ZIDUL DIN EDEN

01 iunie 2025

Să deschidem Bibliile la Geneza 2.8-9:

„Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre Răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.

Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mâncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului.”

Domnul să ne binecuvânteze în timp ce privim la Cuvântul Său. În dimineața aceasta aș vrea să vorbesc despre ZIDUL DIN EDEN. Pe măsură ce vom merge înainte, vom vedea la ce se referă aici.

În Scriptura pe care tocmai am citit-o, ni se spune că Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, la Est. Cuvântul „grădină” înseamnă „o împrejmuire” sau „o grădină închisă”. Așadar, voi știți că atunci când avem de-a face cu grădina de la început, avem de-a face cu o metaforă; Dumnezeu ne arată ceva sub formă de tipologie sau metaforă și ne explică multe lucruri.

În timp ce meditam la aceasta, m-am gândit că sunt atât de multe lucruri încorporate în fiecare imagine pe care ne-o dă Dumnezeu. El ne-a arătat o imagine a grădinii Edenului și sunt o mulțime de informații încorporate în acea imagine, încât, nu am reușit încă să extragem toate informațiile din ea. Noi doar continuăm s-o privim, și ea prinde viață din ce în ce mai mult, pentru noi.

Noi știm că acel Eden este o reflectare a Raiului, și știm că acolo sunt atât de multe lucruri! Acesta a fost o reflectare a voii lui Dumnezeu, și s-au întâmplat atât de multe lucruri aici, în Eden.

Este interesant că Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, la Est. „La Est”, nu înseamnă neapărat o locație, și sper că putem rămâne împreună în privința aceasta. Deci, nu înseamnă neapărat că era departe, în Est, așa cum ați putea călători, ci „spre Est” înseamnă întotdeauna „spre început” sau „la origine”. Așadar, încă de la început, El a sădit o grădină, iar grădina aceea era o împrejmuire. Astfel, împrejmuirea a fost întotdeauna pentru protecție, îngrădirea este pentru siguranță și securitate. Așadar, Dumnezeu avea în Eden, la Est, o grădină, și acolo l-a pus pe omul pe care-l făcuse. Suntem de acord, da?

În Geneza 2.15-17, citim:

„Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.

Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină,

dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”

Așadar, aceasta a devenit o poruncă pentru el, pentru că Dumnezeu i-a spus: „Nu ai voie să mănânci din acest pom! Dintre toți pomii, acesta este pomul din care nu poți mânca.”

Iată ce a spus fratele Branham în mesajul Mergând dincolo de tabără:

„Cât de frumos este aceasta, pentru aceeași tabără, care a fost în grădina Edenului. Când Dumnezeu Și-a fortificat Biserica în grădina Edenului, oamenii Lui, ei au avut un singur Zid în spatele căruia să stea. Acela era Cuvântul. Ei aveau un singur scut, o singură armură, un singur lucru, pentru că Dumnezeu știa ce îl va birui pe diavolul, și Acela era Cuvântul.”

Noi știm aceste lucruri, și, de asemenea, știm că 1Petru 5.8 spune:

„Fiți treji, și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită.”

Așadar, noi știm că acest diavol este un adversar care caută pe cine să înghită, dar Dumnezeu avea să aibă grijă de copiii Săi. Fratele Branham ne-a explicat toate acestea. Dumnezeu avea să le ofere copiilor Săi cea mai bună protecție posibilă, deoarece știa că acolo era un pericol care-i pândea. Și pentru că exista un pericol, Dumnezeu a vrut să-Și fortifice și să-Și protejeze copiii aici, în grădină.

Fratele Branham a comparat aceasta chiar cu propriul său fiu, și a spus:

„Dacă aș ști că există un pericol, o amenințare pentru viața fiului meu, Iosif, aș construi un zid de doisprezece metri, și aș avea toată această armătură pentru a-l proteja.”

Aceasta a făcut Dumnezeu pentru copiii Săi. El i-a protejat cu cea mai sigură protecție pe care a putut să le-o ofere împotriva adversarului, iar acea protecție a fost Cuvântul Său. Amin. Deci, când privim această grădină ca pe o împrejmuire, ca un zid în Eden, zidul din Eden s-ar putea să nu fie neapărat, ceea ce ne-am imaginat inițial că ar fi, dacă aș putea spune așa.

În mesajul Capodopera identificată a lui Dumnezeu, din decembrie, anul 1964, fratele Branham a spus:

„Acum observați. Un lucru pe care vreau să-l țineți minte, este că Dumnezeu i-a dat acestui om o protecție. El l-a întărit în Cuvântul Său, deoarece le-a spus ce puteau să facă și ce nu puteau să facă. Aceasta este aceeași bază pe care ne bazăm astăzi: ce putem face și ce nu putem face. Indiferent cât suntem de buni, cât de mult mergem la biserică sau ce facem, noi trebuie să ne naștem din nou. Vedeți? Așa trebuie să fie. Dumnezeu i-a spus lui Adam ce putea face și ce nu putea face. El l-a pus în spatele Cuvântului Său.

Apoi, vrăjmașul a intrat prin înșelăciune, s-a strecurat prin zidurile Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că i-a fost deschisă ușa, iar el a stricat acea imagine, păcătuind. Aceasta este una dintre cele mai triste povești.”

Așadar, Dumnezeu i-a fortificat pe toți, i-a împrejmuit cu un Zid, i-a separat și i-a pus în siguranță. Dar diavolul pândea ca un leu care răcnește căutând pe cine să înghită. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu i-a împrejmuit și i-a protejat. Dar, fratele Branham a spus că vrăjmașul a intrat prin înșelăciune, s-a strecurat prin zidurile Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că i-a fost deschisă ușa.

Dacă ne gândim la grădina Edenului, ne dăm seama că multe dintre lucrurile pe care ni le arată Dumnezeu, sunt simboluri sau metafore, ele simbolizând adevărul pe care vrea să-l învățăm.

Astfel, constatăm că aici, în Eden, există o grădină, grădina Edenului, iar cuvântul „grădină” înseamnă „o împrejmuire”.

Așadar, exista o împrejmuire, iar împrejmuirea a fost făcută ca să vă protejeze grădina. De aceea este acolo, pentru a vă păzi în lumea naturală. Când faci un gard sau un zid în jurul grădinii, este făcut ca să țină animalele afară, ca să țină afară lucrurile care ar pângări grădina, te-ar jefui de produse sau ar  provoca daune. Astfel, zidul este acolo pentru a proteja grădina.

Dar, ceea ce este interesant în Scriptură, este că în mijlocul grădinii erau doi pomi, iar unul dintre acești pomi, era pomul cunoașterii binelui și a răului.

Dacă zidul din Eden era un zid fizic, menit să-i ferească de pericol, atunci de ce a pus Dumnezeu lucrul periculos în interiorul zidului? Corect? Știți, fratele Branham a fost atât de bun în a ne duce dincolo de simbol, la adevăr; dincolo de metaforă, la lecția pe care Dumnezeu încerca să ne-o predea, deoarece am auzit de atâtea ori lucruri pe care, automat, le facem carnale, firești, pentru că acesta este singurul lucru pe care îl înțelegem. Noi înțelegem lucrurile în partea firească. Voi spuneți „zid”, iar eu văd un zid; spuneți „sfeșnic”, iar eu văd un sfeșnic. Spuneți-mi oricare dintre aceste lucruri și voi vedea ceea ce am văzut reprezentat în această dimensiune. Dar Dumnezeu folosește acel simbol pentru a ne învăța un adevăr mai mare. Astfel, acest zid, această grădină, această incintă împrejmuită cu zid, avea în mijloc, chiar în mijlocul grădinii, cel mai periculos lucru pentru ei.

Dar, în grădină mai era ceva, în grădină era șarpele. Deci, șarpele era în grădină. Dar șarpele nu era singurul care era în grădină, ci în grădină era și Satan. În Ezechiel, Biblia spune: „Tu ai fost în Eden”. Așadar, acest zid nu era un zid firesc. Să nu mă înțelegeți greșit. Dacă Dumnezeu a pus un zid în jurul grădinii, nu mă deranjează deloc. Dacă ar exista, într-adevăr, o grădină și Dumnezeu a pus un zid în jurul ei, nu aș avea nici o problemă cu aceasta. Dacă ajungem de partea cealaltă și privim înapoi, prin sulul Istoriei, și spun: „Într-adevăr, avem un zid în jurul ei”, nu voi fi dezamăgit. Deci, să nu mă înțelegeți greșit. Noi nu spunem că a existat sau nu a existat, dar adevărata lecție de aici, este că zidul fizic nu i-a ținut în siguranță, ci Zidul Cuvântului lui Dumnezeu era Siguranța lor.

În mijlocul grădinii pe care a sădit-o Dumnezeu, erau doi pomi; unul era Pomul Vieții și celălalt era pomul cunoștinței binelui și răului. Și în grădina aceea, șarpele se mișca liber; în grădina aceea avea acces, de asemenea, și Satan, altfel, cum a ajuns Satan la șarpe, dacă nu avea acces în grădină? Deci, noi nu privim la lucruri fizice.

Aș vrea să vă împărtășesc ceva. Este un citat din mesajul Isus Hristos este Același ieri, astăzi și pentru totdeauna, din anul 1961, și este doar reprezentativ pentru o afirmație pe care fratele Branham a făcut-o de foarte multe ori. El a spus:

„Și omul a fost făcut să fie un dumnezeu. Noi știm că în Geneza 1.26, el avea stăpânire peste întregul Pământ. Și el a fost făcut să fie un dumnezeu amator (mai mic).”

Astfel, în multe locuri, până în „Pecetea a patra”, fratele Branham a spus că Adam era dumnezeul întregului Pământ. El a fost dumnezeul întregii Creații. Înseamnă că Dumnezeu nu era legat de această grădină, iar Adam nu a fost împrejmuit în grădină. Deci, zidul grădinii nu era o cușcă pentru Adam. Este foarte important să începem să înțelegem toate aceste lucruri. Adam nu era împrejmuit, pentru că el era dumnezeul întregului Pământ, avea stăpânire peste întregul Pământ; el avea stăpânire și conducea întreaga Creație. Așadar, el putea merge oriunde dorea, putea să se miște oriunde se afla creația, oriunde se afla domeniul său, oriunde era Pământul.

Deci, zidul Edenului nu a fost o închisoare pentru Adam. Zidul Edenului a fost o barieră pentru diavol, și a devenit extrem de important, pentru că era o barieră pentru dușman. Nu era vorba de o limitare pentru Adam, pentru că Adam nu a fost închis, nici restricționat de zidul pe care i l-a dat Dumnezeu. Adam a avut libertatea de a se mișca pe Pământ; el a avut libertatea să conducă și să domnească peste Pământ;  el a avut libertatea să vorbească și să mute copacii; a avut libertatea să facă așa cum simțea, ca fiu al lui Dumnezeu, ca reprezentare a lui Dumnezeu pe Pământ. Așadar, el nu era legat sau îngrădit de un zid, ci el era protejat de zid.

Deci, este atât de bine pentru noi să înțelegem și să începem să ne gândim la Cuvânt în felul acesta, deoarece, imediat vom vedea ce a făcut diavolul.

Fratele Branham a spus: „…vrăjmașul a intrat prin înșelăciune, s-a strecurat prin zidul Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că i s-a deschis ușa.” Nu știu ce imagini vă vin în minte, adică, puteți să vă imaginați că s-a furișat, că s-a strecurat printr-un gard viu; s-a târât și s-a strecurat înăuntru, dar nu așa a ajuns în Eden. Nu a fost vorba de a escalada ziduri, nici că s-a strecurat pe sub poartă, nici că s-a târât și a ajuns pe partea cealaltă, dar nu așa a fost în Eden. Satan a intrat prin înșelăciune. Cu alte cuvinte, el a spart zidul prin înșelăciune, și atunci, zidul i s-a deschis, apoi el a putut să se mute înăuntru, acolo unde Dumnezeu îi protejase și-i întărise pe copiii Săi.

În Biblie, totul funcționează în același fel, după aceleași principii. Amin? Noi vedem aceasta chiar de la început și funcționează în același fel.

Să mergem la Geneza 3.1-6:

„Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncați din toți pomii din grădină?”

Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.

Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el, și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.”

Atunci șarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veți muri;

dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii, și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut la privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, și a mâncat; a dat și bărbatului ei care era cu ea, și bărbatul a mâncat și el.”

Primul lucru pe care l-a făcut Satan, prin înșelăciunea lui, a fost să treacă prin zid. Amintiți-vă că fratele Branham a spus că Dumnezeu Și-a întărit copiii în spatele zidului Cuvântului Său și Satan nu a putut ajunge la ei. Dar acum, prin șarpe, Satan putea vorbi cu Eva. Deci, el trebuia să fi fost în grădină, dar nu a putut ajunge la Eva. El putea să vorbească cu ea, putea să argumenteze cu ea, dar nu putea să ajungă la ea, pentru că ea se afla în spatele zidului Cuvântului.

Primul lucru pe care l-a făcut diavolul, a fost să transforme zidul de protecție, într-o barieră pentru copiii lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, l-a transformat dintr-o barieră pentru el, într-o barieră pentru ei. Și în momentul în care diavolul a schimbat ceea ce a vrut Dumnezeu să fie protecție pentru ei și ținerea diavolului la distanță, a întors situația, și a transformat-o într-o închisoare pentru Eva, devenind o barieră pentru ea, prin care era limitată cât de departe putea merge, cât de departe se putea mișca. Și atunci, ea a început să se uite la pom și să vadă lucruri pe care nu le mai văzuse înainte; a început să vadă că era bun de mâncat, plăcut de privit: „…femeia a văzut că pomul…” A fost ca și cum nu se gândise niciodată la acele lucruri.

Acesta este limbajul, terminologia: „…femeia a văzut că pomul...” Era evident că femeia văzuse pomul și mai înainte, dar acum îl privea într-un fel diferit; acum a început să-l analizeze, și în ea a început să crească dorința pentru pom, pentru că, acum porunca devenea o barieră care o ținea departe de ceea ce își dorea. Și ceea ce era Scutul, câmpul de forță, în mintea ei a devenit închisoarea ei. Ceea ce era protecția ei, bariera invizibilă care o ținea complet în siguranță, era acum o celulă de închisoare, era acum o limitare, deoarece șarpele i-a spus: „Cu siguranță, nu vei muri. Dar, Dumnezeu știe că dacă mâncați din pom, veți fi ca Dumnezeu. Ochii vi se vor deschide și veți fi ca Dumnezeu.” Dintr-o dată, Satan i-a pictat imaginea că: „Dumnezeu ți-a spus aceasta, numai ca să te rețină de la ceva minunat.”

Oh, Dumnezeul meu! Dacă aș putea face ca fiecare adolescent să înțeleagă aceasta, ar exista atâta eliberare si libertate!

„Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat…” De ce nu s-a gândit niciodată înainte la pom în felul acesta? De ce nu a raționat niciodată cu privire la el înainte? Pentru că exista o poruncă, iar porunca era simplă: „Să nu mâncați din acel pom.” Deci, nu exista nici un motiv să se gândească la el, să-l privească și să zăbovească asupra lui. Dar, dintr-o dată, diavolul i-a îndreptat atenția spre lucrul despre care Dumnezeu i-a spus: „Să nu faceți aceasta.” Iar ea a văzut că: „Nu am voie să-l am.”

Vreau să înțelegeți ceva. Dumnezeu nu a spus niciodată că nu are voie să-l aibă, ci doar i-a spus:  „Să nu faceți aceasta! Pentru că, dacă o faceți, acesta va fi rezultatul.”

Ascultați cât de viclean este diavolul. El a făcut-o pe Eva să se simtă defavorizată: „…veți fi ca Dumnezeu cunoscând binele și răul.” Dar ei erau deja ca Dumnezeu, ei erau dumnezei amatori, (dumnezei mai mici); ei aveau control și stăpânire asupra întregului Pământ; dar diavolul încerca să le ofere ceva ce ei aveau deja. Apoi, a încercat să-i arate că: „Ochii voștri vor fi deschiși și veți ști ceva ce acum nu știți.”

Astfel, Satan a încercat să le ofere o poziție de care ei nu aveau nevoie și să-i facă să vadă ceva mai măreț, lucru pe care Dumnezeu nu voia să-l vadă, pentru că El știa că acea viziune nu era bună, ci era rea. De ce nu a vrut Dumnezeu ca ei să cunoască binele și răul? El a conceput Edenul să fie plăcerea Lui; l-a conceput ca ei să cunoască numai binele.

Dumnezeu nu voia ca ei să cunoască binele și răul, ci voia să cunoască numai binele, de aceea a aranjat totul așa și le-a dat această poruncă, pentru ca ei să cunoască întotdeauna binele. Dar Satan a făcut ca dragostea lui Dumnezeu și prevederea Lui să pară o limitare a lui Dumnezeu, ca și cum Dumnezeu îi reținea de la ceva. Apoi, a început să zidească în femeie o poftă, o dorință pentru ceva ce Dumnezeu i-a interzis.

Știți cum este? De îndată ce-i spui cuiva că nu are voie să aibă ceva, acela este singurul lucru din lume pe care și-l dorește. Poate nici nu l-a vrut înainte, dar imediat ce-i spui că nu-l poate avea, dintr-o dată începe să se gândească: „Ei bine, de ce nu pot să-l am? Ce este atât de bun la el și totuși nu pot să-l am? Și eu sunt…”

Vedeți natura umană? Și pentru a arăta cât este de perfect, Dumnezeu nu Și-a izolat niciodată copiii. El le-a dat un Zid în spatele căruia să stea, dar nu i-a împrejmuit înăuntrul lui, așa că puteau ieși oricând doreau din spatele lui. Oricând decideau, ei puteau deschide ușa spre zid și să-l lase pe diavolul să intre.

Așadar, Dumnezeu nu Și-a restricționat niciodată copiii prin Cuvântul Său. Diavolul a făcut să pară o restricție, dar nu a fost o restricție, pentru că Dumnezeu nu le-a luat niciodată libertatea de a alege. Dumnezeu nu i-a împiedicat niciodată să mănânce din pom; Dumnezeu nu le-a spus: „Nu aveți voie să mâncați din el”, El doar le-a spus: „Nu faceți aceasta, pentru că vă va face rău.” Dar diavolul a făcut să pară că ar fi cea mai mare barieră, o condamnare la închisoare, un zid, că Dumnezeu le reținea ceva. Oh, slavă lui Dumnezeu! Iubesc Cuvântul lui Dumnezeu! Îl iubesc, absolut!

Tacticile diavolului nu s-au schimbat niciodată. Nu s-au schimbat niciodată, ci tot timpul sunt la fel.

Așadar, Dumnezeu nu i-a pus în grădină și nu a pus niciodată un lacăt pe poartă; nu a pus un lanț în jurul ei, și nu a spus: „Acolo sunteți în siguranță, pentru că v-am împrejmuit cu un zid.” Nu! Zidul lui Dumnezeu a fost un zid voluntar, benevol. „Puteți rămâne benevol în spatele protecției pe care v-am oferit-o, sau puteți să-l lăsați pe vrăjmaș să intre. Este alegerea voastră.”

Deci, nu a existat nici o restricție în Dumnezeu; nu a existat nici o barieră în Dumnezeu, ci exista doar protecție, dragoste, învățătură. Dar diavolul a câștigat bătălia când i-a sucit mintea Evei, să vadă Cuvântul prețios, iubitor și protector al lui Dumnezeu, ca fiind ceva diferit, și nu Cuvântul prețios, iubitor și protector al lui Dumnezeu. Și el face același lucru cu noi, astăzi.

În mesajul Cea mai mare bătălie care s-a dat vreodată, fratele Branham a spus:

„Bătălia a început, s-a dezlănțuit, când Eva și-a deschis mintea să asculte raționamentul ei. Aceasta era conducta prin care a intrat el înăuntru; acesta este canalul prin care a intrat, rațiunea ei. Ea a raționat în sufletul ei.”

Așadar, cum a trecut diavolul prin acel zid al Edenului? Nu a fost un ciocan pneumatic; nu a fost un buldozer; nu a fost o lopată care a săpat sub zid, dar cum a trecut el prin această barieră în Eden? Prin mintea femeii, prin raționament. Și la fel o face și astăzi.

Dumnezeu are un zid în spatele căruia să rămână copiii lui Dumnezeu. Noi avem un Zid la fel de puternic ca cel pe care l-au avut ei în Eden, iar acel Zid este la fel de capabil să-l împiedice pe diavolul să ajungă la noi, la fel ca zidul din Eden. Noi nu avem un zid mai puțin puternic; nu avem un zid mai slab, ci, de fapt, suntem atât de binecuvântați că trăim într-o zi în care puterea deplină a Cuvântului a fost restaurată. Noi avem un Zid perfect. Dar, acest Zid nu ne-a împrejmuit niciodată; Dumnezeu nu ne-a pus înăuntrul unui zid și nu ne-a spus: „Nu aveți voie să mergeți nicăieri; nu aveți voie să părăsiți acest zid.” El nu a făcut aceasta, pentru că este un Scut benevol, este un Zid benevol.

Dumnezeu spune: „Eu am restaurat Cuvântul. Am trimis un profet să vă spună ce este bine și ce este rău; ce să faceți și ce să nu faceți; ce să evitați și spre ce să pășiți. Acum L-am pus înapoi, am restaurat Zidul, am adus Zidul înapoi așa cum L-am avut în Eden, așa că, alegerea vă aparține.”

Priviți Zidul ca pe un Scut, sau ca pe o capcană? Felul cum îl privim, va determina exact cum reacționăm la Cuvânt.

Așadar, noi avem un Zid restaurat, dar acest Zid nu ne limitează, nu este nici o limită pentru noi. A înlăturat Dumnezeu libertatea de a alege? Tu poți merge și să faci ce vrei chiar acum, pentru că Dumnezeu nu a anulat libertatea de a alege; El nu a anulat legea liberului arbitru. Indiferent cât de mult este restaurat Cuvântul, indiferent cât de mult a strigat profetul împotriva păcatului și cât de mult strigă slujba încincită; indiferent cât de mult a fost restaurat Cuvântul lui Pavel; indiferent cât de mult Adevăr avem, Dumnezeu tot nu pune un zid în jurul copiilor Săi. Ei au libertate absolută, ca oricare altă ființă umană, să facă orice își doresc. De aceea, acest Mesaj nu a fost niciodată o captivitate, ci a fost întotdeauna libertate. Întotdeauna a fost libertate, a fost libertatea de a ne feri de captivitate.

Când Dumnezeu Și-a adus poporul Său Israel în țara făgăduită și i-a așezat acolo, El le-a dat porunci, hotărâri și o Lege de respectat, și le-a zis: „Dacă păziți Legea Mea, voi fi un Zid pentru voi. Eu voi fi un Zid pentru voi, ca să nu mai aveți nevoie de ziduri.” El nu a trebuit să construiască un Zid în jurul poporului Israel, ci le-a spus: „Eu voi fi un Zid pentru voi, ca să împiedic dușmanul să vină și să vă ia.” Dumnezeu a fost Zidul lor.

Uneori, noi privim la porunci de genul acesta, și spunem: „Ei bine, Dumnezeu a spus: „Dacă faci tot ce îți spun, atunci Eu voi fi Zidul tău, dar tu nu ai făcut tot ce ți-am spus, așa că am terminat cu tine. Îți voi lua protecția și Mă voi asigura că vei fi nimicit.” Se poate citi și așa, noi putem înțelege așa cu o minte carnală, dar realitatea este că Zidul era Cuvântul. Și când ei au părăsit Cuvântul, au părăsit Zidul. Când au rămas la poruncile lui Dumnezeu, El a fost Zidul lor, pentru că El este Cuvântul. Când au ales închinarea la idoli, ei și-au părăsit propriul Zid, ei și-au dărâmat propriul lor Zid. Ei au început să întemeieze ligi cu diferite națiuni din jurul lor, au început să se adapteze la culturile din jurul lor, dar prin aceasta, de fapt, ei ieșeau de sub protecția Zidului, ei își dărâmau propriul lor Zid, pe care Dumnezeu li l-a dat ca să-i protejeze; Zidul de care El S-a asigurat că va fi o barieră între ei și toți dușmanii lor. Inevitabilul în dărâmarea Zidului vostru protector, este că vor veni dușmani.

