ORICE VĂ VA ZICE, SĂ FACEȚI

Vă mulţumesc. Să rămânem în picioare în timp ce vom vorbi cu Tatăl nostru ceresc.

Doamne, venim la Tine ca să Îţi mulţumim pentru tot ce ai făcut pentru noi; pentru măsura de har pe care ai turnat-o peste noi, fiindcă ne-ai răscumpărat prin har şi ai făcut din noi fii şi fiice de Dumnezeu, prin Isus Hristos, care ne-a iubit şi Şi-a dat viaţa pentru noi.

Odată, noi am fost străini de Dumnezeu, fără nădejde, fără îndurare, morţi în păcat şi nelegiuire, şi mergeam spre iadul diavolului, dar Hristos a murit în locul nostru şi ne-a împăcat din nou cu Tatăl, ca fii şi fiice.

Inimile noastre Îţi sunt atât de recunoscătoare pentru aceasta!

Tată, Te rugăm să ne aminteşti multă vreme de seara aceasta, din pricina prezenţei Tale printre noi.

Tu ai spus: „Eu voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii” şi: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi, ba veţi face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.17, Matei 28.29).

Astfel, noi credem că Tu eşti aici şi ştim că ne rugăm corect, deoarece Tu ai dorit întotdeauna să-Ţi împlineşti Cuvântul şi Te îngrijeşti să-l legitimezi. Fă deci aceasta, pentru că Te rugăm în Numele Fiului Tău, Isus. Amin.

Bună seara, prieteni, ce mai faceţi? Este un mare privilegiu că ne aflăm aici ca să slujim în preaiubitul Nume al Domnului Isus.

Am întârziat puţin, dar pot spune că am ajuns totuşi la timp ca să pot auzi minunata cântare „Rugăciunea Domnului”, cântată de fratele Ekberg. Cântările înseamnă foarte mult pentru mine, mai ales una ca aceasta.

Rugăciunea mea este ca Domnul să-l binecuvânteze pe fratele şi să-l ţină mulţi ani de acum înainte pe pământ, ca să cânte aceste imnuri frumoase până la venirea Domnului, deoarece el este un talent al bisericii.

Eu apreciez toate aceste lucruri frumoase pe care le-a făcut fratele Joseph şi vă spun sincer că nu sunt vrednic de cuvintele frumoase pe care le-a spus. Desigur, voi ştiţi cum simte un prieten pentru celălalt, şi ştiu că a spus acele lucruri pentru că mă iubeşte. Ele mi-au mers direct la inimă şi le apreciez.

Îi văd şi pe ceilalţi cântăreţi: pe fratele acesta drag care a cântat pentru noi în prima parte a adunării. L-am observat şi pe fratele Bosworth, care este în seara aceasta printre noi. Ai un cuvânt pentru noi, frate Bosworth?

Acesta este creştinul: dă întâietate fratelui. Ei bine, atunci va predica mâine seară.

Este aici şi fratele Jack Moore. Voi l-aţi întâlnit deoarece a stat alături de mine ca un frate adevărat. Lui nu-i place să se prezinte şi nu se supără dacă nu este văzut. Este foarte greu să-l aduci sus să predice, chiar şi o dată.

Totuşi, vreau să vă spun că fratele Jack Moore din Shreveport, Louisiana, este un elev, un frate, un diplomat, un predicator şi un frate adevărat. Noi doi am stat umăr la umăr prin multe ispite, primejdii şi încercări.

Dacă sunt bine sau rău, sau orice ar fi, fratele Jack este încă prietenul meu; un prieten adevărat.

Prieteni, oricine poate merge cu tine când merge şi mulţimea, dar când rămâi singur, îţi va rămâne alături numai fratele adevărat. Şi de-a lungul multor lupte care au trecut peste mine, fratele Jack s-a dovedit un astfel de frate, de aceea îl iubesc cu dragostea nemuritoare a lui Isus Hristos, iar în ziua glorioasă pe care o aşteptăm, el va fi cu noi toţi în cerul lui Dumnezeu.

Da, când ultima bătălie se va termina şi Biblia va fi închisă, după ce se va spune ultima rugăciune, noi toţi vom fi la Cina nunţii şi vom petrece un timp minunat. Eu aştept acea zi!

Unul dintre managerii mei, mi-a spus că de curând, în Canada, unde a crescut fratele nostru Baxter, s-a făcut un concurs pentru copii. Ei trebuiau să meargă cu bicicleta pe o scândură lată de șase inch (15 cm), lungă de o sută de yarzi şi înaltă de patru picioare (1,20 metri), câştigătorul urmând să primească o bicicletă nouă.

Acolo era un băieţel bolnăvicios despre care se credea că nu ştie prea multe despre biciclete şi, desigur, fiecare dintre băieţi se gândea că el este cel mai bun, pentru că mergeau în oraş să facă cumpărături şi nici măcar nu atingeau ghidonul.

Toţi spuneau despre băiatul acela: „El se ţine întotdeauna cu mâinile de ghidon şi priveşte peste tot, dar noi putem să-l întrecem oricând.”

Astfel, toţi s-au întrecut în acel concurs. Iar el a concurat ultimul. Toţi ceilalţi băieţi au căzut, dar el a mers până la capătul drumului şi a câştigat bicicleta oferită ca premiu.

Ceilalţi băieţi s-au adunat în jurul lui şi l-au întrebat: „Ei bine, cum ai reuşit?”

„Băieţi, vă spun sincer că voi toţi sunteţi mai buni decât mine, dar aţi făcut o greşeală: tot timpul aţi privit în jos încercând să menţineţi bicicleta pe scândură, dar eu mi-am aţintit privirea la capătul drumului şi astfel mi-am putut ţine echilibrul.”

Dacă aş privi tot timpul la ceea ce se petrece în jurul meu, aş putea să mă rătăcesc de pe cale, dar privirea mea este aţintită numai spre capătul drumului, şi astfel pot fi sigur.

N-au decât să mă părăsească prietenii şi toate să-mi meargă rău; oamenii pot spune una şi alta: eu privesc spre capăt.  Da, ochii mei sunt aţintiţi spre capătul alergării, spre ceasul când mă voi întâlni cu Prietenul meu, pentru că voi fi acolo la încheierea bătăliei.

Oh, pot să-mi imaginez cum este pusă masa şi toţi acei luptători veterani stau în jurul Lui! Îi văd pe Pavel, Petru, Iacov, Ioan, pe fraţii Moore, Boze, Bosworth şi pe toţi ceilalţi veterani.

Voi întindeţi doar mâna peste masă şi strângeţi mâna  celor aflaţi dincolo de ea. Va fi minunat! Fără îndoială, pe obraz vă va curge o mică lacrimă de bucurie, pentru că Împăratul va veni în toată frumuseţea Sa. Abia atunci vom putea vorbi despre strigăte de bucurie.

Când vom sta acolo, ne vom gândi la marile lupte prin care am trecut împreună, iar El va veni jos, va şterge orice lacrimă din ochii noştri şi va spune:

„Nu mai plângeţi! Totul s-a sfârşit. Acum sunteţi aici; intraţi în bucuria Domnului vostru!”

O, acela va fi un timp minunat pentru mine, şi-l aştept în fiecare clipă, zi şi noapte!

S-ar putea ca aceasta să fie ultima dată când suntem muritori; ar putea fi ultima noapte când suntem muritori, pentru că mâine vom putea fi nemuritori.

Haideţi deci, să facem tot ce putem pentru fiinţele muritoare, cât timp le putem ajuta. Haideţi să lucrăm cât timp este ziuă, pentru că vine noaptea şi nimeni nu mai poate lucra, iar Dumnezeu nu îşi uită copiii.

Îmi pare rău pentru că aseară v-am ţinut atât de mult. În seara aceasta aţi auzit o mulţime de predici din Evanghelie, iar unii din voi sunteţi aici de la ora 6.00, de aceea n-aş vrea să vă ţin prea mult.

Adevărul este că nu sunt un vorbitor prea bun, dar aş vrea să citesc un text scurt, să pun o mică mărturie, iar după aceea să chem rândul de rugăciune.

Mai întâi de toate aş vrea să vă spun însă ceva.

Astăzi am avut privilegiul de a merge într-o casă frumoasă de aici, din Chicago, pentru că m-am întâlnit cu cineva pe care-l cunosc mai demult şi care a fost scos de curând dintr-o viaţă de beţie.

