6 August 2025
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți! Este bine să fim aici în seara aceasta. În timp ce stăm în picioare, să luăm Bibliile noastre și să le deschidem la Cartea Genezei 1.1-13:
„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.
Pământul era pustiu şi gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.
Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric.
Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întâi.
Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.”
Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărțit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a doua.
Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.
Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeață, iarbă cu sămânță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânța lor pe pământ.” Şi aşa a fost.
Pământul a dat verdeață, iarbă cu sămânță după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânța în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a treia.”
Dumnezeu să vă binecuvânteze și fie ca Domnul să binecuvânteze Cuvântul Său în timp ce privim în El. Amin!
În seara aceasta vreau să încep cu ceea ce probabil va deveni o serie de adunări, deci este posibil să avem câteva servicii pe această temă. Aș vrea să încep să predic despre „UN MESAJ DE LA DUHUL SFÂNT CĂTRE BISERICĂ.”
Am adus câteva broșuri, pe care diaconii au început să le împartă și aș vrea să vă întreb dacă fiecare dintre voi a primit una? Dacă nu ați primit, mai există câteva în hol sau puteți ridica mâna și diaconii vă vor aduce una. Fiecare va putea să ia una, pentru că vom trece prin conținutul ei, cu ajutorul Domnului, în detaliu, în următoarele servicii.
Pentru a vă oferi puțin context, această broșură este intitulată: „Un Mesaj de la Duhul Sfânt pentru Biserică”, acesta fiind momentul în care fratele Branham a ajuns la mesajul „Cuvântul vorbit este Sămânța originală”, din anul 1962. El a predicat acest mesaj în martie 1962.
Până a ajuns la acest serviciu, el se pregătea să împărtășească ceva cu audiența, iar noi înțelegem că este mesajul „Cuvântul vorbit este Sămânța originală.” Deci, acest mesaj a fost predicat timp de șase ore și șaptesprezece minute și împărțit în două părți: partea întâi și partea a doua, cu o pauză de masă. Deci un singur mesaj în două părți. A fost un mesaj monumental. O predică de șase ore despre „Cuvântul vorbit este Sămânța originală.”
Când fratele Branham a ajuns la acest mesaj, textul cu care a deschis serviciul este cel pe care tocmai l-am citit. El a mers la Geneza 1, și a citit de la versetul 1 la versetul 13, dar a subliniat îndeosebi versetele 11 și 12, și anume: „Pământul a dat verdeață, iarbă cu sămânță după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânța în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.”
Aceasta este porțiunea asupra căreia fratele Branham se pregătea să zăbovească pentru că mesajul era „Cuvântul vorbit este Sămânța originală.” Așadar, el urma să vorbească despre Sămânță, despre Sămânța originală. Astfel, acesta a fost textul său folosit în introducerea acestui mesaj.
Când fratele Branham a ajuns la acest mesaj, el a avut de împărtășit ceva monumental. Acesta a fost unul dintre momentele de cotitură sau cruciale în marea slujbă a lui William Branham. El se pregătea să vină și să așeze ceva aici. De fapt, în acest mesaj ne-a spus că era un moment crucial și un timp al schimbării. Ne-a spus acest aspect aici, în acest mesaj.
Când a ajuns în acest punct, în interiorul său era un mare zbucium gândindu-se care era următorul pas. El știa că putea ajunge la o anumită porțiune, putea trage o concluzie despre starea bisericii, dar nu știa unde să-i ducă pe oameni în continuare. Vă voi arăta câteva citate care vor descrie aceasta.
Apoi, dintr-o dată, Duhul Sfânt i-a spus să ia creionul, iar el a luat creionul și a început să scrie un mesaj. Când a terminat, ne-a spus că nici măcar nu a știut ce a scris, dar când a terminat de citit cele scrise, acela era răspunsul, era ceea ce căuta. Acest extras pe care-l avem aici în broșurile noastre îl găsim în mesajul „Cuvântul vorbit este Sămânța originală”, partea a doua, la sfârșit.
Fratele Branham a predicat tot acest mesaj arătându-ne starea bisericii, locul în care se afla ea în anul 1962, așteptând următorul pas, și a așteptat până la final pentru a ne împărtăși ceea ce scrisese Duhul Sfânt prin mâna sa, spunând: „Acesta este răspunsul. Acesta este următorul pas.”
Aceasta este ceea ce ne propunem să parcurgem. Fragmentul pe care-l avem aici este mesajul primit, pe care fratele Branham l-a luat și l-a inclus în Cartea „Epocile Bisericii,” în Epoca Bisericii Pergam. Dat fiind că este concis, editat și ușor de urmărit, am extras această secțiune din „Epoca Bisericii Pergam.” Este doar secțiunea, „Ia creionul și scrie.” Acesta este conținutul acestei broșuri. Vreau să trecem prin ea alocând timpul necesar și să nu trecem repede prin ea. De multe ori, am extras segmente din acest mesaj și am predicat despre ele sau am făcut referire la ele, dar nu-mi amintesc să fi predicat despre tot acest mesaj și nici să-l fi luat de la început la sfârșit ca studiu biblic. Aceasta este ceea ce aș vrea să fac în continuare.
Așezând temelia, vreau să urmăresc ceea ce a spus fratele Branham pe măsură ce a ajuns la acest mesaj, înainte de a începe să împărtășească acest mesaj cu adunarea.
În mesajul Cuvântul vorbit este Sămânța originală, el a spus:
„Acum, țineți minte: fiecare Cuvânt vorbit al lui Dumnezeu este Sămânța originală.”
Vreau să rețineți aceasta. Care a fost mesajul pe care îl predica? „Cuvântul vorbit este Sămânța originală.” Și acum, el spunea că: „Fiecare Cuvânt vorbit al lui Dumnezeu este Sămânța originală.” Deci, Cine este Sămânța originală? Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu. Nu neapărat sămânța de palmier care se găsea sub ape, pregătită să iasă la suprafață. Acea sămânță de palmier era tot un rezultat al Cuvântului vorbit. Dar fiecare Sămânță originală este Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu, este Cuvântul lui Dumnezeu când este declarat. Acea declarație este Sămânța originală a gândului original și poartă cu ea Viața originală a gândului lui Dumnezeu. Este atât de important să notăm că fiecare Cuvânt vorbit al lui Dumnezeu este Sămânța originală. Deci, ce este Sămânța originală? Este Cuvântul vorbit. Ce este Viața din Cuvântul Sămânță vorbit? Este Germenul de Viață, Viața lui Dumnezeu deoarece Cuvântul este Dumnezeu, iar Cuvântul vorbit poartă Viața Sa în interiorul Lui, Germenul. Fratele Branham a spus că Germenul acelei semințe este Viața Sa. Amin!
Așadar, fiecare Cuvânt vorbit al lui Dumnezeu este Sămânța originală.
„Dumnezeu a sădit totul în pământ prin Cuvântul Său. Și atâta timp cât vom sta cu Sămânța originală, Ea se va reproduce în conformitate cu originalul și se va înmulți din nou. Hibridată, moare.”
Amintiți-vă că noi vorbim despre Cuvântul vorbit. Deci, dacă Cuvântul vorbit rămâne în starea Lui originală, în felul în care a fost vorbit prin profeți, și noi Îl avem așezat aici, (fratele Chad arată Biblia), aceasta fiind consemnarea Cuvântului vorbit; dacă Îl păstrăm în starea Lui autentică, cu intenția Lui originală, are Viața adevărată în El și întotdeauna va reproduce aceeași Viață, adică Viața lui Dumnezeu. Dar dacă Îl hibridăm și-L amestecăm cu altceva, nu va putea să reproducă niciodată Viața originală, ci va reproduce o altă viață. Aceasta este ceea ce ne-a învățat fratele Branham în acest mesaj.
În același mesaj, fratele Branham a spus:
„Au existat trei feluri diferite de semințe semănate. Una denominațională, Billy Graham fiind căpetenia semănătorilor.”
Fratele Branham arăta că au fost trei feluri de semințe semănate, una dintre acestea fiind sămânța denominațională. El vorbea despre ziua în care era aici. Era un moment crucial pentru că ceea ce am avut, au fost trei vizitatori, care au venit. Unul dintre ei a venit la sămânța lui Avraam, pe dealurile lui Mamre, iar doi au coborât pentru a predica Sodomei. Fratele Branham a legat aceste Scripturi din Geneza 18 și le-a pus în ziua în care a fost el pe pământ, arătându-ne că Mesagerul, IaHVeH, Elohim în trup de carne a venit să confirme timpul făgăduinței și să-i arate seminței lui Avraam, semnul lui Mesia. Atunci, Elohim lucra deja prin slujba lui. Dar au existat alți doi semănători care au mers în Sodoma, iar fratele Branham ne-a spus că aceștia au fost Billy Graham și Oral Roberts, și că toți au semănat o sămânță.
„…Oral Roberts pentru penticostali. Sămânța penticostală a fost semănată; eu vorbesc despre organizație acum. Apoi, Cuvântul a fost semănat. Acum trebuie să înțelegeți, prieteni. Eu nu mai spun aceste lucruri decât dacă mi le spune Dumnezeu. Doresc ca voi să înțelegeți clar și bine. Trei semințe au fost semănate.”
Când fratele Branham a ajuns la începutul mesajului Cuvântul vorbit este Sămânța originală, a spus:
„Va trebui să spun lucruri pe care nu le-am spus până acum. Va trebui să explic de ce am făcut unele lucruri într-un anumit fel și cum au fost lucrurile până acum. Este posibil să spun unele lucruri personale.”
El vorbea, de fapt, despre slujba lui, despre cum și pentru ce l-a folosit Dumnezeu și despre poziția lui în Scripturi: „Este posibil să spun unele lucruri personale.” Când a spus: „Nu mai spun aceste lucruri decât dacă mi le spune Dumnezeu,” putem vedea clar că fratele Branham nu voia să tragă aceste linii tăioase și să așeze aceste lucruri clar, îndeosebi în ceea ce-l privea pe el, dar la acel moment trebuia să spună bisericii ce se petrecea, unde se găsea și ce urma să se întâmple.
