VIAȚA

Uitați-vă la acești micuți. Vai, vai, recolta zilei de mâine. Cred că este aici numai grupul care vine de regulă la Tabernacol, dar dacă din întâmplare este cineva care este pentru prima dată cu voi, dorim să vă spunem „bun venit” și să vă arătăm în mod clar cum închinăm noi copiii Domnului. Vedeți voi, de multe ori avem oameni care azi trag concluzii despre cum ar trebui să facă aceste lucruri, dar aici, încercăm să respectăm felul în care o face binecuvântatul Cuvânt, iar Acesta nu se învechește niciodată. Este nou întotdeauna pentru că este felul lui Dumnezeu de a face lucrurile.  

Când binecuvântatul nostru Salvator,  Domnul Isus, a fost aici și I s-au adus copilașii ca să-i binecuvânteze, El i-a luat în brațele Sale și i-a binecuvântat. El a spus „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei.” (Luca 18:16). Astfel, ei au adus copilașii și i-au închinat, cu alte cuvinte, I-au dat Lui, iar El      i-a binecuvântat. Acum, noi suntem lăsați ca Biserică să ducem mai departe lucrarea pe care a făcut-o El atunci când era aici pe pământ. Aceasta este ceea ce noi încercăm să facem. Cu siguranță avem un grup de micuți drăguți care stau la sânul tatălui lor în această dimineață.  

Micuțul fratelui Junie… mai este încă un Junie aici, micuțul fratelui Weber și cel al fratelui Stricker. Să vedem, cred că aceasta este o fetiță, o fetiță, încă o fetiță și un băiat. Două fetițe și un băiat. În ordine, este bine. Micuțul de acolo, a venit cu voi? Este bine. Sunt bucuros și fericit că Domnul a binecuvântat casele noastre cu aceste daruri, cu aceste semne ale dragostei. Voi știți că atunci când se ajunge în punctul în care femeile nu-și mai iubesc copiii, după părerea mea, ele nu mai sunt femei. Mie îmi plac copiii… există ceva în legătură cu ei. Micuțul meu de acolo… Meda mi-a spus „Ești prea bătrân pentru aceasta”, dar eu i-am răspuns: „Nu, când îi trimite Dumnezeu, ei vin exact la timp”. Așa este. Ei vin exact la timp. Eu știu ce înseamnă ei pentru casele noastre. Mulți tineri spun: „Nu putem avea copii acum. Vom aștepta până vom mai înainta în vârstă și așa mai departe”, dar primiți-i așa cum Dumnezeu îi trimite, pentru că ei sunt legătura care leagă inimile și casele împreună, copilașii. Acum, vom merge cu bătrânii de aici la acest micuț de aici având în vedere faptul că el se află la dreapta noastră… (spațiu gol pe casetă). Soția mea și cu mine v-am căutat în toată Arizona în urmă cu câteva săptămâni, la familia Parker, pretutindeni încercând să vă localizăm, dar nu am reușit să vă găsim. Mi s-a spus că ați fost în rezervație, de cealaltă parte a râului… Așadar, v-am ratat. Am auzit că soția ta a fost bolnavă, de aceea i-am spus fratelui Hooper să-ți spună să o aduci aici ca să ne putem ruga pentru ea.

Ne vom ruga mai târziu pentru bolnavi, dar dacă ea este foarte, foarte bolnavă și dorește să ne rugăm acum, o putem face. Vom avea un rând de rugăciune puțin mai târziu după ce voi vorbi puțin. Vreți să vorbesc aici? În dimineața aceasta aș vrea să fac un anunț, apoi voi vorbi puțin și poate voi termina în seara aceasta. Dacă cineva locuiește în apropiere, aș vrea să vorbească cu vecinii lor în legătură cu aceasta. Cei de aici m-au chemat; îndeosebi unul care locuiește în apropiere m-a sunat alaltăieri. Apelul său privea băieții care se joacă cu mingea în parcela de aici. Ei au avut o fereastră spartă, o ușă cu plasa găurită și o grădină distrusă. Bineînțeles că vecinii înțeleg că ei doresc să se joace fiindcă sunt doar niște copii. Dar lovesc mingea, iar ea ajunge în perimetrul lor, iar grădinile lor și alte bunuri sunt distruse. Eu cred că și câțiva copii de aici din cartier au luat parte la aceasta.

Vecinii noștri au fost foarte drăguți cu noi. Nu s-au plâns niciodată deși uneori suntem destul de gălăgioși, chiar și noaptea târziu, așa cum știți și voi. Nu au spus niciodată nimic cu privire la aceasta, deși știți că ar putea s-o facă. Dacă ar vrea, ar putea să vină la noi cu aceste lucruri. Noi credem că trebuie să fim cât se poate de pașnici cu vecinii noștri și pe cât posibil să trăim în pace cu toți oamenii. Așadar, noi vrem să facem aceasta. Dacă nu există niciun alt loc în oraș sau altundeva pentru copii să se joace cu mingea, vom vedea dacă vom putea construi un gard mare și înalt în jur astfel ca mingea să nu mai ajungă dincolo și să provoace deranj sau să-i supere pe vecini. Chiar aici în Ingramville, există niște terenuri publice pentru toți copiii și spații de joacă ca să se joace, chiar mai sus de marginea cimitirului de acolo. Ei au construit acolo terenurile orașului pentru ca toți să se joace cu mingea sau cu orice altceva doresc să se joace.

Eu nu am luat nici o decizie, ci am adus aceasta în atenția comitetului bisericii în dimineața aceasta și i-am întrebat ce trebuie să facem pentru a nu avea probleme cu vecinii noștri, și pentru ca prietenii și cei din biserică să înțeleagă, iar ei au decis că poate că ar fi mai bine dacă băieții nu s-ar mai juca cu mingea aici. Nu din cauză că ne-ar deranja pe noi, deoarece pe biserică nu o deranjează. Este lumina care apare din când în când la o fereastră, dar trebuie să ne gândim și la vecinii noștri. Voi știți că trebuie să ne gândim și la ei, și dorim să trăim ca domni și doamne creștine. Eu le-am spus că singurul fel în care ar putea proceda este să pună un semn micuț acolo prin care să le spună băieților că nu se pot juca cu mingea aici. Dacă copiii unora dintre voi se joacă cu mingea aici pe parcelă, sunt sigur că înțelegeți că noi nu dorim să ne sune telefoanele, nici să vină poliția sau altcineva pentru că au fost sparte luminile sau alte lucruri.

 Deci, dacă băieții sau fetițele voastre vor să se joace cu mingea și vor vedea semnul pus acolo, să nu se joace! Noi nu vrem să fim severi cu copiii noștri, dar vrem să fim respectuoși față de vecini. Sunt sigur că înțelegeți aceasta. Eu nu aș lua o decizie de unul singur, de aceea, am cerut comitetului să vină în această dimineață și i-am întrebat pe ei. A fost și decizia lor având în vedere că trebuie să trăim în pace cu prietenii noștri. Există un loc de joacă cu mingea chiar aici în apropiere, la două străzi de unde ne aflăm acum. Este un teren mare de joacă și puteți să vă jucați cu mingea cât vreți.

Oamenii care trec pe aici încolo și încoace ca să meargă undeva, o pot face liniștiți. Este în ordine.

Dacă va fi cu voia Domnului și dacă Isus zăbovește, nădăjduiesc că într-o zi vom face o parcare pentru biserică aici dacă nu vom construi o biserică mai mare. Dacă ar fi mai mare, m-aș întoarce și aș avea de lucru aici. Fratele Neville și cu mine, am putea fi amândoi aici. Am folosi această parcelă pentru o biserică mare, am construi o biserică mare aici și am stabili-o în acest fel. Așadar, noi am cumpărat aceasta până când am putut-o cumpăra. (Un frate din adunare spune ceva). Mulțumesc, frate Roy. Este foarte drăguț că ei au luat decizia de a face un loc de parcare. Aceasta este ceea ce trebuie făcut. Este foarte drăguț. (fratele continuă să vorbească cu fratele Branham). Da, da, da, vom înceta să mai parcăm acolo. Avem deja mașinile parcate de o parte a străzii și trebuie să facem pregătirile.

În realitate, locul de parcare de aici este al orașului. Așa este. Noi avem doar o parcelă micuță care se întinde până la stradă. De fapt strada vine prin curtea domnului Breakman și ajunge aici. Este de fapt o ramificație deoarece cu ani în urmă aici a fost un iaz care a fost acoperit, iar când a fost evaluat spațiul nostru, am văzut că ne aflăm chiar lângă aleea pietonală de aici. Vedeți? Așadar, noi nu avem o fațadă. Aceea este eticheta orașului, iar partea noastră este aceasta de aici, ceea ce înseamnă că eu sunt între cele două. Sunt doar un vânt îndreptat spre vest. Nu mă pot stabili nicăieri. Dar, este posibil ca într-o zi Domnul să-mi vorbească să vin aici și să construiesc un tabernacol mare, astfel ca oamenii din diferite părți să vină aici. Dacă s-ar întâmpla, am avea nevoie de așa ceva. Deci, noi nu dorim să-l vindem sau să-l distrugem. Dacă am face ceva, am umple acest spațiu, l-am ameliora și am construi biserica mai sus, cu trepte ca să urcăm la ea; aceasta ar rezolva toată situația. Înțelegeți?