Dușmanii au venit, au distrus Israelul și l-au luat captiv. Aceasta nu a fost numai o pedeapsă adusă de Dumnezeu, desigur, Dumnezeu a îngăduit aceasta, și desigur, chiar și Nebucadnețar a fost slujitorul lui Dumnezeu, dar totul a fost conform Cuvântului. Ei nu mai aveau Zid de protecție, pentru că au abandonat Cuvântul.

Așadar, canalul prin Zid, este acea conductă a raționamentului din minte, este acel mic tunel prin care intră dușmanul, ca să treacă prin Zidul de protecție, care este Cuvântul. Raționamentul din minte. De aceea, unde s-a dat cea mai mare bătălie care a avut loc vreodată? În minte.

Ascultați, dacă rămânem fideli Cuvântului, așa cum ni L-a dat Dumnezeu printr-un profet; dacă rămânem, pur și simplu, în spatele acestui Cuvânt, avem un câmp de forță în jurul minții noastre. Voi aveți o minte care este păzită împotriva minciunilor, înșelătoriilor și vicleniilor diavolului. Și nu pentru că știți mai multe, nu este aceasta. Nu pentru că: „Acum am atât de multe cunoștințe”, nu este așa ceva, ci este că: „Dumnezeu a spus aceasta și mintea mea spune aceasta, dar eu voi respinge ce spune mintea, și voi accepta ce spune Cuvântul.” Nu este vorba despre o inteligență superioară, de cunoaștere superioară, ci este că Dumnezeu spune aceasta în Biblia Sa. Dumnezeu a spus aceasta prin profetul Său, așa că, eu voi accepta Aceasta și voi respinge orice este diferit. Nu pentru că înțeleg, nu pentru că are sens în mintea mea, deoarece nu este vorba despre o inteligență superioară sau de o cunoaștere mai bună.

Uneori, nici măcar nu înțelegem de ce, uneori durează ani să înțelegi motivul din spate. De ce a insistat fratele Branham asupra acestui lucru? Sau, de ce a insistat fratele Branham asupra acelui lucru? Adică, fratele Branham era prin anii cincizeci, și era împotriva schimbării rolurilor de gen. El insista asupra femeilor care merg la muncă, asupra femeilor din poliție, asupra femeilor care sunt diaconi, asupra femeilor care sunt la amvon, asupra femeilor care iau locul bărbaților, asupra femeilor care poartă haine bărbătești și asupra femeilor care își tund părul. El a criticat toate acestea, pur și simplu, iar și iar și iar. Dacă nu credeți că aceasta a fost o temă majoră în lucrarea fratelui Branham, vă invit să mergeți să ascultați. Doar ascultați. Alegeți doar cinci predici, și spuneți-mi dacă nu este așa. Este o parte importantă, majoră. El mustra femeile care ies din locul lor și a făcut afirmații ca: „Atunci când o femeie iese din bucătărie, ea iese din locul ei; ea este o femeie care nu știe care este locul ei în casă. Înțelegeți?”

În limbajul modern, aceste afirmații sunt jignitoare, dar eu vreau să recunosc public că nu sunt ofensat de ele; eu nu mă simt ofensat de ele, pentru că acel profet știa că acele roluri de gen, sunt Dumnezeu exprimat Masculin și Feminin, și că Dumnezeu vrea să fie bărbătesc și femeiesc, așa că El a făcut o separare clară. El vrea ca ei să se îmbrace diferit, să acționeze diferit și vrea ca ei să îndeplinească roluri diferite în lucrarea Sa, pentru că ambii exprimă natura Sa. Dar, când începi să amesteci acestea, dărâmi și pervertești chiar natura lui Dumnezeu, iar fratele Branham critica aceasta în anii cincizeci.

Și acum, derulăm rapid până în anul 2025, și înțelegem clar de ce a insistat el asupra acestui Cuvânt, și a spus: „Aceasta este greșit! Aceasta este greșit!” În vremea când el critica aceasta, nu era chiar atât de rău, pentru că atunci, acesta era doar un raționament, adică era un raționament uman, dar era rău.

Cea mai mică abatere de la Planul lui Dumnezeu, este oribilă. Cea mai mică abatere de la ceea ce dorește Dumnezeu, de la ceea ce vrea El, de la ceea ce a plănuit El, este rea. Așadar, a fost îngrozitor. Dar, în mintea noastră, iată-ne la șaizeci sau șaptezeci de ani mai târziu, privind și spunem: „Nu a fost chiar atât de rău.” Dar, a fost chiar atât de rău, pentru că, de îndată ce au dărâmat acel Zid de protecție pentru casă, pentru familie, pentru femeie, pentru bărbat, priviți ce a intrat, și acum am fost preluați de duhuri demonice. Aceste duhuri au preluat mințile adolescenților, a tinerilor, și a copiilor mici, și i-au pervertit atât de mult, încât nu mai știu ce gen au. Ei nu mai înțeleg ce înseamnă să fii om, ei nu mai înțeleg ce înseamnă, biologic, să fii bărbat sau femeie.

Ce s-a întâmplat? Unde a dispărut protecția? Protecția nu a venit niciodată din partea Guvernului; protecția nu a venit prin educație, ci prin Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, când Cuvântul lui Dumnezeu a fost încălcat, prin raționament…Ce este raționamentul? „Ei bine, o femeie poate face lucrul acesta la fel de bine ca un bărbat.” Aceasta este adevărat, aceasta poate fi o afirmație adevărată. Eu nu spun că poate fi adevărată în toate privințele, pentru că sunt unele lucruri care sunt mai ușor de făcut pentru un bărbat, decât pentru o femeie. Dar, o femeie este la fel de inteligentă, la fel de învățată, la fel de capabilă, la fel de spirituală, la fel de inventivă ca un bărbat.

Așadar, când intri pe canalul raționamentului, diavolul dărâmă Zidul de protecție pe care Dumnezeu îl avea pentru umanitate, pentru ființele umane.

Civilizațiile încep să se prăbușească pentru că oamenii nu au copii. Simplul fapt că nu te căsătorești și nu ai copii, face ca sistemele să ajungă în pragul colapsului. Corect? Voi credeți că acesta este doar un lucru minor, dar acesta este un lucru foarte important. Pentru că oamenii au părăsit Planul lui Dumnezeu, au părăsit Cuvântul lui Dumnezeu, au părăsit genul, ceva atât de simplu ca rolurile de gen așa cum vrea Dumnezeu să fie, apoi cu această nouă psihologie și raționamentul care afectează mintea, trece prin Cuvânt și Îl dărâmă, și dintr-o dată aveți generații și aveți decenii cu acest raționament. Și acum devine ofensator să spui ceva ce este, de fapt, Adevărul.

Ceea ce s-a întâmplat, este că a existat un raționament care a apărut chiar de la începutul secolului, un raționament adresat femeii: „Ești împiedicată să-ți atingi întregul potențial; ești ținută pe loc; ești discriminată pentru că nu ai dreptul la vot, pentru că nu poți purta pantaloni în public, pentru că trebuie să respecți un anumit standard, o anumită etichetă și un anumit rol în casă. Ești ținută pe loc.” Acesta a fost raționamentul. Și vezi niște femei educate care demonstrează că sunt la fel de inteligente ca și colegii lor, iar raționamentul pare rezonabil, deoarece raționamentul este rezonabil pentru mintea omenească.

Și acum, iată-ne aici! Luați în considerare doar deceniile care au trecut de la mișcarea de eliberare a femeilor și ajungeți la dezastrul pe care îl avem astăzi în societate, la punctul în care, chiar oamenii care nu înțeleg Scripturile, recunosc că acest lucru este un dezastru. Ei nici măcar nu știu ce spune Cuvântul despre aceasta, dar recunosc că acest lucru este un dezastru. Ce s-a întâmplat? Raționamentul a spart Zidul care proteja. Nu numai creștinii, ci ființele umane.

Deci, Cuvântul care i-a protejat și Planul lui Dumnezeu pentru femeie, a protejat natura feminină a unei femei și a păstrat-o ca fiind feminină, a păstrat-o delicată, mai fină, a păstrat-o, cum a spus Petru: „un vas mai slab”. Astăzi, acesta poate fi un termen jignitor: „un vas mai slab”, dar aceasta este Scriptura, aceasta este Biblia, ceea ce înseamnă că nu ar trebui să fie ceva rușinos, ceva degradant. „Vas mai slab.” Cuvântul „slab” înseamnă „prețios” sau „valoros”, care se sparge ușor, ceva fragil. Aș putea folosi cuvântul „fragil” în loc de „slab”.

Dar acum, femeia nu mai poate fi fragilă, ea trebuie să fie dură, pentru că trebuie să-și ia cizmele și să meargă la muncă în fiecare zi. Ea nu poate plânge, pentru că femeia a ajuns într-un punct în care trebuie să fie „băiat mare” și să-și întrețină familia, să plătească rata mașinii, a casei. Dar acesta nu a fost niciodată planul lui Dumnezeu pentru duhul feminin. Femeia și-a pierdut o parte din identitate, a pierdut ceva care o face ceea ce este, pentru că a uitat Cuvântul.

Aceasta nu făcea parte din predica mea, dar, se pare că face parte din voia lui Dumnezeu. Noi putem vedea un exemplu atât de clar și puternic, dar acesta lucrează în același fel în orice lucru din Cuvântul lui Dumnezeu. Este la fel. Ei au întors ceea ce Dumnezeu a hotărât pentru protecție, pentru a păstra duhul feminin și pentru a Se asigura că ea este sub protecție, în ceva negativ.

Voi cunoașteți Legea. Dacă te întorci la Legea Vechiului Testament, la Legea Levitică, Dumnezeu a scris în Legea Levitică și în Lege, că Dumnezeu  a protejat întotdeauna femeia împotriva abuzurilor bărbatului. Întotdeauna. Este plin în toată Biblia. Dacă credeți, Vechiul Testament este dominat de bărbați, și este paternal. Bărbații erau cei care dominau. Dar bărbații dominau pentru protecție, ei erau zidul de protecție pentru soțiile lor, ei erau protecția femeii, ei trebuiau să aibă grijă de ea, s-o adăpostească, și s-o protejeze. Și dacă ei își încălcau rolul pe care li l-a dat Dumnezeu în protejarea femeii, exista Legea  pentru a-i aduce înapoi la rolul lor de protectori și ocrotitori ai femeii. Dar acea protecție, acel Cuvânt care a protejat-o, a păstrat-o și i-a permis să rămână femeie fragilă, sensibilă și dulce; care i-a permis să rămână tot ceea ce a vrut Dumnezeu să fie, prin raționament, ea a început să vadă aceasta ca pe o celulă de închisoare și o poartă încuiată, care o împiedica să fie ceea ce își dorea să fie. Și dintr-o dată, diavolul a început să-i spună: „Este mai bine de cealaltă parte a acestui Zid. Uite ce pot face bărbații; uite ce pot decide bărbații; uite…”

Din perspectiva bărbatului, vă spun că, uneori mi-aș dori ca altcineva să fie la conducere, să nu am eu responsabilitate și să nu fiu nevoit să iau decizii. Nu vreau să fiu femeie și nu vreau să-mi încalc rolul, dar, uneori mă uit și spun: „Ar fi frumos să amân totul.” „Întreabă-l pe soțul meu; întreabă-l pe tatăl tău; așteptați până vine soțul acasă.” Iarba nu este întotdeauna mai verde pe partea cealaltă. Unii bărbați cred că ar fi mai grozav să fie femei, dar, probabil ar trebui să trecem o dată printr-o naștere sau de două ori, și atunci am putea realiza că Dumnezeu este egal cu orice, că totul este corect în Împărăția lui Dumnezeu.

Dar, realizăm că femeia nu a mai văzut protecția lui Dumnezeu, ci a văzut o limitare, o barieră, o închisoare, a văzut că era închisă, și atunci a vrut să evadeze din închisoare. Dar, pentru a ieși din „închisoare” ea a trebuit să deschidă ușa Cuvântului și să-i permită diavolului să intre ca să schimbe rolul pe care-l avea femeia.

