Meniu Închide

VINDECAREA PÂNTECULUI

Print Friendly, PDF & Email

17 septembrie 2023

Toate lucrurile sunt posibile! Toate lucrurile sunt posibile în mine. Dacă toate lucrurile sunt posibile cu Dumnezeu, atunci toate lucrurile pe care Dumnezeu le poate face în mine, sunt posibile. Să ne rugăm.

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru privilegiul de a sta încă o dată aici, să-Ți cântăm, să-Ți exprimăm dragostea și recunoștința noastră pentru că Puterea Ta de tragere ne-a atras; Puterea Ta de păstrare, ne-a păstrat, iar harul și îndurarea Ta, sunt reale în noi, în viețile noastre.

Îți suntem atât de recunoscători pentru că suntem din nou aici și vrem să-Ți arătăm cinste și respect, prin închinarea noastră, iar la auzirea Cuvântului, să dăm respect Cuvântului Tău, să Te respectăm pe Tine, Mirele nostru, Cuvântul descoperit, Doamne, să găsești un loc în inimile noastre, să găsești un „bun venit” în noi.

Te iubim, Doamne, și Te rugăm să iei acest vas sub controlul Tău și să vorbești Cuvintele Tale prin aceste buze. Dă-ne o inimă primitoare, dă-ne descoperirea să înțelegem și să primim, Doamne, Cuvântul Tău ca să putem ști ce încerci să faci cu noi în această zi. Te rugăm să faci toate aceste lucruri, conform Scopului Tău, în Numele lui Isus. Amin.

Să deschidem Bibliile la Geneza 3.13 și 16:

„Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Șarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”

„Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința şi însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, şi dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

Să citim și versetul 20:

„Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii.”

Când privim aceste Scripturi, toate sunt legate de un eveniment, iar acest eveniment este căderea. Noi știm că, căderea a venit din cauză că Eva a părăsit protecția Cuvântului. Ea a fost sedusă și amăgită de șarpe, care i-a adus raționamentul lui și ea a raționat în mintea ei, iar fratele Branham a spus că înainte de a cădea vreodată în trup, femeia a căzut în mintea ei, pentru că ea a luat raționamentul șarpelui, a luat comentariile lui contradictorii Cuvântului și pentru că sunau rezonabil, a început să fie sedusă într-un asemenea mod, încât a crezut că făcea ceva bun când, de fapt, făcea ceva rău. Ea a fost amăgită, a fost înșelată, a fost sedusă, și făcând aceasta, a primit în minte altceva decât Cuvântul, a luat în considerare altceva decât Cuvântul, care a început să aducă o corupție în gândirea ei. Apoi, a trecut la faptă, iar fapta a adus corupția, păcatul, în trupul ei.

Apoi a adus corupția pe Pământ, deoarece acum urmau să se nască copii din cauza acestui păcat, din cauza acestei căderi. Noi știm că ceea ce a făcut ea, a fost adulter, iar în spatele adulterului a fost actul sexual cu șarpele și de aici a pornit starea în care ne aflăm acum. Totul a început acolo, în urmă, și toate Scripturile pe care le-am citit sunt legate de același lucru: că femeia a fost înșelată de șarpe. Apoi, ea a fost blestemată, dar blestemul a avut de-a face cu nașterea copiilor: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta.” Așadar, păcatul ei a adus această situație, iar când mergem la versetul 20, citim:

Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii.”

Acesta pare un lucru bun, dar nu este un lucru bun deoarece înainte, ea nu a avut nevoie de o identificare, nu a avut nevoie de un nume, pentru că identitatea ei era în Adam; numele ei a fost Adam. Când Dumnezeu l-a creat pe om, i-a făcut bărbat și femeie. El i-a creat și i-a numit Adam. Noi putem citi aceasta în Geneza 5. Așadar, ea avea deja o identificare, avea deja o identitate, dar căderea i-a adus o identificare deosebită, iar acea identificare era rezultatul adulterului, era rezultatul căderii, al raționamentului, al părăsirii Cuvântului. Dar Dumnezeu a vrut să realizeze ceva pe pământ, iar noi vom privi la aceasta.

Dumnezeu a vrut să facă ceva pe pământ, dar din cauza a ceea ce s-a întâmplat, acel Plan a căzut în ruină și a trecut la un Plan de Răscumpărare, despre care știm că servește lui Dumnezeu și Scopului Său. Eva trebuia să nască un copil, dar pântecul ei a fost contaminat și nu mai era capabilă să-l aducă în felul în care a fost stabilit inițial. Să revenim la versetul 15. Aici, Domnul vorbește cu șarpele.

Blestemul a venit asupra șarpelui și i-a schimbat întreaga  structură fizică, așa că nu va mai fi capabil să-și amestece sămânța cu omul. El a fost pus să se târască pe pântece, picioarele i-au dispărut și nu a mai avut capacitatea de a comunica cu o ființă umană, iar dacă privim versetul 15, nu mai este vorba doar de blestem; versetul 15 devine o profeție: Vrăjmășie voi pune între tine şi femeie, între sămânța ta şi sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Aceasta este profeția venirii lui Hristos, Sămânța femeii. Dar noi știm că acea Eva, acea femeie, nu putea produce acea Sămânță din cauză că pântecul ei a fost corupt; ea și-a hibridat sămânța. Așa a spus fratele Branham.

Fratele Branham a spus în mesajul Edenul Satanei:

Astfel, Dumnezeu știa că noi vom fi aici, dar ne-a pus în trup ca să putem fi contactați. Pentru ca El să ne poată contacta, a devenit unul dintre noi când a devenit Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Însuși, plinătatea manifestării lui Dumnezeu. De aceea, acesta a fost scopul lui Dumnezeu: să-Și expună atributele în părtășie.

Când eram în tatăl meu, eu nu știam nimic despre aceasta. Dar când am devenit fiul lui și am fost născut din el, am fost un atribut, o parte din tatăl meu. Și tu ești o parte din tatăl tău.

Ca și copii ai lui Dumnezeu, noi suntem o parte din atributele lui Dumnezeu care erau în El, făcuți trup așa cum S-a făcut El trup, astfel încât să putem avea părtășie unul cu altul, ca o familie a lui Dumnezeu pe pământ. Acesta a fost scopul lui Dumnezeu la început. Da, domnule. Aceasta este ceea ce a vrut Dumnezeu la început.”

Deci, ceea ce a vrut Dumnezeu de la început, a fost ca atributele Lui să iasă la iveală și să fie exprimate pe Pământ, ca să aibă părtășie ca o Familie pe Pământ. Aceasta este ceea ce a vrut Dumnezeu. Dar înainte de a putea apărea în perfecțiune, în Eden s-a instalat stricăciunea, prin Eva, care a primit sămânța greșită și astfel a adus hibridizarea și stricăciunea. Astfel, acea cale a fost coruptă, așa că Dumnezeu a venit pe calea mântuirii și a împlinit același scop. Doar făcând aceasta, El Își va exprima și restul atributelor care pot fi exprimate numai în felul acesta. Dar scopul original a fost să-Și aducă atributele în trup ca să aibă părtășie ca o Familie a lui Dumnezeu pe Pământ.

Să citim mai departe:

El avea totul sub control, și l-a pus pe om acolo, în grădina Edenului, cu libera alegere. I-a zis: „Fiule, aceasta este a ta!”

Ce loc frumos! Dumnezeu a fost atât de satisfăcut, încât S-a dus înapoi și S-a odihnit de toate lucrările Sale. Niciun pom nu a produs spini și scaieți. Nici murele nu au ieșit dintr-un pom cu spini. Totul era desăvârșit; toate semințele erau desăvârșite. Totul era în stare perfectă.

Apoi, când El s-a dus să Se odihnească puțin, vrăjmașul Lui s-a strecurat înăuntru cu amăgirea și a preluat totul, interpretând greșit programul Său la copiii Săi.”

Acea înșelăciune a fost fatală, mortală, prin interpretarea greșită a programului lui Dumnezeu copiilor Săi; a adus înșelăciune prin raționament, prin argumentare cu privire la Cuvânt și prin interpretarea Programului lui Dumnezeu. Aceasta a adus ruinarea, prăbușirea Edenului, alungarea din grădina Eden, căderea omului, stricăciunea în trupurile noastre, moartea și ciclul distrugerii. Tot ceea ce vedem, a venit din cauză că el a interpretat greșit Programul lui Dumnezeu pentru copiii Săi și Eva a fost înșelată prin aceasta.

În mesajul Epoca Bisericii Pergam, din „Cartea Epocilor Bisericii,” citim:

Primul fiu (Adam) a fost Sămânța Cuvânt vorbită de Dumnezeu. Lui i s-a dat o mireasă să se reproducă pe sine. De aceea i s-a dat mireasa, să se reproducă; să producă un alt fiu al lui Dumnezeu. Dar ea a căzut; ea a căzut prin hibridare. Ea a făcut ca el să moară.”

Deci, de ce i s-a dat lui Adam o mireasă? Lui Adam i s-a dat o mireasă pentru a se reproduce de sine pe pământ. Când vrem să-L înțelegem pe Dumnezeu, noi Îl înțelegem prin Scopul Său original, prin lucrarea Sa originală, pentru că ceea ce a făcut Dumnezeu în lucrarea Sa inițială, în creație, este ceea ce vedem în primele două sau trei capitole din Geneza. Aici, Dumnezeu arată ceea ce intenționează să facă. Apoi, a avut loc căderea și un ciclu de răscumpărare, iar ciclul de răscumpărare este un ciclu, un cerc care ne aduce înapoi la ceea ce a intenționat El. Așadar, la sfârșitul lui ne întoarcem înapoi, la locul în care am început, așa că începutul a mărturisit sfârșitul, deoarece Dumnezeu știa sfârșitul de  la început. El este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, așa că întregul ciclu al răscumpărării a fost să se întoarcă înapoi la aceasta. Aceasta este imaginea, aceasta este ceea ce vrea El, iar dacă vrem să-L înțelegem pe Dumnezeu, Îl înțelegem prin ceea ce face, prin ceea ce arată, prin felul în care Se arată. Deci, tot ceea ce face este să revină la aceasta (la început). Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Cuvântul vorbit este Sămânța originală, voi citi destul de mult din acest mesaj, profetul a spus:

Toți fiii lui Dumnezeu trebuie să fie la fel. Da, domnule. Pentru a fi născuți din Cuvânt și Duh, ne aduce înapoi la Cuvântul vorbit din nou, ca în Ioan 3. Vedeți? Noi trebuie să ne naștem din apă și Duh. Ce face aceasta? Vă aduce înapoi în locul în care ar fi trebuit să fiți de la început.

Noi venim pe acest Pământ… Fratele Branham a spus că ne-am născut greșit. Voi nu sunteți, n-ar fi trebuit să fiți în această stare, dar acum ați venit în această stare greșită. Acest trup nu ar trebui să fie în această stare, el nu a fost un trup uman căzut; a fost un trup uman, nu un trup uman hibrid, nu un trup cu natură animalică amestecată în el prin înșelăciune și prin hibridizare. Noi trebuia să ajungem în trup, dar nu pe această cale.

Așadar, Dumnezeu trebuia să facă ceva pentru a ne aduce înapoi; El nu putea să ne lase pur și simplu așa, deoarece Scopul lui Dumnezeu nu poate fi înfrânt. Când Dumnezeu Și-a făcut Capodopera originală și aceasta a căzut în ruină și zăcea acolo, fratele Branham a spus că atunci când zăcea la pământ, El a început să lucreze imediat pentru a-Și reconstrui Capodopera, deoarece Dumnezeu nu poate fi învins în Scopul Lui.

Vedeți, ceea ce este atât de frumos la acest Mesaj, este că atunci când ne gândim la deschiderea Peceților, la sunetul Trâmbițelor, este acest lucru, este această Taină, aceste Tunete tainice care îi dau Miresei credință. De ce? Pentru că scoate pecețile de pe Carte. Și ce face? Dezleagă întreaga Biblie. Și când El dezleagă întreaga Biblie, începem să vedem întregul Scop al lui Dumnezeu, întregul Său Plan. Dar mai important decât să vedem doar Scopul lui Dumnezeu și Planul Său, El începe să ne dezvăluie Scopul Său în noi, conform Planului Său, iar aceasta este ceea ce începe să construiască în noi o credință personală.

Așadar, acum Dumnezeu are Calea prin care să ne aducă înapoi. Aici, profetul a spus: „Noi trebuie să ne naștem din apă și Duh.” Nu o naștere naturală, ci o naștere spirituală.

Pentru a fi născuți din Cuvânt și Duh, ne aduce înapoi la Cuvântul vorbit din nou, ca în Ioan 3. Vedeți? Noi trebuie să ne naștem din apă și din Duh. Ce face aceasta? Vă aduce înapoi în locul în care ar fi trebuit să fiți de la început. Vedeți? Acesta este motivul morții lui Hristos, ne aduce înapoi, unde? Fii ai lui Dumnezeu.

Dacă Eva ar fi născut acel copil… ea ar fi făcut-o în cele din urmă. Nu i-a spus Dumnezeu: „Înmulțiți-vă și umpleți pământul”?  Dar ea a trebuit să treacă pe aici și să joace rolul unei curve.”

Acesta este un limbaj dur, dar acesta este limbajul Bibliei. Acesta nu este numai limbajul fratelui Branham, ci este limbajul Bibliei. Când a făcut aceasta, ea (Eva) și-a amestecat sămânța, s-a hibridat pe ea însăși și nu a mai putut naște acel fiu, nu a mai putut să-l ajute pe Adam să se reproducă pe Pământ, pentru că nu mai putea veni corect.

