ESTE CEVA PREA GREU PENTRU DOMNUL?

Doamne, eu cred, Doamne, eu cred,

Totul e posibil, Doamne eu cred.

Să rămânem în picioare şi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Scumpul şi iubitul nostru Tată ceresc, ne apropiem de tronul Tău de îndurare în Numele Fiului Tău, Domnul Isus Hristos, cerând mila Ta.

Te rugăm să priveşti spre noi, Tată, şi să Te înduri să reverşi harul Tău peste noi.

Iartă-ne scăpările şi încălcările Legii Tale şi adu-Ţi aminte de fiecare persoană care se află în  seara aceasta în Prezenţa Ta divină.

Fie ca Mesajul care va fi dat să intre adânc  în inima fiecărui om care doreşte să fie udat, ca să aducă rod pentru Împărăţia Ta.

Îngăduie ca în seara aceasta, când se va încheia serviciul, să nu mai rămână nici o persoană suferindă printre noi; să nu mai rămână nimeni cu păcatele neiertate iar când vom pleca de aici, să spunem ca cei doi ucenici  pe drumul Emausului: „Nu ardea inima în noi în timp ce ne vorbea?”

Te rugăm aceasta în Numele Fiului Tău. Amin.

Vă puteţi aşeza.

Eram pe drum, conducând încoace, când am auzit ultimul mesaj vorbit în seara aceasta. Îmi pare rău că nu   l-am putut auzi de la început, pentru că în seara aceasta a fost propovăduită Evanghelia.

Acum, înainte de a striga numerele de rugăciune, aş vrea să vorbesc puţin din Cuvânt, astfel încât să liniştesc mulţimea şi fiecare să stea liniştit, pentru ca Domnul să ne binecuvânteze, să vindece bolnavii şi să-i salveze pe cei pierduţi.

Duminică după-amiază, când am urcat pe platformă, am făcut o greşeală prin faptul că am vorbit după ce fratele Tommy Osborn a adus un mesaj, iar când am ieşit afară, fiul meu, Billy, mi-a zis:

„Tati, de ce ai mai vorbit pentru că Duhul Sfânt umplea încăperea?”

În seara aceasta este la fel. Eu nu sunt un predicator prea bun pentru că nu am educaţie, dar Domnul mi-a dat o altă cale prin care pot să mărturisesc Evanghelia. El mi-a văzut inima; a văzut că doream să fac ceva şi poate nu eram „calificat” pentru altceva. Astfel, mă bucur foarte mult pentru că El mă lasă să fac ce pot ca să-I arăt că Îl iubesc şi că apreciez tot ce face pentru mine.

Din cartea Genezei, capitolul 18, vom citi primele opt  cuvinte ale versetului 14:

„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?”

Acum voi încerca să prind sentimentele adunării.

Ei bine, cu câteva ore înainte de a veni după mine, mă aflam în rugăciune. Am închis uşile, ca să nu fiu deranjat de nimeni, şi m-am rugat.

Uneori, când simt Prezenţa Lui foarte aproape, privesc în sus şi văd Lumina pe care o vedeţi şi voi în fotografie, iar când vin în adunare îmi place să intru încet şi blând ca să simt adunarea şi să văd unde se mişcă Duhul Sfânt, pentru că atunci pot chema rândul de rugăciune.

În prima parte a acestui capitol scrie că într-o zi foarte caldă Avraam stătea la uşa cortului său. Probabil că era o zi caniculară, iar în ultimele zile veniseră o mulţime de plângeri de la păzitorii turmelor: că nu mai este iarbă, că pământul este uscat, că nu se prea găseşte apă şi că vitele au început să slăbească.

Ei găsiseră în ținut gropi cu apă, iar de când apele începuseră să sece, au săpat tot mai adânc şi mai adânc, până când au ajuns acolo unde apa se prelingea printre pietre dar cu toate acestea nu era suficientă pentru vite.

Voi ştiţi cum este când lucrurile merg rău şi totul este întunecat… Noi ştim din natură că înainte de a se face ziuă este timpul cel mai întunecat.

Astfel, atunci când vedem că se întâmplă lucruri dezastruoase, mai ales credincioşilor, trebuie să avem un singur lucru în gând: că Satana încearcă să blocheze binecuvântările care sunt pe drum.

Aşa era şi cu Avraam şi Sara: Satan încerca să-i facă să creadă că au făcut ceva rău, încercând astfel să oprească apropiata vizită a lui Dumnezeu la ei.

Noi am învăţat din Scriptură că „toate lucrurile lucrează spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu.” (Romani 8.28). Aşa că, oricât de rău se pare că este uneori, nu uitaţi că trebuie să lucreze spre binele vostru. Eu sunt foarte bucuros pentru aceasta.

Satan a umblat toată ziua după mine de aceea cred că pe aici pe undeva, prin cetatea aceasta, este o binecuvântare. Ştiţi ce vrea să facă atunci când vă ispiteşte şi  încearcă să vă oprească? Vrea să vă facă să vă îndoiţi și lucrul cel mai rău este că atunci nu-L mai credeţi pe Dumnezeu. Apoi, de îndată ce deveniţi speriaţi, spuneţi: „Vai, poate că nu am făcut asta sau cealaltă.” Acela este momentul când Satan v-a luat binecuvântarea câştigată pentru voi. Oh, voi nu puteţi ajunge la ea câtă vreme Satan vă face să gândiţi în felul acesta.

Astfel, dacă ne vom pleca urechea la astfel de ispite şi le vom da atenţie, s-ar putea să pierdem binecuvântările. Aş vrea să am mai mult timp pentru aceasta.

