VIAȚA DIN SPATELE VĂLULUI

09 februarie 2025

Să deschidem Bibliile la Galateni 4.19:

„Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii, până când Hristos este format în voi.” (traducere din engleză).

Toate aceste mici pepite din Scriptură înseamnă atât de mult pentru noi! De ce înseamnă atât de mult pentru noi? Datorită deschiderii Peceților, din cauza descoperirii Tainei lui Dumnezeu, Dumnezeu Își deschide Mintea și ne dezvăluie Planul Său măreț, iar acele mici pepite, care au stat în Biblie în toți acești ani, au fost scoase și lustruite în acest timp de sfârșit pentru noi. Și ele strălucesc acum cu o foarte mare lumină.

Scriptura pe care o citim este atât de familiară, încât cred că am putea predica despre ea la fiecare serviciu, pentru că are de-a face atât de mult cu descoperirea orei. Este Cuvântul care a fost rezervat să fie deblocat în această oră și noi știm că trebuie să fie în Biblie și că a fost adevărat în fiecare oră. Noi nu spunem că nu a fost adevărat în ziua lui Pavel, pentru că a fost adevărat în ziua lui Pavel, dar impactul deplin al acestui lucru și realizarea deplină al acestuia, aveau să iasă la suprafață în ceasul acesta, când Dumnezeu avea de gând să scoată vălul de pe marea Sa Taină și să descopere ceea ce a fost în partea din spate a Minții Sale, în tot acest timp. El avea să ia aceste lucruri pe care le-a lăsat Pavel, și să le așeze aici. Acestea au fost adevărate, ele au fost adevărate întotdeauna, dar impactul adevărului lor și cât de adevărate sunt cu adevărat, începe să ne influențeze după deschiderea Cuvântului.

În viața noastră, ca indivizi, Acesta continuă să ne influențeze din ce în ce mai mult, Dumnezeu descoperind mai mult din acea Taină pentru noi și pentru propria noastră descoperire personală. Și eu știu că aceasta va continua. Eu nu am vrut niciodată să se oprească în viața mea, ci vreau ca aceste Scripturi să devină mai reale pentru mine, tot timpul; și vreau să capete mai multă culoare, vreau să strălucească mai puternic. Și mai mult decât atât, vreau să se reflecte în mine.

Pe măsură ce avansăm, sunt multe lucruri despre care voi vorbi în această dimineață, despre care am mai vorbit pe parcurs, pentru că ele încep să devină, așa cum am spus deja, mai clare, focusând acea viziune mai clar, despre ceea ce face Dumnezeu în această oră.

În mesajul Dezvelirea lui Dumnezeu, fratele Branham a spus:

„Acum, El a spus: „Moise, tu înțelegi, oamenii înțeleg acum. Vezi, Eu ți-am arătat, te-am legitimat.” Dumnezeu S-a ascuns în profetul Său, pentru a le spune oamenilor Cuvântul Său. Moise era Dumnezeul viu pentru ei, Cuvântul viu al lui Dumnezeu manifestat. Acesta este motivul pentru care fața lui era acoperită. Vedeți?”

Aici, el vorbește despre Moise când a primit Cuvântul Domnului, și când s-a dus să li-L dea, fața lui strălucea atât de tare, încât tabăra lui Israel nu a putut suporta aceasta, așa că a trebuit să-și pună un văl pe față, când le dădea Cuvântul lui Dumnezeu. Când Moise era în poziția aceea, având Cuvântul viu al lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu pentru acea zi, el era vasul care urna să le dea Cuvântul.

Amintiți-vă când Dumnezeu i-a adus afară, la muntele lui Dumnezeu, a vrut să le dea El Însuși Cuvântul, Dumnezeu a vrut să vorbească El Însuși în tabără, așa că a stabilit condițiile, le-a spus să se pregătească și a venit pe munte, iar când Dumnezeu a început să Tune cele zece Porunci, acela era Tunetul lui Dumnezeu, era Glasul lui Dumnezeu care i-a speriat atât de tare, încât în loc să alerge la Dumnezeu, ei au fugit departe de Dumnezeu și l-au însărcinat pe Moise: „Moise, du-te tu la Dumnezeu. Ascultă tot ce spune, vino înapoi, iar noi vom face tot ce spune.” Și noi știm că acel lucru a fost greșit, și a fost corect. A fost greșit că au fugit de Dumnezeu, dar a fost corect, pentru că acum, Dumnezeu avea să înceapă să lucreze prin profeții Săi. Aceasta se potrivea în Planul Său, deși, pentru ei, a fost o acțiune greșită.

Acum, ei au decis ca Moise să devină vasul care trebuia să stea între ei și Dumnezeu. Și Moise avea să primească acel Cuvânt pe care Dumnezeu voia să-L Tune El Însuși, dar acum El a intrat în Moise, și în timp ce Îl purta, Moise devenea Dumnezeul viu pentru popor. Nu că el era tot ceea ce era Dumnezeu, dar Moise era cel care purta chiar Mesajul pe care Dumnezeu voia să-L transmită, și acum Moise stătea în locul lui Dumnezeu. El avea să coboare și să transmită acel Mesaj, care era un Mesaj de la Dumnezeu, iar Moise era purtătorul de Cuvânt al lui Dumnezeu. De aceea profetul a spus: „Moise era Dumnezeul viu pentru ei, Cuvântul viu al lui Dumnezeu manifestat. Acesta este motivul pentru care fața lui era acoperită. Vedeți?”

Următoarea afirmație este ceea ce începe să vă influențeze, cu adevărat, pe voi și pe mine. El a spus:

„Știți că același lucru într-un creștin autentic este învelit astăzi pentru necredincioși?”

Acum, profetul a luat aceasta de la Moise și a adus-o la voi și la mine. Noi vom citi și restul citatului, și vom vedea că el o face într-un fel mult mai simplu decât ne putem imagina.

„Știți că același lucru într-un creștin autentic este învelit astăzi pentru necredincioși? Ei le văd pe femei cu părul lung și lucruri și spun: „Uitați-vă la modelul acesta vechi.” Femeile își răsucesc părul la spate, și ei spun: „Au o roată spartă. Au o roată de rezervă acolo sus.” Vedeți? Totul este învelit. Ei sunt orbi. „Oh”, spun ei, „eu am Ph.D.L…” Nu-mi pasă ce ai, tu încă nu cunoști Cuvântul.”

Fratele Branham a spus: „Acum, ceea ce a fost în Moise, că el a devenit Dumnezeul viu...” Vreau să citesc din nou: „Moise era Dumnezeul viu pentru ei, Cuvântul viu al lui Dumnezeu manifestat. Acesta este motivul pentru care fața lui era acoperită.”

Când mergem în Scriptură, poate citim aceasta mai târziu, vedem că el începe să vorbească despre cum în Vechiul Testament, Moise avea un văl pe față, pentru că ei nu puteau suporta slava lui Dumnezeu. Deci, ce era slava lui Dumnezeu pe care ei nu o puteau suporta? Acel Moise intrase în Prezența Domnului și a primit chiar Cuvântul viu, Mesajul actual, la timpul prezent, pe care Dumnezeu voia să-L vorbească, și acum Moise devenise vasul pe care Dumnezeu avea să-l folosească pentru a le vorbi. Când Moise a avut acel Cuvânt și Acesta avea să iasă din gura lui, el a devenit purtătorul de Cuvânt al lui Dumnezeu. Atunci fața lui a strălucit atât de tare de slava lui Dumnezeu, încât ei nu au suportat să o privească. Dar Moise avea să fie chiar vasul și metoda prin care Dumnezeu avea să le aducă Cuvântul Său viu, și ei nu puteau face față acelei slave, pentru că fața lui strălucea de divinitate, de slava lui Dumnezeu, pentru că acela nu era Moise. Moise era cel care omorâse un egiptean; Moise era cel care fugise departe; Moise nu putea face aceasta și a argumentat cu Dumnezeu; Moise era cel care, în cele din urmă a făcut o greșeală și a lovit stânca de două ori; Moise a fost Moise, de aceea fratele Branham a spus:

„După ce Moise și-a transmis Mesajul, el era din nou, doar Moise, și el putea îndepărta vălul.”

Deci, nu a fost că Moise…Vreau să spun că nu a fost Moise, trupul de carne al lui Moise, ci a fost dumnezeirea, a fost chiar vasul pe care-l folosea Dumnezeu, pentru a aduce propriul Său Cuvânt al Vieții, și Acesta a făcut ca fața lui să strălucească de dumnezeirea lui Dumnezeu.

Acum, profetul a adus aceasta la voi și la mine, și a spus:

„Acesta a fost un văl natural, pe care Moise a trebuit să-l pună pe fața lui, pentru că ei nu puteau face față gloriei lui Dumnezeu.”

El a spus: „Dar acum, vălul s-a schimbat, și în Noul Testament, vălul este pe inima lor.” Acum, vălul este pe inima lor, așa că nu pot vedea ce face Dumnezeu. Deci, chiar acum, când ei citesc Legea lui Moise, vălul este pe inima lor. Și aici, profetul a spus: „Știți că același lucru într-un creștin autentic este învelit astăzi pentru necredincioși?”

Ce este „același lucru?” Apoi, el a mers la un exemplu atât de simplu, și a spus: „Ei le văd pe femei cu părul lung și lucruri și spun: „Uitați-vă la modelul acesta vechi.” Femeile își răsucesc părul la spate, și ei spun: „Au o roată spartă. Au o roată de rezervă acolo sus.” Și își bat joc. Dar ce batjocoresc ei? Ei nu își bat joc de vas, ci batjocoresc Cuvântul, care nu a fost vasul. Nu este acel cort de lut, este dumnezeirea; nu este acel cort de lut, este gloria lui Dumnezeu.

Când acel cort de lut vine sub supunerea Cuvântului și începe să manifeste Cuvântul prin părul lung, când ei resping aceasta, Îl resping pe Dumnezeu. Ei sunt orbi și nu văd că, de fapt, nu este vasul. De aceasta ne este atât de greu să ne despărțim uneori; de aceea oamenii cad pe o parte sau pe alta; fie se supraestimează, fie se subestimează. Ei au probleme cu ceea ce spune fratele Branham sau cu ceea ce spun alți oameni despre Mireasă, pentru că se uită la carne, sau merg prea departe și fac dumnezeirea cărnii. Deci, noi putem cădea de ambele părți ale acestei probleme.

Dar nu este vorba despre trupul de carne, pentru că acest trup de carne se naște în corupție, este încă într-o natură de scaiete lipicios, într-o stare coruptă, și trebuie să fie schimbat într-o zi, trebuie să fie complet restaurat. Deci, nu este trupul, dar când acest trup se îmbracă cu Cuvântul lui Dumnezeu și începe să manifeste Cuvântul, când Cuvântul spune: „Este o rușine pentru femeie să aibă părul scurt,” iar ea înțelege că nu trebuie să-și taie părul, pentru că este un semn al gloriei, un semn al stăpânirii, și ea poartă părul lung, de fapt, este Cuvântul viu, afișarea (manifestarea), lui Dumnezeu.

Acum, vălul nu este pe fețele noastre, nu este pe părul nostru, nu acolo este vălul, pentru că vălul este pe inima oamenilor, care nu pot vedea că acesta este Cuvântul viu. „Acesta arată ca un demodat, și acesta arată ca aceasta,” dar ei nu înțeleg că acesta este, de fapt, Cuvântul lui Dumnezeu manifestat, trăind chiar în fața ochilor lor. Vălul este pe inima lor, și nu pot vedea aceasta.

Dar în Scriptură este scris că atunci când ei se întorc la Domnul, vălul este îndepărtat. Atunci ei înțeleg, dintr-o dată, că: „Acesta este Dumnezeu!” Nu este ființa umană, ci ființa umană supusă Cuvântului, trăind Cuvântul, acesta este Dumnezeu. Ce este Dumnezeu? Cuvântul! „Cuvântul era Dumnezeu, și Cuvântul a fost făcut trup și a locuit printre noi.” Ce este acesta? Este Cuvântul făcut trup în trupul meu, în trupul vostru și Acesta devine Cuvântul viu al lui Dumnezeu către oameni. Deci, este voalat. Este voalat pentru că este în carne umană ca orice alt fel de carne umană. Noi nu putem face trupul nostru să fie superior trupului altcuiva; noi nu putem face ca acest tip și atributele lui, să fie, cumva, mai bune decât ale altcuiva. Carnea mea și duhul meu uman, nu sunt mai bune ca ale celui dependent de droguri de pe stradă, pentru că amândoi suntem născuți în același fel, amândoi venim în această viață prin corupție, amândoi avem de-a face cu același om dinafară. Așadar, eu nu pot face aceasta mai bine de atât. Care este diferența? Atunci când Dumnezeu, prin propriul Său Duh, preia controlul și face Cuvântul să trăiască în această carne, în acest trup, acesta devine Cuvântul viu al lui Dumnezeu, devine o manifestare a lui Dumnezeu, pentru oameni.