În timp ce predic aceasta, iau un gând din ceea ce am predicat în Polonia. Acolo, Dumnezeu mi-a dat o mică pepită și m-a binecuvântat foarte mult și vreau să împărtășesc aceasta cu voi. Vreau să spun că nu este ceva nou, dar de fiecare dată când ne uităm la aceasta, se extinde, iar de atunci s-a tot extins în inima mea. Acestea sunt lucruri cu care suntem familiarizați, dar ele continuă să se extindă, devin din ce în ce mai mult o realitate. Noi am văzut poza, dar imaginea vine într-o claritate mai mare, cu o focalizare mai mare. Este uimitor că avem televiziune. De cât timp avem televiziune în preajmă? Nu știu, poate de șaptezeci sau optzeci de ani, dar între primul televizor și cele cu ecran HD, 5K, 6K, pe care le aveți acum, este o diferență enormă. Corect?

Noi ne uităm de multă vreme la același Mesaj, dar vă spun că prin harul lui Dumnezeu, descoperirea ne aduce claritatea. Culoarea devine mai vie, trece de la alb-negru la culori tot mai vii, dar culoarea nu este exact ca și culoarea pe care o vedem în mod natural… este într-un fel, dar devine mai reală și mai reală și mai reală, până când, destul de curând, vor avea ecrane și oamenii vor trece direct în lucruri, este realitatea. Ei se vor lovi de ea. Va fi o poză cu un geam sau o ușă deschisă și cineva le va sparge fața. Devine atât de clar!

Acest Mesaj devine atât de clar! Oh, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta! Când am fost în România, am predicat mesajul Vindecarea pântecului și acum vreau să vorbesc despre aceasta.

Noi constatăm că Eva și-a stricat pântecul primind sămânța greșită. Pântecul care trebuia să aducă acea Sămânță, acel Copil, a fost alterat, stricat, așa că tot ce a ieșit de atunci, din acel pântec, a fost corupt. Deci, ea nu a mai putut să împlinească acea promisiune, nu a mai putut produce acel Cuvânt. Cu alte cuvinte, ea nu a mai putut să-L producă pe Hristos. Corect?  Dar atunci, Dumnezeu a pus o profeție în Geneza 3.15, în care a spus că va fi o „Sămânță a femeii care va zdrobi capul șarpelui.” El ne-a dat o profeție, un indiciu, că va exista o Sămânță care va veni. Dar pentru ca această  Sămânță să poată veni, El nu putea merge la orice pântec, la orice femeie, deoarece acum totul era hibridat, așa că El trebuia să vină într-un pântec virgin. Un pântec virgin. Amin? În pântecul virgin al Mariei. Dumnezeu a folosit-o pe Maria, dar El nu a folosit nimic de la Maria, nu putea fi o parte din Maria pentru că dacă ar fi fost o parte din ea, ar fi fost tot un hibrid, ar fi fost tot corupt. Astfel, Dumnezeu a luat un pântec virgin și în acel pântec virgin S-a sădit pe Sine, Creația Sa, apoi a scos-o din pântecul fecioarei, arătând că este nevoie de o fecioară.

Ceea ce am avut noi înainte, nu funcționa, apoi El S-a sădit pe Sine acolo, așa că acum, printr-un pântec virgin a venit acea Sămânță promisă, Hristos, trupul lui Hristos. Acel pântec a produs trupul lui Hristos sau trupul de carne al lui Isus Hristos.

Așadar, aceasta este ceea ce a făcut Dumnezeu în profeție. Și toate aceste lucruri… Ascultați, tot ce vorbesc se referă la noi. Aceasta nu este numai o poveste, nu este numai istorie, de aceea este minunat să înțelegem ce s-a întâmplat. Vreau să spun că este uimitor să înțelegem ce s-a întâmplat, aceasta deblochează atât de multă înțelegere. De ce? Când înțelegem ce s-a întâmplat în grădină, înțelegem de ce Isus a trebuit să Se nască din fecioară.   Apoi știm de ce a trebuit să fie adus sânge uman ca Jertfă, pentru a ispăși păcatele oamenilor. Fără înțelegerea căderii din grădina Eden, religia noastră creștină devine un fel de basm fără o înțelegere logică reală. De ce a fost nevoie de o Jertfă umană? De ce a fost necesară o naștere virgină? Răspunsul la toate aceste „de ce-uri” este Descoperirea care a fost ascunsă sub Peceți, despre ce s-a întâmplat înainte de întemeierea lumii.

Dar cât este de minunat să știm și îndemnul pe care ni-l dă, să avem credință în Cuvântul lui Dumnezeu, să avem credință în capacitatea lui Dumnezeu, și toate acestea se referă la tine și la mine; și toate acestea trebuie să devină personal, pentru tine și pentru mine. Cu alte cuvinte, tot ce face Dumnezeu în macrocosmos, în marele tablou, este ceea ce face și în microcosmosul vieții tale. Deci, trebuie să existe o corelare între macro și micro.

În mesajul Cuvântul vorbit este Sămânța originală (2), profetul a spus:

Și singura cale ca noi să putem fi născuți din nou este ca mai întâi, să acceptăm Cuvântul în pântecele minții și apoi Duhul vine deasupra și aduce, îl aduce la Viață. Iată-vă! Acesta este adevărul. Aceasta este învățătura adevărată a Evangheliei, frate! Eu cred că dacă sfântul Pavel ar sta astăzi aici, el ar fi învățat același lucru pe care-l învăț eu în ceasul acesta.”

Eu cred aceasta! Îmi place felul în care profetul a spus aceasta! Nu eu am făcut aceasta! Aceasta nici măcar nu făcea parte din gândurile mele! Eu a trebuit doar să trag concluzia că a fost atât de bun. 

Câteva paragrafe mai jos, profetul a spus:

Observați, pântecul Mariei – mintea fizică, vedeți, era un pântec virgin. De ce? Ea a crezut Cuvântul lui Dumnezeu. Nu conta cât de mult a criticat-o cineva sau cât de multe lucruri a spus altcineva, toate acestea nu aveau nimic de-a face cu aceasta. Ea a crezut Cuvântul necondiționat.

Oh, aș fi vrut să pot trece peste aceasta. Ați prins-o? Vedeți, mai întâi a fost în mintea ei. Înainte de-a avea loc actul în pântecele ei literal, mai întâi trebuia să aibă loc aici, să lase Duhul să intre, ca să facă restul lucrării.”

Acum el vorbește despre Maria. Când vorbim despre fecioara Maria, știm că la ea a venit un Înger, un mesager, și i-a adus un Mesaj. Care a fost Mesajul pe care i l-a adus ei? El i-a adus voia lui Dumnezeu pentru ziua ei; el i-a adus Cuvântul descoperit pentru ceasul ei. Aceasta este ceea ce i-a adus acest Înger, Mariei. El i-a spus: „Acum este timpul pentru această profeție care a fost așezată în Biblie cu mult timp în urmă. Acum este timpul ca această profeție să se împlinească.” Amin? Dar vă dați seama că împreună cu profeția, există întotdeauna un timp și un loc al împlinirii profeției. Astfel, ceea ce i-a adus acest Înger, Mariei, nu a fost doar la momentul și timpul hotărât, ci i-a arătat și locul. Și vă spun: Eu cred din toată inima că pentru Maria a fost mult mai ușor să primească timpul profeției, decât să primească locul profeției, deoarece ea a putut spune: „Da, noi am așteptat aceasta; da, noi Îl așteptăm pe Mesia.”

„Da, și tu ești fecioara.”

„Așteaptă o clipă! Cum se va face aceasta, pentru că eu nu știu de bărbat și nu văd cum pot face aceasta. Nu văd cum pot fi eu. Eu sunt doar o fată de cincisprezece, șaisprezece ani, trăiesc în Nazaret și mă pregătesc să mă căsătoresc cu un bărbat. Eu vreau să se împlinească promisiunea, vreau să fie acesta timpul; cred că acesta este timpul; cred că este târziu; văd situația în care suntem și că avem nevoie de Mesia.” Dar atunci îngerul a spus: „Mesia vine prin tine”. „O clipă, stai puțin!”

Știți, când privim la profeție, când privim  în jos, prin Biblie, femeia a fost întotdeauna taina ascunsă în Taină. Sper să pot împărtăși acest lucru în așa fel încât să înceapă să bată clopotele descoperirii înăuntrul vostru.

Când Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră,” El i-a făcut bărbat și femeie. Dumnezeu a făcut unul, un singur vas, iar acea ființă a fost Adam. Și Adam Îl reflecta pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Adam a fost o taină descoperită. Ce a fost acesta? O taină a lui Dumnezeu. Corect? „Să facem om după chipul Nostru.” Deci, Adam a fost taina lui Dumnezeu descoperită. Este corect? Dar în această taină exista o altă taină, în interiorul acestei taine exista o altă taină, iar aceasta era mireasa lui, era atributul feminin, care trebuia să fie, de asemenea, exprimat. Așadar, în taină era o altă taină, iar acea altă taină, era femeia. Corect?

Deci, când Adam a fost însărcinat, când era încă în formă de duh, el a fost însărcinat să se înmulțească și să umple pământul. Și ca să poată face aceasta, Dumnezeu l-a pus în trup de carne. Dar nu acesta era sfârșitul tainei. Pentru a putea realiza aceasta, El a adus o altă parte a lui Adam în trup, și aceasta a fost partea feminină a lui Adam, apoi i-a unit pe cei doi împreună, așa că, acum profeția se putea împlini. Dar chiar înainte de a se împlini profeția, diavolul s-a strecurat, a înșelat-o pe femeie, și i-a pervertit pântecul. Astfel, acum vedem unde este problema.

Astfel, întotdeauna femeia este taina ascunsă a tainei. Dumnezeu a spus: „Voi pune vrăjmășie între sămânța ta și sămânța ei”, așa că în femeie există o taină. Întrebarea este: Care femeie? Care femeie a fost întotdeauna taina? Este femeia Israel, națiunea Israel, cu care vrea să se căsătorească Dumnezeu? Ea este femeia aleasă? Va fi biserica? Unde este această femeie? Și dintr-o dată, mesagerul lui Dumnezeu a venit la Maria și i-a spus: „Tu ești femeia! Tu ești descoperirea tainei care a fost în mintea lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Când El a spus: „Voi pune vrăjmășie între sămânța ta și sămânța ei”, S-a gândit la tine.”

Dintr-o dată, i se vorbea despre un lucru greu de înțeles. Probabil că această fată nu și-a părăsit niciodată satul sau poate a făcut-o doar de câteva ori și avea un anturaj foarte mic, dar iată că acum a venit la ea un Înger și i-a spus: „Tu ești aceasta!” Ea era marea taină care aștepta de mii de ani să fie descoperită; ea era taina conținută în profeția din Biblie; ea era aceasta; ea făcea parte din Geneza 3.15; ea făcea parte din Isaia 7; ea făcea parte din toate acele Scripturi. Dar ea nu știa că face parte din aceasta pentru că s-a născut cu amnezie spirituală; ea a venit în lume ca tine și ca mine și nu înțelegea. Ea nu s-a trezit și a spus: „Cred că fac parte din profeție!” Nu! A fost nevoie de un înger mesager de la Dumnezeu ca s-o trezească la realitatea că „Tu ești aleasa!” Amin.

Știți, noi putem privi profeția, „Așa cum a fost în zilele Sodomei, tot așa va fi la descoperirea Fiului omului.” Sodoma este absolut peste tot, adică starea Sodomei este aici. Putem spune că aceste lucruri trebuie să fie descoperite în timpul sfârșitului, putem privi și să vedem Luminile roșii strălucitoare ale Lui, vedem semnele sfârșitului peste tot în jurul nostru, putem spune că este timpul ca această profeție  să se împlinească și Dumnezeu trimite un înger mesager, iar eu zic: „Acesta este ceasul; acesta este timpul; aceasta este împlinirea  Scripturilor.” Și noi putem spune: „Amin! Aleluia! Avem nevoie de ea! Știm că este revenirea lui Hristos. De aceasta avem nevoie; aceasta este restaurarea mult așteptată, restaurarea tuturor lucrurilor”, dar în această Taină există o altă Taină, iar Taina din acea Taină nu a fost numai timpul, ci și locul.

Unde va prinde viață această profeție? Unde se va manifesta? Nu știu ce puteți spune voi, dar eu pot spune prin credință, că se va manifesta aici (în mine), prin harul lui Dumnezeu. Eu am auzit altceva în glasul profetului, am auzit mai mult decât „Este timpul”; am auzit: „Este timpul și tu ești aceasta!”

Maria a trebuit să creadă ceva ce nu a putut dovedi și nu a putut testa. Cum putea să testeze? Fratele Branham a spus: „Înainte de a simți ceva, înainte de-a avea vreo dovadă, ea a fost însărcinată.” Da. Biblia nu spune că ea a așteptat încă o lună ca să vadă ce se va întâmpla, ci a alergat imediat la casa Elisabetei și i-a mărturisit ce s-a întâmplat în viața ei, dovedind că a crezut ceea ce a spus acel înger.