Îmi vine în minte un caz particular, când se părea că nu găsesc nici un loc unde să mă pot ruga, dar Dumnezeu este Cel care m-a călăuzit într-un loc pustiu. Eram jos, în sudul Indianei, iar acolo se afla o fetiţă bolnavă de tuberculoză, care nu-şi mai ridicase capul de pe pernă de nouă ani şi opt luni. Ea aparţinea de o biserica ce nu credea în vindecarea divină, iar eu eram predicator baptist şi făceam un circuit misionar, biserica lor fiind inclusă în acel circuit. Domnul făcuse  lucruri mari şi ei au trimis după mine ca să mă rog pentru acea tânără care avea cam șaptesprezece ani. Sărmana era într-o stare critică.

Tatăl ei era diacon la o biserică ce nu credea în vindecarea divină şi a afirmat că dacă vreunul din membrii bisericii lor se va duce la biserica baptistă unde mă rugam pentru bolnavi, va fi excomunicat. Fiind diacon era într-o situaţie cât se poate de neplăcută, şi îmi amintesc că atunci când m-am dus s-o văd pe fată, mama ei a ieşit din încăpere, iar el a plecat de acasă ca să nu aibă nici o legătură cu acele lucruri.

Dar sărmana micuţă citise o carte scrisă de mine intitulată: „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Era atât de slabă că nu avea putere nici măcar să-şi ridice mâinile ca să ţină scuipătoarea. Cântărea cam treizeci și cinci de pounds, iar eu m-am rugat pentru ea. Tânăra m-a întrebat dacă va mai putea merge vreodată, după ce a fost imobilizată la pat atâta timp, iar eu i-am răspuns:
          „Soră, Îngerul Domnului mi-a vorbit şi mi-a spus să vin în ţinutul acesta ca să caut o fată.”

După o trezire de două săptămâni, am ţinut un serviciu de botez în locul numit „Totten’s Ford”. În după-amiaza aceea am botezat cam o sută cincizeci de oameni, iar după aceea am plecat să iau masa cu nişte prieteni. Unul dintre ei se numea George Wright.

Ceva mă apăsa tot timpul şi-mi spunea: „Du-te în pădure şi roagă-te!” aşa că nu aveam linişte.

Când mi se întâmplă aşa ceva merg imediat, pentru că ştiu că este Duhul Sfânt. Acum aş vrea să observaţi cum a apărut imediat ceva care voia să mă oprească.

Doamna Wright mi-a spus: „Frate Bill, când sună clopoţelul care anunţă masa (cred că aici, în Oklahoma nu aveţi aşa ceva), să ştii că totul este pregătit, aşa că vino repede să mâncăm, apoi vei putea pleca la serviciul din seara aceasta.

„În ordine, soră Wright”, am răspuns eu, după care am urcat pe deal şi am îngenuncheat între nişte mărăcini care mă înţepau. M-am ridicat şi m-am dus mai departe ca să caut un loc mai accesibil dar peste tot erau numai stânci. Ştiţi voi cum este când diavolul încearcă să vă împiedice să primiţi binecuvântarea.

Atunci am mers mai sus, într-un desiş, dar acolo erau o mulţime de ţânţari care zumzăiau pe la urechile mele, aşa că abia puteam să mă rog.

Mă gândeam că cel ce făcea aceasta era diavolul, aşa că am spus: „O, Doamne Dumnezeule, ai milă!” după care mi-am ridicat mâinile şi am început să mă rog fără să mai iau în seamă mulţimea de ţânţari din jur.

Pe inima mea era ceva, iar după ce m-am adâncit în rugăciune…Cred că voi, creştinii, ştiţi ce înseamnă să te adânceşti în rugăciune: pur şi simplu uiţi unde eşti. Aceasta este rugăciunea în Duhul.

Mi-am deschis ochii şi deasupra unui tufiş, chiar deasupra locului unde mă aflam, strălucea acea Lumină, iar Vocea mi-a spus: „Ridică-te şi du-te la familia Carter.”

Ei bine, pe când m-am uitat în jur, am văzut că era aproape întuneric. Clopoţelul care anunţa masa sunase, iar fraţii au trimis câţiva oameni să mă caute.

Am sărit în picioare şi am pornit prin pădure cât puteam de repede, iar când am sărit peste nişte sârme, am căzut drept în braţele fratelui Wright.

Când m-a văzut, el mi-a zis: „Frate Branham, mama a sunat din clopoţel, iar când am văzut că nu apari, am pornit în căutarea ta.”

„Nu merg la nici o masă, pentru ca micuţa Georgie Carter se va ridica din pat şi va trăi.”

„De unde ştii?” m-a întrebat el.

„Domnul a venit la mine, acolo, deasupra unui tufiş şi mi-a spus să plec imediat acasă la Carter.”

Credeţi că Dumnezeu vorbeşte în ambele părţi? Micuţa fată a dorit atât de mult să fie botezată în ziua aceea încât a plâns toată după-amiaza.

Mama ei este o femeie cumsecade, iar dacă vreţi să-i scrieţi am să vă dau adresa ei. Deci, mama ei, deşi era o femeie tânără, era deja căruntă din cauză că de nouă ani stătea lângă patul copilei  ei şi privea neputincioasă cum se stinge.

Sărmana fată nu mai văzuse frunzele copacilor şi iarba de nouă ani şi opt luni, deoarece în tot acest timp a stat numai pe spate.

Deci în ziua aceea a plâns pentru că dorise să fie botezată. În acea după-amiază am botezat-o pe tânăra Nail care fusese invalidă mulţi ani din cauza artritei.