Eu vreau să vedeți zbuciumul lui, cu ce se lupta profetul lui Dumnezeu știind ceea ce știa și fiind nevoit să-i ducă într-un anumit punct, nefiind sigur cum să ajungă acolo și fiind nevoit să spună unele lucruri despre sine, însă fără a spune: „Uitați-vă la cine sunt eu”, adică: „Eu sunt cutare și cutare”, pentru că lucrurile nu funcționează niciodată așa cu un slujitor adevărat.
În același mesaj, el a spus:
„Îmi amintesc că am stat în camera mea timp de trei zile, rugându-mă, postind și așteptându-L pe Domnul. Când aceasta m-a lovit, am spus: „O, Doamne, ce este? Iată-mă aici într-un tablou. Iată-mă aici. Dacă am adus doar atât bisericii, unde voi fi eu? Îi voi avea pe o ramură. Ce pot face? Eu am văzut biserica în orice tip și umbră și totul arată că ea s-a dus. Ce vei face Tu?”
Apoi m-am gândit la acel cuvânt: „Voi restitui, zice Domnul. Voi restitui.”
Aici, îl vedem pe fratele Branham cum se lupta cu aceste lucruri. El trebuia să ajungă la acest mesaj pe care trebuia să-l predice. Anul 1962 a fost un an crucial în viața profetului. Era timpul schimbării. El a predicat „Cuvântul vorbit este Sămânța originală”, iar mai târziu, cred că în luna septembrie, a predicat „Stadiul actual al slujbei mele.” El știa că totul se schimba, știa că acela era timpul tranziției, al cotiturii, iar mai târziu, în decembrie 1962, el a predicat mesajul „Domnilor, este acesta timpul?”
Așadar, el a început cu mesajul „Cuvântul vorbit este Sămânța originală”, unde a spus că au fost semănate trei semințe, iar ulterior, a spus: „Timpul semănatului s-a încheiat. Timpul semănatului s-a încheiat. Acum este timpul ca peste ceea ce s-a semănat, să cadă ploaia târzie, iar semințele care a fost semănate vor ajunge la secerișul deplin, unde vom vedea ce fel de semințe au fost semănate și ce fel de viață este în ele.”
Astfel, fratele Branham a ieșit și ne-a spus: „Timpul semănatului s-a încheiat, acum așteptăm ploaia târzie.” Atunci se afla într-un timp de așteptare, iar mai târziu, în luna septembrie, în mesajul „Stadiul actual al slujbei mele”, a spus: „Va exista o schimbare în slujba mea. Va veni o schimbare”, pentru că atunci urma să intre pe deplin în slujba de profet, conform Apocalipsa 10.7 și Maleahi 4. El urma să pășească în întregime în acel rol, dar înainte de a ajunge acolo, a predicat un mesaj intitulat: „Este acesta timpul, domnilor?” Aceasta era întrebarea: „Este acesta timpul?Este acesta momentul în care se va întâmpla? Am ajuns noi la acel punct?” Răspunsul la întrebare este: „Da.” Acel mesaj a avut șase vise care au condus la încununarea unei vedenii, în care i se spunea: „Este timpul să mergi în Vest,” pentru că el avusese vedenia cu el și căruța cu coviltir, cu poarta sa care urma să fie dărâmată, iar în acel moment, el trebuia să se urce în căruța cu coviltir. Cu ce scop? Era timpul ca el să meargă în Vest pentru a primi descoperirea celor șapte Tunete, apoi trebuia să le aducă înapoi.
El nu știa când toate aceste lucruri urmau să se întâmple, ci doar știa că totul avea de-a face cu cele șapte Peceți necunoscute, cu cele șapte Tunete necunoscute. Fratele Branham a văzut toate aceste lucruri în vedenie, astfel, a mers în Vest. Toate acestea au făcut parte din timpul crucial, fundamental al tranziției. Suntem cu toții pe aceeași lungime de undă?
Deci, ne aflăm în anul 1962, apoi, în luna martie 1963, el predică „Pecețile”, la aproape un an după ce a predicat „Cuvântul vorbit este Sămânța originală.” Eu spun: „Ce an! Ce perioadă de doisprezece luni a fost aceea!” Noi privim în urmă acum și putem vedea aceste lucruri, dar cei de atunci au fost prinși în acel moment neînțelegând ce se petrecea, dar eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că ne-a îngăduit să trăim îndeajuns de mult, și pentru că ne-a dat ochi să vedem și urechi să auzim.
Astfel, fratele Branham spunea atunci: „Ce voi face?” pentru că el se pregătea să le spună că lucrarea cu biserica s-a încheiat. Se pregătea să le spună: „Trezirea s-a încheiat. Sămânța a fost semănată, iar acum, trebuie să vină altceva pentru a aduce sămânța la manifestare.” El a spus: „Biserica este terminată! Nu mai este nimic pentru ea.” El se pregătea se le spună: „Acesta este timpul în care totul va începe să moară, să se stingă.”
Focul trezirii ardea în toată națiunea, dar totul se stingea. Trezirea care începuse după cel de-al doilea Război Mondial, care de fapt începuse cu slujba lui de vindecare, și care a aprins acea trezire, se stingea atunci. Fratele Branham a spus: „Obișnuiați să auziți de Billy Graham și trezirea lui care a aprins toată țara, dar acum, de-abia dacă mai auziți ceva despre Oral Roberts, care spunea: „A mea este în cea mai rea stare dintre toate”. Murea, pălea, regresa. Și fratele Branham a spus: „Acea perioadă a timpului se încheia. Acea lucrare se termina.” Dar după aceea, a spus: „ Dacă am adus numai atât bisericii, unde voi fi eu? Îi voi avea pe o ramură. Ce pot face?” pentru că fratele Branham urma să vină și să le spună: „S-a încheiat.” Trezirea regresa, nu progresa, ci regresa. Tot ceea ce vedeau ei, regresa. Predicatorii regresau, totul regresa. Dar semințele fuseseră semănate și atunci aștepta ca altceva să vină. Biserica se afla pe o ramură, iar fratele Branham nu știa unde să-i ducă pe oameni, nu știa ce să spună.
„Eu am văzut biserica în orice tip și umbră și tot altceva arată că ea s-a dus.”
Aceasta era problema la care a ajuns fratele Branham în acea clipă. El știa că lucrurile denominaționale nu mai aveau continuitate, totul se încheiase. El știa că sistemul bisericesc era terminat, nu mai putea purta lucrarea mai departe.
„Ce vei face Tu?” Apoi m-am gândit la acel cuvânt: „Voi restitui, spune Domnul. Voi restitui.”
O, Dumnezeule! „Voi restitui, spune Domnul.” Ce anume? Care a fost slujba lui Maleahi 4? Să-i ducă înapoi la credința părinților de la Rusalii. „Eu voi restitui, spune Domnul.” Și după ce a spus aceste lucruri, fratele Branham a spus: „Voi știți cum conurile de pin se usucă, cum seva se retrage din ele, dar tot ce este nevoie, este un foc, iar când acesta vine și totul ia foc, atunci ele eliberează acele semințe fiind un timp de restituire.” Iar Dumnezeu urma să ardă biserica, dar semințele urmau să iasă afară, Semințele originale pentru a readuce Biserica înapoi, a o restitui la ceea ce a fost la început, la sărbătoarea Cincizecimii.
Fratele Branham continuă, și spune:
„Noi credem că ne aflăm în timpul sfârșitului. Credem noi? (Adunarea spune: „Amin!”). Credeți voi că înainte de a avea o recoltă, trebuie să semănați o sămânță? (Amin). Înțelegeți de ce am lăsat bisericile să mă refuze, să-mi spună totul, să mă numească în toate felurile și tot altceva, iar eu să stau cu acest Cuvânt? Vedeți? Există o semănare, o Sămânță care a fost semănată. A fost deja semănată, prieteni! S-a făcut deja. O pot spune acum. S-a încheiat. Așa este. Ea a fost semănată. Da. La fel și sămânța denominațională, toate celelalte.”
Deci, ce spunea fratele Branham este că semănatul s-a încheiat, se efectuase deja. Dar ce a fost ceea ce a făcut fratele Branham? El încheiase legarea capetelor lăsate libere, restituirea învățăturilor părinților noștri, aducându-ne înapoi la ceea ce predicase Pavel. El restituise adevărurile pierdute de-a lungul Epocilor Bisericii, aducându-le înapoi. Atunci, el știa că Sămânța Cuvântului fusese semănată. Apoi, el a spus:
„De aceea noi avem tot ceea ce avem. Acum, toate aceste lucruri pe care eu le-am spus, dacă ele nu se potrivesc cu Scriptura sau nu coincid cu Cuvântul lui Dumnezeu, ele sunt greșite, ele sunt greșite, tot acest tablou. Acum, mă voi grăbi, și pe unele nu le voi explica.”
Vedeți voi, în acest moment, noi ne aflăm la paragraful 310. Vedeți, titlul este: „Cuvântul vorbit este Sămânța originală”, partea a doua. Aici ne găsim după cinci ore și jumătate de predicare, iar fratele Branham urma să se grăbească și să omită niște lucruri. Eu m-am gândit: „Slavă Domnului!” Acest bărbat a avut multe de împărtășit. El știa ce se petrecea. Amin!
„Mă voi grăbi și vom ajunge la ele, vă promit, cât de repede posibil. Am ajuns într-un loc aici în care am intrat atât de mult în Duhul. Am parcurs biserica până sus pentru a o arăta și a o dovedi în Cuvânt aici, exact ceea ce s-a petrecut de-a lungul timpului. Apoi, când am făcut aceasta, m-am gândit: „Doamne, îi am pe oameni stând aici acum. Îi voi avea stând acolo. Ce le pot spune? Eu nu pot prezice viitorul. Eu nu le pot spune ce să facă. Ce voi face? Îi voi lăsa stând pe o ramură…”
Aceasta era dilema lui. Cu aceasta se lupta el.
