FĂRĂ BANI ȘI FĂRĂ PLATĂ

Este un mare privilegiu să mă aflu în tabernacol, în dimineaţa aceasta. Mi-a spus fratele Neville că în spate nu se aude prea bine. Acum se aude? În ordine.

Sunt cam micuţ, aşa că trebuie să fac multă gălăgie dacă vreau să se ştie că sunt aici.

Îmi amintesc că în vremea când lucram la serviciul public, obişnuiam să port bocanci mari, cu ţinte. Şi într-o zi, în timp ce urcam treptele, doamna Ehalt, care este o bună prietenă, mi-a spus:

„Billy, deşi eşti un tip atât de micuţ, faci cea mai mare gălăgie! Eu n-am mai văzut aşa ceva.”

Într-adevăr, ţintele acelea sunau foarte tare în timp ce urcam treptele, aşa că i-am răspuns:

„Păi, Edith, eu sunt un om foarte micuţ, de aceea trebuie să fac gălăgie ca să se ştie că sunt pe aici.”

    Fratele Neville mi-a spus că bunul nostru prieten, fratele Roy Roberson, este bolnav; de aceea lipseşte de la serviciul din dimineaţa aceasta. Are probleme cu un dinte care i-a cauzat o infecţie şi ceva febră.

Fratele Roy a fost ca un tată pentru noi, de aceea îl iubim foarte mult, iar când am plecat de la el, i-am spus:

„Frate Roy, peste câteva minute mă duc la serviciul divin şi voi ruga biserica să ne rugăm pentru tine, în dimineaţa aceasta, iar când totul se va termina, voi lua aceasta în grijă. Dintele a crescut foarte strâmb şi din cauza aceasta a trebuit să fie scos afară.

Cred că ştiţi cu toţii că fratele Roy este un veteran al celui de-al doilea război mondial. El a fost rănit foarte grav şi dacă n-ar fi fost îndurarea Domnului, astăzi n-ar mai fi în viaţă. Avea mâinile şi picioarele sărite de la loc şi nervii principali paralizaţi de aceea, când s-au adunat răniţii, medicul a spus:

„Chiar dacă va trăi, omul acesta nu va mai putea face nici măcar un pas vreodată.”

Dar iată că prin harul lui Dumnezeu, el lucrează în fiecare zi, umblă şi face toate lucrurile. Da, Dumnezeu a fost îndurător cu el pentru că este un om bun, iar noi îl iubim ca pe un tată.

Faptul că trăim corect nu înseamnă că suntem scutiţi de necazuri, ci dimpotrivă, se pare că de multe ori necazurile stau chiar în calea noastră, pentru că „multe sunt suferinţele celui neprihănit,” dar nu uitaţi: „Dumnezeu îl scapă din toate.”

Aceasta este partea glorioasă, aşa că în dimineaţa aceasta ne vom ruga cu toţii pentru fratele Roy.

Aş vrea să vă întreb dacă mai este cineva care doreşte rugăciune sau care ar vrea să fie amintit într-un cuvânt de rugăciune? Dacă este cineva, aş vrea să ridice mâna. În ordine.

Haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Doamne, venim înaintea Ta, la începutul acestei zile, când soarele îşi urmează drumul pe cer ca să aducă lumii lumină şi viaţă, şi să împlinească astfel scopul pentru care a fost aşezat de Dumnezeu pe bolta cerească.

Noi suntem un mădular al Bisericii Tale, chemaţi să ţinem tare de serviciul de vindecare, ca să împlinim voia Domnului nostru binecuvântat care a fost rănit pentru păcatele noastre şi în ale cărui răni am fost vindecaţi.

În timp ce inimile noastre încep să se ridice în sus, pe aripile cântărilor, aş vrea să priveşti spre scumpul şi iubitul nostru frate Roy Roberson, umilul Tău slujitor, căruia i-ai cruţat viaţa în război, şi faţă de care ai fost atât de îndurător.

Doamne, iată că astăzi el suferă din cauza unei dureri şi nu poate să participe la serviciul divin, dar mă gândesc că în timp ce ucenicii se rugau în casa lui Ioan Marcu şi mijloceau pentru Petru, care era închis, un înger al Tău s-a dus la închisoare, a deschis toate uşile în chip miraculos şi l-a scos pe apostol afară de acolo.

O, Doamne, Tu eşti încă Dumnezeu, iar îngerii sunt şi astăzi la dispoziţia Ta, de aceea Te rugăm să îngădui ca în timp ce noi stăm în rugăciune, aici, în casa Domnului, ei să meargă la fratele Roy Roberson acasă şi să îndepărteze suferinţa care îl ţine acolo.

Fă ca îngerii Tăi să-l elibereze şi să-l facă bine, astfel încât să-şi poată relua locul în casa lui Dumnezeu.

Tată, aici sunt şi alţii care au trecut prin probleme sau au fost bolnavi. Văd şi o femeie în vârstă care a ridicat mâinile ca să arate că a venit în casa Domnului ca să fie vindecată. Îndură-Te de ea, Doamne, şi îngăduie să plece de aici în puterea şi tăria unei femei tinere.

Priveşte şi spre ceilalţi care au ridicat mâna, deoarece au făcut-o pentru că este scris: „De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.” (Psalmul 34.19).

Fă ca noi să zburăm în credinţă, în braţele credinţei care ne va elibera de orice boală şi de suferinţe.

Îngăduie ca atunci când se va încheia serviciul, în locul acesta să nu mai fie nici măcar o umbră de boală.

Doamne, îndură-Te şi fă ca fiecare necredincios să devină un credincios adevărat, iar în timp ce ne apropiem de Cuvântul Tău, Te rugăm să laşi ca Duhul Sfânt să-L ia şi să-L pună în inimile noastre, iar după aceea să-L ude până vom deveni roada acestui Cuvânt.

Fă toate acestea pentru că Te rugăm cu umilinţă, în timp ce stăm cu capetele plecate, înaintea Ta, în Numele lui Isus. Amin.

Puteţi să vă aşezaţi.

Înainte de a intra în mesajul acestui serviciu, aş vrea să vă reţin atenţia cu câteva anunţuri. Dacă printre noi sunt unii care au vacanţă şi doresc să participe la serviciile care se vor ţine la Middletown, Ohio, şi care vor începe luni, sunt bineveniţi.

Acolo vor fi mai multe grupări, aşa că mi s-a spus să nu uit să-i anunţ pe cei care pot merge, că adunările vor avea loc de luni până sâmbătă. Duminică nu se va ţine adunare, pentru ca celelalte biserici să poată merge la serviciile lor obişnuite.

Poate vom avea şi servicii de vindecare sau ne vom ruga pentru bolnavi în fiecare seară, de aceea vă invităm acolo pe toţi cei care puteţi veni. Adunările vor avea loc în perioada 10-15 august, aşa că dacă aveţi concediu sau vacanţă şi doriţi să vi-l petreceţi în felul acesta, noi vom fi cu adevărat bucuroşi să vă avem printre noi.

De asemenea, aş vrea să-i încurajez pe cei care nu au fost botezaţi cu botezul creştin, să se gândească şi să se pregătească pentru serviciul de botez care va urma peste vreo patruzeci şi cinci de minute. Noi îi încurajăm pe oameni să fie botezaţi cu botezul creştin, deoarece ştim că este esenţial pentru mântuirea lor, pentru că ultima însărcinare pe care a dat-o Domnul Bisericii Sale, înainte de înălţare, a fost:

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit…” (Marcu 16.15-16).