Doamna Carter era atât de supărată, încât a plecat în bucătărie ca să nu mai audă plânsetul fiicei ei, iar acolo şi-a ridicat mâinile şi a spus: „O, Doamne Isuse, impostorul acesta care a venit în oraş mi-a tulburat foarte tare fetiţa deoarece l-a auzit vorbind despre acele lucruri.”               Femeia a povestit mai târziu că în timp ce se ruga a văzut o umbră ce cobora pe perete şi s-a gândit că era probabil cealaltă fiică a ei care vine s-o viziteze, deoarece locuia în vecinătate. Dar când a privit să vadă cine este, a spus că a văzut pe perete umbra lui ISUS.

Mirată, şi-a zis: „Ce este aceasta?” iar când a privit în partea cealaltă, a văzut ceva ca o vedenie. Şi în acea vedenie m-a văzut pe mine venind cu o Biblie pe care o ţineam deasupra inimii.

A sărit repede în picioare şi a alergat să-i spună fiicei ei, dar chiar în momentul acela m-a văzut pe mine intrând pe uşă.

Dacă crezi, Dumnezeu te duce întotdeauna acolo la timp.

Scumpii mei prieteni, m-am dus lângă patul ei  şi am privit la căpătâiul lui. Când putea să-şi ridice mâinile fata se apuca de pat aşa că toată vopseaua era dusă de el de atâta frecat. M-am uitat apoi la ea şi i-am zis:
          „Georgie, ridică-te în picioare pentru că Isus Hristos te vindecă.”

Nu ştiu de ce am spus-o, căci dacă ar fi fost după mine, nu aş fi rostit pentru nimic în lume acele cuvinte. Oh, cum se putea ridica în picioare când nu erau mai groase de atâta? (fratele Branham arată).

Am luat-o de mână şi, prieteni, nu ştiu, dar cu adevărat nimic nu este prea greu pentru Domnul, deoarece acea fată s-a ridicat din pat pe acele două „beţe” de picioare, iar eu am ieşit pe uşă plin de Duhul Sfânt.

Când a văzut aceasta, mama fetei a leşinat, iar oamenii au început să vină în grabă de peste tot. Georgie  s-a dus în curte şi a început să binecuvânteze iarba, frunzele şi copacii, deoarece era pentru prima dată când îi putea atinge după nouă ani şi opt luni.

Când oamenii de pe câmp au auzit ţipetele au crezut că Georgie a murit. Înainte de a se îmbolnăvi, când era micuţă, ea a luat lecţii de pian, aşa că s-a dus la pianul din cameră şi a început să cânte.

Tatăl ei a auzit gălăgia şi a dat buzna în casă cu găleata cu lapte în mână, iar când a intrat şi-a văzut fiica cântând la pian:

Este un izvor plin cu sânge,

Tras din venele lui Emanuel,

Unde păcătoşii se cufundă sub şuvoi

Curăţindu-se de petele de păcat.

Dacă vreţi să-i scrieţi lui Georgie Carter, locuieşte în Milltown, Indiana.

Acest exemplu arată clar că Satan încearcă să vă oprească atunci când trebuie să primiţi ceva, dar voi să mergeţi înainte.

Satan a încercat să-i împiedice şi pe Avraam şi pe Sara deoarece ştia că urmau să primească o vizită cerească.

Când vedem că se strică ordinea, ştim că ceva nu este în regulă, iar dacă atunci plecăm urechea la ceea ce spune Satan, s-ar putea să nu  mai vedem lucrurile aşa cum nu le-a văzut nici Sara.

Haideţi să ne gândim că în dimineaţa aceea Sara era mai agitată şi poate i-a spus lui Avraam:

„Avraame, tu ştii că proviziile ne sunt pe terminate, iar păzitorii turmelor spun că păşunile sunt uscate şi că nu se prea găseşte apă. Cred că ai luat o hotărâre greşită atunci când ai spus că alegi locul acesta, iar pe domnul Lot şi familia lui i-ai lăsat acolo în belşug.

Zilele trecute, când m-am dus în oraş, am văzut-o pe doamna Lot. Avea cea mai frumoasă rochie pe care am văzut-o vreodată. Era creată de egipteni. Spunea că a trecut o caravană de cămile şi a adus modele noi.”

Oh, dacă ar fi ştiut ea că în curând avea să treacă pe acolo mai mult decât o caravană; că avea să treacă oştirea Domnului!

Şi poate că discuţia a continuat în felul acesta: „Trebuia să fi văzut ce coafură avea!”  Vă închipuiţi o femeie de șaizeci de ani care încearcă să arate ca una de douăzeci… Oh, toate aceste lucruri vă atrag doar atenţia de la lucrările lui Dumnezeu, dar pe bietul Avraam, fratele credincios, nu l-a mişcat deloc. El s-a dus, şi-a luat un scaun, l-a pus în faţa cortului şi s-a aşezat pe el. Îmi place aceasta.

Şi aţi observat? Când au venit îngerii, pe Lot l-au găsit la poartă, dar Avraam  stătea la uşă. Poarta duce în curte, dar uşa duce chiar înăuntru.

Mie îmi place să stau la uşă, la altar, cât mai aproape de El. Acolo sunt toate aşteptările mele: să-L văd pe El.

Pot să-l văd pe bătrânul şi credinciosul slujitor al lui Dumnezeu stând acolo, pe scaun, cu capul plecat. Poate Sara se plimba agitată şi tot vorbea, dar el i-a dat pace şi a început să se gândească: „Ce multe binecuvântări mi-a dat Domnul!”