Deci, uneori este atât de greu pentru noi să separăm aceste lucruri, pentru că, uneori, avem o gândire atât de contrară, din cauza cărnii noastre. Dar nu vă faceți griji pentru carne, ci concentrați-vă doar pe Hristos, căci Viața Lui va aduce totul în supunere și Își va trăi Viața Sa. Dar tu poți spune: „Ce zici dacă fac o greșeală?” Tu vei face o greșeală, dar aceasta nu contează. Adică, eu nu pot spune că greșelile nu contează, pentru că contează, dar Dumnezeu a plătit deja un preț ispășitor pentru acea greșeală. El nu Se așteaptă ca trupul să fie perfect, ceea ce caută El, este un vas predat în care să poată prelua controlul și să înceapă să Se manifeste.

Moise nu a fost perfect, dar Dumnezeu S-a manifestat prin Moise. După greșelile lui, înainte de a greși, între greșelile sale, El S-a manifestat prin Moise. Deci, ceea ce căutăm noi este ca Viața lui Dumnezeu să preia controlul și să-l aducă pe omul exterior supus Vieții Cuvântului, astfel încât Acesta devine o manifestare vie a lui Hristos.

Tot în mesajul Dezvăluirea lui Dumnezeu, fratele Branham a spus:

„Moise a fost vălul, Cuvântul viu al lui Dumnezeu acoperit în spatele trupului uman. Stâlpul de Foc era în Moise, desigur, vorbind despre ceea ce urma să fie acoperit mai târziu în spatele pieilor. Vedeți?

Acum acolo, Cuvântul, Cuvântul a fost adus la suprafață, apoi a fost scris, apoi a fost pus în spate și încă acoperit, pentru că Dumnezeu a fost întotdeauna Cuvântul. El era în acel Cuvânt. Acesta este motivul pentru care Cuvântul a trebuit să fie acoperit.”

Este uimitor că Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să fie învelit. Deci, El a fost învelit în Moise, până când Moise L-a dat mai departe, apoi, Acesta a fost scris într-o Carte, a fost așezat într-un Cort, în Sfânta Sfintelor, în spatele perdelelor. Deci, Cuvântul a fost învelit întotdeauna. Dacă am recunoaște acest lucru, ne-ar ajuta atât de mult, pentru că Cuvântul a fost întotdeauna acoperit. Chiar și în Templu, în zilele când Isus a fost atârnat pe cruce, Cuvântul a fost acoperit înapoi în spatele acelui văl al Templului. Dar acum, Dumnezeu a luat Cuvântul acela, știți, Cartea Rânduielilor, pe care a scris-o Moise, și a așezat-o într-un mic buzunar lângă Chivot, apoi cele zece Porunci care au fost scrise de Degetul lui Dumnezeu pe cele două table de piatră, au fost puse în Chivotul Legământului.

Deci, Cuvântul lui Dumnezeu era în spate, în Chivot, și  Chivotul era înapoi, în spate, în Sfânta Sfintelor. Dar când spui: „Cuvântul lui Dumnezeu a fost acolo în spate”, ce a fost cu adevărat? Aceasta a fost o reprezentare a Cuvântului Său, pentru că Cuvântul Său este viu, Cuvântul Lui este Gândul Său exprimat. Dar, după aceea, a fost pus pe două table de piatră și așezat în Chivot; a fost scris într-o Carte de rânduieli și pus într-un buzunar în partea laterală a Chivotului. Așadar, reprezentarea Cuvântului a fost acolo.

Sper că înțelegeți ce spun. Noi spunem: „Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.” Și Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, dar ceea ce este Biblia, cu adevărat, este o reprezentare a Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că eu pot pune această Carte în foc, sau poate fi într-o casă în flăcări și ea va arde toată, dar nimic nu poate distruge Cuvântul. Deci, noi spunem: „Acesta (Biblia), este Cuvântul lui Dumnezeu.” Dar, adevărul este că Biblia este o reprezentare a Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci, ce era înapoi, în spatele Chivotului? Ce era în spatele vălului? În spatele vălului era Cuvântul, și timp de mulți ani, ei au avut acea reprezentare a Cuvântului, care a fost Cuvântul și acolo avea să vină Viața lui Dumnezeu, pe Cuvânt.

Astfel, când au construit Cortul și au așezat Cuvântul acolo, Chivotul era acolo, Cuvântul era acolo și totul era acolo, atunci slava Shekina a lui Dumnezeu cobora și locuia peste acel Chivot. Unde era El? El era oriunde era Cuvântul. Viața Lui era cu Cuvântul.

Apoi, Dumnezeu a luat tot acel Cuvânt care era scris în Lege, în profeți și tot, El a luat plinătatea Cuvântului și a pus-o într-o altă reprezentare, nu într-o Carte scrisă de Moise, nu pe două table de piatră, ci acum era în trup, în Isus Hristos, pentru că El a fost Cuvântul făcut trup, El a fost reprezentarea Cuvântului lui Dumnezeu; El a fost expresia deplină a acelui Cuvânt făcut Viață. El a fost Dumnezeu pentru ei, El a fost Cuvântul viu al lui Dumnezeu manifestat, dar în spate, era Dumnezeu. Dumnezeu în spatele unui văl. Care văl? Vălul trupului de carne, pe care El L-a proiectat să fie replica Lui exactă în trup de carne.

Astfel, când ei au luat acel Cuvânt și L-au bătut în cuie pe cruce, Dumnezeu a rupt vălul (perdeaua) din Templu, de sus până jos, pentru a deschide Sfânta Sfintelor, ca să arate că acolo nu mai exista Viața lui Dumnezeu, Viața nu mai era în spatele vălului, ci acum era atârnată pe cruce. Acum, acel Cuvânt, acea Viață, era în spatele vălului de pe cruce. Și cu toate că Dumnezeu Se deschidea, deschidea vălul, chiar dacă Dumnezeu a adus o descoperire în acea zi, singura cale prin care puteai vedea ce se află în spatele acelui văl, era dacă Dumnezeu îți lua vălul de pe inimă.

Același lucru este adevărat în această zi. Dumnezeu a deschis Pecețile, El a luat vălul ca să ne arate unde locuiește, unde este Cuvântul Său și unde este slava Shekinah. El a făcut aceasta în această zi, pentru a-L descoperi pe deplin. Singura cale prin care putem vedea…Nu contează cât a deschis, El a deschis-o. El a deschis-o. A deschis Dumnezeu Pecețile? A luat Mielul Cartea și a deschis Pecețile? Sunt deschise toate cele șapte Peceți? „Amin!” Ele au trebuit să fie deschise, pentru că aceasta trebuia să se întâmple în zilele îngerului al șaptelea, care a fost William Branham. Toate cele șapte Peceți sunt Taina lui Dumnezeu încheiată, este vălul, este Taina care a fost în partea din spate a Minții lui Dumnezeu. Este deschisă! Este deschisă, dar tu poți s-o vezi numai dacă vălul a fost luat de pe inima ta, pentru că Ea este deschisă dar este învelită. Este deschisă dar este învelită, așa că singurul lucru care poate rupe vălul acum, este o descoperire directă de la Dumnezeu Însuși; acesta este singurul lucru care poate îndepărta vălul.

Astfel, noi înțelegem că niciodată nu vom putea rupe vălul prin instrucțiuni, indiferent cât de clar încercăm să predicăm Mesajul, și ar trebui să-l predicăm cât de clar putem.

Eu personal, nu cred că ar trebui să-L predicăm neclar doar pentru a-i face pe oameni să ghicească. Ascultați, încercând să explic lucrurile supranaturale, este destul de obscur și neclar folosind eroarea limbajului uman, care nu a fost conceput să explice supranaturalul, Cuvântul supranatural, deoarece limbajul nostru a fost conceput pentru a explica lucrurile din lumea în care trăim. De aceea, după ce fratele Branham a fost în Dimensiunea a șasea, a spus: „În limbajul uman, nu există nici un cuvânt care să descrie Aceasta.” De ce? Pentru că nu există nici un cuvânt care să descrie acele lucruri de Acolo. Toate cuvintele noastre descriu lucrurile pe care le trăim aici. Deci, el a mers la o altă experiență, și nu a mai avut cuvinte.

Ascultați, nu contează cât de clar vedem când Dumnezeu ne scoate vălul de pe inimile noastre, când ne dă o descoperire, ai înțeles-o, este reală pentru tine, este vie, dar când te întorci și încerci s-o explici, îți dai seama că este încă învelită. Încă este învelită, dar este dezvăluită numai prin descoperire, și aceasta poate veni numai de la Tatăl.

Acum, Cuvântul este învelit întotdeauna, dar pentru noi este dezvelit, descoperit, pentru că El a luat vălul de pe inimile noastre. Dar până când vălul nu se desprinde  de pe inimă, este încă învelit. Și unde este învelit? Este învelit în creștin, este învelit în Mireasa Lui. Taina este vie în Ea, Cuvântul este în Ea, slava Shekinah este în Ea, și încă este învelită pentru public. Dar este dezvăluită tuturor celor cărora li s-a scos vălul de pe inimă.

Aici vreau să fac o afirmație care să clarifice, pentru că atunci când spun astfel de lucruri, uneori oamenii rămân puțin tulburați în mintea lor, pentru că spun: „Ei bine, eu nu pot să explic ce cred, și când vreau să explic aceasta, devin confuz și încerc să spun ce a spus fratele Branham sau ce am auzit predicându-se duminică, și nu pot…” Ascultați, aceasta nu-i nimic, aceasta este mintea umană încercând să ia o descoperire și s-o așeze într-un mod explicabil. Dar aceasta nu înseamnă că tu n-ai descoperirea, nu înseamnă că nu este reală pentru tine. Ce este? Aceasta sare în sus și în jos în tine când tu auzi Mesajul, când citești „Intervalul,”, când citești „Pecetea a șaptea,” și Ceva din tine doar clocotește când auzi predicarea Cuvântului și Ceva din tine spune: „Amin! Amin! Amin!” Apoi te întorci și încerci să explici, dar sună ca și cum nu ai citit niciodată „Intervalul,” și nu ai auzit ce s-a predicat duminică. Ascultați, nu-l lăsați pe diavolul să vă înșele. Faptul că nu sunteți capabili să deveniți Aceasta cu exactitate, nu înseamnă că nu aveți vălul îndepărtat de pe inima voastră, pentru că această descoperire este pentru tine personal. Nici măcar nu este ceva ce trebuie să explici altcuiva, nu este ceva ce trebuie să aibă sens pentru o altă persoană din lume, nici măcar nu trebuie să aibă sens pentru mintea ta intelectuală. Singurul lucru pe care trebuie să-l facă, este să trezească Viața din interiorul tău. Nici măcar nu trebuie să înțelegi cu creierul tău ceea ce ți s-a întâmplat, tu trebuie să știi doar că în interiorul tău s-a întâmplat ceva.

Tot în mesajul Dezvăluirea lui Dumnezeu, fratele Branham a spus:

„Oh, frate, soră, ați prins-o? Priviți! Nu vedeți? A fost acoperită prin acele epoci, după cum a spus Dumnezeu, și va fi deschisă în aceste zile din urmă; cele șapte Peceți vor fi rupte și lucrul deplin va veni în vederea oamenilor, ce s-a întâmplat tot timpul. În ceasul Mesajului îngerului al șaptelea, toate tainele lui Dumnezeu ar trebui făcute cunoscute prin acest Ilie, în această oră târzie; cum Hristos este scos din biserica Sa, Fiul lui Dumnezeu, cum El este descoperit din nou ca Fiul omului, cum Biserica trebuie să fie pusă în ordine și orice lucru pentru zilele din urmă; fără crez, fără denominațiune, ci în mod absolut, doar Cuvântul care trăiește în individ.”

Am să citesc aceasta din nou. Fratele Branham ne spune aici că El a deschis-o. El a spus: „…după cum a spus Dumnezeu, și va fi deschisă în aceste zile din urmă; cele șapte Peceți vor fi rupte și lucrul deplin va veni în vederea oamenilor, ce s-a întâmplat tot timpul.” Aceasta a făcut Dumnezeu la Calvar. El a rupt sigiliul vălului pentru a arăta că El a transferat acel Cuvânt și acea Viață într-un alt Vas, și Acesta a fost la vedere, pe Golgota, pe Calvar. Taina a fost descoperită, dar câți au văzut-o? Toți L-au văzut, dar câți au văzut-o? Aceasta a fost învelită în spatele unei victime mutilate și sângerânde, desfigurată și atârnată pe o cruce, considerat un criminal, respins de toți și dezbrăcat. Ce a fost Acesta? Acesta a fost Cuvântul făcut vizibil. Acesta a fost Dumnezeu descoperit, era Taina care a fost în Mintea Sa, expus, pentru ca toți să-L vadă. Unde era vălul acum? Vălul era în inima lor. Acesta a fost dezvăluit, și acum, în această zi, Dumnezeu a descoperit-o. Este? El o are, a deschis-o. este descoperită complet? Este afișată? Câți o văd?