Astfel, ştim că este esenţial să fim botezaţi prin scufundare şi vom fi foarte bucuroşi să vă putem oferi acest serviciu.

Deci, oricine este convins în inima lui că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Cel care a murit şi a înviat ca să-i salveze pe cei păcătoşi, poate veni să fie botezat.

Dacă eşti convins că eşti unul dintre cei pentru care a murit Domnul ca să te salveze, poţi veni să fii botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor tale, arătând astfel tuturor, că tu crezi că păcatele tale sunt iertate şi că începând de acum eşti un ucenic al lui Isus Hristos.

Dacă n-ai o biserică unde să mergi, vom fi bucuroşi să te primim în mijlocul nostru ca să avem părtăşie împreună.

Vreau să mai spun că noi nu avem membri, ci aici este un Tabernacol deschis pentru tot trupul lui Hristos, pentru orice suflet, indiferent de care denominaţiune aparţine. Da, noi stăm între denominaţiuni şi deschidem uşa pentru toţi oamenii, indiferent cine sunt ei, din ce rasă sau din ce crez fac parte. Toţi sunt bineveniţi.

Dacă nu aveţi o altă biserică, vom fi bucuroşi să avem părtăşie împreună. Nu trebuie să faceţi nimic, doar să veniţi pentru că uşa este deschisă, şi să aveţi părtăşie cu noi.

Da, aceasta este tot ce trebuie să faceţi.

Haideţi cu o inimă deschisă, puneţi umărul la roată şi ajutaţi-ne în timp ce păşim înainte pentru Împărăţia lui Dumnezeu, deoarece credem că timpul este târziu, mai târziu decât oricând, iar lucrurile care au fost făgăduite în Biblie se vor împlini în curând.

Fără îndoială, mulţi dintre voi au citit declaraţia lui Hrusciov la Naţiunile Unite, unde a spus:

„Dacă acolo sus există un Dumnezeu, El este gata să şteargă şi să cureţe din nou Templul, de voi, capitaliştilor! El o va face din nou, aşa cum a făcut-o odinioară, iar noi putem citi printre rânduri.”

„El este gata să şteargă Templul din nou.”

Eu cred că el s-a gândit la ceva anume când a spus aceste cuvinte, fiindcă cei care au cauzat necazurile la început au fost capitaliştii, şi noi suntem capitalişti.

Eu l-am auzit pe scumpul nostru păstor, fratele Neville, făcând o remarcă la emisiunea sa de la radio, iar ceea ce a spus nu-mi iese nicicum din minte. M-a mişcat atât de mult, încât i-am spus-o şi unui prieten, iar acum v-o spun şi vouă:

„După ce Duhul Sfânt va fi luat de pe pământ, biserica rece şi formală va merge pur şi simplu înainte, fără să poată observa ceva.”

Câţi dintre voi aţi auzit aceste cuvinte? (Amin).

Nu este uimitor acest lucru? Ei nu-L cunosc pe Duhul Sfânt, aşa că nu vor observa că El a plecat, aşa că vor continua să meargă înainte la fel ca până acum.

Când va fi pecetluit ultimul ales din trupul lui Hristos, ei vor merge încă înainte încercând să convertească oameni, pentru că nu-L cunosc, nu ştiu Cine este El. Da, ei vor merge înainte cu religia lor formală, aşa cum au făcut şi până acum.

Poate voi nu sunteţi la fel de mişcaţi ca şi mine, de acest adevăr, dar pot să vă spun că afirmaţia aceasta este cu adevărat uluitoare, pentru că ei vor merge atât de departe cu ritualurile lor, încât vor trece pe lângă Duhul Sfânt, şi aceasta din cauză că nu ştiu Cine este El. Ei nu L-au cunoscut niciodată şi nu ştiu Cine este El.

O, Dumnezeule, ai milă de noi!

O, frate, dacă aş face ceva prin care L-aş întrista, aş simţi imediat aceasta. Ce s-ar întâmpla dacă aş fi lipsit de prezenţa Lui? Un singur lucru este sigur şi anume, că nu vreau să mai fiu aici atunci când nu va mai fi nici El, ci doresc să fiu plecat împreună cu El.

Da, domnilor, şi aceasta pentru că atunci nu va mai fi sânge pe altarul de îndurare, ci totul va fi cufundat în întuneric, pentru că omul nu va mai avea un Avocat (Mijlocitor), care să pledeze pentru el.

Ştiaţi că Scriptura spune aceasta? Când se va întâmpla aceasta, pe altarul îndurării nu va mai fi sânge, aşa că nu va mai rămâne nimic altceva decât judecata.

Dacă Domnul ne va mai da câteva seri de trezire, m-am hotărât să iau cartea Apocalipsei ca s-o studiem puţin.

Ştiu că astăzi sunt mulţi care au venit ca să se facă rugăciune pentru ei. Biroul meu a fost pur şi simplu asediat în săptămâna aceasta, aşa că unii dintre oamenii care au venit înăuntru, au prins ocazia de a se face rugăciune pentru ei, şi aceasta pentru că bărbaţii care sunt însărcinaţi cu problema aceasta, au plecat să se odihnească puţin. Ei au o mulţime de lucruri de făcut: munca lor, plus munca de la Tabernacol, deoarece trebuie să preia toate apelurile telefonice. Toate acestea îţi doboară de multe ori nervii, de aceea eu plec uneori ca să fac şi altceva, şi ştiu că şi ei fac la fel. În ordine.

Acum, haideţi să citim ceva din cartea lui Isaia, pentru că Biblia este Cuvântul veşnic şi nemuritor al lui Dumnezeu, care nu poate trece fără să se împlinească.

Să citim deci din Isaia 55.1-3:

„Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!

De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mânca ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.

Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi, căci Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David.”

Aş vrea să vorbesc câteva minute despre tema: „Fără bani şi fără plată.”

Voi ştiţi că în zilele noastre sunt foarte multe lucruri cu care se pot delecta oamenii, ceea ce noi numim plăceri, ceea ce s-a întâmplat în toate timpurile. Mai sunt şi delectări pentru tineret: dansurile moderne (rock-ul), petrecerile şi muzica.

Pe mine nu mă interesează cât de bine a fost crescut în casă copilul acela, nici cât de mult a fost învăţat să facă numai bine, pentru că dacă n-a acceptat experienţa naşterii din nou, muzica rock îl va prinde imediat ce o va auzi, pentru că el este în cel rău. Prin natura lui firească, el este sub puterea duhului Satanei.

Da, puterea Satanei este atât de mare asupra firii acelui tânăr, încât îl prinde. El va face cu atât mai mult aceasta cu un bătrân care a respins naşterea din nou.

Poate v-aţi convertit şi în viaţa voastră s-a produs o schimbare, dar dacă n-aţi fost născuţi din nou în Împărăţia lui Dumnezeu, vă veţi închina lui Dumnezeu şi veţi fi religioşi, dar în voi mai există puterea de atracţie a Satanei, pentru că omul vechi cu dorinţele păcătoase nu este încă mort în tine.

