CE AUZI TU, ILIE ?

Sunt sigur că ne-am bucurat cu toţii de minunatul mesaj al cântării. Astăzi e sâmbătă şi suntem bucuroşi pentru că Domnul ne-a binecuvântat cu o săptămâna bogată în adunări puternice.

De curând am aflat de mărturia depusă de tatăl micuţului Rickey. Ei l-au dus pe micuţ la spital ca sa fie consultat încă o dată de medici. Spunea că o mulţime de medici şi asistente au alergat în salon să vadă ce s-a întâmplat cu copilul.

Domnul l-a binecuvântat pe copilaş şi i-a vindecat trupul, iar la trei zile după ce a fost dus la spital i-au drumul acasă pentru că nu aveau ce să-i mai facă. Noi Îi suntem recunoscători şi Îl lăudăm pe Tatăl ceresc pentru aceasta. El este un trofeu al harului lui Dumnezeu faţă de rasa umană.

Eu sunt chemat în foarte multe locuri: Philadelphia, Baltimore, Maryland, etc. Dimineaţă a trebuit să preiau nişte apeluri telefonice din Germania şi Elveția  ca să mă rog pentru bolnavi din toată lumea.

Aş vrea să vă anunţ că dacă va fi cu voia Domnului, miercurea viitoare voi vorbi la serviciul care se va ţine după masa de la biserica Pisgah, din acest oraş. Păstorul bisericii, fratele Smith, va ţine o adunare şi m-a invitat să vorbesc.

Şi pentru că marţi voi fi din nou aici, mâine vom avea o scurtă zi de odihnă. Dumnezeu ştie că am nevoie de ea. După aceea voi merge la San Jose, apoi voi merge peste ocean, într-o călătorie lungă, care va include mai multe ţări şi în care voi propovădui Evanghelia.

Vreau să vă mulţumesc. Nu am ştiut că în după-amiaza aceasta s-a adunat o ofertă pentru această călătorie. Gestul vostru este foarte frumos.

Cu câtva timp în urmă am fost în insule unde, timp de nouă seri, în jur de patruzeci de mii de oameni  s-au predat lui Hristos. Când am plecat de acolo, guvernatorul insulei a ţinut un discurs în care a spus ce impact puternic a avut acest lucru asupra oamenilor. Şi nu am cerut nici un ban.

Eu nu am primit bani niciodată, exceptând zeciuielile. Nu le-am cerut bani nici când am mers peste ocean, deoarece folosesc zeciuielile pentru acest lucru. Astfel ştim că banii sunt folosiţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Când va veni ziua judecăţii şi va trebui să dau socoteală, pot spune din toată inima că am făcut cum am ştiut mai bine.

Vă mulţumesc pentru aceste oferte, care vor merge tot acolo.

Ei îl numesc pe omul acela „marele Mike”. El este unul din uşierii noştri şi i-a cerut unei surori să-mi facă o prăjitură. N-am mâncat toată ziua, aşa că-mi va cădea foarte bine după încheierea serviciului.

Vă mulţumesc mult. Aş vrea să vă pot invita pe toţi dar mă tem că nu va fi suficientă. Soţia, eu şi copiii apreciem foarte mult gestul vostru.

Cred că îl apreciaţi foarte mult pe fratele du Plesis, pentru felul în care prezintă Scriptura. El va fi cu noi şi săptămâna viitoare.

Sunt aici şi băieţii mei…îi numesc băieţii mei pentru că sunt maeştrii ai înregistrărilor şi se ocupă cu vânzarea cărţilor. Noi le cumpărăm de la ei cu patruzeci de cenţi, apoi le vindem mai departe pentru ca mesajul să fie cunoscut de toţi. Domnul Lindsay se ocupă de tipărirea cărţilor. Aceşti doi băieţi, domnul Mercier şi domnul Goad sunt foarte cumsecade. Ei lucrează de câtva timp împreună cu mine. Unul dintre ei a fost catolic, iar celălalt nu ştiu dacă a aparţinut undeva.

Odată am ţinut o adunare în Indiana şi au venit şi ei acolo, iar când au văzut cum lucra darul deosebirii, şi-au zis: „Asta este înşelătorie; este vrăjitorie! Omul acesta este un şarlatan. Îl vom da pe faţă pe acest individ!” şi m-au dat pe mâna FBI-ului. Domnul Mercier era barman iar celălalt inginer. Ei s-au întâlnit şi s-au hotărât să formeze o micuţă echipă pentru a face investigaţii cu privire la mine. Astfel au venit la mine acasă şi mi-au zis:

„Frate Branham, noi suntem evanghelişti şi suntem în drum spre sud.”

„Asta-i foarte bine, băieţi. Mă bucur sincer pentru voi”, am răspuns eu.

Dar ei s-au dus în oraş, au închiriat o cameră şi au început să întrebe printre oameni dacă aceste vedenii sunt reale.  Au procedat cu tehnică, iar după ce au stat acolo două săptămâni s-au întors şi au zis: „Ne-am întors din sud şi     ne-am gândit să trecem pe aici.”

Domnul Mercier avea deja barbă mare.

S-a întâmplat să se afle acolo în momentul nepotrivit, când Îngerul Domnului era în încăpere, aşa că am zis: „Domnule Mercier, de ce nu încerci să-ţi spui altcumva şi tu, domnule Good?” Aceasta i-a făcut să cadă jos.

De atunci i-am numit elevii mei şi ei au intrat imediat în adunare. Eu nu am avut ce să le dau de lucru pentru că nu puteam lăsa campania. Trebuia să merg într-un loc micuţ; ţineam o trezire într-o biserică cu douăzeci de oameni. Dacă aş fi avut cheltuieli mari, nu aş fi putut să merg acolo. Dar întotdeauna am fost sincer şi am spus că nu vreau să fiu mare.

Aşa se face că aceşti băieţi fac înregistrări în adunări apoi vând casetele aproape la preţul la care le cumpără pentru ca oamenii să poată ajunge la mesaj. Ei iau aceste casete din magazin. În felul acesta avem sute şi sute de mesaje vorbite peste tot în lume. Dacă vă interesează casete sau înregistrări, le puteţi avea de la standul de cărţi.

Domnul să vă binecuvânteze din belşug. Rugaţi-vă pentru mine ca să mă pot odihni puţin.

Fratele David a citit un text minunat şi aş vrea să iau şi eu un verset de acolo.

 Versetul 9: „Ce auzi tu, Ilie?”

Acum haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Veşnicule Dumnezeu, Îţi mulţumim Ţie, Celui veşnic, pentru tot ce ai făcut pentru noi. Inimile noastre sunt pline de bucurie când vedem măreţele lucrări ale puterii Tale; când vedem fără nici o umbră de îndoială că dintre toate religiile, noi, creştinii, suntem singurii care putem dovedi că Creatorul nostru este viu.

Doamne, în seara aceasta suntem plini de bucurie şi sufletele noastre au siguranţă şi pace deplină deoarece ştim că fiecare Cuvânt făgăduit de Tine este viu şi plin de putere  să facă bine. Şi face. Îţi suntem recunoscători pentru că ai venit din slavă ca să umbli printre noi din dragoste pentru oameni.

Doamne, în seara aceasta Te rugăm pentru cei care  s-au aşezat în rândul de rugăciune şi pentru toţi cei care sunt suferinzi sau în nevoi. Fie ca la sfârşitul acestui serviciu să nu mai fie printre noi nici un bolnav. Îndură-Te, Doamne. Binecuvântează această biserică, acest „Angelus Temple”, care a început prin credincioşia şi lucrarea unei femei neînsemnate, fiind o aducere aminte a iubirii ei pentru Tine.

Binecuvântează-l pe păstorul ei, pe iubitul ei fiu, fratele Ralph, pe scumpa lui soţie şi pe toţi învăţătorii şi păstorii acestei mari lucrări, pe misionarii de pe câmpul Evangheliei şi întreaga biserică a Dumnezeului celui viu.

Binecuvântează şi această săptămână, Doamne, cu o mare revărsare a Duhului, astfel încât sute de suflete să-şi găsească locul la Calvar. Dă putere glasurilor noastre şi binecuvântează-l pe fratele DuPlesis şi pe ceilalţi care ajută, pe cântăreţi şi pe toţi cei ce sunt conectaţi la această lucrare, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Aş vrea să vă reţin atenţia doar puţin timp asupra câtorva cuvinte care au fost citite din Scriptură. Aceste cuvinte sunt: Muntele Carmel, copacul de ienupăr şi peştera. 

Ilie a avut o zi mare înaintea lui Dumnezeu, o zi în care a fost pregătit de El.

În seara aceasta eu am stat după cortină şi l-am ascultat pe iubitul nostru frate David DuPlesis vorbind despre însemnătatea slujbei supranaturale. Nimeni nu poate cunoaşte însemnătatea ei decât dacă a trecut prin ea.