Vedeți, problema este că uneori ne temem să mărturisim ceea ce ne spune inima, pentru că nu avem dovezile potrivite. „Nu am nicio dovadă; nu sunt sigur pentru că încă mă simt așa; când m-am trezit a doua zi dimineața, m-am simțit tot așa; nu sunt chiar sigur dacă se întâmplă ceva în interior.”

Mariei nu i-a fost frică să mărturisească ceea ce a crezut, ceea ce i-a spus îngerul. Deci, femeia este o altă parte a acestei profeții. O, laudă lui Dumnezeu!

Haideți să mergem la Geneza 18.1:

Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam ședea la ușa cortului, în timpul zădufului zilei.

Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat, şi iată că trei bărbați stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la ușa cortului, şi s-a plecat până la pământ.

Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău.”

Așadar, aici, în Geneza 18, Domnul i s-a arătat lui Avraam; El l-a vizitat pe Avraam și i-a dat o profeție în care i-a spus că sămânța lui va moșteni țara. A fost o profeție de la început. Când Dumnezeu l-a chemat prima dată pe Avraam, El i-a dat această profeție și i-a spus: „Te duc într-o țară pe care ți-o voi da ție și seminței tale.” Deci, Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam în felul acesta. Apoi, am văzut cum Dumnezeu s-a ocupat de Avraam. În Cartea Genezei am văzut călătoriile lui, tranzițiile și mișcările lui, iar aici Îl vedem pe Dumnezeu venind la el.

Îmi amintesc că acum vreo doi ani, fratele Les Coli a venit la mine după un serviciu, și mi-a arătat că aceasta era a șaptea oară când Dumnezeu venea la Avraam. Atunci nu am avut timp să mă uit, dar l-am crezut, însă acum două luni, înainte de a merge la Edmonton, m-am așezat și am trecut prin Cartea Genezei și într-adevăr aceasta era a șaptea vizită a lui Dumnezeu la Avraam. Dumnezeu a venit la Avraam a șaptea oară. El a venit la Abraham fie într-o viziunea, i-a vorbit printr-un Glas sau i s-a arătat într-un alt fel, iar aceasta era a șaptea oară când venea la el.

Așadar, Dumnezeu a venit a șaptea oară, pentru sămânța lui Avraam, pentru destinatarul promisiunii și a șaptea oară avea să se întâmple ceva. Este atât de frumos, prieteni! Acest Cuvânt doar continuă să Se dezvăluie și să Se dezvăluie.

Prin profeție, El a continuat să-i spună lui Avraam: „Acesta este pământul tău; sămânța ta o va stăpâni.” Dar el nu avea sămânță, nu putea avea un fiu. Problema era că nu exista nicio zămislire, nu exista nicio modalitate de a produce promisiunea din cauză că Sara era stearpă. Când Sara, soția lui Avraam, și-a dat seama că era stearpă, i-a spus lui Avraam: „Domnul m-a făcut stearpă; ia-o pe Agar pentru că este legal să facem aceasta și poate voi avea un copil prin ea.” Noi știm toate acestea, dar acum ne dăm seama că, de fapt, Sara nu s-a îndoit de promisiune. Ea credea promisiunea; efortul ei de a realiza promisiunea arată că ea credea promisiunea. Deci, ceea ce-i lipsea Sarei nu era momentul promisiunii sau credința în promisiune; ea a ratat locul împlinirii promisiunii; ea a ratat locul ei în profeție. Ea credea profeția, credea că Avraam a fost ales de Dumnezeu. Fără îndoială, Avraam a discutat aceste lucruri cu soția sa și ea a crezut profeția, a crezut că el va avea o sămânță, a crezut că va moșteni țara, dar nu a crezut că o poate face prin ea, nu credea că ar putea fi chiar ea.

Deci, a fost o vizită, și o vizită, și o vizită, și o vizită, iar acum avem a șaptea vizită, iar la a șaptea vizită Dumnezeu a venit în trup de carne. În a șaptea epocă a Bisericii, la a șaptea vizită, Dumnezeu nu a venit numai ca o viziune, nu a venit ca un Glas, ci acum El a venit în trup de carne. Același lucru s-a repetat în zilele noastre, în a șaptea epocă a Bisericii: Dumnezeu a venit în trupul unui profet, a fost un fiu al omului care L-a descoperit pe Fiul omului. Ceea ce s-a întâmplat în Câmpiile Mamre, când El a descoperit gândurile inimii Sarei, care stătea la ușa cortului aflat la spatele Lui, s-a repetat acum, când profetul lui Dumnezeu a stat aici și a făcut același lucru, făcând referire la Geneza 18 și arătându-ne că acel eveniment are loc din nou în zilele noastre.

Înainte de a veni în a șaptea vizită, Dumnezeu l-a vizitat pe Avraam și i-a spus că este Sara. Cred că aceasta a fost când a venit la el a șasea oară. Mai întâi i-a spus: „Tu vei avea o sămânță.” Apoi i-a spus: „Din coapsele tale.” Vedeți, profeția se construia, tot timpul veneau fragmente noi de informații. El nu a schimbat niciodată profeția; ea a fost adevărată din prima zi, punctul culminant a fost deja stabilit când El a vorbit prima dată, dar de fiecare dată când Dumnezeu l-a vizitat pe Avraam, El a adăugat la profeție puțin mai mult. El i-a spus: „Sămânța ta va stăpâni țara.” Apoi, la o altă vizită, Avraam I-a zis:

Ce-mi vei da, căci nu am niciun copil și slujitorul meu Eliezer este moștenitorul meu.”

„Nu el va fi moștenitorul tău, ci cel care va ieși din tine, din coapsele tale.”

Astfel, acum avea mai multe informații și confuzia a dispărut: „Eu nu voi căuta să adopt o sămânță pentru a avea o sămânță, ci ea va ieși din coapsele mele.” Apoi, a continuat să primească mai multe informații și mai multe informații, până când, în cele din urmă, cred că la a șasea vizită, El i-a spus: „Îți voi da un fiu prin Sara; Sara va avea un fiu.” Corect? Apoi ajungem la a șaptea vizită, iar la a șaptea vizită, Dumnezeu a coborât pentru a confirma promisiunea Sa. Pentru mine, acest lucru este absolut uimitor.

Să mergem la Geneza 18.9-14:

Atunci, ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta, Sara?” „Uite-o în cort”, a răspuns el.

Iar El a spus: „Cu siguranță, Mă voi întoarce la tine conform cu timpul vieții; şi iată că Sara, soția ta, va avea un fiu.” Sara a auzit aceasta din ușa cortului care era înapoia Lui.

Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintați în vârstă, şi Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor.

Sara a râs în sine, zicând: „Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrân.”

Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: „Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?”

„Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La timpul hotărât, Mă voi întoarce la tine, după timpul vieții, şi Sara va avea un fiu.”

El a venit în trup de carne, și când a venit în trup de carne, a arătat semnul lui Mesia, pentru că acesta a devenit semnul lui Mesia când a fost Isus aici. El a venit în trup și ce a făcut? El a venit la Avraam, și a venit la Avraam, și a venit la Avraam, iar din câte știm, în toate acele vizite, Sara nu a fost inclusă niciodată, dar în vizita aceasta, Dumnezeu avea s-o includă pe Sara. Acum, Cuvântul avea să fie împlinit cu ea; acum discernământul avea să fie pentru ea. Când? La a șaptea vizită, când El a venit în trup.

În mesajul Rezumatul epocilor Bisericii, din cartea „Epocile Bisericii,” profetul a spus:

Această epocă a început imediat după începutul secolului al XX-lea, și urma să fie epoca în care Biserica adevărată, Mireasa acestui timp, va fi adusă din nou în starea în care a fost biserica Cincizecimii. Noi știm că trebuie să existe neapărat o revenire a Puterii dinamice.”

Apoi, profetul a început să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat în trezirea penticostală de pe strada Azusa, dar am vrut să înțelegem ceea ce a spus profetul aici: „Aceasta urma să fie epoca în care Biserica adevărată, Mireasa acestui timp, va fi adusă din nou în starea în care a fost biserica Cincizecimii.” Cum a fost Mireasa de la Cincizecime? O Mireasă virgină. Este adevărat? Dar profetul ne-a spus că înainte ca El să vină la ea pentru unire, pentru unirea căsătoriei, ea era deja o femeie căzută. Astfel, dacă Se întoarce și o întoarce înapoi la ceea ce a fost biserica de la Cincizecime, ar aduce-o înapoi la starea de Mireasă virgină, dar Cincizecimea nu a continuat niciodată la promisiunea deplină, ci a căzut înainte de venirea promisiunii depline. Înțelegeți? Deci, nu întoarcerea la Cincizecime este destinația; întoarcerea la Cincizecime ne aduce înapoi la o condiție, astfel încât să putem împlini ceea ce ei au eșuat. Și ce este aceasta? Să mergem până la capăt, până la unirea cu Hristos. Și ce să facem apoi? Să-L reproducem pe Hristos. Amin.

Acestea sunt lucruri importante pentru a înțelege că trebuie să luați întregul Mesaj și să obțineți un tablou complet a ceea ce ne spune profetul, deoarece dacă ne întoarcem și ne oprim la Cincizecime, Cincizecimea a fost punctul de plecare, nu punctul de oprire. Deci, ne întoarcem înapoi la credința părinților de la Cincizecime doar pentru a ne aduce înapoi la punctul de plecare corect, astfel încât să putem termina însărcinarea, nu ca să ne întoarcem acolo și să stăm acolo, să tăbărâm acolo și să spunem: „Este minunat, ne întoarcem!” Tu te întorci să faci ceea ce ei nu au făcut. Acesta este punctul de întoarcere.

Așadar, la a șaptea vizită, când Dumnezeu a venit în trup și a descoperit gândurile din cortul de la spatele Lui, când El a făcut toate acestea, ce s-a întâmplat imediat după aceea? Imediat după aceea, ei au fost făcuți tineri. Este adevărat? Apoi, în capitolul următor, ei au coborât în Gherar, iar când au ajuns acolo, împăratul Abimelec a vrut s-o ia de soție pe Sara, care avea deja optzeci de ani. De ce? Pentru că a crezut că este o fecioară tânără. De ce? Pentru că deși avea optzeci de ani, Sara era din nou tânără. Acel împărat tânăr putea să aibă orice fecioară dorea, profetul ne-a spus aceasta din Biblie, dar a vrut-o pe Sara, pentru că Sara era frumoasă deși avea optzeci de ani.

Astfel, vedem că la a șaptea vizită, când Dumnezeu a venit în trup, i-a făcut tineri, dar era nevoie de ceva mai mult decât să se întoarcă la starea lor originală, pentru că în starea originală a Sarei, ea încă nu zămislise și nu născuse promisiunea. Deci, exista o taină care zăcea în Sara; promisiunea era pentru Avraam, dar Sara făcea parte din Avraam, așa că ea făcea parte din taină. Ea era taina din spatele tainei.

Așadar, ei s-au întors din nou la tinerețe, dar când au devenit din nou tineri, ea tot nu putea să zămislească. El i-a readus la starea potrivită, astfel încât ea să poată naște un copil, să poarte un copil. Amintiți-vă că fratele Branham a spus că inima ei era bătrână și putea să aibă un atac de cord, iar canalele ei de lapte erau secate. Ea nu putea aduce viața, așa că mai întâi trebuia s-o aducă înapoi la tinerețe, înapoi la starea ei inițială; înapoi la credința părinților, înapoi la ceea ce a fost ea la Cincizecime, ca să poată naște acest copil în putere, nu în slăbiciune. Deci, încă nu exista o zămislire.

Să trecem la capitolul 21. În capitolul 18… Noi am trecut pe aici, dar vreau să vă amintesc. În capitolul 18, El a spus: „Mă voi întoarce la tine.” Cu cine vorbea El? Cu Avraam. Biblia spune că Sara era în cortul din spatele lui Avraam, iar El i-a spus lui Avraam: „Mă voi întoarce la tine. La timpul stabilit Mă voi întoarce la tine, conform cu timpul vieții, și Sara va avea un fiu.” Și acum erau tineri, și au mers în Gherar, iar noi știm toate lucrurile care s-au întâmplat acolo. Cum Abimelec i-a trimis de acolo, iar Avraam a trebuit să se roage pentru ei și tot ce s-a întâmplat. Apoi, în capitolul 21 citim:

Și Domnul a vizitat-o pe Sara, așa cum spusese, și Domnul i-a făcut Sarei așa cum spusese.

Căci Sara a rămas însărcinată și i-a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la timpul stabilit despre care i-a spus Dumnezeu.”

Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Eu te voi vizita,” dar noi ne dăm seama că după ce a spus aceasta, nicăieri în Biblie nu scrie că El l-a mai vizitat pe Avraam. Dar Sara făcea parte din Avraam, iar El i-a spus lui Avraam: „Eu te voi vizita. La timpul stabilit, te voi vizita.” Când a avut loc această vizită? În capitolul 21, când Domnul a vizitat-o pe Sara. Când privești la această vizită, El spune: „…Domnul i-a făcut Sarei așa cum spusese. Căci Sara a rămas însărcinată.”

Aici a venit zămislirea, nu în vizita a șaptea. Aceasta este a opta vizită, aceasta este a opta oară când El vine și a opta oară este Viața; a opta oară este Veșnicia; a opta oară este o nouă zi. El a confirmat promisiunea și acum El este aici pentru a împlini promisiunea. El a venit la Sara în a opta vizită, care este prima, înapoi la început din nou.