Voi ştiţi că fiii lui Dumnezeu sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu. Credeţi aceasta? Şi stând acolo, se gândea la vremurile când Dumnezeu i s-a arătat în Numele Său cel Atotputernic, El Shadai, Sânul, Dătătorul de putere.

Dacă observaţi, acesta este un cuvânt compus şi înseamnă nu un Sân, ci doi: El a fost rănit pentru păcatele noastre şi prin rănile Lui am fost vindecaţi.

O, sunt atât de bucuros pentru aceasta!

Oricare din făgăduinţele din Sânul lui Dumnezeu, ne aparţin, iar El este Cel puternic, Cel dătător de putere.

Dacă ai fi Avraam, bătrânul de nouăzeci şi ceva de ani, El ţi-ar spune: „Eu sunt pieptul lui Dumnezeu. Apucă făgăduinţa Mea şi hrăneşte-ţi puterea din Mine.”

Acest lucru este valabil pentru orice credincios care va lua Cuvântul lui Dumnezeu şi nu se va îndoi de El.

Este la fel ca şi bebeluşul care suge de la sânul mamei lui: cât timp se hrăneşte, este mulţumit.

Când un creştin adevărat poate apuca o făgăduinţă a lui Dumnezeu şi crede că este pentru el, este mulţumit câtă vreme îşi hrăneşte puterea din Ea…

Nu se plânge nici un pic, ci este pur şi simplu mulţumit. Oh, îmi place această satisfacţie de a şti că aşa a spus Dumnezeu!

Şi în timp ce sfântul acela vârstnic stătea acolo şi se ruga fără nici o urmă de îndoială, când şi-a ridicat privirea a văzut venind spre cort trei bărbaţi.

O, de îndată a fost în picioare, căci Duhul i-a spus: „Du-te la ei!”

Voi ştiţi că este ceva cu oamenii umpluţi cu Duhul Sfânt, căci ei recunosc Prezenţa Domnului. Nu ştiu de ce este aşa, dar ei au Ceva care îi atrage spre Duhul lui Dumnezeu.

Astfel, Avraam a recunoscut că acolo era Ceva.

Până şi decăzutul Lot, care stătea la poarta cetăţii, cu puţina scânteie care îi mai rămăsese, i-a recunoscut pe cei doi îngeri, mesageri, evanghelişti, sau cum vreţi să-i numiţi, când s-au dus acolo. A recunoscut că erau mesagerii lui Dumnezeu.

Avraam a alergat să-i întâmpine şi le-a spus: „Intraţi şi luaţi loc sub stejar, căci eu mă duc să aduc puţină apă să vă spăl picioarele, apoi am să vă dau o bucată de pâine. Odihniţi-vă numai puţin, iar după aceea veţi putea pleca mai departe.”

El i-a invitat să stea jos, chiar dacă arătau la fel ca  alţi bărbaţi; chiar dacă erau îmbrăcaţi obişnuit şi aveau hainele şi picioarele pline de praf, deoarece veneau probabil din alt ţinut.

Totuşi, înăuntrul lui, Avraam ştia că este Ceva real pentru că  Duhul o mărturisea. El se păstrase tot timpul într-o stare duhovnicească bună, astfel încât să poată recunoaşte de fiecare dată binele şi răul.

Tot aşa ar trebui să facă şi creştinii de astăzi: să stea în rugăciune, într-o atmosferă duhovnicească şi să privească spre partea bună şi nu spre cea rea, deoarece ei sunt copiii lui Dumnezeu care aşteaptă binecuvântările Lui.

După ce i-a invitat să ia loc, îl văd alergând în cort şi apucând-o pe Sara de mână, îi spune: „Vino să-ţi spun ceva, draga mea. Cred că ziua vizitei este chiar aceasta…”

S-a dus apoi la turmă, a luat un viţel, l-a gătit şi  i-a servit pe cei trei bărbaţi, după care doi dintre ei s-au ridicat şi s-au dus să propovăduiască Evanghelia în locul stabilit dinainte, în Sodoma, unde oamenii au fost orbiţi prin vestirea lor. Ar trebui să ne gândim că şi astăzi propovăduirea Evangheliei îi orbește pe cei necredincioși aşa că, nu-i de mirare că nu pot vedea. De altfel, Dumnezeu spune că „au ochi şi nu văd, au urechi şi nu aud…”

O, Dumnezeule, dacă este ceva ce aş dori să faci pentru mine, este să-mi deschizi ochii duhovniceşti ca să pot să-L recunosc; să privesc în jur şi să-L văd, căci El este pretutindeni.

Aş vrea să-L văd şi să fiu obişnuit cu El; să-L recunosc de la prima vedere, căci atunci voi şti că El este Dumnezeu.

Da, aceasta este dorinţa inimii mele să fiu la fel ca Avraam.

Şi nu uitaţi: dacă suntem morţi în Hristos, suntem sămânţa lui Avraam, iar el i-a recunoscut pe acei bărbaţi ca fiind mesagerii lui Dumnezeu. Felul cum s-a purtat faţă de ei dovedeşte că a ştiut cine erau.

Ei erau mesagerii lui Dumnezeu, iar după ce doi dintre ei au plecat să predice Evanghelia în locul stabilit dinainte, Acela pe care Avraam L-a numit DOMNUL, ELOHIM, marele şi Atotputernicul IAHVEH, a rămas cu el,  într-un trup de bărbat.

Cineva mi-a zis odată:

„Stai puţin, Billy, tu chiar crezi că Acela era Dumnezeu?”

„Sigur că da”, am răspuns eu.

