UNIȚI SUB UN SINGUR CAP

Haideţi să rămâne în picioare pentru rugăciune.

Dumnezeule, Tatăl nostru, Îţi mulţumim pentru privilegiul pe care ni l-ai dat din nou în seara aceasta, de a ne aduna ca să ne rugăm.

Tu ne-ai făgăduit din cer că ne vei asculta şi vei vindeca ţara, iar dacă este o ţară care are nevoie de vindecare, aceea este ţara în care trăim.

Tată, Te rugăm s-o vindeci trimiţând o trezire de modă veche, care să îndepărteze toate bolile şi durerile ei.

Tu ne-ai dat belşug de mâncare, haine frumoase, dar oh, cum tânjim după auzirea Cuvântului Domnului! De altfel, Tu ai spus în Cuvânt că va veni o foamete, în aceste zile din urmă, iar oamenii vor alerga de la nord la sud şi dintr-o parte în alta, căutând să audă Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu vor putea.

O, Dumnezeule, unge-Ţi lucrătorii din nou. Fie ca ei să iasă în câmp şi să sădească Cuvântul adevărat, pentru că acolo unde nu a fost semănată Sămânţa, nu va fi nici seceriş.

Dă-ne putere până este ziuă, ca să putem semăna Sămânţa vieţii în inima milioanelor de oameni care sunt pe moarte sau pier, căci Te rugăm aceasta în Numele şi pentru slava Lui. Amin.

Vă puteţi aşeza.

Este bine că aţi pus aceste batiste aici, căci ne vom ruga peste ele, iar Dumnezeu va onora rugăciunea noastră, dându-ne ceea ce cerem, aşa cum a făcut întotdeauna.

Printre noi se află un tânăr, fiul unui frate predicator din Africa de Sud, care a fost în adunările mele. Eu am fost la Cape Town şi am primit cam opt saci mari plini cu scrisori şi pentru că nu am avut timp să mă ocup de ele, m-am rugat peste acei saci. Desigur, ziarele au scris imediat: „Fratele Branham este mai degrabă superstiţios.”, dar ceea ce am făcut este conform Cuvântului, este biblic.

În seara aceasta aş vrea să termin mai devreme, pentru că aseară v-am ţinut cam mult, iar mâine seară, dacă va fi cu voia Domnului voi vorbi despre subiectul: „Scrisul de mână de pe perete şi semnele timpului.” Vineri voi vorbi despre tema: „Va pleca biserica înaintea necazului celui mare sau nu?” pentru ca duminică să mă opresc la tema: „Aşa cum îşi scutură vulturul cuibul şi bate din aripi peste micuţii ei.”

Vineri seara trebuie să plec acasă ca s-o aduc pe doamna Branham şi pe copii. Sunt numai 140 de mile până acolo, aşa că nu e nici o problemă.

Mă pregătesc pentru o nouă vizită în Africa şi vă pot spune că am primit invitaţii de la încă cinci ţări.

Mulţi demnitari mă cheamă datorită slujbei mele, spunând că  aceasta ar salva naţiunea lor de comunism. O, m-am bucurat atât de mult să aud aceasta!

Când am fost într-una din aceste ţări, cam pe la ora 9.00 a murit un copilaş, iar la ora 10.00 când am ajuns eu pe platformă, Domnul mi-a dat o vedenie, în urmă căreia acel copilaş a fost readus la viaţă şi dat pe deplin sănătos mamei lui. Această minune a făcut ca toate ziarele să scrie despre caz iar în ziua următoare peste 20.000 de oameni şi-au predat inimile Domnului Isus.

În seara aceasta aş vrea să iau ca subiect ceva ce este pe inima mea: „Uniţi sub un singur Cap” şi aş vrea să citesc o singură frază din Geneza 11.6:

„Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt singur popor…”

Fie ca Domnul să-Şi adauge binecuvântările la citirea Cuvântului Său.

„Geneza” înseamnă „începutul” şi tot ce există astăzi îşi are începutul acolo. Să nu uitaţi că viaţa a început în Geneza şi la fel moartea. Gândurile, fie bune fie rele au început tot în Geneza; totul a început acolo.

Dacă veţi studia Scriptura cu atenţie, veţi vedea că până şi ismurile şi cultele de astăzi îşi au începutul acolo. Priviţi numai la Nimrod şi la ceilalţi…

Toate ismurile pe care le avem astăzi, au început în Geneza. Ele sunt lustruite ca să pară ai fi altceva, dar este încă acelaşi bătrân duh rău, dacă veţi observa natura lui şi felul cum se comportă.

Cu ani în urmă, când eram doar un băiat, am prins perioada prohibiţiei (interzicerea producerii, vânzării şi importului de mărfuri). Atunci trăia bătrânul Charlie Barleycorn. Cred că mulţi dintre voi îşi amintesc figura lui hidoasă, cu pălăria toată băgată înăuntru, cu umerii aduşi în faţă….o, ce creatura oribilă!

Dar acum, el a deveni unul „lustruit”. Acum nu-l mai găsiţi făcând reclamă pe sticla ca narcotice, nici la colţ la „lumina roşie”, ci trăieşte într-un pahar din frigiderul fiecăruia, dar este acelaşi Charlie Barleycorn, acelaşi diavol bătrân.

Dumnezeu a spus în Biblie: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci şi omul nu este decât o carne păcătoasă.” (Geneza 6.3). Iar Isus a spus în Matei 24 că: „aşa cum a fost în zilele lui Noe, va fi şi la venirea Fiului omului.” (v.37).

Aţi observat voi că Duhul lui Dumnezeu se străduia să rămână în om, în timp ce omul nici nu se sinchisea să-L cunoască?

Oh, şi cum se suprapunea aceasta cu timpul nostru! Duhul lui Dumnezeu rămâne cu omul, dar mă întreb dacă nu cumva Dumnezeu se gândeşte că pe timpul acela când S-a întristat că l-a făcut pe om, văzând cât era de răzvrătit împotriva Duhului şi a lucrării Sale.

Din textul citit în seara aceasta, am văzut că oamenii s-au unit. Ei au pornit din răsărit şi au mers către apus, până au ajuns în valea Şinear.

Întotdeauna civilizaţia a călătorit de la răsărit la apus. As fi vrut să am timp să vorbesc despre mesajul: „Ce se întâmplă când estul şi vestul se întâlnesc?”

Ele s-au întâlnit deja. Omul a călătorit spre apusul soarelui, pentru că e o fiinţă muritoare. El merge ca soarele: răsare şi călătoreşte către apus, iar acum estul şi vestul s-au întâlnit.

Noi am văzut cum oamenii au călătorit şi au ajuns în acel ţinut îndepărtat, unde s-au unit cu un singur popor. Acest lucru este în ordine, dar problema este că s-au unit sub o conducere greşită; s-au unit sub conducerea omenească, dar Dumnezeu doreşte ca noi să fim una sub conducerea Sa. El vrea ca noi să fim una, dar doreşte să fie şi El cu noi. Necazul este că omul vrea ca semenul său să-i fie conducător şi astfel se face o unitate sub conducerea şi înţelepciunea omenească.

Motivul pentru care oamenii doresc să fie una este pentru că Dumnezeu ne-a făcut cu acest scop; El a proiectat omul şi l-a făcut ca să fie una, să lucreze împreună, să coopereze cu El, înţelegeţi? Dar dintotdeauna, omul a vrut să aibă propriile sale idei referitoare la unitate. El vrea să facă ceva ce Dumnezeu nu a avut niciodată în planul Său; vrea să-şi închipuie propriile căi şi să-şi facă propriile planuri. Da, omul nu vrea să accepte planul făcut de Dumnezeu pentru el, din cauza naturii lui căzute.

Dumnezeu i-a spus omului în grădina Eden că în ziua când se va atinge de acel pom, va începe necazul, însă omul nu a ascultat, a luat din rodul lui şi a devenit un „lucrător ştiinţific”. Prima înghiţitură pe care a luat-o, l-a despărţit de Creatorul său.