De multe ori oamenii cred că eu sunt unul care mă izolez pentru că nu ies printre ei. Prieteni, eu nu fac aceasta pentru că nu îmi plac oamenii. El ştie că îi iubesc pe oameni, dar nu pot fi în acelaşi timp un slujitor al lui Dumnezeu şi un slujitor al oamenilor. Eu trebuie să mă păstrez curat înaintea lui Dumnezeu ca să pot sluji poporului Său.

Şi cred că orice predicator al Evangheliei nu are ce să se amestece cu întâlniri sociale, mese festive, etc. înainte de a se urca la amvon, căci dacă face aceasta vine la amvon nepregătit, nepotrivit şi fără ungere. Cred că un astfel de slujitor ar trebui să păşească mai întâi în slava Shekinah, în prezenţa lui Dumnezeu şi apoi să păşească în faţa audienţei.

Eu cred mult în rugăciune. Cea care poate schimba lucrurile este rugăciunea. Aţi ieşit vreodată afară dimineaţa, foarte devreme, când peste tot este încă linişte şi roua pune în evidenţă parfumul florilor? Este atât de înviorător să umbli într-o asemenea atmosferă!

Tot aşa este şi când ieşim din camera de rugăciune. Ce privilegiu este pentru mine să pot intra în fiecare seara în acea cameră unde doamna McPherson, Paul Reader  şi alţi oameni mari, cântă cântarea: „Crede numai, toate lucrurile sunt posibile.”

Ştiţi cum a scris Paul Reader această cântare? Mă întreb dacă Paul s-a gândit atunci, când a primit inspiraţia   s-o scrie, că băiatul care stătea la picioarele lui va fi subiectul pe care îl voi folosi în toată lumea. Noi nu ştim ce facem când vorbim sub inspiraţie. Acest lucru nu are sfârşit şi merge mai departe.

Îmi plac cuvintele lui Longfellow: „Urme pe nisipul timpului.”

Ilie era de multă vreme pe muntele Carmel iar Dumnezeu îl hrănea prin nişte corbi. În final, El l-a pregătit pe acest bărbat pentru o misiune impresionantă: a adunat tot poporul Israel care, dacă ar fi văzut mâna supranaturală a lui Dumnezeu mişcându-se, ar fi crezut că Dumnezeu este Dumnezeu.

De ce nu credea poporul? Pentru că naţiunea era mânjită de împăraţi decăzuţi ca Ahab şi o vrăjitoare idolatrică numită Izabela. Ei au târât Israelul la idolatrie, iar lucrul acesta rupea inima slujitorului lui Dumnezeu.

Aseară v-am spus că Duhul Sfânt îi ungea doar pe aceia care plângeau şi strigau pentru păcatele săvârşite în cetate.

Astăzi putem striga, putem urla, putem vorbi în limbi, putem face semne, dar unde este sinceritatea aceea pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi Biserica Lui, încât să întristeze inimile noastre la vederea păcatului? Şi Ilie a trecut prin asta.

Şi ce a făcut el? A adunat poporul şi a făcut o provocare: „… Dumnezeul care este supranatural, să arate că este viu. Acela să fie Dumnezeul tuturor teologiilor voastre. Dacă Baal este dumnezeu, dacă poate răspunde, să răspundă. Dar dacă Dumnezeu va răspunde, El să fie Dumnezeul vostru, Cel ce ţine Cuvântul Lui.”

Aceeaşi provocare este adresată şi astăzi lumii: „Dumnezeul care îşi ţine Cuvântul să fie adevăratul Dumnezeu!”

Şi ce s-a întâmplat? El i-a adunat împreună şi Dumnezeul cerului a răspuns printr-un semn supranatural, dovedind în faţa lui Israel că El este încă Dumnezeul care răspunde cu foc. Da, El a făcut ceea ce a făcut întotdeauna: a răspuns rugăciunii; Şi-a ţinut Cuvântul.

Totuşi, după toate acestea n-a fost suficient şi bătrânul Ilie n-a ştiut ce să mai facă şi a alergat la ienupăr. Mă bucur că acolo este un ienupăr. Toţi oamenii lui Dumnezeu trebuie să meargă sub acel ienupăr. Era atât de descurajat că nu ştia ce să mai facă şi a alergat sub ienupăr. Multora din noi ne vine să mergem acolo, este adevărat?

Astăzi vedem spitalele pline de oameni ai lui Dumnezeu cu căderi nervoase şi tensiune. O, asta ne face să fugim sub ienupăr.

Eu cred că ar trebui să spunem la fel ca  femeia de culoare din sud, care a fost lovită de o maşină. Fusese lovită de maşină iar ei au întrebat-o dacă vrea să-l dea în judecată pentru daune. Şi femeia a răspuns:

„Cu siguranţa, nu,  pentru că eu nu am nevoie de daune ci de reparaţii.”

Cred că de asta are nevoie şi biserica de azi: de o reparaţie, de un loc sub ienupăr unde să putem fi singuri. Ce dezamăgit a fost prorocul din acele zile! El s-a gândit că oamenii vor crede pentru că făcuse exact ceea ce-i ceruse Dumnezeu, dar a constatat că toate minunile pe care le-a făcut au fost respinse de Izabela, care a spus că îi va opri toate campaniile. Dacă îl prindea, îi tăia capul.

Vedeţi, când diavolul prinde pe cineva, îi face zile groaznice. El se gândea că semnele şi minunile Dumnezeului celui viu vor fi suficiente, dar nu a fost aşa.

Biata lui inimă era zdrobiră. Şi ce a făcut? A fugit sub ienupăr, locul lui de refugiu. Îl pot vedea cum şi-a lăsat slujitorul multe mile în urmă şi a mers singur sub acel copac. Cu toţii avem un loc în care mergem când suntem în necaz.

Eu am o peşteră micuţă unde nu mă poate găsi nici FBI-ul. Este locul în care pot să mă retrag şi să intru  din nou în prezenţa lui Dumnezeu.

Cred că nici un om care urmează creştinismul nu are dreptul să fie creştin până nu găseşte un loc de retragere, pentru că ar putea veni vremuri când se vor ridica oameni educaţi şi neevlavioşi şi vor spune că supranaturalul nu este din Biblie; sau bazându-se pe gândirea lor firească vor spune că zilele minunilor au trecut şi că nu mai există Duh Sfânt.

Dar dacă un om a avut experienţa întâlnirii cu Dumnezeu, atunci nici chiar toţi teologii din lume nu îi vor putea lua această experienţă. El s-a întâlnit cu Dumnezeu faţă în faţă şi ştie ce vorbeşte.

 Şi Ilie ştia că Dumnezeul lui era real. Acesta este motivul pentru care i-a adus pe toţi într-o confruntare, dar când ei au respins semnul supranatural şi când Izabela a lansat acele ameninţări fiindcă nu a vrut să renunţe la întâlnirile lor sociale, inima bătrânului proroc a fost frântă.

Orice lucrător ştie cum este luni dimineaţa, după o zi grea de duminică. Voi, soţiile de predicatori, ştiţi cum sunt soţii voştri luni dimineaţa, după ce au predicat două  ore duminica. Un astfel de bărbat este epuizat. Ce credeţi, cum a fost Ilie atunci? Nu avea nici o mângâiere şi a fugit sub acel ienupăr, a îngenuncheat, a privit în sus, spre Dumnezeu, şi a zis: „Doamne, sunt atât de obosit şi istovit! De ce nu-mi iei viaţa ca să merg lângă părinţii mei?”

Când un om care are de-a face cu supranaturalul şi stă în prezenţa lui Dumnezeu, vede că programul Lui este respins deşi s-a străduit din răsputeri să facă ce e bine, ce cere El, este zdrobit.

Dumnezeul cel Atotputernic a făcut destule aici, în Angelus Temple, în săptămâna aceasta,  aşa încât tot oraşul Los Angeles a fost pus pe foc.  Nu-i de mirare că El a spus că Sodoma şi Gomora vor trece mai uşor în ziua judecăţii.

Bietul bătrân, slăbănog şi cu părul atârnând pe umeri… Dumnezeu a spus: „Slujitorul Meu are nevoie de odihnă.”  Şi mila lui Dumnezeu pentru slujitorul Său, l-a pus să doarmă puţin pe nişte buruieni.

Este siguranţa pe care o are cel credincios. Care e aceea? Chiar dacă a fost respins de lume, Dumnezeu îl iubeşte. Lumea te poate numi „tremurici sfânt”, „fanatic”, etc. dar dacă eşti sincer faţă de Dumnezeu, El te iubeşte iar îngerii Lui tăbărăsc în jurul celor ce se tem de El.