Dar când Îl vei lăsa pe Hristos să Se încoroneze în inima ta, lucrurile acelea vechi nu vor mai avea nici o putere, pentru că El este cu mult mai mare.

Nu-mi amintesc numele acelui om, dar se spune că el a dorit să ajungă pe o insulă. Pentru aceasta, trebuia să treacă printr-o zonă stăpânită de sirene. Când acestea vedeau că se apropie vreo corabie, cântau atât de frumos încât marinarii uitau de orice primejdie şi se aruncau în apă pentru a ajunge la ele, ceea ce însemna moartea lor.

Acest bărbat a dorit să treacă şi el pe acolo, dar pentru a nu fi vrăjit de acele sirene, i-a cerut comandantului corăbiei să-l lege de catarg, şi să-l lege şi de gură astfel încât să nu poate spune nici un cuvânt.

După aceea a cerut să se acopere urechile marinarilor ca să nu poată auzi cântecele acelor femei-peşte şi să navigheze mai departe.

Când au ajuns în zona unde erau sirenele, acestea au început să cânte, să strige şi să danseze, totul fiind atât de măreţ, încât acel bărbat s-a zbătut şi s-a tras până când şi-a sfâşiat toată pielea şi carnea de la încheieturile mâinilor. Apoi, când a reuşit să-şi elibereze gura, a început să strige la marinari: „Întoarceţi-vă înapoi!”, dar ei nu puteau să-l audă pentru că aveau urechile astupate.

După ce au trecut de zona aceea periculoasă, marinarii şi-au scos dopurile din urechi, iar el a fost dezlegat. Când au ajuns la destinaţie, în timp ce se plimba pe o stradă, el a auzit un muzician care cânta cu mult mai minunat decât acele sirene, iar marinarii l-au întrebat:

„O, mare marinar, să te legăm din nou?”

„O, nu,” a răspuns el, „pentru că am auzit ceva mult mai măreţ, ceva care nu mă înnebuneşte.”

Vedeţi, acesta este felul în care este născut din nou un creştin. El găseşte ceva cu mult mai măreţ decât rock-ul şi distracţiile acestei lumi.

Un astfel de om este întreţinut de Duhul Sfânt, ceea ce este cu mult mai măreţ decât ce poate oferi lumea. Prin aceasta, lumea moare pentru tine, dar dacă mergi la acele distracţii ieftine trebuie să-ţi aminteşti că vei risipi o mulţime de bani.

Un tânăr care-şi duce prietena la asemenea petreceri va trebui să plătească o mulţime de bani din salariul lui săptămânal.

la rândul lor, oamenii bătrâni vor încerca să-şi stâmpere plăcerea mergând să bea o bere cu prietenii, ceea ce înseamnă că vor cheltui şi ei o mulţime de bani din salariul lor săptămânal. Ce vor câştiga din aceasta? Nimic. Nimic altceva decât dureri de cap. Şi nu uitaţi încă ceva: pentru toate acestea va trebui să daţi socoteală înaintea lui Dumnezeu, pentru că „plata păcatului este moartea,” iar cecul vostru final va fi despărţirea de Dumnezeu. Voi nu veţi câştiga nimic, ci veţi pierde totul, pentru că veţi fi aruncaţi în iazul de foc al mâniei lui Dumnezeu.

Atunci El te va întreba: „Ce te-a făcut să-ţi cheltuieşti banii pe aceste lucruri care nu-ţi ajută la nimic? De ce ai făcut-o?”

Ce-l determină pe om să facă aceasta? Oamenii cheltuiesc tot ce au, toţi banii pe care-i câştigă, ca să cumpere băutură sau ca să facă pe plac unei femei cu care ies şi care este doar o vânătoare de plăceri.

Totuşi, Biblia spune că noi suntem chemaţi de Dumnezeu să cumpărăm Viaţa veşnică şi fericire, fără bani şi fără plată.

Lucrurile fireşti nu te pot satisface deşi te costă toţi banii pe care i-ai adunat ca să fii „cel mai tare băiat sau cel mai vestit,” sau: „cea mai populară fată,” iar sfârşitul lor este moartea, despărţirea veşnică de Dumnezeu.

Da, te va costa tot ce poţi aduna laolaltă ca să fii îmbrăcată cu cele mai scumpe haine şi să faci ceea ce face lumea dar, prin toate acestea nu faci decât să-ţi complici situaţia, să-ţi completez cecul pentru condamnarea veşnică.

Ce vom face în ziua judecăţii, când Dumnezeu ne va întreba de ce am făcut toate acestea? Care va fi răspunsul Americii moderne care are pretenţia că este o naţiune creştină?

Ce vom spune noi, americanii, pentru că aici, într-un singur an se cheltuiesc cei mai mulţi bani pentru whisky decât pentru mâncare? De ce vă cheltuiţi banii pe asemenea lucruri?

Cu toate acestea, guvernul vă trimite la închisoare dacă nu plătiţi o taxă care valorează doar cinci dolari.

Noi suntem o naţiune creştină, dar cu toate acestea, miliarde de dolari sunt cheltuiţi pentru aceste lucruri murdare. Deci, dacă ei au respins oferta lui Dumnezeu, nu este de mirare că Hrusciov a spus acele cuvinte: „Dacă acolo sus este un Dumnezeu, El îţi va distruge palatul!”

Iată că ateii pot face o asemenea afirmaţie ca să aducă ruşinea asupra noastră. Ce lucru ridicol, şi mai spunem că suntem creştini!

Dumnezeu a spus: „Veniţi şi cumpăraţi Viaţă veşnică, fără bani şi fără plată.” Da, El ne oferă Viaţa, să trăim veşnic în prezenţa Sa, iar noi Îi întoarcem spatele şi râdem de aceasta.

Ce vom face însă în ziua de mâine? Ce va fi de noi atunci? Dacă Dumnezeu ne-a dat libertate şi bani, dacă a făcut din noi cea mai liberă naţiune de sub ceruri atunci, într-o zi ne va întreba ce am făcut cu toate acestea. De ce ne-am cheltuit banii pe toate aceste lucruri care nu ne satisfac? Şi aceasta nu este valabil numai pentru naţiunea americană, ci pentru fiecare individ în parte. El ne va cere socoteală pentru tot, începând de la un cent, până la milioane de dolari.

O, oamenii au ajuns să se omoare unii pe alţii pentru bani!

De curând am citit un articol despre doi tineri care lucrau pe un teren de vânătoare. Unul avea cinci copii, iar celălalt doi. La un moment dat, unul dintre ei l-a împuşcat pe la spate pe celălalt. De ce? Pentru bani. Vedeţi ce fel de naţiune suntem noi? Ce fel de duh îi stăpâneşte pe oameni? Cred că acum puteţi înţelege de ce este atât de importantă naşterea din nou. Da, voi trebuie să fiţi născuţi din nou; trebuie să veniţi la Mine, zice Domnul, ca să cumpăraţi Viaţă veşnică, fără bani şi fără plată.

Poate cineva spune: „Păi, eu nu am bani!” Nici nu aveţi nevoie de ei, pentru că la El totul este fără bani şi fără plată.

Noi americanii, înclinăm să plătim totul, fiindcă ne bazăm pe sloganul: „Plătim pentru că avem bani!”      