În această vizită nu avem un show public, o lucrare publică, nu avem nimic la care să putem face referire. Nu există nimic. Spuneți-mi ce s-a întâmplat? Ce a spus El? Cum arăta? A fost fum? A fost foc? A fost un Glas? În Geneza 21 nu scrie absolut nimic despre ceea ce s-a întâmplat. Singurul lucru pe care-l știm, este că El a vizitat-o pe Sara. Cum? Nu știm. Cum a fost experiența? Nu știm. Ce a văzut ea? Nu știm. Ce a făcut ea? Nu știm. Ce a simțit ea? Nu știm. Un singur lucru știm sigur: ea a primit o vizită privată de la Dumnezeu Însuși, iar acea vizită a produs o zămislire, care este ceea ce ei nu au avut la Cincizecime.

Deci, a șaptea vizită, Dumnezeu în trup, în Câmpiile Mamre, ne aduce înapoi la o condiție de fecioară, înapoi la ceea ce suntem la Cincizecime, pentru a trece la zămislire. Dar pentru a ajunge la zămislire, va fi nevoie de o vizită privată a  Atotputernicului Dumnezeu la tine, pentru că nu ai nimic ca să te bazezi pe tine. Nu ai niciun semn anume pe care să-l cauți; nu ai nicio experiență anume pe care s-o atașezi; pentru că în Tragerea a treia, când au intrat în cămăruță, ei nu puteau exprima nimic, nu puteau spune nimic, nu puteau explica nimic, ci tot ce puteau spune a fost: „Am intrat în felul acesta și am ieșit așa. Acolo mi s-a întâmplat ceva și totul este diferit pentru mine, dar nu pot să vă dau formula, nu pot să vă dau o rețetă, nu pot să vă spun ceva ce puteți repeta.” O, Doamne! Tu nu poți să te iei după rețeta mea, ci tot ce trebuie să faci este să intri în contact cu Dumnezeu. Cu ce scop? De ce?

Vedeți, acesta este lucrul care devine atât de intrigant și atât de important. Noi putem vorbi despre întâlnirea cu Dumnezeu; putem vorbi despre o experiență cu Dumnezeu; putem vorbi despre cămăruță; putem vorbi despre Tragerea a treia; putem vorbi despre toate acestea și să ne entuziasmăm și să strigăm, dar noi înțelegem că vizita a fost pentru a face ceva, nu pentru ca Sara să spună tot restul vieții: „L-am întâlnit pe Dumnezeu; am avut o experiență cu Dumnezeu…” Da, dar ce a făcut pentru tine? Ce scop a avut experiența aceasta? Ce scop a avut vizita aceea privată?” Scopul vizitei private a fost să împlinească promisiunea în Sara, să facă ceea ce ea nu putea să facă singură, ceea ce nu putea produce, ceea ce nu avea putere să facă; pentru că, cu toate eforturile ei, ea nu a putut zămisli toată viața.

Fratele Branham a spus că, probabil ei au trăit împreună de când ea era o fetiță de cincisprezece, șaisprezece ani, dar cu toate oportunitățile pe care le-au avut de a se împreuna pentru a zămisli, când era în floarea sănătății ei, în apogeul puterii ei, el nu a putut produce acel fiu. Când a produs acel fiu? A fost nevoie să vină Dumnezeu Însuși în scenă. Și când a venit în scenă Dumnezeu Însuși, în cea de-a șaptea vizită, ce a încercat El să facă? El a încercat s-o trezească pe Sara cu privire la rolul ei în profeție.

Și în această a șaptea vizită, în cea de-a șaptea epocă a Bisericii, când Dumnezeu a repetat ceea ce a făcut în Câmpiile Mamre, El încearcă să trezească Mireasa cu privire la rolul ei în profeție. „Ești tu! Ești tu! Nu este altcineva.” Nu este altă epocă; nu este în viitor; nu ești prea bătrân.

Să mergem la Evrei 11.11:

„Prin credință…” Capitolul 11 este capitolul credinței. „Fără credință este imposibil să-I fii plăcut lui Dumnezeu; lumile au fost încadrate prin credință; credința este dovada; credința este substanța.”

Prin credință şi Sara însăși, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească sămânță, fiindcă a crezut în credincioșia Celui ce-i făgăduise.”

Iubesc această Scriptură! Am predicat-o și înainte, dar această Scriptură a devenit vie pentru mine, în acest ultim an.

Prin credință și Sara însăși a primit putere…” De unde a primit Sara această credință? Ce a făcut credința? Prin credință, ea a primit putere să zămislească sămânță. Ce nu a putut să facă ea? Să zămislească sămânță. Ea nu a putut să zămislească sămânță când era tânără, când era o soție credincioasă, când era în plină putere, când era în anii fertili. Apoi, a îmbătrânit și a știut că nu o mai poate face, așa că și-a pierdut toată încrederea că era parte a făgăduinței.

Dar Dumnezeu a coborât, i-a restabilit credința, arătându-i semnul discernământului și a făcut-o din nou tânără. Dar, deși a devenit din nou tânără, problema nu s-a schimbat deoarece tot nu putea zămisli sămânță. Ea putea fi tânără, putea fi tot ceea ce a fost când era o tânără mireasă virgină pentru soțul ei; ea putea fi tot ceea ce a fost, cum a fost prima biserică. Înțelegeți ce spun?

Puteți să vă întoarceți la tot ce a fost prima biserică, dar prima biserică a eșuat. Înseamnă că trebuie să se întâmpla ceva mai mult decât să ne întoarcem la ceea ce a fost prima biserică. Noi trebuie să ne întoarcem la aceasta pentru a ne restabili puterea, dar este nevoie de credință ca să putem zămisli. Ce fel de credință? Ascultați! Vreau să vă spun că nu este o credință de obște, nu este o credință de grup, ci credința Sarei însăși, prin credința ei individuală, a primit putere să zămislească sămânță. Cum? Prin credință. Cum a primit putere să conceapă această sămânță? Prin credință. Ce i-a trezit credința? O vizită personală a lui Dumnezeu.

Oh, laudă lui Dumnezeu! Prieteni, haideți să luăm acest Mesaj în întregime și să spunem: „Doamne…” Ascultați! Aceasta nu este ceva ce ai făcut tu, nu este ceva făcut de om. Când vezi ce a făcut Dumnezeu pentru Avraam, pentru a împlini promisiunea… Dumnezeu a venit la Avraam; Avraam nu a venit niciodată la Dumnezeu. Dumnezeu i-a dat o promisiune și Avraam a crezut acea promisiune. De unde a primit Avraam credință să creadă aceasta? De la Dumnezeu. Știți, de fiecare dată când Dumnezeu a venit la Avraam… Avraam nu a venit niciodată la Dumnezeu, ci Dumnezeu a venit la Avraam, și când l-a vizitat a șaptea oară, Dumnezeu a venit la Avraam, în trup. Înseamnă că a fost Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu. Dumnezeu a făcut acest lucru; Dumnezeu a făcut aceasta; Dumnezeu a vrut; Dumnezeu a realizat aceasta; Dumnezeu a făcut totul. Aceasta înțelegem, că este Dumnezeu. Dar Dumnezeu are un timp și are un loc.  Laudă lui Dumnezeu!

Habar nu am unde sunt, dar sunt fericit, mă simt bine. Oriunde sunt, este un loc fericit, pentru că Dumnezeu descoperă tainele vieții noastre. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Efeseni 4.17. Amintiți-vă că în mesajul Cuvântul vorbit este Sămânța Originală, profetul a spus… Noi am citit aceasta mai devreme:

Și singura cale ca noi să putem fi născuți din nou este ca mai întâi, să acceptăm Cuvântul în pântecele minții noastre și apoi Duhul vine deasupra și aduce, îl aduce la Viață.”

El vorbea despre Maria. Maria, mintea fizică, vedeți, era un pântece fecioară. Ea a crezut Cuvântul lui Dumnezeu. Deci, mai întâi a fost în mintea ei, mai întâi a primit Cuvântul, apoi, când a primit Cuvântul prin credință, s-a întâmplat în trupul ei. Efeseni 4.17-24:

Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor,

având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor.

Ei și-au pierdut orice pic de simțire, s-au dedat la desfrânare şi săvârșesc cu lăcomie orice fel de necurăție.

Dar voi n-ați învățat așa pe Hristos;

dacă, cel puțin, L-ați ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, ați fost învățați,

cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare

şi să vă înnoiți în duhul minții voastre

și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, care după Dumnezeu este creat în dreptate și sfințenie adevărată.”

  Aceasta este ceea ce a spus fratele Branham, că mai întâi a fost în mintea ei. Și mințile noastre au fost înstrăinate față de Dumnezeu, din cauza ignoranței care era în noi, a întunericului care era în noi când ne-am născut, și am umblat ca celelalte neamuri. Deci, ce face Dumnezeu mai întâi? Străpunge întunericul cu o Lumină, cu Cuvântul, iar acel Cuvânt, acea Lumină aduce în mințile noastre Ceva pe care Îl primim, apoi, Duhul vine peste  El și va aduce o nouă naștere. Laudă lui Dumnezeu!

Tot în Cuvântul vorbit este Sămânța Originală, profetul a spus:

Acum, ce era aceasta? O minte virgină, pântece, pântece virgin pentru bebeluș. Rezultate? Viața veșnică.

Eva, o femeie bună… cum era ea, fecioară așa cum era ea, dar mai întâi a lăsat ca îndoiala să vină înăuntru prin cuvânt, o minciună a diavolului. Ce a făcut el? A adus-o în contact într-un fel greșit. Care a fost copilul ei? Moartea.

Maria, minte virgină, pântece virgin, când diavolul a încercat s-o ispitească și a venit… Când Îngerul a venit la ea și i-a spus: „Tu vei avea un copil”,  Satan a zis:  „Acum, mai bine ai fi tăcută cu privire la aceasta.” Îngerul i-a spus:  „Aceasta-i o lucrarea a lui Dumnezeu.” Și fără îndoială, ea s-a gândit la Isaia 9.6 și a spus:  „Iată roaba Domnului.” Care sunt rezultatele? Naștere virgină, Cuvântul veșnic în ea și ea a născut Viața veșnică.”

Ce spune el? O minciună a adus moarte, dar când a venit Cuvântul, a venit în mintea ei, iar ea și-a amintit Cuvântul din Isaia 9.6 și s-a predat Cuvântului. Care a fost rezultatul? Viața. Amin. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Coloseni 1.19-22:

Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El.

şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.

Şi pe voi, care odinioară erați străini şi vrăjmași prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum

prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană şi fără vină.”

Laudă lui Dumnezeu! Noi eram străini și vrăjmași în mintea noastră. De ce? Pentru că am avut o înțelegere greșită. Nu înțelegeam. Duhul trupesc, gândirea firească, raționamentul pe care i l-a adus Satan, Evei, a pătruns toată lumea în care am fost crescuți. Noi am fost crescuți în raționamentul lumii, cu mintea întunecată, așa că am fost străini și vrăjmași în mintea noastră, dar Dumnezeu avea să aducă Cuvântul pentru a străpunge întunericul și pentru a-l alunga.

Vreau să ne oprim puțin aici. În mesajul Cuvântul vorbit este Sămânța Originală, el a spus:

Atunci când Hristos vine la Mireasa sa, Ea va fi fecioară, la fel ca Maria, deoarece Dumnezeu nu-L va aduce pe Hristos prin pântecele unei curve; și nici El nu-Și va aduce Mireasa, El nu poate să-Și aducă Cuvântul printr-o curvă a Cuvântului Său….

Vreau să ascultați din nou această propoziție: „Dumnezeu nu-L va aduce pe Hristos printr-un pântece de curvă, și nici El nu-Și va aduce Mireasa...” Deci, ce vrea El să aducă în această zi? În această zi, El vrea să aducă o Mireasă care este Hristos. „El nu poate să-Și aducă Cuvântul printr-o curvă a Cuvântului Său. Acestea sunt cuvinte oribile, dar aceasta este ce spune Biblia. Eu spun ceea ce spune Ea, deoarece trebuie să fie înțeleasă.

Adevărata Mireasă, ca Maria, va avea un pântece virgin pentru Mireasa Cuvântului, care este Hristos. Când Hristos Cuvântul, vine la Mireasă, Ea va fi la fel ca El, o fecioară prin Cuvânt. Eu sper…cred că aceasta-i trecută dincolo, frate Neville. Vedeți? Eu cred că înțelegeți. Ce a fost El? Cuvântul! Cuvântul lui Dumnezeu! Pe îmbrăcămintea Lui, El avea scris un Nume: „Cuvântul lui Dumnezeu!” „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu…Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.” El este Dumnezeu și Dumnezeu este Cuvântul! Și când vine Mireasa Lui, Ea va fi același produs cum este El.”

El spune: „Fecioară”! Oh, noi vom ajunge la aceasta, prieteni, pentru că voi și eu, în pântecele minții noastre, în pântecele spiritual, nu eram fecioare. Noi am ascultat tot ce am auzit, am ascultat orice fel de murdărie spusă, orice fel de glumă; am vizionat orice fel de programe văzute sau ascultate și am participat la răutatea acestei lumi. Și atunci, cum putem spune că mintea noastră era virgină? Dar când El vine la Ea, va fi virgină. Ce dilemă!