El a venit, şi-a pus mâna pe umărul meu şi a zis:

„Iartă-mă pentru că m-am îndoit de tine…”

„Cum adică te-ai îndoit de mine?”

„Frate Branham, eu am fost tot timpul sceptic cu privire la ceea ce faci. Aceasta s-a întâmplat până într-una din seri, când după ce ai urcat pe platformă a venit cineva…”

Îmi amintesc întâmplarea. Ei au întârziat puţin, iar când au ajuns, numerele de rugăciune fuseseră deja  împărţite. Familia aceea avea un copilaş bolnav.

Şi fratele a continuat:

„Tu le-ai zis: „Mergeţi şi luaţi loc, pentru că nu aveţi număr de rugăciune. Trebuie doar să vă rugaţi şi să credeţi.”

Chiar şi bărbatul era bolnav de artrită sau aşa ceva, dar s-a dus în sală, s-a pus cu capul pe balustradă şi a început să se roage: „Dumnezeule, vorbeşte-i fratelui Branham pentru copilaşul meu bolnav.”

Chiar în clipa aceea, Duhul Sfânt a auzit rugăciunea lui, s-a dus în audienţă şi le-a spus acelor oameni cine erau, de unde vin şi care era problema copilaşului lor, după care a adăugat că în douăzeci și patru de ore starea lui se va schimba.

Ei bine, bărbatul de care vă spun, i-a dat întâlnire tatălui băieţelului, ca să vadă cum se simte copilul după douăzeci și patru de ore.

Se pare că uneori vreţi să vedeţi ceva diferit.

Problema este că noi avem o obişnuinţă de zi cu zi şi credem că trebuie să stăm în acea rutină, pentru că altfel suntem greşiţi.  Ne gândim că trebuie să credem numai în felul acesta pentru că altfel suntem greşiţi, dar este destul de rău când ajungem aşa, deoarece trebuie să fim flexibili faţă de Duhul: să-L lăsăm pe El să ne călăuzească. Multe lucruri sunt ciudate. Uneori, pe tărâmul duhovnicesc vedeţi lucruri pe care încercaţi să le înţelegeţi şi nu puteţi. Le-aţi auzit citite din Biblie şi totuşi nu le puteţi pricepe.

Din pricina aceasta oamenii spun de multe ori: „Acesta este diavolul!”, însă aşa au făcut şi fariseii. Ei L-au văzut pe Isus privindu-i pe oameni şi cunoscându-le gândurile sau spunându-le lucruri care s-au întâmplat, dar primul lucru la care s-au gândit ei a fost: „Aceasta este psihologie!” Vedeţi? Însă când au văzut că ceea ce spunea se împlinea…

Tot ce spunea El era desăvârşit, iar cei bolnavi se făceau bine.

Păi ei nu puteau înţelege cum vine aceasta şi îşi închipuiau tot felul de lucruri, aşa că spuneau: „Este diavolul!”

Dar Isus le-a zis: „Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci, cum poate dăinui împărăţia lui?” (Matei 12.26).

Vedeţi, ei nu s-au pus jos să încerce să judece lucrurile împreună cu Dumnezeu, ci au încercat să le judece singuri. Dar voi nu puteţi să-L judecaţi pe Dumnezeu, ci trebuie să-L credeţi.

El nu poate fi cunoscut prin cunoştinţă. Nu are importanţă câte diplome aveţi. Nici câte seminarii aţi urmat. Toate acestea nu au nici o valoare. Acesta este adevărul.

Voi Îl cunoaşteţi pe Dumnezeu prin credinţă, nu prin cunoştinţă, înţelegeţi?

În grădina Eden au fost doi pomi: unul al cunoştinţei şi unul al Vieţii, iar câtă vreme omul a mâncat din Pomul Vieţii, a avut Viaţă Veşnică.

Prima îmbucătură pe care a luat-o din pomul cunoştinţei l-a separat de părtăşia cu Dumnezeu, şi de fiecare dată când mănâncă din el, se distruge singur.

Omul „a mâncat” din praful de puşcă şi uitaţi-vă ce a urmat; „a mâncat” din pomul cunoştinţei şi a făcut automobilul, iar acesta a omorât mai mulţi oameni decât războaiele. Acum are bomba cu hidrogen şi mă întreb ce va face cu ea.

Prieteni, Dumnezeu nu distruge nimic. Omul se autodistruge prin cunoştinţă. Vedeţi?

Eu sunt foarte bucuros pentru că Pomul Vieţii înfloreşte şi acum. Duhul Sfânt, care odată ne-a alungat de lângă Pom – până am putut fi împăcaţi cu Dumnezeu printr-o Jertfă de sânge -, ne călăuzeşte din nou la El. Nu ştiu cum vine, dar cred că asta este tot.

Aceasta este calea: credinţa simplă.

De multe ori, oamenii privesc şi înţeleg greşit.

Nu demult, cineva s-a dus la un serviciu de rugăciune ţinut de fratele Oral Roberts, un om foarte cumsecade, un frate care face o lucrare mare pentru Dumnezeu.

El trebuia să se roage pentru oameni aşa cum treceau în rând. Şi oamenii l-au întrebat pe predicatorul acela care   s-a dus să vadă: „Ce crezi despre aceasta?” iar el a răspuns: „Este psihologie în masă!”

Apoi s-a dus un alt frate care se ruga pentru bolnavi. Şi când acel predicator a fost întrebat din nou ce crede despre aceasta, a răspuns: „Nişte emoţii!”

A fost şi la una din adunările mele, iar când a fost întrebat: „Ce crezi despre aceasta?” a răspuns: „Este un predicator lustruit!”

Ei bine, el este născut să nu creadă şi aceasta este tot ce poate face.

Tu nu poţi scoate sânge dintr-un nap, pentru că acolo nu este sânge.  Tot aşa este şi cu oamenii aceştia: nu poţi scoate credinţă din ceva ce nu are credinţă, pentru că mai întâi de toate este nevoie ca aici, înăuntru, să fie Dumnezeu ca să poată face credinţa, este adevărat?

În seara aceasta sunt plin de bucurie pentru că Dumnezeu a avut milă de mine şi m-a făcut un credincios în Fiul Său Isus Hristos.

Acum aş vrea să citesc câteva versete din Ioan 2.1-5:

A doua zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galilea. Mama lui Isus era acolo.

Şi la nuntă a fost chemat şi Isus şi ucenicii Lui.

Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin!”

Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am Eu a face cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul!”

Mama Lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice!”

Aceasta este încă o învăţătură bună: „Să faceţi orice vă va spune!”

Dacă El îţi spune: „Pregăteşte-te pentru moarte!” atunci să te pregăteşti. Dacă îţi spune că te vei face bine,  să-L crezi. Dacă îţi spune că eşti vindecat, eşti vindecat.

„Să faceţi orice vă va zice!” Cât de minunat este El!

Ce răspuns i-a dat mamei Sale? „Ce am Eu a face cu tine, femeie? Nu Mi-a venit încă ceasul.” Dar pentru că ştia că nu este posibil să Îi ceri ceva şi El să te refuze, mama Lui s-a dus şi a spus: „Să faceţi orice vă va cere!”

„Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.”  (1 Samuel 15.22).

Tocmai mi-a venit în gând o mărturisire şi aş vrea să v-o spun. Trebuie să fiu atent la fiecare cuvânt pe care-l spun, pentru că sunt 8-10 magnetofoane care mă înregistrează.

Adevărul este că tu trebuie să fii sigur că orice cuvânt pe care-l spui este corect, pentru că o dată spus este gata, nu îl mai poţi întoarce înapoi.

Bănuiesc că mulţi oameni se gândesc că o viaţă ca aceasta este plină de strălucire, şi că oamenii te bat pe umăr şi totul este numai trandafiri, dar realitatea este tocmai inversă.  Este cea mai grea şi aspră viaţă pe care a trăit-o vreodată un om.

De multe ori, vin fanaticii şi te contrazic spunând tot felul de lucruri urâte. Eu cred că Dumnezeu îngăduie aceasta ca să te ţină smerit. De aceea apare acel fel de oameni.

Ei îţi spun că Domnul a spus cutare lucru, şi că El te va pedepsi dacă nu-l faci, sau îţi vor spune una şi alta, dar dacă Domul doreşte să-mi spună ceva, eu sunt încă în legătură cu El şi mi-ar spune.

De multe ori ei îmi fixează adunări şi dau anunţul în ziar spunând că voi fi acolo, iar eu nici măcar nu ştiu ceva despre aceasta. Apoi oamenii încep să mă numească în tot felul şi-mi zic: „Păi frate, ai fost anunţat în ziar!”