Vreau să rămânem la acest citat: „…lucrul deplin va veni în vederea oamenilor, ce s-a întâmplat tot timpul. În ceasul Mesajului îngerului al șaptelea, toate tainele lui Dumnezeu ar trebui făcute cunoscute prin acest Ilie, în această oră târzie; cum Hristos este scos din biserica Sa, Fiul lui Dumnezeu…”

Aceasta este  Epoca Bisericii Laodicea. El a fost scos afară din biserica Sa și bate. Deci, Hristos, Duhul Sfânt, când Cuvântul a fost respins, Viața a fost respinsă, El a fost respins: „…Hristos este scos afară din biserica Sa, cum este El descoperit din nou ca Fiul omului...” Printr-o slujbă profetică, prin fratele Branham. „…cum Biserica trebuie să fie pusă în ordine și orice lucru pentru zilele din urmă, fără crez, fără denominațiune, ci în mod absolut, doar Cuvântul care trăiește în individ.”

Deci, ce este Aceasta acum? Ce este acest Cuvânt deschis? Ce este această descoperire? Ce ar trebui să împlinească aceasta? „Cuvântul care trăiește în individ.” „Voi lua pe unul și voi lăsa pe altul. Îl voi lua pe acesta și-l voi lăsa pe acela. Vedeți? Nu sunt șiruri, nici denominațiuni, nici legături, sau nimic; este inima cu Dumnezeu, și numai El. Vedeți?”

În mesajul Intervalul, fratele Branham a spus:

„Priviți! Priviți la aceasta! Doamne! A rupt Pecețile, a descoperit Tainele. Le-a descoperit (unde?) la ultima epocă a Bisericii, singura care trăiește. Restul dorm.”

Tot în mesajul Intervalul, el a făcut următoarea afirmație:

„Pecețile au fost rupte. De ce? În această ultimă epocă a Bisericii să descopere aceste Adevăruri. De ce? Mielul a rupt Pecețile și le-a descoperit Bisericii Sale, ca să-Și adune supușii pentru Împărăția Sa, Mireasa Sa. Vedeți? Oh, Doamne! El vrea să-Și aducă supușii la El acum.”

Deci, acum, la sfârșitul timpului, ce a făcut El? În epoca a șaptea a Bisericii, în ultima epocă, El a rupt vălul, a deschis Taina Minții Sale și a expus-o pentru oameni, ca oamenii s-o vadă. Amin. Dar, amintiți-vă, este pentru individ. Și ce a făcut? El a deschis-o, a predicat-o, a arătat-o și a prezentat-o prin slujba Fiului omului, peste tot în lume. Apoi, El a deschis Cuvântul, L-a predicat deschis. Și ce a încercat să facă? El nu a încercat să convingă lumea că Pecețile au fost deschise, El nu a încercat să dovedească nimic la nimeni; El nu a încercat să-i convingă pe toți, ci a făcut aceasta pentru a-Și aduna Mireasa. Mai întâi, El va aduna Mireasa vie. Cui i-au fost descoperite Pecețile? Miresei vii. Noi știm că este o Mireasă adormită, care a adormit în toate epocile anterioare, dar El a venit să descopere Aceasta, cui? La Mireasa vie. Ei erau singurii prezenți la momentul în care Acestea au fost descoperite în ultima epocă. Din ce motiv a făcut-o? „Pentru a-Și aduna supușii pentru Împărăția Sa, Mireasa Sa. Vedeți?  El vrea să-Și aducă supușii la El, acum. Amin.”

Așadar, care a fost scopul descoperirii Peceților? Aceasta a fost pentru ca Domnul să mă poată aduce pe mine din confesiune, din confuzie și de oriunde aș fi fost, El m-a strâns pentru Sine Însuși. Și cum m-a adus? El a rupt vălul, a deschis Taina. Nu toți au putut s-o vadă, dar cei care au putut s-o vadă, au fost adunați de oriunde, ei au fost adunați în Împărăție, au fost adunați la El. Amin! Amin! Amin! Amin! Amin!

De aceea, fratele Branham, a spus: „Aceasta nu este pentru un grup, ci este pentru individ.” Nu contează cât de mult dorim să fie pentru un grup, noi nu o putem aduce la grup, adică pentru un grup. Dacă este un grup, acela este Mireasa aleasă. Cine sunt ei? Niciunul dintre noi nu știe aceasta. Nu poți merge niciodată la vreun grup și să spui: „Voi toți sunteți…” Nu! Este pentru individ. Este pentru individul care s-a întors la Hristos și i s-a îndepărtat vălul.

Vreau să privim la Fapte 9.1-7:

„Dar Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot,

și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinței, atât bărbați cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim.

Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.

El a căzut la pământ, și a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?”

„Cine ești Tu, Doamne?” a răspuns el. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. Ți-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un țepuș.”

Tremurând și plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te,” i-a zis Domnul, „intră în cetate, și ți se va spune ce trebuie să faci.”

Oamenii care-l însoțeau, au rămas încremeniți; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.”

Aici avem convertirea lui Saul. Dumnezeu l-a chemat pe Saul. Acum, noi știm totul despre Saul; știm că el nu a fost tipul cel mai drăguț, el nu a fost cel mai ușor de tratat pentru biserică, dar Saul era pe cale să primească o descoperire, Dumnezeu era pe cale să-i descopere o Taină; Isus Hristos era pe cale să i se descopere lui Saul, iar când a făcut-o, l-a lovit și i-a vorbit dintr-un Stâlp de Foc. Ceea ce a văzut el, era un Stâlp de Foc, și Isus i-a spus: „Pavele, de ce Mă prigonești?” Și Pavel a întrebat: „Cine ești Tu, Doamne?” „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești.” Dar Saul nu-L prigonea pe Isus din Nazaret, ci persecuta Biserica Sa.

Deci, aici Isus S-a coborât într-un Stâlp de Foc, El a coborât cu un glas de om, care i-a vorbit direct lui Saul și l-a chemat pe nume, spunându-i: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?” Ce făcea El? El îndepărta vălul, descoperindu-i Taina despre Cine era El și unde era. Saul a spus: „Cine ești Tu?” „Eu sunt Isus pe care-L prigonești.” Și el a mers atât de departe încât a spus: „Doamne, ce vrei să fac?” „Du-te în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci.” Ce făcea Isus? Isus avea să vină la el într-o altă formă, pentru că Saul tocmai a înțeles că el Îl persecuta pe Isus într-o altă formă. În ce formă era Isus acum? El era în Trupul Său. Care era Trupul Său? De aceea, apostolul Pavel a putut predica despre Tabernacol, Templu, Trupul lui Isus Hristos cu multe mădulare, pentru că el a primit o descoperire direct de la Dumnezeu Însuși, despre ceea ce este Trupul lui Isus Hristos. Aceasta nu a fost ceva confuz pentru el și a putut s-o așeze în Epistole. El știa unde era Trupul, el a văzut Stâlpul de Foc, dar unde era acea Viață? Acea Viață trăia în creștinii din acea epocă, și când el îi persecuta pe creștini, Îl persecuta pe Isus Hristos.

Dumnezeu avea să mărească și mai mult acea descoperire, dar nu i-a spus prin acel Glas din Stâlpul de Foc, ci doar i-a spus: „Intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci.” Apoi, Hristos S-a dus și i-a vorbit lui Anania: „Anania, am nevoie să te duci, pentru că tu ești mâinile Mele, tu ești reprezentantul Meu pe Pământ, tu ești reprezentarea Mea, și am nevoie să mergi la Saul.” „Oh, Doamne, Tu știi ce fel de om este el.” Ce trebuia să facă Isus? Isus trebuia să-i deschidă lui Anania o Pecete. „Ascultă, Anania, tu ai înțeles greșit acel vas. Acela este un vas ales de Mine, ca să ducă Cuvântul Meu la neamuri.”

Deci, Saul l-a înțeles greșit pe Anania, dar și Anania l-a înțeles greșit pe Saul, de aceea Dumnezeu a trebuit să rupă vălul la amândoi, apoi Isus Hristos a putut să vină prin Anania, și să-i dea restul însărcinării pentru Saul, să-și pună mâinile peste el ca să-și capete vederea, apoi l-a botezat și a fost vindecat. Dar noi știm că au fost și alți oameni ca Saul, au fost oameni care călătoreau cu Saul. Astfel, în versetul 7, citim:

„Oamenii care-l însoțeau, au rămas încremeniți; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.”

Ei au auzit ceva, dar nu au văzut nici o persoană.

Să mergem la Fapte 22.9:

„Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, și s-au înfricoșat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.”

Așadar, este evident că ei au fost prezenți la această mare descoperire a lui Isus Hristos; ei erau acolo și acolo erau și alții. Să spunem că erau și alții în biserică în dimineața aceea, și ei au văzut Lumina și au auzit un Glas, care poate însemna doar un sunet, dar ei nu au văzut nici un om, ci au văzut o Lumină și au auzit un zgomot, au auzit un sunet. Apoi, mai târziu, Pavel a spus: „Ei au văzut Lumina, dar nu au auzit Glasul Celui care mi-a vorbit.”

Îmi amintesc că am ascultat Mesajul, și ascultând Mesajul, Domnul mi-a vorbit mie. Am dat aceeași bandă, care m-a făcut să prind Viață, unui prieten s-o asculte și ei. Știți ce au auzit ei? Ei au auzit un zgomot, dar nu au auzit Glasul Celui care mi-a vorbit mie. Ei ar fi putut să fie în biserică în ziua aceea, ar fi putut să fie la întâlnire; ei ar fi putut să vadă Stâlpul de Foc mișcându-Se peste profet; ar fi putut să vadă manifestările Fiului omului pe platformă; ar fi putut să vadă povestea istoriei tale; învierea morților; deschiderea ochilor orbilor; indiferent câți oameni au fost acolo la deschiderea Cuvântului, ei nu au auzit Glasul care mi-a vorbit mie, pentru că El a venit să Se descopere Miresei Sale, ca indivizi. Deci, El a venit și a predicat aceasta deschis, dar în mod privat.

Prieteni, eu pot înțelege cât de frustrant poate fi acest lucru pentru cineva care a putut auzit zgomotul, dar nu a putut auzi Glasul care i-a vorbit lui Pavel. Eu nu știu ce să fac în privința aceasta și cum s-o repar. Pavel nu a putut s-o repare. Ei au fost acolo sub impactul acelei întâlniri, au văzut Lumina strălucitoare, au auzit ceva, dar nu au auzit ceea ce a auzit Pavel.

Uneori, voi ați putea ieși de la același serviciu și ați auzit două mesaje diferite, și nu există nici o modalitate de a remedia aceasta. Va fi nevoie de Dumnezeu ca s-o remedieze.

De multe ori, dacă aș putea să explic aceasta mai clar, dacă nu aș fi atât de limitat, dacă nu m-aș încurca sau dacă n-aș lăsa partea aceea deoparte…Ascultați, voi nu știți prin ce consternare trecem după aceea, când te gândești: „Ce am uitat să menționez? Nu am legat cele două puncte împreună și am lăsat-o confuză. Oh, Doamne, iartă-mă, pentru că am încurcat totul.” Dar cine să spună că am încurcat totul? Toți oamenii au auzit ceva și toți au văzut ceva, dar numai unul a primit Mesajul.

Să mergem la Galateni 1.15-16:

„Dar când I-a plăcut lui Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele și m-a chemat prin har,

pentru a descoperi în mine pe Fiul Său, ca să-L predic printre păgâni, îndată, nu am primit sfat de la carne și sânge.” (traducere din engleză).

Apostolul Pavel a spus: „Când Dumnezeu a hotărât să descopere taina vieții mele…” Ce avea El de gând să-i descopere lui Pavel? El a spus…Voi citi din nou versetul 15 și 16:

„Dar când I-a plăcut lui Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele și m-a chemat prin har, pentru a descoperi în mine pe Fiul Său…” Dumnezeu l-a chemat pe Pavel să facă, ce? Să-L descopere pe Fiul Său, în el. El l-a chemat să-L descopere pe Isus Hristos la oameni, și Pavel a făcut aceasta. El a fost chemat să-L descopere pe Fiul Său, și când a făcut aceasta, Pavel nu a putut s-o ia de la nimeni, ci a trebuit să meargă în Arabia, să socotească tot ce a învățat ca fiind un gunoi, și să învețe de la Hristos Însuși, care era Mesajul, pentru că el nu a putut vorbi cu un om ca să primească descoperirea, deși El putea folosi un om, așa cum l-a folosit pe Anania, cum l-a folosit pe Pavel ca să-L predice tuturor neamurilor. Dumnezeu poate folosi, dar nu discută cu omul când va face ceva.