Te gândești că ceva atât de fundamental pentru umanitate, poate deveni atât de pervertit și violat, pentru că au părăsit Cuvântul. Aceasta mă face să vreau să renunț la orice raționament și să spun: „Doamne, orice spune Cuvântul Tău, este tot ce vreau. Ajută-mă să resping orice alt gând pe care îl am și care este împotriva acestui Cuvânt, indiferent dacă înțeleg sau nu.”

Eva nu a înțeles. Dumnezeu nu a vrut ca ea să înțeleagă, El a vrut doar ca ea să fie în siguranță și protejată. Ea era în Eden, ea era în „Plăcere”, era păzită și protejată; ea avea totul, dar ea a pierdut totul încercând să pășească dincolo de ceea ce vedea ca fiind o barieră. Doamne, ajută-ne!

În mesajul Capodopera identificată a lui Dumnezeu, din anul 1964, profetul lui Dumnezeu, a spus:

„Ne gândim că omul a fost făcut după chipul Creatorului său, și i s-a dat un zid în spatele căruia să stea, fiindcă acel Cuvânt nu poate da greș niciodată.”

Ascultați, noi nu suntem în situația în care ne aflăm astăzi, doar din cauza unor circumstanțe ciudate, pentru că tot ce vedeți în lumea de astăzi, tot chinul de astăzi, este din cauză că undeva, Cuvântul a fost lăsat în urmă. Totul, fiecare război, orice criză, boală, orice vedeți, orice se întâmplă în lume, orice probleme sociale ar fi, orice probleme guvernamentale, totul este legat de același lucru: undeva de-a lungul liniei, ei au lăsat jos ștacheta Cuvântului, iar diavolul a năvălit înăuntru, a adus perversiunea și a ruinat tot ceea ce Dumnezeu intenționa să protejeze.

Așadar, pentru copiii lui Dumnezeu, porunca lui Dumnezeu nu a fost niciodată o barieră, ci a fost întotdeauna libertatea noastră. Cuvântul lui Dumnezeu nu a fost niciodată un lanț care să-și limiteze mișcarea, să-ți limiteze libertatea, să te împiedice să mergi și să fii tot ce te-a chemat El să fii. Cuvântul lui Dumnezeu te-a ferit să fii înlănțuit. Slavă Domnului!

Imediat ce Eva și Adam au trecut linia Cuvântului lui Dumnezeu, a venit o clemă mare și veche ca o gheară, ca un lanț, în jurul piciorului lor. Eva și-a dorit libertate și i s-a oferit puțină libertate, puțin mai multe privilegii, puțin mai multă cunoaștere, puțin mai multă plăcere, dar ce a mai primit? A primit moarte, distrugere și dureri de inimă.

Eva nu ar fi trebuit să știe niciodată ce este moartea; nu ar fi trebuit să știe ce este un corp slăbit sau ce este boala, dar acum, ea trebuia să jelească pierderea lui Abel. Ei habar nu aveau ce este moartea, dar acum aveau să experimenteze moartea. Ea nu știa ce este durerea, dar când a născut, avea să nască în durere și tristețe. Ea  habar nu avea ce este durerea. Vă dați seama ce traumatizante au fost aceste prime experiențe? Dintr-o dată, ea a pierdut fericirea, libertatea și orice și-ar fi putut dori vreodată în perfecțiune.

Eva nu a știut ce este perfecțiunea, pentru că trăia în perfecțiune. Ea nu putea defini perfecțiunea, pentru că totul era perfect. Ea nu știa ce este libertatea, și cuvântul acesta nu însemna nimic pentru ea, pentru că singurul lucru pe care-l experimentase vreodată, era libertatea. Libertate, pace, independență, bucurie, ea le avea pe toate și nu avea nimic diferit în afară de acestea. Ea a avut totul la nivel maxim, dar a pierdut totul, toată măsura, pentru că a vrut puțin mai mult. Laudă Domnului! Oh, Doamne, ajută-ne!

Ei au ieșit din Eden cu o bilă și un lanț legat de ei, și acum erau în robie absolută din cauza libertății pe care le-a oferit-o Satan, pentru că au părăsit Cuvântul.

În mesajul Edenul Satanei, ni se spune:

„Acum, Satan, acest amăgitor despre care se vorbește în Matei 24.24, cu atâta înșelăciune! Acum noi aflăm că prin programele lui evanghelice de cunoștință, educație mai bună, etică mai înaltă, civilizație și așa mai departe, i-a fermecat pe oamenii care vor să-I slujească lui Dumnezeu, să creadă minciuna lui.

Eva nu a vrut să facă aceasta, dar el i-a arătat cum era mai multă înțelepciune în aceasta. Ea nu știa, dar voia să știe; nu înțelegea, dar voia să înțeleagă, iar Dumnezeu i-a spus să nu încerce să înțeleagă.”

Aceasta a fost ceea ce a pus-o în dificultate; aceasta a fost ceva ce își dorea.

Tot în mesajul Edenul Satanei, fratele Branham a spus:

„Acum, ură, moarte și despărțire veșnică de Dumnezeu, în acest Eden; poftă, murdărie, perversiune (cum?), prin semănarea seminței greșite.

Îmi amintesc de viziunea pe care am avut-o înainte de a-i întâlni pe penticostali, despre Omul acela în alb, care mergea în jurul lumii. Voi m-ați auzit spunând-o de multe ori. Și după El, a venit unul care semăna sămânța discordiei.

Dar el a câștigat (corect?) prin Eva…în grădina Edenului, prin pofta Evei pentru păcat. Pofta Evei pentru păcat. Deci, dacă Eva a poftit cunoștința, aceasta a fost păcat.”

Când Eva a vrut să experimenteze ceva dincolo de Cuvânt, aceea a fost păcat, pentru că ea trebuia să nu creadă Cuvântul. Dar Cuvântul le-a fost dat, ca să nu treacă dincolo de El. Eva a trebuit să creadă minciuna  Satanei: că exista ceva care era ținut ascuns; era ceva mai mult ce puteau avea, ceva mai mult ce puteau experimenta. Adevărul este că exista un sâmbure de adevăr în aceasta. Ochii lor erau deschiși acum, ei știau binele și răul, și vă garantez că nu le plăcea răul pe care-l vedeau acum, pentru prima dată. Ceea ce le-a oferit diavolul, a fost foarte atrăgător pentru ei, deoarece nu știau ce era; dar era altceva, era ceva ce ei nu au mai experimentat niciodată, ceva ce ar fi vrut să experimenteze și să știe. Și, dintr-o dată, dorința, setea de cunoaștere a început să crească. Ea voia să știe ce se afla în spatele acelei bariere, ce se afla în spatele acelui Zid, care devenea acum ceva negativ pentru ea. Și de îndată ce a pășit dincolo de Zid, dintr-o dată și-a dat seama că: „Eu nu am vrut să știu ce este răul. Oh, dacă aș putea să mă întorc la a cunoaște doar binele!”

Câți dintre noi ne dorim să nu avem nici o idee despre ce este răul? („Amin!”) Dacă am fi rămas credincioși Poruncilor, dacă ne-am fi ascultat părinții, este la fel de simplu ca a face ce spune Scriptura: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!”  Ascultați de părinți, ca de Domnul!

Dacă noi am fi respectat acest verset simplu, pe tot parcursul adolescenței și al maturizării noastre, câte cicatrici ar fi cruțate acum? Dar sunt multe lucruri pe care le cunoaștem acum că sunt rele, pentru că nu am ascultat acel verset simplu: să ne cinstim mama și tata, pentru că i-am văzut pe mama și pe tata ca pe o barieră în calea plăcerii, ca pe o barieră în calea libertății; i-am văzut pe mama și pe tata ca pe o cușcă în jurul nostru, iar regulile lor le-am văzut ca pe o limitare a libertății noastre, a înțelegerii și a cunoașterii noastre. Fără îndoială, au existat cuști în trecut, dar principiul lui Dumnezeu este adevărat întotdeauna. Dumnezeu ne dă părinți evlavioși, pentru că părinții evlavioși au mai multă înțelepciune și înțeleg ce înseamnă binele și răul. Astfel, ei le spun copiilor lor: „Nu aveți voie să faceți aceasta; nu aveți voie să faceți aceea,” și pe măsură ce cresc, copiii schimbă acele limite, dar încă le dau înțelepciunea cunoașterii.

Dar când tinerii…Ascultați-mă, tinerilor: diavolul va începe să vă șoptească în minte: „Ei nu vor să vă distrați; ei nu vor ca voi să experimentați aceasta, ei nu vă înțeleg, nu știu…” Ascultați, s-ar putea ca ei să înțeleagă mult mai mult decât știți voi, decât vă dați seama; s-ar putea să înțeleagă exact ceea ce se află în spatele perdelei a doua, pentru că ei au trecut dincolo de cortina a doua înainte, și au văzut binele și răul. Și dacă am fi făcut numai cele mai simple lucruri dintre cele mai simple, am fi fost scutiți de atâtea necazuri. Dacă am fi rămas la ceea ce ne-a învățat profetul și nu am fi argumentat cu nimic, ar fi fost mult mai ușor.

Iacov 1.27, spune:

„Religiunea curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor, și să ne păzim neîntinați de lume.”

Așadar, aceasta este religia adevărată: „să ne păzim neîntinați de lume.” Aceasta este atât de interesant! Eu am început să mă întreb. „Ce este lumea?” Ce este lumea? Pentru că, dacă am nevoie de o religie adevărată, trebuie să mă păzesc neîntinat de lume. Dar, ce este lumea?

Știți, în timp ce creșteam, am început să mă gândesc la lume că ar fi lucrurile de acolo, de afară, deoarece lumea este afară, nu-i așa? Lumea este acolo, afară. Ascultați! Tu poți fi în lume chiar acum, acolo unde stai. Ești în biserică, dar ai putea fi în lume, în același timp. Așadar, nu puneți lumea afară, nu o puneți în locuri extrem de întunecate, în locuri unde nu ați merge niciodată; nu mai întunecați ușa acestor locuri, pentru că nu aceea este lumea, aceea este o parte a lumii.

Apoi, am vrut să privesc în Scriptură și am văzut că în 1Ioan 2.15-16, scrie:

„Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.

Căci tot ce este în lume: pofta cărnii, pofta ochilor și mândria vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.”

Deci, ce este, „tot ce este în lume?” Pofta cărnii, pofta ochilor și mândria vieții. De aceea, nu trebuie să mergi într-un bar, ca să fii în lume; nu trebuie să mergem în orice loc în care nu ar trebui să mergem, ca să fim în lume, pentru că, tu poți fi în lume stând în sufrageria ta; poți fi în lume stând în această biserică. Dacă ești prins de pofta ochilor, pofta cărnii sau de mândria vieții, ai lumea în tine, chiar acum.

Aceasta s-a întâmplat cu Eva, ea a fost prinsă de aceste lucruri, din lume; ele au devenit atrăgătoare pentru ea, și ea a intrat în lume, deși era încă în grădina Edenului; ea nu a trebuit să părăsească grădina Edenului ca să intre în lume, deoarece ea a intrat în lume fiind în grădina Edenului. Tu nu trebuie să părăsești biserica; nu trebuie să-ți părăsești casa; nu trebuie să-ți părăsești familia, pentru a merge în lume, tu poți merge în lume cu mintea; poți merge în lume în timpul tău privat; poți merge în lume pentru că te lași pradă acestor pofte.

Iacov 1.14-15:

„Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși și momit.

Apoi, pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul odată făptuit, aduce moartea.”

Așadar, acesta este ciclul păcatului. Păcatul începe cu pofta. Care poftă? Pofta ta, ceva care începe să tânjească în tine, să dorească ceva. Cuvântul „poftă” înseamnă „dorință, tânjire, dorință pentru ceva ce este interzis, poftă, dor.” Deci, această poftă, nu este când spunem poftă și o asociem imediat cu lucruri sexuale sau senzuale. Aceasta nu este poftă. Pofta este după orice tânjești sau orice dorești.