O, aceasta mă supără!

Cu câteva zile în urmă m-a tot sunat cineva acasă şi mi-a fixat o adunare în Pennsylvania. O doamnă, care avea şi ea o adunare acolo, spunea: „Sunt conlucrătoare cu fratele Branham şi el va veni aici mâine seară!” Predicatorii şi-au închis bisericile şi s-au dus toţi acolo, dar ea le-a zis: „Tocmai l-am prins la telefon şi mi-a spus că nu poate veni decât mâine după-amiază la ora cinci.” Oh, iar eu nici măcar nu auzisem vreodată de ea!

Dar aşa merg lucrurile. Aceasta mă răneşte dar este în ordine, pentru că în felul acesta ştiu să mă rog mai mult şi să stau mai aproape de El.

 După toate aceste lucruri este de mirare că nu mai am prieteni? Dar prietenii mei mă înţeleg.

Şi vă spun un lucru, prieteni creştini: Nu vă îngrijoraţi de nimic câtă vreme Dumnezeu merge cu voi, pentru că restul vor cădea exact la locul lor. Rugaţi-vă până când Îl iubiţi pe Domnul Isus cu toată inima, şi până când iubiţi din toată inima şi pe fiecare credincios din poporul Său şi pe fiecare păcătos. Atunci veţi iubi pe toată lumea, iar oamenii vor şti că-i iubiţi. Nu încercaţi să imitaţi pentru că nu veţi reuşi, iar oamenii, mai ales cei duhovniceşti, vor vedea aceasta. Iubiţi pur şi simplu, pentru că acesta este lucrul cel mai important.

Dacă în seara aceasta ar trebui să le spun oamenilor un singur lucru, să ţină o poruncă, aceasta ar fi: „Iubiţi-vă unii pe alţii; iubiţi-L pe Domnul Isus şi totul va fi în ordine! Ţineţi-vă în dragoste!”

În ce mă priveşte, numai Dumnezeu ştie prin ce trec. În toate nopţile m-am rugat până am devenit atât de slab încât nici nu mai puteam sta pe picioare. Umblam prin cameră inconştient, cu perna în mână, încercând să dorm. Eu m-am rugat pentru bolnavi, iar demonii cărora le-am poruncit să plece din ei, s-au întors împotriva mea…

Uneori lovim locuri grele. Astfel, cu câteva seri în urmă, a venit pe platformă un om orb. Păcătuise sau ceva nu era în ordine cu el. M-am rugat pentru el, apoi l-am lăsat să plece, dar Ceva mi-a spus: „Opreşte-l pe bărbatul acela!”

Eu cred că dacă ceri să se facă o minune, aceasta împiedecă de multe ori rândul de rugăciune. Şi aşa cum spunea fratele Bosworth, restul oamenilor aşteaptă la fel ca autostopiştii, dar fiecare trebuie să aibă propria credinţă.

Dacă aş fi doctor şi aţi veni la mine şi mi-aţi spune:

„O, doctore, am o durere de cap îngrozitoare şi nu pot scăpa de ea”, iar eu v-aş da un pumn de aspirine şi v-aş spune: „Poţi pleca”, aceasta ar dovedi că nu sunt un medic adevărat, pentru că prin ceea ce fac încerc doar să scap de voi.

Dacă mergeţi însă la un doctor adevărat, el va spune:

„Intră, dezbracă-te şi întinde-te pe pat!” apoi te va examina, pentru că nu îţi va da nimic până nu va afla care este problema. Un medic adevărat îşi examinează pacientul până descoperă unde este problema şi începe de acolo. Dacă numai „te perie”, dovedeşte că nu este un medic adevărat.

Aşa se întâmplă de multe ori şi în timpul rugăciunii pentru bolnavi: în primul rând observi cazul care vine sus. Cel mai bun lucru ar fi să mă ocup de fiecare caz în parte, acasă sau la birou, nu în adunări mari ca aceasta, deoarece acolo aş putea lua pacientul pe îndelete ca să aflu problema, pentru că există o cauză pentru toate. Şi dacă aţi fost atenţi, foarte rar m-aţi auzit mustrând un duh rău.

Vă puteţi da seama că daruri ca acesta vă pot face să vă pierdeţi înaintea lui Dumnezeu?

Moise era proroc, iar Dumnezeu l-a înzestrat cu putere. Într-o zi, El i-a cerut să meargă afară şi să vorbească stâncii, dar în loc să facă aceasta, Moise s-a înfuriat şi a lovit-o, gestul lui doborând toate mărturiile Bibliei, pentru că Stânca lovită era Hristos. Şi Hristos nu a fost lovit de două ori, ci numai o dată.

Moise avea însă putere să scoată apă din stâncă, fie că era voia lui Dumnezeu, fie că nu era, şi aceasta pentru că era proroc.

Prorocul Elisei a chelit când era încă tânăr, iar copiii dintr-o cetate s-au luat după el şi au strigat: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!” ceea ce l-a mâniat atât de tare încât i-a blestemat. Imediat au ieşit din pădure doi urşi şi au omorât patruzeci și doi de copii nevinovaţi, pentru că prorocul îi blestemase în Numele Domnului.

Prieteni, nu aceasta este natura Duhului Sfânt! Vedeţi? Dar Dumnezeu lucra cu el.

Tot aşa, şi noi trebuie să fim foarte atenţi ce facem.

Când vine un pacient, să aveţi grijă pentru că uneori zace un păcat acolo.

Aici este fratele John Doe. Cu câteva luni în urmă, fratele s-a dus la ţară. El nu era credincios familiei lui şi a făcut ceva rău, iar Dumnezeu l-a lăsat pe Satana să pună peste el un blestem ca să-l aducă înapoi.

Acum el vine pe platformă, iar eu îi ung cu ulei şi spun: „Diavole, ieşi afară din el!” Aş putea striga până răguşesc, pentru că diavolul va continua să rămână acolo. Cu siguranţă.

Dacă ai putere să iei blestemul de pe acel om şi să-l ridici din starea în care l-a pus Dumnezeu dintr-un motiv anume, ar trebui să ai grijă pentru că chiar atunci intri în necaz cu Dumnezeu.

Dacă domnul Doe este bolnav şi ceva nu este în ordine cu el; dacă nu mai are de trăit decât foarte puţin timp, primul lucru pe care trebuie să-l afli, este cauza, motivul pentru care a ajuns în starea aceea şi care este voia lui Dumnezeu cu privire la el.

Oh, şi când vine vedenia, ea îţi arată ce a făcut sau ce nu a făcut domnul Doe, iar tu poţi vedea unde este cauza.

Noi ştim că vindecarea este la Domnul Isus Hristos, dar trebuie să cunoaştem cauza. Abia după aceea Domnul Isus îţi va face cunoscut că dacă domnul Doe va îndrepta acel lucru, vindecarea îi aparţine.

Atunci poţi spune: „În Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…” Da, atunci poţi mustra boala din el.

Această putere aparţine Bisericii şi poate fi exercitată.

Dar altfel, fiţi atenţi la ceea ce faceţi, pentru că acesta este motivul pentru care mulţi nu au primit vindecarea.

Când vii  în rândul de rugăciune trebuie să-ţi faci mărturisirea şi să spui:

„Dumnezeule, cercetează-mi inima, iar dacă am păcătuit, iartă-mă. Dacă este ceva ce trebuia să fac şi nu am făcut, descopere-mi şi voi îndrepta totul. Voi face tot ce vrei să fac.” Fiindcă există o cauză pentru care eşti aşa. Credeţi? Acesta este adevărul.

Ceea ce v-am spus îmi aminteşte de o adunare în care am fost cu fratele Bosworth. Fusesem în Dallas, iar acum zburam spre casă.

De multe ori, chiar şi ziarele au relatat despre lucruri misterioase care s-au întâmplat, fără să înţeleagă cum erau posibile.

De exemplu, au scris despre un om care locuia în apropiere de Denver, Colorado, şi care stătea într-un scaun cu rotile. Vindecarea lui a fost descrisă de ziar ca fiind un fel de afacere misterioasă.

Domnul m-a trimis acolo să mă rog pentru un copilaş şi în aceeaşi zi am avut o vedenie în care am văzut un doctor care a ieşit dintr-un loc şi avea un Ford de culoare gri.

Eu am mers acolo şi am deschis poarta ca să intru, şi am văzut o săpăligă rezemată de acea poartă. Când am intrat, am fost întâmpinat de o doamnă cu jerseu roşu care mi-a luat pălăria şi mi-a pus-o pe pat.