Aşa este şi în seara aceasta, când omul trăieşte din acel pom, dar nu există nici o cale ca omul să aibă viaţa prin acel pom.

De ce punem accent aşa de mare pe cercetările ştiinţifice – cum să ne salvăm, cum să facem o bombă mai bună ca a ruşilor, sau cum să facem un avion mai rapid? Făcând aceste lucruri, spunem că ne salvăm, dar nu e adevărat.

Cunoştinţa nu vă va salva niciodată, ci vă va îndepărta tot mai mult de Dumnezeu. Aceasta dovedeşte că există o singură cale pentru salvare: înapoi la Pomul vieţii.

În Eden erau doi pomi: unul era pomul cunoştinţei, iar celălalt era Pomul vieţii. Cât timp a mâncat din Pomul vieţii, omul a trăit, dar când a luat din celălalt, a murit.

Totuşi, vedeţi voi, este în natura omului să încerce să facă ceva ca să se salveze singur, dar nu veţi reuşi niciodată să faceţi ceva ca să vă salvaţi.

Odată cineva mi-a spus: „O, eu L-am căutat pe Dumnezeu…” L-am ascultat câteva minute, după care i-am zis:

„Domnule, nu vreau să te contrazic, dar trebuie să-ţi spun că n-ai dreptate. Adevărul este că tu nu L-ai căutat niciodată pe Dumnezeu.”

Nu, nici un om nu a făcut-o, pentru că nu omul Îl caută pe Dumnezeu, ci Dumnezeu îl caută pe om. Nu Adam a umblat prin grădină zicând: „Dumnezeule, unde eşti?”, ci Dumnezeu l-a strigat pe Adam. Şi El a spus în Cuvântul Său: „Nimeni nu vine la Mine dacă nu este atras de Tatăl…” (Ioan 6.44).

Tu cauţi să afli ce te atrage, dar mai întâi trebuie să fii atras de Dumnezeu. Aşa spune Biblia şi cât este de adevărat!

În textul pe care l-am citit, noi am văzut însă că oamenii s-au unit sub un singur conducător, iar când ajungeţi sub conducerea unui om, acela are nişte idei personale pe care încearcă să le aducă la împlinire.

Nimrod, conducătorul lor, le-a construit un turn. Este foarte ciudat faptul că toate lucrurile pe care Satana îi îndeamnă pe oameni să le facă, sunt furate, sunt copiate de la Dumnezeu. De ce? Satana nu poate crea. El nu era un creator, ci e un perverititor a ceea ce a fost creat de Dumnezeu.

Acesta-i motivul pentru care, necunoscând Biblia, necunoscându-L pe Dumnezeu, oamenii spun că diavolul poate vindeca.

Prieteni, vindecarea este o creaţie, iar dacă diavolul poate crea, înseamnă că ar putea crea o altă lume şi oameni, dar el nu poate crea nimic, ci perverteşte doar ceea ce a creat deja Dumnezeu.

Ce este nedreptatea? Dreptatea pervertită. Tot ce vedeţi că este rău, faceţi numai opusul şi veţi fi bine, căci nedreptatea este dreptatea pervertită. Înţelegeţi?

Nu uitaţi deci, că tot ceea ce face omul în afara planului lui Dumnezeu, este o pervertire. Indiferent cât de bine arată, este o pervertire, pentru că Dumnezeu are ideea Lui originală şi a dat-o omului ca s-o urmeze, însă omul vrea să facă ceva de la sine.

Israel a făcut cea mai mare greşeală din toată istoria lui, în Exod 19. Priviţi numai.

După ce harul le-a dat o jertfă, le-a dat un izbăvitor – pe Moise – şi i-a eliberat, ei au vrut ceva deosebit, au vrut să facă şi ei ceva, aşa că au zis: „Dă-ne legea”, dar nu au  păzit-o pentru că nu puteau s-o facă. Astfel, toate lucrurile duc înapoi la Dumnezeu.

Oamenii doresc să fie una sub un cap, dar sub unul greşit. Aţi observat? Diavolul vrea să folosească întotdeauna capul unui om, dându-i cunoştinţă.

Astfel, mulţi oameni privesc la aceasta atunci când îşi aleg păstorul: „O, el are Ph. D., aşa că este cel mai potrivit pentru biserica noastră!” În ce mă priveşte, mai degrabă aş alege un om care nu cunoaşte nici alfabetul, dar care Îl cunoaşte pe Dumnezeu.

Vedeţi, ei îl aleg privind la educaţie pe care o are; privind la ceea ce izbeşte ochiul. Aceasta este însă exact aceeaşi minciună pe care i-a spus-o diavolul Evei:

„Este plăcut la privit….” Vedeţi? Plăcut la vedere, iar ochiul este în cap.

Adevărul este că totul e îmbrăcat în moarte. Este un gunoi cu puţină frişcă pe deasupra. Aşa este.

De-a lungul şoselelor noastre, putem vedea acele reclame, cu femei frumoase care zic: „Noi fumăm Chersterfields”.

Tinerele de astăzi fac acele poze pentru că vor să fie populare, dar ce este aceasta? Aceeaşi minciună a Satanei. Este acelaşi diavol care face păcatul să arate plăcut la privit; sub acea învelitoare însă, este ascunsă moartea.

Ei pun acele panouri mari cu femei frumoase îmbrăcate cât se poate de imoral, iar celelalte le privesc şi se gândesc: „O, acestea sunt foarte drăguţe.” Şi vor să le urmeze exemplul.

Vedeţi? Ele sunt privite după ceea ce vede ochiul, dar acolo este moartea îmbrăcată aşa. Acesta-i adevărul. Moartea ascunsă sub frumuseţe.

Nu uitaţi că frumuseţea este înşelătoare. Satana este acela care a avut ideea de a face o împărăţie mai bună şi mai frumoasă decât Împărăţia lui Mihail.

Frumuseţea a fost de la început cauza căderii, iar Satana s-a folosit încă de atunci de ea. Ce har avem să putem vedea că împărăţia Diavolului este făcută să arate atât de frumoasă, şi mulţi oameni o aleg.

Şi încă ceva: nu uitaţi că diavolul este foarte religios. Multor oameni le place să meargă la o biserică ce are turle înalte şi scaune de pluş. Nu-i de mirare că predicatorul nu poate predica mai mult de 15 minute, căci daca ar sta mai mult în acele scaune, oamenii ar adormi.

Ei au acolo o orgă de un milion de dolari şi un predicator cu gulerul încheiat la spate şi cu o robă lungă pe deasupra, care gâdilă urechile ascultătorilor cu ceva din societate sau cu puţină politică.

O, dar noi nu avem nevoie de aşa ceva! Adevăratul copil al lui Dumnezeu, dacă trebuie să stea la colţul străzii sau într-o misiune, o face cu plăcere, pentru a auzi Cuvântul lui Dumnezeu predicat în puterea şi demonstraţia Duhului Sfânt.

Totuşi, oamenii caută ştiinţa; caută organizarea omenească. Da, ei s-au organizat, aşa că adesea poţi auzi: „Eu sunt prezbiterian; eu sunt metodist…”

Nu vreau să vă supăr, fraţilor, ci doresc să vedeţi adevărul.

Dacă le spui că eşti un credincios al cincizecimii, imediat răspund că aceasta omoară „duhul”. Păi, orice duh care este omorât de numele cincizecimii, merită să moară. Aşa este.

Prieteni, cincizecimea nu este o organizaţie, ci este o experienţă care vine la toţi copiii născuţi din nou.

O, eu ştiu că omul a încercat s-o organizeze! Ei au organizat un grup de oameni, dar cincizecimea nu poate fi organizată. Ea merge la metodist, la baptist, la prezbiterian şi la oricine o doreşte, însă necazul este că ei au încercat să facă o organizaţie din ea.