Sunt sigur că dacă ne-am pregăti să construim un loc de două sute de mii de dolari, ca să avem propriile noastre camere de difuzare a Mesajului și tot ceea ce avem nevoie aici, Domnul s-ar îngriji de fiecare cent investit, iar serviciile s-ar derula tot timpul. Noi nu știm ce va face Domnul nostru, dar ne rugăm pentru aceste lucruri și predicăm Evanghelia. Uneori, Îi spun Domnului: „Tu îi ai pe Oral Roberts, pe fratele Allen, pe Billy Graham și pe toți ceilalți, la ce sunt bun eu? Ce bine fac eu?” Dar, eu trebuie să fac ceea ce El îmi spune. Înțelegeți? De aceea nu spun nimic în legătură cu aceasta. Cu toții vor înțelege că sunt sigur. Domnul să vă binecuvânteze

Este puțin cam târziu, de aceea am putea pune școala duminicală și predica de duminică împreună. Ce zici, frate Neville? Suntem fericiți să-l vedem și pe acest bebeluș, nu-i așa? Este atât de bine. Este un profet? (Fratele Neville râde și spune: „Dacă va fi ceva, atunci profet va fi”). În regulă. Suntem bucuroși pentru aceste micuțe prorocițe pe care le vedeți și voi. Îi mulțumesc Domnului pentru ele. Știați că numărul femeilor este în creștere în națiune? Aceasta se spune astăzi. Înțelegeți? Cred că trei din cinci copii care se nasc sunt fete, iar femeile devin mai mari și bărbații mai mici. Femeile preiau conducerea și bineînțeles aceasta este conform profeției pentru ziua de astăzi, care spune că această națiune este națiunea femeilor și va fi condusă de o femeie.

Țineți minte că în anul 1933 am văzut aceasta într-o vedenie: într-o zi, o femeie mare și puternică va prelua controlul asupra întregii națiuni. Așa este, înainte de timpul de sfârșit, înainte de distrugerea totală.

În ziua aceea, mașinile vor avea forma unui ou, rulând în această formă pe străzi. Vor fi controlate de un fel de putere iar șoferii nu vor fi nevoiți să folosească volanul decât din când în când, ci doar o vor programa și ea va merge de la sine (înțelegeți?) Aceasta se va întâmpla înainte de distrugere. Aceasta a fost înregistrat. Înțelegeți? Femeile vor prelua conducerea. Femeile vor prelua conducerea și de asemenea doctrina bisericii catolice, despre care am spus întotdeauna că va prelua Statele Unite, ceea ce este pe punctul de a se întâmpla acum. Înțelegeți? Închinarea la femeie, Maria, care este o zeiță, ceea ce este contrar Bibliei, mijlocirea morților ceea ce este contrar Bibliei și toate acele lucruri, se îndreaptă spre aceasta.

Uneori, mă gândesc că știind aceste lucruri, ar trebui să am un loc în care să mă stabilesc și să încep să învăț, continuând să fac aceasta. În biserici, merg pentru câteva ore ca să mă rug pentru bolnavi, iar apoi să plec. Dar în Biblie, există mai mult decât rugăciunea pentru bolnavi, voi știți aceasta. Noi avem multe lucruri de făcut.

Vreau să vă povestesc despre adunarea din Canada, una dintre cele mai bune întâlniri pe care le-am avut vreodată pe continentul Nord American. Domnul Mercier și alți frați vor pune pe hârtie tot ce s-a întâmplat acolo. Eu nu am văzut niciodată în viața mea întâmplându-se ceva așa cum s-a întâmplat la adunarea canadiană. Și bineînțeles, penticostalii m-au respins categoric, toți cei de acolo fiind baptiști, anglicani și așa mai departe.

Penticostalii m-au respins pretutindeni pentru că nu am acceptat că dovada Duhului Sfânt este sângele care curge din mâinile noastre, untdelemnul care curge din mâinile noastre sau alte lucruri de acest fel, a vedea curcubeie sau alte lucruri ca acestea. Senzațiile nu aparțin mântuirii. Noi venim numai prin credință; Îl credem pe Dumnezeu și aceasta este tot. Înțelegeți?

Așadar, ei au scris scrisori și le-au trimis în Canada, iar penticostalii s-au retras pur și simplu. Ei nu au vrut să aibă niciun fel de cooperare sau ceva de-a face cu adunarea pentru că nu am acceptat ceea ce susțineau ei. Dar indiferent cine o acceptă, eu rămân la binecuvânta Biblie veche. Amin. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, iar dacă noi vom fi nevoiți să stăm singuri, vom sta singuri și vom construi o biserică. Așa este.  

Acum, înainte de a ne apropia de Cuvântul Său, să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Binecuvântatule Tată, Îți suntem cu adevărat recunoscători pentru acest timp de părtășie pe care-l avem împreună în jurul Cuvântului și a acestor profeți sfinți ai lui Dumnezeu. Fie ca pe măsură ce luăm parte la acestea prin citire și auzire, Duhul Sfânt să aducă inspirația în inimile noastre pentru ca atunci când plecăm de aici să spunem ca cei de pe drumul Emausului: „A fost bine să fim aici, iar inimile noastre ardeau pentru că El ne-a vorbit pe drum”. Cerem aceasta în Numele Său, Amin.

Dacă va fi voia Domnului, pentru astăzi am ales… Subiectul meu este din cartea Psalmilor, Psalmul 63.

„Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat și fără apă. (Ascultați ceea ce spune psalmistul).

Așa Te privesc eu în locașul cel sfânt, ca să-Ți văd puterea și slava.

Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața, de aceea buzele mele cântă laudele Tale.

Te voi binecuvânta dar toată viața mea și în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.

Mi se satură sufletul ca de niște bucate grase și miezoase, și gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze.”

Fie ca Domnul nostru să adauge binecuvântările Sale la acest Cuvânt. Subiectul meu din dimineața aceasta este „V-I-A-Ț-A,” cinci litere micuțe. Așa cum vorbește aici psalmistul, David… Întotdeauna Dumnezeu se ocupă de oameni în conformitate cu ceea ce au în mințile lor.

Dumnezeu se ocupa de David prin pajiștile verzi, prin apele liniștite și așa mai departe, iar David a văzut atât de multă viață, a văzut cum Dumnezeu locuia în pomi, în flori și în freamătul izvoarelor. Dacă cineva va merge cândva la un izvor, în locul din care izvorăște el, să asculte acel freamăt constant… oh, m-aș putea așeza acolo și să adorm atât de ușor! Nu am luat niciodată o pastilă de dormit. De multe ori am fost tentat să o fac în adunările mele când eram atât de întors pe dos, dar Dumnezeu m-a ajutat.

Cred că dacă vă așezați lângă un izvor micuț ca să ascultați freamătul lui, să vă rugați puțin, să cântați cântarea „Acum mă așez jos”, și să stați pur și simplu acolo, este mai bine decât orice pastilă de dormit care există într-o farmacie. Oh, există ceva odihnitor în legătură cu el! Cât iubesc aceasta!

David a spus aici: „Sufletul meu însetează după Tine”. Ascultați: „Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat și fără apă.” Apoi, el merge mai departe și spune: „Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața.” Ce am putea spune în această dimineață, că ar prețui mai mult decât viața? David spune: „Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața”.

Aceasta înseamnă că „viața” trebuie să aibă o însemnătate compusă, trebuie să însemne mai mult decât un singur lucru. Viața în sine înseamnă existență. Așadar, dacă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața, atunci ce ar putea prețui mai mult, dacă numai Dumnezeu Însuși are Viața veșnică? Numai Dumnezeu singur are Viața veșnică. Dacă vom înțelege bine aceasta, va fi ușor să vedem marele tablou pe care Dumnezeu îl așază în fața noastră. Într-o zi, tot ceea ce nu este de la Dumnezeu va dispărea, va pieri și va fi îndepărtat. Tot ce a avut un început, a avut și un sfârșit. Nu există nimic care a început cândva fără să aibă un sfârșit. Dar ceva ce nu a avut un început, nu are nici sfârșit. Dumnezeu este Singurul care nu a avut un început. El nu a avut un început al zilelor și nici un sfârșit a anilor, iar noi trebuie să devenim parte din Dumnezeu, prin naștere, ca să trăim, ca să avem o existență veșnică.

Atunci, păcatul, suferința, totul trebuie să ajungă într-un loc în care să nu mai existe pentru că au avut un început. A existat un timp în care nu a existat boală, păcat, suferință sau moarte, dar au venit prin pervertire. Așadar, toată pervertirea trebuie să se sfârșească și tot ceea ce a avut un început trebuie să se sfârșească pentru ca Veșnicul să existe pentru totdeauna. Înțelegeți ce vreau să spun? Acesta este motivul pentru care este total imposibil ca o persoană să fie salvată vreodată fără nașterea din nou; oamenii se nasc din nou din Duhul lui Dumnezeu și devin o parte din Dumnezeu. Existența lor este veșnică așa cum Dumnezeu este veșnic, iar Isus a spus: „Ei nu pot pieri niciodată. Nimeni nu-i va smulge din mâna Mea. Ei sunt din Tatăl divin și nimeni nu îi poate lua și nici nu-i poate separa pentru că sunt parte din Dumnezeu”. (Ioan 10:28-29 – parafrazare).  