A venit încă o doamnă cu o haină maro şi s-a aşezat şi ea. Apoi mi-a luat pălăria şi a pus-o pe televizor.

Eu m-am dus şi mi-am pus mâinile peste acel copilaş, iar când am privit, am văzut că El era lângă mine. Copilaşul s-a făcut bine.

La câteva zile după ce am avut vedenia, am fost chemat undeva în Colorado, ca să mă rog pentru un om care avea TBC, şi Ceva mi-a spus să merg.

M-am urcat în avion şi m-am dus acolo. Nu ştiu ce s-a mai întâmplat după ce m-am rugat pentru el, dar în timp ce aşteptam plecarea avionului, aveam sentimentul că trebuie să merg undeva.

Astfel, am pornit de-a lungul străzii, iar la un moment dat am văzut un doctor cu costum gri pe el. Când l-am văzut, i-am zis: „Omul acesta mi se pare cunoscut!” şi când am privit în jur am văzut un Ford gri.

„Oh”, mi-am zis, „aceasta este desfăşurarea vedeniei pe care am avut-o zilele trecute. Am să-l urmăresc să văd unde merge.”

Când a ieşit în stradă, l-am salutat, iar el mi-a răspuns foarte politicos, după care a urcat în maşină. M-am uitat la poartă şi am văzut săpăliga rezemată de ea.

„Asta este!” mi-a zis.

M-am dus la uşă şi mi-a deschis o femeie cu jerseu roşu. Am salutat-o şi i-am spus:

„Sunt un predicator al Evangheliei. Aveţi pe cineva bolnav?”

„Da, un copilaş”, a răspuns ea.

„Se află într-un pat aşezat în partea stângă cum intri în casă?” am continuat eu.

„Unde este parohia ta?” m-a întrebat ea.

„Parohia mea este lumea. Mă numesc Branham”, dar femeia nu auzise de mine.

„Aş putea face o rugăciune pentru copilaşul tău?”

„Desigur, domnule. Noi suntem creştini.”

Am intrat în cameră, iar femeia mi-a luat pălăria şi mi-a pus-o pe pat. Doamna cu haină maro nu apăruse încă, aşa că am aşteptat-o o oră.

Femeia se întreba ce mai aştept, dar deşi trecuse o oră, nu venise încă femeia cealaltă. Când în sfârşit a apărut, s-a aşezat pe locul unde trebuia să fie femeia cu jerseul roşu, iar pălăria era încă pe pat, ceea ce însemna că nu era în ordine.

Nu le puteam spune, dar ele trebuiau să se aşeze unde le văzusem în vedenie, deoarece până nu făceau aceasta, Îngerul Domnului nu era acolo. Acela era semnul care-mi arăta că pot să mă rog.

Ele se ocupau de copilaş, iar după un timp una din ele mi-a luat pălăria şi mi-a pus-o pe televizor, după care s-a aşezat la locul ei. Imediat m-am dus lângă pat şi am spus: „Aşa vorbeşte Domnul: Copilaşul va trăi!”

Cum am spus aceste cuvinte, copilaşul a început să se întindă spre mama lui şi să tragă pătura de pe el. Asta era tot.

În timp ce plângeau de bucurie, m-am strecurat afară, aşa că ele nu au ştiut niciodată nimic despre mine: cine eram sau altceva.

În timp ce mergeam pe stradă. Mi s-a părut că aud un scârţâit. Era un scaun cu rotile, iar bărbatul din el ţinea Biblia în mână şi spunea ceva. Când am privit spre el, l-am văzut mergând normal, fără acel scaun şi bucurându-se, aşa că mi-am zis: „Este ciudat!”

M-am dus şi am stat lângă un magazin de 10 cenţi. Stăteam chiar la intersecţie, şi deodată am auzit un scârţâit. Nu trecuseră nici 20 de minute de când avusesem vedenia şi iată că omul venea deja ţinând Biblia în mână.

„Aici este!” mi-am zis şi l-am salutat, după care l-am întrebat: „Care este problema? Văd că ai o carte foarte frumoasă.”

„Eu cred fiecare Cuvânt din ea”, a răspuns el.

„Crezi că conţine totul?”

„Da, domnule. Cred din toată inima.”

„Şi care este problema ta?”

„Doctorul m-a descurajat. Sunt infirm din pricina artritei, iar el mi-a spus că nu voi mai merge niciodată.”

„Cartea aceasta spune că a murit un Om pentru ca tu să poţi umbla din nou.”

„Isus Hristos?”

„Da, domnule. Crezi aceasta?”

„Da, cred.”

„Atunci ridică-te de acolo, pentru că „Aşa vorbeşte Domnul: tu vei umbla!”

Imediat bărbatul a sărit în picioare, iar cei din jur au crezut că au acolo „Armata salvării”.

Atunci am alergat, am luat un taxi şi am plecat la aeroport, aşa că ei nu ştiu nici astăzi ce s-a întâmplat. Vedeţi?

Acest lucru nu este pentru o slavă personală, ci pentru slava lui Isus Hristos.

(cineva din adunare vorbeşte în limbi).

Domnul Isus să fie binecuvântat. Cred că vom începe rândul de rugăciune şi am încredere în Domnul că va vindeca toţi bolnavii şi-i va ajuta pe cei aflaţi în necazuri. Fie ca binecuvântarea Lui să vină peste toţi.

Îmi pare rău că nu am terminat ce spuneam despre fratele Bosworth. Eu veneam de la Dallas spre Jeffersonville… şi ei m-au cazat într-un hotel mare, cred că se numeşte „Peabody”. Eu nu mi-aş fi permis să stau într-un asemenea hotel, dar mi-a fost rezervat de liniile aeriene. A doua zi dimineaţa ni s-a spus că avionul va putea decola în jurul orei 8.00. Astfel, la ora 6.30 eram deja treaz şi luam micul dejun, şi pentru că răspunsesem la câţiva bolnavi care-mi scriseseră, urma să pun scrisorile la poştă împreună cu batistele peste care mă rugasem.

Am coborât în stradă şi am început să merg. Acest lucru s-a întâmplat acum opt ani. Mergeam pe stradă cu gândul să găsesc o cutie poştală, când deodată Duhul Sfânt mi-a zis: „Opreşte-te!”

Am observat că acolo era un magazin cu articole pentru pescuit. Mie îmi place să pescuiesc deoarece  am fost născut pentru natură şi o iubesc.

M-am apropiat de vitrină, apoi mi-am plecat capul şi am spus: „Tată, ce vrei să fac?”

Am stat şi am aşteptat răspunsul, iar după o vreme Ceva îmi spunea: „Întoarce-te şi mergi pe partea cealaltă.”

Am trecut pe partea cealaltă, iar când am ajuns la hotel, am mers mai departe. M-am uitat la ceas şi am văzut că se făcuse aproape ora când trebuia să vină maşina care urma să ne ducă la aeroport, aşa că mi-am zis: „Am întârziat!”

Totuşi, Ceva continua să-mi spună: „Du-te mai departe şi nu te opri!” Am mers fără să ştiu încotro mă îndrept, până am ieşit din Memphis  şi am ajuns la un râu.

Nu era treaba mea să ştiu încotro mă îndrept, pentru că era vorba de ascultare, aşa că am continuat să merg.

Cu o seară înainte fusese o furtună atât de puternică încât avioanele fuseseră nevoite să aterizeze, dar dimineaţa aceea era foarte frumoasă. Era primăvară, iar florile miroseau în jur umplând aerul cu mireasma lor, ceea ce-mi plăcea mult.

Îmi ţineam o mână în dreptul inimii şi cântam: „Mă bucur că pot spune că sunt unul din ei!” Cântam acea cântare pe care o învăţasem de la penticostali în vremea când îi cunoşteam foarte puţin.

Am mers mai departe şi am ajuns la o căsuţă micuţă, ca o pălărie, iar la poarta ei stătea o mătuşică, o femeie de culoare, mare şi grasă. Avea o cămaşă bărbătească legată în jurul capului şi mă privea atentă în timp ce mă apropiam de poarta ei.

Eram foarte aproape de ea când am încetat să mai cânt, iar când am ajuns în dreptul ei, am observat că plânge.

Voiam să trec mai departe, dar ea mi-a zis:

„Bună dimineaţa, parson.” („Parson” este un cuvânt sinonim cu „predicator” şi este folosit de oamenii din sud).