Când vine timpul ca Hristos să Se descopere în tine, trebuie să fii singur cu Hristos, iar Hristos trebuie să te învețe Mesajul. Poate pentru tine nu este în partea din spate a deșertului din Arabia, dar poate tu te simți ca în partea din spate a deșertului, când Dumnezeu te desparte de orice om și te simți izolat de orice prieten pe care l-ai avut vreodată. Da, cu adevărat, Dumnezeu poate folosi ca purtător de Cuvânt, un om de la amvon, dar nu despre aceasta vorbim. Trebuie să fie Hristos Cel care îți descoperă Mesajul, așa cum a făcut-o cu Pavel, deoarece, care a fost scopul Lui pentru care l-a chemat pe Pavel? Să-L descopere pe Fiul în el, să-L descopere lumii pe Isus Hristos. Astfel, apostolul Pavel a preluat această înțelegere, și aici este unde…Noi vorbim de multe ori despre aceasta, dar când fratele Branham a ajuns la mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, textul folosit la deschidere, a fost Coloseni 1, cea mai mare parte a capitolului 1, dar el a scos în evidență acest verset: „Hristos în voi, nădejdea slavei.” , pentru că Pavel a înțeles că el a fost chemat să-L descopere pe Hristos. Apoi, Pavel a înțeles care era marele scop, de aceea, a spus: „Sunt în durerile nașterii, până când Hristos va fi format în voi.” Și „Hristos în voi, nădejdea slavei,” la individ.

Din nou, în mesajul Dezvăluirea lui Dumnezeu, fratele Branham a spus:

„Apoi, noi devenim o parte din El, așa cum sunteți vălul care-L acoperă. Voi sunteți parte din El, cât timp Hristos este în voi, așa cum Hristos a fost de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu era în El, făcându-L Dumnezeu. Și așa cum Hristos este în voi, nădejdea slavei, voi deveniți parte a lui Hristos. „Cel ce crede în Mine, va face și el lucrările pe care le fac Eu.” Vedeți? Voi deveniți o parte din Hristos, cât timp Hristos este ascuns în voi. Atunci, este acoperit pentru necredincios, dar știți că El este în voi.”

Ascultați următoarea propoziție:

„Voi sunteți Templul lui Hristos, care este în spatele perdelei, a pielii.”

Deci, ce deveniți voi? Templul lui Hristos. Este aceasta ceea ce a învățat Pavel? „Amin.” Mai departe, profetul a spus:

„Atunci noi, pentru că…În spate, din cauza acelui văl, din nou vălul, un trup omenesc, Îl ascunde pe Dumnezeu (Cuvântul), de necredincios.”

Unde este Hristos? Dacă ai fost născut din nou, prin Duhul lui Dumnezeu, Hristos este în tine. Tu ești Templul lui Hristos, dar El este ascuns pentru necredincioși din cauza cărnii noastre, deoarece carnea noastră este la fel ca și carnea lor. Carnea noastră este la fel ca și carnea altora, dar El este ascuns în spatele vălului.

Amintiți-vă, când ei au trebuit să ia Cuvântul care a venit din gura lui Moise, care era scris în Carte și era timpul să-L pună în spatele vălului, ei au construit un Cort, și Cortul din pustie, este reprezentarea lui Hristos, este reprezentarea unei persoane, și aceasta este și o reprezentare a noastră, pentru că acolo sunt trei părți: Curtea exterioară, Curtea interioară și Sfânta Sfintelor; iar noi avem: trup, duh și suflet. Dar când a venit timpul să-L pună înapoi în spatele acelui văl, în spatele acelui Templu, ei au trebuit să meargă să adune material; ei au adunat acest material, un material care a fost la fel ca oricare alt material; au luat piei de berbec, au luat lână și le-au pus împreună. Acolo a fost o selecție a pieilor, ei le-au luat de la unele oi și nu de la altele; ei au luat piei de la unii berbeci, nu de la toți berbecii. Înțelegeți ce vreau să spun? Ei au făcut o selecție pentru locul unde urma să fie vălul. Astfel, lâna a fost selectată pentru a fi țesută împreună pentru a deveni perdeaua (vălul), care va despărți locul Sânt, de Sfânta Sfintelor. Dar lâna nu s-a ales singură, ci altcineva a ales-o, dar ea a fost la fel ca orice altă lână de la orice altă oaie. Această lână nu a fost specială, nu a fost aleasă pentru că a fost o lână mai frumoasă, mai lungă și venea de la oi mai drăguțe, „Nouă ne plac mai mult oile acelea,” aceasta doar a fost aleasă, dar pe măsură ce a fost aleasă, a devenit vălul. A devenit vălul care acoperea, ce? Era vălul care acoperea Cuvântul, și Viața Cuvântului era în spatele acelui văl, și acesta era un văl între oameni și Dumnezeu. Dumnezeu trăia în spatele vălului, Dumnezeu era acolo, Dumnezeu era prezent și Dumnezeu Se manifesta din spatele vălului. Dar, Aceasta nu făcea ca vălul să fie mai bun, ca să se mândrească cu faptul că era văl. „Cum ai devenit văl?” „Nu știu. Într-o zi eram pe spatele unei oi, apoi a doua zi cineva a trântit-o la pământ…” Ascultați, procesul nu a fost plăcut, mă refer la foarfece și la despărțire. „…și, dintr-o dată, au aruncat toată lâna într-o geantă împreună cu altă lână, și nu am nici o idee ce se întâmpla. Apoi, m-au scos afară și mi-au făcut tot felul de lucruri; am fost întins și schimbat în formă, schimbat în culoare și toate acestea. Și următorul lucru pe care-l știu, este că m-au țesut împreună apoi m-au agățat aici.”

Aceasta suntem, prieteni! Aceasta este tipul acesta, este carnea, este doar vălul. Noi nu ne putem mândri cu vălul, dar vălul poate vedea ambele părți: vălul poate vedea exteriorul, și vălul poate vedea interiorul. Noi nu putem ajuta aceasta; noi putem vedea afară și putem vedea înăuntru. Apoi, noi știm că vălul poate ascunde slava Shekinah a lui Dumnezeu.

Fratele Branham a făcut câteva afirmații pe care vreau să le citesc.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, el a spus:

„Acum, observați. Dumnezeu Se face cunoscut pe Sine. Nu. Noi nu suntem chemați să facem convertiți la creștinism printr-un Guvern, ci printr-o descoperire, „Hristos în voi”, pentru că Pavel și-a dat seama că: „El avea să-Și descopere Fiul în mine.” „Hristos în voi!” Așa cum a fost Dumnezeu în Hristos, Hristos în voi, când ce a făcut Dumnezeu în Hristos, Hristos face în voi. Ce semne a făcut Dumnezeu în Hristos, Hristos face în voi.”

Știți ce s-a întâmplat cu Abby, verișoara lui Brock? Ea a intrat în contact cu un văl care Îl ascundea pe Hristos.

Ascultați, eu am cunoscut-o duminică, și am vorbit cu ea. Tocmai am spus ceva despre Brock: „Noi îl iubim pe Brock. Eu nu-l cunosc pe Brock, știți cum era înainte, dar acum îl iubim, cu siguranță.” Și ea a spus; „Oh, nu! Oh, nu! Tu nu-l cunoști. Eu îl cunosc, el s-a schimbat total.” I-am spus: „Mi-ar plăcea să vorbesc cu tine după serviciu, să avem o mică întrevedere.”

Brock era aceeași persoană din carne, cu aceleași caracteristici și în mare parte cu același temperament, dar în spatele lui era o Viață diferită. Ea a recunoscut că el devenise un văl. Și ce era în spatele acelui văl? Era Viața slavei Shekinah! Noi putem face convertiți la Hristos, prin Viața lui Hristos în noi, nu prin Guverne, nu prin stabilirea unui ordin, nu prin aducerea oamenilor într-o formă, ordine, ritualuri sau într-o structură bisericească. Aceasta nu o va face niciodată, dar ceea ce se va întâmpla, este același lucru care s-a întâmplat cu cei care l-au văzut pe Pavel venind, și Pavel L-a avut pe Hristos. Fiul Său era descoperit în Pavel, iar Pavel era vălul și el avea Taina, pe care o lăsa să se vadă în afară, iar ei au văzut-o.

Tot ceea ce au văzut ei în Pavel, fratele Branham a spus că era un evreu cu umerii încovoiați, cu nasul coroiat, dar el a intrat în contact cu Stâlpul de Foc, și acum, Fiul era descoperit în el. Vălul era încă văl, dar Viața din interior îl schimbase total, el era un Templu al lui Hristos.

Același lucru s-a întâmplat cu Abby, când a venit în contact cu un văl. Ea a spus: „După ce am vorbit cu el, am luat foc, și a trebuit să vin ca să văd această biserică din acest loc, care l-a ajutat să se schimbe.” Noi nu facem convertiți la creștinism prin Guverne, ci prin Hristos în voi. Noi suntem vălul, iar Dumnezeu poate permite ca vălul de pe inima altcuiva, să se desprindă, astfel încât să poată vedea ce este în spatele vălului. Și ce este în spatele vălului? Cuvântul și Viața Cuvântului.

În mesajul Disperare, fratele Branham a spus:

„Semnul, este Semnul. Ești tu și Hristos, ca persoană, împreună…”

Vreau să citesc încă odată, pentru că este o afirmație atât de ciudată aici. „Semnul, este Semnul. Ești tu și Hristos, ca persoană, împreună.” Unde este Hristos? El este o Persoană împreună cu tine, unit cu tine, ascuns în tine.

„…Este Duhul Sfânt, Viața Lui în voi, lucrând propria Lui Viață prin voi.”

Ce este Semnul? Noi știm că Semnul este plinătatea Duhului Sfânt revenind în Biserica Sa. Semnul este Viața lui Isus Hristos în poporul Său. Acesta este Semnul, și Acesta vine la individ. Nu este în mod colectiv, ci este individual. Semnul Lui este în tine. Ce este Semnul? Semnul este reprezentarea Vieții Lui, sau, Semnul este Viața Lui care este reprezentarea Sângelui Său, a morții Sale. Semnul Său, este Viața Sa. Și, ce este Semnul? Ești tu și Hristos ca Persoană, împreună. Acum, tu ești un Templu al lui Hristos, tu ești vălul care-L ascunde pe El.

În mesajul Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate, fratele Branham a spus:

„Știți ce gândeau ei despre El? „De la ce școală a venit? Cu ce denominațiune este El? Este cu fariseii, cu saducheii?”, sau ce mai aveau ei.” (El vorbea aici despre profetul Ilie). El nu a aparținut de niciuna dintre ele, ci a condamnat toată treaba. Vedeți? Dumnezeu a ales să facă aceasta. Doar un om simplu, fără educație. Noi nu avem nici un loc unde ar fi mers vreodată la școală, nu avem nimic despre el, doar un om simplu, dar lui Dumnezeu I-a plăcut să Se ascundă în acea persoană simplă. Dumnezeu acolo, cu acest om simplu, ascuns într-o ființă umană. Puteți înțelege aceasta?”

Fratele Branham a vorbit despre Ilie și slujba lui Ilie, cu un motiv, pentru că el încerca să ne facă să vedem paralela, în această generație, că Ilie S-a întors. Și fratele Branham a spus că nu există nici o înregistrare despre Ilie, nici măcar de unde a venit sau ce școală a urmat. El a fost doar Ilie Tișbitul, și nimeni, până astăzi, nu înțelege cu adevărat, ce înseamnă aceasta. Dar Dumnezeu Se ascundea. Fratele Branham a spus că Dumnezeu Se ascundea în acest om umil, în acest om simplu. Iar noi L-am văzut pe Dumnezeu ascunzându-Se într-un alt om simplu, din generația noastră, în William Branham, și aceasta a fost o altă slujbă a lui Ilie. Dumnezeu S-a ascuns în acest om simplu, și omul era vălul, dar ceea ce era în spatele vălului, era chiar Dumnezeu. El a fost un Templu al lui Hristos și Dumnezeu a fost descoperit în el.

Aceasta l-a făcut pe fratele Branham perfect în fiecare zi? Categoric, nu! Nu uitați că cel care era Templul lui Hristos, a fost încă în stare să mintă un avocat. Știți, aceasta este pentru mine o mare binecuvântare, pentru că este greu să spun că în spatele meu, în spatele acestui văl, este Hristos, că eu am intrat în contact cu Dumnezeul cel viu, că am venit în contact cu Stâlpul de Foc, iar Stâlpul de Foc m-a trezit la cine sunt cu adevărat, și m-a învățat Mesajul, și că eu sunt un Templu al lui Hristos. Știți cât de greu este să spui aceasta? Este greu, pentru că eu știu ce trece prin tipul acesta (fratele Chad arată spre trupul lui). Dar eu nu mă îndoiesc deloc, de aceasta.

Fratele Branham s-a dus și a mințit un avocat. Voi spuneți: „Dar, știi că Duhul Sfânt l-a corectat, iar el s-a întors și a îndreptat lucrurile.” Vă puteți imagina, dacă ați fi stat acolo, în ziua aceea, și ați fi văzut ce s-a întâmplat, fără să știți că Dumnezeu avea să-l pună să facă lucrurile corect? Ascultați, fratele Branham nu a făcut lucrurile corect pentru că a decis el să le facă corect, ci el a făcut-o, pentru că, atunci când s-a dus să-și pună mâinile peste un copil bolnav, Dumnezeu i-a vorbit, și i-a spus: „Cum poți tu, fiind un mincinos, să-ți pui mâinile peste acest copil?” Nu a fost bunătatea unei persoane umane, ci era bunătatea lui Dumnezeu. Acesta a fost caracterul lui Dumnezeu, și era un om care avea să se predea Glasului lui Dumnezeu. Aceasta nu era perfecțiunea vălului, vălul era doar un văl, era carne ca orice altă carne, vălul era predispus la corupție, era predispus la erori ca orice alt trup de carne.