Acesta este omul. Diavolul lucrează ceva la capul lui şi imediat îl auzi zicând: „Denominaţiunea noastră este mai mare decât celelalte.”

Nu puteţi vedea că acel diavol bătrân nu a murit încă? Da, el trăieşte: „Noi suntem mai mulţi decât ceilalţi…”

O fată care fusese alcoolistă, a povestit odată într-una din cele mai mari biserici protestante, cum a scos-o Domnul din mormântul beţiei după ce, cinci din cei mai buni doctori au spus că nu mai are nici o şansă de reabilitare.

Ea a spus că atunci când a păşit pe platformă, Duhul Sfânt i-a spus: „Rosella Griffith eşti alcoolistă de când în viaţa ta s-a petrecut cutare lucru…., dar aşa vorbeşte Domnul…” şi ea a fost eliberată. Tânăra a depus mărturie despre aceasta, iar oamenii au plâns, dar după o vreme cineva a spus:

„Da, ea este o copilă scumpă, însă e penticostală.”

Nu puteţi să-l vedeţi pe acelaşi diavol de la început? O, voi nu-l puteţi lustrui, căci este acelaşi păcat, aceeaşi necredinţă.

Pe mine nu mă interesează dacă omul acela era un martor al lui IeHoVaH sau al cui martor era, căci câtă vreme Dumnezeu este acolo şi Se îndură, eu sunt de partea Lui, căci Dumnezeu se mişcă prin Duhul, iar copiii Săi se mişcă cu El.

Vă rog să mă scuzaţi…Nu sunt emoţionat, ci mă simt bine. O, este ceva ce nu poate fi exprimat în cuvinte; este ceva nu peste tine, ci în tine, Ceva care-ţi mişcă fiecare fibră lăuntrică.

Omul se gândeşte cu capul şi priveşte cu ochiul, iar Diavolul i-a spus femeii: „Pomul este plăcut la privit…” iar ea s-a gândit că era de dorit să deschidă cuiva mintea.

Vedeţi, este acelaşi diavol care, dacă poate vă face să vă opriţi numai pentru o clipă, şi imediat vă va îndemna să raţionaţi totul cu mintea.

Dar Dumnezeu nu Se foloseşte de capul omului, ci El lucrează la inima lui. Da, în timp ce diavolul lucrează în capul omului, Dumnezeu i-a ales inima, iar Biblia spune că omul este aşa cum gândeşte inima lui.

Cu câţiva ani în urmă, oamenii de ştiinţă au spus: „Desigur, Dumnezeu a făcut o greşeală în Biblie, pentru că în inima umană nu se găsesc facultăţi mintale; omul nu poate gândi cu inima.”

Prieteni, dacă Dumnezeu ar fi vrut să spună „cap”, atunci ar fi spus aşa, dar El a zis „inimă” pentru ca aşa a vrut să spună.

Cu vreo cinci ani în urmă, când eram la Chicago, am văzut un titlu interesant într-un ziar, iar când am citit articolul, acolo se spunea că oamenii de ştiinţă au descoperit în inima umană, nu în cea animală, un compartiment mic în care nu există nici o celulă de sânge. Acela este locul unde locuieşte sufletul. Astfel, până la urmă omul gândeşte cu inima, ceea ce înseamnă că Dumnezeu a avut dreptate.

Da, Dumnezeu are dreptate întotdeauna. Omul gândeşte cu capul, dar crede cu inima.

Dar diavolul ce face? Îl pune să gândească cu mintea şi îi arată ceea ce izbeşte privirea. Astfel, îl suceşte şi îi ia capul în stăpânire dovedind ceva ştiinţific. Dar inima lui se întoarce şi neagă acel lucru.

O, dacă am putea să ne îndepărtăm de cunoştinţele din capul nostru şi de religia din capul nostru şi să ne întoarcem la religia din inimă, căci atunci Dumnezeu va putea trece la treabă în Biserică.

Omul gândeşte cu capul, dar crede cu inima. Mintea argumentează toate lucrurile, dar inima nu face aceasta, ci ea crede tot ceea ce spune Dumnezeu.

Oh, problema este că astăzi noi am devenit foarte raţionali, noi, americanii, de aceea vrem ca totul să ne fie demonstrat şi dovedit.

În trecut, când cineva spunea că Dumnezeu a făcut o minune, toţi credeau, se bucurau şi ziceau: „Mulţumim Domnului pentru aceasta!”, dar astăzi trebuie s-o luăm ştiinţific şi s-o dovedim, iar dacă acea minune nu poate fi dovedită ştiinţific….Dacă cineva este dovedit însă ştiinţific, nu mai este credinţă. O, nădăjduiesc că înţelegeţi ce vreau să spun! Un lucru dovedit ştiinţific nu mai este credinţă.

Dacă Moise ar fi spus: „Stai puţin să văd ce chimicale au fost pulverizate peste acest copac! Frunzele lui sunt în foc, dar nu ard, de aceea când va înceta focul voi culege câteva frunze şi le voi duce la laborator ca să fie verificate. Da, le voi face analiza chimică şi voi vedea ce este.” Dumnezeu nu i-ar fi vorbit niciodată şi nu i-ar fi spus: „Scoate-ţi încălţămintea…”

Ce a făcut Moise? A umblat smerit. Pe el nu l-a interesat de ce arde acel copac, nici dacă se mistuie sau nu, ci l-a căutat pe Dumnezeu.

Fiecare copil al lui Dumnezeu va proceda şi va crede tot aşa. Desigur.

Şi ce a urmat? Moise a auzit un Glas care i-a zis: „Scoate-ţi încălţămintea, căci te afli pe un pământ sfânt.”

Prietene, dacă în seara aceasta mergi la biserică pentru a găsi greşeli…. „O, oamenii aceştia fac prea multă gălăgie; predicatorul vorbeşte prea mult. Aici sunt oameni obosiţi, de aceea nu ar trebui să ţină serviciul aşa de mult….” mai bine stai acasă.

Oh, dar cei care vin cu încălţămintea scoasă, cu cunoştinţa din cap pusă deoparte, şi cu o inimă deschisă pentru Dumnezeu, vor auzi un glas care zice: „Eu sunt învierea şi viaţa….”

Dacă zici: „Voi merge acolo şi am să număr câţi membri din biserica mea au participat la trezirea aceea, apoi voi merge la păstor şi îi voi spune că fraţii noştri prezbiterieni, metodişti, baptişti….sunt acolo. Ce ruşine!” Iată-te gândind din nou cu capul.

Dumnezeu nu are de-a face numai cu inima. Aşa v-a modelat El şi a făcut aceasta cu un scop. Tot restul trupului vă aparţine vouă, dar inima este a lui Dumnezeu. El Şi-a făcut în ea o încăpere micuţă, un turn de control, de unde vrea să vă călăuzească.

O, dacă L-am lăsa să fie Pilotul, iar Duhul Sfânt Copilotul, atunci am putea fi călăuziţi de El pe marea vieţii.

Dar ce a făcut omul? A ascultat de semenul lui şi l-a acceptat de diavol înăuntru. Urmarea? Diavolul a intrat şi îl călăuzeşte spre lucrurile care se văd.

Deci, nu-i de mirare că oamenii nu pot să creadă în vindecarea divină, căci diavolul care stă acolo le spune: „Să nu crezi aşa ceva!” iar el răspunde: „Da, domnule diavol, ai dreptate…”

Dumnezeu însă, stă în inimă şi face Cuvântul Său viu pentru toţi cei care-L cred. Chiar dacă toţi spun că s-ar putea să nu se împlinească, ei îl cred oricum pentru că aşa a spus Dumnezeu.