„Bună dimineaţa, mătuşico”, am răspuns eu şi m-am gândit: „Mi-a spus „parson”, dar de unde ştie că sunt predicator?” după care m-am întors spre ea şi i-am zis:

„Iartă-mă, mătuşico, dar de unde ai ştiut că sunt predicator?”

„Ai citit vreodată în Biblie despre femeia sunamită care a avut un copil? Ea nu putuse să aibă copii, dar prorocul Elisei a binecuvântat-o şi astfel a născut un fiu. Ei bine, eu sunt asemenea ei. Domnul m-a binecuvântat şi mi-a dat un fiu, iar eu l-am crescut cum am ştiut mai bine ca să-L slujească pe Domnul, dar spre adânca mea mâhnire a ajuns într-un anturaj rău şi a luat o boală îngrozitoare, o boală venerică. Acum boala este mult prea avansată şi medicii nu mai pot face nimic pentru el. I-au dat penicilină şi alte injecţii, dar nu i-au ajutat la nimic, aşa că de două zile este inconştient şi va muri păcătos.

Parson, am spălat pe scândură şi am făcut de toate ca să-l pot creşte să Îl iubească pe Domnul şi mi se rupe inima să-l văd că trebuie să moară păcătos.

Aseară m-am rugat şi am spus: „Doamne, n-ai vrea să-l trimiţi pe slujitorul Tău până aici, sau pe cineva care să mă ajute să mă rog pentru băiatul acesta, pentru că doctorii au spus că nu se va mai ridica.”

Şi în timp ce stăteam pe genunchi, am adormit şi am visat un vis în care am văzut un bărbat în costum deschis la culoare şi cu pălărie, exact ca tine, care venea pe stradă, iar Domnul mi-a spus: „Iată-l că vine!” M-am trezit imediat şi m-am uitat la ceas. Era 3.00 dimineaţa. Şi de atunci stau la poartă şi te aştept să vii.

Oh, şi când te-am văzut, Domnul mi-a zis: „Este aici!” aşa că am spus bucuroasă: „Binecuvântat să fie Domnul!”

Îmi deschisese poarta pentru că ştia că vin şi mi-a zis:

„Nu vrei să intri?”

„Mulţumesc, mătuşico”, şi mi-am luat pălăria de pe cap.

Ea a deschis larg uşa căsuţei şi am privit înăuntru. Era curat, iar pe perete avea o inscripţie: „Dumnezeu să binecuvânteze casa noastră!” şi atât.

Prieteni, mai degrabă vreau să am aşa ceva pe pereţi, decât alte lucruri.

Am fost în palate împărăteşti; am fost în casele cele mai frumoase pe care le are lumea, dar nicăieri nu m-am simţit atât de binevenit ca în casa acelei sărmane femei de culoare.

Am intrat şi pe pat am văzut un băiat voinic, de culoare, care avea 18-19 ani. Ţinea pătura strânsă în mâini şi gemea.

„Care este problema lui?” am întrebat-o pe femeie.

„Parson, este pierdut de două zile. Zice să e pe o mare adâncă şi întunecată şi nu poate vedea nimic, nicăieri. Asta-i tot ce spune.”

„Aş vrea să vorbesc cu el.”

„Dar nu ştie nimic. Nici pe mine nu mă cunoaşte.”

Mi-am pus mâinile pe picioarele lui. Erau reci ca gheaţa. Cred că moartea îl lovise pe sărmanul băiat.

Femeia a continuat: „Da, domnule, şi-a ieşit din minţi. De două zile este aşa, iar doctorul spune că nu se va mai ridica. Oh, nu pot să-mi văd băiatul murind aşa!”

Apoi s-a dus la el şi a început să-l sărute pe frunte.

O, fraţilor, când am văzut scena aceea, în inima mea s-a întâmplat ceva! Indiferent în ce ruşine a intrat, cât de mare era, continua să fie băiatul mamei. Privind-o, m-am gândit: „Dacă dragostea unei mame poate ajunge până acolo, Dragostea lui Dumnezeu o va întrece!” Acesta este adevărul.

I-am zis: „Să ne rugăm, mătuşico.”

„Da, domnule”, a spus femeia şi a îngenuncheat.

„Vrei să conduci tu rugăciunea?” Şi vă spun ,fraţilor: n-am mai auzit niciodată o asemenea rugăciune.

Acea sfântă a lui Dumnezeu stătea pe genunchi şi striga din toate puterile spre Domnul, ca să-i cruţe băiatul, fără să spună nici măcar un cuvânt despre vindecare.

I-am spus cum mă numesc, dar femeia nu auzise niciodată despre mine. Nu i-am spus că mă rugam pentru bolnavi, ci doar cum mă numesc.

Femeia nu se ruga ca Dumnezeu să-l vindece, ci se ruga pentru salvarea sufletului lui. Ea zicea:

„Doamne, nu-mi lăsa copilaşul să moară aşa, ci îngăduie ca mama lui să-l audă zicând: „Mami, sunt salvat şi mă duc Acasă la Isus!”

Când s-a oprit din rugăciune plângeam amândoi.     M-am ridicat şi m-am aşezat pe o parte a patului, iar ea a rămas în genunchi şi a spus: „Vrei să te rogi şi tu, parson?”

„Da, doamnă”, am răspuns şi am început să mă rog. Recunosc că nu am putut face o rugăciune ca a ei, dar am spus:

„Doamne, avionul meu a plecat deja, dar Tu mi-ai cerut să merg mai departe. Te-am ascultat şi am venit până aici, şi din câte ştiu, acesta este singurul semn că trebuia să mă opresc.

Dacă ai făcut-o pe această sărmană femeie să stea la poartă de la ora 3.00 dimineaţa, cu siguranţă acesta este locul în care trebuia să mă opresc.” Mi-am pus apoi mâinile pe picioarele băiatului şi imediat l-am auzit spunând:

„Mami…”

„Da, scumpule.”

„Se face lumină în cameră.”

În următoarele 2-3 minute, el a stat pe marginea patului, iar eu am ieşit şi am plecat cât am putut de repede de acolo. Am urcat într-un taxi, iar când am ajuns la aeroport am auzit: „Ultima chemare pentru îmbarcarea…”

Avionul avusese probleme la motor şi astfel mă aşteptase timp de două ore şi ceva.

Fraţilor, mă gândesc la harul suveran al lui Dumnezeu şi la dragostea Lui nemărginită; mă gândesc apoi, cum credinţa acelei sărmane femei de culoare a ţinut pe loc acel avion timp de două ore şi ceva, pentru ca cineva să ajungă acolo pentru a răspunde la rugăciunea ei.

Ea era o femeie fără şcoală, dar lui Dumnezeu nu-i pasă câtă educaţie aveţi, pentru că El vrea inima voastră.

Cam la un an de la această întâmplare, călătoream cu trenul şi am trecut prin oraş. Oricine merge la Memphis ştie că trenul o ia spre vest, iar acolo este un mic restaurant.

Pentru că trenul stătea puţin acolo, am coborât şi am mers la acel restaurant, iar acolo am fost strigat de cineva cu şapcă roşie:

„Bună, parson Branham.”

„Ce faci, domnule?” i-am răspuns.

El a venit la mine, mi-a luat mâna şi în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji, mi-a zis:

„Nu-ţi aminteşti de mine?”

„Nu cred…”

„Îţi mai aminteşti dimineaţa când ai venit la noi acasă şi te-ai rugat pentru mine? Eram inconştient de două zile, iar medicii spuneau că voi muri.”

„O, da! Tu eşti băiatul acela?”

„Da, domnule. Şi nu numai că am fost vindecat, dar acum sunt şi creştin.”

Acesta este Domnul Isus!

Când totul se va sfârşi, când ultima rugăciune va fi spusă, când voi spune ultima mea predică, iar dacă Isus zăboveşte, îmi voi întinde braţele şi voi pleca să mă întâlnesc cu El, ştiu că în dimineaţa învierii voi sta cu acei oameni pe partea cealaltă, iar atunci ne vom aşeza şi vom povesti unii cu alţii, fără nici o grabă. Acum însă ne grăbim, pentru că mai avem de lucrat, dar vă spun:

Prieteni, soarele apune şi nu mai este decât foarte puţin până când totul se va sfârşi.

Atunci ne vom vedea unii cu alţii şi ne vom bucura pentru veşnicie de binecuvântările lui Dumnezeu; atunci nu va mai fi spusă nici o rugăciune pentru bolnavi şi nu vor mai exista păcătoşi; atunci nu va mai fi nici o grabă şi nu va mai fi noapte, ci va fi lumină pentru totdeauna.