Aceasta este o murdărie înaintea lui Dumnezeu, deoarece nu aceasta este modalitatea, calea de a ajunge în ceruri. Cu toate acestea, America vrea să plătească pentru că aşa este ea. Voi mergeţi la restaurant, ca să cinaţi acolo, dar dacă nu puneţi bacşişul pe masă, chelnerul se uită urât. Da, cu toate că este plătit pentru munca pe care o face, el aşteaptă acel ciubuc care trebuie să fie cel puţin 10% din nota de plată pe care o achitaţi pentru ceea ce consumaţi. Dacă nu faceţi aceasta, vă priveşte ca pe un gunoi.

Eu cred că aşa ceva este o ruşine!

Mai demult, erau oameni buni şi localuri bune în care nu s-ar fi permis aşa ceva, dar acum totul intră în acel mare duh al Satanei.

De curând, am mers într-o excursie şi aveam la mine două valize: una într-o mână şi una în cealaltă, iar sub braţ aveam trusa de bărbierit. Când m-a văzut portarul, a venit şi m-a întrebat:

„Pot să te ajut?”

„Mulţumesc,” am răspuns eu, „dar merg numai până la tren.” Trebuia să merg numai vreo doisprezece metri, nu mai mult, dar cu toate acestea omul mi-a zis:

„Iau eu aceasta,” şi mi-a luat valiza mai mică şi a pornit înaintea mea. Desigur, omul acela era plătit, dar cu toate acestea, trebuia să-i dau cincizeci de cenţi pentru că-mi ducea bagajul, măcar că distanţa a fost parcursă cam într-un minut. După câţiva paşi s-a oprit şi mi-a luat şi celelalte bagaje, iar când am ajuns la tren, am păşit pe scară , m-am întors şi i-am dat cincizeci de cenţi, dar când a văzut cât îi dau, mi-a zis:

„Un moment, domnule!”

„Ce este?” l-am întrebat eu.

„Păi ţi-am adus trei bagaje.”

„Aşa este, dar care-i problema?”

„Păi, taxa minimă este de douăzeci şi cinci de cenţi pentru o sacoşă, ceea ce înseamnă că îmi mai datorezi încă douăzeci şi cinci de cenţi.”

Vedeţi? Omul american trebuie plătit.

Dacă aţi rămas cu maşina în pană sau aţi căzut într-o mocirlă şi aveţi nevoie de cineva să vă tragă afară, trebuie să vă pregătiţi, pentru că cei care vă vor remorca vor să fie plătiţi pentru aceasta. Dacă aveţi ghinionul să apelaţi pentru aceasta la un fermier, iar acesta trebuie să-şi scoată tractorul din garaj ca să vă ajute, în nouă din zece cazuri este mai rău, deoarece trebuie să-l plătiţi pentru tot.

Da, tot ce se face este numai pentru bani, bani şi iarăşi bani, dar cu toate acestea, în ce mocirlă mare v-a adus păcatul! Cine ar putea să vă scoată din această mare mocirlă a păcatului? Dumnezeu, iar El o face fără bani şi fără plată.

Dacă oamenii trebuie să fie plătiţi ca să vă tragă afară din mocirla în care aţi intrat cu maşina şi din care nu aţi putea ieşi singuri, Dumnezeu nu vă cere bani ca să vă scoată din cea mai groaznică mocirlă în care poate cădea un om: din mocirla păcatului, a necredinţei.

Lui Dumnezeu îi face plăcere să te scoată afară fără bani şi fără plată, dar cu toate acestea, tu preferi să zaci în mocirlă, să te bălăceşti în păcat şi nici măcar nu te gândeşti să-L chemi în ajutor.

De obicei, când chemi pe cineva să te tracteze afară din mocirlă, omul foloseşte un lanţ cu care-ţi leagă maşina de a lui, apoi începe să tragă până când puterea maşinii sau a tractorului, reuşeşte să te scoată afară.

Când Dumnezeu te găseşte în mocirla păcatului şi te aude strigându-L, trimite jos un „lanţ” care a fost înfăşurat la Calvar – dragostea lui Dumnezeu – şi te prinde cu El în inimă. Apoi, puterea Duhului Sfânt începe să tragă ca să te scoată afară. Dar, deşi nu te costă nimic, tu mai zăboveşti încă în acea mocirlă. De ce? Pentru că nu poţi plăti pentru aceasta din buzunarul tău.

Noi, americanii, ne gândim că putem plăti din buzunarele noastre pentru această salvare, dar nu este adevărat, deoarece ea este fără bani şi fără plată. Voi nu trebuie să plătiţi pentru aceasta la biserică, deoarece Isus a plătit tot preţul la Calvar.

Cu toate acestea, oamenii se ruşinează de El şi vor să urmeze propria lor cale pentru a ajunge la El. Dar Dumnezeu are o singură cale, iar aceasta este „fără bani şi fără plată.” , aşa că tot ce trebuie să faceţi este să-L primiţi.

De obicei, când sunteţi traşi afară din mocirlă, sunteţi răniţi şi s-ar putea să fie nevoie să mergeţi la spital, dar înainte ca să vi se facă vreo intervenţie, medicul vă va întreba: „Cine va plăti chitanţa?” Da, înainte de a vi se coase rănile, înainte de a vă bandaja sau de a vă face o injecţie, ei vor o asigurare – că cineva va plăti serviciul care vi se face.

Vedeţi? Dar când Domnul nostru pune „Lanţul dragostei” în jurul inimii tale, şi te trage afară din mocirla păcatului, El vindecă fiecare inimă zdrobită şi îndepărtează toate păcatele, în timp ce chitanţa este pusă în Marea Uitării, ca să nu vă mai amintiţi niciodată de ea.

Veniţi la El, fără bani şi fără plată, indiferent cât sunteţi de adânc tăiaţi, cât sunteţi de greu răniţi, indiferent ce aţi făcut voi sau familiile voastre, fiindcă acolo nu vi se va cere nici o chitanţă. El este Cel care vă vindecă durerile de inimă şi vă îndepărtează tristeţea, deoarece: „El a fost rănit pentru păcatele noastre şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

Totul este fără bani şi fără plată, iar dacă nici aşa nu Îl primim, înseamnă că suntem dominaţi de un duh rău, de un duh naţionalist, de duhul lumii. Şi aceasta, în timp ce ar trebui să fim stăpâniţi de Duhul lui Dumnezeu, de Duhul Sfânt care ne-ar călăuzi şi ne-ar conduce în tot adevărul.

Cu câtva timp în urmă, am povestit cu un necredincios, care mi-a spus:

„Gândeşte-te, domnule Branham, toată viaţa aceasta este atât de mizerabilă şi singurul lucru pe care-l avem ca să fim mântuiţi, sunt acele scrieri evreieşti vechi.”

„O, domnule,” i-am răspuns eu, „poate aceasta ai tu, dar noi avem mai mult, noi avem Duhul Celui care a scris aceste scrieri, pe Cel care legitimează şi face vie fiecare făgăduinţă a Sa.”

Dar omul acela nu a înţeles ce am vrut să-i spun prin acele cuvinte. Vedeţi? Voi trebuie să veniţi şi să cumpăraţi fără bani şi fără plată, fiindcă salvarea nu costă nimic, ci este gratuită pentru oricine doreşte să vină.