Niciunul dintre noi nu este un învățat. Eu sunt o persoană foarte puțin educată, iar uneori, când dau peste cuvinte ca acestea, le caut ca să aflu însemnătatea lor, iau acel cuvânt pur și simple. Eu am prieteni și învățători ai Bibliei care pot lua limba greacă sau limba ebraică și să citească Biblia în aceste limbi. Dar eu trebuia s-o iau cuvânt cu cuvânt și să cercetez. Astfel, am aflat că atunci când El a spus „le dau Viața veșnică”, cuvântul „Viața veșnică” provine din cuvântul grec Zoe, Z-O-E, iar Zoe este Dumnezeu, Însăși Viața lui Dumnezeu. Deci, dacă suntem părtași la Zoe, existăm veșnic așa cum Dumnezeu există veșnic. Așadar, prin faptul că suntem părtași luând parte din Dumnezeu, devenim binecuvântați veșnic și salvați pentru veci de veci, fără sfârșit și fără început. Noi devenim o parte din Dumnezeu.

Dacă puteți observa acest mare început… Cineva m-a întrebat: „Cine este acest mare IeHoVaH? Care este începutul Său?” El nu a avut niciun început, El este Dumnezeu pentru veșnicie. Cuvântul „veșnicie” înseamnă doar o perioadă, un spațiu de timp, dar „eternitatea” înseamnă” pentru totdeauna, pentru veșnicie” (în limba română cuvintele „veșnic” și „etern” au același sens). În limba ebraică cuvântul „veșnicie”  înseamnă „o perioadă, un timp alocat” pentru că este la plural, în veci de veci. Înțelegeți? Aceasta înseamnă două veșnicii. Înțelegeți? Dar eternitatea este una completă. Eternitatea este un cerc care nu are sfârșit. Nu a avut niciodată un început și nu va avea niciodată un sfârșit. Noi știm că în lume există cu adevărat un duh adevărat al dragostei, există un duh adevărat al loialității. Este cu adevărat un duh adevărat al onestității. Câți dintre voi știu aceasta? Noi o știm. Noi o vedem. Acesta este Dumnezeu, Fântâna Însăși.  

Haideți să închidem ochii pentru câteva minute și să mergem înapoi înainte să fie ceva. Marea Fântână a eternității era acel duh al dragostei, al bucuriei, al onestității, acel duh al adevărului în desăvârșire. Atunci, din existența Tatălui a ieșit Logosul care era Fiul, care era teofania, care era trupul marelui IeHoVaH Dumnezeu care a pornit într-un Trup ceresc. Acesta este Logosul. Cuvântul a fost rostit din acele mari Fântâni ale Vieții și s-a răspândit, a ieșit la iveală, iar acolo a fost teofania care era Dumnezeu făcut Cuvânt.

Apoi, acea teofanie S-a făcut trup în Persoana lui Isus Hristos. Apoi, toată plinătatea celor trei descoperiri ale Sale au locuit în El, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, toate au fost acolo. Aceasta este direcția în care ne îndreptăm noi, ne întoarcem înapoi la începutul original al lui Dumnezeu. Acolo, suntem născuți din nou dar nu din carne, nu din sânge, ci suntem născuți din nou de Duhul, iar Duhul veșnic al dragostei și al sincerității a venit jos să locuiască printre noi. Apoi, când trecem din această viață, mergem într-un trup care… dacă acest cort pământesc se destramă, noi avem o teofanie în care vom intra, un trup ceresc. Apoi, la venirea Domnului Isus, acest trup este luat din nou din pământ și făcut într-o formă slăvită ca să trăiască pentru totdeauna în Prezența Sa. Atunci, toată pervertirea, toate lucrurile care erau pervertite nu vor mai exista. Carnea va merge la pedeapsa sa. Iadul își va deschide gura și va înghiți tot răul și perversiunea, iar Dumnezeu și Biserica Sa preaiubită, Mireasa Sa, Își vor ocupa poziția ca să se scurgă veșniciile. Aceasta este marea nădejde a Bisericii creștine.  

David a strigat: „Bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața”, iar noi vrem să ne gândim la viață. Cuvântul „viață” are un aspect pervertit care îi este atribuit, pentru că însăși viața are un aspect pervertit. De multe ori, oamenii vor să descrie viața prin faptul că petrec, beau și merg la petreceri. Ei spun: „Aceasta este viața”, dar cât de mult se înșală! Aceea este moarte. Înțelegeți? Nu este viață, ci moarte.

Cu câteva săptămâni în urmă, am fost cazat într-un hotel mare și faimos din Canada, iar după serviciu am mers sus în camera mea. Acolo erau niște tinere, poate la apusul adolescenței lor, de optsprezece, nouăsprezece sau poate douăzeci și trei de ani, iar trei sau patru dintre ele alergau în susul și în josul etajului doar cu lenjeria intimă pe ele și cu sticle în mână, alergau dintr-o cameră în alta.

Când am coborât din lift, m-am oprit și m-am uitat la ele. Oh, în mine era Ceva! M-am gândit: „O, Doamne, oare și micuțele mele Sara și Rebeca vor ajunge la așa ceva?” M-am uitat la ele cum se plimbau de-a lungul etajului, apoi m-am dat la o parte să treacă fiindcă au mers în partea cealaltă, bând. Eu m-am oprit la capătul holului și m-am uitat din nou în jos, la domnișoarele acelea care probabil erau iubita unui bărbat. Atunci am auzit-o pe una dintre ele spunând: „Yuppii, aceasta este viața!” Dar eu m-am gândit: „Cât este de greșit! Aceasta este moarte pentru că Biblia spune: „Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăiește, este moartă.”  (1 Timotei 5.6).

Astăzi vedem o mulțime de slogane ca acesta: „Acolo unde este bere Budweiser, este viață”. Ce pervertire! Unde este bere Budweiser, este moarte. Sau vedem slogane ca și acesta: „Viața începe când apune soarele”. Nu, când apune soarele începe moartea, iar oamenii devin prădători de noapte. Ei umblă după pradă noaptea, iar dacă observați, iau natura răului, pentru că răul umblă întotdeauna după pradă noaptea.   

Odată când mă aflam într-un avion, am citit un articol dintr-o revistă. Era despre Hollywood. Articolul spunea că „Viața începe după miezul nopții. Ar trebui să veniți pe anumite străzi și în anumite lucruri”, și aveau acolo o fotografie de parodie cum merg cu aceste lucruri. Dar eu am zis: „Ce pervertire!” Vedeți voi, dacă Satan are o împărăție, el trebuie să aibă o economie falsă, trebuie să aibă ceva ce poate să le prezente oamenilor ca să-i facă să creadă că trăiesc. Dar este exact vice-versa. Este moarte în forma vieții. Înțelegeți? Este o pervertire a vieții reale pentru că… haideți să stabilim aceasta în mințile noastre odată pentru totdeauna. Există o singură cale de a avea Viață. Așa este. A-L cunoaște pe El este Viața. Acesta este sigurul fel în care putem avea Viața; nu există nicio altă cale pentru că Dumnezeu a făgăduit Viața numai prin Isus Hristos.

Marele IeHoVaH care nu are început sau sfârșit, fără început al zilelor sau sfârșit al anilor, ne-a dat Viață prin Isus Hristos, și numai prin El. Nu numai pentru a-L recunoaște pe El ca un Om bun, nu numai pentru a-L lăuda ca și cum ar fi un Dumnezeu, ceea ce și este, Dumnezeu, ci ceea ce trebuie să facem noi, este să-L cunoaștem. Așa este. Nu să ne închinăm Lui este Viața, ci să-L cunoaștem pe El este Viața, pentru că și diavolii I s-au închinat. Cu siguranță. Fiecare genunchi se va pleca înaintea Lui. Singurul fel de a avea Viața este să-L cunoaștem pe El în iertarea păcatelor noastre și în reînnoirea vieții noastre de către Duhul Său, acea Fântână mare cu toate resursele bunătății care locuiesc în voi, Dumnezeu făcându-vă să aduceți roadele dragostei, bucuriei, păcii, îndelungii răbdări, bunătății, blândeții, răbdării, credinței și toate acele atribute minunate care vin numai de la Dumnezeu.

Așadar, cuvântul „viață” ne-a fost prezentat într-un mod greșit. Noi numim viață faptul că cineva își ia o mașină și merge în josul străzii călcând pedala de accelerație, poate cu o băutură în mâna sa și cu brațul în jurul unei fete. Un tânăr ar spune: „Aceasta este viața”, iar tânăra lui prietenă, bea un pahar sau două și spune: „Aceasta este viața”. Poate un om care întotdeauna și-a dorit să aibă mulți bani, dintr-o dată moștenește o mare sumă de bani, își construiește o casă mare, și își ia cea mai scumpă mașină, apoi spune: „Aceasta este viața”. O sărmană femeie neînsemnată și copiii ei, obține o călătorie la Hollywood și devine pentru o zi regină la un program TV sau la unul din acele lucruri sau câștigă o anumită sumă de bunuri. Aceasta o va încânta atât de mult încât va spune: „Aceasta este viața”. Dar cât este de greșit! Aceea este moartea, dar oamenii ar pieri ca să aibă acele lucruri. Poate sunt puțin de modă veche cu privire la aceste lucruri, tăind colțurile cu plăcere, pisând totul din greu, dar este pentru a… Eu fac aceasta pentru a aduce un mesaj.

Astăzi, mulți se uită la un program TV sau ascultă benzi înregistrate. Merg în restaurante micuțe unde abia poți mânca din cauza marilor benzi care rulează acolo cu acest rock-and-roll, boogie-woogie, și toate acele cântece ciudate, făcute de diavolul, înregistrări inspirate de demoni. Oh, mă gândesc care va fi rezultatul final când ei vor afla că acestea nu au legătură cu Cel veșnic!