Ne naștem prin hibridare, cu duhul greșit, cu pântecele duhului nostru total corupt și poluat, înstrăinați în mintea noastră; venim într-o stare îngrozitoare fără nici o abilitate, fără nici o capacitate de a-L naște pe Hristos; fără nici o abilitate de a concepe; fără nici o curăție și nu putem oferi nici un loc curat în care să poată veni Cuvântul. Corect? Nu avem nimic din toate acestea, dar El spune că atunci când vine la Ea, Ea va fi fecioară. Ce dilemă avem! Știți ce cauzează această dilemă și îi oprește pe oameni să primească această profeție?

Ei spun: „Bine, am făcut aceasta, am făcut aceea; am gândit aceasta; am condus aceasta, am participat la aceasta și am făcut toate aceste lucruri, cum a putut Dumnezeu să mă aleagă pe mine?” Cum a putut să te aleagă pe tine? El te-a ales înainte ca tu să faci toate acele lucruri; acele lucruri nu erau în ecuație când El te-a ales. Dar El te-a ales înainte, și nici unul din aceste lucruri nu poate anula alegerea Lui.

Când Dumnezeu face o alegere, este permanentă, este veșnică; este un produs al înțelegerii și cunoașterii Sale perfecte. El nu a făcut o alegere doar pentru a-Și schimba alegerea. Sau nu știa El că ei vor cădea în păcat? Aceasta nu-L face pe Dumnezeu ca tine sau ca mine: slab, plăpând și supus elementelor și schimbărilor din jurul Lui. Nu acesta este Dumnezeu. El a spus: „Eu Sunt Dumnezeu, și Eu nu Mă schimb!

Deci, nici unul din aceste lucruri nu contează, totuși, ne lasă într-o stare sărmană pentru a aduce la suprafață Cuvântul. Corect? Sunteți de acord? Aceasta nu schimbă părerea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ne-a văzut în profeție, nu se va schimba nimic.

Când a văzut-o pe Sara, El a văzut bătrânețea ei, incapacitatea ei de a concepe, dar nu a contat nimic, pentru că El a văzut-o deja în făgăduință. Și pentru că a văzut-o în făgăduință, pentru că era în Mintea Lui, El era obligat să împlinească promisiunea pentru că supușii Lui nu o puteau împlini. Ei nu o puteau face. Destinatarii profeției erau în timpul profeției, la locul profeției, dar ei nu puteau împlini profeția. Dar pentru că erau în Gândul Veșnic al lui Dumnezeu, El a trebuit să vină în scenă și să faciliteze împlinirea Cuvântului Său, pentru că supușii Săi nu o puteau face, pentru că ei s-au născut în hibridare, au fost căzuți și distruși. Așadar, El va face aceasta.

El are o Mireasă fecioară. Ascultați, dacă Dumnezeu va avea o Mireasă fecioară, aceasta va fi împlinirea profeției. Ce va trebui să facă Mireasa pentru a împlini această profeție în Ea însăși? Nimic! Ce a putut să facă Sara? Ce putea să facă Sara? Ce putere avea ea? Ce abilitate avea? Ce putea să facă Sara pentru a naște fiul promis? Ea nu putea să facă nimic. Era complet în afara puterii ei.

Ce putea face Maria pentru a-L naște pe Mesia? Nimic! Ea nu cunoștea nici un bărbat, era total în afara puterii ei; total în afara controlului ei. De aceea, când a sosit timpul, Dumnezeu a venit la locul stabilit, la timpul stabilit și a vizitat-o pe Maria. La timpul stabilit.

Așadar, acum Dumnezeu are un timp și un loc în care să-Și aducă Cuvântul, și El a promis că va fi o fecioară.

Dar noi avem o dilemă, pentru că suntem atât de încurcați în mințile noastre. Deci, El ne-a dat un mic indiciu și a spus: „Când Hristos Cuvântul, vine la Mireasă, Ea va fi la fel ca El. Ea va fi o fecioară prin Cuvânt…Și când vine Mireasa Lui, Ea va fi același produs cum este El. Fecioară.

Aparține Hristos la o denominațiune? IeHoVaH? Nici Mireasa Lui. Ea este parte din El. Ea nu are nevoie de dogme, Ea nu va avea nici una. Ea va fi absolut o fecioară.”

Deci, când El vine la Mireasa Sa, Ea nu va fi o denominațiune, pentru că aceasta ar însemna să primească sămânța unui om. Corect? Câți dintre voi ați fost într-o biserică denominațională înainte de a veni la Mesaj? Câți dintre voi credeți că doctrina denominațională este sămânța unui om? În pântecele vostru, voi ați primit sămânța unui om. Ce veți face acum? Sunteți descalificați de la făgăduință? Nu! Și pentru că am fost parte din profeție de la început, El va veni în scenă și va schimba condiția noastră, pentru că noi nu o putem face.

Așadar, El a spus: „Ea va fi absolut o fecioară!” Apoi întreabă: „Cum?” Vreau să știu, cum? Spuneți-mi voi, cum? Cum? Toată viața eu am crezut această doctrină falsă, am făcut toate aceste lucruri oribile, cum voi putea fi o fecioară? Și El spune: „Cum? Prin Cuvânt!” Nu prin eforturile tale, nu prin programele tale de curățire, nu prin neprihănirea ta, nu prin legalism, dar, cum? „Prin Cuvânt!” Este ceva ce tu nu poți face, exact așa cum Sara nu a putut face nimic, pentru că este ceva ce trebuie să facă El.

Mai departe, profetul a spus:

Ea va puncta fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu spunând „Amin! Amin! Facă-mi-se după Cuvântul Tău!” Amin. Oh, Doamne! Acolo sunteți. Punctați Cuvântul lui Dumnezeu.

Ea are un pântece virgin. Din ce va veni Ea? Dintr-un pântece virgin, Cuvântul. Din ce a venit Isus? Dintr-un pântece virgin.”

Ce este Acesta? Cuvântul!

Tot în mesajul Cuvântul vorbit este Sămânța Originală, profetul a spus:

Acum, Trupul Lui trebuia să facă același lucru, deoarece Trupul este, Capul și Trupul împreună. Este adevărat? Dacă Hristos este Capul, el a fost Cuvântul, iar Trupul Lui trebuie să fie același lucru, așa cum a fost Capul său. Este adevărat? O Biserică a Cuvântului, născută din Cuvânt, născută fecioară din Cuvânt, nu denominațională, ci născută fecioară din Cuvânt.”

Acum intrăm în adevărata naștere din nou, pentru că va fi o naștere din nou adevărată în interiorul tău, ca să te aducă într-o stare de fecioară. Nașterea ta naturală și tot ceea ce vine cu ea, este atât de coruptă, atât de poluată, încât nu poate fi folosită de Dumnezeu, așa că, Dumnezeu va aduce o naștere spirituală, pentru a aduce o Sămânță spirituală.

Să mergem la Efeseni 5.25-26:

Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea,

ca s-o sfințească și s-o curețe cu spălarea cu apă prin Cuvânt.”

Cum Își va sfinți și Își va curăța El, Soția? Prin Cuvânt!

Când citim această Scriptură și ajungem la sfârșitul Ei, versetul 32 spune:

Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos și despre Biserică).”

Parcă vorbea despre căsătorie, dar în realitate, el vorbește despre Hristos și despre Biserică. Așa că: „Soților, iubiți-vă soțiile așa cum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea,

ca s-o sfințească și s-o curețe cu spălarea cu apă prin Cuvânt.

Ca să-Și înfățișeze Lui Însuși o Biserică glorioasă, fără pată, fără zbârcitură sau ceva de felul acesta, ci să fie sfântă și fără cusur.”

Dumnezeu o va prezenta Lui Însuși. Cum? Pentru că o va spăla prin spălarea cu Apă prin Cuvânt. El o va purifica  prin Cuvânt! El o va curăța prin Cuvânt! Oricare ar fi starea Ei, El îi va schimba starea prin Cuvânt. Ce va trebui să facă Ea pentru a avea această schimbare în viața Ei? Este un singur lucru pe care trebuie să-l facă, și acesta este același lucru pe care l-a făcut Maria. Tot ce a putut face ea, și tot ce poți face tu, este să te predai Lui și să-I spui: Facă-mi-se conform Cuvântului Tău!

În mesajul Unirea invizibilă a Miresei lui Hristos, profetul a spus:

Ce este păcatul? Păcatul este necredința. Necredința în ce? În Cuvânt. Necredința în Dumnezeu care este Cuvântul.

Curată, autentică. Oh, Aleluia! Curând vom pleca în văzduh! Amin. Stați gata! Gândiți-vă! Hainele voastre au fost spălate prin Apa Cuvântului însângerat. Cuvântul a devenit Sânge, Cuvântul a sângerat pentru voi și voi sunteți spălați în Cuvântul însângerat.”

Ce vrea să spună prin „Cuvântul a sângerat pentru voi.”? Dacă mergeți în Ioan 1.14, acolo spune: „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi.” Când se referă la Isus Hristos Cuvântul, „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu,” Acesta era Hristos. „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.” Acesta a fost Hristos.

Când Cuvântul a fost făcut trup și a locuit printre noi, El a fost luat și a fost răstignit, pironit pe o cruce. Și acel Cuvânt a sângerat. Care Cuvânt a fost? Ce parte a Cuvântului? El a fost plinătatea Cuvântului pironit pe cruce, așa că măsura deplină a Cuvântului a sângerat pentru noi și a murit pentru noi. Și acum, când ajungi la uciderea proaspătă a Cuvântului…Care este uciderea proaspătă a Cuvântului? Uciderea proaspătă a Cuvântului este acolo unde este Sânge proaspăt. Amin? Sângele proaspăt este cu uciderea proaspătă.

În zilele noastre există o revărsare proaspătă a Duhului lui Dumnezeu, pentru că o măsură deplină a Cuvântului care a fost răstignit, S-a întors la Biserică, cu Sângele, Duhul și Viața, pentru a face lucrarea de curățire în noi. Voi nu puteți separa Duhul și Cuvântul. Nu puteți spune: „Vreau Duhul, dar nu vreau Cuvântul.” Duhul vine cu Cuvântul. Cuvântul este cel care sângerează, iar Sângele reprezintă Viața, Cuvântul. Este Cuvântul. Cuvântul și Sângele vin împreună. Acesta este cel pe care vulturii Îl primesc proaspăt ucis.

Tot în mesajul Unirea invizibilă, profetul spune:

„Hainele voastre au fost spălate prin Apa Cuvântului însângerat. Cuvântul a devenit Sânge. Cuvântul a sângerat pentru voi și voi sunteți spălați în Cuvântul însângerat. Cuvântul însângerat. Viața lui Dumnezeu în Cuvânt și Cuvântul a sângerat pentru voi ca să puteți fi spălați de murdăria acestei prostituate, și ca să fiți curățiți și sfințiți prin spălarea Apei Cuvântului, care vă face mintea și inima să se încreadă în Dumnezeu și în Cuvântul Lui.”

Eu am fost supus acestei lumi; am fost supus denominațiunii; am fost supus tuturor acestor lucruri, am fost în ele, am crezut și am fost de acord cu ele; am participat la lucrurile lumii, am făcut toate acestea; iar Dumnezeu a știut în ce stare mă aflam. Dar El a știut și cine sunt eu în profeție; El a știut cine sunteți voi în profeție; El a știut cum ai venit în hibridare; a știut cât de întunecată era mintea ta și cât de înstrăinat erai în mintea ta, așa că Dumnezeu a coborât în cea de-a șaptea Epocă a Bisericii, a venit printr-un trup de carne, în trupul unui profet, pentru a începe să ne aducă Cuvântul care ne va spăla. Ce să facă? Să ne aducă înapoi într-o condiție de fecioară, ca să ne aducă înapoi la ceea ce eram. Când? În ziua Cincizecimii, când lui Hristos I S-a înmânat o Mireasă fecioară curată, proaspătă, neatinsă de om.

Acest Cuvânt, această plinătate a Cuvântului care este restaurat, ne readuce la acea stare de credință a părinților de la Cincizecime; la condiția de fecioară în care Biserica a fost odată, înainte de a fi o femeie căzută. Dumnezeu a făcut-o, El Însuși.

Cine a cerut să vină Mesajul? Cine I-a cerut lui Dumnezeu să trimită un profet? Cine I-a cerut lui Dumnezeu să împlinească profeția în zilele noastre? Dumnezeu a făcut-o de la Sine. Cine I-a cerut lui Dumnezeu să coboare ca Fiul omului? Cine? El Însuși a făcut-o!

Cine I-a cerut lui Dumnezeu să mă facă parte din promisiune? El Însuși a făcut-o! Cine I-a cerut lui Dumnezeu să mă predestineze? El Însuși a făcut-o! Totul este lucrarea Lui.

Deci, El a venit și S-a dat pe Sine Însuși, ca să-Și poată curăța și sfinți Mireasa cu spălarea cu Apă prin Cuvânt; astfel încât să-Și prezinte o Mireasă fără pată, fără zbârcitură. De ce? Pentru că există un scop în spatele tuturor, și scopul este tot drumul înapoi în scopul Original, când Dumnezeu i-a dat lui Adam o soție pentru ca el să se poată reproduce pe pământ.

Același lucru are loc astăzi. Dumnezeu a coborât așa cum a făcut în Câmpiile Mamre. El a făcut o lucrare măreață, dar nu ca să puteți spune: „El a făcut o lucrare puternică.” Ce a făcut El? El a adus un Cuvânt care vă va curăța pe voi și pe mine și ne va aduce înapoi la starea noastră de fecioară, așa cum am fost la început, ca să-L putem întâlni și să avem o zămislire pentru a-L reproduce pe Hristos pe pământ, din nou. Acesta este scopul tuturor.