Omul te trage din mocirlă, la fel cum a făcut cu omul de la poarta numită „Frumoasă”. Acela a fost în mocirlă încă din pântecele mamei lui, deoarece Diavolul l-a ologit de picioare. Din pricina aceasta era nevoit să cerşească pentru a putea trăi. Da, el cerşea de la oamenii care treceau pe acolo, dar într-o dimineaţă a văzut doi predicatori de Cincizecime, care se apropiau.

Ei n-aveau nici un bănuţ, deoarece i-au spus: „Argint şi aur nu avem…” Vedeţi? Cred că omul acela s-a gândit cam aşa: „Păi, nu-i nevoie să mi se umple cupa!” Poate că el încerca să economisească ceva bani, pentru că avea cam patruzeci de ani; poate a adunat bani ca să-i dea la medic, pentru a-i face o proteză bună care să-l ajute să meargă, astfel încât să nu mai fie nevoit să cerşească de la oameni, ca aceşti doi predicatori de la Rusalii, care nu aveau nici un ban, pentru că erau săraci.

Dar când ologul şi-a ridicat privirea şi s-a uitat la cei doi, a văzut în faţa sa doi bărbaţi: unul plin de tinereţe şi de putere, şi unul bătrân şi zbârcit: aceştia erau Ioan şi Petru, care mergeau la Templu.

El a putut să vadă ceva în tânărul acela, deoarece avea ceva deosebit de ceilalţi tineri, iar printre zbârciturile bătrânului galilean, a văzut o bucurie nemărginită şi plină de slavă.

Da, el a văzut la cei doi bărbaţi ceva care-i făcea deosebiţi de ceilalţi trecători.

Voi ştiţi că creştinii posedă Ceva care îi face să fie deosebiţi de ceilalţi oameni. Ei sunt cei mai drăguţi oameni din lume. Omul a luat deci cupa aceea şi a întins-o spre cei doi, dar atunci Petru, care era cel mai în vârstă, a spus: „Argint şi aur nu avem”, cu alte cuvinte, el spunea: „Eu nu pot să te ajut să-ţi cumperi acele cârje!” Vedeţi? „Argint şi aur, n-am, dar ceea ce am…”  Petru fusese să cumpere de la Cel care avea Mierea din Stâncă şi bucuria vinului mântuirii. El fusese în camera de sus, cu două sau trei zile înainte , iar acolo se întâmplase ceva deosebit în ziua de Rusalii.

Atunci omul l-a privit ţintă în ochi pe bătrânul pescar şi a spus: „Amin!” Ce s-a întâmplat? Lanţul iubirii şi al milei a cuprins inima lui Petru, care a adăugat: „Dacă nu am banii pe care îi ceri tu, îţi voi da ceva care va lua locul lor, ceva ce este de un milion de ori mai mult decât banii.”

Să nu uitaţi că Petru era evreu, iar evreii iubesc banii. El fusese însă convertit, de aceea nu a spus: „Ceea ce am îţi vând!”, ci a spus: „Ceea ce am îţi dau!”

Vedeţi? El a fost să cumpere de la Cel ce avea mierea şi bucuria vinului mântuirii, de aceea a putut spune: „Nu am nici un penny în buzunar şi nici un cont, aşa că nu aş putea cumpăra nici măcar o felie de pâine, dar dacă poţi să primeşti ceea ce am, îţi dau cu plăcere.”

De aceste cuvinte avem nevoie şi noi: „Ceea ce am îţi dau!”

„Dar ce ai, domnule?”

„Eu am fost în camera de sus cu Cel ce dă lapte şi miere, fără bani şi fără plată, aşa că dacă vrei îţi dau şi ţie, şi nu-mi datorezi nimic pentru aceasta, deoarece totul este dat în dar.”

Aceasta era însărcinarea pe care le-o dăduse Domnul doar cu câteva zile înainte:

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi,

vor lua în mână şerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.15-18).

„Fără plată aţi primit, fără plată să daţi!” (Matei 10.8).

Deci, Petru a spus: „…ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” (Fapte 3.6).

Vedeţi? Credinţa în Numele Creatorului l-a făcut pe deplin sănătos, aşa că nu-i de mirare că omul s-a ridicat şi a plecat sărind de bucurie şi lăudându-L pe Domnul.

Poate că omul acela a stat şi a cerşit aproape patruzeci de ani încercând să adune bani ca să-şi cumpere nişte cârje, dar n-a reuşit. Iată însă, că în locul cel mai neaşteptat, în momentul cel mai neaşteptat, şi de la oamenii cei mai neaşteptaţi, el a primit ceea ce a dorit toată viaţa: vindecarea.

Sunt atât de fericit pentru că Domnul lucrează în felul acesta! Da, El Se foloseşte de ceea ce lumea dispreţuieşte şi numeşte: „o grupare de holly-rollers!”

Într-o noapte, eu am găsit ceea ce căutam, iar aceasta s-a întâmplat în mijlocul unei grupări de analfabeţi needucaţi, sărăcăcios îmbrăcaţi şi pe deasupra, negri.

Acolo, într-o cameră veche, eu am găsit un preţ, un giuvaier, atunci când bărbatul acela negru a venit la mine şi m-a întrebat: „Ai primit tu Duhul Sfânt de când ai crezut?”

O, aceasta era tocmai ceea ce doream! Nu mă aşteptam să-L găsesc printre acei oameni, dar cu toate acestea, iată că ei aveau exact ceea ce-mi doream.

Ştiu că Naţiunile Unite nu vor accepta ceea ce avem noi deoarece ei n-au nevoie de aşa ceva, deşi adevărul este că Hrusciov şi tot restul lumii au nevoie tocmai de botezul cu Duhul Sfânt în trupul lui Isus Hristos. Dacă L-ar primi, Dumnezeu le-ar schimba în aşa măsură inimile, încât din bărbaţi care astăzi se urăsc, ar face cei mai buni fraţi. Da, El ar înlătura ura, răutatea şi invidia şi le-ar înlocui cu dragoste, pace, bucurie, bunătate şi milă. Desigur.

Frate, de multe ori se întâmplă să găseşti ceea ce cauţi, tocmai acolo unde te aştepţi cel mai puţin. Ce-ar fi dat Israelul să aibă o gură bună de apă, atunci când buzele lor crăpate de sete sângerau şi limbile le atârnau afară din gură? Ar fi dat bucuroşi tot aurul pe care l-au luat de la egipteni când au ieşit din robie.

Conducătorii lor prin pustie, i-au dus la o oază şi apoi la alta; i-au purtat de la un izvor la altul, dar toate erau secate. Iată însă că deodată Glasul Domnului i-a vorbit profetului, fără bani şi fără plată, şi i-a spus: „Vorbeşte Stâncii!” Auziţi? Cui să-i vorbească? Celui mai uscat loc din pustie; celui mai sărac loc în apă şi totuşi iată că de acolo a ţâşnit, fără bani şi fără plată, apa care avea să le potolească setea. „Vorbeşte Stâncii!”, nu: „Plăteşte-i Stâncii!”

Fraţilor, El este şi în seara aceasta Aceeaşi Stâncă şi voi nu trebuie să-I plătiţi nimic, ci doar să-I vorbiţi, deoarece El este prezent ca să vă ajute în vreme de necaz.