Îmi imaginez că pe fiecare creangă împrejurul locului unde era el, se aflau cete de îngeri. Şi Dumnezeu a venit jos şi a zis: „Bietul meu slujitor obosit e atât de nervos şi nu ştie ce să facă. Îngerilor, voi aveţi mâinile cele mai moi ca să-l mângâiaţi, fără să-l speriaţi. Cel mai bun bucătar dintre voi să adune toate vitaminele şi să le pună în mâncarea lui. Lumea l-a respins dar Eu îl voi trata bine.” Aleluia. Aceasta înseamnă „Lăudat să fie Dumnezeu!” Nu vă temeţi!

„Aduceţi ce-i mai bun; coaceţi o pâine şi puneţi nişte apă.”

Şi un înger l-a atins pe slujitorul lui Dumnezeu cu mâna Sa fină şi el s-a trezit.  Îl pot auzi spunând ceva cam de felul acesta: Domnul Dumnezeu nostru, care te iubeşte, a văzut că ai făcut tot ce ai putut, Ilie. Eu am trimis aceste lucruri ca mărturie că în ziua judecăţii o să dea socoteală. Tu ai făcut doar ce Ţi-am spus Eu şi ştiu că eşti istovit. Domnul Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, m-a trimis    să-ţi aduc această pâine şi apă.”

Ilie s-a frecat la ochi, s-a ridicat, a întins mâna tremurând, a luat o bucată din pâine şi a mâncat. Chiar atunci a venit un cor mare de îngeri, s-au aşezat în faţa lui în felul acesta  şi au început să cânte cântări aşa cum nici o mamă n-ar fi putut cânta pentru a-şi adormi copilul. Şi prorocul a adormit din nou. Apoi Tatăl s-a întors şi a spus: „Îl iubesc atât de mult, dar mai are de trecut prin multe. Nu am terminat încă cu el aşa că îl voi hrăni în continuare.”

Astfel, i-a chemat din nou pe îngeri să adune încă o doză de vitamine; au copt o pâine şi i-au pus şi o cană cu apă, după care l-au trezit din nou şi l-au hrănit.

Sunt atât de bucuros că şi astăzi este un ienupăr, când suntem obosiţi şi epuizaţi, aşa că putem merge sub el să găsim vitamine spirituale, astfel încât să putem porni în orice călătorie.

Când s-a trezit se simţea foarte bine şi a călătorit 40 de zile şi 40 de nopţi. Aceasta este puterea Dumnezeului nostru. Apoi a găsit acea peşteră în pustiu. Dumnezeu l-a găsit şi acolo şi l-a chemat.  Şi iată că a venit un vârtej de vânt care aproape a dărmat muntele. Stâncile s-au despicat şi s-au prăvălit la vale. Apoi a venit un cutremur puternic, dar Ilie a rămas liniştit. A urmat focul cu fulgere puternice, dar Ilie a rămas la fel de liniştit. Şi în final, a venit un susur blând care a vorbit cu Ilie iar el i-a răspuns, după care şi-a acoperit faţa cu mantaua şi a păşit afară.

Mă întreb dacă nu cumva noi am ascultat prea mult de vârtejurile de vânt, de focuri, de sânge şi de mai ştiu eu câte altele şi am omis să ascultăm acel susur blând. Mă întreb dacă nu am alergat atât de mult după daruri încât nu L-am văzut pe Dătător.

Voi ştiţi că America înclină spre gălăgie. Acesta este motivul pentru care acest rock and roll este atât de popular.

Noi am avut vârtejuri de vânt, am avut mari scuturături, dar în care dintre ele a fost Dumnezeu? Ilie spunea că nu a fost în nici una. Ce putem face cu vârtejurile de vânt? Ce am făcut cu feluritele senzaţii pe care le-am avut? Unde ne-au dus? Ne-au organizat atât de tare încât nu mai avem părtăşie unii cu alţii. Ce am realizat cu toate acestea? Este biserica mai bună? S-a unit cu El prin vârtejul de vânt? Nu, domnilor! Se va uni cu El doar atunci când va asculta acel susur blând al glasului lui Dumnezeu. Aici pierdem noi, prieteni. Când Dumnezeu Se arată într-un semn şi dovedeşte că e Dumnezeu, noi nu trebuie să mergem după acea gălăgie, ci după Cel ce a făcut acea gălăgie. Problema este că uităm de Dătător.

Pavel spunea: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti şi nu aş avea dragoste, nu sunt nimic. Chiar dacă aş avea credinţă să mut munţii şi nu am dragoste, nu sunt nimic…” (1 Corinteni 13).

Vedeţi, sunteţi atât de prinşi să fugiţi după daruri în loc de Dătător. Când au loc semne şi minuni nu le apreciaţi atât de mult, ci uitaţi-vă în spatele lor la acel susur blând care vorbeşte.

Acesta-i motivul pentru care nu putem avea treziri în America: pentru că oamenii aleargă după daruri în loc de Dătător. Aceasta-i problema cu lumea de astăzi. Ca să ai audienţă mare trebuie să ai o adunare tipică de Hollywood, cu mult show. Poporul american vrea divertisment. Ei nu vor adevărata Evanghelie a Domnului Isus Hristos şi stau acasă pentru că radioul şi televiziunea le dă mai mult divertisment decât le poate da biserica.

Toţi cei ce ies afară sunt cei aleşi de Dumnezeu, care încă însetează, flămânzesc, cheamă şi strigă pentru adevăratele lucruri ale lui Dumnezeu.

Este atât de rău să vezi că Domnul Dumnezeul cerului face semne şi minuni iar oamenii nu iau aminte, ci întorc spatele şi spun: „Am mai văzut de astea. Am mai fost la adunarea fratelui Branham şi am văzut cum face deosebirea. Am fost şi la adunările lui Oral Roberts şi am văzut cum cheamă audienţa să vină, şi le spune la oameni ce se va întâmpla. Am mai văzut aşa ceva. Am fost şi la penticostali şi am auzit vâjâitul de vânt şi vorbiri în limbi.”

Aşa este dar ce este în spatele acestor lucruri?

Acolo greşiţi voi: că nu daţi ascultare glasului blând al lui Dumnezeu, care vă cheamă. Aceasta este problema. Lumea poate imita ca să avem divertisment, dar biserica nu este un divertisment. Acolo trebuie să se propovăduiască naşterea din nou care produce făptura nouă în Hristos.

Dar lumea priveşte după divertisment, după petreceri sociale sau lucruri fantastice.

Acum vreau să observaţi ce s-a întâmplat.

Nu întotdeauna lucrurile gălăgioase sunt mari şi importante. O căruţă goală, care merge pe câmp, face foarte mare gălăgie, dar dacă se întoarce încărcată cu lucruri bune, nu va scoate nici măcar un scârţâit deşi vine pe acelaşi drum. De ce? Pentru că este plină.

Ceea ce îi trebuie bisericii de astăzi este o umplere; să fie umplută cu dragostea lui Dumnezeu.

Soarele poate trage milioane de galoane de apă cu mai puţin zgomot decât putem trage noi un pahar de apă cu pompa. Aşa este. Cerurile pot împrăştia rouă pe tot pământul, cu mai puţin zgomot decât udaţi voi gazonul din faţa casei. Aşa este. Aţi auzit voi plantele făcând gălăgie? Lucrurile măreţe sunt tăcute.

Uitaţi-vă cât de liniştit va lucra Duhul Sfânt în seara aceasta. Dar noi fugim după senzaţii, după lucruri mărunte şi nu luăm aminte la acel Glas.

Aţi auzit cum se crapă de ziuă? Nu, nu aţi auzit şi totuşi întunericul se împrăştie. Dacă am asculta Glasul Celui ce vorbeşte din spatele acestor lucruri ar fi părtăşie între toate bisericile. Metodişti, baptişti, protestanţi, catolici sau orice altceva ar fi, am dărâma împreună zidurile despărţitoare şi am avea inimile pline de dragoste frăţească.

Dacă am asculta Glasul lui Dumnezeu, care ne vorbeşte din spatele tuturor lucrurilor, acest Angelus Temple ar fi umplut până la refuz, iar curtea ar fi plină până departe.

Să nu uitaţi că toate acele lucruri s-au dus primele, dar Glasul a vorbit ultimul. A fost ultimul care a venit.

Noi am avut vârtejuri de vânt, tunete şi de toate, dar vine ceasul când vorbeşte glasul lui Dumnezeu. Şi când se întâmplă aceasta, ne va dovedi că este El.

El a trimis tunetul, iar oamenii s-au dus după tunet în loc să asculte Glasul. A trimis vântul şi ei s-au dus după vânt în loc să urmeze Glasul.

Ştiţi de ce? Pentru că nu apa mică şi săltăreaţă reflectă stelele, ci apa adâncă şi liniştită. Toate acestea sunt lucrarea lui Dumnezeu.

Mă întreb dacă noi n-am alergat şi n-am fost interesaţi mai mult de gălăgie decât de Glasul acela unic?

Poate zici: „Ce vrei să zici, frate Branham?”