Dar noi descoperim de multe ori că suntem agățați în anumite locuri. Noi suntem agățați de: „Dumnezeu a trimis un profet. Privește la toate minunile.” Acestea sunt minunate, dar în spate mai este ceva, este o taină în Taină.

Noi suntem entuziasmați de restaurarea darurilor; suntem entuziasmați de minuni; suntem entuziasmați că adevărurile sunt legate împreună în învățătura corectă; toate acestea sunt frumoase, și trebuie să fim entuziasmați de toate acestea, dar nu vă opriți acolo, nu vă opriți până nu există o zămislire în sufletul vostru și Hristos este făcut viu în voi și în mine. Acesta este scopul de la început. Acest scop a fost distrus de diavolul în fiecare Epocă a Bisericii; aceasta a oprit diavolul. Dar acum, acest scop nu va fi oprit, pentru că Dumnezeu a hotărât că El Își va împlini promisiunea în această zi. Acesta este timpul, și este un loc. Voi știți unde este locul. Voi puteți spune prin credință: „Acesta este locul! Acesta este locul (în mine), unde El Își va împlini promisiunile.” De ce? Pentru că mi s-a întâmplat ceva ce nu pot să explic, dar ceva în interiorul meu spune că promisiunea este pentru mine.

El m-a schimbat adânc, în interior. În afară, mai am încă probleme pentru că mai am încă un trup hibrid și încă mai greșesc. Uneori văd lucrurile greșit, înțeleg lucrurile greșit, dar schimbarea nu a avut loc în exterior, schimbarea a avut loc într-o întâlnire privată, în adâncul sufletului meu. Adânc, în interior, se schimbă ceva și sunt adus înapoi la o stare de fecioară, astfel încât acesta să fie locul unde să-Și împlinească promisiunea. Oh, laudă lui Dumnezeu!

De mii de ani, oamenii au dorit să audă acest fel de predicare; de mii de ani au vrut să știe cum o va face Dumnezeu, cum o va încheia, cum Își va împlini Cuvântul.

Gândiți-vă la sutele de ani, la miile de ani în care preoții și leviții s-au uitat la Geneza 3.15, și au spus: „Mă întreb, cum? Mă întreb, cum va arăta? Mă întreb, unde va fi?” Apoi a venit Isaia 7.14, și a spus: „O fecioară va naște…” Vă puteți imagina? Preoții și toți sfinții se întrebau: „Cum va fi aceasta? Nu înțeleg.” Iar când Dumnezeu a făcut-o, au fost doar câțiva care au putut să-L primească. Dar priviți la binecuvântarea celor puțini care au putut să primească Aceasta.

Timp de mii de ani ne-am întrebat cum va restaura Dumnezeu Edenul? Cum se va întâmpla acest lucru? Cum va veni acea Sămânță promisă mai departe?

Prieteni, El ne-a lăsat s-o vedem. O vedem, suntem martori, suntem participanți la Ea, suntem parte din Ea; prin harul lui Dumnezeu, facem parte din Ea. Nu știu dacă Îl putem venera suficient; nu știu dacă vorbim suficient despre aceasta; nu știu dacă o putem predica suficient; nu știu dacă înțelegem suficient, nu știu. Dar noi trebuie să ne dăm toată viața, toată ființa și tot ceea ce suntem pentru această Descoperire. Acesta este locul! Acesta este momentul!

Profetul a spus că Dumnezeu a avut un Plan, un singur scop, un singur lucru pe care a vrut să-l atingă, și toate personajele din Biblie l-au arătat și l-au scris. Toată Biblia arată acest Plan unic, și acest Plan are trei părți.

Primul lucru care s-a desfășurat, este că Dumnezeu a vrut întâietate într-un om. El Și-a pierdut întâietatea în Adam, așa că acum urma s-o primească într-un alt Fiu, și a primit-o în Isus Hristos. Al doilea scop, a fost să primească întâietate în oameni, și El face aceasta acum. Acum, chiar acum se desfășoară a doua parte a triplului Său Plan, Taina ascunsă care a fost în Dumnezeu, scopul Său Veșnic, motivul pentru care a scris Biblia, motivul pentru care a făcut tot ce a făcut. A doua parte se desfășoară acum.

Marea dorință pe care a avut-o Dumnezeu, mai presus de toate celelalte dorințe, se desfășoară acum. Oh, noi nu avem cum s-o obținem așa cum ar trebui, dar vreau să fie mai mult o realitate. Aceasta este descoperirea care ne schimbă viața, aceasta este…

Voi vorbiți despre schimbarea comportamentului, și voi puteți predica: „Nu ar trebui să purtați aceasta; nu ar trebui să faceți aceasta, aceea sau cealaltă,” și voi le puteți lega împreună cu Scriptura și să folosiți tot felul de citate, dar vă spun că lucrul care vă va schimba este atunci când înțelegeți că: „Eu fac parte din această descoperire.” Aceasta va schimba fiecare dorință din trupul vostru. Chiar și atunci când faceți rău, nu vreți s-o faceți, urâți că ai făcut-o și o schimbați repede, pentru că dorințele voastre sunt schimbate prin spălarea cu Apă prin Cuvânt.

El v-a adus înapoi, v-a spălat de toate duhurile prostituate și de starea prostituată și v-a adus înapoi la starea de virgină. Laudă lui Dumnezeu!

Acolo a fost o problemă. Peste tot în Biblie, a fost o problemă cu privire la sterilitate. Dacă priviți la Sămânța lui Dumnezeu, au fost oameni sterpi. Sara a fost stearpă, și a fost nevoie de Dumnezeu ca să vindece aceasta. Rebeca a fost stearpă, și a fost nevoie de Dumnezeu să rezolve aceasta. Vă dați seama că aceste femei făceau parte din descendența lui Hristos; acestea sunt femei care făceau parte din profeție; acestea sunt femei prin care trebuia să vină Cuvântul. Nu era altă opțiune. Acesta trebuia să vină prin Sara, prin nimeni altcineva; trebuia să vină prin soția lui Isaac, prin nimeni altcineva. Înțelegeți?

Sara nu a putut să-l aducă pe Isaac, dar Dumnezeu a coborât; Rebeca nu a putut să-l aducă pe Iacov, dar a venit Dumnezeu în scenă; Rahela nu a putut să-l aducă pe Iosif, dar Dumnezeu a apărut. Nici soția lui Manoah, mama lui Samson, nu a putut să-l aducă, pentru că era stearpă. Știți ce au produs fiecare din aceste femei? Un tip, un simbol al lui Hristos, o prefigurare a lui Hristos, o promisiune a lui Dumnezeu venind în scenă. Dar nici una dintre ele nu au putut s-o facă prin propriile lor puteri.

Citiți prin Biblie, căci Biblia spune: „Bucură-te, stearpo! Bucură-te, stearpo, și toate acelea care nu puteți naște, bucurați-vă! Căci sămânța celei nelegiuite este mai multă, sunt mai mulți, decât a celei drepte.” De ce? Pentru că Dumnezeu caută numai ceea ce vrea El să producă în viața voastră. Voi puteți vedea că există cei nedrepți, sunt femei legate, acolo sunt toate acele denominațiuni, și ei ne pot depăși cu zece la unu. Voi vorbiți despre fapte bune: despre iubirea aproapelui, despre hrănirea săracilor, despre trimiterea de Biblii, adică, dacă vă uitați la ei, produc, produc, produc. Dar Dumnezeu nu vrea acest fel de a produce, ci El vrea Sămânța Lui, El vrea Cuvântul Său să ajungă la manifestare. Aceasta este Sămânța pe care o caută Dumnezeu.

Eu cred că Dumnezeu a protejat Descendența Sa prin sterilitate, astfel încât, ei să nu poată face ceea ce doreau, să nu poată produce ceea ce voiau, de aceea, ei nu au avut nici o capacitate până când Dumnezeu nu a fost gata să-Și împlinească Cuvântul. Și atunci Dumnezeu a venit în scenă să vindece pântecul sterp și să-l facă să aducă Sămânța promisă.

Voi vă gândiți: „De ce eu nu pot face aceste lucruri mărețe? De ce nu pot face aceasta? De ce noi nu putem face ceea ce face biserica aceea? De ce nu putem face? Adică, oamenii aceștia nici măcar nu cred Cuvântul, ei învață doctrina trinitară, dar uitați-vă la tot ce pot realiza.”

Dumnezeu nu vrea toate acestea. El vrea un singur lucru: El vrea să fie reprodus pe pământ. „Bucură-te, stearpo!”, și spune: „Eu vreau să aduc un singur lucru din pântecele inimii mele, vreau doar să-L aduc pe Hristos. Acesta este singurul lucru; nu ideile mele, nu lucrările mele, nu ceea ce cred eu că ar trebui să facem. Există un singur lucru care vreau să vină din viața mea, și Acela este Hristos, adevărata Sămânță pentru această zi.”

Ana nu a putut zămisli, dar când Dumnezeu a venit în scenă, ea l-a avut pe Samuel, un tip al lui Hristos.

Să mergem în Noul Testament, la Elisabeta. Ea nu a putut zămisli, dar după aceea l-a avut pe Ioan Botezătorul, Cuvântul împlinit în ziua ei.

Eu nu vreau să fac doar o grămadă de lucruri, ci eu vreau să fiu un vas care stă liniștit, deschis și predat, pentru ca Dumnezeu să vină în scenă și să Se manifeste pe Sine când vrea, unde vrea și așa cum vrea El.

Gândiți-vă la batjocura prin care au trecut toate aceste femei; gândiți-vă la rușinea pe care au purtat-o și cât de puțin știau ele în timp ce purtau rușinea. Ele plângeau și erau îndurerate pentru că nu puteau aduce ceea ce doreau să aducă; nu puteau manifesta, nu puteau produce înfățișarea pe care au primit-o, dar ele trebuiau să meargă înainte.

Voi citi despre aceasta în Biblie. Ana a fost supărată pe cealaltă soție a soțului ei; Rahela a fost supărată pe sora ei Leia, pe capacitatea ei de a zămisli, dar, oh, laudă lui Dumnezeu, ele erau păstrate, ele au fost protejate, au fost salvate pentru a aduce la suprafață Cuvântul, și numai Cuvântul. Îi mulțumesc lui Dumnezeu!

Aceasta este ceea ce vreau: să fim salvați pentru a aduce la suprafață Cuvântul, și numai Cuvântul.

În Mesaj, ajungem la un loc unde fratele Branham a început să ne explice Tragerea a treia, apoi la începutul anului 1963, el a început să învețe despre o manifestare a Tragerii a treia. El a vorbit destul de puțin despre aceasta la sfârșit, dar s-a referit la o perioadă în care vâna în Indiana. Și în timp ce vâna, Domnul a venit la el, și i-a spus: „Vorbește, și ceea ce spui, ți se va da!” Nu-mi amintesc exact cuvintele, dar Dumnezeu a venit la el și l-a încurajat să rostească Cuvântul. Iar el a spus: „Ce ar trebui să spun?” „Ești la vânătoare și ai nevoie de veverițe, așa că poți vorbi.” Și fratele Branham a început să rostească Cuvântul vorbit, și pe măsură ce a vorbit, au apărut veverițele; una aici, una acolo. Apoi, după ce le-a împușcat, s-a dus să le ia și a vrut să plece, dar Îngerul Domnului i-a spus: „Am crezut că ai spus, trei,” sau cât a spus. Și aceasta s-a întâmplat de două ori la vânătoare de veverițe; o dată în Indiana, și altă dată, în Kentucky.

Apoi, a treia oară, manifestarea Tragerii a treia a avut loc atunci când fratele Branham se afla în casa sorei Hattie Wright, și el povestește întâmplarea cu crearea veverițelor, iar sora Hattie, a spus: „Acesta nu este altceva decât Adevărul!” Și dintr-o dată, Duhul lui Dumnezeu a venit, iar fratele Branham s-a ridicat în picioare și a spus: „Cere orice vrei, și ți se va da!” Iar ea  a spus: „Vreau mântuirea celor doi fii ai mei.” „Ți-i dau, în Numele Domnului Isus Hristos!” Aceasta a fost a treia oară.

Apoi, în toamna anului 1963, fratele Branham a avut experiența din Colorado, pe care o știm cu toții, și care a avut loc sus pe munte. El era la vânătoare și a început o furtună de zăpadă, un viscol. Ei au fost avertizați despre această furtună zile întregi, și acum a venit. El i-a avertizat pe toți să se întoarcă în tabără cât de repede pot, atunci când furtuna va începe. Și noi știm că a început ploaia, vântul, apoi a început să ningă, iar el a început să alerge de pe munte în jos, spre tabără. Dar un Glas i-a spus: „Întoarce-te de unde ai venit!” Și în Mesaj, el a spus că s-a gândit că se întoarce la moarte sigură, pentru că era moarte sigură dacă se întorcea în acea furtună.

Și noi știm că el a ascultat de acel Glas și s-a întors, apoi Domnul i-a spus să vorbească furtunii, iar el a vorbit furtunii și s-a întâmplat exact după cum a vorbit: „Să se împrăștie norii, să iasă soarele și să strălucească până când terminăm vânătoarea.” Apoi a început să coboare, și în timp ce cobora, a apărut soarele și totul în jur a început să se usuce.