Îmi imaginez că în acea zi, soarele va refuza să strălucească și tot timpul se va opri și se va revărsa în eternitate. Îmi imaginez că în dimineața aceea, Elvis Presley va fi cu siguranță șocat. Da, cântecele lui înregistrate vor fi o realitate când va auzi strigătul a milioane de suflete pe care le-a trimis în iad. În acea dimineață, cei treizeci de arginți ai trădării lui Iuda, argintul bătut în taleri vor fi nimic în comparație cu răul făcut Elvis. Iuda a făcut-o pentru că aceasta a împlinit Scriptura pentru răscumpărarea omului, dar Elvis Presley a pervertit ceea ce era drept, când  era creștin și a vândut dreptul de întâi născut la un milion de suflete în iad.

Îmi imaginez că Arthur Godfrey cu micuții lui Godfrey vor fi și ei acolo în acea dimineață, cu blonzii, bruneții și roșcații lui. Va fi nevoie de mai mult decât de o „Ave Maria” pentru a curăța sufletul său murdar și conștiința lui în Prezența lui Dumnezeu, când va ști că acele lucruri murdare, glumele și alte lucruri spuse de el, au condus milioane de suflete în iad. Și ei numesc aceasta viață. Este moarte, dar ei nu știu. Acum, observați. Acest lucru pe care îl numiți viață devine atât de mizerabil încât de multe ori oamenii își iau viața. Așadar, aceasta nu ar putea fi Viața despre care vorbește Dumnezeu pentru că voi nu puteți lua Viața lui Dumnezeu și nici nu o puteți da; aceasta zace numai în mâinile lui Dumnezeu, prin harul Său suveran.

Acest micuț lucru muritor și pervertit pe care îl trăiți și îl numiți viață, îl puteți lua oricând când doriți. Dar pentru a arăta că nu aceasta este viața, putem vedea cât de jalnic a devenit. Ceea ce noi numim viață acum este numai o umbră sau un negativ. Tuturor ne place să ne bucurăm, dar noi ne putem bucura cu privire la ceea ce este corect. Aceasta arată că suntem prinși de ceea ce este corect, când ne bucurăm de ceea ce este corect. Dar când ne bucurăm de ceea ce este greșit, aceasta arată că suntem prinși cu ceea ce este greșit

Așadar, viața noastră poate spune chiar acum ce suntem și în ce direcție merg emoțiile noastre. Înțelegeți? Dacă ne bucurăm de lume și de lucrurile rele, mințile și sufletele noastre sunt inspirate de lucrurile de jos. Boogie-woogie, dansuri, dureri de inimă, băutură și toate aceste lucruri după care fugim, sunt de jos. Dar dacă ne bucurăm în Duhul pentru că avem Viața veșnică și ne ridicăm simțămintele la Dumnezeu și-L slăvim, atunci avem adevărata bucurie, pentru că Isus a spus: „și bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11) Dar nu plină de viața pervertită, ci plină de Viața veșnică de sus. Așadar, voi puteți vedea că depinde de lucrul la care priviți.

De exemplu, partea psihologică a ei: psihiatria. Să privim pentru un moment această vedere psihologică. Aici, avem fotografia lui Hristos, iar aici avem un fan înverșunat. Depinde la care mă uit. Înțelegeți? Depinde încotro merg simțămintele mele: dacă merg în direcția aceasta sau în cealaltă. Dacă privesc la aceasta, tânjesc după aceasta și doresc aceasta, emoțiile mele se vor îndrepta după fan. Dar dacă privesc în direcția aceasta, emoțiile și dorințele mele sunt îndreptate în acea direcție. De aceea Isus a spus: „Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5.28). Înțelegeți? Este vorba despre unde sunt așezate emoțiile voastre, unde sunt gândurile voastre.

Noi putem să ne bucurăm cu privire la aceste lucruri pentru că suntem copiii făgăduinței, din marea și veșnica Biserică a lui Dumnezeu care are făgăduința a lui Hristos care nu poate da greș. Așa este. Lumea crede că suntem nebuni. Ei spun: „Oh, aceasta este viața! Yuppiii!”

Astăzi, am văzut o tânără care a mers la un psihiatru. Ea are treizeci și cinci de ani, nu a fumat niciodată, nu a băut niciodată în viața ei și este o fată foarte simpatică. Oamenii din jurul ei sunt creștini. Tatăl ei este medic, iar ea și-a predat viața lui Isus când a fost foarte tânără. Ce a făcut ea? A mers și a ajuns într-un loc, la un colegiu unde preda și unde era și un psihiatru.

El s-a așezat lângă ea, a vorbit cu ea și i-a zis:

„Vrei să spui că nu ai fost sărutată niciodată de un băiat?”

„Nici măcar odată în toată viața mea”, a răspuns ea.

Vrei să spui că nu ai băut niciodată și că nu ai fost la nicio petrecere?”

„Nu, niciodată”.

„Nu știi ce pierzi, fetițo!”

 Fiind psihiatru, el a sucit atât de rău mintea bietei fetei încât acum a devenit atât de rea încât nici nu vrea să mai audă Numele lui Isus rostit în prezența ei. Nici chiar tatăl și mama ei nu o mai pot vedea. Și-a pierdut mințile, iar săptămâna următoare va merge la un institut pentru un tratament cu șocuri.

Aceasta s-a întâmplat din cauză că și-a întors gândurile de la Hristos spre ceea ce i-a spus acel psihiatru. De aceea, suntem aici în această dimineață, ca să ne îndreptăm mintea și gândirea noastră de la lucrurile lumii la lucrurile lui Dumnezeu care este veșnic. De aceea este predicarea, ca să ne ducă gândirea într-un loc mai înalt și mai bun unde se află Hristos, până când voi deveniți convertiți. Atunci mintea voastră ajunge la lucrurile care sunt sus. Dar viața în acest alt loc ajunge la… Ei cred că acea fată ar putea lua otravă oricând. Cu siguranță, acel fel de viață devine atât de mizerabil încât ei se sinucid, luând otrăvuri sau alte lucruri.

Dar, în marea Sa îndurare pentru omenire, Dumnezeu l-a făcut pe om în felul în care a dorit să fie omul. El l-a făcut pe om să înseteze. Ați observat că aici David spune: „Sufletul Meu însetează după Tine (Oh, îmi place aceasta) într-un pământ uscat și fără apă”. Imaginați-vă aceasta. El a spus: „Sufletul meu este atât de însetat, Doamne. Însetez după Tine ca și cum aș fi pe un pământ fără apă”. El trebuie să găsească apa sau va pieri. „Sufletul meu însetează după Tine”. Dumnezeu l-a făcut pe om cu o sete. Setea este parte din ființa umană. Dumnezeu a făcut setea în om pentru ca omul să înseteze după Dumnezeu, dar diavolul a pervertit-o și l-a făcut pe om să înseteze după împărăția sa, după lume. Înțelegeți? Setea din om este de la Dumnezeu pentru că Dumnezeu l-a făcut pe om să înseteze, să înseteze după El.

Cum îndrăznesc unii dintre voi, care sunteți atât de mici, să înăbușiți acea sete binecuvântată, să potoliți acel lucru duhovnicesc pe care Dumnezeu l-a pus în voi ca să însetați după El, și să încercați să-l potoliți cu băutul, fumatul, televiziunea, petrecerile și jocurile de noroc? Voi poluați Fântâna pe care a pus-o Dumnezeu în voi ca să primiți Duhul Său și o secătuiți cu lucrurile lumii. Dar ei nu vor fi împliniți. Niciodată nu vor fi împliniți. De aceea, vă puneți un pistol la tâmplă ca să vă zburați creierii, pentru că lucrurile merg în felul în care merg. Lumea se află într-un mare sinucid, pe cărarea perversiunii și a homosexualității. Strigătul din țară și starea în care se află este din cauză că voi pervertiți ceea ce v-a dat Dumnezeu, încercând să potoliți aceasta cu răul lumii.  

Luați binecuvântatul Duh Sfânt pentru care Dumnezeu a pus o sete în sufletul vostru ca să-L chemați, iar voi mergeți și potoliți aceasta într-un club de noapte undeva! Nu-i de mirare că aveți o durere de cap în dimineața următoare. Apoi, veți lua o casetă de bere și veți merge acasă, vă veți așeza undeva și o veți bea încercând să potoliți acea sete duhovnicească pe care Dumnezeu a pus-o în sufletul vostru să însetați după El; luați acea apă chioară a diavolului și încercați să potoliți setea pe care Dumnezeu a pus-o în voi ca să însetați după El. Cum puteți primi altceva decât despărțire veșnică de Prezența Dumnezeului Celui Atotputernic, când El v-a făcut să însetați după El?

David s-a predat și a spus: „Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat și fără apă.” (Psalmul 63.1). Iată! David a spus: „Așa Te privesc eu în locașul cel sfânt, ca să-Ți văd puterea și slava”. (Psalmul 63.2). Aceasta este diferența.

Ceea ce face ca lucrurile să fie diferite este dacă voi potoliți cu apă setea pe care v-a dat-o Dumnezeu.

„Toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată!” (Isaia 55.1). În casa lui Dumnezeu, în orașul lui David, există o Fântână deschisă. Acolo este Fântâna după care însetați voi. Cu siguranță este. Nu încercați s-o pervertiți spunând: „O voi potoli bând. O voi potoli printr-o întâlnire cu o fată. Mă voi strecura puțin afară fără știrea soțului meu. Voi merge puțin afară fără știrea soției mele”. Veți aduce numai judecata. Voi spuneți: „Nu sunt împlinit, frate Branham”. Nu este de mirare, este Dumnezeu care se ocupă de voi, Dumnezeu care încearcă să vă aducă undeva. Dar voi luați această sugestie a diavolului și mergeți mai departe cu ea, însă în felul acesta va veni necazul. Acesta este felul în care vine moartea. Iar viața aceea nu este viață, ci este moarte. „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este Viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru”. (Romani 6.23).