Dacă eşti bolnav, vorbeşte-I Stâncii! Dacă eşti bolnav de păcat, vorbeşte-I Stâncii, şi la fel dacă eşti îngrijorat.

Vedeţi, ei au găsit apă tocmai unde nu se aşteptau: sus, pe Stânca uscată, şi nu în locurile joase unde erau izvoarele de apă.

Vedeţi? Dumnezeu procedează tocmai invers faţă de felul cum gândesc oamenii. Astfel, Stânca este cel mai uscat loc din pustie, dar cu toate acestea, Domnul a spus: „Vorbeşte Stâncii!”

Oamenii de astăzi sunt atât de înşelaţi încât se gândesc că-i vor plăti pe preoţi ca să se roage pentru ei, şi atunci problema salvării lor este rezolvată. Ei cred că dacă fac donaţii ca să se construiască biserici mari, pot continua să trăiască în plăceri, pentru că dacă se va ruga cineva pentru ei, totul va fi în ordine. Dar Dumnezeu nu are nevoie de banii voştri murdari! (Fratele Branham bate în amvon).

Singurul lucru pe care vi-l cere El, este credincioşia. El vrea ca viaţa voastră să-L mărturisească pe El, să vorbească pentru El, iar dacă Dumnezeu v-a dat bani, nu îi folosiţi pentru lucruri care nu vă sunt de nici un folos. Cheltuiţi-i pentru lucruri care vă aduc o satisfacţie adevărată! O, dar voi nu veţi înţelege cum vine aceasta, decât după ce-I veţi vorbi Stâncii.

El le-a dat apă dătătoare de viaţă, fără bani şi fără plată, aşa că au putut să bea pe săturate, ei, copiii şi cămilele lor, deoarece apa care a ţâşnit din Stâncă a inundat pustia.

Acelaşi lucru îl face şi astăzi Stânca lovită, lăsând ca apa ei să aducă Viaţă oamenilor sortiţi pieirii, fiindcă Cuvântul spune: „Cine crede în Mine, are Viaţa veşnică.” (Ioan 5.24).

Apoi, El le-a dat mană din cer, aşa că poporul nu trebuia să se mai îngrijoreze pentru pâinea pe care o vor avea mâine deoarece în fiecare dimineaţă primeau pâine proaspătă.

Şi noi avem nevoie în fiecare zi de pâine. Dacă eşti cerşetor şi intri într-un magazin, iar acolo spui: „Aş dori o bucată de pâine”, patronul îţi va răspunde: „Mai întâi arată-mi bănuţul tău! Vreau să văd cei douăzeci şi cinci de cenţi necesari pentru a cumpăra o bucată de pâine.”

Of, iar dacă aţi reuşit să cumpăraţi o bucată de pâine, ce aţi câştigat, pentru că ei au scos toate vitaminele afară din grâu, ca să le dea la porci, apoi au amestecat o mulţime de paste care să formeze un aluat, de multe ori frământat cu mâinile murdare. Cred că nu o dată vi s-a întâmplat să găsiţi în pâine fire de păr, lucruri imorale şi tot felul de murdării care cad în malaxoare din cauza neglijenţei lucrătorilor.

Oameni păcătoşi plini de boli venerice şi de murdărie, lasă să cadă în aluat tot felul de lucruri mizerabile. O, dacă aţi vedea cum se face pâinea, nici nu v-aţi mai uita la ea! Totuşi, plătiţi douăzeci şi cinci de cenţi ca s-o obţineţi, în timp ce Israelul era hrănit de Dumnezeu cu pâine făcută de mâinile îngerilor, şi aceasta fără bani şi fără plată.

Astăzi, această Pâine este Hristos, Viaţa veşnică venită jos, din ceruri, ca să ne dea Viaţă, nouă, păcătoşilor. Şi Dumnezeu dă în fiecare zi această Pâine copiilor Săi.

Vă amintiţi desigur că evreii nu aveau voie să ţină mana până a doua zi, pentru că se strica şi făcea viermi.

Cred că i-aţi auzit pe unii spunând: „Păi, eu sunt luteran!”, sau: „Eu sunt prezbiterian!”, „Eu sunt penticostal!”, etc. Aceasta este o felie de pâine făcută de mâna omului, şi toţi cei ce sunt în ea, sunt la fel de murdari şi de prefăcuţi ca cei care-i amestecă. Dar când veţi auzi de o experienţă a mărturiei, cât se poate de proaspătă, ca de exemplu: „În dimineaţa aceasta, în timpul rugăciunii, Duhul Sfânt a botezat sufletul meu în trupul lui Hristos!”, o, frate, să ştii că aceasta este hrana îngerilor care satură sufletele flămânde şi care este tot timpul proaspătă, deoarece vine în fiecare zi din cer.

O, da, ea este trimisă din ceruri! Pâinea Vieţii este Isus Hristos, de aceea, o, Doamne, pune-o în inima mea şi lasă-mă să mă bucur de măreaţa Sa prezenţă.

Desigur, noi Îi suntem recunoscători lui Dumnezeu şi ştim că orice bărbat sau femeie care este născut din nou din Duhul lui Dumnezeu, Îi va fi recunoscător tot timpul, indiferent ce se va întâmpla. Da, voi Îi veţi fi recunoscători, ca Benny, micuţul băiat orb din munţi, care s-a născut cam la opt luni. Imediat după ce s-a născut, cataracta pe care o avea la ochi a început să se extindă, iar părinţii săi nu au putut să-l ducă la medic deoarece erau săraci. Ei stăteau într-o colibă veche şi ştiau că operaţia aceea ar putea salva ochii fiului lor, astfel încât să poată vedea, fiindcă acum, Benny avea deja doisprezece ani, dar pentru că părinţii săi nu puteau economisi suficienţi bani, ca le asigure pâinea necesară pentru un an, nici nu se puteau gând la operaţie. Văzând cum încerca bietul Benny să se joace cu ceilalţi copii, vecinii au fost cuprinşi de milă şi au hotărât să economisească fiecare cât va putea, ca să-l ajute. Aşa se face că după ce şi-au vândut recolta pentru care au muncit din greu, au adunat toţi banii, apoi s-au dus şi i-au dat părinţilor lui Benny ca să îl ducă la doctor.

Medicii l-au operat şi operaţia a reuşit, iar când s-au întors acasă, toţi vecinii s-au adunat în jurul micuţului Benny, ai cărui ochi străluceau de bucurie. Când i-a văzut pentru prima dată, băiatul a început să plângă şi să strige de bucurie, în timp ce-i privea cu recunoştinţă, iar unul dintre conductorii de la tren l-a întrebat:

„Fiule, cât a costat operaţia?”

„Nu ştiu cât a costat operaţia,” a răspuns băiatul, „dar mă bucur că pot vedea feţele celor care au plătit preţul pentru mine.”

La fel este şi cu noi, creştinii. Eu nu ştiu cât L-a costat pe Dumnezeu, dar ştiu că El mi-a dat ce a avut mai scump, pe Fiul Său, şi eu Îi sunt foarte recunoscător pentru că datorită acestui Dar al Său, pot să-L privesc şi să ştiu că El a plătit preţul pentru mine prin moartea Sa. Noi nu ştim ce L-a costat aceasta pe El, n-avem nici o posibilitate de-a estima pentru că preţul este mult prea mare, dar Îi suntem foarte recunoscători pentru că odată am fost orbi, dar acum vedem.