„…Mi-am ridicat mâna și am spus: „Doamne, eu cred că fac aceasta prin voia Ta. Nu am făcut-o niciodată, niciodată până acum, pentru că Sămânța nu fusese semănată încă.” Am spus: „Cred că este timpul ca eu să o spun. Dar, ce voi spune eu acum?”
Și la fel de clar cum auziți glasul meu, Cineva a spus: „Ridică creionul.”
Am să v-o citesc în câteva clipe. Și când am terminat de parcurs totul, acolo era răspunsul. Nici măcar nu am știut ce scriam; ci pur și simplu am început să scriu. Și când am terminat, am pus creionul jos. M-am uitat, și m-am gândit: „Doamne, ai milă! Iat-o aici, chiar aici. Aceasta era ceea ce căutam…”
Este atât de extraordinar și de minunat!
„Vedeți acum de ce am fost atât de plin de râvnă cu privire la felul de Sămânță pe care l-am semănat pentru Trup? Ploaia va cădea destul de curând acum; vreau să spun, adevărata ploaie. Și trebuie să aibă Sămânța peste care să cadă. Nădăjduiesc că voi trăi pentru a vedea aceasta. Înțelegeți acum? (Adunarea spune: „Amin!”) Va fi Cuvântul viu așa cum a fost la început Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu; va avea Puterea Lui pentru că este în El, în Propriul Său Trup, lucrând în felul Său.”
Toate aceste lucruri au făcut ca fratele Branham să vină și să împărtășească mesajul „Cuvântul vorbit este Sămânța originală,” la ceea ce Dumnezeu îi dăduse când i-a spus: „Ridică creionul.” Iar ceea ce Domnul i-a spus, a devenit răspunsul la dilema lui, la întrebarea lui, pentru că fratele Branham știa unde se afla în timp, cunoștea starea bisericilor, știa că trezirea fusese un timp al semănării, că era ploaia timpurie, ploaia învățăturii, învățând Cuvântul, aducând Evanghelia, adevărurile care se pierduseră de-a lungul Epocii întunecate aducându-le înapoi la locul lor, aducând Biserica înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu, conectând-o înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu așa cum era în Biblie. Deci, el știa că toate aceste lucruri avuseseră loc, și că sub acea trezire, Sămânța fusese semănată. Și atunci când Sămânța fusese semănată, trezirea se stingea așteptând ca următorul stagiu să aibă loc, iar el nu știa când urma să se întâmple sau cum urma să se întâmple.
Vă amintiți că el a spus: „Eu nu pot prezice viitorul.” El nu știa. Știa unde se află și ceea ce trebuia să se întâmple, dar nu știa când urma să se întâmple sau cum. Iar el nu voia să presupună. Nu voia să spună: „Cutare și cutare se va întâmpla.” Sau: „Lucrurile se vor petrece astfel.” El știa că ceva trebuia să se întâmple, știa că ploaia târzie trebuia să vină, știa că încă mai exista o slujbă care trebuia să vină, dar nu putea prezice viitorul, nu le putea spune oamenilor ce să facă, ci tot ceea ce le putea spune este: „S-a încheiat. S-a terminat. Sistemele bisericilor s-au încheiat, semințele au fost semănate, iar acum așteptăm.” Iar când el se ruga, îngerul i-a spus: „Ia creionul.” Și când a făcut aceasta a început să scrie, iar el ne-a spus că atunci când scria nici măcar nu știa ce scrie, fiind nevoit să se întoarcă să citească ceea ce scrisese.
Dar ceea ce găsesc eu foarte interesant pe măsură ce parcurgem acest mesaj, este că vom vedea că este scris la persoana întâi, a lui William Branham. El nu l-a scris la persoana a doua, ci la persoana întâi. Pe măsură ce am citit acest mesaj, am găsit câteva afirmații care mi s-au părut interesante, pentru că fratele Branham spunea: „Eu cred.” după ce Duhul Sfânt îi spusese: „Ia creionul și scrie.” Și eu m-am întrebat, ce a vrut el să spună când a spus: „Eu cred că potrivit Apocalipsei 13…”, (noi vom găsi aceasta spre sfârșit), „…Mireasa va trebui să înceteze să predice.” Ce vrea să spună prin: „Eu cred.”? Eu am crezut că el doar ne dicta ceea ce Duhul Sfânt îi spusese deja, dar am înțeles că nu era aceasta.
Duhul Sfânt îi dăduse o super ungere, inspirându-l să scrie lucrul cu care se lupta, și să găsească concluzia. Era o muncă de echipă din nou, între profet și Duhul Sfânt, lucrând împreună pentru a ajunge la o concluzie. De aceea unele lucruri sunt formulate puțin ciudat, iar noi am putea spune: „Nu înțeleg aceasta.” Nu a fost neapărat o dictare, deși a fost o dictare, dar era Dumnezeu care a venit prin vasul profetului și l-a uns cu Duhul Sfânt pentru a-și da răspunsul la propria întrebare. Ce alt vas ar fi putut El folosi pentru a răspunde la acea întrebare? A trebuit să-l folosească pe profetul epocii. El a venit jos, l-a uns, iar profetul a scris aceste lucruri.
Haideți să luăm broșurile noastre și să începem. Nu vom ajunge foarte departe, nu intenționez să ajungem foarte departe, ci doar vom începe aici. Dacă mergem la pagina unu, vom vedea că acesta este extrasul din Epoca Bisericii Pergam, din cartea „Epocile Bisericii.” Acolo veți găsi această copie. De acolo am luat-o. Astfel, citim:
„Într-o seară, în timp ce-L căutam pe Domnul, Duhul Sfânt mi-a spus să iau creionul și să scriu. În timp ce ridicam creionul să scriu, Duhul Său mi-a dat un mesaj pentru biserică. Vreau să vi-l aduc. Are de-a face cu Cuvântul și Mireasa.”
Ne vom opri aici. Trebuie să înțelegem care era dilema lui, care era întrebarea lui. Fratele Branham s-a rugat timp de trei zile pentru că se apropia de acest mesaj monumental, iar el nu le putea oferi oamenilor o concluzie, nu le putea spune pasul următor, ci urma să le spună că totul s-a încheiat, totul murea, regresa și trebuiau să aștepte. Astfel, acest mesaj a venit ca răspuns la toate aceste lucruri.
Să mergem mai departe:
„Iată ce încerc să vă spun. Legea reproducerii este ca fiecare specie să aducă rod după soiul ei, chiar și conform Genezei 1.11.”
Este ceea ce am citit și noi, și de asemenea, este versetul cu care fratele Branham a deschis acest mesaj cu aproape șase ore înainte de această remarcă. El a deschis serviciul cu Geneza 1:1-13. Apoi s-a întors înapoi sub ungerea Duhului Sfânt, pe măsură ce Duhul Sfânt îl mișca să scrie:
„Iată ceea ce încerc să vă spun. Legea reproducerii este ca fiecare specie să aducă rod după soiul ei, chiar și potrivit Genezei 1.11: „Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.” Oricare ar fi fost viața care se afla în sămânță venea la suprafață într-o plantă și apoi în rod. Exact aceeași lege se aplică bisericii astăzi.
Sămânța care a pornit Biserica va ieși la suprafață și va fi ca Sămânța originală, pentru că este aceeași Sămânță. În aceste zile din urmă, adevărata Biserică Mireasă, (Sămânța lui Hristos), va ajunge la Piatra de încheiere.”
Să ne oprim aici. Pentru ca el să explice sub această ungere a Duhului Sfânt, (pentru că Duhul Sfânt a scris prin mâna profetului răspunzând întrebării lui), El a început cu principiul seminței. „Iată ce încerc să-ți arăt”, iar el predicase un mesaj de aproape șase ore, intitulat „Cuvântul vorbit este Sămânța originală.” El a început cu Geneza 1 vorbind despre sămânța care trebuia să aducă rod după soiul ei, adică rodul seminței care se afla în ea, așezând aceasta ca temelie, totul fiind despre Cuvântul vorbit care este Sămânța originală. Sămânța originală având Viața originală. Orice hibrid nu este capabil să se întoarcă la Viața originală, pentru că este nevoie de Sămânța originală.
Despre aceasta vorbea el făcând referire la ceea ce nu a mers bine în denominațiuni. Iar acum, sub ungerea Duhului Sfânt, se va întoarce înapoi, pentru că legea reproducerii este ca fiecare specie să aducă la suprafață rod după soiul ei. Aceasta este legea reproducerii, ca fiecare specie să aducă rod după soiul ei. Aceasta este ceea ce fratele Branham ne-a spus, ajungând la această concluzie sub Duhul Domnului și anume că nu există niciun sistem bisericesc denominațional care va aduce înapoi Viața originală. Nu există nicio posibilitate, nicio cale prin care orice sistem bisericesc, orice denominațiune, orice produs hibrid să rodească Viața originală pentru că totul se reproduce după soiul lui. Slavă Domnului!
De aceea Sămânța a trebuit să fie semănată din nou din cauză că Cuvântul original care-i fusese dat Bisericii se pierduse în obscuritate prin Epocile Bisericii, denominațiuni și comentarii ale oamenilor, teologilor și alte lucruri, pentru că a fost hibridat cu gândirea umană, cu rațiunea umană. Astfel, la sfârșitul timpului a trebuit să vină un profet care să înlăture toate aceste lucruri semănând Sămânța originală, deoarece făcând aceasta, ploaia târzie putea aduce Viața originală la ceea ce este original, pentru ca Sămânța să poată deveni o plantă, iar planta să poată purta rod. Iar rodul va fi dovada Seminței.