Oh, nu vă înșelați! Atunci diavolul are o altă cale. Noi mai avem un moment pentru aceasta.

Diavolul are o altă cale de a perverti. Voi spuneți: „Eu nu beau, frate Branham. Nu fumez. Nu joc jocuri de noroc. Nu l-aș înșela pe soțul meu, pe soția mea. Eu trăiesc o viață bună”. Dar diavolul a pervertit aceasta. El vă lasă să vă potoliți conștiința vinovată prin faptul că mergeți și vă alăturați unei biserici și credeți că sunteți în regulă. Aceasta este greșit. Aceasta este pervertire. Voi nu puteți să potoliți ceva prin faptul că mergeți la biserică, ci doar deveniți religioși. Este o problemă intelectuală, dar setea voastră nu va fi potolită până când nu-L veți cunoaște pe El ca și iertare a păcatelor voastre, când problema păcatului este rezolvată și aveți acea minunată, liniștită, calmă, veșnică și nemuritoare părtășie cu El, când pacea lui Dumnezeu care aduce toată cunoștința a sfințit sufletul vostru și v-a făcut o făptură nouă în Hristos Isus. Alăturarea la o biserică nu o va face. Nu, domnilor. Aceasta doar pervertește adevărata cauză. Dacă diavolul nu vă va putea prinde cu acele lucruri, vă va prinde cu acestea. Dar voi să nu acceptați nimic altceva decât experiența de modă veche a nașterii din nou, ca să fiți născuți din nou din Duhul Dumnezeului Celui veșnic, iar sufletul vostru și Dumnezeu se închid împreună și deveniți una. David a fost un vânător, un om al pădurilor. În Sud încă se mai folosește aceasta. De multe ori, haite de câini sălbatici aleargă după căprioare. Am observat aceasta în Africa. Când căprioarele încep să fugă, câinii aleargă după ele, iar dinții lor din față sunt foarte ascuțiți. Sunt foarte alunecoși așa cum este și păcatul. Stau și pregătesc ambuscade împotriva micuțelor căprioare și se pun contra vântului ca să le simtă mirosul.  Apoi, ies dintr-o dată afară de undeva, apucă o căprioară și o sfâșie în bucăți.

Acesta este felul în care procedează și păcatul. Vă duce pe un pământ greșit, unde vă gândiți: „Voi încerca doar puțin din aceasta. Voi scăpa cu aceasta. Ei nu vor ști niciodată nimic despre aceasta sau aceea”. Nu vă faceți griji! Există un ochi care vede totul, care vă privește, iar păcatul zace la ușă. Fiți atenți, fiindcă vă va găsi.  

Uneori, micuța căprioară poate fi prinsă dintr-o parte, poate nu este apucată destul de bine încât să fie trântită jos, ci este prinsă de un picior și o bucată din ea este ruptă, sau poate este apucată de încheietura de la piciorul din spate ceea ce o va face să cadă la pământ. Atunci ea nu mai poate fugi, este neajutorată. Dar uneori, câinele merge mai sus și o apucă de șold trăgând întreaga bucată afară din ea. Câinele o apucă, o prinde bine și își aruncă greutatea împotriva ei smulgând o bucată din ea. Poate ratează vena jugulară de la gâtul ei și o prinde de piept smulgând întreaga bucată afară, iar micuța ființă sare și fuge cât poate de repede; și primul lucru care se întâmplă este că îi păcălește pe câini, le scapă printre dinți. Câinii fug după altceva, iar ea fuge. Ea știe că nu va dura decât puțin până când câinii aceia se vor întoarce după ea, de îndată ce vor ucide altceva, așa că fuge cât poate de repede. Fiind vânător, eu sunt familiarizat cu căprioarele. Sunt familiarizat cu felul cum acționează ele. Dacă acea căprioară poate ajunge la apă, fraților, își poate reveni într-o secundă. Dar dacă nu poate ajunge la apă, este terminată. Dacă ajunge la apă, ați putea să o urmăriți toată ziua și ea ar continua să meargă mai departe. Va lua un izvor, îl va traversa; se va întoarce înapoi așa, apoi așa, va coborî jos în acel izvor și va păși în el, încercând să-i păcălească pe câini.

David a spus: „Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” El era rănit. Câinii iadului sunt după fiecare dintre voi. El vrea să vă îndepărteze doar o dată de Păstor, iar câinii lui vă vor prinde și vor smulge o parte din voi, vor lua o îmbucătură din voi ca să vă rănească. David a spus: „Cum dorește cerbul izvoarele de apă…” Oh, el trebuia să găsească Izvorul de apă sau ar fi pierit!

Doamne, îngăduie ca acesta să facă astăzi sufletul nostru rănit! Dacă nu pot găsi Izvorul de apă, câinii mă vor prinde destul de repede, dar dacă aș putea găsi Izvorul Tău de apă, O Doamne… Micuța căprioară știe că este fie moarte, fie izvorul de apă, iar David a zis: „Așa cum acea căprioară știe că este fie moartea, fie izvorul de apă, așa însetează și sufletul meu după Tine. Trebuie să Te găsesc pe Tine sau voi pieri”. Oh, dacă am putea ajunge la acel fel de Viață!

„Binecuvântați sunt cei care înfometează și însetează după neprihănire căci ei vor fi umpluți”.

Fie ca aceasta să fie cauza acestei biserici în dimineața aceasta. Fie ca dragostea voastră să fie întoarsă de la lucrurile lumii, de la preocupările lumii. Fie că este vorba de casa voastră care trebuie curățată, fie că este ferma voastră care trebuie plivită de buruieni sau orice altceva ar fi, fie ca ea să fie întoarsă la Dumnezeu.

„O Doamne, bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața. Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat și fără apă.

 Așa cum cerbul trebuie să găsească izvorul de apă, sufletul meu trebuie să Te găsească pe Tine sau va pieri”. Când tabernacolul Branham va ajunge în acea stare, micuțele ”ismuri” vor fi scoase afară pe ușă. Neînțelegerile vor fi rezolvate, iar creștinii vor fi creștini. Când fiecare adunare de oameni vor înseta după Dumnezeu în felul acela, acela va fi un loc despre care se va vorbi în jurul lumii. „O, Dumnezeule, bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața!”

Să ne rugăm. Binecuvântatul nostru Tată și Dumnezeu, pe măsură ce venim la Tine acum, la încheierea acestui mesaj, ne rugăm ca însetarea și foametea să fie în dimineața aceasta în această micuță biserică așa cum nu a mai fost niciodată înainte. Fie ca bărbații, femeile, băieții și fetele de sub acoperișul de aici și de afară sau oriunde ar fi ei, să audă Evanghelia și să știe că există ceva care-i face să înseteze după Ceva. Oh, o asemenea neliniște! Tu ai spus că va fi un timp de neliniște ca acesta, un timp consternant în care vor fi încordări între națiuni.

Oh, dacă ei ar lua acea sete pentru mai multă putere, pentru mai multe bombe, pentru acele lucruri și ar preface-o într-o sete pentru neprihănirea lui Dumnezeu, atunci Fiul Celui Drept va veni cu vindecare pe aripile Sale! Când Israelul se trudea, s-au născut copiii lor. Eu mă rog ,Tată, să pui acea sete în inimile noastre astăzi, încât să nu existe nicăieri o potolire în lume decât la susurul Izvorului Tău de apă. O, Doamne, lasă ca adâncul să cheme adâncul”. Te rugăm să ne dai aceasta, Tată. Ne rugăm în Numele lui Hristos.

În timp ce avem capetele plecate, mă întreb dacă în această dimineață este în biserică cineva care vrea să ridice mâna și să spună: „Frate păstor, roagă-te pentru mine…” în timp ce eu și fratele Neville ne vom uita.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. „Îl vreau pe Hristos. Vreau în inima mea o sete ca aceasta. M-am săturat și am obosit să merg pe aici și pe dincolo. Vreau să însetez cu adevărat după Dumnezeu. Rugați-vă pentru mine, frați păstori”.

Vreți să ridicați mâinile? Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Altcineva, ridicați mâinile spunând: „Rugați-vă pentru mine”. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. În ordine. Altcineva acum, înainte de încheiere. Ridicați mâinile spunând: „Rugați-vă pentru mine”. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Cu siguranță. O vreau și eu. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră de acolo din spate.

„Doamne, la sunetul Izvorului Tău de apă, fă-mă să știu că sunt un om firav care nu știe când aceste micuțe fire fragile ale vieții se vor rupe, și voi merge sus în veșnicie. O, Doamne,  lasă-mă să fiu așa, lasă ca sufletul meu să fie atât de însetat după Tine încât să nu vreau să mai beau, să nu mai fumez, să nu mai mint, să nu mai am de-a face cu păcatul. Îngăduie ca dragostea mea să fie pentru lucrurile de sus. Acordă-mi aceasta, o, Doamne, în timp ce-mi ridic mâna”.