Săptămâna aceasta am primit o mulţime de scrisori în care oamenii mi-au scris că vin la Angelus Temple ca să audă un slujitor al lui Dumnezeu. Păi, dacă gândeşti aşa, eşti încă baptist şi eşti la fel de mort ca ceilalţi. Tu nu ai Duhul, ci eşti la fel de formal ca restul baptiştilor.”

Ascultaţi-mă, fraţilor! Poate aveţi o mulţime de zgomot, dar mă întreb cât Duh este în spatele acestei gălăgii. Gălăgia nu dovedeşte că aveţi Duhul. Eu am văzut oameni care săreau, alergau, strigau, cântau în orchestre, dar nu aveau nici măcar atâta credinţă adevărată cât să oprească o durere de măsele. Aşa este.

Este însă acel Glas, acel susur blând, care acţionează puterea lui Dumnezeu, care face lucrurile reale şi aduce Viaţa în biserică. Despre asta vorbesc eu. Nu zgomotul contează ci legitimarea, pentru că Duhul lui Dumnezeu este Cel care face deosebirea. Şi El a fost aici în fiecare seară şi a făcut semne şi minuni printre oameni.

Eu pot vedea cum penticostalii, care zic că au gustat din paharul binecuvântărilor lui Isus Hristos, nu pot sta când văd Duhul lui Dumnezeu mişcându-Se. Ştiţi de ce nu pot? Pentru că nu este zgomot. Dar mai întâi a venit zgomotul şi abia după aceea susurul blând. Noi le-am avut pe toate acestea; toate au fost felul lui Dumnezeu. Prin ele, Dumnezeu i-a atras atenţia lui Ilie. Şi Ilie reprezintă biserica. El îl făcea să asculte, dar acum, când a venit vremea să vorbească Glasul, acel ceva din inimă se întreabă: „Ce este aceasta?”

Când am fost în Germania am văzut un tablou intitulat „Pictură cu nori”. Dacă te uitai, vedeai ceva îngrozitor: o masă mare de nori îngrămădiţi unul în altul. Dar dacă te apropiai mai mult vedeai că nu sunt nori, ci aripile deschise ale unor îngeri, care se bucurau şi Îl lăudau pe Dumnezeu.

Poate aţi văzut experienţele penticostale, aţi privit de departe şi aţi zis: „O, ascultaţi acolo! Uitaţi-vă la ei! Priviţi acele tunete şi vârtejul de vânt!” dar dacă vă apropiaţi suficient de mult şi intraţi în acele lucruri, veţi vedea că sunt reale şi veţi auzi acel Glas, acel susur blând al lui Dumnezeu, care scoate în evidenţa partea Lui supranaturală şi vorbeşte poporului Său. Nu este atât de înfricoşător cum pare. Este slava lui Dumnezeu, dar voi staţi şi o priviţi de departe.

Sunteţi ca Izabela, care s-au suit pe muntele Carmel să vadă ce se întâmplă.

Ei au venit şi i-au spus: „Prorocul a făcut semne mari!”, dar ea a răspuns: „Totuşi am să-i tai capul.”

Voi nu puteţi sta să priviţi de sus.

Un prieten de-al meu, John Sproule, a plecat într-o călătorie în Franţa împreună cu soţia lui. Ghidul i-a dus într-o grădină şi le-a arătat o statuie a Domnului Isus. Când a văzut-o, fratele Sproule a spus:

„Mă întreb ce a avut în minte sculptorul, pentru că nu se poate distinge nici un chip. Nu văd suferinţa lui Hristos. Ce vrea să însemne această sculptură?”

„Domnule, critici această statuie?” l-a întrebat ghidul.

„Da”, a răspuns el, „pentru că nu înţeleg ce a avut în minte sculptorul care a făcut-o. Înainte ca să poţi vedea ce a încercat să facă sculptorul, este nevoie să înţelegi ce a avut în gând.”

„Atunci vino aici”, a spus ghidul. Fratele s-a dus la picioarele crucii, iar ghidul i-a zis: „Îngenunchează aici şi priveşte în sus.”

Şi domnul Sproule spunea că a simţit că inima se rupe în el când a văzut agonia de pe faţa lui Isus. Şi ghidul i-a spus:

„Vezi, domnule? Statuia a fost făcută ca să stai jos şi să priveşti în sus, nu să stai sus şi să priveşti în jos.”

Aşa este cu penticostalii; aşa este cu Cuvântul lui Dumnezeu şi aşa este cu făgăduinţele Lui. Tu nu trebuie să stai deoparte şi să spui: „Acolo nu este nimic!” ci pune-te pe genunchi şi priveşte în sus, căci atunci vei vedea un alt tablou. Atunci vei auzi cum El îţi va vorbi tocmai prin Cuvântul despre care ai spus: „O, e doar un cuvânt scris pe o bucată de hârtie!”

Pune-te pe genunchi şi spune: „Doamne Dumnezeule, acesta este Cuvântul tău? Această făgăduinţă este pentru mine?” Atunci vei simţi cum lacrimile îţi alunecă pe obraji şi vei vedea lucrurile altfel decât până atunci.

Dacă voi, metodiştii, veţi face aceasta, baptiştii vă vor privi altfel. Şi voi, penticostalilor, veţi arăta altfel în faţa celorlalţi. Dacă vă veţi pleca în semn de respect, veţi asculta Glasul Lui, veţi crede Scriptura şi veţi privi lucrurile lui Dumnezeu în Lumina potrivită lor, Îl veţi vedea pe Dumnezeu pentru că Cuvântul Lui nu este dat ca să fie criticat, ci ca să fie crezut.

Cineva mi-a spus odată: „Frate Branham, Isus a spus că noi vom face lucruri mai mari decât cele făcute de El.”

Desigur, dar „mai mare” înseamnă predicarea Evangheliei. Isus a spus: „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi”,  aceleaşi lucrări, doar că mai multe cantitativ. Ele vor avea loc în  biserica de pretutindeni din lume.

Atunci puteau fi făcute într-un singur loc, în Hristos. Dar acum Hristos este în biserica Sa, iar lucrările pe care le-a făcut El, vor fi făcute peste tot în jurul lumii, tot timpul.

Ceea ce omitem noi este să ascultăm acel susur blând care ne vorbeşte şi ne înfăşoară în neprihănirea Lui. Spuneţi doar: „Doamne Dumnezeule, tu mi-ai vorbit mie. În seara aceasta stau în locul acesta şi sunt bolnav, sunt în nevoi. O, dacă aş fi pe muntele Carmel să Îl văd pe Ilie după postul şi rugăciunea în care a stat, aducând foc din cer, coborând semnul care a dovedit că Tu  eşti încă acelaşi Dumnezeu care a fost cu tinerii evrei în cuptor.

Ştiu că acelaşi Dumnezeu care a fost în rugul aprins cu Moise, a fost şi pe Muntele Carmel. Dacă Te voi vedea făcând lucrările pe care le-ai făcut atunci când ai fost pe pământ, în trup de carne, Te voi slăvi din toată inima mea.”

Atunci când veţi face aceasta, Îl veţi auzi pe Dumnezeu vorbindu-vă.

Haideţi să ne plecăm capetele. (Este dat un mesaj prin vorbire în limbi şi prorocie).

Îţi mulţumim, Doamne. Poate nu toţi din audienţă au auzit mesajul care a fost dat prin vorbire în limbi şi tălmăcire. Acesta este un dar care aparţine bisericii; Dumnezeu însuşi a aşezat darurile în biserica Sa. A fost chiar după încheierea mesajului, deci conform rânduielii, nu în timp ce se vorbea mesajul. Duhul prorocului este supus prorocului. Mesajul dat a venit conform rânduielii şi a chemat biserica să se pocăiască şi să se apropie de Dumnezeu. Fie ca Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Doamne Isuse.  Îţi mulţumim pentru aceste lucruri, pentru aceste manifestări. Fie ca oamenii prezenţi în seara aceasta să vadă că Tu eşti Dumnezeul care vindecă bolnavii; Dumnezeul care cunoaşte tainele inimii; Dumnezeul cincizecimii; Dumnezeul lui Ilie; Dumnezeul lui Moise; Dumnezeul care într-o zi vei veni, Te vei descoperi şi ne vei lua în slavă. Îţi mulţumim pentru prezenţa Ta, pentru cuvintele Tale care ne mângâie şi pentru că ne-ai avertizat să ne pocăim. Doamne Dumnezeule, Te rog să ne dai aceste lucruri în Numele Domnului Isus Hristos.

Tată, în câteva minute se va forma rândul de rugăciune. Eu nu ştiu ce va fi în rând, dar Tu ştii deja, de aceea, Te rog să faci asemenea lucruri încât oamenii să stea, să privească şi să asculte susurul blând al Glasului lui Dumnezeu. Îngăduie ca atunci când vor vedea Duhul Tău mişcându-Se printre oameni, să se bucure şi să-L accepte pe Isus ca Mântuitorul şi Vindecătorul lor, în Numele lui Isus. Amin.