„Iată ce încerc să-ți spun.” Legea reproducerii! Lucrarea cu bisericile este încheiată, nu mai sunt un vehicul pe care Dumnezeu îl poate folosi, este o viță amestecată cu două vițe interconectate, însă acum, sistemele bisericești fiind terminate, El aduce înapoi Cuvântul original pentru o Biserică originală cu o Viață originală, pentru a reproduce Viața lui Hristos în chip de Mireasă din nou, așa cum a fost înfăptuit în urmă cu aproape două mii de ani, când ei au ieșit de la sărbătoarea Cincizecimii. Iată ce încerca Domnul să-i spună. Deci, a fost nevoie de semănarea Cuvântului original, pentru că Cuvântul vorbit este Sămânța originală. Amin! Deci, a fost nevoie ca un profet să vină să ni-L predice din nou.
„Orice viață care se afla în sămânță venea la suprafață într-o plantă, apoi în rod. Exact aceeași lege se aplică Bisericii astăzi.
Sămânța care a pornit Biserica va ieși la suprafață și va fi ca Sămânța originală, pentru că este aceeași Sămânță. În aceste zile din urmă, adevărata Biserică Mireasă, Sămânța lui Hristos, va ajunge la Piatra de încheiere.”
Sunt atât de multe lucruri la care ajungem atât de repede, iar acesta este un mesaj de la Duhul Sfânt prin profet. Ceea ce ni se spune aici, este că aceeași lege se aplică și Bisericii. De aceea noi nu luăm un nume denominațional; de aceea noi a trebuit să ieșim afară din denominațiuni și să ne separăm; de aceea a existat un timp în care fratele Branham a mers prin denominațiuni propovăduind Evanghelia, Cuvântul, dar a venit un timp în care el a spus: „Nu văd cum cineva care vede aceste lucruri mai poate sta în aceste denominațiuni.”
La un moment dat, el a spus: „Rămâneți în biserica voastră, nu o părăsiți.” Apoi, ceva s-a schimbat și a trebuit să vină un strigăt:
„Ieșiți afară din mijlocul ei, poporul Meu, separați-vă de ei, nu vă apropiați de lucrurile necurate, iar Eu vă voi primi.”
A trebuit să vină un timp al separării. Până la acel punct, el a putut spune: „Rămâneți în biserica voastră, rămâneți unde vă aflați.” Dar după aceasta, trecând la deschiderea Peceților, el a trebuit să strige: „Ieșiți afară din ele, separați-vă!” pentru că El nu mai este acolo, El nu mai lucrează prin ele.
Până la un moment dat, El a lucrat cu Vița adevărată și cea falsă în biserici, dar acum a ajuns la un marcaj, la un moment al tranziției, și acum mesajul este: „Nu mai stați acolo, ieșiți afară! Dacă ați auzit aceste lucruri, cum mai puteți sta acolo? Ieșiți afară și separați-vă, pentru că am ajuns la semănarea originală a Cuvântului original, pentru ca Biserica originală să vină înapoi, Mireasa originală.” Aceasta ne-a spus el. Aceasta am putut vedea, că fratele Branham… Trebuie să am grijă. Eu nu spun că aceasta este tot ce a spus el, pentru că, cu siguranță a spus mult mai mult, dar este ceea ce pot vedea că a spus.
Deci, originalul. Când Sămânța a pornit Biserica, ce fel de Sămânță a fost? Biserica a început în ziua Cincizecimii, când Hristos S-a întors la Biserică în forma Stâlpului de foc. Ei au auzit un vânt ca un freamăt, limbi de foc au izbucnit, însă ce era aceasta? Era Viața care se întorcea în Biserică. Era Germenele Seminței care venea înăuntru. Fratele Branham a spus: „Germenul Seminței este Viața Seminței.” Iar când Hristos a murit, Germenul a ieșit afară. Este ceea ce el ne spune în acest mesaj. Viața a ieșit afară pentru ca Viața Germenului să poată fi Apa care udă Sămânța rânduită mai dinainte care se găsește în inimile poporului Său, pentru a-i aduce la Viață. Astfel, acea Sămânță a pornit și a ieșit la suprafață. Aceasta este Sămânța originală cu Viața originală, cu Germenul, iar acea Sămânță originală a pornit Biserica. Această Sămânță, la sfârșit, va fi ca Sămânța originală, pentru că este aceeași Sămânță.
„În aceste zile din urmă, adevărata Biserică Mireasă, Sămânța lui Hristos…”
Îmi place că el spune: „Sămânța lui Hristos.” Cine este adevărata Biserică Mireasă? Sămânța lui Hristos. Este Viața lui Hristos, Sămânța lui Hristos, iar Hristos este Cuvântul uns pentru epoca în care trăiești.
Să mergem împreună la Galateni capitolul 3, și să ne oprim aici timp de câteva clipe.
Versetul 16: „Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „Şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale”, adică Hristos.”
Deci, Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam. Acum, țineți minte că aceasta este făgăduința necondiționată a harului. Necondiționată. El nu a spus: „Dacă tu vei face, Eu voi face,” ci El a spus: „Eu voi face!” Și pentru că El nu a avut nimic mai mare pe care să facă un jurământ, El a făcut un jurământ pe propriul Său Cuvânt și propriul Său merit. El a spus: „Eu voi face, bazat pe Mine.” Apoi, El a spus: „Făgăduința este pentru sămânța lui Avraam.” Apoi, el a spus: „Dumnezeu nu a spus „semințe”, la plural, făcând referire la toți copiii lui Avraam.”
Noi știm că există o făgăduință firească pentru sămânța firească a lui Avraam, dar când a ajuns la făgăduința duhovnicească, aceasta este „Sămânța” lui Avraam, la singular. „Seminței tale”, care este Hristos. Așadar, Hristos este Sămânța făgăduință, este Sămânța făgăduinței.
Versetul 29: „Și dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi sămânţa lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.”
Aleluia! Acea sămânță nu este decât una singură și anume, Hristos. Așadar, dacă eu sunt Hristos, dacă îi aparțin lui Hristos, dacă am fost rânduit înainte de întemeierea lumii în El, atunci eu am fost Hristos dintotdeauna. Întotdeauna am făcut parte din acea Sămânță, aceeași Viață care se află în ea se găsește și în mine; a fost în Isus Hristos în plinătate și în mine se găsește într-o porțiune, dar este aceeași Viață pentru că eu am fost rânduit, ales în El, înainte de întemeierea lumii. Și acum, prin nașterea din nou, El Se află în mine, iar eu în El. Eu sunt Hristos. El m-a cumpărat cu prețul plătit pentru răscumpărare. Prin vărsarea sângelui Său, El m-a răscumpărat, m-a cumpărat, dar eu întotdeauna am fost al Lui. Eu am fost al Lui, însă era nevoie să fiu răscumpărat. Niciodată nu am încetat să fiu al Lui, ci întotdeauna am fost al Lui, dar am fost vândut în robie, în magazinul de amanet cu numele Său atașat de mine, așteptându-L pe El să vină și să plătească prețul pentru ca eu să pot fi eliberat din magazinul de amanet, din robie. El a făcut aceasta la Calvar, m-a eliberat, iar acum, prin nașterea din nou, prin Viața lui Hristos în mine, aceasta este confirmarea, pecetea, că eu sunt al lui Hristos.
Dacă eu sunt Hristos, atunci sunt Sămânța lui Avraam și moștenitor conform făgăduinței. Deci, orice primește Isus Hristos, primesc și eu deoarece sunt moștenitor potrivit făgăduinței. Legământul necondiționat al harului se află asupra mea. Făgăduința de a fi moștenitor al tuturor lucrurilor se află asupra mea, făgăduința de a fi un copil al lui Dumnezeu, a faptului că Dumnezeu va fi Dumnezeul meu, un Dumnezeu personal, un Dumnezeu pentru mine, eu sunt al Lui, Îi aparțin, sunt ales de El. Aceasta este moștenirea mea, făgăduința mea, pentru că eu fac parte din Hristos. Da, domnilor.
Să mergem înapoi la capitolul 3.6:
„Tot aşa şi „Avraama crezut pe Dumnezeu…”
Noi am trecut prin acest verset de multe ori. Avraam nu a crezut în Dumnezeu, ci L-a crezut pe Dumnezeu, adică a crezut în ceea ce Dumnezeu i-a spus în acea zi. Nu a fost doar faptul că Avraam a crezut că Dumnezeu a creat cerul și pământul, că El era un singur Dumnezeu, că El a lucrat prin Noe, nu. Dar, ce a crezut el? El a trebuit să creadă toate aceste lucruri pentru că ele făceau parte din Dumnezeu, dar ceea ce a făcut ca El să fie socotit neprihănit, a fost că atunci când El a venit și i-a vorbit Cuvântul timpului prezent, Cuvântul „Eu Sunt”, când El S-a prezentat la Avraam, Avraam L-a crezut. Iar aceasta este ceea ce dovedește un copil al lui Avraam astăzi și în fiecare zi, și fiecare copil a lui Avraam care a existat vreodată și care a fost socotit neprihănit.
Și David a fost socotit neprihănit, pentru că David a spus: „Binecuvântat este omul căruia nu îi este socotit păcatul.” El a făcut parte din acel legământ. Fiecare copil al lui Avraam, fiecare trup care este parte din acest legământ, oricine face parte din acesta, a avut întotdeauna ceva de mărturisit dovedind că fac parte din linia Seminței. Și ce este ceea ce mărturisește că ei fac parte din Sămânță? Noi nu o putem urmări printr-o genealogie firească sau pe baza a ceea ce știm sau nu știm, ceea ce am știut sau nu am știut. Există un singur fel de a dovedi dacă facem parte, acesta fiind că atunci când Dumnezeu S-a prezentat înaintea ta ca Dumnezeul „Eu Sunt”, ceva din tine a spus: „Acesta este Adevărul!” Eu Îl cred pe Dumnezeu. Nu doar: „Cred în Dumnezeu”, ci eu Îl cred pe Dumnezeu, iar aceasta i s-a socotit ca neprihănire.
„Înţelegeţi şi voi dar că fii ai lui Avraam sunt ceice au credinţă.”