Fratele Branham a spus: „Ascultați, dacă voi căutați ceva de criticat, veți găsi, sunt destule de criticat. Dacă veți căuta eșecuri, nu vă uitați la mine, eu sunt eu eșec….Eu fac greșeli în fiecare zi. El merge, eu alunec tot timpul.” Nu-mi amintesc de câte ori a spus aceasta, dar el era încă vălul, el era încă un Templu al lui Hristos, și Hristos era încă în spatele acelui văl. Oh, Îi mulțumesc lui Dumnezeu!

Ascultați, noi facem o mulțime de greșeli, și vom face o mulțime de greșeli, dar bunătatea lui Dumnezeu ne spune că greșim. De ce? Pentru că El vrea să Se manifeste pe Sine prin noi. Eu cred că este uimitor că Dumnezeu poate fi atât de puternic și atât de perfect, încât El poate folosi un văl atât de oribil! Eu cred că este uimitor că El este atât de puternic, Lumina Lui este atât de strălucitoare și El este atât de perfect din toate punctele de vedere, încât Se poate înveli într-unul dintre cele mai oribile văluri, și să-Și manifesta Viața. Nu este calitatea vălului, ci este calitatea Vieții din spatele vălului. Oh, lăudat să fie Domnul!

Eu nu știu întotdeauna ce să spun sau cum să spun, dar Îl cunosc pe Dumnezeu. Știu, dincolo de orice umbră de îndoială, care este Programul lui Dumnezeu pentru această oră, deoarece El L-a dezvăluit în acest Mesaj. Eu nu înțeleg pe deplin, evident că sunt un milion de detalii pe care nu le cunoaștem, dar știm cu siguranță, că Dumnezeu vrea să trăiască în poporul Său, că vrea să fie manifestat și văzut în poporul Său. Și cred că, prin descoperire, nu prin conduită, nu prin temperament, nu prin fapte bune, ci prin credință și prin descoperire, cred că sunt unul dintre acei oameni.

Uneori, privesc la vălul meu, și mă gândesc: „Cum, Doamne?” Dar nu m-am ales eu, ci El m-a ales. Eu nu mă pot desăvârși, dar El poate. Cel mai bun lucru pe care pot să-l fac, este să rămân predat și chiar dacă nu pot face cu adevărat bine,  este nevoie de Viața Lui în mine pentru a face aceasta.

În Marcu 16, la învierea lui Isus Hristos, când Isus a fost manifestat prima dată, El a făcut-o mai întâi pentru Maria Magdalena, și ea a fost prima care a intrat în contact cu Isus Hristos Cel înviat. Maria Magdalena Îl cunoștea pe Isus, ea L-a urmat pe Isus din cetate în cetate, slujindu-L; ea a fost una dintre femeile care L-au slujit pregătindu-I mâncare și având grijă de El. Deci, ea Îl cunoștea destul de bine, dar când Hristos S-a manifestat pentru prima dată în fața Mariei Magdalena, ea a crezut că era grădinarul. El a luat doar un alt văl, iar ea nu L-a recunoscut cu vălul pe care L-a luat. Ce ascundea vălul de ochii ei? Vălul ascundea Cine era El. După ochii ei umani, ea nu știa că Acela era Isus Hristos stând acolo și vorbind cu ea. Ea a spus: „Domnule, arată-mi unde este El, arată-mi unde I-au pus trupul, ca să mă duc să-L iau.” Ea Îl căuta pe Isus Hristos, vorbea cu Isus Hristos cerându-I lui Isus Hristos să-i arate unde este trupul lui Isus Hristos.

Nu știu dacă vreuna din aceste Scripturi v-au mirat vreodată, dar pe mine m-au mirat. Ce o orbea pe Maria Magdalena față de Viața care stătea înaintea ei? Vălul. Dar El a vorbit și a chemat-o pe nume: „Maria!” Și când El a chemat-o pe nume…

Ascultați, fratele Branham  a vorbit despre faptul că El ți-a strigat numele, și că descoperirea Tainelor este strigarea numelor. Când Dumnezeu Se descoperă pe Sine și descoperă această Taină, El îți strigă numele. Dar, El nu strigă: „Chad! Bob! Ted!” Nu aceasta spune el. Ce face El? Cum a chemat El numele Mariei? Aceasta era o identificare, El a identificat-o pentru că o cunoștea. Și felul în care o cunoștea și înțelegea cine era ea, era felul în care îi spunea numele. Din felul în care i-a spus numele, ea știa că El era Domnul, așa că, s-a întors și I-a spus: „Rabuni!”, și a căzut la picioarele Lui.

Ascultați, Dumnezeu a venit la noi sub forma Cuvântului Său. El a venit sub forma unui profet, și, de multe ori, El vine la noi sub forma unei alte ființe umane, care ne-a fost un martor despre Mesaj, dar noi nu am recunoscut Cine ne vorbea, nu am recunoscut Viața din spatele vălului. Dar, dintr-o dată, Viața din spatele vălului, care ne cunoștea înainte de întemeierea lumii, ne-a chemat cu o identificare adevărată, cu cine suntem noi cu adevărat, și noi am știut când a numit acest nume. Nu, Chad. Nu acesta este numele pe care El îl cheamă, ci este cine am fost în Mintea Lui înainte de întemeierea lumii. Și când El m-a chemat cu acea identificare, Ceva în mine a spus: „Acesta este Hristos! Este mai mult decât vălul pe care-l văd.”

Ascultați, să presupunem că El era grădinarul, apoi i-a schimbat vederea, ce s-a întâmplat cu acel Văl? Ce s-a întâmplat cu grădinarul? Oh, Dumnezeul meu! Am o mulțime de întrebări de pus atunci când voi ajunge în cer. Dacă vom avea mintea aceasta, vom pune întrebări sau nu vom întreba nimic, nu știu, dar eu am o mulțime de întrebări.

Apoi, Îl găsim pe drumul către Emaus, unde S-a a arătat la alți doi, dar într-o altă formă. Cum? În spatele altui Văl. Acesta era Isus Hristos Cel înviat, Vața Lui înviată, împlinirea Cuvântului. El a venit la ei, dar ochii lor erau orbiți și nu L-au putut recunoaște. Ei Îl cunoșteau, au vorbit cu El, L-au iubit, au petrecut timp cu El, dar ei nu știau Cine era Cel cu care mergeau pe drum, pentru că El S-a prezentat în spatele altui Văl, decât acel văl cu care erau ei obișnuiți. El a vorbit cu ei pe drum și ei au mărturisit, mai târziu, că le ardeau inimile când El le deschidea Scripturile. „Nu ne ardeau inimile în noi, când El vorbea cu noi de-a lungul drumului, deschizându-ne Scripturile?” Ei nu știau că Acesta era Domnul, pe care Îl plângeau; nu știau că Acesta era Cel de care credeau că sunt despărțiți, dar El nu era despărțit de ei, ci era chiar acolo, mergând alături de ei. „De ce sunteți abătuți? De ce sunteți atât de triști? Ce este cu voi? Sunt aici! De ce plângeți? Despre ce vorbiți?” „Tu nu știi ce s-a întâmplat cu acel Profet, cu adevărat puternic…?” Și plângeau.

Ascultați, noi trecem prin același lucru acum. „Doamne, unde ești?” El este peste tot în jurul nostru, prieteni. El este aici, dar este în spatele altor văluri. El este aici!

Atunci, în spatele acelui Văl, ei au avut acel dialog, apoi, El S-a făcut că pleacă, dar ei L-au invitat în casă, și acolo, El a făcut ceva înaintea lor, care era o identificare, El a frânt pâinea într-un anumit fel.

Fratele Branham a spus că El a făcut ceva în felul cum a făcut-o înainte, apoi ochii lor au fost deschiși iar ei L-au văzut, ei au știut că era Domnul. Eu am o mulțime de întrebări și acolo. Și-a schimbat El forma sau s-a schimbat înțelegerea lor? S-au rearanjat dintr-o dată structurile faciale în acel Vas pe care îl folosea sau au prins ei o descoperire despre Cine era Acesta? Eu nu știu răspunsul la această întrebare, dar oricare ar fi, este uimitor. Cu siguranță, oricare răspuns ar fi, este uimitor. Apoi, El a dispărut din vederea lor.

Deci, ce s-a întâmplat cu acea formă? Aceasta este întrebarea mea: Ce s-a întâmplat cu acea formă? Apoi, îi găsim pe toți ucenicii strânși împreună într-o cameră cu ușile încuiate, iar următorul lucru pe care-l știm, este că El a stat în mijlocul lor, dar, din nou era într-o altă formă. Acum, El S-a întors în forma în care L-au văzut ultima dată, mâinile Sale având rana lăsată de cuie, cu trupul cu care ei erau obișnuiți. El a venit la ei în felul în care Îl cunoșteau, în chipul în care Îl cunoșteau. El a venit la ei în spatele ușilor închise, li S-a descoperit pe Sine, și le-a spus: „Eu Sunt! Veniți și atingeți-Mi mâinile și puneți mâna în rana Mea.” Noi știm ce s-a întâmplat cu Toma, știm că el a primit o descoperire, și a spus: „Domnul meu, și Dumnezeul meu!” Aceasta a fost o descoperire personală a lui Isus Hristos Însuși, nu într-o altă formă, ci El Însuși a venit în spatele ușilor încuiate și li S-a descoperit personal în plinătatea Sa, pentru ca ei să înțeleagă în acel moment. Astfel, noi privim la aceasta și înțelegem că El le-a deschis Scripturile în altă formă, dar acum, în spatele ușilor încuiate, în privat, El a venit la ei, și le-a spus: „Eu Sunt!” Apoi, le-a deschis înțelegerea ca să înțeleagă Scripturile.

Ascultați, Dumnezeu a folosit multe forme: forme de predicatori, forme de prieteni, pentru a ne deschide Scripturile, dar Singurul care  poate să ne deschidă înțelegerea, cu adevărat, pentru a înțelege acele Scripturi, este atunci când El te întâlnește în spatele ușii închise a casei tale; când El ți se arată și îți spune: „Sunt Eu! Vezi semnul cuielor? Vezi mâinile Mele? Vezi coasta Mea? Acesta Sunt Eu!” Și acea întâlnire privată cu Hristos din spatele vălului și al sfintei sfintelor tale, când El îți spune: „Eu Sunt!”… El poate folosi multe forme ca să deschidă Scripturile, dar când El deschide înțelegerea pentru a înțelege Scripturile, este când El vine în casa ta și spune: „Eu Sunt!”

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Priviți! Hristos în voi Îl face centrul Vieții, al descoperirii. Vedeți? Viața lui Hristos în voi, Îl face centrul descoperirii. Hristos în Biblie, face Biblia descoperirea completă a lui Hristos. Hristos în voi, vă face descoperirea completă a întregii lucrări. Vedeți ceea ce încearcă Dumnezeu să facă?

Atunci, ce este nașterea din nou? Voi veți spune: „Ei bine, frate Branham, ce este nașterea din nou?” Este descoperirea lui Isus Hristos vouă personal. Amin. Vedeți? Nu că te atașezi la o biserică, strângi o mână sau faci ceva diferit, ai spus un crez, ai promis să trăiești printr-un cod de reguli. Dar, Hristos, Biblia, este Cuvântul care v-a fost descoperit. Și nu contează ce spune cineva, ce se întâmplă, este Hristos: Păstor, Preot, orice ar putea fi, este Hristos în tine, care este descoperirea pe care a fost zidită Biserica.”

Când Hristos vine… Nu într-o altă formă. Într-o altă formă, El îți poate deschide Scripturile, dar când vine în forma ta, El îți deschide înțelegerea, El îți dă o descoperire, și tu spui: „Acesta este EL! Acesta este EL! Și El este în mine.”

În mesajul Răsăritul Soarelui, profetul a spus:

„În El, noi devenim parte din El, Paștele, Taina descoperită a lui Dumnezeu, așa cum a fost atunci, a Vieții după moarte. Acum, noi, care odată eram morți în păcat și fărădelege, suntem vii. Adevărata Pecete a Paștelui a frânt moartea din jurul meu, și eu sunt viu. Pecetea Paștelui de la început, a rupt pecetea peceții romane, Pecetea Paștelui, că El a fost pecetluit. Și oamenii, când au murit, s-au dus, dar El a rupt Pecetea și a descoperit secretul. Și acum, Dumnezeu, prin Duhul Lui cel Sfânt, a rupt Pecetea din jurul vieților noastre, și Hristos este descoperit că trăiește în noi, că noi suntem înviați cu El.”