Vreau să spun că mândria ta poate să te facă și să dorești o poziție, un statut sau distincții printre oameni, dar aceasta este lumea care te va conduce pe o cale greșită. Tu poți pofti după o plăcere sexuală, poți pofti după alte plăceri fizice, poți pofti după satisfacție într-un alt fel, și aceasta este tot lumea.

Așadar, noi putem să fim în lume fără să ne schimbăm locația.

Zidul din Eden a fost străpuns, dar eu cred că nu s-a dărâmat nimic fizic; nu cred că s-a dărâmat vreo piatră; nu cred că s-a tăiat vreun lacăt; nu cred că s-a tăiat un gard viu cu drujba, totuși Zidul a fost străpuns.

Ioan 8.31-34, spune:

„Și a zis Iudeilor, care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei;

veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.”

Ce a fost restaurat în zilele noastre? Adevărul. De ce a venit Adevărul? Ca să ne facă liberi.

„Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânța lui Avraam, și n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veți fi slobozi?” (Ei se gândeau la robia fizică).

„Adevărat, adevărat, vă spun”, le-a răspuns Isus, „că, oricine trăiește în păcat, este rob al păcatului.”

Acum, Isus reducea lucrurile la robia interioară. Nu cătușe fizice, nu o armată fizică ce mărșăluiește, te ridică și te pune într-un lagăr de prizonieri, nu despre această robie vorbea El, ci despre o robie spirituală, care are loc în interiorul tău.

El a spus: „Eu vin ca să cunoașteți Adevărul și Adevărul vă va face liberi”, ca să nu fiți robi, ca să nu fiți înlănțuiți în sufletul vostru, ci să fiți liberi. Deci, Adevărul ne va face liberi.

Să mergem la Matei 4.1-4:

„Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.

Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit.

Ispititorul s-a apropiat de El, și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

Vedeți, diavolul a început prin a-L ispiti fizic, pentru că Isus postise patruzeci de zile și Îi era foame. Deci, aceasta este o cerere rezonabilă: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, doar fă această piatră, pâine. Tu ai stăpânire așa cum a avut Adam. Hrănește-Te, căci nu este nimic rău în a mânca pâine.” Astfel, el a început să încerce să-l tragă pe Isus în propriul lui plan, a început să lucreze la dorințele Sale: pofta cărnii, pofta ochilor și mândria vieții, aceleași lucruri prin care a căzut Eva.

Amintiți-vă că fratele Branham a spus că Isus a biruit aici, în pustie, aceste trei lucruri.

„Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului,

și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră.”

„De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.”

Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor, și I-a zis:

„Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.”

„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.”

Atunci diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri, și au început să-I slujească.”

Aici, Isus a fost condus de Duhul Sfânt în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. El a trebuit să înfrunte trei ispite, aceleași ispite pe care le-a avut Eva de înfruntat. „Era bun de mâncat, plăcut de privit și bun să dea cuiva înțelepciune.” Pofta cărnii, pofta ochilor și mândria vieții. Isus a trecut prin aceleași lucruri, la care Eva a eșuat. Eva a eșuat din cauza raționamentului, ea a eșuat luând în considerare ceea ce a spus diavolul. Eva a privit la lucrul spre care arăta el și a început să-l ia în considerare și să încerce, prin propriul ei intelect, să determine dacă era bun sau rău. Dar ea nu a putut vedea ce nu era în regulă cu el, așa că a mers mai departe.

Isus nu a făcut niciodată aceasta; El nu a intrat niciodată într-o dezbatere intelectuală; El nu a început să raționeze, iar când diavolul a venit și L-a ademenit, El S-a întors cu un alt pasaj din Scriptură, rămânând în spatele Zidului. El nu a raționat, nu a intrat în dialog, și nu a spus: „Ei bine, simt, Mă gândesc și poate…” Nu! El i-a dat doar o altă Scriptură și a rămas în spatele Zidului.

La cele trei încercări, de trei ori, El i-a dat Cuvântul și a rămas în spatele Zidului, iar diavolul nu poate pătrunde în spatele Zidului Cuvântului, el poate trece numai prin canalul raționamentului minții. Isus nu a mers la raționament, nu a mers la dezbatere, ci a rămas doar în spatele Cuvântului, așa că, diavolul L-a părăsit. Diavolul a fugit de la El, pentru că nu a putut să treacă prin acel Zid.

Acum, Isus era în spatele Zidului. Oh, laudă Domnului! Unde era Isus? El a fost condus de Duhul Sfânt în pustie ca să fie ispitit de diavol. Ce este pustia? El a intrat în vulnerabilitate și izolare fără ajutor, fără biserică, fără clădire, fără Templu, fără preoție. Era complet singur în pustie, nu avea casă, nu avea clădire, nu avea absolut nici o protecție, nici o apărare, pentru că Duhul Sfânt L-a dus în cel mai vulnerabil loc în care L-a putut duce. Patruzeci de zile de post și Lui Îi era foame. Aceasta nu a fost o ispită ușoară. „De ce nu iei niște pâine?”

Ei bine, dacă m-aș ridica de la cină și diavolul mi-ar spune: „Nu vrei să vorbești să aduci pâine la existență?” Aș spune: „Nu, nu sunt interesat. Dumnezeu nu mi-a spus s-o fac.” Dar, dacă aș posti patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și sunt flămând, este cu totul și cu totul altă ispită.

Duhul Sfânt L-a condus în pustie fără nici un sprijin, fără prieteni, fără mamă, fără tată, fără preoție, fără Templu. Tot ce avea El, era Cuvântul. Cuvântul era suficient. Dumnezeu a făcut aceasta cu Isus pentru tine și pentru mine. Nu există loc în care să mergem și să nu fim protejați de acest Cuvânt, dacă rămânem în spatele Lui.

Să nu mă înțelegeți greșit. Sunt locuri în care nu ar trebui să mergeți, pentru că Cuvântul vă spune să nu o faceți. Nu puteți sta în spatele Cuvântului și să mergeți în anumite locuri.

Haideți să mergem la altă imagine. Biblia spune: „Nu Mă rog să-i iei din lume, ci Mă rog să-i păzești de cel rău.” Când S-a rugat pentru ucenicii Săi, Isus nu S-a rugat pentru o evadare din lume. Ei urmau să rămână în lume, iar El S-a rugat ca Dumnezeu să-i păzească de răul din lume, și ca protecția să le vină din Cuvânt.

Deci, unde trăim noi? Noi trăim chiar în Edenul Satanei, trăim chiar în mijlocul Edenului Satanei.

Ascultați, Dumnezeu a construit un zid pentru copiii Săi, în Eden. Vreau să vă gândiți unde le-a dat Dumnezeu un zid. El le-a dat un zid într-un loc al perfecțiunii, în Eden, unde totul era perfect, în ordine și conform Cuvântului Său. El le-a dat un zid acolo. Acum, noi suntem în Edenul Satanei unde nimic nu este în ordine, nimic nu este perfect, ci totul este pervertit și totul este conform planului Satanei, care a ajuns în vârful civilizației lui. Și când totul este greșit, Dumnezeu a restaurat Zidul pentru noi, așa că noi suntem în spatele unui Zid, în Eden, dar nu în Edenul lui Dumnezeu, ci noi suntem în spatele unui Zid, în Edenul Satanei. Dar nu este un Zid de cărămidă, nu este o clădire de biserică, nu este un cod de reguli, nu este o teologie, ci este Cuvântul lui Dumnezeu. Și El merge cu noi oriunde mergem.

Noi mergem pe drumul vieții. Noi trebuie să călătorim prin această viață, trebuie să trăim în această viață. (Abia așteptăm să devină perfectă, ca să începem să trăim). Și, indiferent unde mergem, fie că mergeți la fabrică, fie că mergeți la facultate, în învățământul superior, oriunde mergeți, puteți fi în spatele Zidului. Noi avem locuri de muncă pe care ni le-a dat Dumnezeu, dar unele din aceste locuri de muncă sunt locuri care nu sunt plăcute. Uneori, trebuie să lucrăm cu oameni care nu sunt inspirați spiritual; uneori trebuie să lucrăm într-un mediu care nu este plăcut pentru noi, nu este propice vieții creștine, dar este slujba care ne-a dat-o El, și El a spus: „Nu mă rog să vă ia din lume, ci să vă păzească de răul care este în lume.”

Unii dintre noi trebuie să meargă în locuri de învățământ superior, sau uneori trebuie să mergeți la școală și să învățați diferite lucruri. Mulți dintre voi ați fost la „Apollo”, alții ați fost la „UNO”, alții la „OU”, sau la „Ohio State”, și acele locuri nu sunt întotdeauna sfințite, nu sunt curate, nu sunt curate de influențe, nu sunt întotdeauna libere de influențele lumii. Eu v-am văzut pe mulți dintre voi trecând prin acele locuri; dar, ați intrat și ați ieșit și ați fost păstrați. Mulți dintre voi trebuie să mergeți în fabrici, în diferite afaceri, în clădiri de birouri, și uneori…

Ascultați, uneori, domeniul medical este mai rău decât fabrica. Lucrurile despre care vorbesc oamenii, glumele pe care le spun, știrile pe care le aduc în discuție, opiniile lor politice, viziunea lor asupra lumii și toate aceste lucruri, sunt atât de contrare Cuvântului, sunt atât de opuse față de ceea ce credem, dar noi trebuie să mergem în acele medii. Dumnezeu nu ne-a chemat niciodată să fim călugări, să înființăm o mănăstire și să stăm cu toții în spatele zidurilor ei, ca să fim în siguranță. Nu contează ce meserie îți dă Dumnezeu, unde te trimite, ce pregătire ai sau la ce școală mergi, oriunde te conduce Dumnezeu, dacă stai în spatele Zidului Cuvântului Său, ești în siguranță.

Dacă ești într-un loc de muncă, apoi, dintr-o dată ești repartizat într-un departament nou, și acolo sunt cei mai josnici oameni, care vorbesc toată ziua despre lucruri josnice… Ascultați, dacă Dumnezeu vă conduce acolo,  și dacă tot ce faci acolo este să-ți păstrezi mintea la Cuvântul Său zi și noapte și nu lași să intre nici un raționament, ci stai în spatele Cuvântului Său, El vă poate păstra chiar acolo, în Edenul Satanei, pentru că El ne-a dat Ceva în acest Eden.

El le-a dat copiilor Săi Ceva, în Edenul Său, dar ei au ieșit din spatele Lui. El ne-a dat și nouă Ceva în acest Eden, dar este alegerea noastră: fie alegem să rămânem în spatele Lui, fie alegem să ieșim din spatele Lui.

Acest Mesaj este cel mai mare dar pe care ni L-a dat Dumnezeu vreodată. El a trimis în această epocă un profet care putea să acceseze partea din spate a Minții lui Dumnezeu, să înceapă să restaureze Cuvântul așa cum a fost hotărât să fie, să-L aducă drept în generația noastră și să ne învețe cum să trăim Evanghelia Noului Testament într-o epocă modernă. El ne-a spus că lui Dumnezeu nu-I plac aceste lucruri; ne-a spus felul în care Dumnezeu vrea să se îmbrace femeile; felul în care vrea să se comporte bărbații; ce este corect în căsătorie și divorț; cine se poate recăsători și cine nu se poate recăsători; ce poți să faci în biserică și ce nu poți să faci în biserică și orice altceva îți poți imagina, el ne-a învățat.

Dacă noi am primi darul pe care ni l-a dat Dumnezeu, ne-am da seama, prin Mesaj, că Dumnezeu ne-a reconstruit un Zid, care nu poate fi penetrat de diavol și de toate raționamentele sale din această epocă științifică.

Fratele Branham ne-a spus că: „Știința este de la diavolul și educația este de la diavolul.” Apoi, a spus: „Dar voi trebuie să aveți puțină (educație), ca să trăiți în lumea aceasta.” Așadar, mergi la școală și mergi la locul de joacă al diavolului, dar tu poți intra și ieși curat. Nu pentru că știi mai multe; nu pentru că ești mai puternic sau ai o voință mai puternică, ci poți intra și ieși curat pentru că rămâi cu ceea ce ne-a adus Dumnezeu în această generație. Este simplu. Este mai simplu decât o facem noi, este mult mai ușor decât o facem noi. Lupta începe atunci când suntem atrași de propriile noastre pofte și începem să raționăm: „Ei bine, de ce ar spune aceasta? De ce aceasta? Nu înțeleg unde se aplică.” Dar, de îndată ce începem să mergem pe acest raționament, este un canal care îi poate da acces diavolului, prin Zid.