Când i s-a spus lui Avraam că va avea un copil cu Sara, el avea 75 de ani, iar ea 65. Ce ridicol! Un bătrân de 75 de ani şi o femeie de 65 de ani merg să cumpere lucruşoare pentru bebeluşul care li se va naşte:

„Noi vom, avea un copil…”

Ei bine, ce credeţi că ar fi spus un doctor dacă Avraam i-ar fi zis:

„Domnule, vrem să facem aranjamentele pentru copil.”

„Aveţi vreunul?”

„Nu.”

„Câţi ani ai, Sara?”

„65.”

„Poftim?”

„Dar tu, Avraame?”

„75.”

„Şi ce vreţi să faceţi cu aceste lucruşoare?”

„Păi, vom avea un copil.”

„Este imposibil, pentru că vă pot demonstra ştiinţific că Sara a intrat deja de 20 de ani în menopauză. Tu nu ştii ce vorbeşti, Avraame!”

Totuşi, Avraam a chemat acele lucruri care nu erau ca şi cum ar fi fost, pentru că aşa îi spusese Dumnezeu, şi cu cât au trecut anii, s-a întărit şi mai mult în credinţă.

După primele 30 de zile, el a întrebat-o pe Sara:

„Cum te simţi, dragă?”

„Nu e nici o diferenţă…”

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, căci îl vom avea oricum.” Aşa este.

După ce a trecut un an, a întrebat-o iar:

„Cum te simţi, Sara?”

„Nu e nici o diferenţă…”

„Lăudat să fie Domnul, căci îl vom avea oricum.”

Au trecut 20 de ani: „Cum te simţi, dragă?”

„Nu e nici o diferenţă…”

„Lăudat să fie Domnul, căci îl vom avea oricum.”

De ce? Pentru că aşa spusese Dumnezeu. Aceasta o spunea nu capul lui Avraam, ci inima lui, căci acolo locuieşte Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu este pe tron, El se mişcă şi vă face să vedeţi  lucrurile pe care vrea El să le vedeţi. Ce urmează? Voi vă întoarceţi ochii de la lucrurile despre care vorbeşte diavolul şi staţi cu Dumnezeu.

Şi ştiţi ce spune Biblia? Dacă suntem copiii lui Avraam, fiind morţi în Hristos, noi suntem moştenitori conform făgăduinţei.

Ştiţi care este însă necazul cu noi? Că nu putem să-L credem pe Dumnezeu nici măcar 25 de minunate, în timp ce Avraam L-a crezut 25 de ani, iar când în sfârşit şi-a primit fiul, a fost gata să-l ia şi să-l omoare ca să confirme legământul.

Uneori mă gândesc că dacă suntem copiii lui Avraam, ar trebui să avem şi noi credinţa pe care a avut-o el în Dumnezeu. Atunci am putea chema şi noi lucruri care par imposibile şi am păşi credincioşi Cuvântului lui Dumnezeu, ca şi cum ele s-ar fi întâmplat deja.

Ştiu că ceea ce spun pare dur, însă acesta este adevărul.

Deci Dumnezeu ia inima şi vă controlează de acolo. Când păcatul a intrat înăuntru şi v-a tulburat inima, Dumnezeu L-a trimis pe propriul Său Fiu, făcut după asemănarea cărnii păcătoase, ca s-o curăţească astfel încât El să poată intra înăuntru. Da, El a făcut o cale – a venit jos şi a dat o cale ca să poată curăţi inima voastră pentru a putea intra să locuiască în ea.

Dumnezeu nu putea intra în inima voastră când era plină de tot păcatul, de necredinţă. Nu, nu. Câtă vreme spuneţi: „Eu sunt prezbiterian; eu sunt penticostal; eu sunt nazarinean, slavă lui Dumnezeu…” Dumnezeu nu poate intra în inima voastră. Voi sunteţi cu adevărat doar un prezbiterian, un penticostal sau un nazarinean, dar când toate aceste idei vă părăsesc, Dumnezeu poate intra în inimă ca să preia controlul. Înţelegeţi? El trebuie să intre şi să fie Conducătorul vostru.

Noi ne unim sub capetele diferitelor denominaţiuni, dar Dumnezeu ne vrea uniţi sub Capul Său. Noi ne unim sub propriul nostru cap, dar Dumnezeu vrea să ne unim sub conducerea Sa, iar El ne conduce din inimă.

Prieteni, aş vrea să înţelegeţi că voi nu puteţi sta neutri, ci trebuie să-l aveţi ori pe unul, ori pe celălalt.

Cu câtva timp în urmă, marele evanghelist Billy Graham, care cred că este un slujitor al lui Dumnezeu, a spus în Louisville, ridicând Biblia: „Aceste este modelul”, după care a adăugat: „Când mergea într-o cetate, Pavel avea un convertit, iar când se întorcea după un an, lângă acel om găsea încă 30 de credincioşi. Când merg într-un oraş, eu am 30.000 de convertiţi, dar când mă întorc după un an, nu mai găsesc nici 30.”

Ei bine, probabil că aceia erau convertiţii lui Billy Graham, de aceea nu ajuns prea departe, dar dacă ar fi fost convertiţii lui Dumnezeu, ei ar fi rămas pentru totdeauna.

Auzindu-l ce spune, m-am gândit: „Billy, aş vrea să-ţi pot spune ceva…”

Billy, Oral, eu şi ceilalţi păstori şi evanghelişti, ce facem? Mergem pe câmp şi predicăm, iar oamenii se pocăiesc de păcatele lor, aşa că vin la altar şi spun: „Dumnezeule, iartă-mă!”, iar El îi iartă. Ce urmează apoi? Duhul rău iese din ei, dar sunt îndreptaţi spre o morgă şi nu spre Dumnezeu. Nu-mi place să spun aceasta, însă este adevărul.

Mie mi-ar fost milă întotdeauna de aceste corpuri. Ei le duc la morgă şi se asigură că vor sta morţi. Da, ei pun ceva lichid în ele, ca să fie siguri că nu se mai întorc la viaţă.

Cam aşa este şi cu unele din aceste biserici vechi şi formale pe care le avem pe aici. Sunt injectate cu ceva doctrină omenească ca să fie siguri că rămâneţi morţi. Acest lucru este valabil pentru orice denominaţiune. Oamenii merg acolo, iar voi îi îndoctrinaţi cu doxologie, după care spuneţi „crezul apostolic” sau mai ştiu eu ce.

Unde se găseşte în Biblie crezul apostolilor? Nu există aşa ceva. Sau, dacă apostolii au avut un „crez”, acela a fost: „Pocăiţi-vă!” Da, eu cred că Petru este cel care a spus acest aşa zis crez apostolic în Fapte 2.38:

„Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (v.39).

Dacă apostolii au avut un crez, atunci acesta este acela şi nu vreunul din aceste crezuri făcute de om.

Nu este ciudat cum diavolul îşi face modelul lui?

Când am fost la mormântul lui Mahomed, am observat că acolo stătea un cal alb. El este acolo de 2000 de ani, ştiaţi aceasta? Ei schimbă garda din 4 în 4 ore şi aşteaptă ca Mahomed să învieze într-o zi, să urce pe acel cal alb şi să pornească să cucerească lumea.

Ştiaţi că Isus vine pe un cal alb? Vedeţi cât de aproape vine imitaţia, astfel încât aceste biserici, denominaţiuni şi crezuri să pară adevărate? De altfel, Biblia spune că în zilele din urmă cele două duhuri vor fi atât de aproape, încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi. Oh, şi acest imitator nu e comunismul, ci religia. Aşa este. Ea e înşelătorul.

Priviţi Rusia, comunismul. Ea vrea să unească pe toată lumea sub comunism. Aceasta este dorinţa ei, ideea ei, însă este un gând omenesc.

Dar şi Naţiunile Unite doresc să-i unească pe toţi oamenii. Sub ce? Sub o putere militară. Dar omul nu trăieşte prin puterea militară ci prin Puterea învierii Domnului Isus Hristos.