Eu sunt foarte fericit pentru că fraţii Mayo mi-au spus acum douăzeci şi cinci de ani că timpul meu pe pământ se apropie de sfârşit şi că voi muri, dar prin harul lui Dumnezeu, trăiesc şi astăzi. Nu ştiu ce L-a costat pe Dumnezeu aceasta, dar Îi sunt recunoscător pentru că trăiesc.

Odată, am fost păcătos, înrobit de păcat, cu dureri de inimă şi în pragul morţii, dar astăzi, moartea este biruită! Aleluia! Tot ce mai poate face ea este să mă aducă în prezenţa Celui pe care Îl iubesc, ca să pot privi de-a pururi Faţa Lui. El a schimbat toate lucrurile printr-o operaţie în care mi-a luat inima şi mi-a înnoit-o.

Da, eu ştiu că cu mine s-a întâmplat ceva.

Într-un ziar din Minnesota a apărut un articol în care se povestea o întâmplare adevărată.

Într-o zi, un băieţel şi-a luat bicicleta şi s-a pornit la biserică. Un tânăr din vecini care nu punea nici un preţ pe şcoala duminicală, şi-a luat prietena şi au plecat împreună să patineze. Deşi era un tânăr matur, s-a dus să patineze pe o gheaţă prea subţire pentru a rezista sub greutatea lui.

În timp ce mergeau spre lacul pe care voiau să patineze, el l-a văzut pe micuţul băiat care se grăbea la biserică şi i-a zis prietenei sale: „Cei care merg la biserica aceea sunt o grămadă de fanatici!”

Iată însă că imediat ce au început să patineze, gheaţa s-a rupt şi el a căzut în apă. Tânărul a reuşit să iasă la suprafaţă, dar în clipa aceea a fost atins de o paralizie, aşa că încerca din răsputeri să se menţină la suprafaţă, ca să nu fie acoperit de sloiurile de gheaţă.

Prietena lui, care era puţin mai departe, a vrut să alerge la el ca să-l scoată afară, dar tânărul i-a strigat speriat: „Du-te înapoi, căci vei cădea şi tu şi atunci ne vom îneca amândoi!”

Tânărul plângea şi striga disperat pentru că nu vedea nici o posibilitate de a fi ajutat, când iată că de pe deal cobora în viteză o bicicletă. Era micuţul băiat pe care tânărul îl privise cu dispreţ şi de care râsese cu puţin timp în urmă. El venea în grabă cu Biblia lui sub braţ. Auzise ţipetele disperate ale celor doi şi pedala cât putea de repede spre ei.

Când a ajuns, s-a dat jos de pe bicicletă, şi-a pus Biblia jos şi a alergat pe gheaţă spre locul unde era căzut tânărul, apoi şi-a scos micuţa curea de la pantaloni, a prins-o de mâinile acelui tânăr şi a început să-l tragă până când a reuşit să-l scoată din apă. După aceea, a alergat, a oprit o maşină şi l-a rugat pe şofer să cheme repede o ambulanţă ca să-l transporte pe tânăr la spital. După ce a plătit ambulanţa, medicii şi tratamentul care i s-a făcut împotriva pneumoniei, tânărul a venit la micuţul băiat şi i-a zis:

„Ce-ţi datorez, fiule?”

„Nimic,” a răspuns băiatul. Dar tânărul a continuat:

„Şi totuşi, îţi datorez viaţa.”

Gândiţi-vă la aceasta! Banii nu puteau s-o plătească pentru că era viaţa lui.

Aşa ar trebui să ne simţim şi noi faţă de Dumnezeu, nu să încercăm să plătim preţul salvării noastre, cu bani. Noi Îi datorăm viaţa, pentru că dacă n-ar fi intervenit Dumnezeu să ne scoată afară, am fi murit în mocirla păcatului. Da, El ne-a cuprins cu braţele Sale şi ne-a scos afară.

Acesta este motivul pentru care eu Îi datorez viaţa mea; Îi datorez viaţa ca să-L slujesc, şi aceasta nu doar mergând la o biserică denominaţională, nici criticându-i pe alţii, ci încercând să-L slujesc sincer, să-i salvez pe cei pierduţi şi să-i aduc la cunoştinţa Domnului Isus Hristos.

În încheiere aş vrea să vă mai spun ceva.

Uitaţi-vă la fiul risipitor. După ce a risipit cu prietenii tot ceea ce tatăl său a adunat într-o viaţă întreagă, tânărul a ajuns într-o stare atât de grea încât a fost nevoit să mănânce din troaca porcilor. Atunci şi-a venit în fire şi şi-a zis: „Câţi slujitori ai tatălui meu o duc mai bine decât mine şi mănâncă ce vor, în timp ce eu mor de foame printre străini?”

Cum era dacă ar fi zis: „O, dacă aş avea ceva bani,   i-aş putea da tatălui meu ceea ce am cheltuit!”? Pentru că cunoştea caracterul tatălui său, şi-a zis: „Mă voi scula şi voi merge la tatăl meu, pentru că el nu mi-ar spune niciodată: „Stai puţin, fiule, ai venit să-mi aduci banii înapoi?”

Nu, el nu l-a învinuit niciodată pentru păcatele lui, iar când l-a văzut că se întoarce, i-a ieşit în întâmpinare plin de bucurie, şi aceasta pentru că era fiul său; era propriul său copil.

Tânărul i-a zis: „Am păcătuit…”, dar tatăl a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat, apoi le-a spus slujitorilor:

„Tăiaţi viţelul cel îngrăşat (fără bani), aduceţi haina cea mai bună (fără bani), aduceţi inelul (fără bani) şi puneţi-l în degetul lui, apoi haideţi să mâncăm şi să bem, căci fiul meu care era pierdut, a fost găsit; a fost mort şi iată că trăieşte din nou. Haideţi să ne bucurăm cu toţii pentru aceasta.”

Prieteni, la încheierea acestei teme aş vrea să vă spun că singurul lucru care ne satisface cu adevărat, este cel care nu poate fi cumpărat cu bani, iar acesta este Isus Hristos. În El, Dumnezeu ne-a dat darurile Lui gratuite: mântuirea sufletului, vindecarea trupului, bucuria, pacea, etc. Haideţi deci, mâncaţi şi bucuraţi-vă!

„De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mânca ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.

Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi, căci Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David.” (Isaia 55.2-3).

Toate lucrurile care sunt veşnice, toate lucrurile care sunt bune, plăcute şi fără sfârşit, sunt gratuite şi nu costă nimic, iar la sfârşitul acestei Cărţi este scris:

„…celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieţii (fără bani şi) fără plată!” (Apocalipsa 22.17b).

De ce vă cheltuiţi banii pe ceva care nu vă satisface şi lăsaţi lucrurile adevărate, care vă pot satisface, să treacă pe lângă voi, deşi sunt gratuite?

Haideţi să ne rugăm în timp ce stăm cu capetele plecate.