Cum îi putem urmări de-a lungul Scripturii? Sunt cei care cred Adevărul la timpul prezent. De la începutul Bibliei până la finalul acesteia, cei neprihăniți sunt cei care cred în „Eu Sunt!” Sămânța falsă s-a luptat cu „Eu Sunt”, cu „Eu sunt Adevărul” și s-a luptat cu Sămânța care L-a crezut.
Să ne întoarcem unde am rămas:
„…adevărata Biserică Mireasă (Sămânța lui Hristos)…”
Credeți că sunteți voi? Știți ce înseamnă aceasta acum? „Eu sunt Sămânța lui Hristos.” Cum știi aceasta? Pentru că atunci când Hristos mi S-a prezentat, Ceva s-a trezit în mine și a spus: „Eu cred. Așa este. Eu cred acest Mesaj cu toată inima mea. Uneori capul meu este ca un vârtej, dar aceasta nu schimbă faptul că inima mea tresaltă când aud Cuvântul, când ascult casetele, când citesc predicile și aud predicarea Evangheliei, Ceva se pune în mișcare în mine, iar eu nu mai pot sta pe loc și nici nu o pot liniști.” Aceasta este Viața lui Hristos care se află înăuntru. Este Sămânța care are Viața lui Hristos în ea. Acum, adevărata Biserică Mireasă este Sămânța lui Hristos.
„…ea va ajunge la Piatra de încheiere, și va fi super Biserica, o super Rasă, pe măsură ce se apropie de El. Cei din Mireasă se vor asemăna atât de mult cu El, încât vor fi chiar în Chipul Său. Aceasta este pentru ca ei să fie uniți cu El. Ei vor fi una. Ei vor fi însăși manifestarea Cuvântului Dumnezeului cel viu. Denominațiunile nu pot rodi aceasta…”
De ce? Să vedem ce se găsește în continuare în paranteze.
„… (sămânța este greșită).”
Ele nu au Sămânța originală. Există două Semințe originale astăzi. Există Sămânța originală a lui Hristos care se află în sufletul meu, dar există și Sămânța originală a Cuvântului original, și ambele provin din același loc: din Gândul lui Dumnezeu. Este Cuvântul care Se află în sufletul meu. Țineți minte că El ne-a spus: „Cuvântul vine la Cuvânt.” Cuvântul se conectează cu Cuvântul și anume, Cuvântul epocii cu Cuvântul rânduit pentru acea zi. Ei trebuie să ajungă în contact.
Deci, noi trebuie să facem parte din acel Cuvânt rânduit mai dinainte. Dar Cuvântul a fost restituit de un profet. Deci, noi trebuie să avem Sămânța potrivită. Amin! Într-o pildă, Isus a explicat aceasta ilustrând-o prin pământul bun și Sămânța,
Sămânța fiind Cuvântul lui Dumnezeu, iar pământul bun, așa cum a spus fratele Branham, este pământul rânduit mai dinainte. Cine este pământul rânduit mai dinainte? Sufletul vostru care a fost rânduit înainte de întemeierea lumii pentru a putea primi, ce anume? Pe Hristos, Cuvântul. Amin! Aceasta este partea cealaltă.
Astfel, aici ni se spune:
„În aceste zile din urmă, adevărata Biserică Mireasă (Sămânța lui Hristos), va ajunge la Piatra de încheiere…”
Ce este Piatra de încheiere? Fratele Branham ne-a spus că în zilele din urmă, slujba îngerului al șaptelea este slujba lui Zorobabel. Vă amintiți că eu am spus aceasta cu o săptămână sau două în urmă în cadrul serviciului: „Slujba îngerului al șaptelea”, iar fratele Branham are această slujbă, pentru că în el s-a regăsit slujba lui Zorobabel. Zorobabel a fost guvernatorul care i-a condus pe copiii lui Israel afară din robia babiloneană în care ei intraseră, ceea ce reprezintă a intra în denominaționalism, în epoca întunecată, dar ei au ieșit din aceasta, iar pe măsură ce au ieșit, s-au întors în țara lor natală, iar când s-au întors acolo, au reconstruit Templul lui Dumnezeu. Cine este Templul lui Dumnezeu? Biserica lui Dumnezeu, Mireasa. „Nu știți că voi sunteți Templul Duhului Sfânt? Că ați fost zidiți pentru a fi un locaș al lui Dumnezeu?”
Așadar, El a trebuit să se întoarcă și să restaureze Templul pentru că acesta a fost stricat. Astfel, acum El restaurează Templul, iar Zorobabel a trebuit să așeze temelia, pentru că aceasta spune profeția: „Zorobabel a așezat temelia, dar tot el va aduce și Piatra de încheiere.” Astfel, el a readus temelia. Care este temelia? Învățătura apostolilor și profeților. Este ceea ce Pavel ne-a spus.
Pavel ne-a spus: „Eu, ca un meșter zidar înțelept, am așezat temelia”, Isus Hristos fiind Piatra de temelie. Iar Temelia este învățătura apostolilor și profeților din prima epocă. Aceasta este Temelia.
Astfel, fratele Branham, ca slujbă a lui Zorobabel, s-a întors și a fost nevoit să ne aducă înapoi la Temelie. Aceasta este ceea ce a făcut el. Când a ajuns la „Cuvântul vorbit este Sămânța originală,” el a spus: „Am semănat Sămânța, ne-am întors înapoi.” Ce se va întâmpla acum? Prin acest Cuvânt, Biserica a fost rezidită înapoi, la ce anume? La statura de om mare în Hristos. Aceasta este ceea ce el ne-a explicat.
Prin Epocile Bisericii, Dumnezeu Și-a rezidit Biserica, iar sub slujba lui Zorobabel, El a legat totul împreună, arătându-ne totul de la temelie până sus. Dar Zorobabel va aduce înapoi, Piatra de încheiere cu strigăte de: „Har! Har cu ea!” Strigătele sunt spre, ce anume? Spre Piatra de încheiere. Închinarea și strigătele sunt spre El, pentru că noi nu am făcut nimic, prieteni! Nu este nimic altceva decât harul. Este Planul lui Dumnezeu pe care El l-a avut înainte de întemeierea lumii. Și El aduce acel Plan la împlinire acum. Iar Ea va ajunge la Piatra de încheiere. Nu: „Este posibil să ajungă; s-ar putea să ajungă.” Sau: „Sper că va ajunge”, ci va ajunge la Piatra de încheiere, care este Căpetenia. Amin!
Vă amintiți când am citit, cred că a fost duminică, în Efeseni 4: „S-a suitsus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor. Și i-a dat pe unii apostoli, proroci, evangheliști, învățători.” El le-a adus pe toate acestea înapoi. Dar ce trebuie să facă ele? Aceste slujbe se află acolo pentru zidirea, pentru ridicarea Trupului, pentru lucrarea slujbei. Ce trebuiau să facă aceste daruri când El S-a înălțat și le-a trimis jos? Ce trebuiau să facă? Ele trebuiau să zidească un cort, un templu, statura unui om mare, să-l zidească până sus la Cap. Iar această Mireasă, în această epocă trebuie să ajungă la Piatra de încheiere. Și Ea ajunge la Aceasta. Amin! Slavă lui Dumnezeu!
Piatra de încheiere este El, Isus Hristos, Cuvântul, Mirele. Căpetenia Cuvântului S-a întors pentru a-Și conduce Mireasa. Iar când ea va ajunge la Piatra de încheiere, ea va fi o super Biserică. Eu nu voi intra în aceasta în această seară.
„…iar ea va fi super Biserica, o super Rasă, pe măsură ce se apropie de El. Cei din Mireasă se vor asemăna atât de mult cu El, încât ei vor fi după chipul Său. Aceasta se va înfăptui pentru ca ei să se unească cu El. Ei vor fi una.”
Vă amintiți că Biblia ne spune că Isus Hristos este chipul exprimat al Dumnezeului invizibil? Să citim aceasta. Să mergem la Coloseni 1.15. Eu cred că este important să înțelegem aceasta.
„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut din toată zidirea.”
Așadar, Isus Hristos este chipul Dumnezeului celui nevăzut.
Să mergem acum la 2 Corinteni 4.4:
„a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”
Deci, Isus Hristos a fost chipul lui Dumnezeu, El fiind chipul exprimat, ceea ce înseamnă că a fost replica exactă a lui Dumnezeu pe Pământ, în formă umană. Când Isus Hristos a fost pe Pământ, El a fost replica exactă a lui Dumnezeu. Chipul, exprimarea lui Dumnezeu se găsea în El; amprenta lui Dumnezeu era în El, pentru ca noi să-L putem vedea pe Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu a putut fi văzut în trup de carne. Era Dumnezeu gravat în trup de carne purtând chipul lui Dumnezeu, iar când a ajuns la întâlnirea cu Filip, Filip a spus: „Arată-ni-L pe Tatăl!” Iar Isus i-a spus: „De atâta vreme Sunt cu voi, iar tu nu Mă cunoști? Eu și Tatăl suntem una.” Acesta a fost Isus Hristos.
Dar acum, fratele Branham ne-a spus că Mireasa se va asemăna atât de mult cu El, încât ei vor fi în chipul Său. „Aceasta se va înfăptui pentru ca ei să se unească cu El. Ei vor fi una.”
Așadar, ceea ce noi am văzut în relația dintre Tată și Fiu, este relația pe care o vom vedea între Mire și Mireasă.
Să mergem la Romani 8.29:
„Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi.”
La ce ați fost voi rânduiți mai dinainte? Să fiți asemenea chipului Fiului Său. Voi trebuie să luați chipul lui Isus Hristos. Voi trebuie să fiți Hristos pe Pământ. Fratele Branham a spus că Mireasa și Hristos vor fi aceeași Persoană. Ea va fi El. De ce Ea va fi El? Ea va fi El pentru că Ea va fi după chipul Său prin faptul că primește Cuvântul Său, Viața Sa, iar Duhul Său Sfânt va fi așa de mult în controlul Ei încât Ea va trăi Cuvântul și numai Cuvântul. Și pe măsură ce Ea va trăi Cuvântul, Cuvântul uns pentru epoca ei este manifestat. Aceasta înseamnă a-L manifesta pe Hristos. Ea va ilustra atunci chipul lui Hristos pentru că Hristos este Cuvântul uns pentru epoca în care trăiești. Ei vor fi una pentru că va fi Viața Lui turnată în plinătate într-o Mireasă alcătuită din mai multe mădulare, care trăiește Viața Lui, fiind Isus Hristos în chipul Miresei Sale. Atunci, Ea Îl va manifesta pe Hristos în Ea, iar ei vor fi una. La aceasta am fost rânduiți noi, prieteni. Fiindcă noi am fost, de asemenea, rânduiți la înfiere. Aceasta va fi înfierea noastră.