Care este marea descoperire din această zi? „Hristos în voi, nădejdea slavei!” Și tu devii vălul, tu ești Templul Lui din spatele cărnii (vălul) tale. Aceasta nu trebuie să devină o carne specială, aceasta poate fi, pur și simplu, carne veche; aceasta nu înseamnă că trebuie să devină carne perfectă, pentru că este o carne cu defecte, dar nu la aceasta privim, ci noi privim la Viața care se află în spatele vălului; noi privim la Cuvântul care stă acolo cu slava Shekinah a lui Dumnezeu, ca să-L facă să trăiască. Aceasta este Realitatea, acolo este Templul lui Dumnezeu.

Să ne întoarcem la 1Corinteni 13.10-12:

„Dar când vine ce este desăvârșit, atunci ce este în parte, se duce.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, înțelegeam ca un copil, gândeam ca un copil, dar când am devenit bărbat, am înlăturat cele copilărești.

Căci acum vedem întunecat, ca într-o oglindă întunecată, dar atunci, față în față; acum știu în parte, dar atunci voi cunoaște așa cum și eu sunt cunoscut.”(traducere din engleză).

Aici, Pavel spune: „Când vine ce este desăvârșit, atunci ce este în parte, se duce.” Iar fratele Branham a spus: „Ceea ce avem astăzi, este interpretarea perfectă a Cuvântului cu legitimare divină.”

Pavel a spus: „Căci acum vedem întunecat, ca într-o oglindă întunecată.” Noi ne-am uitat la Cuvânt, și a fost puțin întunecat, dar la deschiderea Peceților, El avea să îndepărteze întunecimea din Scripturi. El avea de gând…Am să spun așa: El urma să curețe sticla prin Mesajul orei. El urma să ia ceea ce era întunecat și urma să curețe totul înapoi și să-L aducă la Original, la Statutul Original, care a fost dat la început. (fratele Chad ridică Biblia). Acest Cuvânt a fost destinat să fie o Oglindă, dar prin ideile denominaționale ale omului, s-au atașat la El tot felul de dezordine, apoi Cuvântul a fost așezat într-o mansardă, unde s-a umplut de praf, avea pete, amprente și orice altceva, iar voi v-ați uitat la El, și niciodată nu ați putut vedea clar ceea ce priveai. Dar, la deschiderea Peceților, El a venit prin acest Mesaj și a restaurat Oglinda înapoi, la ceea ce trebuia să fie.

Aici, Pavel a spus: „Acum vedem întunecat, dar atunci….” Când? Când interpretarea perfectă a Cuvântului S-a întors la noi, și ne-a fost descoperit. „…atunci vom vedea față în față; acum știu în parte, dar atunci voi cunoaște așa cum sunt și eu cunoscut.”

Dumnezeu a știut întotdeauna despre mine. Dumnezeu a știut întotdeauna despre mine, și întrebarea nu a fost în Mintea lui Dumnezeu, ci întrebarea era în mintea mea. Dumnezeu a știut întotdeauna ce va face cu mine; Dumnezeu a știut întotdeauna cine am fost; Dumnezeu a știut întotdeauna că eu voi deveni parte din acel Templu; El a știut întotdeauna că îmi va folosi vălul. Dacă sunt un copil al lui Dumnezeu, El a știut întotdeauna că va folosi vălul meu pentru a Se manifesta, dar eu nu am știut aceasta. El a venit și a restaurat Cuvântul, astfel încât, nu mă mai uit într-o oglindă murdară, ci mă uit corect la Cuvânt, și astfel am aflat că sunt eu.

El vrea să mă folosească, iar eu spun: „El l-a folosit pe Pavel. Priviți ce a făcut în prima epocă a Bisericii! Priviți ce a făcut în Corinteni! Priviți ce a făcut în Petru! Laudă lui Dumnezeu! Eu am văzut aceasta. Priviți ce a făcut în fratele Branham.” Aceasta a fost frumos, dar El a vrut ca eu să primesc o descoperire mai înaltă, că ceea ce a făcut în Pavel, vrea să facă în mine; ceea ce a făcut în fratele Branham, El vrea să facă în mine. Și El a folosit vălul lui, ca Templu al Său, ca să-Și trăiască Viața în spatele vălului. Dar El vrea să facă același lucru în voi și în mine.

Când Mesajul a venit să curețe Oglinda, noi am putea obține o reflecție. Acesta nu a fost doar Pavel, El nu a vrut să-l folosească numai pe Pavel, care L-a descoperit pe Fiul, ci El vrea să mă folosească și pe mine pentru a-L descoperi pe Fiul. El are un Trup, și are mădulare ale acelui Trup, iar El vrea ca eu să fiu unul din acele mădulare. Atunci când ne întoarcem la Domnul, vălul este luat de peste inima noastră și noi Îl putem vedea pe Hristos.

Mai am doar un gând pe care vreau să vi-l împărtășesc.

În mesajul Întrebări și Răspunsuri despre Peceți, din anul 1963, într-o duminică dimineața, chiar între a șasea și a șaptea Pecete, fratele Branham a primit această întrebare:

„Frate Branham, dacă această întrebare nu este potrivită, nu se potrivește, nu răspunde. (Aceasta este frumos. Apreciez aceasta). „Care copii merg în Răpire, dacă sunt mici? Îți mulțumesc.” Nu a semnat nici un nume aici.”

Întrebarea este: „Ce se întâmplă la vremea Răpirii cu copiii mici sau bebelușii?” Evident, ei nu au fost convertiți. Sunteți de acord? Nu s-a făcut rugăciunea păcătosului, pentru că nu s-au pocăit de nimic. Ascultați care a fost răspunsul:

„Priviți! Când Dumnezeu pune un nume în Cartea Vieții Mielului, înainte de întemeierea lumii, nu există nimic în lume care să-l poată șterge, pentru că acesta este scris cu Cerneala Sângelui lui Hristos, fie că este atât de mare, atât de mare sau atât de mare, sau oricum ar putea fi acesta, merge la fel.”

Amintiți-vă că acum câteva săptămâni a fost aici fratele Stan Price, și el a făcut o afirmație. El s-a referit la citatul în care fratele Branham a spus: „Voi nu ați fost salvați niciodată într-o anumită zi. Voi ați fost salvați întotdeauna!”

„Cum pot spune eu că am fost salvat întotdeauna?” Pentru că ai fost în Cartea Vieții Mielului. Dacă ai fost salvat, tu ai fost în Cartea Vieții Mielului. Deci, când ai fost salvat? Știu că aceasta se reduce la aspecte tehnice.

Noi avem o experiență aici, și această experiență este pentru înțelegerea noastră, pentru creșterea noastră, și pentru o manifestare a Cuvântului. Deci, există o manifestare a Cuvântului, dar realitatea Acestuia, dacă pot spune așa, realitatea nu este drama care se joacă acum, realitatea este ceea ce s-a jucat în Mintea lui Dumnezeu; realitatea este în Cartea Vieții Mielului, și noi doar reflectăm acea realitate.

Profetul a spus: „Acesta este negativul (aici jos), acela de sus este pozitivul!” Astfel, el a spus: „Voi nu ați fost salvați niciodată într-o anumită zi. Voi ați fost salvați întotdeauna!” Și acum, ei au întrebat despre bebeluși: „Ce se întâmplă cu copiii mici la Răpire? Unde vor merge ei, pentru că nu s-a spus nici o rugăciune, nu s-au mărturisit, nu s-au convertit?”

Dar, la Răpire, nu contează aceasta, pentru că toți cei ce sunt în Cartea Vieții Mielului, toți cei care fac parte din Sămânța predestinată, aleasă, vor merge în Răpire. Toți cei care sunt destul de mari, vor ajunge la pocăință și o fac, dar cei care nu sunt destul de mari ca să vorbească, vor merge oricum. Aceasta este afirmația la care am început să privesc.

Profetul a spus: „Când Dumnezeu pune un nume în Cartea Vieții Mielului, înainte de întemeierea lumii, nu există nimic în lume care să-l poată șterge, pentru că acesta este scris cu Cerneala Sângelui lui Hristos…”

Eu am început să privesc la aceasta, și știu că fratele Branham vorbește în chip simbolic. Am spus: „Acele nume au fost sigilate sub Sângele Mielului. Ele au fost scrise cu Cerneala Sângelui lui Hristos, al Mielului.” A spus profetul aceasta? Dar acel Sânge nu a fost vărsat decât în anul treizeci și trei, după Hristos. Deci, cum a făcut El ca Sângele acela să scrie nume într-o Carte? Acum, noi ne dăm seama, noi am fost învățați și am înțeles că Apocalipsa este o Carte a simbolurilor, că Dumnezeu folosește simbolurile ca să ne învețe Adevărul. Și Adevărurile sunt mai mari decât simbolurile. Sper că nu vă gândiți că fac un sacrilegiu pentru că spun aceasta, dar Adevărul este dincolo de simbol, pentru că Adevărul este realitatea simbolului, iar simbolul este o reflectare a acelei realități, pentru înțelegere.

Deci, el spunea: „O Carte.” S-ar putea să fie o Carte sau s-ar putea să nu existe o Carte. Eu nu știu. Tu trebuie să pui întrebări de genul: „Ce fel de hârtie a folosit? Cu ce fel de cerneală a scris? A scris cu o pană? A scris cu degetul?”

Când fratele Branham a văzut viziunea, atunci când o critica pe femeia aceea dintr-un local, el a văzut că Sângele lui Isus Hristos înconjura Pământul și că păcatele lui Îl loveau pe El. A văzut că El avea o foaie înfășurată, pe care erau păcatele Lui. Apoi a văzut că Și-a pus degetul în lateral și a scris: „Iertat!”, pe foaie. Dumnezeu i-a arătat, simbolic, ce s-a întâmplat. Dar, a scris Dumnezeu vreodată, cu adevărat, „Iertat!” pe o foaie de ofense pe care o avea? Eu nu știu. Poate a făcut-o. Când a scris-o? Dacă a scris-o vreodată, El a scris-o înainte de întemeierea lumii, ceea ce înseamnă că avea deja o listă cu greșelile tale. Eu nu cunosc răspunsul la aceste întrebări, dar știu că Adevărul este dincolo de simboluri.

Adevărul este că El a scris numele tău cu Cerneala perfectă de neșters a Sângelui lui Isus Hristos, Sângele Mielului. Dar acolo nu exista încă Sânge fizic pentru a scrie acel nume. De aceea există un Mesaj care devine atât de vital.

Fratele Branham a spus că el nu a putut predica „Semnul,” decât după Peceți, pentru că el a început să ne arate realitatea, că totul este o realitate mai mare, și el a spus: „Sângele reprezintă Viața.” El a spus: „Sângele pe care L-a vărsat Isus, a curs pe cruce și a intrat în pământ iudeu. El S-a întors înapoi în elementele hranei și lucrurile pe care El le-a mâncat.” Aceasta este ceea ce a spus fratele Branham. Eu nu vreau să fac un sacrilegiu religios, pentru că acesta este cel mai prețios Sânge care a atins vreodată Pământul, și acest Sânge a fost un preț de schimb, a fost un schimb de bani: Sângele Lui, pentru păcatele mele. Acolo a fost Sânge real, acela a fost Sânge uman, care a fost creat de Dumnezeu.

Deci, Acela a fost Sângele lui Dumnezeu. Dar acel Sânge nu a fost Sângele cu care El a scris numele meu în Cartea Vieții Mielului, ci acel Sânge a reprezentat Sângele. Sângele pe care Îl primesc eu astăzi, nu este Sângele acela, pentru că profetul a spus că acel Sânge a fost partea chimică care s-a întors înapoi în pământ. Dar ceea ce am primit eu, este Viața acelui Sânge.

Așadar, când eu primesc Viața acelui Sânge, eu primesc efectul Sângelui, iar efectul Sângelui este Răscumpărarea mea. De aceea, Viața devine Semnul. Semnul este… Fratele Branham a spus că dacă vrei să mergi cu autobusul, tu nu te duci să-i dai bani șoferului, pentru că ei nu vor ca șoferul să fie jefuit, nu vor ca șoferul să aibă o grămadă mare de bani, de aceea te duci la casierie, unde sunt încuiați în spatele gratiilor de fier, le dai banii, ei îi pun într-un seif, și îți dau un bilet. Biletul reprezintă banii, dar nu sunt bani.

Deci, ceea ce primim noi astăzi, este un Semn, care nu este Sângele fizic, ci acest Semn reprezintă Sângele fizic. Sângele fizic a intrat înapoi în pământ, pentru a răscumpăra întreaga Creație, dar Semnul pe care-L primesc, este Viața acelui Sânge; Viața care a creat acel Sânge, Viața care a trăit prin acel Sânge, Viața care continuă să trăiască și astăzi, aceea este Viața pe care o primim noi.

Deci, cu ce Sânge a scris El numele meu în Cartea Vieții Mielului? Oh, Dumnezeul meu! Știți cum spunea fratele Branham? „Puneți-vă hainele spirituale!” Noi trebuie să privim dincolo de firesc și să vedem realitatea spirituală din spatele Lui.