Uitaţi-vă la Nimrod. El a vrut să-i unească pe toţi oamenii sub un singur turn ridicat de el. A cui imitaţie era acest turn? A scării pe care a văzut-o Iacov în vis şi care urca de pe pământ în slavă.

Dar cum este cu catolicii? Ei vor să unească lumea întreagă sub o conducere, sub catolicism.

Protestanţii? Ei vor să-i unească pe toţi în Federaţia Bisericilor, însă gândul lor e la fel de greşit ca al catolicilor. Da, este acelaşi diavol mincinos şi bătrân.

Aceasta este o greşeală fatală. Ce doresc ei? Să fie o federaţie a bisericilor. Astfel spun: ”Noi toţi suntem sub un singur cap, cât timp pot fi eu conducătorul.”

Catolicii îi vor pe toţi uniţi sub un singur cap, iar papa să fie conducătorul lor; Rusia îi vrea pe toţi sub un cap, astfel ca comunismul să fie conducătorul; Naţiunile Unite îi vor uniţi pe toţi sub conducerea Statelor Unite, pentru că aceasta este cea mai mare dintre naţiuni, dar toţi sunt inspiraţi de acelaşi diavol bătrân, pentru că fiecare naţiune a lumii este controlată de Satana.

Aşa spune Biblia.

Noi nu avem aici o cetate veşnică, ci aşteptăm să vină una. Orice tron pământesc va cădea; orice naţiune se va prăbuşi; orice clădire se va ruina; orice om va pieri, dar Hristos va rămâne în veci de veci.

Atunci de ce ne-am uni sub o asemenea conducere? Încă de la început este pierdută, dar cu toate acestea, toţi vor să se unească într-un fel.

Voi nu puteţi rămâne neutri, este imposibil. Biblia spune că atunci când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri pustii. Atunci omul este salvat şi merge la biserică, dar pentru a fi siguri că nu se „rătăceşte” pe la alte biserici, ei spun:

„Dacă vrei să stai în biserica aceasta, trebuie să urmezi crezul nostru şi să uiţi toate celelalte lucruri.”

Să nu-mi spuneţi că n-am dreptate, pentru că ştiu bine că aşa este. „Tu trebuie să urmezi denominaţiunea noastră. Trebuie să te botezi, să ţi se toarne apă pe vârful capului.”

Unii din ei botează de trei ori e burtă, în timp ce alţii botează de trei ori pe spate, dar ce importanţă are? Voi vă certaţi din cauza aceasta, arătând că toate acestea sunt lucruri omeneşti care trebuie să cadă. De ce? Pentru că orice plantă care nu a fost sădită de Tatăl ceresc, va putrezi. Trebuie să putrezească. „Dar pe această piatră….” Ce fel de piatră? Pe descoperirea spirituală a lui Isus Hristos. „Pe această piatră voi zidi biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.”

Catolicii spun că această piatră a fost Petru, iar protestanţii spun că era Hristos, însă Biblia spune: „Nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.” (Matei 16.17). Şi această piatră, pe această descoperire spirituală a Domnului Isus, „voi zidi Biserica Mea.”

Această descoperire nu-ţi poate fi dată de vreun om, pentru că este scris: „carnea şi sângele nu ţi-a dat-o”, nici  n-o poţi învăţa din crezurile unei denominaţiuni, nici n-ai primit-o pentru că ai mânat pâine Koşer, ci pentru că ţi-a dat-o Duhul Sfânt.

„Pe această piatră (descoperire) voi zidi biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” Aceasta arată că se vor ridica împotriva ei, dar nu o vor putea birui niciodată.

Dar ce face duhul necurat după ce se satură de umblat prin pustie? Se întoarce, întră înapoi în acel om şi începe să-i spună una şi alta. Urmarea? Biblia spune că starea acelui om este de şapte ori mai rea, deci e un copil al iadului mai rău decât înainte.

Aşa este. Tu poţi să te înţelegi mai bine cu o prostituată de pe stradă sau cu un beţiv decât cu unii din aşa zişii creştini. Da, acesta este adevărul.

Ei stau acolo jos şi pufăie ca o broască râioasă care a înghiţit alice, apoi merg mai departe nepăsători, neştiind despre Dumnezeu mai mult decât ştie un hotentot despre o noapte egipteană.

Voi ştiţi că acesta este adevărul. Dacă mergeţi undeva şi vedeţi slava lui Dumnezeu prin faptul că cineva este vindecat, ei spun imediat: „O, aceasta e psihologie!”

Cum aţi putea crede când nu posedaţi nimic cu care să credeţi?

Dacă Dumnezeu ar sta cu adevărat pe tronul inimii voastre, El ar fi de acord cu fiecare Cuvânt. Sigur că da.

Cunoştinţa spune: „Nu se poate face aşa ceva!”, iar ştiinţa zice: „Nu este posibil”, dar El în voi, crede.

Biblia spune că Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu pentru salvarea ei, dar necredincioşii zic: „Eu mă îndoiesc de aceasta.” Dumnezeu din inima credincioasă va spune însă: „Amin”.

Biblia spune: „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci”, iar Duhul Sfânt din voi răspunde: „Amin”.

Biblia spune: „Eu sunt Domnul care te vindecă de toate bolile”, iar Duhul Sfânt din inimă spune: „Amin” la fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, pentru că El l-a scris; El este scriitorul; El este autorul.

Dar învăţătorul necredincios, lustruit şi şcolit, care are o mulţime de doctorate: D. D. D, Ph. D sau dublu L. D., etc., nu poate fi de acord cu aceasta pentru că nu aşa a fost învăţat.

În sud era un om de culoare care cânta tot timpul. Auzindu-l, şeful lui l-a întrebat:

„Sambo, ce te face să fii aşa fericit?”

„Faptul că am o religie trăită din inimă”.

„Dar nu există aşa ceva”, a spus şeful.

„Aici ai greşit, şefule, căci ar fi trebuit să spui: „Din câte ştiu eu nu există aşa ceva.”

Vedeţi? Acesta este adevărul, el nu ştia altceva. Aşa este şi cu adevărata experienţă a naşterii din nou, din Duhul lui Dumnezeu. Astfel, oamenii spun că nu există botezul cu Duhul Sfânt, dar faptul că ei nu cred aceasta, arată că nu-L au, nu că n-ar exista. Ei se bazează pe crezurile lor, dar noi ne încredem în ceea ce a spus Dumnezeu.

Acuma, ce se întâmplă? Tu nu poţi rămâne neutru, ci este nevoie să fi umplut cu ceva ca să poţi supravieţui. Da, voi puteţi fi umpluţi cu ceva peste altceva.

Poate ziceţi: „Frate Branham, eu sunt unul care stă lângă gard.” Nu este adevărat, pentru că Biblia spune clar că toţi cei care n-au fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, primesc semnul fiarei.

Toţi cei care n-au pe frunte pecetea lui Dumnezeu, au semnul fiarei. Da, voi trebuie să aveţi una din cele două.

Aş vrea să privim puţin aceasta, ca să văd cum stăm.

Prieteni, semnul fiarei este un semn religios, de aceea fiţi atenţi. Este posibil să fiţi cât se poate de religioşi şi totuşi să nu fiţi salvaţi. Poţi fi şi un fanatic religios: „N-am voie să ating; nu gust; nu miros”, etc., dar aceasta nu are nimic a face cu Duhul Sfânt, căci în timp ce faceţi aceasta, puteţi fi plini de răutate, de prejudecăţi care nu vă lasă să staţi liniştiţi ca să ascultaţi o predică. Puteţi fi plini de invidie şi de vrajbă şi să-i dispreţuiţi pe aceia cu care nu sunteţi de acord. Puteţi fi plini de minciună şi să spuneţi glume murdare, puteţi sta acasă miercuri seara ca să urmăriţi murdăriile lui Arthur Godfrey; puteţi fi umpluţi cu rock and roll-ul lui Elvis Presley. Da, acesta este adevărul. Voi trebuie să fiţi umpluţi cu ceva, iar viaţa pe care o trăiţi mărturiseşte ce posedaţi cu adevărat, pentru că Biblia spune: „După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.20).