În ultimele cinci seri nu am împărţit nici un număr de rugăciune ci doar L-am lăsat pe Duhul Sfânt să umble pe deasupra audienţei, chemându-i pe oameni şi făcând ce dorea El. Aseară El a făcut un lucru: S-a folosit de un glas. Dumnezeu nu are voce dar se foloseşte de glasul meu şi al tău. Mâinile noastre sunt mâinile Lui, dacă suntem atât de predaţi Duhului încât să poată folosi glasul nostru, mâinile noastre, ochii noştri…

Dacă voi nu trebuie să faceţi nimic înseamnă că Dumnezeu aşează aceste lucruri în biserica Sa pentru ca oamenii să ştie că  Dumnezeu este încă viu. Este Isus, Fiul lui Dumnezeu care lucrează prin Trupul Lui răscumpărat. Noi nu suntem vrednici, dar El este. Şi cel ce alege aceste lucruri este Dumnezeu.

Aseară nu am reuşit să-i fac pe toţi oamenii să mă înţeleagă. Eu L-am rugat pe Domnul să-i cheme pe nume, iar acolo era o femeie micuţă, care suferea de ceva ce nu-mi mai amintesc, şi Duhul Sfânt i-a vorbit, a chemat-o pe nume şi i-a spus care era problema ei, dar femeia nu a avut nici o reacţie.

După câteva momente mi-am auzit propria voce vorbind în limbi şi am aflat că micuţa femeie era finlandeză. Duhul Sfânt i-a vorbit în limba ei, i-a rostit numele, i-a spus ce problema are şi i-a cerut să Îl laude pe Dumnezeu. Eu nu ştiu nimic despre finlandeză, dar Duhul Sfânt a chemat-o şi i-a vorbit chiar în limba ei.

În ziua cincizecimii erau adunaţi în Ierusalim oameni din toate limbile pământului. Şi Dumnezeu a vorbit în fiecare dialect de sub cer. Eu nu ştiu nici engleza bine pentru că sunt din Kentucky, dar când vine Duhul Sfânt, El poate vorbi în orice limbă. Aşa i-a vorbit acelei femei în finlandeză, i-a spus care este problema ei şi i-a cerut să Îl laude pe Dumnezeu. Acolo au fost oameni care au înţeles tot ce a spus El. Unii dintre ei au venit azi dimineaţă la mine şi mi-au spus despre acea femeie care şi-a ridicat mâinile şi L-a lăudat pe Dumnezeu. Acesta este harul suveran.

Asta ar trebui să-l facă pe fiecare bolnav de aici să se predea lui Hristos. Asta ar trebui să-l facă pe orice olog să sară în picioare şi să Îl creadă pe Domnul Isus. Ascultaţi acel Glas!

Americanii au fost învăţaţi cu punerea mâinilor, dar acesta este un obicei evreiesc, nu al neamurilor. Însă voi credeţi ce aţi fost învăţaţi.

Iair a spus: „Fiica mea adineauri a murit; dar vino de pune-Ţi mâinile peste ea şi va învia.” (Matei 9.18). Acesta este obiceiul bătrânilor şi copila a înviat.

Dar romanul, dintre neamuri, a spus: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zii numai un cuvânt şi robul meu va fi tămăduit.” (Matei 8.8).

Atunci Isus S-a întors spre cei ce veneau după El şi  le-a zis plin de admiraţie: „Adevărat vă spun că nici în Israel   n-am întâlnit o credinţă aşa de mare.” (v. 10).

Eu nu ştiu de ce slujba mea nu are credibilitatea pe care o are peste ocean. Poate nu am manageri de campanii sau asociaţi influenţi, care să coopereze cu sute de biserici, să aducă cântăreţi renumiţi, etc.  Nici nu doresc aceasta. Eu cred că slujba mea este pentru cei aleşi, pentru cei ce doresc să asculte.

Noi am fost peste ocean, în  Kingston, Jamaica. Am ajuns acolo vineri. În prima seară au fost prezenţi 500 de oameni, în seara a doua 1500, iar a treia seară au venit peste 30.000. La o singură chemare s-au întors la Hristos 1500 de suflete. Am chemat câţiva oameni pe platformă şi imediat Domnul a început să descopere lucrurile lor ascunse. Când s-a întâmplat aceasta, mii de oamenii care fuseseră aduşi în scaune cu rotile, sprijinindu-se în cârje, pe tărgi, etc. s-au ridicat în picioare. S-au încărcat câteva camioane cu lucrurile lăsate de cei vindecaţi. De ce? Pentru că au crezut.

Când ne-am dus la Puerto Rico s-a întâmplat exact la fel, dar în America este altfel. Oare de ce?

Fratele duPlessis poate depune mărturie referitor la ce s-a întâmplat când am fost la Durban. Acolo au venit mii de oameni la adunare. Când am chemat pe platformă cinci oameni iar Duhul Sfânt a început să descopere lucruri ca acestea, eu am făcut doar o rugăciune şi s-a estimat că au avut loc în jur de 25.000 de vindecări, pe loc. După acea adunare au fost încărcate şapte camioane cu cârje, bastoane şi alte lucruri pe care le aveau şi 30.000 de oameni şi-au predat inimile lui Hristos.

De ce noi, americanii, nu putem crede la fel?

Ştiţi de ce? Vă spun cu tot respectul şi nu doar vouă, celor prezenţi, ci tuturor celor ce mă ascultă, pentru că acest mesaj este transmis la radio: America este terminată. A fost străbătută, măturată, pieptănată, mângâiată, certată, împinsă, trasă, iar acum este gata pentru judecată. Aşa este. Să nu uitaţi că ceea ce urmează este judecata.

În seara aceasta vom chema câteva numere de rugăciune şi ne vom ruga pentru bolnavi. Nu va fi un rând pentru deosebire, ci doar un rând de rugăciune.

Ce numere au fost împărţite? Presupun că s-au împărţit 100, ca de obicei. Cine are numărul C1 să ridice mâna. Da, doamna din mijloc. Vino aici, dacă poţi. Numerele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, să vină şi să se alinieze aici. Cred că rândul va ajunge până la hol.

Cei ce ascultă la radio aş vrea să fie atenţi la ceea ce se petrece aici, în Angelus Temple. Au venit o mulţime de oameni, jos este plin şi la fel la balcon. Oamenii aşteaptă să se întâmple ceva. În faţa mea se află oameni în scaune cu rotile şi pe tărgi, care aşteaptă mişcarea Duhului. Aş vrea să puteţi fi şi voi aici.  Şi vă spun ceva: pe cât este de sigur că Dumnezeul cerului este viu şi împărăţeşte în seara aceasta, sunt sigur că dacă vor asculta glasul Lui, nu va mai exista nici o persoană suferindă în mijlocul nostru. Totul este să credeţi.

Aşteptaţi să se întâmple ceva? Aşteptaţi să vedeţi tulburarea apei? Ce se întâmpla când se tulbura apa? Era un semn că Îngerul Domnului era în apă. Este adevărat? Era un semn supranatural care schimba curentul apei. Tulburarea apei se face atunci când apa merge, curge într-o direcţie iar vântul o suflă în direcţie inversă. Şi când vedem aceasta, ştim că se întâmplă ceva care face apa să curgă invers decât curentul ei.

Această curgere mare de ape era condusă până la bazinul de spălat oile, iar acolo aştepta o mare mulţime de oameni. Ei nu aşteptau o zi, două sau trei, ci luni sau poate chiar ani. Şi când se tulbura apa, cel care cobora primul şi avea credinţă că va fi vindecat, trăgea puterea Îngerului. După aceea trebuiau să aştepte încă un sezon, până la următoarea tulburare a apei. Eu nu ştiu cât de mult trebuiau să aştepte, poate câteva săptămâni, dar o făceau cu răbdare. După cum spun istoricii, se omorau unii pe alţii ca să poată ajunge primii în apă şi să-şi încerce credinţa.

În toate epocile, în toate timpurile, Dumnezeu a avut o cale de vindecare divină. Întotdeauna. Şi în Vechiul Testament şi de-a lungul Noului Testament, până în epoca modernă, în timpul prezent, Dumnezeu a avut o fântână deosebită pentru cei ce cred în vindecarea divină.

Dacă cineva nu se poate mişca, să arate celui de lângă el numărul de rugăciune şi uşierii îl vor aduce pe platformă când este strigat numărul lui. În felul acesta îi vom alinia pe toţi cei ce sunt strigaţi.

Câţi din voi nu aveţi numere de rugăciune dar doriţi să fiţi vindecaţi de Dumnezeu? Ridicaţi mâna. Aţi văzut zilele trecute cum Duhul Sfânt s-a dus sus la balcon şi apoi peste tot în sală? Niciodată nu a dat greş. Dacă este adevărat ceea ce spun, adunarea să zică: „Amin!” (Adunarea spune: „Amin!”). De fiecare dată a fost perfect, pentru că cea care face aceste lucruri este credinţa.