„Dar cum putea fi Dumnezeu într-un trup omenesc?”

„Ei bine, poate tu crezi că era o teofanie, dar nu este aşa, deoarece a mâncat carne de viţel, a băut lapte, a mâncat pâine de porumb a stat acolo şi a vorbit. El era un OM; Dumnezeu arăta ceva, căci Lui nu-i este greu să se „aplece”, să ia o mână de calciu, potasiu, petrol şi să facă un om. Noi suntem alcătuiţi din 16 elemente diferite, care au fost create tot de El. Astfel, Dumnezeu s-a aplecat, le-a luat şi a spus: „Gabriele, intră în ele!” S-a aplecat din nou, a luat o altă mână de elemente şi a spus: „Mihaile, intră şi tu în ele!”, după care a luat o altă mână de elemente şi a păşit El însuşi în ele.

Păi, desigur, într-o zi nu voi mai fi decât o mână de elemente, dar când El mă va chema la înviere, voi veni înapoi în trupul meu.

Prieteni, Dumnezeul nostru este Cel Atotputernic, de aceea cred că El poate să apară şi să se facă nevăzut după cum doreşte. Şi El S-a folosit de acel trup cât timp a avut nevoie, după care l-a trimis înapoi în ţărână.

Aşa face şi cu voi: vă foloseşte câtă vreme are nevoie, apoi vă trimite în ţărână; iar cu mine va face la fel: mă va folosi cât va dori, apoi mă voi întoarce în ţărână, dar există un mare Adevăr şi anume, că într-o zi El ne va chema, iar noi ne vom ridica din nou din ţărâna pământului. Oh, noi privim spre ziua aceea!

Haideţi să ne ocupăm puţin de Sara. Iat-o stând în cort şi zicându-şi: „Mă întreb până când soţul meu se va ocupa de toţi fanaticii?” Fiind în cortul din spatele lor, ea trăgea cu urechea la ceea ce discutau ei şi era foarte indispusă în dimineaţa aceea.

Tu nu poţi vedea lucrurile când vii la biserică cu o asemenea stare, de aceea, ai putea sta foarte bine şi acasă pentru că te alegi cu acelaşi lucru.

 Înainte de a veni la biserică, roagă-te, iar când ajungi acolo, intri doar în atmosfera aceea şi stai în aşteptare.

Avraam ştia că timpul împlinirii făgăduinţei se apropia, de aceea Îl aştepta în orice clipă. Avea aproape o sută de ani şi era atent în fiecare clipă.

Astfel, în ziua aceea a alergat înăuntru şi i-a spus Sarei: „Cred că astăzi este ziua vizitei Lui.”

Ea l-a privit mirată şi s-a gândit: „Ai mai spus şi altă dată aceasta, Avraame.”

Dar vine timpul când va fi aşa, dacă aşa a spus Domnul.

Îngerul a luat scaunul şi s-a aşezat cu spatele spre cort, după care a spus: „Avraame, văd că ai primit trecere înaintea lui Dumnezeu şi eşti moştenitorul lumii, căci vei fi tatăl multor neamuri. Tu ai crezut de când aveai șaptezeci și cinci de ani (şi au trecut douăzeci și cinci de ani de atunci) că vei avea un copil cu Sara, de aceea nu-ţi voi ascunde nimic din ceea ce vreau să fac. La anul pe vremea aceasta te voi vizita din nou.”

Sara, care stătea în cort şi trăgea cu urechea la discuţia lor, fiindcă era indispusă în dimineaţa aceea, s-a gândit în sinea ei: „Ce nebunie! Eu am aproape nouăzeci de ani, iar Avraam o sută… Păi, suntem căsătoriţi de când aveam șaptesprezece ani şi n-am avut copii. Cum s-ar putea întâmpla acum?”

Vedeţi, ea era în afara stării în care putea primi ceea ce i-a adus Dumnezeu. O, nu lăsaţi starea aceea în inima voastră, ci fiţi deschişi; fiţi pregătiţi! Ea nu a fost pregătită şi a scăpat ocazia.

Prieteni, dacă nu veghem s-ar putea ca biserica să piardă ocazia de a-L vedea. Haideţi deci, să nu mai privim ce pieptănături şi ce rochii noi sunt prin biserică, ci să privim după Duhul Sfânt şi să-L aşteptăm să vină în mod supranatural ca să-Și facă lucrarea.

Biserica nu are nevoie de retuşuri, ci are nevoie de naştere; are nevoie de Duhul Sfânt care să intre în ea şi să-i aducă pe oameni înapoi: pe cei ce cred supranaturalul şi aşteaptă venirea Domnului ca şi cum ar putea avea loc în orice clipă. Dar Sara era în starea aceea rea şi îşi zicea: „cum s-ar putea întâmpla în timpul nostru modern? Cum mi s-ar putea întâmpla la vârsta aceasta?” Dar s-a întâmplat, pentru că Avraam stătea acolo afară şi aştepta plin de nădejde. Vedeţi, nu i-a fost descoperit ei, ci celui care aştepta.

În felul acesta vine şi astăzi: la cei care aşteaptă.

Deci, Avraam era în aşteptare, de aceea a spus: „Da, Doamne, este făgăduinţa Ta şi eu am crezut-o tot timpul.”

„La anul pe vremea aceasta te voi vizita din nou şi atunci vei avea acel copil.” Când a auzit aceste cuvinte, Sara a râs în sinea ei. (Fratele Branham arată cum).