El a avut toate aceste experiențe, apoi Domnul i-a spus: „Nu vrei să te plimbi cu Mine?” Și el a răspuns: „Doamne, mi-ar plăcea!” S-a uitat la mâinile lui și a spus: „Mi-am privit mâinile și în gândurile mele, în orice fel, am devenit din nou tânăr. Apoi mi-am văzut soția stând în fața mea și ea era tânără, cu părul negru.” Apoi a avut loc întâlnirea cu căprioarele care s-au apropiat de el, și nu au fugit. El a spus: „Vă dau viața! Plecați în pădure! Mamă, ia-ți puii și du-te! Îți dau viața!” Dar ele nu au plecat, ci au venit mai aproape de el.

Vedeți? În primele patru experiențe puteți vedea că există creație. Și el a spus că, atunci când Isus a fost pe pământ, El a luat o pâine, a frânt-o și a creat mai multe pâini, dar veverițele au fost create din nimic, nu din ceva ce a fost creat. Ce fel de creație a fost aceasta? Aceasta a fost același fel de creație pe care o găsim în Evrei 11, unde spune că toate lucrurile au fost făcute din lucruri care nu se văd. Acesta a fost felul de creație al lui Dumnezeu.

Noi putem vedea creația de două ori, (veverițele), a treia oară este Cuvântul vorbit, a treia Tragere, pentru mântuire, și a patra oară îl vedem pe fratele Branham că a pășit într-o stare de Eden. Aici este un fiu al lui Dumnezeu răscumpărat, cu puterea de a controla Natura. Apoi, Domnul umblând cu el, este părtășia restaurată, pentru că Domnul a venit în răcoarea serii și Se plimba, și i-a spus: „Nu vrei să te plimbi cu Mine?” Așa că, există o părtășie, o plimbare cu Domnul. El a spus: „Noi am mers prin pădurea virgină care nu a fost atinsă de om niciodată.” Și el era tânăr, soția lui era tânără, animalele nu au fugit din prezența lui; toate acestea arată că temporar, el a intrat într-o condiție de Eden pentru a ne arăta ce este Răscumpărarea.

Noi avem toate acestea, dar atunci când ajungem la a cincea…Eu am ascultat mereu aceasta, dar dintr-o dată, cu câteva luni în urmă, pe când meditam la aceasta, tocmai m-a lovit Ceva cu impact. A cincea oară, a fost o tumoare în pântecele soției lui; a fost o tumoare care a crescut și a început să-i provoace probleme, să-i provoace multe probleme fizice. Am început să mă gândesc, ce este o tumoare? O tumoare este o altă viață. Era o altă viață care creștea în pântecele ei, o viață străină, o substanță străină, care creștea și-i amenința sănătatea, îi amenința viața. Pur și simplu continua să crească acolo.

Apoi am început să meditez la felul cum a ajuns acolo.

Cu ani în urmă, fratele Branham a înțeles că, potențial, acea viață era acolo; dar, când a prins viață și a început să crească? Atunci când ea nu a avut respect pentru soțul ei.

Amintiți-vă că ea era supărată, era tulburată și a plecat trântind ușa în fața fratelui Branham, apoi a încuiat ușa și nu a vrut s-o mai deschidă. Ea a fost lipsită de respect pentru soțul ei. Apoi, fratele Branham a ieșit să spele mașina și s-a rugat pentru ea: „Dumnezeule, iart-o!” Iar Dumnezeu i-a dat o Scriptură și i-a spus să se întoarcă la ea. El s-a dus la ea, i-a dat Scriptura, și i-a spus: „Lui Dumnezeu nu I-a plăcut când ai făcut aceasta. Nu ar fi trebuit să faci aceasta.”

Când ea nu i-a dat respect soțului ei, care era un profet, dintr-o dată, acel lucru a început să crească în pântecele ei, să devină tot mai inconfortabil și i-a afectat viața tot mai mult într-un fel negativ; atât de mult, încât au ajuns să dezbată dacă ar trebui să aibă o intervenție chirurgicală.

„Ce ar trebui să facem? Ne rugăm, și ne rugăm, și ne rugăm, și-L întrebăm pe Domnul ce să facem? Ar trebui să mă operez? Ar trebui să amânăm operația?”

Doctorii erau îngrijorați că ar putea deveni malignă și toate celelalte lucruri prin care a trecut fratele Branham în acest proces. Știți că a fost o încercare grea. Cred că era în noiembrie 1963, când fratele Branham era singur acasă pentru că familia lui plecase în Vest. El s-a întors în Est, în casa lui din Jeffersonville, și se ruga. Îi era dor de familia lui, și dintr-o dată, a început să se roage pentru soția lui și să mijlocească pentru ea. Vedeți? Cel pe care ea nu l-a respectat, este cel care a stat în spărtură pentru ea.

Dacă vă gândiți bine, noi n-am avut respect pentru Hristos. Întregul sistem bisericesc nu a avut respect pentru Hristos. Întreaga lume nu a avut respect pentru Hristos, care este Profetul nostru, care este Fiul omului. Noi nu L-am respectat pe Hristos. Și ce s-a întâmplat? În pântecul nostru a crescut ceva, o viață străină.

Vedeți? Toată viața profetului simbolizează ceva. Eu nu înțeleg totul, sunt atât de multe detalii în viața lui și atât de multe lucruri, dar cred că totul are un scop și totul are sens, pentru că fratele Branham a spus că viața unui profet devine Cuvântul pentru oameni, devine un semn pentru oameni.

Așadar, din lipsă de respect, soția lui avea în pântecul ei o viață străină care creștea și-i amenința viața, îi afecta viața în mod negativ. Dar iată că soțul ei, cel pe care ea l-a jignit, este cel care stă în spărtură și joacă rolul Marelui Preot Mijlocitor, spunând: „Doamne, iart-o pentru că a făcut toate aceste lucruri. Ea nu a vrut să facă aceasta, era sub presiune. Ea nu spune nimic și îmi calcă hainele, îmi ține spatele…”

Ce făcea el? Stătea în spărtură pentru ea. El era Mijlocitorul ei; el era Avocatul ei, el juca rolul lui Hristos. Și în timp ce se ruga pentru ea, Domnul i-a spus: „Ridică-te în picioare!…” El s-a ridicat. „…Vorbește, și orice vei spune, așa va fi!” Și fratele Branham a spus: „Înainte ca doctorul să-și pună mâna pe ea, tumoarea să dispară!” Și totul s-a întâmplat exact așa cum a spus el.

În acea dimineață, soția lui s-a dus la doctor, iar când s-a urcat pe masă, a avut dureri așa de mari încât a trebuit să fie ajutată; o durea așa de tare încât nu suporta nici măcar atingerea cearșafului. Și când doctorul a mers la ea, înainte ca el să se atingă de ea, a simțit o senzație rece peste corpul ei; iar când el a atins-o, acolo nu mai era nimic. Doctorul a examinat-o, a verificat radiografiile și a spus: „Doamnă, Branham, tumoarea a dispărut!”

Eu cred că aceasta este mai mult decât o poveste. Cine a eliminat acea viață străină, substanța străină care creștea în ea? Cine a vindecat pântecele soției sale? A fost Cuvântul vorbit, rostit. Și ce este Cuvântul vorbit? Fratele Branham L-a numit Tragerea a treia. Amin! El a legat toate  aceste cinci manifestări, de Tragerea a treia, pentru că atunci când Cuvântul i-a revenit în mână, Sabia în mână era Tragerea a treia, deschiderea Cuvântului, era Cuvântul înapoi în mâna unui om. Și Dumnezeu i-a dat permisiunea ca de fiecare dată, în cele cinci situații, să rostească Cuvântul, ca și cum ar fi fost Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a onorat ca și cum acel Cuvânt venea de la El Însuși.

Și acum, a cincea oară, voi vedeți manifestarea Cuvântului vorbit, manifestarea Tragerii a treia. A cincea este: „Îndurare! Har! Îndurare! Îndurare!” Ce merita ea? Ea merita ceea ce a primit, pentru că n-a avut respect pentru soțul ei. Ce a primit în schimb? Ea a primit Har, Îndurare, atunci când soțul ei a stat în spărtură și a jucat rolul unui mijlocitor. La ceasul stabilit, cine avea să îndepărteze tumoarea? Cine avea să îndepărteze viața străină, să-i curețe și să-i vindece pântecul? Cine avea să-i facă aceasta? Tragerea a treia! Cuvântul vorbit! Când Tragerea a treia a venit în scenă, ea s-a vindecat instantaneu.

Ce am primit noi în această zi? Tragerea a treia! Aceasta este Cuvântul vorbit! Acesta este Cuvântul Domnului! Și ce ar trebui să facă Cuvântul vorbit cu voi și cu mine? Ar trebui să ne vindece pântecul, să scoată afară viața străină, fiul străin, și orice ne sufocă viața, ne împiedică viața și ne afectează viața.

Dumnezeu este aici în puterea acestui Cuvânt, pentru a ne curăța de toate aceste prostituate, pentru a scoate afară orice altă formă de viață, orice idee omenească și orice creștea în interiorul pântecului nostru spiritual.

Tot ce ne împiedica, a fost îndepărtat de Cuvântul vorbit. Oh, pentru mine este mai mult decât o poveste; pentru mine aceasta a devenit o realitate. Aceasta este Puterea Cuvântului vorbit! Oh, laudă lui Dumnezeu!

Tot în mesajul Cuvântul vorbit este Sămânța Originală, partea a doua, profetul a spus:

Apoi, dintr-un grup micuț de Sămânță adevărată a Cuvântului, Dumnezeu Îl va prezenta pe Hristos cu o Mireasă preaiubită, o fecioară. O fecioară a Cuvântului Său.”

Ce o face virgină? Acest Cuvânt care a venit în această zi. Acesta este motivul pentru care am spus că nu poți sublinia prea mult Descoperirea. Cuvântul pentru ziua noastră, are puterea de a ne curăța, are puterea de a îndepărta altă viață, are puterea de a ne vindeca pântecul, astfel încât să putem zămisli; are puterea de a ne aduce în contact cu Dumnezeul cel Viu, astfel încât să avem credință, să avem puterea de a zămisli prin credință acest Cuvânt. Pentru a face, ce? Pentru a-L reproduce din nou pe Fiul omului.

De aceea, oricând începem să minimalizăm Cuvântul și să diminuăm Descoperirea; să minimalizăm Pecețile și să minimalizăm Tunetele, la mine se aude un clopoțel de avertizare, pentru că această Tragere a treia, are puterea; este acel Cuvânt vorbit care are puterea să producă această curățire, această purificare. Acesta este Cuvântul care a vorbit.

El  nu a putut veni în acest loc în nici o altă epocă; aceasta este epoca. Este, acum! Și este sub această slujbă!

Unde altundeva putem fi curățiți și făcuți o fecioară? Este acest Mesaj! Unde altundeva puteți auzi Tragerea a treia, Cuvântul vorbit care va aduce o manifestare a vindecării pântecului nostru spiritual? Unde? În acest Mesaj! Nu este nimic altceva. De aceea noi nu amestecăm lucrurile cu El; de aceea noi nu lăsăm afară părți din El, pentru că acest Mesaj ne-a fost adus în plinătate. Este Întregul! Este Cuvântul care sângerează și care ne curăță! Este Cuvântul vorbit care aduce Viață! Este Vindecarea! Este Restaurarea! Este Totul!

De aceea trebuie să avem acest Mesaj și trebuie să-L predicăm în plinătatea Lui. Noi nu-L udăm, nu-L banalizăm, nu-L disecăm, ci doar Îl predicăm. Aceasta este ceea ce ne-a adus El, și acesta este scopul pentru care L-a adus.

Tot în mesajul Cuvântul vorbit este Sămânță Originală, partea a doua, fratele Branham a spus:

Oh, oamenilor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Ascultați-mă! Eu nu pot crede nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu, și vreau ca Acesta să fie Viața mea, tot ce am. Vreau ca voi să faceți la fel. Lăsați ca umblarea voastră, vorbirea voastră, mișcările voastre, și tot ce faceți, să fie în Cuvântul lui Dumnezeu. Lăsați ca Mintea lui Hristos să vină în voi și aceasta vă va însărcina cu Cuvântul…”

Ce să lăsați? Lăsați ca această Minte să fie în voi; Mintea care a fost, de asemenea, în Hristos. Ce va face Aceasta? Te va însărcina Cu Cuvântul.

„…Dacă nu o faceți, dacă lăsați ca mintea denominațiunii să vină înăuntru, voi veți fi o însărcinată denominațională. Dacă lăsați Mintea lui Hristos să vină în voi, El nu poate nega propriul Său Cuvânt, pentru că El este Dumnezeu. Fiți însărcinați cu Cuvântul și credeți în El! Nu-mi pasă dacă te dau afară, te scot afară, te alungă și fiecare ușă îți este închisă, tu vei merge la fel…”

Oh, laudă lui Dumnezeu!

…Acum Hristos Își ia o Mireasă pentru a fi însărcinată cu propria Lui Sămânță, Cuvântul, în pântecele ei – pântecele duh – în mintea Ei și nu se va amesteca cu nici un gunoi denominațional. Ea este fecioară pentru El.”