Eu am spus: „Doamne, eu nu înțeleg unele lucruri. Unele lucruri nu le înțeleg, dar, eu cred. Eu vreau să înțeleg, și caut să înțeleg, Doamne, ajută-mă să înțeleg. Dar, aceasta nu înseamnă că, până ajung să înțeleg, voi neglija ceea ce am fost învățat din cauză că nu înțeleg. Nu. Doamne, dacă Tu ai considerat potrivit să ne aduci și să ne înveți aceasta, atunci acesta este felul corect de a trăi.

Dacă acesta este felul corect de a trăi, dacă acesta este rolul unei femei, atunci, slavă Domnului, acesta este rolul unei femei. Dacă acesta este rolul unui bărbat, atunci, slavă Domnului, acesta este rolul unui bărbat. Nu contează ce am auzit toată viața sau ce mă învață mediul din jurul meu; nu contează nici măcar ce idei îmi trec prin minte, le voi respinge pe toate și mă voi întoarce la Cuvântul Tău, pentru că, dacă permit să se deschidă acest canal și-i permit diavolului să intre, atunci dintr-o dată protecția mea dispare și mă voi trezi că sunt corupt, pentru că „oricine săvârșește păcat, este rob al păcatului.”

Vedeți, când Adam era pe Pământ, nu era înconjurat de un zid al Edenului, pentru că era dumnezeul Pământului. El putea merge oriunde, și oriunde s-ar fi dus, el se afla în spatele Zidului.

Când Isus Hristos a fost pe Pământ, oriunde a mers, El era în spatele aceluiași Zid, Zidul Cuvântului. El era în siguranță în spatele Zidului. Și oriunde am merge noi, putem fi în siguranță în spatele aceluiași Zid. Slavă Domnului!

Ioan 17.14-16:

„Le-am dat Cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.

Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău.

Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.”

Credeți că Dumnezeu vă poate păzi? El nu a ales să ne scoată afară în acest moment, ci a ales să ne lase aici. Noi suntem înconjurați de lume și de toate aceste lucruri care fac parte din lume, dar El S-a rugat pentru noi, ca să fim păziți de cel rău, iar eu cred că rugăciunea Lui este încă valabilă și astăzi.

În 2Petru 2.19-22, citim:

„Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.” (Aceștia sunt slujitorii falși care vin și le spun oamenilor tot ce le spuneau și în ziua aceea).

„În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.

Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată.

Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase,” și „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă.”

Le promit slobozenia, dar îi duc în robie, pentru că orice lucru care este împotriva Cuvântului, aduce robie.

Romani 6.16-18, spune:

„Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

Dar, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă, de dreptarul învățăturii, pe care ați primit-o.

Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii.”

Așadar, ori de câte ori vă dați robi ca să ascultați, acela este stăpânul al cărui rob sunteți, acela este stăpânul vostru. Noi ne putem gândi la lucruri nelegiuite, rele, la păcate oribile, dar dacă luați cel mai simplu păcat, puteți descoperi că acest adevăr se dezvăluie.

Luați porunca: „Să nu minți!” Credeți că aceasta este o poruncă a Domnului? Să nu minți! Când mințim, dintr-o dată am străpuns bariera de protecție a inimii și a minții noastre, și i-am dat acces diavolului, din cauza minciunii pe care am spus-o. Din cauza acelei minciuni, în inima noastră începe să intre corupția și începe să vină condamnarea, iar condamnarea începe să lucreze asupra noastră. Apoi, simțim vinovăție și rușine, și dintr-o dată suntem aduși în robie. Prin ce? Prin părăsirea Cuvântului. Este atât de simplu! Deci, nu trebuie să fi super complicat.

Voi spuneți: „Ei bine, aceasta este din cauza păcatelor sexuale; este din cauza dependenței.” Nu! Cele mai simple dintre cele mai simple lucruri ne pot prinde și aduce în robie, pentru că oricărui lucru vă cedați mădularele, vă face robul acelui lucru. Pentru că nu puteți rezolva lucrurile, imediat vin vinovăția și condamnarea, iar acestea încep să vă afecteze părtășia; încep să vă afecteze felul în care ascultați slujba, pentru că vinovăția și condamnarea încep să vă ducă în corupție, încep să vă întunece inima, încep să vă despartă de lucrurile lui Dumnezeu. Și cu cât se întâmplă mai mult, cu atât trebuie să susții mai mult acea minciună cu mai multe minciuni, apoi te afunzi mai adânc și devii mai întunecat. Și acum, îți este greu să vii și să stai la slujbă. Este greu. De fiecare dată când predicatorul începe să vorbească despre ceva, tu începi să te simți, cu adevărat, neliniștit în interior, deoarece acest lucru trebuie expus și nu știi cum să-l expui, așa că ești în robie absolută, pentru ceva ce pare atât de simplu.

Acum câteva săptămâni, am vorbit pentru studenții de la „Bible Believers” și am atins unele din aceste lucruri. Am vrut doar să-i învăț, iar în ce privește învățarea lor, am fost foarte binecuvântat. Am fost super binecuvântat pentru că mi-am dat seama că aceasta este capcana în care cădem cu toții. Este așa cum le-am spus lor, că, dacă un copil își minte părinții, face ceva ce nu ar trebui să facă, și dintr-o dată, a deschis o ușă pentru un duh și a adus nelegiuirea în propria lui inimă și în propria lui minte, și acea nelegiuire, (corupție), pe care a adus-o, începe să afecteze relația cu părinții. Astfel, când pleacă de la școală, în loc să alerge la mama și la tata și să-i îmbrățișeze, acum vrea doar să-i ocolească, să iasă afară și să dea cu piciorul într-o minge sau să se retragă în camera lui, din cauza vinovăției și a condamnării. De fiecare dată când se apropie de mama și de tata, când mama și tata îl trag aproape, îi place, dar se retrage. Vrea să fie îmbrățișat, dar vrea să scape, pentru că are toate acestea în interior. Au toate acestea pentru că a deschis ușa, și aceasta îi aduce în robie.

Deci, de ce a fost dată porunca? Pentru libertate. Cea mai simplă dintre porunci sau cea mai mare, oricum am numi-o, cea mai mare sau cea mai mică, totul este pentru a fi respectat, și pentru ca voi și eu să fim liberi.

Biblia vorbește despre bârfă, clevetire, lingușire. Este aceasta o temă a Noului Testament? Bârfă, clevetire. Biblia spune: „Bârfa desparte chiar și prietenii.” Noi începem să bârfim, începem cu ceva atât de simplu, cum ar fi: să spunem cuiva ceva ce nu ar trebui să știe, pentru că nu este implicat și nu are nici o legătură cu aceea. Aceasta este bârfă. Ca și creștini, știți cum evităm bârfa? „Vă spun aceasta ca să vă rugați pentru ei.” Să fim serioși! Doar rugați-vă pentru ei, nu adunați toți „războinicii” rugăciunii ca să le împărtășiți povestea. Ceva atât de simplu ca bârfa, poate să vă distrugă relația cu frații și surorile voastre. Apoi, când veniți la biserică, dacă ați denigrat pe cineva sau ați bârfit pe cineva; dacă ați spus ceva ce cineva v-a cerut să nu spuneți sau dacă ați aflat ceva ce știți că nu ar trebui să spuneți, dar ați spus-o…

Ascultați, să nu vă gândiți niciodată că acea persoană căreia i-ați spus, nu o va spune mai departe. Unii dintre noi am trăit suficient de mult ca să înțelegem că, dacă cineva pleacă urechea să asculte bârfe, sunt tentați să le spună la alții. Oh, aș vrea să am prieteni care, atunci când suntem slabi și începem să spunem cuiva ceva: „Hei, ai auzit de cutare și cutare?” să spună: „Haide să nu vorbim despre aceasta, pentru că nu cunosc această persoană și nu am nici o legătură cu ea. Iar ceea ce vrei să-mi spui, probabil, nu are nici o legătură cu mine. Nu vreau să aud nimic negativ despre nimeni, pentru că îmi iubesc frații și surorile și vreau să cred ce este mai bine.”

Oh, dacă am putea să ne dăm unul altuia acest răspuns în momentele noastre de slăbiciune și ispită, ne-am ajuta cu adevărat, unul pe altul. Dar, când spunem: „Ce s-a întâmplat? Spune-mi ce s-a întâmplat, de fapt. Aceasta este tot?” Vedeți? Acesta este un lucru cu care ne confruntăm cu toții, pentru că suntem ființe umane. Se întâmplă în gospodării, se întâmplă în biserici, se întâmplă peste tot unde sunt ființe umane: la locurile de muncă, la reuniunile de familie și pretutindeni. Dar, când începeți să faceți aceasta, dintr-o dată observați că data viitoare când mergeți să-l îmbrățișați pe acel frate, pe acea soră, aveți o conștiință vinovată. Apoi, în hol este mai ușor să treci pe lângă ei decât să te apropii să-i îmbrățișezi, deoarece te deranjează conștiința, pentru că știi că ai spus despre ei ceva ce nu ar fi trebuit să spui. Și aceasta, mai ales când se întoarce la tine și știi că s-a răspândit de trei sau patru ori. Oh, Doamne! O să ai dificultăți, o să ai un timp greu. Și ceea ce începe să se întâmple, este că cel mai simplu mod de a sfida poruncile Domnului, începe să destrame relațiile, să ne aducă în robie și să ne despartă, chiar și de prieteni.

În Biblie, în Proverbe, spune: „Bârfa desparte prietenii cei mai buni.” Aceasta începe să distrugă. De aceea, aceasta este o urâciune înaintea Domnului.

Cei care seamănă discordie între frați, sunt o urâciune înaintea Domnului. Aceasta este o urâciune înaintea Domnului. Aceasta nu este doar: „Nu minți!”, ci este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Cei care seamănă discordie între frați, sunt o urâciune. Deci, când facem ceva atât de simplu, ceea ce numim „simplu”, nici nu ne dăm seama că singuri ne-am adus în robie, și acum suntem închiși în interior și nu mai suntem liberi. Și este vina noastră, nu a lui Dumnezeu. Și nu este mustrarea lui Dumnezeu. Este mustrare? Sigur că este, dar noi am adus-o asupra noastră, trecând dincolo de barieră.

Ascultați, sunt atâtea lucruri în care putem fi prinși, și putem avea aceste cârlige înfipte în noi și nu ne putem elibera de ele. Uneori, nu știm cum să ne eliberăm de ele, pentru că durează atât de mult și relațiile noastre sunt foarte deteriorate; nu știm cum să ne eliberăm de ele pentru că nu am stat, pur și simplu, în spatele Zidului, iar acum Zidul se îndepărtează și ne facem rău singuri.

Profetul lui Dumnezeu ne-a învățat să evităm modelele lumești; el ne-a învățat să evităm distracțiile lumii și să nu ne lăsăm influențați de lume. Și dacă nu ascultăm de profet, dintr-o dată începem să ne agățăm de aceste mici influențe, de distracții, să ne agățăm de aceste lucruri care au puterea de a ne corupe. Apoi, ele încep să ne slăbească credința și încep să ne pună idei și gânduri greșite în minte, iar toate acestea se întâmplă pentru că, pur și simplu, nu am ascultat ce ni s-a spus, și atunci putem privi porunca, putem privi ceea ce ne-a dat Dumnezeu pentru a fi liberi, ca pe o barieră în calea plăcerii.

Dar, pentru un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, nu există nimic din ceea ce ne-a dat Dumnezeu, care să fie o barieră. Tot ce ne-a spus El, este pentru a ne păstra libertatea, astfel încât să rămânem liberi în sufletul nostru, să rămânem liberi în mintea noastră și liberi în trupurile noastre, și să nu devenim dependenți de distracții și videoclipuri, de toate aceste lucruri care creează dependență. Aceasta este robie, prieteni. Dar Cuvântul lui Dumnezeu a venit să ne dea libertate; Adevărul a fost menit să ne elibereze. Totul depinde de cum privim acest Mesaj; totul depinde de momentul în care vedem Mesajul, și îl auzim pe fratele Branham mustrând păcatul, mustrând moda lumii, mustrând tunsorile „Waterhead” (tunsori în cascadă), și moda lui Jackie Kennedy care se răspândește, mustrând femeile din forțele de poliție.