Haideţi să facem un efort acum, şi fie ca în seara aceasta Domnul Isus să Se descopere fiecăruia dintre voi, într-un asemenea mod încât să vă îndreptaţi dragostea numai spre El, fără să mai scadă vreodată sau să se schimbe.

Să ne rugăm.

Doamne, care ai făcut cerurile şi pământul, Îţi sunt plin de recunoştinţă când inima mea irlandeză se gândeşte  la lucrurile pe care le-a făcut mâna Ta minunată de-a lungul drumului. Acum sunt deja un om în vârstă, iar rugăciunea mea este să mă ţii în voia Ta.

Nu mă lăsa niciodată să mă abat, ci ţine-mă tot timpul aproape de Tine, pentru că doresc să merg oriunde mă vei trimite; şi să fac şi să spun doar ceea ce vrei Tu să fac sau să spun.

Mă încredinţez Ţie pentru serviciul din seara aceasta, pentru că aici stau copiii Tăi sărmani şi bolnavi care au nevoie de ajutorul Tău. Unii dintre ei sunt pe moarte, la fel ca băiatul de care am vorbit, iar alţii sunt într-o stare groaznică.

Slujitorii Tăi, doctorii, au făcut tot ce au putut pentru ei, dar acum stau aici fără nici o nădejde şi lipsiţi de ajutor.

Tu eşti însă aici şi eşti nădejdea noastră, iar rugăciunea mea este să-i binecuvântezi pe toţi în această seară.

Dă-ne Duhul Tău, astfel ca atunci când oamenii vor vedea că eşti aici cu adevărat, când vor vedea prezenţa Ta, să creadă şi să fie vindecaţi, astfel ca la încheierea serviciului să nu mai fie nici un bolnav printre noi.

Fie ca orice persoană bolnavă, invalidă, suferindă sau oricum ar fi, să primească vindecare deplină, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Vom chema un rând de rugăciune. Să îi chemăm pe cei care au numerele cuprinse între 35 şi 50. Cine are numărul T-35? Până se vor alinia cei chemaţi, să ne plecăm capetele pentru rugăciune.

Iubitule Salvator, în cutia aceasta sunt numai scrisori de la oameni săraci, bolnavi şi suferinzi. Eu îmi pot închipui cum mergeai pe străzile Ierusalimului şi cum inima Ta a fost mişcată când ai văzut ce se întâmplă.

În seara aceasta sunt o mulţime de oameni care Te aşteaptă, şi sute de scrisori venite din toate părţile.

Dumnezeule, lasă ca inima Ta să fie mişcată din nou şi mila Ta să se reverse peste această cutie, pentru că ai văzut fiecare scrisoare şi fiecare batistă. Fă să fie purtate cu grijă, iar când vor fi puse peste bolnavi, Duhul Sfânt să lucreze astfel ca toţi să fie vindecaţi.

Dă-le aceasta, Doamne.

S-ar putea să nu ne mai vedem în viaţa aceasta, dar deşi pe mulţi nu îi vom mai vedea, îi iubim, Doamne, pentru că şi Tu i-ai iubit, şi Ţi-ai dat viaţa pentru ei. Tu ai fost biciuit şi ai stat crucificat pe acel lemn, pentru ca în rănile Tale să avem vindecarea. Suferinţa Ta nu a fost zadarnică, Doamne.

Pot să văd cum Îţi atârna carnea ruptă de cârligele de la capătul biciului, dar suferinţa Ta nu a fost zadarnică.

Doamne, lasă-mă să mor predicând aceasta! Să le spun tuturor că prin rănile Tale am fost vindecaţi.

Vântul sufla rece şi Petru se încălzea la foc în timp ce scumpul Tău trup era ţintuit pe cruce. Nu, nu a fost în zadar, pentru că fiecare strop de sânge care a curs din tine, ne-a adus vindecarea.

Doamne, fă ca diavolul să fie biruit în orice caz de aici, iar Isus Hristos să fie onorat. Amin.

Aş vrea să cântăm cât se poate de încet: „Doamne, eu cred!”

Fiul meu spune că lipseşte persoana care are numărul T-37. Are cineva numărul acesta? Poate este cineva care nu aude. Uitaţi-vă în jur! Uitaţi-vă la numărul vecinului vostru. Dacă este prezent, aduceţi-l în faţă ca să nu îşi piardă rândul.

Fie ca Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, să se îndure şi să vă binecuvânteze pe fiecare în parte.

Mă întreb ce aţi zice dacă femeia aceasta ar sta înaintea Lui? Ce ar face El?

Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Eu nu ştiu de ce este ea aici. Poate are o durere groaznică de cap, sau poate are cancer şi zilele pe care le mai are de trăit sunt puţine, dar dacă ar fi aici Isus şi ea ar veni în faţa Lui, i-ar spune:

„Cât priveşte vindecarea ta, ea s-a produs atunci când am murit pentru tine, crezi aceasta?” Iar ea I-ar răspunde: „Da, cred!”

El ar continua: „Crezi că sunt Fiul lui Dumnezeu?” sau ceva de felul acesta, iar ea I-ar zice: „Da, cred!”

Sau poate ar fi ceva rău cu ea; poate a făcut ceva greşit, iar El îi va spune: „Du-te, îndreaptă lucrul acela şi vei trăi!”

Sau poate ar vrea să-i spună ceva despre ea, dar cât priveşte vindecarea, ea este deja înfăptuită. Aşa este.

La fel este cu salvarea păcătoşilor: El a făcut-o deja, ceea ce înseamnă că voi trebuie doar s-o acceptaţi.

Domnul să fie binecuvântat în timp ce ne vom ruga.

Aş vrea să vorbesc puţin cu femeia aceasta. Câţi dintre voi sunt pentru prima dată într-o adunare de felul acesta? Ridicaţi mâinile. Păi sunt câţiva!

Apreciez faptul că sunteţi aici, dar aş vrea să vă rog ceva: Fiţi plini de respect! Aveţi respect faţă de Domnul Isus Hristos. Doar respect.

Păstraţi-vă locurile. Nu vom sta prea mult, deoarece managerul şi ceilalţi, mă scot afară când încep să slăbesc.

Fiţi respectuoşi!

Vă amintiţi discuţia pe care a avut-o Isus cu femeia de la fântână? El a vorbit cu ea ca să afle care-i era problema.

Astfel, i-a zis: „Dă-Mi să beau!”

Mirată, femeia I-a răspuns:

„Cum, tu, iudeu, ceri apă de la mine, o femeie samariteană?”

„Dacă ai şti cine este Cel care îţi zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură I-ai cere apă.”

Şi discuţia a continuat până când a aflat problema ei, iar atunci i-a zis:

„Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău!”

„N-am bărbat”, a răspuns femeia, iar El a zis:

„Aici ai spus adevărul, pentru că ai avut cinci bărbaţi, iar cel cu care stai acum, nu este bărbatul tău.”

„Doamne, văd că eşti proroc. Ştiu că are să vină Mesia, iar când va veni El, ne va spune toate lucrurile.”

Şi Isus i-a zis: „Eu sunt Acela.”

Imediat, femeia a alergat în cetate şi a spus: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut.”

Femeia era emoţionată pentru că El nu i-a spus tot ce a făcut, ci i-a arătat doar un lucru rău din viaţa ei. Dar dacă i-a putut spune ce era rău, cu siguranţă putea să-i spună chiar totul. Credeţi aceasta? Sigur că da.

Lui Natanael, El i-a spus ce a făcut înainte de a veni cu Filip, ceea ce dovedea că îl cunoştea.

Când femeia aceea s-a atins de poala hainei Lui, Isus S-a uitat prin audienţă, iar când a văzut-o, i-a zis:

„Credinţa ta te-a tămăduit de acea scurgere de sânge.”

Credeţi că El este şi în seara aceasta acelaşi Isus?

Voi vorbi cu femeia aceasta ca să cunosc duhul ei, pentru că tot ce a făcut ea este înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu poate să-mi arate ce a făcut ea, iar doamna va şti dacă este adevărul sau nu. Dar El poate să-mi arate şi ce i se va întâmpla în continuare.

Văzând că îi spun adevărul, ea va primi credinţa necesară primirii a ceea ce are nevoie. Înţelegeţi?

Verificaţi pe oricine, oricând, şi veţi vedea că întotdeauna este Adevărul. De ce aceasta? Pentru că acest lucru nu îi face un biet şi umil om, ci îl face Domnul Isus Hristos.