„Ei vor fi însăși manifestarea Cuvântului Dumnezeului Celui Viu.”
Aceasta este ceea ce a fost Isus Hristos. El a fost Însăși manifestarea Cuvântului Dumnezeului Celui viu. Această Mireasă de la sfârșitul timpului va fi Însăși manifestarea Cuvântului Dumnezeului Celui viu.
„Denominațiunile nu pot rodi aceasta (sămânța este greșită).”
Aceasta este concluzia problemei. De aceea fratele Branham a spus ceea ce a spus. Lucrarea încetează, se oprește, lucrarea cu biserica s-a terminat, este gata. De ce? Unde trebuia să meargă Mireasa atunci? El nu mai putea folosi sistemele bisericești amestecate, ci trebuia să se întoarcă la Sămânța originală care să rodească Viața originală a Miresei fecioare originală care a ieșit afară, înainte de a cădea, pentru ca această Mireasă să meargă mai departe și să realizeze ceea ce nu a realizat prima epocă. Astfel, trebuia să existe o restaurare înapoi la original. Denominațiunile nu vor putea rodi niciodată Viața originală pentru că ele sunt întemeiate pe sămânța greșită.
„Ei vor produce crezurile și dogmele lor amestecate cu Cuvântul. Acest amestec va aduce la suprafață un produs hibrid.”
Aceasta este ceea ce a făcut Eva și l-a adus la viață pe Cain. Iar fratele Branham a spus că nu a mai fost nicio cale prin care lucrurile să fie readuse înapoi ca să poată fi rodit originalul.
Să mergem la paragraful următor.
„Primul fiu (Adam) a fost Cuvântul Sămânță vorbit al lui Dumnezeu. Lui i s-a dat o mireasă pentru a se reproduce.”
Să ne întoarcem la Geneza 1:27:
„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”
El l-a creat pe fiul Său după chipul Său, apoi l-a pus în trup. Adam a fost un fiu al lui Dumnezeu, el a fost manifestarea lui Dumnezeu, oglindirea lui Dumnezeu pe Pământ într-un trup de lut, dar el a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. Noi știm că originalul, creația originală a lui Adam, a fost forma de teofanie pentru că Dumnezeu este Duh, de aceea mai întâi, El l-a creat un om duh, apoi l-a luat și l-a pus în trup, și acel trup reflecta viața duhului, aceasta fiind o reflecție, o oglindire a Vieții lui Dumnezeu. Amin! Iar el a devenit un dumnezeu amator, un dumnezeu pe Pământ.
Așadar, primul Adam a fost Cuvântul vorbit, Sămânța lui Dumnezeu. De ce? Pentru că el a fost vorbit. Și pentru că el a fost vorbit, el purta Viața originală. El purta gândul, el era Cuvântul care venea la manifestare, și lui i s-a dat o mireasă pentru a se reproduce.
„De aceea i-a fost dată mireasa, pentru a se reproduce; pentru a produce un alt fiu al lui Dumnezeu.”
Ce trebuia să rodească ea? Ce trebuia să fie reprodus? De ce i s-a dat lui Adam o mireasă? Pentru a se reproduce. Cine era el? El era un fiu al lui Dumnezeu, după chipul lui Dumnezeu, el era o reflecție a lui Dumnezeu, el purta natura lui Dumnezeu, Îl reflecta pe Dumnezeu, iar lui i s-a dat o soție pentru a rodi o altă manifestare a lui Dumnezeu, o altă oglindire a lui Dumnezeu, un alt fiu al lui Dumnezeu, și un alt fiu, și un alt fiu, până când toată Familia urma să fie pe Pământ, cu toții reflectând Viața marelui IaHVeH Dumnezeu.
„Dar ea a căzut. A căzut prin hibridare. Ea a căzut prin hibridare. Ea i-a cauzat moartea.
Celui de-al doilea Fiu (Isus), de asemenea un Cuvânt-Sămânță vorbit al lui Dumnezeu, I S-a dat o Mireasă, așa cum i s-a dat și lui Adam. Dar înainte ca El să se poată căsători cu ea, și ea a căzut.”
Deci, cine a fost al doilea Fiu? Un Cuvânt-Sămânță vorbit al lui Dumnezeu. A fost Isus Hristos. Cine a fost prima mireasă care i-a fost dată? A fost prima Biserică ce s-a născut la Cincizecime, care a ieșit afară ca o fecioară proaspătă din mâinile lui Dumnezeu. Iar ea a rămas astfel… Fratele Branham ne-a spus că ea a rămas astfel un timp.
Dar, fiți atenți: „…înainte ca El să se poată căsători cu ea, și ea a căzut.”
Cum a căzut ea? Prin hibridare. Același lucru. Ea a primit în pântecul ei, semințele de la un alt om, a primit raționamentul uman, învățătura umană și a pornit cu dogme.
„Ea, la fel ca și soția lui Adam, a fost supusă testului dacă va crede Cuvântul lui Dumnezeu și va trăi sau se va îndoi de Acesta și va muri. Ea s-a îndoit. Ea a părăsit Cuvântul și a murit.
Dintr-un grup micuț al adevăratei Semințe a Cuvântului, Dumnezeu îi va prezenta lui Hristos o Mireasă preaiubită.”
Putem spune noi „Îi va prezenta”?
„Ea este o fecioară a Cuvântului Său. Ea este o fecioară pentru că nu cunoaște niciun crez și nicio dogmă făcute de om.”
Ce o face pe ea să fie o fecioară? Ea este o fecioară pentru că nu este amestecată cu nimic altceva. Astfel, acum noi înțelegem de ce fecioria este atât de importantă în Biblie, de ce contează așa de mult.
Mireasa care i-a fost dată lui Adam, i-a fost dată pentru a-l reproduce pe Adam, nu să reproducă ceva ca și Adam sau ceva amestecat cu Adam, nu o hibridare. Ea a trebuit să fie fecioară curată în pântecul ei, pentru că ea urma să primească sămânța lui Adam și să-l reproducă pe Adam, nu ceva amestecat. Dar ea a amestecat ceva. Și când a făcut aceasta, așa cum ne spune fratele Branham aici, a provocat moartea lui Adam. Nu a mai putut aduce la viață acel fiu desăvârșit al lui Dumnezeu. Și atunci, fiecare dintre noi am căzut în hibridare.
Dar lui Isus Hristos I s-a dat o Mireasă duhovnicească, o fecioară proaspătă din mâinile lui Dumnezeu, care a ieșit din camera de sus, unsă de Duhul Sfânt. Ea nu primise încă nimic greșit. Dumnezeu ungea apostolii și profeții ca să așeze Cuvântul, iar ea a plecat, a ieșit fecioară, a ieșit desăvârșită, și se îndrepta spre căsătorie, spre Cina nunții, dar înainte de a ajunge acolo, undeva în prima parte a primei epoci, ea era deja o femeie căzută, pentru că ea s-a hibridat.
Dar acum, „Dintr-un grup micuț al adevăratei Semințe a Cuvântului, Dumnezeu îi va…”
Acest cuvânt este încântarea sufletului meu. Nu: „Eu voi,” sau „tu vei.” Nu: „Noi ne vom pune toate eforturile noastre împreună și vom…” Nu. Dumnezeu o va face.
„Dumnezeu îi va prezenta lui Hristos o Mireasă preaiubită. Ea este o fecioară a Cuvântului Său.”
În Cuvântul vorbit este Sămânța originală, fratele Branham a spus:
„Să fii născut din Cuvânt și din Duh, ne aduce înapoi la Cuvântul vorbit din nou, ca și în Ioan 3. Înțelegeți? Să fii născut din Apă și din Duh, ce face Aceasta? Te aduce exact înapoi în locul în care ar fi trebuit să fii la început. Înțelegeți? De aceea a murit Hristos, ca să ne aducă înapoi la, unde? La fii ai lui Dumnezeu. Dacă Eva l-ar fi adus la viață pe acel Copil… Ea ar fi făcut-o în cele din urmă. Nu i-a spus Dumnezeu: „Înmulțiți-vă și umpleți pământul?”
Dacă ea ar fi rămas credincioasă Cuvântului, în cele din urmă, ea ar fi adus la viață Sămânța făgăduită. Ea L-ar fi adus la suprafață pe Hristos, a spus fratele Branham. Ar fi adus la viață Sămânța făgăduită.
Fratele Branham spune în continuare:
„Eu cred că Biblia este Cuvântul, întregul Adevăr. Iar Isus este Cuvântul manifestat. El și Cuvântul Său sunt Unul și Același. Cine a fost El? Acum, fiți atenți. El era acea Sămânță.
Trebuie să rețin ceva pentru ca să o aduc aici în seara aceasta. Înțelegeți. Este greu.
El era acea Sămânță pe care Eva trebuia să o rodească. Înțelegeți? (adunarea spune: „Amin!”) El era Sămânța pe care Eva trebuia să o rodească. Dar ea a hibridizat-o prin faptul că nu a crezut Cuvântul lui Dumnezeu.”