Ştiţi ce i-a spus femeii care s-a atins de haina Lui? „Îndrăzneşte femeie, credinţa ta te-a mântuit!”

Aţi observat? „M-â-n-t-u-i-t” Cuvântul grec folositaici este „zozo”. Este adevărat? „Credinţa ta te-a mântuit” atât fizic cât şi spiritual.

(În limba engleză nu există cuvântul „mântuit”, ci se foloseşte cuvântul „salvat” şi pentru mântuire şi pentru vindecare – n.t.). Te-a salvat de boală, de moarte, de mormânt; te-a salvat de iad; te-a salvat pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Acum ascultaţi! Când vedeţi Duhul Sfânt manifestându-Se, să ştiţi că nimeni nu crede mai mult în bucurie şi strigăt în Duhul ca mine, deoarece ştiu că orice viaţă are emoţii. Dacă religia voastră nu are viaţă în ea, mai bine îngropaţi-o pentru că este moartă.

Când venim la Dumnezeu, s-o facem respectuoşi şi să ascultăm liniştiţi ce ne va spune, iar când face ceva pentru noi, este timpul să ne lăsăm inimile să izbucnească şi să Îl slăvească.

Fiţi respectuoşi, priviţi în adunare şi gândiţi-vă de câte ori a vorbit Dumnezeu inimii voastre, iar în timp ce vedeţi cum înaintează rândul acesta de rugăciune, ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Îţi mulţumesc Doamne Isuse pentru că m-ai vindecat!” Spuneţi-i acest lucru şi celui ce stă lângă voi, căci prin sângele Mielului şi prin mărturia lor, vor birui. Este adevărat? Voi biruiţi prin sângele Mielului şi prin mărturia gurii voastre, dacă aveţi credinţă şi credeţi în Domnul Dumnezeu.

Încă avem timp, deci nu trebuie să ne grăbim. Fiţi doar respectuoşi şi liniştiţi, cam 15 minute, până se va termina rândul de rugăciune. Bucuraţi-vă şi voi, cei care ascultaţi la radio, când îi auziţi pe oameni că se bucură pentru vindecarea primită prin rugăciunea pentru bolnavi, şi acceptaţi-L pe Isus Hristos ca Vindecător personal.

Nu uitaţi că Dumnezeu este Omniprezent, Atotputernic, Atotştiutor şi infinit. Acesta este Dumnezeul nostru. El este cu tine la spital aşa cum ar fi în biserică. Nimic nu te poate ascunde de El.

Odată, unul dintre copiii Lui a ajuns în pântecele unei balene şi aceasta l-a dus pe fundul mării. Oriunde îşi întorcea privirea vedea doar burta balenei, dar cu toate acestea a spus: „Totuşi, voi vedea din nou Templul Tău cel sfânt…”

Voi ştiţi că atunci când a terminat de zidit Templul, Solomon a spus: „Dacă cineva din poporul Tău va fi în necaz, undeva departe, dar va privi către locul acesta sfânt şi se va ruga, ascultă-l din ceruri, Doamne, şi izbăveşte-l!”  Iona a crezut acea rugăciune, iar Dumnezeu l-a ţinut în viaţă, trei zile şi trei nopţi, în burta acelei balene. Aşa spune Biblia.

Şi dacă Dumnezeu a putut face lucrul acesta cu Iona, care privea spre un Templu natural, ca cel de aici, ridicat de mâini omeneşti, cu cât mai mult va asculta rugăciunea voastră, care priviţi spre Templul ceresc unde Isus stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru mărturisirile noastre cu propriul Său sânge.

El a coborât în cuşca leilor ca să-i elibereze pe slujitorii Lui. S-a dus în cuptorul aprins şi, desigur, merge şi la spitalul unde zaci tu în aşteptarea Lui. El va merge şi sus în balcon, va veni aici, jos şi va fi oriunde vă aflaţi voi, ca să vă scape din păcat sau de boală, dacă aveţi credinţă. Veţi crede?

Încă puţin şi rândul este gata. Un mare număr de oameni aşteaptă rugăciunea. Aş vrea să cântăm o cântare care îmi place.

„Marele Medic se apropie,

Isus cel simţitor.

El vorbeşte inimii pline de iubire

O, ascultaţi acel glas… (acel glas şoptit al lui Isus)

Note dulci de cânt de serafimi

Dulce nume pe limba muritoare,

O, Isus, binecuvântat Isus.”

Aşezaţi-vă. Rândul s-a format deja, iar uşierii sunt la locurile lor. Vă rog să fiţi cât se poate de respectuoşi.

Poate aţi observat că în slujba mea a apărut o schimbare: doar mă rog şi îmi pun mâinile peste bolnavi. Procedez aşa pentru că aceasta este dorinţa voastră. Dacă m-aş opri asupra fiecărui caz prin darul deosebirii, mi-ar trebui câteva nopţi pentru rândul acesta. Mai mult, nu aş fi în stare să rezist decât la 2-3 persoane şi aş fi atât de obosit încât ar trebui să fiu luat de pe platformă.

Nu uitaţi că dacă aveţi păcate nemărturisite, sunt pe mâinile voastre şi va veni un rău şi mai mare peste voi. Deci, dacă aveţi păcate nemărturisite, păşiţi afară din rând şi puneţi-le în ordine înaintea lui Dumnezeu, apoi întoarceţi-vă în rândul de rugăciune. Nu uitaţi că eu nu sunt răspunzător şi nu pot lua de peste voi un blestem pe care a îngăduit să-l aducă Satana asupra voastră ca să vă aducă la El. Eu voi face un singur lucru: mă voi ruga pentru voi.

Dacă simţiţi că inima voastră este în ordine cu Dumnezeu şi credeţi că El vă va vindeca, puteţi veni aici. Faceţi-o plini de respect.

Mâinile mele puse peste voi nu ajută la nimic dacă nu credeţi şi nu acceptaţi vindecarea lui Isus Hristos. Aceasta este rânduiala Lui: să punem mâinile peste bolnavi şi aceste semne vor urma celor ce cred: cei bolnavi vor fi vindecaţi.

O, Doamne, oamenii aşteaptă. Restul serviciului este al Tău. Rugăciunea mea este să nu mai fie nici un suferind în mijlocul nostru. Fie ca Duhul Sfânt să vorbească în seara aceasta inimilor lor, iar ei să nu privească după tunete sau vârtejuri de vânt, ci să asculte. De asta am vorbit în seara aceasta, Tată, ca ei să prindă viziunea asupra a ceea ce faci Tu.

Dă-ne aceasta, Tată, pentru că o cerem în Numele lui Isus. Amin.

În ordine. Să începem rândul de rugăciune.

Bună ziua. Stai puţin aici, doamnă. Eşti pentru prima dată în rând?

Câţi din cei prezenţi în adunare nu au mai participat la nici o adunare de felul acesta şi nu au văzut cum lucrează slujba mea? Ridicaţi mâna. Sunt ridicate o mulţime de mâini.

Eu nu o cunosc pe doamna aceasta, dar Dumnezeu o cunoaşte. Nu ne cunoaştem, aşa-i? Da, nu ne-am mai întâlnit niciodată.

Ei bine, dacă vreţi să vă convingeţi încă o dată că Biblia este vie, aici aveţi încă un caz asemănător cu cel din Ioan 4, pentru că un bărbat şi o femeie se întâlnesc pentru prima dată. În Ioan 4, Isus S-a întâlnit cu femeia de la fântână şi a vorbit cu ea câteva minune, până când a văzut care era problema ei. Ridicaţi mâna cei care ştiţi care era problema ei.

Sigur, ea trăia cu al şaselea bărbat, iar Isus i-a zis: „Du-te şi adu-l pe bărbatul tău.”

„Nu am bărbat”, a răspuns ea.

Şi El a spus: „Bine zici că n-ai bărbat, pentru că ai avut cinci, iar cel cu care trăieşti acum nu e bărbatul tău.”

Uimită, femeia I-a zis: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când are să vină Mesia, ne va spune toate lucrurile. Dar Tu cine eşti?”

Şi El a răspuns: „Eu, Cel ce vorbeşte cu tine, sunt Acela.”

Când a auzit aceasta, femeia a alergat în cetate şi a spus: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Misia?”

Acum, dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi acela era semnul mesianic al acelei generaţii, înseamnă că şi noi trebuie să primim acelaşi semn, altfel am avea un alt Mesia. Spuneţi „Amin”, dacă este adevărat ceea ce am zis. (Adunarea spune: „Amin!”).

Dumnezeu ştie că nu o cunosc pe femeia aceasta; nu am văzut-o în viaţa mea, dar Duhul Sfânt poate veni aici, să se folosească de ochii, buzele, mâinile şi credinţa mea, şi să dovedească faptul că El este Acelaşi Mesia.