Țineți minte întrebarea: „Ce Sânge mi-a scris numele și ce nume mi-a scris?” Chad Lamb? Este o întrebare bună. Așa cum am spus, eu am o mulțime de întrebări și nu am toate răspunsurile, dar îmi dau seama că unele dintre întrebările mele sunt carnale din cauza înțelegerii limitate, și fixându-mă pe simbol, am ratat Adevărul care este dincolo de simbol.

Tot în mesajul Întrebări și Răspunsuri despre Peceți, puțin mai jos, fratele Branham spune:

„Acum, noi știm că Isus a fost ucis cam în jurul anului treizeci, după Hristos. Este adevărat? Aceasta era cam la mijlocul anului treizeci, după Hristos. Dar Biblia spune că El a fost ucis înainte ca lumea să fie creată vreodată. Și numele vostru…Când Cartea Mielului…Când Mielul a fost înjunghiat să răscumpere această Carte. (Aici este un lucru mare care ar putea provoca stimulare). Priviți! Când Mielul…Acum, amintiți-vă că Biblia spune că, Cartea Vieții Mielului a fost scrisă înainte de întemeierea lumii și numele vostru a fost pus înăuntru, era în acea Carte când Mielul a fost înjunghiat înainte de întemeierea lumii, ca să răscumpere fiecare nume care a fost scris în acea  Carte. Vedeți? Ați înțeles acum?”

Deci, când  fost înjunghiat Mielul? Înainte de întemeierea lumii. Dar, El a fost înjunghiat în anul treizeci și trei, după Hristos. Aceasta este o reflectare a aceleia. Aceasta de pe pământ este o manifestare a ceea ce s-a întâmplat deja în Mintea lui Dumnezeu. Astfel, eu vă întreb: Care dintre ele este mai reală? Aceea din ceruri, gândurile Dumnezeului celui veșnic. Aceasta este o reflectare a Aceleia; Aceasta este o manifestare a Aceleia. Deci, Originalul este Realul.

Așadar, „El a fost înjunghiat înainte de întemeierea lumii, ca să răscumpere fiecare nume care a fost scris în acea Carte.

Vedeți? Nu este nimic în neregulă. Funcționează exact ca marele ceas al lui Dumnezeu, vedeți, ca un ceas care este chiar în jur. Numele vostru a fost pus acolo înainte de întemeierea lumii, când Mielul a fost ucis ca să răscumpere ce era în acea Carte. Și acum, El vine înainte și ia acea Carte, pentru a-Și pretinde Răscumpărarea.”

Să mergem la Apocalipsa 13.8. Aș avea multe de spus despre aceasta, dar vreau doar să ating acest gând, în contextul despre care vorbim.

„Și toți locuitorii pământului, i se vor închina, toți aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în Cartea Vieții Mielului, care a fost înjunghiat.”

Îmi place această formulare. De multe ori, noi o numim „Cartea Vieții”, „Cartea Vieții Mielului,” dar îmi place terminologia de aici: „…în Cartea Vieții Mielului.”  Noi ne dăm seama că Efeseni 1, ne spune că: „Dumnezeu ne-a ales în El, înainte de întemeierea lumii...” Deci, noi am fost aleși în El înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinți și fără vină înaintea Lui, în dragoste. Așadar, Dumnezeu ne-a ales în Hristos Isus înainte de întemeierea lumii, și aceasta este în același timp în care El ne-a scris numele în Cartea Vieții, și El le-a scris cu Cerneala Sângelui lui Isus Hristos și totul a fost pecetluit în spatele celor șapte Peceți, așa că, este de neschimbat. La sfârșitul timpurilor, la deschiderea Peceților, va descoperi că în tot acest timp, a fost neschimbat. De aceea a fost o Carte pecetluită, care este deschisă la sfârșit, și care nu poate fi modificată. Aceasta este hotărârea lui Dumnezeu dinaintea întemeierii lumii, și El nu ia decizii noi.

Deci, acum noi venim la această Carte, iar fratele Branham a făcut această afirmație în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită:

„Acum vedeți Pecețile? Când era în lucrarea Sa de mediere, acolo în urmă, răscumpărând, dar într-o zi, El vine înapoi să-Și ia Cartea pe care a răscumpărat-o. Și tot ce este în această Carte a Lui, este El.”

Totul în Carte este El. Eu m-am gândit: Numele meu este în acea Carte?

„Și tot ce este în această Carte a Lui, ar fi El, pentru că acesta este credinciosul, cuvintele din Carte. Și Cuvântul este El.”

Este Cartea Vieții Mielului. Deci, cu ce fel de cerneală este scris numele meu în Cartea Vieții Mielului? Ce fel de stilou a folosit El? Ce limbă a folosit? Ce fel de stil și în ce limbă a fost scris? Cât de mare sau cât de mic a fost scris? Cât de mare este Cartea? Cartea este El, și tot ce este în Carte, este El. „Credincioșii din Carte sunt cuvintele din Carte,” sunt El, pentru că El este Cuvântul. Credinciosul este parte din Cuvânt, credincioșii sunt cuvintele care sunt în Carte.

Fratele Branham a numit această Carte a Răscumpărării, „Biblia”, și el a spus:

„Voi ați fost în Biblie înainte ca Biblia să fie scrisă.”

Deci, Biblia și Cartea Vieții Mielului, sunt același lucru; Biblia și Cartea Răscumpărării, sunt același lucru; Biblia și Certificatul vostru de căsătorie, sunt același lucru; Biblia și Înregistrarea Vieții Mielului, sunt același lucru. Cu ce cerneală au fost scrise numele voastre și ce nume au fost scrise? Este propria Lui Viață pe care o împărtășește cu voi. Aceasta este ceea ce este Cartea Vieții Mielului, este Viața Lui, este Înregistrarea Vieții Sale, așa cum urma s-o aducă în manifestare pe Pământ, prin toate generațiile. El adună totul în ziua de sfârșit, ca să Se unească cu Mireasa Sa, care este El: Bărbat și Femeie, apoi să Se întoarcă împreună, pentru a uni Cartea din nou împreună, și să se întoarcă cu Hristos pe Pământ, pentru a conduce.

Cu ce cerneală a fost scris numele tău în Sângele Lui? Ce Sânge? Viața Lui. Deci, ce ești tu? Ești parte din Viața Lui. Dacă numele tău a fost scris cu Cerneala de neșters a Sângelui Său, nu poate fi șters niciodată, atunci numele tău este parte din El, tu ești parte din Viața Lui. Nu trupul acesta, ci acea Sămânță Genă a lui Dumnezeu din interior, care este un atribut al lui Dumnezeu, care face parte din Cuvântul lui Dumnezeu, și care vrea să Se manifeste. Ce este Hristos? Este Cuvântul Uns, Cuvântul lui Dumnezeu pe care El L-a Uns să trăiască într-o anumită zi. Acesta este Hristos. De aceea, fratele Branham a spus că Hristos era în Noe, Hristos era în Moise. Ce a fost aceasta? Voi vă amintiți, Acesta a fost Hristos în Moise înainte de nașterea din nou. Amintiți-vă că El a trebuit să-Și verse Sângele pentru a ne sfinți, ca să poată trăi în noi.

Înainte, El era Dumnezeu deasupra noastră; apoi, Dumnezeu cu noi; și acum, Dumnezeu în noi. Dar aceasta putea veni numai după Golgota, El putea trăi în om numai după Golgota. Deci, ce a fost Hristos în Moise? A fost o Sămânță sau o parte a Vieții lui Dumnezeu, care era în Moise; a fost Cuvântul care trăia în Moise. Și când acel Cuvânt din Moise a trăit, Acesta a fost Hristos.

Ce este Ceea ce trăiește în tine? Ce face Duhul Sfânt când vine să te însuflețească? El vine să-Și însuflețească propria Lui Viață, care este deja în tine. Și cum Își însuflețește El propria Lui Viață? Aducând-Și Viața pentru a-I însufleți Viața. Ce se află în spatele vălului? Slava Shekinah a lui Dumnezeu, Însăși Viața lui Dumnezeu vine și se odihnește pe Cuvânt și aduce Cuvântul în manifestare, pentru că, ce este în camera interioară? Este Cuvântul, El este în Chivot, care, ce este? Este Tronul lui Dumnezeu, este locul Lui de odihnă, care este în interiorul credinciosului, în Sfânta Sfintelor. Acolo rămâne Cuvântul, Legământul, Promisiunea veșnică a lui Dumnezeu de dinaintea întemeierii lumii.

Unul din acele cuvinte care a fost scris în Cartea Vieții Mielului, este în Chivotul din inima ta, în locul Lui de odihnă. El Își aduce slava Shekinah în spatele vălului tău, ca să facă acea parte a Cuvântului să trăiască. De aceea, carnea ta care s-a născut greșit, va fi întotdeauna greșită, este condamnată și trebuie schimbată. De aceea, această carne este vălul, dar în spatele vălului este Cuvântul Său din care faci parte, pentru că, „Credincioșii sunt cuvintele din Carte.” Care cuvinte? Numele meu. Și s-ar putea să nu fie „Chad Lamb”. Ar putea fi doar porțiunea din Viața lui Hristos, pe care ar trebui s-o reprezint pe acest Pământ. Acesta este numele meu, pentru că aceasta este… Care este numele tău, identificarea ta? Care este identificarea mea? Identificarea mea este „Doamna Isus Hristos” pentru că eu am luat identificarea Lui.

Deci, El este în mine, există o parte din El în mine care trebuie să trăiască în această zi. Poate că acesta este numele meu din Carte, identificarea mea, ceea ce ar trebui să reprezint pe acest Pământ. Unde este? În spatele vălului. Scris cu ce fel de Cerneală? Cu propria Sa Viață. Aceasta nu se poate schimba, este El. De aceea primesc Semnul.

Ascultați, dacă acel nume a fost scris cu Cerneala Sângelui Său înainte de întemeierea lumii, Aceasta este Viața Lui. Viața Lui a venit și S-a făcut trup. Deci, Sângele S-a putut vărsa pentru a plăti prețul Răscumpărării pentru întreaga Creație. El a trebuit să devină o parte a Creației, pentru a Răscumpăra Creația, dar acel Sânge fizic, a fost partea chimică care reflecta o Viață. Și Viața este Realitatea, aș spune, Realitatea Superioară. Aceasta făcea parte din acea Viață, care scria numele meu în acea Carte.

Ce este Acela care se exprimă astăzi? Parte din acea Viață care a fost în acea Carte. De aceea, un copil va merge în răpire, dacă face parte din Viața lui Hristos. Ce ne-a atras? Ce ne-a convertit? Ce ne-a schimbat? Este propria Sa Viață, El vine să-I caute pe ai Săi.

Când a venit Isus, a venit în trupul Său, Profetul din Nazaret, și a spus: „Eu am venit să caut și să salvez ceea ce era pierdut. Eu nu am venit pentru lume, ci pentru cei care erau în lume.” Ce a căutat El? El a căutat acele nume care erau în Carte. De ce? Pentru că acela era El Însuși. El Se căuta pe Sine să-Și aducă Viața în manifestare. Laudă lui Dumnezeu!

Când Filip I-a zis lui Isus: „Doamne, arată-ne pe Tatăl!”, Isus i-a răspuns: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl.” El a spus: „Nu Eu sunt Cel care face lucrările, ci este Tatăl în Mine, El face lucrările Lui.”

Ascultați, prieteni, noi ar trebui să fim manifestarea lui Hristos pe Pământ, astfel încât, atunci când oamenii ne văd, să-L vadă pe Hristos. Nu pe acesta (trupul), nu vălul, ci Viața din spatele vălului, pentru că nu noi trăim Cuvântul, ci El în noi trăiește Cuvântul. Nu noi suntem cei care biruim, ci El în noi este Cel care biruiește. Nu suntem noi care afișăm propria noastră viață, ci este El afișând propria Sa Viață prin noi. Nu a fost Pavel, ci a fost Hristos descoperit în Pavel. Nu sunteți voi și eu, este numele acela care era în Carte, fiind manifestat astăzi prin acest văl de carne. Eu nu pot face vălul mai spectaculos decât a fost vreodată, este Viața din spatele vălului.

Ascultați, dacă Dumnezeu ar alege vreodată un văl, El ar alege produse temporare pentru a ascunde Viața Veșnică. Este adevărat? Dumnezeu ia lână, piei de berbec, piei de bursuc sau orice ar fi, pentru Cort. El le ia, și pe măsură ce stau afară în intemperii, ele încep să înfrunte în acel Cort, care era locuința lui Dumnezeu, îmbătrânirea, ele intră în deteriorare și devin ponosite, învechite. Voi spuneți: „Sună îngrozitor să spui aceasta.” Dar Dumnezeu lasă ca acel Cort să devină uzat; El lasă ca lumina ultravioletă și celelalte elemente să înceapă să-l distrugă, El l-a lăsat să înceapă să se ofilească în timp, să devină mai slab, El l-a lăsat până când…David a ridicat un Cort nou. L-a făcut el? Apoi a venit Solomon și a spus: „Acum va trebui să construim un Templu.”