Deci, dacă ea ar fi rămas cu Cuvântul, indiferent de ceea ce i-ar fi spus cineva sau de ceea ce ea însăși ar fi putut crede sau oricât de confuze au fost lucrurile, oricât de puțin ar fi înțeles, oricât de mult i s-ar fi părut că ceea ce primise nu părea în regulă, dacă ea ar fi rămas cu instrucțiunea simplă care îi fusese dată și și-ar fi păstrat poziția dată, în cele din urmă, L-ar fi adus la Viață pe Hristos. Același lucru se aplică și primei Biserici. Dacă ea ar fi stat cu simplitatea învățăturii apostolilor și profeților și nu s-ar fi amestecat cu ideile omului, ci ar fi rămas pe temelia care fusese așezată, nepermițând ca ceva să îi fie adăugată, ar fi lucrat și ar fi lucrat până când, în cele din urmă, L-ar fi adus la suprafață pe Hristos. Dar au căzut în ruină.
Acum, Dumnezeu a adus înapoi, semănatul original al Cuvântului original. Acea Sămânță a fost sădită, prieteni! A existat o restaurare a Cuvântului, prin legarea împreună a capetelor lăsate libere, aducându-ne înapoi la credința originală a părinților. Și dacă noi vom rămâne cu Cuvântul, totul va funcționa perfect. Să nu adăugăm ideile noastre, să nu-L sucim, să nu aducem alte concepte, ci să stăm doar cu El. Nu contează dacă-L înțelegem sau nu. Eu cred că Dumnezeu vrea ca noi să-L înțelegem. Să nu mă înțelegeți greșit, eu cred că El Îl descoperă zilnic, arătându-ni-L, descoperindu-L, dându-ne înțelegerea Sa, dar slăvit să fie Domnul, chiar dacă eu nu-L înțeleg, aceasta nu schimbă faptul că este adevărat. Dacă eu nu-L pot înțelege, nu înseamnă că nu este adevărat. Este adevărat! Este Cuvântul original care a fost semănat de profetul lui Dumnezeu. El a folosit un profet, pentru că era nevoie de un profet ca să aducă Cuvântul. Fratele Branham nu a adus un Cuvânt nou, ci el a fost aici pentru a restitui Cuvântul care a fost pierdut, apoi să ne aducă la deschiderea Peceților. A fost nevoie de un profet care să aducă înapoi semănatul original. Dacă noi am rămâne cu ceea ce am fost învățați, aceasta Îl va aduce la suprafață pe Hristos. Și eu cred că-L aduce la suprafață pe Hristos. Eu cred că acum Îl aduce la suprafață pe Hristos.
În Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:
„Marele scop al lui Dumnezeu pe care El a vrut să-L atingă are un scop întreit…”
„…Îl al doilea rând, sau al doilea scop, să aibă întâietate în Trupul Său de credincioși, care este Mireasa Sa, pentru ca El să poată trăi în oameni. Acum, El a putut face aceasta în Adam și Eva, dar păcatul i-a despărțit. Așadar, acum a trebuit să existe o cale să o aducă înapoi din nou.”
Aceasta este o afirmație extraordinară, iar eu cred că nu pot înțelege pe deplin ceea ce a vrut să spună prin aceste cuvinte. Când Dumnezeu l-a creat pe primul om, l-a creat după chipul Său, l-a pus pe Pământ și i-a spus să crească, să se înmulțească și să umple Pământul. Iar aici, fratele Branham ne spune că al doilea scop al planului Său, este ca El să aibă întâietate în Trupul Său de credincioși. Aceasta este Mireasa Sa. Pentru ca El să poată locui în oameni, El a putut face aceasta în Adam și Eva. Care a fost scopul original al lui Adam și Eva? A fost ca Dumnezeu să poată locui în oameni ca Familie a lui Dumnezeu pe Pământ, pentru ca atributele Sale să poată veni la Viață, în desăvârșire, iar El să poată fi manifestat pe Pământ și să trăiască în oameni. El a putut face aceasta în Adam, dar înainte să înceapă, totul a fost întrerupt, pentru că Eva a intrat în hibridare.
„Așadar, acum a trebuit să existe o cale să o aducă înapoi din nou.” Ce încearcă Dumnezeu să facă? Să o aducă înapoi. De ce? Pentru ca El să poată locui în oameni din nou. Acesta este scopul Lui.
Să mergem împreună la Efeseni 5.25-26, și vom încheia chiar aici.
„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prinbotezul cu apă prin Cuvânt.”
Să înțelegem aceasta. Cine a făcut sfințirea? Cine a făcut curățirea? Care este felul de Mireasă de care are nevoie Isus Hristos? El are nevoie de o Mireasă fecioară. Cum va avea El o Mireasă fecioară în acest timp amestecat, la sfârșitul epocilor denominaționale?
„ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.” Slăvit să fie Dumnezeu!
„Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi.
Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.”
Să ne întoarcem la versetul 26. De ce S-a dat El pe Sine Însuși pentru Biserică? Aceasta citim în versetul 25.
„ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.”
Deci, El S-a dat pe Sine ca să-Și poată curăți și sfinți Biserica Sa prin Cuvântul Său, prin spălarea apei Cuvântului, prin Cuvântul Său, pentru ca El să-Și poată înfățișa înaintea Lui o Biserică slăvită,fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta. El a făcut-o. El Însuși a făcut aceasta, și a făcut-o pentru Sine. El va avea o Mireasă fecioară! El va avea o Mireasă fecioară! El va avea o Mireasă fecioară! Când? La sfârșitul timpului. Unde ne găsim noi? La sfârșitul timpului. Cum? Care este mecanismul prin care El o va face? El Se va da pe Sine, va vărsa propriul Său Sânge pentru a plăti prețul răscumpărării, având puterea de sfințire prin vărsarea Sângelui Său pentru ca un popor să fie sfințit, pentru ca El să vină și să locuiască în el, pentru ca El să poată spăla tot ce este greșit, toate greșelile, curvia, hibridarea, pentru ca El să o poată spăla cu spălarea apei prin Cuvânt, pentru ca El, prin spălarea apei prin Cuvânt, să-Și poată înfățișa Lui Însuși, o Biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.
Dacă eu vă spun că ați face bine să fiți fără pată și fără zbârcitură sau ceva de felul acesta, sau că ar trebui să fiți sfinți și fără prihană, este ca și cum aș sparge o bulă pentru ca aerul să iasă afară. Eu nu pot face aceasta. El nu a spus că Mireasa va face aceasta, ci este doar El care o face. El o va face. Ce trebuie să fac eu pentru a rămâne în acest loc în care sunt făcut fără pată, fără zbârcitură sau ceva de acest fel, fără vină, sfânt și înfățișat Lui ca o Biserică slăvită, ce trebuie să fac eu? Tot ce trebuie să fac este să stau sub revărsarea Apei Cuvântului, pentru că doar spălarea cu apă prin Cuvânt face lucrarea.
Noi suntem cel mai binecuvântat popor care a umblat vreodată pe fața acestui Pământ. Nu este încercarea mea, efortul meu, nu este ceva ce stă în puterea mea, ci este garantat că, dacă eu stau în acest Mesaj dat de El care este o Apă pură, curată, care poate spăla toate duhurile de curvie, toată murdăria epocilor denominaționale, tot răul hibridării noastre, gândirea greșită și toate lucrurile cu care ne-am născut, este Cuvântul care spală totul și care sădește în noi însuși gândul și Viața lui Hristos. Cu ce scop? Pentru ca El să-Și poată înfățișa Lui Însuși o Mireasă, pentru că El dorește o Mireasă. El dorește o Mireasă fecioară, El dorește să Se reproducă pe Sine pe Pământ. El vrea să o facă și El Însuși o face trimițând tot ce este nevoie pentru ca El să realizeze acest scop.
El ne-a adus înapoi plinătatea Cuvântului, un Cuvânt pur și curat, fără greșeală, și odată cu Cuvântul Său a adus înapoi și plinătatea Duhului Său, puterea de a manifesta acest Cuvânt. Prin acest Mesaj, El ne-a dat tot ce avem nevoie. Și tot ce trebuie să facem este să stăm sub El, prieteni! Să nu încercați să-L elucidați voi, ci stați sub El. Și orice dorește El ca voi să știți, El vă va descoperi. Amin!
În mesajul Unirea invizibilă, citim:
„Acum, observați. Cuvântul uns al acestei zile, din care și voi faceți parte, prin faptul că ați fost rânduiți mai dinainte. Voi ați știut imediat. Când ați auzit Aceasta, ați știut de îndată că sunteți un vultur. De asemenea ați înțeles că nu ați fost un pui denominațional, de la început. Ați știut că acolo era ceva greșit. Este ceva greșit, așa este, pentru că știți că ați fost prinși acolo, la început. El, Mirele, a îndepărtat rușinea ta, și a pus-o în Marea Uitării, prin spălarea Apei Cuvântului și a Sângelui Vieții. Aceasta este ceea ce ne spune Biblia. Mirele, Cuvântul uns, care te-a rânduit mai dinainte, te-a spălat prin spălarea Apei și te-a eliberat de legătura primului tău bărbat, cu lumea, cu care erai căsătorit. Prin biserică? (Adunarea spune: „Nu”). Aceasta nu sună bine. Nu este așa? („Nu”). Veți putea găsi aceasta în almanah, dar nu în Biblia lui Dumnezeu. „Prin spălarea Apei prin Cuvânt.” În Cuvânt!”
Ce predica fratele Branham? „Unirea Invizibilă.” Cum ajungi la aceasta? El nu Se poate căsători cu o curvă, cu o femeie necurată, ci mai întâi trebuie să existe o restaurare a fecioriei. Nu contează dacă ai fost crescut catolic, metodist, baptist, dacă ai crezut că ce spuneau ei era adevărat, toate acestea nu contează. El are o putere deoarece a adus înapoi Cuvântul original, cu Apa originală pentru a spăla toate aceste lucruri, pentru a ne readuce la starea în care ar fi trebuit să venim de la început, pentru că adevăratul „Tu” este acea Sămânță Genă care se află înăuntrul tău, care trebuia să fii „Tu” la început. Dar noi am venit prin hibridare, îngropați în întuneric, străini de Viața lui Dumnezeu, acceptând tot felul de idei greșite. Dar, slăvit să fie Domnul, pentru că la sfârșitul timpului El a trimis o putere pentru a spăla totul. Nu este o putere denominațională care încă amestecă apa cu grăsimea, ci acum S-a reîntors Apa curată, Apa desăvârșită, semănatul original al Seminței originale, pentru ca El să-Și poată înfățișa Lui Însuși o Mireasă slăvită, în unirea invizibilă. Aceasta se petrece acum!