Este printre noi cineva care nu a băut din Fântâna Vieţii şi care este încă înrobit de plăcerile lumii? Este cineva care în dimineaţa aceasta doreşte să-şi schimbe locul? Cineva care vrea să vină şi să cumpere de la Dumnezeu, fără bani şi fără plată, lapte şi miere, ulei şi vin.

Aş vrea să ridicaţi mâinile şi să spuneţi: „Frate Branham, adu-ţi aminte şi de mine în timp ce te rogi.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Mai sunt şi alţii care vor să spună: „Adu-ţi aminte şi de mine, frate Branham, în timp ce te rogi.”?

Tinerilor, care v-aţi irosit clipele vieţii în plăceri şi aţi ascultat şoaptele diavolului, în timp ce mama voastră stătea în rugăciune pentru voi, iar tatăl vostru privea neputincios cum puneţi la spate toate învăţăturile curate şi drepte pe care vi le-a dat, n-aţi vrea să veniţi la El? Acum doriţi muzica lumii şi lucrurile ei, dar poate v-aţi venit în simţire, ca fiul risipitor, şi doriţi să vă ridicaţi mâinile spre Domnul şi să-I spuneţi: „Dumnezeule, adu-Ţi aminte de mine. Ajută-mă să-mi vin în simţire, în dimineaţa aceasta şi condu-mă la Casa Tatălui.”

Nu te va costa nimic, iar El te aşteaptă indiferent ce ai făcut. Chiar dacă păcatele tale sunt roşii ca purpura, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi negre ca şi cârmâzul, se vor face ca lâna.

Câţi dintre cei aflaţi în locul acesta, în prezenţa Sa divină, vor să ridice mâna? Cei care sunt bolnavi şi în suferinţă, să spună: „Mă simt în mocirlă, iar Satan m-a lovit cu o boală (spuneţi-o pe nume indiferent cum se numeşte). Aş vrea ca în dimineaţa aceasta, lanţul dragostei lui Dumnezeu să intre în inima mea şi să mă tragă afară, aşa cum l-a tras pe ologul de la poarta „Frumoasă”.”

Ridicaţi mâinile. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe fiecare în parte.

Dumnezeule, îi aduc la Tine, pe toţi cei care au ridicat mâinile pentru că doresc iertarea păcatelor lor.

Tu eşti Dumnezeu şi ştiu că eşti singurul care i-ai putut convinge că sunt greşiţi, atunci când Cuvântul a fost aşezat la locul Lui, iar Duhul Sfânt a început să le vorbească şi să le spună: „Eşti greşit, de aceea, întoarce-te, vino înapoi la Dumnezeu.”

O, ei şi-au ridicat mâinile imediat, ca să arate că vor să iasă imediat din această mocirlă şi să vină la Casa Tatălui, unde este belşug  şi unde nu trebuie să aducă nimic, aşa cum bine a spus şi poetul:

Nimic în mâinile mele nu voi aduce,

Doar crucea Ta.

Ajută-i să vină umili şi convinşi, ca să-Ţi dăruiască vieţile lor, pentru că dacă vor face aceasta, îi vei îmbrăca cu cea mai bună haină, le vei pune inelul în deget şi-i vei hrăni cu Mana Mielului înjunghiat.

Îndură-Te, Doamne.

Aici sunt oameni bolnavi şi suferinzi, oameni care sunt în nevoi. Satana i-a aruncat în mocirlă, pretinzându-le bani pentru operaţie. Poate că medicii nu pot să îndepărteze cauzele bolii, chiar dacă li s-ar da o mulţime de bani, dar Tu eşti Dumnezeu, de aceea Te rog, acum, când ungerea Duhului Sfânt este prezentă în locul acesta, să-i ridici pe fiecare dintre ei. Îngăduie să primească vindecarea deplină, începând de la cap până la picioare.

Dacă nu au bucuria mântuirii, dacă nu se pot bucura de salvarea Ta, fă aşa cum a spus David: Redă-le bucuria mântuirii Tale. Îngăduie să primească această bucurie şi fericire, în locul greşelilor şi a nevoilor, pentru că Tu eşti Stânca din această pustie a lumii, Tu eşti Adăpostul în timp de furtună, când diavolul aruncă bolile asupra lor.

Tu eşti Adăpostul în timp de furtună, de aceea, lasă-i să vadă aceasta, Dumnezeule, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Dacă aţi vrea să veniţi la altar şi să îngenuncheaţi aici, ne-am putea ruga împreună cu voi şi să vă ungem cu ulei.

Îndrăzniţi, căci sunteţi bineveniţi!

Îl iubiţi pe El?

„Eu Îl iubesc, pentru că El m-a iubit întâi.”

Haideţi să cântăm aceste versuri spre slava Domnului. Sunt foarte bucuros pentru că L-aţi primit. Rugaţi-vă ca El să vă facă bine, pentru că mie mi-a făcut bine ca să vă vorbesc despre El, şi-L rog să îngăduie ca Acelaşi Duh care m-a trimis pe mine să vă aduc Mesajul, să vă vorbească şi vouă.

Domnul să vă binecuvânteze.

Haideţi să închidem ochii în timp ce ne rugăm. Îl iubiţi? Nu este El cu adevărat în inima voastră?

Eu Îl iubesc, pentru că El m-a iubit întâi.

Doamne Isuse, ne pregătim să intrăm într-un alt serviciu, de aceea Îţi mulţumim pentru Duhul Sfânt care a vorbit inimilor noastre. Suntem atât de bucuroşi pentru aceasta!

Fie ca Cuvântul să nu Se întoarcă la Tine fără rod, ci să fie însoţit de cei pe care i-ai hotărât mai dinainte.

Îngăduie ca El să vină în toate inimile şi să facă cunoscute toate lucrurile adevărate şi veşnice care vin de la Dumnezeu, fără bani şi fără plată.

De ce să ne agităm şi să ne facem viaţa atât de grea, pentru nişte lucruri care vor pieri? Haideţi să ne luptăm mai mult pentru lucrurile care nu vor pieri, dar care au preţ. Preţul este plătit şi celor care vin să-L primească, le este spus un cald bun venit.

Doamne, binecuvântează şi serviciul care va începe imediat, şi întâlneşte-te cu noi în seara aceasta.

Binecuvântează serviciul de botez şi îngăduie ca cei care doresc să fie botezaţi în Numele Fiului Tău iubit, Domnul Isus Hristos, să fie umpluţi cu Duhul Sfânt.

Îngăduie ca oamenii care au ridicat mâinile, să se pocăiască de păcatele lor, să se împace cu Tine, să îmbrace hainele de botez şi să păşească în bazin ca să dovedească lumii că au fost iertaţi de păcatele lor, deoarece sunt botezaţi spre iertarea păcatelor lor.

Îngăduie, Doamne.

Fii cu fratele nostru Drummond, în timp ce va aduce Mesajul Tău proaspăt venit de la tronul îndurării. Unge-l cu Duhul Sfânt şi fii cu noi în timp ce vom lua Cina.

Fă ca inimile noastre să fie curăţate şi pure şi să nu se găsească în ele nici o răutate, ci să fie albite prin sângele lui Isus Hristos.

Îndură-Te, Te rugăm.

Îndepărtează boala din mijlocul nostru şi dă-ne bucurie şi pace, pentru că Te rugăm aceasta, prin Hristos Isus. Amin.

– Amin –