Eu mă întreb mereu: Când David a construit Cortul lui, ce s-a întâmplat cu Cortul lui Moise?… Unde este acum? De ce? Pentru că acela a fost doar un văl, dar nu vălul a fost important, ci Viața din spatele vălului a fost importantă. Vălul îmbătrânește, se descompune, se uzează,  se rupe și trebuie reparat și cusut înapoi împreună, iar când devine prea vechi pentru a mai putea fi folosit, trebuiau să facă altul. Apoi, când nici acela nu mai era potrivit, făceau altul. Și ce a lăsat Dumnezeu să se întâmple cu Templul lui Solomon? Dumnezeu le-a permis invadatorilor, le-a permis babilonienilor să vină și să-l distrugă; să-i distrugă toate piesele și să-l ardă cu foc. Cum a putut Dumnezeu să facă aceasta? Pentru că nu Templul era important, ci Viața din spatele Templului era importantă. Și când Viața a părăsit acel Templu (Cort), El nu a mai avut nevoie de el, pentru că nu a fost Templul, ci a fost Viața din Templu. De aceea, noi dăm atâta importanță acestui trup.

„Cu siguranță, Dumnezeu nu mă va lăsa să mă îmbolnăvesc; Dumnezeu nu mă va lăsa să fiu distrus; Dumnezeu nu va lăsa să stau sub o lumină ultravioletă și să slăbesc; Dumnezeu nu va lăsa ca îmbrăcămintea să se zdrențuiască; Dumnezeu nu mă va lăsa să îmbătrânesc și să mor.”

Du-te și citește Biblia, pentru că aceasta nu este despre cort, ci despre Viața din interior. Trupul acesta îmbătrânește, devine slab, poate fi sfâșiat într-o furtună, dar aceasta nu schimbă ce este în spatele vălului. Acesta poate avea nevoie de reparații, ar putea intra în tulburare printr-o furtună și ar avea nevoie să fie îndreptat din nou; s-ar putea să fie nevoie să fie îndreptate draperiile, să fie trase înapoi, și toate acestea, dar, aceasta este viața, prieteni. Aceasta este doar viața, nu este vorba despre văl, vălul ascunde slava Shekinah a lui Dumnezeu. S-ar putea să trebuiască să reparăm vălul iar și iar și iar, acesta poate necesita reînnoire tot timpul, acesta poate avea nevoie de întreținere, eu nu vorbesc numai despre îmbătrânire, se întâmplă și aceasta, dar în viață se întâmplă lucruri care chinuiesc exteriorul, dar aceasta nu schimbă Cine este pe Tron; aceasta nu schimbă că Lumina și Cuvântul s-au adunat împreună pentru a manifesta ce se află în spatele vălului.

Eu spun: Oh, Doamne, lasă Viața Ta să rămână în spatele vălului meu! Nu este cel mai bun văl, nu este cea mai bună lână, nu este cea mai bună piele de berbec, dar este una pe care a ales-o El.

Tu poți privi la tine însuți și să spui: „Nu știu de ce m-a ales pe mine.” Aud oamenii spunând tot timpul: „Eu nu știu de ce m-a ales pe mine.” Păi, nici eu nu știu. Vreau să știu că, sigur nu știu de ce te-a ales pe tine, dar și eu mă scarpin în cap, de asemenea. Dar El a hotărât cine va fi parte din acest Cort. El este Cel care a ridicat piatra și a spus: „Aceasta se potrivește în Cortul Meu. Voi începe s-o modelez.” Noi nu am apucat să decidem, eu nu știu de ce m-a ales pe mine. Uneori, noi ne simțim ca o piatră cu formă ciudată. De ce m-a ales pe mine? Pentru că, uneori, se potrivește numai o piatră cu formă ciudată.

Noi trebuie să renunțăm să ne mai îngrijorăm  pentru aceste lucruri, pentru că aceste lucruri sunt temporare, ele vor dispărea, și Dumnezeu are un scop în aceasta. Toate suișurile și coborâșurile, toate furtunile, lacrimile, rupturile și tot felul de lucruri, ele vor veni și vor pleca, prieteni, dar ceea ce contează cel mai mult, este Viața care a fost în Cartea Vieții Mielului, acel nume este în tine. Viața Lui a venit pentru a însufleți acea Viață în manifestare, pentru că fratele Branham a spus: „Acel nume care a fost scris în Carte, este parte din Cuvânt, și tu ai fost în Biblie, înainte ca Biblia să fie scrisă.”

Eu am citit această Biblie de nu știu câte ori, dar niciodată nu am citit „Chad Lamb”. Am citit „Lamb” (Miel), de multe ori, și aceasta mă face să mă simt bine întotdeauna, dacă ei nu ucid Mielul. Totuși, eu sunt aici (fratele Chad ridică Biblia deschisă). Numele meu este în această Biblie, pentru că identitatea mea, cine sunt eu, este în această Biblie. Și ceea ce ar trebui să fac în acest timp al sfârșitului, este în această Biblie, așa că eu sunt parte din acest Cuvânt. Și nu eu L-am ales, ci El a făcut aceasta când mi-a scris numele în Cartea Vieții Mielului. Sunt atât de fericit că sunt Acolo! Și sunt atât de fericit că El este aici, în mine.

Noi nu am putut face nimic ca să producem ceva în viețile noastre, a fost nevoie ca El să vină, astfel, Cuvântul a găsit Cuvântul; Cuvântul predestinat a găsit Cuvântul pentru această zi, și cei doi s-au unit împreună și au adus manifestarea lui Hristos din inimile noastre.

Eu spun: Mulțumesc, Doamne, căci vălul ne-a fost luat, iar noi devenim vălul care-L ascunde de lume.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, sfinților! Sunt atât de multe lucruri pe inima mea, prieteni! Aceste lucruri…Nu este nimic din ceea ce am spus astăzi care să fie nou, dar, de ce este întotdeauna mai interesant? Pentru că este realitatea. Este realitatea Realității. Atât de mult din viață este doar viață, lucruri carnale care vor dispărea, dar există o adâncime a realității, care este în interiorul nostru și este cel mai important lucru din lume, este din afara acestei lumi când realizezi că această Sămânță Genă este în tine, că aceasta face pare din Viața lui Dumnezeu, aceasta face parte din Cuvânt, aceasta face parte din Hristos. Și aceasta a fost însuflețită la Viață, pentru că a fost întotdeauna acolo.

Ce este în tine acum? Este același lucru care a fost în Cartea Vieții Mielului. Nu că acel nume scris Acolo este ceva diferit de ceea ce ești aici. Adevăratul Tu, din interior, din spatele vălului în care locuiești, este orice a fost scris în acea Carte. De aceea, când Mielul a luat Cartea, aceasta ne face să fim atât de entuziasmați. Ce ne face atât de entuziasmați? Când fratele Branham a spus: „Mielul trebuie să ia Cartea și să-i deschidă Pecețile,” noi toți, spunem: „Da. Amin!” Ce înseamnă aceasta? Nu este că El Se plimbă în jur cu Cartea. Ei bine, vreau să spun că nu aceasta este partea entuziasmantă, partea entuziasmantă este…Eu nu știu cum știu aceasta, dar știu că atunci când Mielul ia Cartea, aceasta are ceva de-a face cu mine. Eu nu știu aceasta în minte, ci când l-am auzit pe fratele Branham spunând aceasta în „Interval,” știu aceasta aici jos, în inimă.

Când privesc la Ioan, el a văzut Mielul pășind înainte, când nici un om nu era vrednic să ia Cartea și a auzit că Leul din seminția lui Iuda a biruit și este vrednic să ia Cartea; apoi, Ioan a privit și a văzut un Miel însângerat care a luat Cartea, și atunci toți s-au aruncat cu fața la pământ, iar Ioan a spus: „Și tot ce este în cer, tot ce este pe Pământ și tot ce este sub Pământ, am auzit…” „Eu l-am auzit pe Ioan strigând laude, slavă și Aleluia. De ce? Pentru că Ioan știa ce era în Carte.”

Fratele Branham a spus: „Trebuie că s-a uitat și și-a văzut numele în Carte.” Cum și-a văzut el numele în Carte? Aceasta era încă pecetluită. Eu nu știu cum a văzut el aceasta cu ochii naturali, carnali, dar Ceva în Ioan știa că el face parte din acea Carte. Dacă nimeni nu lua Cartea, totul ar fi fost pierdut. De ce se bucura Ioan? El se bucura pentru că, prin descoperire, știa că face parte din acea Carte.

Ce este atât de interesant la acest Mesaj? Este că, prin descoperire, noi știm că suntem parte din Carte. Parte din Carte este în mine și Viața lui Hristos este aici trăind acea Carte. Este Cartea Vieții Mielului, Viața Lui expusă pe Pământ. Aceasta este consemnat în Carte, iar eu fac parte din această Carte și Cartea este vie în mine. De aceea este atât de entuziasmant acest Mesaj. Nu pentru că ne imaginăm un Miel cu coarne și cu ochi pe coarne, stând în spate cu copite mici, cu o Carte. Acestea sunt simboluri.

Noi înțelegem că: „Eu sunt ceea ce este răscumpărat. Eu fac parte din acea Viață Originală. Eu am fost căzut de la manifestarea lui Dumnezeu, dar la sfârșitul timpului, El a scos vălul, ceea ce a încercat să facă tot timpul; și când am văzut ce a făcut tot timpul, am spus: „Slavă! Glorie! Aleluia! Amin. Eu fac parte din Carte și Mielul a luat Cartea.”

Noi trăim în ziua când Mielul a luat Cartea. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că acum El ține o Carte în mână? Știți ce înseamnă? Că El pretinde ceea ce a Răscumpărat. Ce a răscumpărat? El a răscumpărat numele din Carte. Care nume din Carte? Tu! Ce Carte ține El în mână? Pe noi. El a venit să pretindă Mireasa Sa. Acum El mă ține pe mine, El a venit să Se unească cu mine, pentru a manifesta ceea ce era în această Carte.

Mulțumesc, Doamne. Să ne rugăm.

Doamne, Isuse, Îți mulțumim! Doamne, noi nu putem să-Ți mulțumim suficient pentru Cuvântul Tău, care face ceva pentru noi, care trezește ceva ce este dincolo de înțelegere. Doamne, sunt mișcat înăuntru de ceva mult dincolo de intelectul meu, pentru că nici măcar nu înțeleg lucrurile despre care vorbesc, dar, Doamne, prin descoperire știu că fac parte din Aceasta. Când aud acel țipăt de Vultur, în mine răsună un țipăt care spune: „Amin!” Când văd acel Vultur zburând, știu că în mine există Ceva care poate zbura. Eu nu știu cum, Doamne, dar ajută-mă să zbor cu aripile mele. Ajută-mă să zbor!

Doamne, binecuvântează copiii Tăi, și adu-ne într-o realitate mai mare a Cuvântului Tău, tot timpul. Fie ca aceste lucruri care au fost repetate iar și iar, de zeci de ani, să fie mai mult decât o predică, să fie o Viață, Doamne, să fie Viața Ta trăind în noi, să putem recunoaște la ce ne-ai chemat și să ne predăm mai mult.

Doamne, ajută-ne să rezistăm atracțiilor cărnii, ale vieții, ajută-ne să punem deoparte toate lucrurile care nu contează, astfel încât să ne putem concentra pe lucrurile necesare; să fim un vas pe care să-l poți folosi; să fim un văl în care să trăiești și să Te manifești.

Binecuvântează copiii Tăi, Doamne! Dă-ne o descoperire mai mare zi de zi și ajută-ne să-Ți dăm o întâietate mai mare, să ne predăm mai mult pe noi înșine, astfel încât să putem avea mai mult din Tine și mai puțin din vechea noastră viață carnală, mai puțin din viața noastră trupească și mai mult din Viața Ta.

Ne dăruim Ție, ne predăm Ție și Te rugăm să-Ți iei locul în spatele acestui văl al cărnii noastre și să ne deschizi înțelegerea pentru a înțelege Scripturile. Să ne dai ochi să vedem, să comunici cu noi în acest loc privat al sufletului nostru și să ne dai putere să manifestăm Cuvântul Tău pentru această zi.

Te iubim, Tată, și Te rugăm să ne ajuți. Întărește-ne, înnoiește-ne  și folosește-ne așa cum nu ne-ai folosit niciodată înainte. Ajută-ne să ne dăm la o parte complet din cale și să ne predăm Ție. Ajută-ne să renunțăm la a fi vălul care privește la exterior și lasă-ne să fim vălul care privește la interior și recunoaște puterea care este aici să lucreze.

Toate lucrurile sunt posibile, Doamne Isuse, pentru că Tu ești aici ca să-Ți manifești toate lucrurile, Viața Ta deplină să poată fi manifestată prin noi, pentru că Te rugăm să faci aceasta, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                           -AMIN-