Tot în Unirea invizibilă, citim:
„Voi stați pe deplin neprihăniți, ca și cum nu ați făcut nimic de la început.”
Slăvit să fie Domnul, prieteni! Există unele lucruri în viață, care mă încântă mai mult decât orice altceva. Faptul că El a făcut aceasta, că o dorește, că El Însuși a câștigat-o, că El a rânduit-o mai dinainte, a declarat-o, a fost necondiționat, bazat pe jurământul Său, pe meritul Său, pe Cuvântul Său, pe acțiunile Sale, nu pe comportamentul meu, pe acțiunile mele, pe înțelepciunea mea sau pe voia mea. Aceste lucruri mă încântă fără a avea un sfârșit. El va avea o Mireasă! El Își va înfățișa o Biserică slăvită, El o va face, iar acest Mesaj este mecanismul Său prin care El o va înfăptui. Nu există nicio altă cale prin care o va face, este doar prin Cuvântul pur, curat prin care El ne-a restituit semănatul original. El a trimis ploaia târzie care este plinătatea Vieții Sale înapoi peste ele, pentru a aduce Semințele Cuvântului la Viață, în Mireasa Sa.
Ascultați! „Ca și cum nu ați făcut nimic de la început.”
Mie nu-mi pasă ce vă amintiți, ce amintiri vă aduce diavolul în minte, dar începutul vostru nu este nașterea voastră pe acest Pământ. De aceea a trebuit ca voi să vă nașteți din nou. Nașterea voastră din nou vă atașează de începutul vostru adevărat, iar începutul vostru adevărat este în gândul lui Dumnezeu. Nașterea voastră din nou vă restaurează la începutul vostru original, la Viața voastră originală și scopul original pe care El l-a avut pentru voi.
„Acesta este Mesajul meu pentru Biserică acum. În timp ce noi vom intra în direct, în câteva clipe. Voi stați, dacă stați pe Cuvântul lui Dumnezeu și cu Cuvântul lui Dumnezeu…”
Credeți voi că stați pe Cuvântul lui Dumnezeu și cu Cuvântul lui Dumnezeu, atât cât știți voi și cât aveți în inimile voastre?
„….fiecare, Amin, fiecare iotă, fiecare frântură. Unde stați voi? Vă spun: îndepărtați-vă de acele pleve. Intrați în bobul de grâu, unde puteți să vă coaceți înaintea Fiului. Eu aud venirea combinei.
Voi stați desăvârșiți, neprihăniți, ca și cum nu ați fi făcut-o de la început. Aleluia!
Vorbesc despre ziua recunoștinței. Mă simt așa de bine! Sunt mai mulțumitor pentru aceasta decât pentru orice altceva.”
Fiți atenți la ce spune el în continuare pentru că cel care declară aceasta este profetul epocii. Cui îi vorbește el? Seminței lui Avraam, care Îi poate spune lui Dumnezeu: „Eu cred aceasta!”
„Voi sunteți curata, neprihănita fără de păcat Mireasă a Fiului Dumnezeului Celui viu. Fiecare bărbat și femeie care este născut din Duhul lui Dumnezeu și spălat în Sângele lui Isus Hristos, și care crede fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, stă ca și cum nu ar fi păcătuit de la început. Voi sunteți desăvârșiți.”
Vreau să vă întreb ceva. Sunt alte lucruri în viață din pricina cărora suntem entuziasmați? Eu sunt entuziasmat atunci când un nepot se naște, când am o zi bună, când este o zi însorită pentru că mie îmi place soarele și căldura. Mă entuziasmez în legătură cu multe lucruri, dar în viața mea nu există nimic altceva care m-a entuziasmat mai mult decât aceste cuvinte de aici. Nu există nimic altceva care au adus atât de multă bucurie sufletului meu, inimii sufletului meu, încât m-au făcut să simt o fericire enormă din vârful capului până la degetele picioarelor, Ceva care se bucură mișcându-se de sus în jos și înapoi prin mine, pentru că eu știu că acesta nu este nimic altceva decât adevărul și nu are nimic de-a face cu mine, ca ființă umană, ci totul are de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu care trăiește în mine. Aceasta este ceea ce acest Mesaj este pentru mine. De aceea a venit acest Mesaj. Acest Mesaj a venit pentru mine, a venit să mă spele, să mă curețe, să mă unească într-o unire invizibilă cu Hristos, pentru ca Cuvântul Său să poată fi sădit în sufletul meu, iar ploaia târzie să poată veni peste mine aducând secerișul deplin al Vieții lui Isus Hristos în mine.
„Voi sunteți desăvârșiți. Voi stați în totalitate…” Eu cred că fratele Branham dorește ca noi să înțelegem ceva din acest mesaj, care a fost adus în ultima lună a slujbei sale. A fost mesajul de Ziua recunoștinței. Este un mesaj al recunoștinței pentru mine.
„Nu ați păcătuit de la început. Dumnezeu nici măcar nu știe. Este în Marea Uitării. Niciodată nu ați făcut-o. Ați fost acuzați de pârâș, dar în realitate, de la început ați fost rânduiți să fiți un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. Voi stați acolo spălați, iar vechea carte a despărțirii este pusă deoparte și este moartă, categoric în afara existenței, chiar și în Mintea lui Dumnezeu. Voi sunteți Mireasa neprihănită a lui Hristos, spălată în Sângele lui Hristos. Scumpul, neprihănitul, fără de păcat Fiu al lui Dumnezeu stând cu o curată, neadulteră Mireasă-Cuvânt, pe care El a spălat-o prin Apa Propriului Său Sânge care a devenit trup și S-a manifestat, pentru ca El să vă poată lua pe voi, care ați fost rânduiți, în sânul Tatălui înainte de început, la fel cum a fost și El. El a fost acel mare Atribut al lui Dumnezeu, numit „Dragoste”.
Orice sunteți voi, voi sunteți slujitori ai lui Dumnezeu. Orice dorește Dumnezeu, să faceți acolo unde este locul vostru. „Dumnezeu i-a rânduit în biserică pe unii apostoli, pe alții proroci, învățători, păstori…” El a poziționat toate acestea prin virtutea Propriei Sale predestinări. Iar voi ați fost aceasta, de la început. Prima voastră nuntă a fost anulată. A fost. Nu ați făcut-o de la început, pentru că nu există decât un singur lucru care ar fi putut-o face, iar acesta este, Dumnezeu venind jos, El Însuși, ca să ia locul vostru în chipul Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos, spălându-te prin Apă, spălarea Apei prin Cuvânt. Cuvântul, nu denominațiunea! Cuvântul v-a spălat. Dar dacă tu nu vei sta în Apa Cuvântului, cum vei fi spălat? Ești la fel de pătat precum a fost și Eva.”
Dați-mi acest Mesaj și nimic altceva. Nimic altceva. Nu vreau nici măcar propria mea idee despre El, ci vreau ca și aceasta să plece, pentru că eu vreau doar acest Cuvânt.
Să ne întoarcem la broșura noastră. Voi încheia cu aceasta.
„Dintr-un grup micuț al adevăratei Semințe a Cuvântului, Dumnezeu Îi va prezenta lui Hristos o Mireasă preaiubită. Ea este o fecioară a Cuvântului Său. Ea este o fecioară pentru că…” A trăit ea cum trebuie și a păzit toate regulile întocmai? Nu. Ci ea este o fecioară pentru că „…nu cunoaște niciun crez sau dogmă făcute de om.” Cum este posibil ca noi să nu le cunoaștem? Pentru că tot ce cunoaștem noi este Mesajul, Cuvântul lui Dumnezeu.
„De către și prin mădularele Miresei se va împlini tot ce a fost promis de Dumnezeu să se manifeste în fecioară.”
Nu voi merge mai departe acum. Să ne ridicăm cu toții împreună. V-ați bucurat voi de acest studiu biblic de astăzi? Mie îmi place din ce în ce mai mult. Slăvit să fie Dumnezeu!
Mă gândesc la ce a făcut Dumnezeu pentru noi, mă gândesc de unde am venit, unde m-am născut, unde am crescut, toate lucrurile care s-au petrecut în viața mea și mă gândesc cum Dumnezeu, într-un mod miraculos, m-a scos din întuneric și m-a adus în Lumina Sa glorioasă, că a strălucit lumina Evangheliei în inima mea, că a pus Ceva în mine înainte de întemeierea lumii, care poate spune „Amin!” la Cuvânt. Mă gândesc la toate acestea și cum Dumnezeu S-a îngrijit de toate lucrurile în dreptul meu, apoi El mă numește „desăvârșit, fără păcat, neprihănit, nu ai făcut nimic de la început.”
Dumnezeule, ajută-mă să-mi amintesc care a fost locul meu la început. Nu cum am început în viața aceasta sau cum am trăit primii mei douăzeci de ani, ci spune-mi care a fost primul meu loc în Tine, care a fost adevărata Ta intenție pentru mine. Adu-mă înapoi prin spălarea cu Apa Cuvântului, la starea primului meu loc, nepătat.
Sunt atât de bucuros că există o Apă a Cuvântului atât de puternică astăzi încât poate șterge tot, poate să ne separe de tot ce ne-a hibridat în trecut, poate să ne treacă de la tot ce a eșuat în Epocile Bisericii și să ne aducă înapoi, prin simplitatea unui om cu șapte clase, la adevărul Bibliei descoperit de Duhul Sfânt. Și simplitatea inimii noastre spune: „Eu cred!” Doamne, crește-ne în Căpetenia Ta! Fie ca noi să ne ridicăm în chipul Tău, Cuvântul manifestat, arătat. Amin!
-AMIN-