Soră, cred că nu ne cunoaştem. Din câte ştiu suntem străini unul faţă de celălalt, este adevărat? Eu sunt fratele tău şi doresc să te pot ajuta, iar Dumnezeu ştie că aş face orice să te pot ajuta. Dar eu sunt numai un biet om, sunt doar fratele tău în Domnul Isus.

Crezi că Dumnezeu a pus în Biserica Sa daruri ca să ne ajutăm unul pe altul? Tu eşti creştină, pentru că duhul tău este binevoitor. Crezi că Domnul Isus poate să-mi descopere problema ta?

Tu te temi că se întâmplă ceva. Acesta este Îngerul Domnului care se vede în fotografia de aici. N-ai mai fost în contact cu El până acum, dar ştii că se întâmplă ceva şi că nu este vorba de o fiinţă omenească.

Tu nu eşti din statul acesta, ci vii dintr-un stat cu multe lacuri: Wisconsin. Am fost şi eu în câteva locuri de acolo.

Ai venit aici cu cineva. Este un bărbat, o persoană greoaie, cu părul slab pe frunte. El mă priveşte chiar acum. Tu ai o umflătură şi ai pierdut simţul mirosului.

Vino aici.

Doamne, Te rog să-i redai acestei femei tot ce i-a furat Satana. Fie ca îndurarea Ta să se reverse peste ea, în timp ce îl osândesc pe vrăjmaşul care a făcut acest lucru, astfel ca să fie vindecată în seara aceasta. Îi poruncesc lui Satan s-o părăsească şi astfel să fie eliberată prin porunca lui Isus Hristos care a spus: „În Numele Meu vor scoate draci!” Deci, părăseşte-o, Satană! Amin.

Poate ţi se pare ciudat, dar eşti vindecată. Nu pot să-ţi dovedesc acum că simţul mirosului ţi-a revenit, dar simţi că s-a întâmplat ceva în nasul tău. Te simţi ciudat, este adevărat?

Percepi mirosurile din aer, ceea ce arată că eşti vindecată. Du-te, bucură-te şi fii sănătoasă. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Domnul să fie slăvit şi mărit.

Ce mai faci, doamnă? Cred că suntem străini, nu ne cunoaştem. Aşa este, dar Domnul Isus ne cunoaşte pentru că El ne-a săturat şi ne-a binecuvântat.

Între mine şi tine este Duhul Sfânt, iar deasupra ta este o umbră întunecoasă, un întuneric profund. Este moartea. Văd că ai fost la doctori, iar unul mai îndesat dă din cap şi spune că ai cancer.

Nu ţi-a dat nici o şansă pentru că tot interiorul tău este mâncat. Vino aici.

Doamne Isuse, îl condamn pe acest diavol prin suferinţele lui Isus Hristos şi Te rog să iei moartea de la această femeie, pentru ca viaţa s-o inunde din nou din clipa aceasta.

Îmi pun mâinile peste ea în Numele Domnului Isus Hristos şi pe baza făgăduinţei Sale, ca să confirm Cuvântul care spune:

„Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.”

Doamne Isuse, eu cred Cuvântul Tău şi osândesc moartea care stă deasupra ei, cerându-i s-o părăsească! Amin.

Du-te, mărturiseşte şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu, dându-I slavă din toată inima ta.

Domnul să fie binecuvântat şi mărit. Să credeţi din toată inima, pentru că atunci veţi primi tot ce aţi cerut.

Tu ai o stare nervoasă, nu-i aşa, doamnă? Ai crize de nervi care te fac să simţi că-ţi pierzi minţile, iar Satana îţi spune uneori că ai trecut linia. Practic, ai fost nervoasă toată viaţa. Eşti şi foarte sperioasă încă din copilărie. Te văd făcând paturile şi deodată eşti atât de nervoasă încât trebuie să stai jos. Dar te-ai rugat şi ai încercat să primeşti vindecarea.

Când ne-am rugat pentru doamna cealaltă, ai simţit că a venit ceva peste tine, este adevărat? Dacă da, ridică mâna.

Îţi spun în Numele lui Isus Hristos că eşti vindecată. Du-te acasă şi bucură-te pentru că eşti bine. Amin.

Nu te îndoi, ci ai credinţă în Dumnezeu.

În ordine. Aduceţi-l pe băiat. Credeţi şi nu vă îndoiţi. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi fiecare să stea cu respect.

În sală este un epileptic şi nu îl pot găsi. El bântuie pe aici şi este ceva îngrozitor, dar ştiu că Dumnezeu îl va vindeca dacă-l lăsăm să-mi spună unde este.  Este foarte neascultător.

Fiecare să stea plin de respect, pentru că aceste duhuri umblă de la un om la altul, voi ştiţi aceasta.

Aduceţi-l pe băiat. Ce mai faci, tinere? Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Crezi că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi că eu sunt prorocul Lui? Da? Crezi că Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus pe pământ ca să dea voinţă inimii noastre care este eliberată de păcat, de boli şi de îngrijorări?

Cred că nu ne cunoaştem, este adevărat, tinere? Ne întâlnim pentru prima dată. Tu eşti cam de vârsta fiului meu care se află acolo în spate.

Eşti într-un mare necaz. Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Ai în mână o batistă pe care doreşti s-o duci la cea mai scumpă prietenă de pe faţa pământului: la mama ta care este pe moarte. Ea are o mulţime de probleme: are ficatul întărit, iar doctorul a spus că nu mai poate face nimic pentru că are cancer în sânge, leucemie.

Ai şi un frate mai mic, care este bolnav, iar în ce te priveşte, cauţi botezul cu Duhul Sfânt, este adevărat?

Dă-mi batista şi vino mai aproape, frate.

O, Dumnezeule, Te rog să ai milă. Lasă Duhul Tău să vină în timp ce tânărul acesta stă aici şi Îţi cere îndurare.

Eu ţin batista aceasta în mână şi Te rog să faci ca toţi cei care vor fi atinşi de ea să fie vindecaţi, astfel ca fratele nostru să se bucure şi să fie fericit, ştiind ce i-a făgăduit Dumnezeu.

Osândesc acest duh al morţii care stă deasupra mamei lui şi fie ca şi fratele lui să se facă bine. Împlineşte şi dorinţa din inima fratelui nostru, pentru că Îţi cer această binecuvântare în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Nu te teme, tinere! Tu ştii ce s-a întâmplat, aşa că poţi pleca fericit şi mulţumitor lui Dumnezeu.

Domnul să te binecuvânteze.

O, cât este de minunat să ne încredem în Domnul Isus!

Care este problema ta, mămico? Mă refer la doamna corpolentă care mă priveşte şi plânge.

Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Vrei să scapi de boala de colon care te supără? Atunci ridică-te în picioare.

Doamne Isuse, prin Numele măreţei Tale Fiinţe, condamn acest diavol care chinuieşte această femeie! Fie ca el s-o părăsească, pentru că credinţa ei Te-a atins, Doamne.

Tu m-ai întors spre ea şi mi-ai arătat ce o supără, de aceea Te rog să faci ca credinţa ei să nu scadă, ci să Te atingă chiar acum ca să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Crede şi nu te îndoi. Crede din toată inima.

Ce mai faci, doamnă? Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Crezi că te afli în prezenţa Lui şi că puterea învierii Domnului Isus Hristos este aici? Suntem străini unul faţă de celălalt, nu ne-am mai întâlnit până acum, dar Dumnezeu ştie totul despre tine, nu-i aşa?

El ştie totul şi despre mine, iar în ce mă priveşte, port această conversaţie cu tine, aşa cum a făcut şi Domnul nostru cu femeia de la fântână.

Crezi că El te va face bine? Dacă am vorbit Adevărul Scripturii, El Îl va legitima. Aceasta este Biblia, dar poate că în viaţa ta este ceva despre care Biblia nu a spus nimic.

Ca în cazul lui Iosafat care s-a dus şi a făcut o alianţă cu Ahab, cu care s-a dus în pustie şi a dat de necaz. Ei aveau chivotul legământului; aveau scrierile prorocilor; aveau toate legile, dar cu toate acestea, Iosafat a zis:

„Nu mai este nici un proroc pe aici, ca să-L întrebăm pe Domnul?”

Tu eşti creştină, eşti credincioasă, deoarece crezi acest Cuvânt, dar vrei o înălţare duhovnicească astfel ca credinţa ta să crească mai mult.