 Dumnezeu să vă binecuvânteze, și pe tine, pe tine, pe tine. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Tatăl vede mâinile voastre. Cu siguranță, El este Dumnezeul Omniprezent. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Spuneți aceasta chiar acum în timp ce stați aici. Spuneți aceasta. Spuneți: „Doamne, pune acea sete în mine”. Copii, voi știți că nu veți ajunge la Dumnezeu decât așa. Este acea sete adâncă, Ceva care tânjește după Dumnezeu. La fel ca biata micuță căprioară. Puteți să v-o imaginați? Este rănită, pe moarte. Ori ajunge la izvor, ori moare. O puteți vedea ridicându-și capul și adulmecând? Ea miroase aerul. Sângele curge. Trebuie să ajungă la acel izvor de apă. Trebuie s-o facă. Cu fiecare picătură, cu fiecare ramură, ea merge spre el. Trebuie să-l aibă. Sunteți atât de însetați după Dumnezeu?  

David a spus: „Eu însetez după Dumnezeu. Trebuie să-L am sau voi pieri. Vreau Viața. Când simt Prezența Ta și văd  Bunătatea Ta pentru mine, când văd că viața mea se aliniază cu Cuvântul Tău, este mai bună pentru mine decât orice altceva, decât orice altă viață și orice altceva. Bunătatea Ta”. Mărturisiți-vă vina acum, în timp ce ne rugăm.  

Doamne, Tu vezi aceste mâini. Tu îi cunoști pe oameni. Mă rog ca Tu să ierți orice păcat. Adu în ei această mare sete care vine, pe care ei o doresc. Inimile lor sunt înfometate. Astăzi, fiecare persoană din lume… mă gândesc că țară este înnebunită după plăceri. O, Doamne, filme, televiziune, povești vechi și murdare. Am auzit că este nevoie de trei sau patru psihiatrii pentru a-l ține pe Elvis Presley pe ecrane, pe Arthur Godfrey și pe mulți dintre aceștia. Săptămâna aceasta,  un jurnalist din New York a scris că îi vizitează trei sau patru psihiatrii pentru a încerca să aducă această lume într-un loc cu glume murdare, viclene, prostești, pline de indiferență și femei pe străzi. Bărbații își pierd mințile mergând în diferite locuri și văzând hainele vulgare puse pe ele.

Doamne, vedem că aceste ființe sărmane ies pe stradă cu trupul lor micuț acoperit de niște haine care arată vulgar, iar bărbații rătăcesc în această dimineață prin baruri încercând să-și potolească setea pe care le-a dat-o Dumnezeu ca să înseteze după El, după Dumnezeu, dar ei încearcă să o potolească cu lucruri lumești, cu lumea.  

Doamne, Te rugăm ca într-un fel sau altul, nu știu cum, dar cred că trebuie să fie acum… celor care au ridicat mâinile, dă-le Doamne, în inimă, lucrul de care au nevoie, acea sete binecuvântată. Fie ca ea să fie potolită astăzi de către înnoirea Duhului Sfânt, care să Se reverse în sufletele lor și să le dea ceea ce-și doresc, pentru că Îți cer aceasta în Numele lui Hristos. Amin.

Există o țară dincolo de Râu

Pe care o numim dulcea veșnicie

Noi ajungem la acel mal numai prin decretul credinței

Încet, încet, vom ajunge acolo

Pentru a locui cu cei nemuritori

Când ei vor suna acele clopote de aur pentru voi.

Nu auziți acum clopotele sunând?

Nu auziți îngerii… (când totul se va armoniza încât să fie una)… slava, aleluia, Jubileul.

În acea îndepărtată dulce veșnicie.

Chiar dincolo de Râul strălucitor

Când ei vor suna din acele clopote de aur

Pentru tine și pentru mine.

Câți dintre voi Îl iubesc? Ridicați mâinile. Mulțumiți-I Domnului. Acum, întoarceți-vă, dați mâna cu cineva care se află lângă voi și spuneți: „Dumnezeu să te binecuvânteze”. Sună acum acele clopote? Nu auziți îngerii? (Cu siguranță, noi suntem cetățeni ai Împărăției). Aceasta este slava, Jubileul, Aleluia.

În acea îndepărtată dulce veșnicie.

Chiar dincolo de râul strălucitor

Când ei vor suna din acele clopote de aur

Pentru tine și pentru mine.

Acum Tată, primește duhurile noastre și închinarea noastră în timp ce ne încredințăm Ție. Acum, ne pregătim să ne rugăm pentru copiii Tăi bolnavi. Ne rugăm ca Duhul Tău să se odihnească peste noi ca să ne putem ruga rugăciunea credinței pentru cei care sunt în ceasul acesta în nevoi. Te rugăm aceasta, Tată, în Numele lui Hristos. Amin.

Cei bolnavi să se adune în jurul altarului în timp ce noi îi ungem și ne rugăm pentru ei. Suntem bucuroși să vă ajutăm, apoi vom încheia serviciul. Dacă nu mai puteți rămâne pentru următoarele zece sau cincisprezece minute…

Soră Gertie, te rog să cânți: „Pe mine mă așteaptă un mâine bucuros”.

… pe mine mă așteaptă un mâine bucuros

Unde porți de perle se vor deschide larg,

Și când voi trece această vale de necaz

Îmi voi așeza cortul pe cealaltă parte.

Într-o zi, dincolo de orizontul muritor

Într-o zi despre care numai Dumnezeu știe

când și cum va fi

Roțile vieții muritoare vor sta toate pe loc

(Ce se va întâmpla atunci?)

Atunci voi merge să locuiesc pe dealul Sionului.

Într-o zi, dincolo de orizontul muritor

Într-o zi despre care numai Dumnezeu știe

când și cum va fi (ce se va întâmpla?)

Roțile vieții muritoare vor sta toate pe loc

Atunci voi merge să locuiesc pe dealul Sionului

Mergi încet dulce car,

Oh, vii după mine pentru a mă duce Acasă

Mergi încet dulce car,

Care vi după mine pentru a mă duce Acasă

Este vechea corabie a Sionului

Este vechea corabie a Sionului (Slavă!)

Este vechea corabie a Sionului

Urcați-vă la bord, urcați-vă la bord

Este vechea corabie a Sionului,

Urcați-vă la bord, urcați-vă la bord

Este vechea corabie a Sionului,

Urcați-vă la bord, urcați-vă la bord

Este vechea corabie a Sionului,

Urcați-vă la bord, urcați-vă la bord

Frate Craig … (spațiu gol pe casetă). Frate Junie, veniți cu toții sus să ne rugăm pentru bolnavi. Restul dintre voi, frate John sau oricare dintre voi care dorește să vină, veniți acum.

Oh, nu doriți (spațiu gol pe casetă)

… nu va fi minunat acolo?

Nu vom mai avea poveri de purtat,

Vom cânta cu bucurie,

Cu inimi care vor răsuna ca și clopotele.

Oh, nu va fi minunat acolo?

Nu va fi minunat acolo, nu va fi minunat acolo?

Unde nu vom mai avea poveri de purtat?

Vom cânta cu bucurie,

Cu inimi care vor răsuna ca și clopotele.

Oh, nu va fi minunat acolo?

Vom umbla și vom vorbi cu Hristos, Cel divin.

Nu va fi minunat acolo?

Vom cânta glorios cu Hristos Cel veșnic.

Oh, nu va fi minunat acolo?

Oh, nu va fi minunat acolo? (Minunat acolo)

Pentru că nu vom mai avea poveri de purtat (acolo)

Vom cânta cu bucurie,

Cu inimi care vor răsuna ca și clopotele

Oh, nu va fi minunat acolo?

Când ne gândim la acele lucruri, cât sunt de minunate și de mărețe! Oh, El este real pentru noi. Oh, nu va fi minunat acolo? Medicul bun este aici. El vrea să-i vindece pe bolnavi și pe nevoiași. El vrea să-i facă pe cei ce sunt slabi, puternici. El vrea să-i facă pe cei suferinzi să fie sănătoși.

Acum, să ne plecăm în prezența Sa în timp ce-I aducem laudele noastre. O, Marele nostru Medic, inimile noastre behăiesc. Noi behăim ca oi ale Tale. Auzim Duhul Tău care se mișcă printre noi: „Oile Mele cunosc Glasul Meu”. Nouă ne place să strigăm lauda Ta, ne place să plângem în Prezența Ta cu bucurie. Dorim să exprimăm ceea ce este în noi pentru Tine, pentru că Te iubim cu tot ceea ce este în noi. Tot sufletul, mintea și trupul nostru Îl iubește pe Domnul, și Te rugăm, Doamne, să ne dai în continuu acest adânc și mai adânc. Fie ca el să devină atât de real pentru noi încât lumea și toată nebunia ei să pălească. Atunci nu vor mai exista gânduri despre ea, pentru că va păli pentru veșnicie. A avut un început și trebuie să aibă acum și un sfârșit. Noi știm că-l va avea.  

Acum, Doamne, noi, copiii Tăi, stăm aici în Numele lui Isus Hristos, ca să faci mijlocire pentru fiecare dintre noi, pentru neputințele care sunt în trupurile noastre, cauzate de păcatul din trecut și de cei răi ai lumii, trupul nostru muritor fiind predispus la tot răul pentru că încă este păcat. Noi știm că Biblia ne spune clar că Duhul Sfânt este un Ajutor pentru neputințele noastre, prin mijlocire. În această dimineață,  venim la Tine, Tată, smeriți și credem că Tu vei face mijlocirea pentru noi, în timp ce ne mărturisim păcatele, greșelile noastre și dorința noastră pentru Tine. Inimile noastre flămânzesc să fie sănătoase ca să Te putem sluji și să facem lucrarea pe care ai pregătit-o pentru noi. Doamne, în timp ce bătrânul Tău merge și face ungerea, iar eu vin să-mi pune mâinile peste bolnavi, Te rugăm ca Duhul Tău să vină și să facă vindecarea. Cerem ca aceasta să se înfăptuiască prin Isus, Domnul nostru. Acum, bătrânule, te rog să începi de aici și să mergi încolo. Rămâneți cu toți în rugăciune și cântați încet. Medicul bun Se apropie (Cântați suav cu toții).