Când privești la aceasta, începi să spui: „Oh, este prea mult! Este prea departe!” Noi nu ne dăm seama că aceasta este libertate, acesta este Zidul care ne ține liberi de cultură, liberi de lumea care ne pătrunde și ne dărâmă.

Dacă ați văzut vreodată Mesajul ca pe o limitare, ca pe o barieră sau o cușcă, vă invit, vă rog să vă întoarceți și să vă uitați din nou la El. Întoarceți-vă și priviți-L încă odată, pentru că nu a fost niciodată aceasta, chiar dacă cineva L-a folosit greșit, L-a manipulat greșit și a făcut din El o cușcă. Aceasta a făcut o ființă umană, nu a făcut-o Dumnezeu și nu este vina lui Dumnezeu.

Toată lumea folosește greșit totul; tot ce este bun, este folosit greșit. Paternitatea a fost abuzată; maternitatea a fost abuzată; profesorii, autoritatea profesorilor a fost abuzată; tot ce este bun, este abuzat. Dar pentru că totul este abuzat, nu înseamnă că nu există paternitate adevărată, că nu există maternitate adevărată și că nu există învățători adevărați.

Dacă în viața noastră s-a întâmplat un lucru rău și ne-a pătat într-un fel, și din cauza căruia vedem Mesajul, vedem profetul și lucrurile pe care le-a adus, tot ce a învățat și restaurarea Cuvântului, ca pe un zid care ne înconjoară, atunci am ratat întreaga imagine.

Realitatea este că nu te înconjoară, așa că poți să faci orice vrei. Dumnezeu nu te-a închis într-o cutie; Dumnezeu nu te-a împrejmuit, ci tu ești așa doar în propria ta minte, iar diavolul te minte spunând că ești prins în această capcană. Nu! Tu poți s-o ocolești oricând vrei, și să faci ce vrei, Dumnezeu nu te va opri. Tot ce a făcut Dumnezeu, a fost să ofere un Scut de protecție și te-a invitat să intri. El ne-a spus că este perfect, nu va cădea, nu poate fi străpuns și că veți fi în siguranță deplină în spatele acestui Zid, dar, dacă Îl vedem ca protecție sau Îl vedem ca robie, depinde de ceea ce este între urechile noastre. Felul în care Îl vedem este beneficiul pe care îl obținem de pe urma Lui; felul în care privim poruncile lui Dumnezeu, felul în care privim Mesajul, felul în care privim Cuvântul, este beneficiul pe care-l primim de pe urma Lui.

Eu am văzut oameni, care, fără îndoială cred că Dumnezeu ne-a trimis un profet prin care El ne-a învățat ceea ce vrea să știm. Ei cred într-un fel simplu, și îi vezi prosperând, le vezi familiile prosperând și vezi protecția promisă de Cuvânt, dar vezi și oameni care pun la îndoială totul: „Chiar a vrut să spună aceasta? De ce a spus aceasta? De ce a învățat aceasta?” Acesta nu este un mod de a trăi. Nu este un mod de a trăi.

Eu spun: Haideți să ne întoarcem să vedem ce ne-a dat Dumnezeu ca cerință a Lui; nu lucrările omului, ci cerința lui Dumnezeu, care este restaurarea Cuvântului; este Biblia readusă în ochii noștri fără nici o învățătură omenească, fără cântărire, ca să ne putem întoarce și să știm ce vrea Dumnezeu.

Noi știm unde este Zidul și știm unde stăm. Eu cred că Dumnezeu a fost atât de bun cu noi, încât ne-a dat un Zid. El a fost atât de iubitor cu noi, încât ne-a restaurat Cuvântul.

Cel mai mare lucru care mi s-a întâmplat vreodată, în afară de nașterea din nou, a fost să aud glasul unui profet al lui Dumnezeu, pentru că el va aduce Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu înapoi, în prim plan. Unde am fi fără un profet? Unde am fi dacă nu ar exista pe Pământ o autoritate, care să poată spune: „Dumnezeu a vrut să spună aceasta când a spus aceasta; aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu.” Unde am fi dacă nu am avea autoritatea unui profet? Am fi încurcați în tot felul de lucruri.

Ascultați, prieteni: Lumea aceasta este într-un dezastru, lumea aceasta arde. Fratele Branham a spus că lumea aceasta se destramă din nou. Și eu spun: „Și din nou! Și din nou!” Lumea aceasta se destramă. Dar, uitați-vă la viețile voastre. Dumnezeu v-a dat familii, v-a dat case și pace în inimile voastre. Da, avem încercări ca toți ceilalți, dar noi nu le avem ca toți ceilalți. Vin boli, avem necazuri care lovesc, avem dificultăți care vin, dar în noi este Ceva, în noi există pace, există o conexiune cu Dumnezeu, pentru că El ne-a adus înapoi în spatele Cuvântului, iar diavolul nu poate intra să ne chinuiască mintea, să ne corupă sufletul, să ne răsucească, să ne înnoade și să ne lege în robie. Noi am ajuns în punctul în care putem fi în mijlocul unei circumstanțe dificile, și să săltăm și să cântăm, pentru că: „Dumnezeu mă va scoate din aceasta. El mi-a spus cine sunt și ce vrea, iar eu am rămas în spatele Cuvântului Său.”

Eu prefer să rămân liber în inima mea, decât să fiu liber în trupul meu. Pavel și Sila nu erau liberi în trup, atunci când au fost în încercare și au fost bătuți, loviți cu multe lovituri, aruncați în celula interioară a închisorii și puși în lanțuri. Ei nu erau liberi, dar erau liberi.

Voi aveți oameni cu care lucrați, oameni pe lângă care treceți, oameni cu care vă asociați, iar ei sunt cât se poate de liberi. Pot să se urce în mașină și să conducă oriunde vor, au destui bani pentru benzină și pot merge chiar și într-un alt stat, pot cumpăra ce vor de la „Walmart,” pot face ce vor, totuși sunt categoric, în robie și în mizerie. Dar, eu vreau să fiu liber ca Pavel și Sila; vreau să fiu liber pentru libertatea pe care ne-a dat-o Hristos, prin restaurarea Cuvântului.

În 1Corinteni 6.12, Pavel a spus:

„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.”

Ascultați, noi vorbim tot timpul despre Lege și că noi nu suntem sub Lege, și toate aceste lucruri, dar să nu înțelegem aceasta greșit. Hristos a venit și a împlinit Legea, astfel încât noi să nu mai fim nevoiți să împlinim Legea, pentru că El a împlinit-o pentru noi. Și prin credința în El ni se acordă meritul pentru ceea ce a făcut El pentru noi. El ne-a eliberat din robia încercării de a ne apropia de Dumnezeu prin păzirea poruncilor, dar aceasta nu a făcut niciodată ca Legea să fie rea sau greșită. Legea a fost întotdeauna frumoasă, a fost întotdeauna bună. Ce a fost Legea? Vechiul Testament era Legea. Dumnezeu i-a dat omului porunci, astfel încât omul să poată rămâne aproape de Dumnezeu și să-i trateze corect pe ceilalți oameni. Legea a menținut Israelul sănătos, fără boli, în părtășie și asociere bună unii cu alții; fără aflux de dușmani, liberi spiritual de înțelegeri false și de idolatrie. Scopul și menirea Legii era să țină Israelul liber.

Dar, Dumnezeu le-a dat o Lege, astfel încât ei să-și dea seama că: „Eu nu pot păzi Legea în acest trup hibrid și corupt.” Nu pentru că există o problemă cu Legea, ci pentru că există o problemă cu mine.

Astfel, Isus a venit în trup pentru a împlini Legea, pentru a plăti prețul și pentru a mă elibera de obligația de a împlini Legea. Dar, aceasta nu înseamnă că ceea ce a învățat Dumnezeu prin Lege, a fost greșit, pentru că eu trebuie să am în continuare grijă de aproapele meu; trebuie să am în continuare grijă de văduvă; trebuie să am în continuare grijă de săraci; trebuie să mă închin în continuare lui Dumnezeu și să-I slujesc. Slavă lui Dumnezeu!

În mesajul Un prizonier, din anul 1963, fratele Branham a spus:

„Acum, noi toți suntem născuți cu un agent moral liber, ca să luăm deciziile pe care le dorim. Dumnezeu face aceasta cu dreptate, pentru că trebuie să-l pună pe fiecare om pe aceeași bază, sau l-a pus pe primul om pe o bază greșită.

Vedeți? În seara aceasta noi suntem ca Adam și Eva. Nu există nici o deosebire. Binele și răul stau în fața fiecăruia dintre noi; Viața și moartea, iar noi putem face alegerea. Depinde de voi s-o faceți.”

Majoritatea dintre noi am auzit lucruri pe care nu vrem să le repetăm și despre care nu vrem să mai vorbim, dar, doar pentru o analogie, oamenii care au părăsit Mesajul, au spus: „Mesajul era o robie pentru mine, eram legat.” Dar, ai plecat. Ai avut libertatea să pleci, ai plecat atunci când ai vrut să pleci și ai ales un stil de viață diferit, aceasta înseamnă că erai rob numai în mintea ta. Nu erai în nici o robie, dar erai în robie numai din cauza felului în care priveai lucrurile, iar aceasta putea fi din cauză că cineva ți le-a prezentat greșit. Cu siguranță, așa s-a întâmplat.

Deci, noi nu dăm nimănui trecere liberă, și problema nu este Mesajul, pentru că, oricând vrei să pleci, tu poți pleca; oricând vrei să practici altceva, poți practica altceva; oricând vrei să faci altceva, cine te va opri? Cine te va împiedica? Cine va veni să te aresteze, să-ți pună cătușe și să te ducă la închisoare?

Vedeți? Este robie numai pentru că diavolul a făcut să pară robie, și aceasta este din cauză că cineva L-a prezentat greșit. Noi toți putem fi greșiți și să-L prezentăm greșit, dar, când ne întoarcem la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, nu este niciodată robie, ci este întotdeauna libertate. Dacă începi să-L simți ca o robie, ar trebui să spunem: „Doamne, dă-mi o descoperire clară a Ta, pentru că îmi scapă ceva. Poate fi felul în care mi se prezintă sau poate fi felul în care o primesc; poate fi ceva din trecutul meu sau poate fi propria mea înțelegere greșită; orice ar fi, Doamne, acest Mesaj mi se pare o robie, dar cred că Tu nu ai vrut să fie robie, ci cred că ai vrut să fie libertate. Te rog, să-mi dai o descoperire despre adevărul Cuvântului Tău.”

Acest Cuvânt este cea mai mare libertate și eliberare din robie, care a lovit acest Pământ. Este cel mai extraordinar lucru care mi s-a întâmplat în viața mea.

Eu am fost crescut în biserică, am fost crescut cunoscând o anumită măsură de bine și rău, dar nu am avut capacitatea să biruiesc oricât de mult am fost de acord cu ceea ce am fost învățat. Dar acest Mesaj a venit și mi-a adus înapoi Viața lui Hristos.

Vă dați seama că, motivul pentru care a venit Hristos și a împlinit Legea, a fost ca să ne elibereze de obligația de a împlini noi Legea, lucru pe care nu-l putem face în această stare decăzută, în aceste trupuri decăzute. Dar, El a făcut-o în așa fel încât să ne poată sfinți și ca să ne poată aduce Duhul Său. Și același Duh care a împlinit Legea, este același Duh care este disponibil pentru voi și pentru mine, astfel încât Dumnezeu să-Și poată trăi propria Sa Lege în voi și în mine.

El a spus: „Va veni o zi când Îmi voi scrie Legea în inimile lor.” Dumnezeu nu a spus: „Voi pune deoparte Legea Mea.” Nu!  El a spus: „Eu voi schimba Legea dintr-o Carte de rânduieli, pe care o puteți avea, o puteți păstra și o puteți stăpâni, dar, ca să puteți veni în Rai, Eu iau aceeași Lege și o pun în inima voastră.” Cum? Prin Duhul lui Dumnezeu.