Ai nevoie de o creştere spirituală pentru că suferi de o boală de rinichi, ai o umflătură în piept şi un nerv paralizat la faţă. Toate acestea ţi-au fost cauzate de un accident pe care l-ai avut cu un taxi. (Aşa este). Şi te doare şi coloana. Ai un nerv desprins şi nu ai ştiut aceasta. Ai crezut că este cancer, dar este doar o tumoare, jos, dedesubtul osului de la umăr, în partea stângă.

Dumnezeul cel veşnic, care este aici şi îţi cunoaşte starea, ştie că este adevărul. Crezi că Dumnezeu îţi va muta coloana la locul ei şi îţi va elibera şi acel nerv? Vino aici.

Tată milostiv,  care ai creat cerurile şi pământul şi ai adus toate lucrurile prin Isus Hristos, Fiul Tău, adu înapoi sănătatea acestei femei care stă aici disperată şi are nevoie de ajutor.

Dumnezeule Atotputernic, Te rog să-i dai această binecuvântare, să-l îndepărtezi pe vrăjmaş şi s-o faci bine. Ca slujitor al Tău, îmi pun mâinile peste ea şi-l condamn pe vrăjmaşul să iasă afară din ea!

Satană, ieşi afară din ea în Numele lui Isus Hristos, pentru slava lui Dumnezeu şi împlinirea cuvântului Domnului care nu poate cădea.

Eşti învins şi nu mai ai nici o putere; nu mai ai nici un drept s-o ţii, pentru că Isus Hristos ţi l-a luat! Părăseşte-o, în Numele Celui care a murit pentru ea! Amin.

(Sora vorbeşte cu fratele Branham).

Desigur. Eu nu aveam cum să ştiu şi n-aş putea să-ţi spun ce să faci. Îl las pe El să te înveţe, deoarece eu sunt aici doar ca să-ţi spun ce spune El.

El mi-a spus care erau problemele tale şi este adevărat. Tot El îţi va spune şi ce să faci după ce te vei întoarce.

Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi bucură-te.

Eu nu ştiu când îţi va spune, soră. Este ceva ce nu mi-a spus. Dumnezeu să te binecuvânteze. Eu ţi-am spus tot ce mi-a arătat El, mai mult nu ştiu. Mulţumesc. Este reciproc.

Lăudat să fie Domnul! El nu mă lasă să-i spun femeii părerea mea, ci îi va spune El ce trebuie să facă. Domnul nu mă lasă să fac aceasta, pentru că acela ar fi sfatul unui om, dar dacă îi vorbeşte El, acela este Dumnezeu.

Dacă femeia are o rudă aici, aş putea s-o chem, dar vreau ca Dumnezeu să i se facă cunoscut, pentru că aşa a spus El că va face. Dacă Îi vei cere Domnului Isus, boala de la spate te va părăsi chiar acum şi poţi pleca acasă sănătoasă. Crezi aceasta? Haideţi să-I cerem.

Tată ceresc, Te rog s-o vindeci pe sora noastră în Numele lui Isus Hristos, ca să plece de aici pe deplin sănătoasă. Amin.

Du-te şi crede, soră, căci vei fi bine.

Dumnezeu să te binecuvânteze.

Haideţi să spunem: „Mulţumim, Dumnezeule!”

Crezi din toată inima, soră? Femeia de culoare de acolo… tu suferi de artrită, iar doamna de lângă tine are dureri de cap.

Crezi că Domnul te poate face bine?

Doamne Dumnezeule, condamn aceste boli în Numele lui Isus Hristos şi cer să-i părăsească pe aceşti oameni în Numele Lui. Amin.

Soră, totul este în ordine. Acum eşti bine. Bucură-te şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu. Vezi cât de bine poţi umbla acum?

Vino înapoi. Vino. Ridică picioarele aşa. Vezi, genunchii ţi se pot îndoi acum. Problema este la genunchi, nu-i aşa? Acum eşti vindecată. Amin.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!”

Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Vrei să scapi de problema femeiască pe care o ai? Ridică mâna şi spune: „Te accept, Doamne Isuse!”

Doamne Isuse, îmi pun mâinile peste ea ca să împlinesc Cuvântul Tău şi îi cer acestui demon s-o părăsească în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. S-a întâmplat ceva ce ştie numai ea şi Dumnezeu, este adevărat, doamnă? Aşa este. Eu am văzut o vedenie referitor la ceea ce s-a întâmplat şi am tras-o deoparte ca să-i spun. Femeia n-a spus nimănui nimic, dar totul s-a petrecut pe loc, este adevărat? Dacă este aşa, mişcă mâna ca să ştie cu toţii. Acum ea este bine;  este vindecată. Dumnezeu a binecuvântat-o.

Astăzi te-ai simţit mai bine, aşa-i? Ai stat aici şi aseară şi ai crezut, este adevărat? Atunci ai fost vindecată.

Crezi că Dumnezeu va lua acea înţepenire de la tine? El a luat-o deja, aşa că nu va mai trebui să dormi afară din pat. Du-te şi bucură-te pentru vindecarea ta. Amin.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!”

Crezi că Domnul Isus te va ajuta în vremea aceasta când eşti îngrijorată? Te temi că acest copilaş nu se va naşte normal sau că-l vei pierde, este adevărat?

Eu nu-ţi citesc gândurile, dar Dumnezeu este aici şi cunoaşte toate lucrurile. Haide să-I cerem lui Dumnezeu să-l ţină şi să fie un copilaş drăguţ.  Fie ca El să te binecuvânteze în timp ce ne vom ruga.

Doamne Isuse, fă ca toate lucrurile să meargă bine pentru sora noastră care a avut credinţă să păşească aici, în faţa acestei audienţe, mărturisind credinţa ei în puterea Atotputernicului Dumnezeu.

Fie ca totul să decurgă bine, pentru că o binecuvântez în acest scop în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

Ea s-a temut că va pierde copilul din pricină că nu s-a mişcat încă, dar după ce am luat-o de mână, ea a sărit, m-a îmbrăţişat şi a spus:

„Copilaşul meu s-a mişcat chiar acum pentru prima dată!”

Prieteni, pe Isus Hristos Domnul nostru nu Îl poate birui nimic, pentru că El este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Cel ce era, Cel ce este, Cel ce vine, Rădăcina şi Vlăstarul lui David, Steaua dimineţii. Nu a existat niciodată ceva care să-I poată sta înainte.

Doamnă, ai grijă să nu scapi ocazia.. vrei să scapi de această eczemă? Doamna cu rochia de culoare închisă. Dacă crezi că Dumnezeu te va vindeca, El o va face. Crezi aceasta? Deci crezi că El te poate face bine.

Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea. Ea te va părăsi.

Doamna de lângă tine este îngrijorată pentru fiul ei care va fi operat lunea viitoare. Ridică-te un moment, fiindcă vreau să mă rog pentru el.

Doamne Isuse, eu condamn moartea care se află deasupra acestui băiat. Călăuzeşte mâna acelui medic şi fă ca băiatul să plece sănătos în Numele lui Isus Hristos.

Câţi din cei prezenţi doresc să fie vindecaţi chiar acum, să ridice mâna.

Ridicaţi mâinile spre Creator.

Prieteni, puterea mea s-a dus, aşa că abia mai pot sta în picioare. Managerul m-a atins pe umăr, ceea ce înseamnă că trebuie să plec. Plecaţi-vă capetele.

O, Doamne, Tu ai spus că nici o boală nu poate sta în faţa unei rugăciuni făcute cu credinţă, de aceea Te rog în Numele Celui ce a făcut făgăduinţa şi condamn orice boală din această clădire, astfel încât fiecare orb, olog, surd sau orice altă boală ar avea, să plece pe deplin sănătos.

Satană, nu mai ai nici un drept şi eşti demascat chiar acum, de pe această platformă! Toate drepturile tale legale s-au dus! Ziua ta s-a sfârşit!

Biserica Dumnezeului celui viu se mută pe tărâmul credinţei şi tu ştii că eşti şi ai fost biruit! I-ai amăgit destul pe oameni.

Noi, Biserica Dumnezeului celui viu, luăm controlul asupra ta prin porunca Domnului nostru Isus Hristos, şi ca slujitor al Său, te provoc prin Duhul Dumnezeului celui viu şi Fiul Său Isus, să ieşi afară din fiecare persoană de aici!

Ieşi afară din ei! Eşti biruit şi ai pierdut bătălia în Numele lui Isus Hristos! Amin.

                          – Amin –