţa Stâlpului de Foc. Acest lucru nu poate fi tăgăduit de nimeni pentru că Dumnezeu este aici. Ştiinţa a dovedit aceasta pentru că s-au făcut deja fotografii cu Lumina supranaturală. De ce oare? Pentru că noi ascultăm în totul de Cuvântul Său. Niciodată în istorie nu s-a putut face aşa ceva, dar astăzi ochiul mecanic al aparatului de fotografiat a dovedit fără putinţă de tăgadă că El este Dumnezeu.

Prieteni, dacă credeţi aceasta, organizaţiile vă vor da afară din mijlocul lor, dar lăsaţi-i s-o facă dacă au această plăcere. Dacă vreţi să vedeţi minunile lui Dumnezeu, procedaţi conform Cuvântului Său şi le veţi vedea.

Domnul Isus a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe şi ale lui Lot, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.”

Îngerul care l-a vizitat pe Avraam era Dumnezeu manifestat în trup omenesc. Când a ajuns acolo, El s-a purtat ca şi cum nu l-ar fi cunoscut pe Avraam şi n-ar fi ştiut nimic despre el. Apoi a stat cu spatele spre cort şi a spus gândurile Sarei, iar mai târziu le-a schimbat numele: din Avram în Avraam şi din Sarai în Sara. În momentul acela Avraam a ştiut cu siguranţă cine era El. Apoi, când i-a dat făgăduinţa referitoare la naşterea lui Isaac, Avraam L-a întrebat:  „Cum voi cunoaşte aceasta, Domnul meu?”

Atunci Domnul l-a întrebat unde este Sara, iar ea a râs în sinea ei când a auzit că va avea un copil. Dar Avraam a crezut Cuvântul şi a procedat conform Lui, aşa că a putut vedea minunile lui Dumnezeu.

Procedaţi şi voi conform Cuvântului şi veţi vedea minunile lui Dumnezeu!

Cu puţin timp în urmă am vorbit aici despre epocile bisericii şi am făcut un mic desen pe tablă; erau prezenţi mai mulţi oameni decât astăzi. Abia terminasem de vorbit, când a venit o Lumină strălucitoare care se mişca încoace şi încolo pe perete. Toţi cei prezenţi au putut s-o vadă. Apoi a apărut o umbră care încerca să acopere acea Lumină care arăta întocmai ca în desenul pe care-l făcusem eu pe tablă. Câţi din cei prezenţi acum în sală au fost martori la acel eveniment? Ridicaţi mâinile. Vedeţi? Voi aţi putut privi acel lucru cu ochii voştri.

Ce era aceasta? Mai întâi,  noi am primit Cuvântul,      l-am crezut şi L-am urmat în totul, apoi am văzut minunile lui Dumnezeu care au legitimat Cuvântul ca fiind Adevărul. Noi avem candelele pline cu ulei, lămpile ne sunt curate şi ard. Lăsaţi lumina voastră să strălucească astfel ca oamenii să  vadă faptele bune, roadele voastre care fac cinste şi onoare Tatălui vostru ceresc. Dacă veţi face aceasta, dacă veţi proceda conform Cuvântului, vă veţi întâlni cu El în văzduh. Eu n-am nici o umbră de îndoială cu privire la aceasta.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Voi încheia deşi am adus doar o treime din mesaj. Totuşi, dacă va fi cu voia Domnului, îl voi termina cu altă ocazie.

Aţi văzut? Dacă Dumnezeu este cu noi, unde sunt minunile?

Oh, Dumnezeule, îngăduie-ne să vedem şi anul viitor minunile Tale! Ajută-ne să petrecem un an în care inimile noastre să nu se mai mulţumească cu prezenţa într-o biserica confesională, cu o dogmă omenească sau cu o strângere de mână. Nu ne lăsa să fim mulţumiţi până nu vom simţi în inimile noastre puterea minunată a Duhului Sfânt; puterea care scoate lumea afară şi ne formează pentru a fi creştini adevăraţi.

Nu încercaţi să faceţi tot timpul „un nou început”, ci creşteţi în El până ajungeţi la statura de oameni mari; creşteţi spre El până când Îl veţi întâlni.

Aici mai este loc! Da, aici mai este loc,

La Izvor mai este loc şi pentru tine.

Aici mai este loc! dD, aici mai este loc.

La Izvor mai este loc şi pentru tine.

Să ne plecam capetele pentru rugăciune. Tată ceresc, cu sufletul smerit şi duhul plecat, Te rog să iei aceste puţine cuvinte pe care le-am spus cu o voce răguşită şi să le uneşti la un loc, pentru că eu nu pot face aceasta. Eu am vorbit despre lucrurile care mi-au venit în minte, dar pune Tu aceste cuvinte în inima fiecărui ascultător. Îngăduie ca ei să înţeleagă ce am vrut să spun şi ajută-ne să facem ceea ce spune Cuvântul Tău, Doamne. Binecuvântează-i pe aceşti fraţi şi unge-i cu Duhul Sfânt, astfel ca puterea Ta să cadă în această clădire.

Adu păcătoşii la altar şi ajută-i să găsească drumul spre Calvar. Îngăduie ca bolnavii să fie vindecaţi şi să se facă semne mari şi minuni ca să vedem puterea Dumnezeului celui viu care face minuni, Tată. Fă toate acestea pentru că Te rugăm în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Slavă Domnului Isus! Îl iubiţi? Deci, dacă Dumnezeu este cu noi, lăsaţi-ne să vedem minunile Lui. Unde este astăzi semnul lui Mesia, care este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Unde este El? La care dintre organizaţii aparţine El? La care organizaţie trebuie să mergem ca să găsim semnul lui Mesia? În care casă putem intra ca să găsim acest semn? Gândiţi-vă la aceasta.

Oh, Isus va veni în curând!

Truda noastră se va sfârşi atunci.

Oh, cum ar fi dacă Dumnezeu ar veni în clipa aceasta,

La cei ce sunt liberi de păcat?

Oh, ne-ar aduce aceasta bucurie,

Sau îngrijorare şi adâncă disperare?

Când Domnul nostru vine în slavă,

Atunci Îl vom întâmpina în văzduh.

– Amin –