Același Duh care a împlinit Legea, este același Duh care este aici ca să împlinească Legea în voi și în mine. Și nu este ceva ce trebuie să facem prin propriile noastre puteri, nu este ceva ce trebuie să facem noi, pentru că noi nu putem s-o facem.

Israel nu a putut s-o facă niciodată, era imposibil din cauza naturii decăzute a omului. De aceea, Pavel a spus: „Legea, care era sfântă, Legea, care era bună, s-a transformat în moarte pentru mine, pentru că a expus toate greșelile din mine și n-am găsit niciodată în mine puterea de a birui pe deplin toate aceste lucruri.”

Astfel, ceea ce era menit pentru Viață, a devenit moarte. Noi am înțeles că acesta a fost scopul lui Dumnezeu, pentru că Legea era un învățător, un îndrumător, un tutore, care să ne aducă la Hristos, ca să ne dăm seama că avem nevoie de un Răscumpărător, că avem nevoie de Hristos, că avem nevoie de Cineva care să ne ia locul, și că avem nevoie de acea Viață în noi. Așadar, noi nu vrem să facem din poruncile lui Dumnezeu ceva negativ, pentru că ele nu sunt niciodată negative, ci sunt întotdeauna pozitive. Dar noi avem nevoie de Duhul lui Dumnezeu ca să ne dea putere să trăim acest Cuvânt, pentru că nu o vom putea face singuri niciodată, nu o vom putea face niciodată de la noi înșine.

Psalmul 119.105, spune:

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe calea mea.”

Psalmul 19.7-11:

„Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor.

Orânduirile Domnului sunt fără prihană, și veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.

Frica de Domnul este curată, și ține pe vecie, judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.

Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat, sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.

Robul Tău primește și el învățătura de la ele; pentru cine le păzește, răsplata este mare.”

În Lege nu este nimic rău, dar Legea a fost desființată pentru că nu putea să aducă niciodată pe nimeni la desăvârșire, din cauza naturii noastre păcătoase, nu din cauza Cuvântului lui Dumnezeu. Dar, slavă Domnului, prieteni, El nu ne-a cerut să păzim acest Cuvânt singuri, ci a spus: „Dacă vă veți deschide inima pentru Mine și Mă veți primi, voi veni și voi locui în voi. Eu voi scrie Cuvântul Meu în inimile voastre și-L voi trăi prin voi, dacă vă predați Mie.”

Ascultați! Ce este robia? Robia este ignoranță. Dumnezeu a spus: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință.” Ignoranța este robie.

Știți ce este libertatea? Libertatea este descoperirea Cuvântului! Câți dintre noi am fost legați de o învățătură tradițională, care nu ne-a putut elibera niciodată de nimic? Noi nu am putut trece niciodată peste faptul că eram legați, deoarece ignoranța era robie. Dar Dumnezeu a venit și a strălucit această Lumină puternică, pentru a îndepărta ignoranța, pentru a lua robia și să ne elibereze.

Acest Mesaj este libertate!

Și acum, odată cu restaurarea Cuvântului lui Dumnezeu, avem un câmp de forță. Îmi pare rău că folosesc această terminologie. Aceasta vine din zilele copilăriei mele, când jucam „Șotronul blocat”, și aveam un câmp de forță unde nu mă puteai atinge. Dar, acum avem un Câmp de forță care este invizibil pentru restul lumii. Ei nu-L văd, nu știu cum lucrează, dar noi știm. Țineți-vă inima și mintea ațintite asupra Lui.

„Pun întotdeauna Cuvântul Tău înaintea feței mele, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. Cuget la Tine zi și noapte.”

De ce? Pentru că acesta este Scutul meu; acesta este Câmpul meu de forță; acesta este Zidul pe care mi L-a dat EL.

Eu ascult Mesajul, citesc Mesajul; îmi citesc Biblia; mă rog; rămân în acest Cuvânt, pentru că acest Cuvânt este Zidul; El este Câmpul meu de forță.

Noi ne aflăm în împrejurări dificile, în poziții compromise, în locuri în care nu vrem să fim, auzim lucruri pe care nu vrem să le auzim, și se întâmplă tot felul de lucruri, dar nu trebuie să vă faceți griji, dacă rămâneți doar în spatele Zidului, nimic din toate acestea nu vă vor pătrunde în minte; nimic din toate acestea nu vă vor face să cădeți și nu vă vor corupe sufletul. Doar să rămâneți în spatele Zidului Cuvântului. Și nu uitați niciodată că este o ședere de bună voie în spatele Zidului.

Dumnezeu nu a dat niciodată o poruncă și nu a trimis acest profet ca să ne înlănțuie în Mesaj, ca să ne aducă în grădina Mesajului, să trântească porțile de fier și să le încuie, ca să fim în siguranță.

Ascultați, voi veți fi în siguranță oriunde mergeți, dacă Mesajul este în inima voastră. Dacă aveți descoperirea Cuvântului, veți fi în siguranță. Dacă mergeți la școală, la muncă sau oriunde mergeți, veți fi în siguranță pentru că veți fi în spatele Zidului.

Sunt multe lucruri la care nu am ajuns, dar este în ordine, pentru că am atins destule ca să realizăm și să fim recunoscători pentru ce ne-a dat Dumnezeu. Nu știu cum aș putea să-I mulțumesc vreodată suficient; nu știu cum am putea realiza vreodată cât suntem de liberi, cu adevărat.

Noi trăim liberi, și uneori nu ne amintim că a trecut atât de mult timp de când am fost în robie; nu ne mai amintim cum era să crezi lucruri false și să fii confuz în legătură cu multe lucruri, nu ne mai amintim aceasta, pentru că am fost eliberați de aceste lucruri de atât de mult timp, și eu doar spun: Îți mulțumesc, Doamne, Isuse! Îți mulțumesc pentru libertatea pe care mi-ai dat-o. Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne, pentru bunătatea Ta față de noi, pentru mila și harul Tău. Doamne, în vremurile cele mai întunecoase, Tu ai restaurat o protecție pentru poporul Tău și ai adus un Zid impenetrabil, de netrecut, pentru a ne ține în siguranță. Doamne, Tu ai restaurat Cuvântul Tău, iar noi Îl iubim. Te rog, Doamne Isuse, să ne aduci o descoperire mai mare a Cuvântului Tău și să ne deschizi ochii, să vedem. Doamne, noi vrem de la Tine isop în această generație, vrei să ne freci ochii cu el și să ni-i deschizi, ca să putem vedea adevărul acestui Mesaj al timpului de sfârșit?

Doamne, Tu ne-ai dat privilegiul și oportunitatea, prin liberul arbitru să alegem dacă rămânem în spatele acestui Zid sau, nu. Oh, Doamne, eu aleg să rămân în spatele acestui Zid, și Te rog ajută-mă acolo unde mai greșesc, acolo unde mai am neajunsuri. Dă-mi mai multă descoperire, ca să pot vedea acest Zid în orice moment și să-L pot păstra înaintea mea, să pot păstra Cuvântul Tău înaintea feței mele.

Doamne, așa cum ai făcut Tu în pustie, atunci când erai izolat, singur și flămând, dar în siguranță deplină în spatele Cuvântului, tot așa și eu, când mă simt izolat, în nevoie, singur și vulnerabil, fie ca realitatea Puterii în spatele căreia m-ai pus, să-mi vină în minte.

Fie ca toți să realizăm cât de binecuvântați suntem, Doamne, că avem Cuvântul Tău, și cât poate fi de simplu să Te credem pe Cuvânt, să-L ținem ferm și să Te lăsăm să fii Stânca noastră și Zidul nostru.

Doamne, eu vreau să rămân în spatele Tău; vreau să rămân sub Tine; vreau să fiu învăluit de Tine, înconjurat de Tine. Doamne, dacă acest Mesaj ne-a construit un Zid, vreau să fiu în spatele Lui; vreau să fiu chiar în mijlocul Lui; vreau să fiu în partea cea mai groasă, pentru că știu că nu pot reuși singur.

Doamne, eu nu pot rămâne liber, nu pot evita viciile și capcanele dușmanului, nu sunt suficient de inteligent, nu am suficiente cunoștințe, intelect sau voință, dar am încredere în Cuvântul Tău. Îți mulțumesc că ni L-ai trimis!

Doamne, binecuvântează-ne! Binecuvântează poporul Tău, și dă-ne o viziune corectă despre ceea ce este, cu adevărat, acest Mesaj. Dă-ne înțelegerea corectă și ajută-ne să ne bucurăm de protecția pe care ne-ai oferit-o. Ajută-ne să alergăm în acest Turn puternic, ca să fim în siguranță, pentru că Tu ești Turnul puternic! Tu ești Mesajul! Tu ești Cuvântul! Tu ești Apărătorul nostru! Tu ești Scutul nostru! Tu ești Pavăza noastră! Tu ești Turnul și Cetatea noastră puternică. Noi alergăm în Tine și suntem în siguranță.

Doamne, Te iubim pentru tot ce ne-ai dat! Fie ca Realitatea să devină mai adânc înrădăcinată în sufletele noastre.

Doamne, Te rog pentru tinerii noștri, pentru copiii și pentru adolescenții noștri, pentru cei care încă se îndoiesc, care au încă îndoieli, Te rog să le aduci o descoperire mai mare, Doamne, pentru că vrem ca nimeni să nu vadă acest Cuvânt ca pe o robie, ci vrem ca toți să-L vadă ca Libertate, ca o Eliberare din capcanele diavolului; ca pe o eliberare din ignoranța denominațională; o eliberare de toată răutatea vrăjmașului.

Doamne, ajută-mă să prezint Mesajul în mod corect. Te rog să mă ierți pentru propria mea umanitate și nerăbdare. Doamne, vreau ca niciodată să nu prezint libertatea Ta glorioasă în mod greșit. Ajută-mă, Doamne, și ia Tu controlul asupra acestui dar pe care l-ai pus în mine, și fie ca noi să prezentăm în mod constant Adevărul Tău, în felul în care vrei Tu să fie prezentat, și să le oferim oamenilor oportunitatea să pășească în spatele Zidului Tău glorios, pentru că suntem în Edenul Satanei și nu avem cum să reușim singuri.

Doamne, noi avem nevoie de protecția Ta, pentru că mergem în locuri care sunt compromise, auzim lucruri care sunt necredincioase, suntem expuși la lucrurile din jurul nostru prin ochii și prin urechile noastre, care ar putea prelua sufletele noastre. Dar, oh, Doamne, în acest ceas Tu ne-ai dat cel mai mare Zid pe care ni L-ai putut da, cea mai mare protecție.

Doamne, vreau să-Ți mulțumesc pentru acest Mesaj! Îmi ridic mâinile spre Tine, și spun: „Sunt atât de recunoscător, Doamne, pentru că trăiesc în această zi! Îți sunt recunoscător pentru că mi-ai dat urechi să aud! Îți sunt recunoscător pentru că ai lăsat casete și cărți să ajungă la mine! Îți sunt atât de recunoscător pentru această comunitate de credincioși care crede acest Cuvânt, și pentru că putem crește împreună, în asemănarea Ta. Îți sunt atât de recunoscător pentru că mi-ai permis să aud glasul profetului Tău!”

Tu m-ai ocrotit, Doamne; mi-ai ocrotit familia, mi-ai ocrotit copiii! Cine știe ce s-ar fi întâmplat cu noi fără acest Zid? Doamne, noi vrem să rămânem în spatele Lui; vrem să Te slujim; vrem să Te iubim și să-Ți dăm viața noastră ca jertfă. Doamne, vreau să fiu legat de Tine! Nu înlănțuit în spatele unui zid, nu înlănțuit de doctrine, ci vreau să fiu înlănțuit de lanțurile iubirii, legat de Tine, pentru că nu există nici un alt loc în care vreau să fiu, decât legat de Tine.

Doamne, binecuvântează-ne în timp ce plecăm de aici, și ajută-ne să recunoaștem ce ne-ai dat și ce ai făcut pentru noi. Și fie ca noi să profităm din plin de aceasta în viețile noastre, pentru că Te rugăm, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                         -AMIN-