Ea a venit aici pentru că doreşte ceva. Poate este o înşelătoare, sau poate e o creştină. Poate este aici pentru o problemă financiară, eu nu ştiu, nu am cum să ştiu. Tot ce pot spune eu este că e o femeie care a venit în rândul de rugăciune. Dar dacă Domnul Dumnezeu va vorbi, ea va judeca dacă este adevărat sau nu. Câţi dintre voi veţi recunoaşte că Isus Hristos este prezent aici, dacă se va dovedi că este adevărul? Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Eu Îl accept!”

Femeia aceasta este o creştină… Spun aceasta pentru că de la ea vine un simţământ de prietenie. Duhul care este în ea acceptă Duhul care este în mine. Cu alte cuvinte, ea este o fiică a lui Dumnezeu. Eu sunt fiul Său, un fiu adoptat prin Isus Hristos.

Femeia este aici pentru că doreşte să ne rugăm pentru ea. Dacă mi-aş pune mâinile peste ea şi aş spune: „Du-te şi fii sănătoasă , căci Isus Hristos te face bine!” ar fi în ordine. Dar dacă Duhul Sfânt va descoperi ceva din viaţa ei trecută, ceva despre care ea ştie că eu nu ştiu nimic? Dacă El ştie ce a fost, cu siguranţă ştie şi ce va fi. Astfel ea va judeca dacă este corect sau nu, iar voi veţi crede sau nu o veţi face. Când lucrul acesta s-a întâmplat în trecut, în vremurile biblice, biserica ebraică a spus: „Acesta este un vrăjitor! Este Beelzebul!”; ei au spus aceasta în inimile lor, iar Isus le-a zis:

„…Vă iert pentru ceea ce aţi spus împotriva Mea, dar dacă veţi spune acelaşi lucru când va veni Duhul Sfânt (şi aceasta se întâmplă astăzi), nu veţi fi iertaţi niciodată, nici în veacul acesta, nici în veacul viitor”. De ce a spus aceasta? Pentru că ei au numit Duhul lui Dumnezeu duh de ghicire sau duh rău.

Doamna care stă aici este foarte nervoasă. Ea trebuie să fie operată pentru că are hemoroizi hemoragici. Este adevărat? Ridică mâna.

Cine a ştiut lucrul acesta? Eu nu o cunosc. Vocea mea s-a auzit şi buzele mele s-au mişcat, dar altcineva a vorbit. Poate ziceţi că am ghicit. Bine, atunci voi mai vorbi puţin cu ea, astfel ca ungerea Duhului Sfânt să cuprindă sala.

Voi vorbi din nou cu ea. Femeia este conştientă că se întâmplă ceva cu ea. Ai văzut vreodată poza pe care a   făcut-o ştiinţa cu Îngerul Domnului? El este chiar acum lângă tine. Dacă i s-ar îngădui, ar putea vedea că în clipa aceasta acea Lumină este între mine şi ea.

Femeia stă în faţa unei operaţii de hemoroizi. De asemenea, văd o persoană în vârstă, un bărbat. Este tatăl ei. Şi asupra lui este o umbră neagră. Are cancer. El este la spital într-un oraş străbătut de un râu. Este vorba de St. Louis, Missouri. Este adevărat? Aceasta este aşa vorbeşte Domnul.

Acum credeţi în Domnul? Credeţi că Dumnezeu poate descoperi cine este această femeie? Vă va ajuta să credeţi? Te cheamă Alice şi Spade. Exact aşa. Întoarce-te acasă şi crede, căci vei primi tot ce ai cerut, în Numele Domnului.

Acum haideţi să ridicăm mâinile şi să Îl lăudăm pe Dumnezeu. Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea. Du-te şi crede.

Dacă nu îţi voi spune nimic, vei crede? Bine. Atunci boala de inimă te va părăsi. Crede numai. Fie ca sora noastră să se facă bine în Numele Domnului Isus.

Soră, tu eşti conştientă că Duhul Sfânt este aici. Dacă îţi voi spune ce problemă ai, vei crede?  Te va ajuta să crezi mai mult? Vezi, nu pot face aceasta cu toţi cei aflaţi în rândul de rugăciune, dar diabetul te va părăsi dacă vei crede.

Crezi? Bine, atunci du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne!” Crede şi bucură-te din toată inima.

Soră, dacă nu voi spune nimic, ci doar mă voi ruga pentru tine, vei crede din toată inima? Bine. Doamne, Te rog s-o binecuvântezi pe femeia aceasta şi s-o faci bine în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vino, soră. Dacă nu voi spune nici un cuvânt, vei crede că problema pe care o ai la spate va dispărea? Doamne Isuse Te rog să vii şi s-o faci bine pe sora noastră. Amin.

„Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…”

Vino, soră şi crede. Ce zici despre tumoarea pe care o ai? Crezi că te va părăsi? Atunci du-te, spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse!” şi fii sănătoasă.

Crezi că şi tu vei fi părăsită de tumoarea pe care o ai? În Numele Domnului Isus Hristos îmi pun mâinile peste sora mea spre vindecarea ei. Amin.

Bine. Voi, cei de acolo credeţi? Vedeţi, voi nu trebuie să le spuneţi oamenilor: „Trebuie să fiţi respectuoşi!” Tot ce trebuie să faceţi este să credeţi şi să fiţi atenţi la ce se întâmplă.

Vedeţi? Nu o fac nu pentru că nu vreau să le spun oamenilor, ci pentru că acest lucru mă slăbeşte.

Aici stă o femeie. Ea urmează? Bine. Crezi, soră? Este adevărat că suntem străini unul faţă de celălalt? Ridică mâna să vadă audienţa.

Dacă Domnul Isus îmi va spune pentru ce te afli aici sau altceva, vei crede că sunt slujitorul Lui? Atunci vei şti că trebuie să fie o putere supranaturală care să ştie asta.  Vei crede că este un duh rău sau Duhul lui Hristos? Duhul lui Hristos. Mulţumesc. Atunci vei avea ceea ce ai cerut.

Tu eşti foarte nervoasă şi ai nişte complicaţii.  Eşti dărâmată şi ai diabet. Şi mai ai ceva pe inimă. Este un băiat: fiul tău. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună care este problema lui?  Are ulcer şi astm, şi pe deasupra, este păcătos nu este salvat, iar tu te rogi pentru sufletul lui. Aceasta este Aşa vorbeşte Domnul………………………………………………………………..

Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi primeşte ceea ce ai cerut.

Tu crezi, soră? Doamne, Te rog s-o vindeci pe sora noastră, în Numele lui Isus, şi s-o scapi de aceste cârje. Amin.

Vino, soră. Crezi? Îmi pun mâinile peste tine, în Numele lui Isus Hristos, pentru că este scris că „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…” Deci, crede.

Crezi că micuţul va fi vindecat dacă îmi pun mâinile peste el? Atunci adu-l aici. Doamne, Tu ai spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine…” iar eu îmi pun mâinile peste micuţul copilaş, pentru vindecarea lui şi a mamei lui. Fie ca boala să se îndepărteze, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vino. Crezi că Dumnezeu te va vindeca şi te va face bine? Îmi pun mâinile peste tine, în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi, conform Cuvântului şi a făgăduinţei Lui, te vei face bine. Amin.

Domnule, crezi că bărbatul pe care îl aduci cu tine se va face bine? Crezi pentru tine? În ordine. Apropie-te să ne rugăm.

Doamne, îmi pun mâinile peste acest trup firav şi mă rog ca ei  să se însănătoşeze, după Cuvântul Tău, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Aşa este. Du-te şi crede, frate. Aşa trebuie.

Domnul Isus, care a făcut promisiunea, s-o vindece pe această femeie în timp ce îmi pun mâinile peste ea, în Numele Lui. Amin.

Voi, credeţi? Voi, cei care mă ascultaţi la radio. Faceţi aceasta în timp ce ne vom ruga.

Dumnezeule, fă ca Duhul Sfânt să vină peste cei care ne ascultă la radio, şi să-i vindece pe bolnavii de pretutindeni. Fie ca ei să primească aceasta, pentru că credinţa vine în urma auzirii. Fie ca Evanghelia să mărturisească despre învierea lui Isus Hristos şi, prin intermediul acestor unde radio, toţi cei ce ascultă să fie vindecaţi chiar acum de boală şi de păcat, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Să continuăm cu rândul de rugăciune.

Aici este o altă femeie. Nu ne cunoaştem, este adevărat? Crezi că sunt slujitorul Lui? Crezi că Dumnezeu îmi poate spune care este necazul tău? Audienţă, te ajută aceasta? În ordine. Priveşte aici, soră. Crezi din toată inima? Sunt mulţi care se roagă. Tu eşti extrem de nervoasă. Eşti dată peste cap. Pe braţe ai nişte umflături care au apărut în urma unei operaţii pe care ai avut-o la umăr din pricina cancerului. Aceasta este Aşa vorbeşte Domnul. Dacă vei crede, acest lucru te va părăsi. Amin.