(Fratele Branham merge de la microfon să se roage pentru bolnavi). Doamne, ai milă de ei. Tu întotdeauna vorbești Cuvântul Tău divin pentru a știi că… însetează după Dumnezeu. Fie ca Fântână să fie deschisă… Dumnezeu să o binecuvânteze pe scumpa noastră… Tu ai fost atât de bun cu ea. Eu mă rog Doamne, cu toată inima ca în această zi, rugăciunea credinței să facă mijlocirea, acum când îmi pun mâinile peste ea… ai fost legată de un scaun atât de mult și nu te-ai putut mișca. Acum, ea s-a ridicat în picioare și se plimbă în jur. Suntem atât de bucuroși! Mă rog ca Tu să continui să lucrezi, Doamne, până când ea va fi perfect normală și va fi bine în Numele lui Isus… (Spațiu gol pe casetă)…

Dacă nu mă înșel, tu ești sora Craig. Înțeleg starea ta, soră Craig, că ai fost atât de bolnavă încât a trebuit să pleci din noi… Dar Dumnezeu poate… Acolo, în acel deșert, ai lucrat cu soțul tău pentru cauza lui Hristos. Lucrul pentru care ai stat, soră Craig, este Singurul care te poate ajuta acum. Ca și slujitor al lui Dumnezeu, să știi că noi te iubim și fratele Craig de acolo și noi toți cei de aici din biserică. Noi apreciem munca ta din deșert, cu indienii… Dacă dorești, poți veni acum. Aceasta este spitalul, în această dimineață. Aici este locul în care stă Medicul Cel Mare care poate face o operație ca să scoată acele pietre la rinichi fără…

Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri și merge direct acolo pentru a le îndepărta. Nu am nicio urmă de îndoială, soră Craig.

Scumpul nostru Tată ceresc, aici se află soția unui predicator care vine de departe, a venit prin deșertul fierbinte și astăzi stă aici la acest micuț altar. O, Tată plin de milă, noi avem mâinile puse peste ea ca semn că credem că Biblia este încă voia infailibilă a lui Dumnezeu… (spațiu gol pe casetă).

Oh, alb ca zăpada!

Nimic altceva decât Sângele lui Isus

Ce mă poate întregi din nou?

Nimic altceva decât Sângele lui Isus

Oh, scump este.. (o soră vorbește cu fratele Branham)

Dumnezeu să te binecuvânteze. Soția fratelui George Calvin este la spitalul Norton în Louisville, dacă doriți să mergeți să o vizitați. Doamna Calvin a avut cancer la stomac, iar soacra ei este și ea mai bine, așadar suntem mulțumitori pentru aceasta. Vouă, oamenilor care sunteți bolnavi și pentru care ne-am rugat, aș vrea să vă spun ceva, doar câteva cuvinte. Am depășit timpul, dar este ceva în legătură cu vindecarea divină. Oh, este un lucru atât de minunat! Este atât de simplu să vă apropiați de ea dacă luați atitudinea potrivită față de aceasta. Înțelegeți?

 Vă mai amintiți vedenia despre apă pe care am avut-o și pe care am explicat-o în biserică? Digul era în partea stângă, iar râul curgea în direcția aceea. Fiecare părticică a ei s-a desfășurat aici în Canada în mod perfect. Râul Saskatchewan curge către est și nu către vest, iar cascada era în direcția aceea, nu în cealaltă. Răceala ei, adierea ei veneau înapoi, iar soarele strălucea. Am mers acolo și am găsit vechiul buștean, totul, atât de perfect pe cât putea fi și o întorsătură în slujba mea. Exact. Domnul a descoperit aici cu câteva săptămâni în urmă ce să fac pentru deosebire și așa mai departe și am început să avem cea mai mare binecuvântare, așa că putem să ne rugăm mai mult pentru oameni.

Pe platformă, după ce vedeniile s-au încheiat… Pentru a începe, am cerut vedeniile pe platformă. Apoi, când oamenii au venit sus, ei au văzut mărturia. Iată motivul, aici, dacă noi nu am fi fost crescuți împreună. Înțelegeți? Noi suntem doar copii adunați aici împreună care am fost crescuți împreună. Aceasta este motivul, voi știți… Voi știți că mie îmi place să vânez, să pescuiesc și așa mai departe. Fratele Bill este doar fratele vostru. Înțelegeți? Voi mă iubiți, și eu vă iubesc. Înțelegeți? Voi veniți aici și dacă doriți să fie reparate luminile, nu m-ați chema să vin eu să le repar, ci ați încerca s-o faceți voi. La rândul meu, dacă eu nu aș putea, l-aș chema pe fratele Rodey sau aș face ceva în direcția aceasta. Înțelegeți? Voi sunteți familiari cu aceasta. Altundeva pare a fi diferit. Noi nu… (spațiu gol pe casetă)… Aceasta este unul dintre machiaje precum sunt ochii căprui sau albaștri. Înțelegeți? Este doar unul dintre machiaje. Noi nu avem ce face.

V-am spus ce s-a întâmplat când am ajuns în Canada. Am avut câteva mii de oameni, dar majoritatea dintre ei erau anglicani, baptiști și așa mai departe pentru că ei au sponsorizat adunarea mea. Penticostalii m-au refuzat fără echivoc. Dar nu-i nimic. Eu îi iubesc la fel de mult. Înțelegeți? Dar acolo, în acea seară, o femeie a venit prima pe platformă. Ea fusese oarbă mult timp, la fel ca doamna care a venit aici ca să ne rugăm pentru ea. A trebuit să fie condusă la platformă. Ea nu știa când este ziuă și când este noapte și era de ani buni în situația aceea. În timp ce stăteam pe platformă și mă rugam pentru ea, ochii femeii s-au deschiși. Apoi, a mers, a luat o mașină de scris și mi-a scris propria ei mărturie.

Următorul a fost un băiat care era… Doamna care a venit aici și s-a rugat cu puțin timp în urmă, s-a rugat pentru un copil mut. L-am avut pe acel copil acolo pe platformă. Eu aș spune că el avea în jur de opt sau zece ani. Nu știa un cuvânt, nu putea nici măcar să mormăie, nu putea auzi nimic, niciodată nu a auzit nimic pentru s-a născut așa, fără să audă sau să vorbească. A stat acolo, a plâns și L-a slăvit pe Domnul și nu putea auzi nimic, dar s-a dat jos de pe platformă bucurându-se.

Următorul care a venit era un copil bolnav de paralizie spastică care avea în jur de doisprezece ani. Billy împreună cu doi bărbați l-au adus pe platformă. Stătea nemișcat, cam așa. Înțelegeți? Aceasta îmi amintește de micuța Edith Wright. Ei  l-au adus acolo, iar în timp ce mă rugam, a spus „Lăsați-mă jos. Isus m-a vindecat”. Ce am fi putut face decât să-l lăsăm jos? Iar când am făcut aceasta, el a umblat pe acolo, încoace și încolo, slăvindu-L pe Dumnezeu, strigând, mergând în susul și în josul acelei încăperi. Oamenii aproape că au leșinat în audiență.

Apoi a venit un cocoșat; avea o cocoașă mare în spate. El era catolic. Bineînțeles, noi știm că ei cred în vindecare. Acum, vouă catolicilor vă spun că nu am nimic împotriva voastră. Este în ordine. Înțelegeți? Dar voi credeți în statui și așa mai departe. Înțelegeți? Astfel, i-am spus: „Scumpule, noi nu credem în vindecare în felul acela. Noi nu credem în atingerea statuilor, ci credem că suntem fiii și fiicele lui Dumnezeu prin harul lui Dumnezeu. Înțelegi? Iar Duhul lui Dumnezeu este în noi”. Apoi, am spus: „Iată felul în care credem noi. Într-o zi, Isus a trecut pe lângă un pom. El S-a uitat dacă are roade și a văzut că nu avea niciun rod, iar atunci, a zis: „Niciun om să nu mai mănânce din tine de acum înainte!” Și a plecat. În ziua următoare, când a trecut pe acolo, pomul era uscat”, iar Petru a spus: „Uitați-vă la pom. Priviți-l”.

Atunci Isus a zis: „Aveți credință în Dumnezeu pentru că dacă veți spune acestui munte: „Ridică-te și aruncă-te în mare” și nu vă veți îndoi, ci veți crede că ceea ce veți spune se va întâmpla, veți avea ceea ce ați cerut”.

Eu l-am întrebat: „Înțelegi aceasta?”

„Da”.

„Când te rogi, crede că vei avea ceea ce ceri și vei avea lucrul cerut.” Apoi, am spus: „După ce am primit Duhul lui Dumnezeu, noi… Dumnezeu a făcut lumea din nimic. Este pur și simplu lumea Sa. El a creat-o pur și simplu. Cuvântul Său este creator, așadar El L-a rostit, iar lumea a fost creată pentru că era manifestarea gândurilor lui Dumnezeu din inima Sa. El L-a vorbit pur și simplu și a venit la existență, pentru că El era Creatorul”.  