Voi sunteţi umpluţi cu ceva.

Puţi fi plini de lene, aşa că nu vreţi să faceţi nimic. Oh, dar voi nu trebuie să fiţi aşa, deoarece Hristos a murit pentru ca să fiţi curăţiţi de toate aceste lucruri.

Voi puteţi fi umpluţi cu o grămadă de crezuri; puteţi fi umpluţi cu o grămadă de denominaţiuni, dar Dumnezeu nu vrea aceasta, ci El a făcut în inima voastră un loc în care să stea şi doreşte să fiţi umpluţi cu El însuşi.

Ce se întâmplă când sunteţi umpluţi cu Dumnezeu? Atunci sunteţi umpluţi cu Duhul Sfânt; sunteţi umpluţi cu Putere; sunteţi umpluţi cu dragoste, cu bunătate, cu răbdare, cu blândeţe, cu pace şi credincioşie.

David a spus odată: „Paharul meu este plin de dă peste.” (Psalmul 23.5b), iar dacă el a avut paharul plin înainte de venirea Duhului Sfânt, cum ar trebui să fie acuma?

Voi sunteţi umpluţi cu ceva, iar dacă sunteţi umpluţi cu ideile unui om sau cu religie sau crezuri, nu faceţi decât să zidiţi un „Babilon” ce urmează să se prăbuşească. Dacă vă umpleţi cu lumea modernă, cu pofte, mândrie, crezuri sau altceva de felul acesta, sunteţi pierduţi.

Prin urmare, există o singură cale de a supravieţui: să puneţi în compartimentul făcut de Dumnezeu în inima voastră, acel lucru original, pe Duhul Sfânt…………………….

………După învierea Domnului, ucenicii L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou împărăţia lui Israel?”, la care El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile şi soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.

Cu voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Fapte 1.6-8).

Iubiţi prieteni, în seara aceasta vreau să vă spun  că Dumnezeu ne vrea una, dar nu una sub neînţelepciunea omenească, ci una sub călăuzirea sfintei Căpetenii date de El. El ne vrea uniţi ca unul, un singur bărbat, o singură femeie, o biserică, un popor, un ţel, o cauză, un scop: Isus Hristos.

El vrea să-L slujim cu o singură dragoste: dragostea lui Dumnezeu; într-o singură frăţietate şi într-o singură părtăşie: a Duhului Sfânt, căci atunci sunteţi uniţi cu adevărat.

Aceasta este ceea ce zideşte Dumnezeu în timpul acesta: un Turn făcut din oameni uniţi, făcut cu metodişti, baptişti, prezbiterieni, penticostali, nazarineni, pelerini sfinţi, etc.; făcut din tot felul de oameni născuţi din nou, care au botezul Duhului Sfânt în inimile lor, care au acel compartiment micuţ umplut de El şi privesc direct spre El pentru eliberare.

Atunci noi suntem ca unul, nu ne mai certăm, nu mai argumentăm, ci ne vom purta ca fii şi fiice de Dumnezeu, iar caracterul nostru, conduita noastră şi credinţa noastră o vor dovedi. Când Dumnezeu spune ceva, vom spune imediat „Amin” la cuvintele Lui, iar dacă Biblia ne cere să facem anumite lucruri le vom face. Nu vom replica niciodată, ci vom merge şi vom face tot ce spune El.

Aşa ne vrea Dumnezeu: uniţi. Şi nu uitaţi: s-ar cuveni să acţionăm în toate la prezent.

Mai demult,  în sud exista încă sclavagismul. Albii mergeau în Africa, capturau oameni de culoare, apoi îi aduceau şi-i vindeau sudiştilor. Ei îi vindeau aşa cum vindeţi voi maşinile.

Acest lucru nu era corect, iar acei oameni erau foarte trişti, de aceea trebuiau bătuţi ca să muncească. Iată însă că într-o zi, pe o plantaţie ce lucra cu negri, a venit un negustor care voia să cumpere câţiva sclavi. El a privit şi a văzut cum acei oameni erau trişti şi cum erau loviţi ca să muncească, dar la un moment dat a observat un bărbat tânăr care nu trebuia biciuit ca să lucreze. El avea pieptul scos, bărbia ridicată şi păşea cu demnitate. Văzându-l, negustorul a zis:

„Aş vrea să cumpăr pe tânărul acela.”

„Acela nu e de vânzare”, a răspuns stăpânul.

„O, el este atât de diferit de ceilalţi!”

„Ştiu aceasta.”

„Spune cât vrei pentru el.”

„Ţi-am spus că nu e de vânzare.”

„E cumva şeful celorlalţi?”

„Nu, e doar un sclav.”

„Îl hrăneşti mai bine decât pe ceilalţi?”

„Nu, toţi mănâncă împreună.”

„Atunci ce îl face să fie atât de deosebit de ceilalţi?”

„Să ştii că şi eu am aflat doar de curând motivul”, a răspuns stăpânul.

„Şi care este acela?”

„În ţara lui de baştină, Africa, tatăl lui era şeful unui trib, şi măcar că acum e departe de casă, el ştie în inima lui că este fiul unui împărat şi deci se poartă ca atare.”

Cum ar trebui să fim noi prieteni? Cum ar trebui să ne purtăm? Ca fii şi fiice de Împărat, ar trebui să ne îmbrăcăm, să ne purtăm, să trăim, să vorbim, să mărturisim şi să fim în totul ca El.

Chiar dacă suntem străini într-o lume muribundă, totuşi suntem fiii şi fiicele Împăratului IeHoVaH Dumnezeu.

Astfel, ar trebui să fim de acord cu Cuvântul Lui şi să spunem „Amin” la Duhul Lui; ar trebui să ne unim ca fraţi şi surori şi să ne purtăm ca fii şi fiice de Dumnezeu.

O, mă simt foarte bine acum! Simt că îmi vine să strig. Da, mă simt bine pentru că Duhul Dumnezeului celui Viu este aici, şi tocmai am văzut ceva care mi-a aprins sufletul. O, binecuvântat să fie Numele Lui!

Prieteni, Dumnezeu va avea o Biserică………………… …….. Nu e departe de drum. Noi vom fi una şi ţelul nostru va fi unul. Ca şi marele templu, unde ei au lucrat împreună şi unde nu s-a auzit nici măcar un sunet de fierăstrău sau o lovitură de ciocan timp de 40 de ani cât a durat construcţia lui.

Prieteni, Dumnezeu taie din metodişti, baptişti, prezbiterieni, etc., toate pietrele acelea ciudate, dar într-o zi va veni Duhul Sfânt, acea Piatră din capul unghiului, care a fost respinsă de zidari, iar atunci zidirea va continua împreună, fără nici un murmur.

Piatra care a fost respinsă de zidari, e Piatra principală, Piatra unghiulară. Voi, zidarilor ai acestor mari denominaţiuni, să nu uitaţi aceasta! Să nu uitaţi că Piatra pe care aţi respins-o e chiar principala Piatra unghiulară.

Eu cred că El este aici în seara aceasta. O, cât e de minunat! Cât de glorios! Eu ştiu că El este prezent aici, de aceea aş dori să puteţi simţi şi voi ceea ce simt eu. Poate credeţi că sunt nebun, dar nu sunt. Poate vă gândiţi că nu ştiu unde mă aflu, dar ştiu bine. O, este Duhul Dumnezeului celui Viu! Nu mai pot predica….Acolo este Ceva….Simt că clopotele bucuriei bat în inima mea. Niciodată nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva.