Ce face El? Oh, vreau să mă refer la ceea ce am spus acum câteva minute. Noi putem fi agățați oriunde în această mare dramă care se desfășoară; agățați în prima Tragere, în a doua Tragere, agățați în semne și minuni; agățați în slujba unui profet; putem fi agățați  în Adevărul restaurat, capetele libere legate la loc împreună în învățătura corectă. Niciunul din aceste lucruri nu este greșit, și ar trebui să petrecem mult timp în toate acestea; dar toate aceste lucruri ar trebui să producă ceva în această zi, ar trebui să aducă o zămislire a Cuvântului în pântecele minții noastre spirituale și în inima noastră. Să facem, ce? Să-L producem pe Hristos pe pământ. Dacă eșuăm în această zi, atunci profeția a eșuat. Scopul nu este să te oprești de-a lungul drumului, ci scopul este să mergi până la promisiunea Lui.

Prin harul Său, prin spălarea cu Apa Cuvântului, ne-a adus înapoi să fim o Mireasă proaspătă, curată, așa cum am fost la Cincizecime; așa cum a fost Sara, din nou proaspătă și tânără. Dar aceasta nu a fost de ajuns, pentru că ea a trebuit să primească Ceva de la Dumnezeu Însuși, ea personal, iar aceasta i-a dat, prin credință, puterea de a zămisli.

Noi am văzut minuni, am văzut slujba profetică; am ascultat casete; am văzut Adevărul restaurat; am văzut toate acestea; am văzut chiar cum am fost scoși din denominațiuni și curățați, totuși avem nevoie de altceva; noi avem nevoie de acest Cuvânt, avem nevoie să auzim acest Cuvânt care ne purifică; avem nevoie ca acest Cuvânt să vină și să prindă Viață în interiorul nostru, pentru ca Fiul omului să Se manifeste din nou.

Amintiți-vă că mesajul Dovedind Cuvântul Său, a fost citit aici de mai multe ori, și o să-mi iau timp să citesc mai mult, dar acum vreau să iau doar un fragment din el. Profetul a spus:

…când Fiul omului va coborî și va veni în trup uman să-I unească pe cei doi împreună…Vedeți? Este Fiul omului, Isus Hristos, care va veni pentru noi în trup uman și Își va face Cuvântul atât de real încât va uni Biserica cu El ca Unul, Mireasa, apoi Ea va merge Acasă la Cina Nunții. Amin. Ea este deja unită, vedeți? Noi mergem la Cina Nunții, nu la căsătorie.”

Acesta este timpul unirii și Semnul! Aceasta este Unirea invizibilă! Aceasta este tot ceea ce ar trebui să aibă loc acum. În continuare, el spune:

Apoi, ce face atunci?…” Aceasta este ceea ce încerc să subliniez: El va coborî în trup uman și va face Cuvântul atât de real încât Îi va uni pur și simplu, pe cei doi împreună. Sunt uniți! Și ce face atunci? Atunci căsătoria ar trebui să producă ceva.

Când Dumnezeu a făcut femeia, a scos-o din om, din Adam, și i-a adus împreună; și a existat un scop în aceasta. El nu a făcut-o ca să poți spune: „Uite că a fost unul, și acum sunt doi.” Nu! Pentru că urma să fie trei, patru, cinci, șase, șapte, urma să se reproducă. Deci, ei trebuiau să reproducă un alt fiu al lui Dumnezeu pe pământ.

Dumnezeu a coborât; nu există nici o îndoială în mintea noastră că Dumnezeu a coborât în trup uman și a făcut Cuvântul atât de real încât va uni din nou Mireasa cu Hristos. Și ce va face? Aceasta este partea pe care vreau s-o subliniez; aceasta este partea care m-a copleșit total.

Apoi, ce va face? Ea Îl manifestă din nou pe Fiul omului.”

Ceea ce nu a reușit să facă Eva; ceea ce nu a reușit să facă prima Biserică; ceea ce nu a putut face Israel; noi, voi și eu, suntem însărcinați s-o facem, pentru că noi facem parte din profeție. Aceasta este ziua. El are puterea, El a venit în scenă și El împlinește aceasta. Aceasta trebuie să se întâmple: Ea trebuie să-L reproducă din nou pe Fiul omului. „…nu teologii bisericii. Fiul omului! Cuvântul și Biserica devin Una. Orice a făcut Fiul omului, El era Cuvântul, Biserica face la fel.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:

Nu este un grup, este o dovedire personală a unui copil însărcinat al lui Dumnezeu, umplut cu Duhul Sfânt, atât de predat lui Dumnezeu, încât nu-i pasă de nimic altceva. Și Duhul Sfânt Își trăiește Viața, pulsând prin el, dovedirea personală a Cuvântului Însuși, exprimându-Se oamenilor și lumii.”

În același mesaj, el a spus:

Persoana însărcinată cu Sămânța lui Dumnezeu, acolo Cuvântul manifestându-Se El Însuși.”

Nu este doar să primești Cuvântul. Dacă îmi permiteți, voi folosi un model natural, și cred că adulții care sunt aici, vor înțelege.

Sara a primit sămânță. Corect? Ea a primit sămânță, și a primit sămânță, a primit sămânță, dar nu a existat nici o zămislire, nu a existat nici o reproducere a unei vieți. Când a fost făcută din nou tânără și s-au dus în Gherar, nu am nici o îndoială că ea a primit din nou sămânță. Corect? Dar încă nu exista nici o zămislire. A fost nevoie de o unire invizibilă între ea și Dumnezeu. Ea personal, urma să primească o vizită privată a lui Dumnezeu, și să primească credința de a-și recunoaște rolul în profeție, de a primi ea însăși, prin credință puterea să zămislească sămânța. După aceea, ea a primit fiul făgăduit.

Noi putem sta în biserică și să primim Sămânță, să primim Sămânță…și poate fi plăcut și frumos, dar fără o zămislire. Noi ne putem entuziasma, ne putem bucura, poate fi o experiență plăcută să primești Sămânța, dar fără zămislire, promisiunea nu a venit încă în manifestare.

Noi trebuie să zămislim acest Cuvânt, și pentru aceasta va fi nevoie de o predare totală lui Dumnezeu. Va fi nevoie ca Dumnezeu să vină la noi, personal.

Cum va avea loc zămislirea? La fel ca și la Sara, prin credință. Noi vom sta aici și vom primi Sămânță ca întotdeauna înainte, dar dintr-o dată, se va schimba brusc ceva. Va fi ca în orice duminică, dar deodată, ceva din interior va face „Ping”  și se conectează cu El într-un alt fel. Și dintr-o dată, totul începe să se schimbe. Și acum, nu eu încerc să fac aceasta; nu eu încerc să fac aceea; nu eu încerc să nu fac aceasta; nu eu încerc să fiu aceasta, ci dintr-o dată, există o altă Viață înăuntru și nu este ca și cum eu aș încerca să nu spun aceasta; ca și cum eu aș încerca să nu merg aici și încerc că nu privesc acolo, pentru că dintr-o dată, Viața aceasta ia în stăpânire viața mea și începe să se reproducă singură. Aceasta este zămislirea acestui Cuvânt, de care avem nevoie.

În mesajul Căsătorie și Divorț, fratele Branham a spus:

Așa este cu biserica ce refuză să rămână însărcinată în epoca în care trăim acum, să aducă la suprafață (să nască), copiii acestei epoci. Noi nu suntem luterani; nu suntem wesleyeni; nu suntem penticostali, noi trebuie să fim copiii acestei epoci prin însărcinarea Cuvântului lui Dumnezeu, să naștem un Copil acestei epoci, Copilul Sămânță.”

Mai jos, el spune:

„Mireasa va fi o Doamnă drăguță a Cuvântului, neîntinată, neatinsă de organizația vreunui om, de vreo teorie făcută de om. Ea va fi pură, neîntinată, Mireasa Cuvântului. Ea va fi Fiica însărcinată a lui Dumnezeu.”

Ce va fi Mireasa? Ea nu va fi doar una care aude, ci Mireasa va fi „Fiica însărcinată a lui Dumnezeu.” Trebuie să existe o sarcină. Aceasta este atât de important pentru mine!

Când a vorbit mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a mers la Coloseni 1 și a început să predice „Pecetea a șaptea,” marea Taină care nu a fost descoperită. El a luat acest verset și a început să lucreze la el, la această mare Taină care a fost ascunsă.

Chiar Taina care a fost ascunsă de veacuri și de generații, dar acum este făcută cunoscută sfinților Săi, cărora Dumnezeu a vrut să le aducă la cunoștință care sunt bogățiile slavei acestei Taine printre Neamuri, care este Hristos în voi, nădejdea slavei.”

Amintiți-vă de apostolul Pavel, când a început toată această călătorie. La început, când a încercat să întemeieze biserica pe Cuvânt, el a spus: „…sufăr din nou durerile nașterii, până când va lua Hristos chip în voi.” (Galateni 4.19).

Care a fost scopul lui Pavel, a slujbei lui Pavel? Hristos să ia chip în ei. Dar ei au luat o altă sămânță. Noi ajungem la împlinirea tuturor. Pavel tânjea după aceasta. Ce este acum? Travaliu până când Hristos va fi format în voi, nădejdea slavei, un copil însărcinat al lui Dumnezeu.

În mesajul Alegerea unei Mirese, profetul a spus:

Astăzi, noi aflăm că biserica modernă, biserica modernă lumească…biserica modernă lumească și de asemenea, Biserica spirituală, amândouă sunt însărcinate să nască doi fii. Una dintre ele, o naștere confesională, va da naștere, într-una din aceste zile, la Consiliul Mondial al Bisericilor, care va produce lumii pe Antihrist, printr-o denominațiune. Acesta este exact Adevărul. S-ar putea ca eu să nu trăiesc s-o văd, – eu cred că voi trăi, – dar voi, tinerilor, amintiți-vă că ați avut un predicator spunând că aceasta, în final va uni ceea ce este semnul fiarei. Când ea va forma acel Consiliu Mondial al Bisericilor, va da naștere fiului ei, Antihristul. Cealaltă…”

Cine este cealaltă? „Cealaltă este însărcinată cu Cuvântul lui Dumnezeu și va da naștere Trupului, Trupului terminat al lui Isus Hristos, care este Mireasa.”

Ce ai de gând să aduci? Trupul terminat. Ce a fost femeia lui Adam? Ea a fost trupul terminat al lui Adam. Ce va fi produs în această zi? Trupul terminat al lui Isus Hristos, care este Mireasa.

Ce ar trebui să produci tu? Ce ar trebui să vină din viețile noastre? Mireasa! Dar eu sunt Mireasa. Eu am venit să mă unesc cu El, să primesc Sămânța, să zămislesc și să reproduc. Ce să reproduc? Să-L reproduc pe Isus Hristos în formarea Miresei Sale; să-L reproduc în această epocă; manifestarea pentru această zi: Hristos în voi, nădejdea slavei.

Aceasta este profeția! Acesta este timpul, unde este locul. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să ne rugăm.

Doamne, Isuse, am auzit Cuvântul Tău, și ne vedem atât de incapabili să-Ți producem Cuvântul Tău! Atât de incapabili! Noi nu ne putem curăța singuri; nu ne putem purifica; nu ne putem îmbrăca singuri; nu ne putem întări singuri; nu putem zămisli singuri. Suntem atât de dependenți de Tine, Doamne! Dar, Dumnezeule, Îți sunt atât de recunoscător că Te-ai arătat atât de puternic în folosul nostru; ai venit într-un fel atât de sigur, cum ai făcut-o în Câmpiile Mamre înainte, când i-ai confirmat promisiunea lui Abraham.

Și acum, noi, ca Sămânță a lui Abraham, am primit confirmarea promisiunii. Dar, oh, Doamne, avem nevoie de acel Ceva în plus, pe care l-ai făcut pentru Sara; avem nevoie atât de mult în viața noastră, Doamne!

Avem nevoie de Tine să vii la noi, într-o vizită privată, care ne va da putere să zămislim acest Cuvânt pentru a-L produce în viața noastră.

Dragă, Doamne, Te rog, dacă aici este cineva care nu a avut niciodată această vizită privată, Te rog să mergi la ei acum. Doamne, noi nici măcar nu putem să-Ți spunem cum să mergi la ei, pentru că nu știm. Știm doar că este ceva între Tine și ei, ceva ce faci pentru ei în privat. Te rog, să mergi la fiecare acum, să le dai Viață și să-i aduci la realitatea despre cine sunt ei și despre epoca în care trăiesc, și că Tu le poți da, prin credință, puterea de a zămisli această Sămânță, pentru a te reproduce pe Tine în formă de Mireasă pe acest Pământ.

Oh, Dumnezeule, cum Te iubim noi, pentru că Tu trăiești în această zi! Suntem atât de binecuvântați, Doamne! Suntem atât de privilegiați!

Doamne, iartă-ne pentru plângerile noastre! Iartă-ne pentru cârtirile noastre! Iartă-ne pentru atitudinile noastre negative!

Doamne, suntem atât de fericiți să fim astăzi aici, atât de fericiți să vedem aceste lucruri pe care sfinții de odinioară și-au dorit să le vadă, dar Tu ne-ai permis nouă să vedem, să auzim, să credem și să primim aceste lucruri; și să nu fim doar ascultători, ci să fim primitorii lor; și să nu fim doar primitori, ci participanți, Doamne. Aceasta dorim pentru toți.

Noi știm că ceea ce trebuie să facem, este să ne predăm și să-Ți lăsăm cale liberă, ca să vii la fiecare dintre noi.

Doamne, dă-ne Viață! Zămislește-Te singur în noi, Doamne, conform făgăduinței pentru această oră.

Îți mulțumim pentru acest Cuvânt, în Numele lui Isus Hristos. Amin.