Vino, soră. O, Doamne Dumnezeule, vindec-o pe această femeie tânără în timp ce trece prin rândul de rugăciune. Amin.

Doamne, Te rog s-o vindeci pe această mamă, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Priviţi! Nu sunt doar eu cel care mă rog pentru aceşti oamenii, ci sunt câteva sute în această sală şi mii şi mii care ne ascultă la radio. Deci trebuie să se întâmple, nu-i aşa? Plus prezenţa Domnului Isus, Domnul şi Mântuitorul nostru Cel înviat, preaiubitul nostru Împărat.

Soră, vei crede pentru tine şi pentru copilaşul tău? Fie ca mama şi copilul ei să fie vindecaţi în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Crezi în El, frate? Fie ca fratele nostru să fie eliberat în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Îmi pun mâinile peste această femeie, în Numele lui Isus Hristos, pentru eliberarea ei. Amin.

Vino, soră. Nu lăsa ca venirea ta aici să fie zadarnică. O, nu! Se va întâmpla. Doamne Isuse, Te rog s-o vindeci, s-o faci bine. Binecuvântează-l şi pe cel care o însoţeşte, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vino, frate, dar nu degeaba, ci lasă ca puterea lui Isus Hristos să intre în viaţa ta. Ascultă acel susur blând, după ce vei trece pe aici.

Vino, domnule. Fie să primeşti vindecarea în Numele Domnului Isus. Amin.

Vino, soră. Crezi că Dumnezeu îmi va spune care este problema ta? Te va ajuta aceasta? Cred că eşti prima doamnă de culoare din rândul acesta de rugăciune. Crezi că această boală femeiască, ce te supără, va pleca atunci când mă voi ruga pentru tine? Fie ca acest duh s-o părăsească în Numele lui Isus Hristos. Amin. Acum du-te.

Fie ca problema de la cornee să fie rezolvată în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vino, soră. Fie ca cererea ei să fie rezolvată în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Acum contează atitudinea voastră… Fiţi cu adevărat respectuoşi şi rugaţi-vă. Aş vrea ca cei ce veniţi în rândul de rugăciune să ştiţi că este foarte importantă atitudinea pe care o aveţi când veniţi aici.

Aţi văzut-o pe femeia aceea? Ea a păşit în rând gândindu-se. Avea un drenaj la boala ei femeiască şi numai ea şi Dumnezeu cunoşteau suferinţa ei. Problema ei a început în baie, dar acum s-a oprit şi poate pleca acasă vindecată în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Aţi văzut ce importantă este atitudinea pe care o aveţi când veniţi aici?

Dumnezeule Tată, Te rog să-i dai vindecarea în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Doamne, îmi pun mâinile peste sora mea în Numele lui Isus Hristos, pentru vindecarea ei. Amin.

Uitaţi-vă la femeia aceasta. Credeţi că Dumnezeu o va vindeca de tumoarea pe care o are? Atunci du-te şi crede.

Vedeţi? Trebuie numai credinţă.

În ordine. Vino, soră. Crezi că Dumnezeu te va vindeca de boala ta de stomac? Atunci du-te şi crede. Doamne, aceasta este sora noastră şi mă rog pentru vindecarea ei în Numele Domnului Isus Hristos. Amin. Dă-i aceasta,  Te rog.

Aduceţi-o. Nu ne cunoaştem, suntem străini unu pentru celălalt. Crezi că Dumnezeu te cunoaşte? Crezi că El mă cunoaşte şi pe mine? Crezi că poate descoperi care este problema ta? Eşti umbrită de umbra morţii, de cancer. Aşa este. Pa lângă asta, văd că eşti predicatoare. Este adevărat? Ai renunţat la biserica ta. Aşa este. Dar nu renunţa la biserică; nu  renunţa la nădejde, ci priveşte la Isus, care este prezent aici si care cunoaşte starea ta.

Condamn acest cancer care este peste sora mea, în Numele lui Isus Hristos, ca s-o părăsească. Amin.

Doamne, îmi pun mâinile peste această fetiţă de culoare, în Numele lui Isus Hristos, ca să fie vindecată. Te rog să-l vindeci pe cel drag al ei. Fie ca puterea lui Isus Hristos, care este prezent aici, s-o vindeca chiar acum. Amin.

Dumnezeule, vindec-o şi pe femeia aceasta, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Doamne, vindec-o pe sora noastră în Numele lui Isus Hristos. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră şi să te vindece de artrita de care suferi.

Vino, soră, şi crede din toată inima. O, veşnicule Dumnezeu, Autorul vieţii veşnice, dă-i binecuvântarea pe care o cere, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vino, soră cu copilaşul. Crezi că Dumnezeu îl va face bine? Fie ca cererea ta să fie rezolvată în Numele lui Isus Hristos, iar slăbiciunea, care este peste acest copil, să fie luată. Acum du-te, crede şi slujeşte-L pe Dumnezeu.

Ceilalţi cred? Câţi dintre voi L-aţi văzut pe Domnul Isus stând în această audienţă? El este marele IaHVeH Dumnezeu, Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Această femeie este o străină faţă de mine ( Doamna spune ca da). Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună care este problema ta?  (Da, domnule). Dacă o va face, te va ajuta? (Da, domnule). Ca să crezi? (Da, domnule). Tu ai artrită. (Aşa este). Ai probleme şi cu ochii. (Da, domnule). Dar ai probleme şi cu inima. (Aşa este).  Tu nu eşti din oraşul acesta (Nu, domnule), ci vii din Arizona., din Kingston, Arizona (Da), şi eşti doamna Holby (Corect). Acum du-te acasă. Du-te, şi fii sănătoasă în Numele lui Isus Hristos. Amin. (Aleluia).

Audienţa va şti că nu te-am văzut niciodată, este adevărat? Noi nu ne cunoaştem, suntem doi străini unul pentru celălalt dar Dumnezeu ne cunoaşte pe toţi. El ştie totul despre voi.

Eu provoc fiecare persoană din locul acesta să creadă.

O, Doamne Isuse, Te rog să vindeci această femeie şi s-o faci sănătoasă, în Numele Domnului Isus Hristos. O, Dumnezeule, Te rog s-o vindeci pe sora noastră şi să-i împlineşti cererea.

Dumnezeule, vindec-o pe fetiţa aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vino, frate. Vino şi crede. Doamne, vindecă-l pe fratele meu în Numele lui Isus. Amin.

Vino, soră. Fii vindecată în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vino, frate. Fii vindecat în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vino, soră. Fii vindecată în Numele lui Isus Hristos, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu. Amin. El a dat făgăduinţa şi tot El trebuie s-o împlinească. Amin.

Fie ca, în timp ce-mi doi pune mâinile peste aceste două femei din rândul de rugăciune, Domnul Dumnezeu să le facă bine. Amin.

Dumnezeule, binecuvânteaz-o şi vindec-o pe sora noastră, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeule, binecuvântează-l și vindecă-l pe fratele meu, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeule, binecuvânteaz-o pe sora noastră în timp ce-mi voi pune mâinile peste ea în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeule, binecuvânteaz-o pe această mamă, în Numele lui Isus Hristos, şi fă-o bine. Amin.

Binecuvântează-l pe fratele nostru şi vindecă-i trupul, Doamne.

Binecuvânteaz-o pe această soră şi vindecă-i trupul, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Binecuvânteaz-o pe sora mea şi Te rog s-o vindeci în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Binecuvânteaz-o pe sora aceasta, şi rezolvă-i cererea, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Tată, îmi pun mâinile peste sora mea, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Doamne, binecuvânteaz-o pe sora aceasta şi vindec-o în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Bine, soră, îţi mulţumesc.

Câţi din voi cred că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este prezent aici? Ceea ce se petrece sub ochii noştri sunt lucrările Lui. Amin.

Soră, te văd cum stai în scaunul acela cu rotile şi suferi de artrită. Eu nu te pot vindeca, dar dacă ai face un efort, ai putea umbla. Vrei aceasta? Bine, atunci ridica-te şi umblă. Aceasta este singura cale.

Dar voi, ceilalţi, credeţi că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este aici să vă vindece? Dacă da, ridică-te de pe acea targă, frate! Crezi din toată inima?

Tu eşti bolnav, dar Dumnezeu este aici ca să te facă bine, dacă vei crede. Crezi? Atunci ridică-te în picioare.

Ridicaţi-vă cu toţii în picioare şi puneţi mâinile unii peste alţii.

Iată aici o femeie care s-a ridicat din scaunul cu rotile, în care a fost ţintuită ani de zile de boala de artrită. Ea  a fost vindecată în Numele lui Isus Hristos.

Ridicaţi-vă în picioare şi primiţi vindecarea, pentru că pronunţ vindecarea voastră în Numele lui Isus Hristos. Amin.

– Amin –