Ştiu că urmează ceva….că vine ceva ce urmează să se întâmple. Pot vedea aceasta în viitorul imediat: Duhul Dumnezeului celui Viu se va revărsa peste Biserica Sa. Da, acolo se va întâmpla ceva, căci în „duzi” se aude un sunet.

În inima mea tocmai a vorbit ceva şi mi-a zis: „Nu te teme, predicatorule, căci ei vor fi una într-una din aceste zile. Ei vor crede.”

S-ar putea ca prigoana să ne adune împreună, eu nu ştiu, dar pe cât este de sigur că în clipa aceasta stau la acest amvon, pe atât e de sigur că Dumnezeu Îşi va aduna Biserica împreună. Da, ea va fi adunată sub un singur Cap, care este Hristos.

Hristos va fi Capul ei, nu o denominaţiune. Hristos va fi Capul fiecărui credincios. Aleluia! Să nu vă temeţi să ziceţi: „Aleluia!”, căci aceasta înseamnă „Lăudat să fie Dumnezeul nostru, căci El e vrednic de orice laudă pe care i-o putem da.”

Cu câtva timp în urmă am predicat undeva, iar o doamnă care aparţinea de un anumit cult a venit la mine şi mi-a zis:

„În predicile tale este un singur lucru care nu-mi place.”

„Credeam că sunt mai multe”, i-am răspuns.

„Nu, este un singur lucru, şi anume, că Îl lauzi prea mult pe Isus.”

„O, doamnă! Păi, eu nu pot să-L laud atât de mult cât ar merita. Chiar dacă aş avea zeci de mii de limbi tot n-aş putea să-L laud îndeajuns, căci este atât de îndurător.”

„Bine, dar tu încerci să-L faci divin”, a continuat ea.

„El este divin.”

„Dar era doar un proroc….”

„Dacă ar fi fost numai un  proroc, era cel mai mare înşelător, dar El a fost mai mult decât un proroc; a fost Dumnezeul prorocilor.”

„Vezi, tu încerci să-L faci divin. Ai spus că eşti fundamentalist.”

„Da, sunt.” am răspuns.

„Dacă-ţi voi dovedi aceasta cu Biblia că El a fost doar un om, vei accepta aceasta?”

„Dacă Biblia spune aceasta, da.”

„În Ioan 11, Biblia spune că atunci când s-a dus la mormântul lui Lazăr, Isus plângea.”

„Acesta este textul care dovedeşte că El era doar un om?”

„Cu siguranţă, căci nu putea fi divin dacă a plâns.”

„Doamnă, argumentul tău este mai slab decât o supă făcută din umbra unei găini moarte de foame. Tu numai atât ai văzut, că El a plâns la mormântul lui Lazăr? Desigur, Cel care plângea era Omul, dar când Şi-a ridicat privirea şi a spus: „Lazăre, vino afară!” deşi bărbatul acela era mort de patru zile, putrezirea şi-a cunoscut Stăpânul şi duhul şi-a recunoscut Făcătorul. Astfel, acel om care era mort de patru zile, a stat în picioare şi a trăit. Cel care a făcut aceasta era mai mult decât un om, Acela era Dumnezeu care vorbea printr-un Om. Da, El era Om şi Dumnezeu.”

Acesta este adevărul.

Când a coborât de pe munte, privea peste acele tufişuri şi căuta ceva de mâncare pentru că era flămând, dar când a luat cele cinci pâini şi doi peşti, şi a hrănit cu ele peste 5000 de oameni, Acela era mai mult decât un om. Desigur.

În noaptea aceea furtunoasă când Se afla cu corabia pe mare, şi a aţipit din cauza oboselii, căci puterile Îl părăsiseră în timp ce vindecare bolnavii şi văzuse vedenii toată ziua, era doar un Om. Era aşa de obosit căci nici zgomotul valurilor şi al vântului nu L-au putut trezi, în timp ce zeci de mii de diavoli îşi juraseră că Îl vor îneca în timp ce doarme. Oh, dar când Şi-a pus piciorul pe marginea corăbiei şi a spus: „Stai liniştită!” vântul şi valurile I s-au supus imediat, dovedind că Acela era mai mult decât un om. Cu siguranţă.

Dorinţa mea este să fiu unit cu voi, fraţii şi surorile mele, sub Puterea Lui.

Când a stat pe cruce, a murit ca un om, după ce a strigat: „Tată, pentru ce M-ai părăsit?”, dar în dimineaţa de Paşte, când a rupt pecetea romană, a rostogolit la o parte piatra de la intrarea mormântului şi a înviat triumfător, a dovedit că era Dumnezeu.

Vedeţi? El a mişcat inimile, S-a purtat ca Dumnezeu şi a dovedit că este Dumnezeu. Acesta este adevărul, de aceea nu-i de mirare că poetul a spus:

Trăind, El m-a iubit;

Murind, El m-a salvat;

Fiind îngropat, mi-a aruncat păcatele departe;

Înviind, El a mărturisit pentru vecie,

Şi într-o zi, El va veni.

O, ce zi glorioasă!

„Pe această piatră voi zidi Biserica Mea; o voi uni sub stăpânirea Duhului Sfânt şi porţile iadului nu o vor birui.” Amin.

Sub Acesta doresc să fiu unit. Sub Puterea şi călăuzirea Duhului Sfânt mărturisind că fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este Adevărul. Amin.

Eu cred că Dumnezeu i-ar putea „electriza” chiar acum pe aceşti oameni, pentru un serviciu de vindecare, astfel încât să se facă lucruri cum n-aţi mai văzut până acum.

Eu cred că El este aici; acesta este strigătul Împăratului.

Mulţi din voi, predicatorii denominaţionali, priviţi spre aceste glasuri şi aveţi aceeaşi părere ca şi Balaam. El a greşit, voi ştiţi aceasta, dar şi voi procedaţi la fel, ascunzându-vă după cuvinte. Aşa este.

Poate ziceţi: „O, păi predicatorul acela penticostal a fugit cu nevasta altuia!”

La fel a făcut şi cel baptist şi cel prezbiterian, etc., dar ziarele păstrează tăcerea când este vorba de voi.

Vedeţi? Păcatele unora merg înainte, iar ale altora îi urmează.

Daţi-mi Puterea ce uneşte a Duhului Sfânt şi luaţi-mi restul!

Eu sunt de acord cu Eddie Perronett care a spus: „Toţi să salute Puterea Numelui lui Isus!”

Îngerii să cadă proşternuţi.

Aduceţi cununa împărătească

Să-L încoronăm Domn al tuturor.

Amin. Sigur că da.

Aşa este, fraţilor. Uniţi sub un singur Cap: Dumnezeu; cu o singură conducere: Duhul Sfânt şi spre un singur ţel: Împărăţia lui Dumnezeu.

Aceasta este El. O, ce glorios! Cât mi-ar place să-L văd!

Nu voi chema un rând de rugăciune, căci cred că Împăratul este în tabără şi vă va chema la El pe această platformă.

Balaam a privit spre morală, dar nu a văzut şarpele de armă şi nici stânca lovită. Aceasta este problema cu bisericile de azi: au gâturile înţepenite şi sunt netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi. Acesta este motivul pentru care ei nu văd că Duhul Sfânt merge înainte cu Biserica. Totuşi, întotdeauna, unde a fost Dumnezeu a fost şi supranaturalul.

Hristos, Capul Bisericii, vrea să ne unească în seara aceasta, într-o singură inimă şi pentru un singur ţel. Noi toţi: baptişti, metodişti, etc., ar trebui să ne unim împreună ca o singură inimă şi ca o singură persoană, sub un singur Împărat: Dumnezeu şi într-o singură Împărăţie: cerul.

El este aici şi vrea ca întreaga Biserică a Dumnezeului celui Viu să fie una sub conducerea Sa, iar Duhul Sfânt este aici ca să vă dovedească că v-am spus adevărul.

Câţi din voi sunt bolnavi? Ridicaţi mâna. În ordine. Să credeţi. Credeţi că Duhul Sfânt este aici; credeţi că Împăratul este în tabără.