Acum priviţi: Avraam a primit un semn, dar Sara era prea frământată de coafura pe care a văzut-o sau de alte lucruri…

Uneori suntem frământaţi că celălalt are o denominațiune mai mare; că oamenii lui sunt mai bine îmbrăcaţi decât ai noştri sau că au o biserică mai mare decât a noastră, dar ce importanţă are? Eu Îl vreau pe Dumnezeu. Mie nu-mi pasă dacă trebuie să mă închin Lui într-un şopron sau oriunde altundeva, ci doresc un singur lucru: să am inima în starea în care pot să-L urmăresc pe Dumnezeu, să-L văd mișcându-Se și să nu trec pe alături.

El i-a zis lui Avraam: „Unde este nevastă-ta, Sara?”

De unde ştia acel străin pe care nu-l mai văzuse niciodată până atunci că Avraam avea soţie şi că se numea Sara?

„Este în cortul de la spatele Tău”, i-a răspuns el.

Şi când Sara a râs, El a spus: „De ce a râs Sara?” Oh, Avraam a prins semnul, dar ea nu a înţeles. Ba mai mult, a încercat să nege că ar fi râs. Dumnezeu ar fi nimicit-o pe loc dacă n-ar fi fost parte din Avraam.

De multe ori şi noi am fi putut fi nimiciţi, din pricina necredinţei noastre, dacă n-ar fi fost Sângele lui Isus Hristos, dar Dumnezeu nu ne poate face nimic din cauză că suntem ocrotiţi de Sângele Lui.  Noi suntem parte din Hristos, aşa cum Sara era o parte din Avraam, deoarece suntem Mireasa Lui.

Astfel, noi, cei născuți din Duhul lui Dumnezeu, ar trebui să ne trezim, să ieşim din încurcăturile noastre şi să aşteptăm Semnul supranatural al venirii Domnului Isus; să aşteptăm venirea semnelor pe care ni le-a promis.

Amintiţi-vă că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a spus că lucrurile se vor repeta: „Cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.” (Luca 17). Atunci Dumnezeu va lucra printr-un trup de carne făcând aceleaşi lucrări pe cale le-a făcut în acele zile.

O, Dumnezeule, ajută-ne să ne trezim, pentru că ziua vizitei este aici.

Poate spui: „O, Dumnezeu nu mai trimite îngeri!”

Duhul Sfânt este acel Înger; El este acea „Persoană”, pentru că Isus a spus: „Când va veni Duhul Sfânt, va face aceleaşi lucrări pe care le fac Eu.” El va fi cu noi şi în noi, ne va aminti tot ce ne-a învăţat Isus şi ne va descoperi lucrurile viitoare.

„Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Acum trăim în timpul acela.

Priviţi: „Cum a fost în zilele Sodomei…” Dar ştiţi ceva? Semnul acela a fost înţeles doar de gruparea chemată afară; doar ei L-au recunoscut, în timp ce oamenii aflaţi în Sodoma nu au înţeles nimic.

La fel este astăzi. Duhul Sfânt face lucrările Lui, dar în acelaşi timp s-a ridicat o grupare mare de oameni… şi totul a devenit o Sodoma modernă. Voi ştiţi că aşa este.

În timp ce eram în avion spre Los Angeles, am citit într-un ziar că numărul homosexualilor a crescut cu 40% faţă de anul trecut. Vedeţi, bărbaţi care duc în camera lor alţi bărbaţi şi trăiesc cu ei ca şi cu o femeie. Perversiune!

Exact acesta a fost semnul Sodomei. Oh, chiar şi guvernul nostru este plin de ei şi întreaga naţiune!

Nu este acesta viermele care mănâncă mărul? Eu nu mă tem de comunism, nici de răul pe care ni l-ar putea face o altă ţară, pentru că putreziciunea este chiar în mijlocul nostru, îndepărtându-ne de Dumnezeu şi omorând întreaga naţiune.

Răceala şi formalismul au intrat în bisericile umplute cu Duhul Sfânt, răcindu-le, iar aceasta ne va ucide. Şi nu doar aceasta, ci şi privitul după lucrurile din lume, slujbele mari, aspiraţiile înalte şi toate celelalte lucruri care vă iau ochii de la El. Treziţi-vă şi fiţi conştienţi că Dumnezeu a rămas tot Dumnezeu şi că El este Acela care a făgăduit aceste semne. Aleluia! Eu cred că El este aici. Voi, credeţi aceasta?

Haideţi să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, Tu eşti Dumnezeul cel veşnic, iar eu am citat cuvintele spuse de preaiubitul Tău Fiu, care a zis că aşa cum a fost în timpul Sodomei, înainte ca focul să cadă din cer şi să nimicească cetatea, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

O, Tată, noi vedem peste tot bombe atomice şi bombe cu hidrogen, care ar putea provoca explozii de 150 de picioare în adâncime, pe o întindere de sute de mile, mii de astfel de bombe fiind îndreptate spre fiecare naţiune.

Submarinele mişună prin toate apele, cutremurele zguduie diferite locuri, farfuriile zburătoare pretutindeni, în cer, semne înfricoşătoare care fac ca inimile oamenilor să cedeze de groază, printre popoare sunt numai necazuri…

O, Dumnezeule, iată-Te intrând în scenă prin Duhul Sfânt; intrând în biserică. Oh, dar vedem şi duhul sodomit. Femeile umblă pe străzi şi în biserică îmbrăcate imoral, purtând tot felul de urâciuni ca să-i ispitească pe bărbaţi. Ele sunt purtate de tot felul de duhuri rele şi nu ştiu. Multe femei cumsecade trimit suflete în iad şi vor trebui să dea socoteală în ziua judecăţii, fiind acuzate de adulter, chiar dacă au fost curate ca un crin. Da, ele vor fi judecate pentru că au umblat aproape goale înaintea bărbaţilor…

Şi: „oricine priveşte o femeie şi o pofteşte, a şi săvârşit curvie în inima lui,” iar femeile nu ştiu că felul acela de îmbrăcăminte care îi face pe bărbaţi să se uite după ele, le va face să fie condamnate pentru curvie.