Apoi am zis: „Dacă avem în noi, Zoe, Viața lui Dumnezeu, devenim fii ai lui Dumnezeu și creatori novice pentru că El a spus: „Orice veți spune, credeți ceea ce spuneți și veți avea”, iar eu am observat aceasta. De multe ori, am spus lucruri la care nici eu nu m-am putut gândi, dar le-am spus oricum. Apoi, am văzut că acele lucruri s-au întâmplat după cum am spus eu. Am spus lucruri la care nu m-am așteptat să se împlinească după cum am spus, dar s-au împlinit pentru că le-am spus”.

Atunci m-am gândit: „O clipă!” Apoi am spus „Când spunem ceva, dacă în noi este ancorat Ceva, nu ar trebui să rostim acele lucruri până când nu le credem. Când le credem, atunci să le rostim, iar acel cuvânt care creează merge afară, pornește. Este o parte din Dumnezeu. Înțelegeți? Și creează”.

El a spus: ”Înțeleg”. Mi-am pus mâinile în jurul său și m-am rugat pentru el. Știind că era catolic, am spus: „Așteaptă puțin. În seara aceasta, când vei merge acasă, să o rogi pe mama ta să pună o sfoară în jurul tău așa și să o legi strâns. Să o marchezi la capăt, iar mâine seară, dacă cocoașa ta nu s-a micșorat cu trei inch (7,62 cm), sunt un profet fals. Să vii aici și să aduci aceeași sfoară, să tai distanța între cele două însemnări și să pui acea bucată aici”. După aceasta m-am gândit: „Ce am spus? Ce am spus?” Dacă vor fi ceva critici acolo… Înțelegeți? M-am gândit: „Dar dacă a spus-o Dumnezeu pentru că eu nu am știut că voi spune aceasta? Așadar voi lăsa totul așa și-l voi lăsa să meargă înainte”.  În seara următoare, cocoașa sa a fost mai mică după cum a fost spus.

După aceasta, băiețelul a venit și mai avea doar o cocoașă micuță pe spate. El a venit însoțit de un grup de catolici canadiano-francezi care au fost salvați și umpluți cu Duhul Sfânt chiar acolo. Vedeți? Băiețelul acela micuț avea mâna lăsată în jos și o cocoașă mică pe spate; era un individ micuț cam de statura aceasta. Când a venit, eu intenționam să mă rog pentru el și i-am spus „Scumpule, ai văzut ce i-am spus celuilalt băiat despre umărul său?” Vedeți voi, acești cocoșați micuți, nu-și pot ridica brațele din cauza cocoașei. Aceasta are legătură cu spatele lor. El a zis: „Da, domnule. Eu nu pot veni înapoi”. Am aflat că era dintr-o familie foarte săracă din Columbia Britanică. Vedeți? Nu mai avea bani să stea mai mult.

 I-am zis: „Dumnezeu te va vindeca, scumpule,” apoi, mi-am pus brațul în jurul lui. Eu nu vreau să spun ceva ce nu este corect, ci vreau să spun numai ceea ce este corect. Înțelegeți? Îmi țineam brațul în jurul micuțului, peste acea cocoașă mare și am simțit cum cocoașa aceea se micșora și mâna mea se apropia de spatele lui, așa că am încetat să mă rog și l-am privit.

 „Ai simțit aceasta?”

 „Da, domnule, am simțit”, a răspuns el. M-am uitat și nu mai era nicio cocoașă acolo.

 „Ridică mâna!” A ridicat mâna și el era perfect normal acolo în fața audienței. Oh, nici nu mai știu câte lucruri mari a făcut Domnul nostru în fiecare seară, surzilor, orbilor, muților.  

Fetița din Germania despre care v-am spus că a avut acea… Știți cum a venit pe platformă, ceea ce i-a determinat pe comuniști să ia foile de publicitate de acolo și să spună… Povestea s-a repetat perfect.

 A venit sus o fetiță. Avea codițe lungi împletite și un chip subțire, tras. Era oarbă. Ei au adus-o sus, iar eu am zis:

„Arată ca și fetița nemțoaică, cu ochi micuți albi. Arată ca și micuța fetiță nemțoaică din Germania. Câți dintre voi ați citit despre ea sau ați auzit de pe casete?” Oh, mii și mii de mâini au fost ridicate. Eu am spus:

 „Arată exact ca fetița nemțoaică. Tu ești tatăl ei?”

 „Da”, a răspuns tatăl ei.

 „Ce naționalitate sunteți?”

 „Suntem nemți”, atât el, cât și soția lui. Fetița germană arăta exact ca și aceasta, cu codițe împletita care-i cădeau pe spate. „Oh,” m-am gândit, „Doamne, dacă ai mai face-o încă o dată!” Vedeți? M-am gândit: „Dacă mi-ai da acea credință ca să știu că va fi așa. Atunci o pot spune și cred că se va întâmpla.” Dar mai întâi, trebuie să se întâmple aici. Înțelegeți? Așadar, am îmbrățișat-o cu toată simpatia. M-am apropiat de ea și am întrebat-o:

 „Poți vedea ceva?”

 „Nu, domnule”. Ea nu văzuse… Poate ea nu văzuse niciodată. Nu știu cât timp trecuse de când nu a văzut sau poate că nu a văzut niciodată. Peste ochii ei micuți erau niște „mingi” albe micuțe.

Mi-am pus mâinile în jurul ei și m-am rugat pentru ea, iar ea zâmbea când i-am dat drumul.

„Acum poți vedea, scumpo?”

„Da, domnule”. A început să zâmbească, în timp ce pe obraji i se prelingeau lacrimi micuțe. Era o ființă micuță cam de mărimea aceasta. Am întrebat-o din nou:

„Poți vedea cu adevărat?”

„Da, domnule”.

„Atunci, vino aici unde sunt eu și pune degetul tău pe nasul meu”.

Și ea a venit la mine zâmbind și și-a pus degețelul pe nasul meu.

„Câte degete am aici?”

„Ai cinci degete”, a răspuns ea. Tatăl ei aproape că a leșinat.

„Ce spui, scumpo, câte degete am?”

„Acum ai numai unul”, a răspuns ea. Fetița fusese complet oarbă, dar și-a primit vederea. Oh, El este minunat! Este aproape incredibil.

Prieteni, poate mă voi întoarce în seara aceasta. Dacă nu, poate voi veni duminica următoare. Să nu uitați de întâlnirea noastră din Indianapolis care va începe acum. Am ceva despre care doresc să-i vorbesc bisericii. Este un mesaj despre timpuri. Suntem la sfârșit, prieteni. Uitați-vă. Uitați-vă la cicloane, la aceste tornade, nu s-a mai auzit niciodată de așa ceva. Uitați-vă la cutremure, la totul, la fiecare națiune.

Fraților, ei vorbesc despre acest program de dezarmare. Aceasta este exact ceea ce vrea diavolul. Să-i îngrămădească undeva ca să-i poată arunca în aer. Aceasta este exact ceea ce vrea el. Înțelegeți? Oh, noi trăim pe un butoi cu pulbere, iar fitilul este la capăt.

 Despre ce am vorbit în dimineața aceasta? Despre Viață. Oh, căutați-O cu toată inima voastră. Dacă le spuneți prea multe lucruri oamenilor, ei devin încurcați și nu mai știu ce spuneți. Înțelegeți? Puteți vorbi cu oamenii, dar luați lucrurile pe rând, acesta fiind cel mai bun fel de a transmite un mesaj. Eu mă întâlnesc doar din când în când cu voi și nu putem vorbi așa cum mi-aș dori. Înțelegeți? Iar voi deveniți confuzi când vă spun prea multe lucruri.

Dar în dimineața aceasta amintiți-vă și căutați Viața. Oh, alergați după Ea. Însetați după Ea. Continuați să întindeți mâna după Ea. Nu lăsați nimic să stea în calea voastră! Căutați-o. Până când facem aceasta, ce trebuie să facem? Să luăm Numele lui Isus cu noi, să cădem la picioarele Sale, Îl vom încorona ca Împărat al împăraților în ceruri, când călătoria noastre se va sfârși. În regulă.

Să ne ridicăm în picioare.

Luați Numele lui Isus cu voi,

Copiii… vă va da bucurie și alinare.

Vă voi spune ce să facem. Întoarceți-vă în jur și dați mâinile unii cu alții spunând: „Ce faci, frate? Sunt bucuros că ești aici”.

(Nume scump)… (O, cât de dulce)…

bucuria Cerului; (Nume scump)…

O cât de dulce!

Nădejdea pământului și bucuria…

Acum, priviți aici. Suntem bucuroși să-l avem cu noi în această dimineață pe fratele George Craig din Arizona, unul dintre frații noștri. Suntem bucuroși să-l avem pe fratele Whitney din St Louis. El va fi la fratele Cauble în seara aceasta și va ține o învățătură despre profeție dintr-un desen; la biserica fratelui Cauble. Și pe fratele Junior Jackson de acolo, și de asemenea pe fratele Collins, pe fratele John O”Bannon și mulți dintre alți predicatori de aici. Suntem cu toții bucuroși să vă vedem.

La Numele lui Isus să ne plecăm,

Să cădem la picioarele Sale,

Împărat al împăraților Îl vom încununa în ceruri,

Când călătoria noastră se va încheia.

Nume scump  (O cât de dulce).

Nădejdea pământului și bucuria Cerului;

(Nume scump ). ( O cât de dulce)

Nădejdea pământului și bucuria cerului.

-Amin-