Lăsaţi-L să intre în compartimentul acela micuţ din inima voastră şi să spună:

„Eu sunt Împăratul. Nu daţi atenţie la ce spune episcopul. Eu sunt Împăratul. Credeţi Cuvântul Meu, căci Eu sunt acelaşi Împărat care a umblat odinioară prin Galilea.”

Atunci ei au întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?”, iar El a răspuns:

„Da, sunt.”

Toţi cei care sunteţi bolnavi, să credeţi.

Haideţi să începem din partea aceasta. Voi, cei care sunteţi bolnavi, din partea aceasta, Îl credeţi pe Dumnezeu? Credeţi că Isus a înviat din morţi?

Cum este cu doamna de la capătul rândului de acolo? Ai număr de rugăciune? Nu? Dar Îl crezi pe Dumnezeu? Crezi că El este Împăratul? Crezi că eu Îl reprezint, ca slujitor al Său, la fel ca toţi ceilalţi predicatori?

Eu nu sunt un predicator educat, dar ştiu bine despre ce vorbesc. Am doar şapte clase şi s-ar putea să nu cunosc prea bine Cartea Lui, însă Îl cunosc pe Autor, or, acesta este lucrul cel mai important, căci dacă-L cunosc pe Autor, el Îmi va descoperi Cartea Sa.

Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună necazul tău? Dacă crezi aceasta, atunci boala femeiască nu te va mai necăji niciodată. Crezi aceasta? Dacă crezi, ridică mâna.

Bărbatul acela din spate este soţul tău. Da, sunteţi soţ şi soţie. Eu nu vă cunosc, nu v-am mai văzut niciodată până acum, dar El mi-a descoperit aceasta. Domnule, dacă e adevărat, ridică mâna. Îl crezi pe Dumnezeu? Crezi că ceea ce ţi-am spus este adevărul?

Tu ai o boală de stomac. Dacă este adevărat, ridică mâna. Ce este aceasta? Dovada că Împăratul se află în tabără. Cum aşa? Păi, El a spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” (Ioan 14.12).

Cum este cu voi, cei de acolo, credeţi? Dar cei aflaţi la balcoane, credeţi? Aveţi credinţă în Dumnezeu.

Cum este cu domnul din rândul acela, cu cel care are cămaşa descheiată la gât? Crezi domnule? Pari un om cinstit, de aceea, vom vedea dacă Dumnezeu vorbeşte, iar tu vei judeca.

Tu te rogi pentru o problemă la nas. Da, ei nişte umflături în nas. Dacă este aşa, ridică mâna. Ne cunoaştem? Nu? Ridică mâna. În ordine. Du-te şi fii vindecat chiar acum.

Domnul de lângă el ce crede? Am văzut că îl urmăreai foarte atent, după care ţi-ai plecat capul şi ai început să te rogi şi tu. Ne cunoaştem? Nu. În ordine.

Tu nu vrei rugăciune pentru tine, ci pentru altcineva. Persoana aceea nu este aici, dar crezi că Dumnezeu poate să-mi spună cine este? Vei crede că Împăratul, Cel de care s-a atins femeia din Biblie, este aici? Tu atingi ceva şi ştii aceasta. Te rogi pentru soţia ta, care are tensiunea foarte mare. Da, aşa este. Ridică mâna dacă este adevărat. În ordine. Crede şi primeşte ceea ce ceri, căci „toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred.” O, ce minunat!

Toţi cei ce sunteţi aici, credeţi, oriunde v-aţi afla, căci Împăratul este în tabără, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este aici, iar eu pot spune numai ce-mi arată El. Sigur că da.

Isus a spus că „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede.” (Marcu 9.23).

Isus nu a cunoscut-o pe femeia care s-a atins de El, care i-a cunoscut problema şi i-a spus că este vindecată, iar Biblia spune că „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” Cu siguranţă El este marele „Eu sunt”.

Acolo este un bărbat mic care se scarpină în ureche şi mă priveşte. Ce crezi, domnule? Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu?

Lumina se află chiar deasupra ta. Dacă îţi voi spune care este problema ta, vei crede că sunt slujitorul Lui? Ridică-te în picioare.

În ordine. Nu-ţi va fi greu să asculţi un minunat, nu-i aşa? În primul rând, nu auzi bine, apoi ai astmă, iar când tuşeşti, aceasta îţi tulbură inima. Nu eşti din oraşul acesta, ci vii din altul. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Vino aici.

Plecaţi-vă capetele.

Veşnicule şi binecuvântatule Dumnezeu, noi nu cerem minuni, ci îndurare. Ai milă de omul acesta şi alungă-l pe vrăşmaşul. Ia duhul de surzenie de la el, căci Te rugăm aceasta în Numele lui Isus.

De când eşti aici? Crezi că Dumnezeu te poate vindeca? El a făcut-o deja; acum eşti bine, de aceea, poţi să te întorci la Franklin, Ohio, domnule Wesley Miller.

Întoarce-te înapoi la Franklin, Ohio, căci ţi-ai căpătat auzul, eşti bine. Astmul te-a părăsit. Du-te şi bucură-te. Dumnezeu să te binecuvânteze.

El poate auzi chiar şi dacă vorbesc în şoaptă.

Ce crezi tu, cel de lângă el? Crezi din toată inima? Da, tu au probleme cu rinichii şi cu inima. Eşti tot din Franklin. Este în ordine, domnule Baker, ridică-te în picioare şi fii bine în Numele Domnului Isus.

Dacă credeţi, toate lucrurile sunt posibile. Credeţi? Aveţi credinţă în Dumnezeu, căci El este aici; este minunat; este măreţ şi este puternic.

Ce crezi tu, care stai acolo şi ai o batistă în mână? Problema ta este la inimă, nu-i aşa?

Tu vii din Lebanon, Ohio. Maria, dacă crezi, poţi merge înapoi sănătoasă. Ridică-te în picioare, Maria şi lasă ca oamenii să cunoască aceasta. Dumnezeu să te binecuvânteze. În ordine.

Haideţi să spunem: „Laudă lui Dumnezeu!” .

Doamna care plânge are probleme cu un nerv. Doamnă, crezi că Dumnezeu te va vindeca? Dacă poţi crede, vei avea ceea ce ceri.

Pune-ţi mâna peste doamna care stă lângă tine, în timp ce Duhul Sfânt este aproape de ea. Femeia suferă de diabet, este adevărat, doamnă? Crezi? Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Ridică mâna şi vei primi ceea ce ceri. Aleluia!

Împăratul este în tabără. Care împărat? Împăratul Isus. Ce suntem noi? Copiii Lui uniţi sub o mare Împărăţie, al cărei Cap este Hristos. O, Doamne!

Câţi din cei care au inima plină de tot felul de superstiţii şi îndoieli, ar vrea să se unească în seara aceasta cu Hristos? Ridicaţi mâna.

Câţi doresc să le fie scoasă lumea din inimă? Câţi doresc să fie scos păcatul, necredinţa şi denominaţiunile astfel încât să va puteţi uni cu Hristos?

Mulţumim Dumnezeului celui Viu. Ridicaţi-vă în picioare. Amin.

Doamna care s-a ridicat în picioare….crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu?

Ai probleme într-o parte, este adevărat? Pe targa aceea este soţul tău.

Domnule, dacă rămâi acolo, vei muri pentru că ai cancer. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Vrei să iei cuvântul meu ca pe al unui slujitor al Domnului?

Ridică-ţi patul şi du-te acasă. Fii bine în Numele Domnului Isus, căci Domnul, Împăratul este în tabără.

Uitaţi-vă la el cum aleargă şi sare, lăudându-L pe Dumnezeu.

Împăratul este în slava Sa. Aleluia!

Ridicaţi-vă în picioare şi lăudaţi-L!

                            – Amin –