O, Dumnezeule, priveşte la naţiune; priveşte la biserică, cum a înghiţit toate aceste lucruri satanice. Satan i-a hrănit cu aceste putreziciuni ale iadului şi multe mii de oameni le-au primit.

O, vino, Doamne Isuse! Tu ai spus că dacă nu ai scurta timpul, nu ai mai găsi pe nimeni, şi vedem că acesta este adevărul, pentru că şi noi ne-am îndepărtat şi ne-am răcit.

Fie ca rămăşiţa care a scăpat din acest Babilon să se ridice şi să strălucească, iar Tu să-i umpli cu puterea lui Dumnezeu; Duhul Sfânt să vină peste ei, Doamne, să facă semne mari şi lucrările lui Dumnezeu, trăgându-i astfel afară pe toţi cei hotărâţi să primească Viaţa veşnică.

Dă-ne aceasta, Doamne. Îndură-Te şi ascultă rugăciunile noastre, căci oamenii stau în seara aceasta aici şi aşteaptă, iar noi vom chema peste câteva minute rândul de rugăciune.

Tată, Te rog, să-i trezeşti pe oameni ca să-şi dea seama că trăim într-un timp asemănător celui din zilele Sodomei şi Gomorei. Îndură-Te şi ajută-i să vadă Îngerul care a fost făgăduit că va veni în trup omenesc.

Doamne, noi ştim că acest Înger este un mesager din cer: este Duhul Sfânt; este El şi vrea să lucreze prin noi voia lui Dumnezeu ca să cheme Biserica.

Îndură-Te, Doamne. Trimite-L pe marele Elohim care a venit jos în țărână și s-a făcut cunoscut, deoarece a putut vorbi cu omul prin acea țărână. A folosit țărâna care este aici şi care Ți-a fost predată Ţie; această țărână sfinţită de Sângele lui Isus.

Doamne, dacă printre noi este vreun necredincios, ajută-l să vadă că ceasul este aproape. Oamenii pot vedea aceasta în ziare şi o aud la radio şi la TV, dar acum ajută-i să vadă semnul lui Dumnezeu; să vadă că El face ultima chemare şi dă ultimul semn, pe care ar trebui să-l primească.

Noi am avut vindecări, vorbiri în limbi, minuni şi altele, dar ceea ce aşteptă acum, este această vizită. Dă-ne-o în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Îmi cer scuze pentru că v-am ţinut atât de mult.

Fraţi şi surori, eu sunt numai o mână de ţărână, de aceea, mie să nu-mi daţi nici o atenţie, dar luaţi aminte la ceea ce vă spun.

Venirea Domnului este aproape. Nu ştiu cât este de aproape, şi nimeni nu ştie aceasta, dar privind lucrurile care se întâmplă, cred că este foarte aproape, de aceea, doresc să fiţi pregătiţi. Vreau să terminaţi cu păcatul care vă cuprinde atât de uşor şi să alergaţi cu răbdare pe calea care a fost pusă înaintea noastră, privind spre Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre, Isus Hristos.

Să privim la blândeţea şi umilinţa Lui; la bunătatea şi îndurarea Lui. Priviţi la Duhul Său care se întoarce pe pământ, căci aceasta dovedeşte că El este viu; că nu este mort, ci trăieşte.

Ei I-au omorât trupul, dar Dumnezeu L-a înviat din nou şi este viu în vecii vecilor, stând la dreapta lui Dumnezeu. Mai mult, Duhul care a fost în El, este aici în seara aceasta, în biserică, dovedind că suntem la sfârşitul timpului.

Nu mai ştiu unde am rămas aseară cu numerele de rugăciune, dar ştiu că au mai rămas nestrigate………………… …Amin. Amin. Aşa să fie. Dumnezeu lucrează în chip ciudat făcând minunile Lui. Să nu uitaţi că Duhul Sfânt care a scris această Biblie; Duhul Sfânt care a fost în țărână  atunci, în Sodoma, este acelaşi Duh Sfânt care este prezent în seara aceasta în această clădire. Credeţi asta?

Aş vrea să vă rugaţi… El vrea să fac ceva… Nu ştiu ce este, de aceea rugaţi-vă împreună cu mine, pentru că Domnul va lucra puţin diferit. Nu ştiu cum o va face, dar voi să fiţi respectuoşi  şi să staţi cu toţii liniştiţi.

Noi nu ştim ce s-ar putea întâmpla, dar staţi în rugăciune şi fie ca Domnul să ne descopere.

Da, asta este. Eu mă voi întoarce cu spatele spre audienţă, ca să ştiţi că acelaşi Înger care a fost acolo, în Sodoma, şi a stat cu spatele spre cort, este prezent în seara aceasta aici. Nu este fratele vostru, ci este Domnul vostru, Duhul Sfânt.

Ceva m-a împins să fac aceasta, iar dacă Duhul Sfânt va veni aici, în această clădire, şi va face ceea ce a făcut acolo, pentru biserica aleasă, pentru un popor chemat afară şi despărţit de lume, veţi crede?

El a venit la Avraam. Îngerii s-au dus şi au predicat în Sodoma, dar El a stat cu Biserica chemată afară şi i-a dat un semn.

Acum, dacă vă veţi ruga în inima voastră, veţi crede, veţi spune: „O, Dumnezeule, eu sunt un fiu al lui Avraam şi cred din toată inima”, şi Îl veţi lăsa pe Duhul Sfânt să vină, iar El va veni şi va face ceea ce a făcut atunci, veți crede cu toții?

Unde este pianistul să cânte: „Marele Medic acum este aproape”? aş vrea să cânţi în timp ce noi ne vom ruga.

Îmi amintesc că la Fort Wayne, Indiana, s-a întâmplat ceva în timp ce se cânta… O fată care nu avea Duhul Sfânt, cânta la pian. Şi deodată s-a umplut de Duhul, a sărit de la pian şi a început să alerge, iar cei cinci mii de oameni care stăteau acolo, au văzut cum pianul a continuat să cânte singur „Marele medic este aproape”, în timp ce bolnavii s-au ridicat peste tot în picioare fiind vindecaţi.

Acum am să mă uit la fraţii mei. Voi rugaţi-vă.

Fraţilor, noi ne vom întâlni pe ţărmul celălalt, iar atunci va trebui să dăm socoteală pentru slujbele noastre şi pentru ce am făcut cu Isus, numit Hristosul.

I-am învăţat noi pe oameni că El este acelaşi ieri, azi şi în veci? Voi credeţi aceasta, nu-i aşa?

Un moment…În partea dreaptă a mea este cineva care se roagă; este un bărbat. El este într-o stare gravă şi are probleme cu vezica urinară. Are o tumoare…a suferit o operaţie şi este programat pentru alta. Este bărbatul de acolo, care stă cu mâna ridicată.

Dacă este adevărat, ridică-te în picioare.

Dacă suntem străini unul faţă de celălalt, fă cu mâna. Crezi că acelaşi Înger al lui Dumnezeu este în clădirea aceasta?

Domnul să te binecuvânteze, frate. De ce te-ai atins? Tu te-ai rugat pentru vindecare.

Ei bine, eu stau aici cu spatele spre tine, iar Isus a spus că acelaşi Înger care a făcut acel semn în zilele Sodomei, va proceda la fel în zilele din urmă, chiar înainte de venirea Lui.

Aceasta înseamnă, prieteni, că El vine; este pe drum. Aşa este. Rugaţi-vă.

Foarte aproape de acest bărbat este o femeie care are probleme cu capul. Ea are dureri de cap.

Doamnă Arrold, dacă crezi din toată inima, este în ordine. Nu te cunosc, este adevărat, doamnă? Suntem străini unul faţă de celălalt, nu-i aşa? Da, dar tu te-ai atins de Ceva.

Omul acela din spate are tensiune arterială foarte mare. Crezi? Accepţi vindecarea? Da? Priveşte spre mine, domnule. Cel cu părul cărunt. Da? În ordine. Atunci tensiunea va reveni la normal.

Eu nu-l cunosc pe acest bărbat, nu l-am văzut niciodată. Este adevărat, domnule? Ridică mâna dacă este aşa.

De ce s-au atins oamenii aceştia?

Oh, eu simt îndoiala care se mişcă printre voi! De ce vă îndoiţi? Dumnezeu să aibă milă. Duhul Sfânt este aici, Aşa vorbeşte Domnul!

Văd înaintea mea o femeie. Ea are un copilaş cu capul moale. El a suferit o operaţie şi are apă la creier. Femeia stă chiar aici şi ţine copilaşul în braţe.

Ştii despre cine vorbesc, doamnă Yeager? Ridică-te în picioare şi crede pentru copil. Îl crezi pe Domnul? Oh, dacă ai putea crede!

Voi, cei din partea aceasta, credeţi?

Aici este o doamnă care are tensiune mare. Crezi? Doamnă Birley, dacă crezi din toată inima, poţi avea vindecarea. Crezi? Bine.

Dar cum este cu femeia care stă pe targa de aici? Uită-te încoace, doamnă. Ai număr de rugăciune? Deci nu ai număr. În ce mă priveşte, eu nu te pot vindeca, dar Dumnezeu poate să-mi spună care este problema ta. Dacă îmi va spune, vei crede? Vei accepta vindecarea?

Dacă rămâi în starea aceasta vei muri, pentru că ai foarte mult lichid în organism. Este adevărat? Eu nu te-am văzut în viaţa mea, dar dacă crezi din toată inima şi nu te îndoieşti, acel lichid te va părăsi, te vei face bine şi vei merge acasă.

Crezi aceasta? Crezi că Îngerul Domnului este aici? Câţi din voi cred aceasta, să ridice mâna.

Acum, dacă credeţi, puneţi-vă mâinile unii peste alţii.

O, Dumnezeule, Duhul Sfânt care este prezent, este Îngerul care a fost făgăduit; este Îngerul despre care a spus Isus că va fi aici, la fel ca în zilele Sodomei.

Doamne Dumnezeule, fă ca Satan să-i părăsească pe aceşti oameni, căci îi aduc înaintea Ta şi spun: Satană, ieşi din aceşti oameni, în Numele lui Isus Hristos.

Pleacă de la ei şi dispari din această clădire, pentru că Isus are puterea şi slava în veci!

Dacă credeţi din toată inima, Biblia spune că „aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede…” Ridică-te, doamnă, părăseşte targa şi du-te acasă. Aşa trebuie.

Acum credeţi? Ridicaţi-vă cu toţii în picioare şi acceptați-L pe Isus Hristos, căci Îngerul Domnului este aici. Eu declar că vindecarea şi puterea Atotputernicului Dumnezeu sunt în mâinile voastre.