TERMINÂND O ÎNSĂRCINARE PRIN SMERENIE ȘI SUPUNERE

Dumnezeu să vă binecuvânteze în seara aceasta. Să ne plecăm capetele și să ne rugăm împreună Domnului.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat încă o oportunitate să ne adunăm împreună. Doamne Dumnezeule, Tu ești atât de credincios să ne dai iar și iar această oportunitate, acest loc, această posibilitate de a ne aduna împreună în libertate și siguranță. Te rugăm să ne ajuți să profităm de această oportunitate pe care ne-ai dat-o, fiindcă venim cu așteptări.

Și acum ne îndreptăm toată atenția și toată inima spre Tine, ca să auzim Cuvântul Tău și să primim partea de Cuvânt de care avem nevoie în această zi, ca să ne dai statornicie în această călătorie, să ne dai putere de biruință, și să ne dai Lumina de care avem nevoie pentru a face următorul pas în viață. Te rugăm să iei întâietatea, să preiei acest glas, Doamne, și să-l folosești pentru slava Ta. Dă-ne urechi să auzim și inimi să primim tot ce ai pentru noi în această seară, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

În timp ce stăm în picioare, aș vrea să deschideți Bibliile la Exod 17.8. Acesta este Exodul copiilor lui Israel. Ei au ieșit din Egipt, au fost eliberați, au trecut prin Marea Roșie, iar aici îi găsim în călătorie. În versetele 8-16 citim:

„Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim.

Atunci, Moise a zis lui Iosua: „Alege niște bărbați şi ieși de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.”

Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi a ieșit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului.

Când îşi ridica Moise mâna, era mai tare Israel şi când își lăsa mâna în jos, era mai tare Amalec.

Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a șezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte, iar altul de alta, şi mâinile lui au rămas întinse până la asfințitul soarelui.

Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui cu tăișul sabiei.

Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.”

Moise a zidit un altar şi i-a pus numele „Domnul, steagul meu”.

El a zis: „Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din generație în generație!”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aș vrea să ne uităm la ultimele două sau trei versete din acest pasaj, unde vedem că copiii lui Israel erau în călătoria Exodului și este pentru prima dată când sunt atacați. Dumnezeu i-a scos afară și îi ducea spre țara făgăduită, iar în timpul călătoriei Amalec a coborât să lupte împotriva lor. Noi știm că Dumnezeu le-a dat biruință, dar în versetul 14, i-a spus lui Moise să scrie lucrul acesta în Carte pentru a se păstra aducerea aminte, și să-i spună lui Iosua, pentru că nu Moise avea să-i ducă în țara făgăduită, ci Iosua, deci, Dumnezeu a vrut să se scrie aceasta în Carte, pentru ca Iosua să-și amintească hotărârea Lui: „voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.” Prin aceasta, Dumnezeu spunea că îl va nimici complet pe Amalec, pentru că a fost foarte ofensat de acest atac, amaleciții devenind primii dușmani ai lui Israel.

Dumnezeu Și-a răscumpărat poporul; Dumnezeu i-a eliberat cu mână puternică; Dumnezeu îi ducea în țara Lui ca să le-o dea ca moștenire, iar amaleciții au venit să încurce poporul lui Dumnezeu în împlinirea scopului lui Dumnezeu și în însărcinarea lui Dumnezeu. Prin aceasta, ei au devenit simbolic, dușmani veșnici ai lui Israel, au devenit dușmanul lui Israel, iar Dumnezeu a promis: „Eu voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.”

Moise a zidit un altar şi i-a pus numele „Domnul, steagul meu”.

El a zis: „Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din generație în generație!”

Ce a spus Dumnezeu? „Eu nu voi uita ce au făcut ei aici și voi lupta împotriva lor, din generație în generație, până când le voi șterge numele de sub ceruri.” Dumnezeu Se mânie pe oricine îi încurcă copiii și Programul Său condus de Stâlpul de Foc.

Haideți să mergem împreună la Deuteronom 25, unde Moise scrie aceasta și apoi o repetă. Aș vrea ca în seara aceasta să aveți Bibliile pregătite, pentru că vom merge în multe locuri din Scriptură. Deuteronom 25.17-18:

„Adu-ţi aminte ce ţi-a făcut Amalec pe drum, la ieșirea voastră din Egipt:

cum te-a întâlnit pe drum şi, fără nicio teamă de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coadă, când erai obosit şi sleit de puteri.”

  Dumnezeu este atât de supărat, dar nu numai pentru că Amalec a coborât împotriva lor, ci pentru felul în care a coborât, pentru că nu a venit să-i înfrunte față în față, ci i-a atacat pe la spate și i-a lovit pe cei slabi și obosiți. S-a furișat până la cei din urmă și a atacat Israelul lovindu-l unde era mai slab. Astfel, El a spus:

„Adu-ţi aminte ce ţi-a făcut Amalec pe drum, la ieșirea voastră din Egipt:

cum te-a întâlnit pe drum şi, fără nicio teamă de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coadă, când erai obosit şi sleit de puteri.

Când îţi va da Domnul Dumnezeul tău odihnă, după ce te va izbăvi de toți vrăjmașii care te înconjoară, în țara pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă ca moștenire şi spre stăpânire, să ștergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri – să nu uiți lucrul acesta.”

Ce a spus Dumnezeu în Exod? „Eu voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri”, iar aici, i-a spus lui Iosua: „Să nu uiți aceasta! Când vei avea odihnă, după ce te voi scăpa de toți dușmanii tăi, să nu uiți ce au făcut ei! Când îţi va da Domnul Dumnezeul tău odihnă, după ce te va izbăvi de toți vrăjmașii care te înconjoară, în țara pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă ca moștenire şi spre stăpânire, să ștergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri – să nu uiți lucrul acesta.” „Eu voi șterge amintirea lui Amalec”, și: „Tu să ștergi numele lui Amalec de sub ceruri.” „Am coborât să-Mi eliberez poporul, Eu te trimit. Eu le șterg numele și amintirea de sub ceruri; voi să le ștergeți numele.” Vedeți, însărcinarea i-a fost dată lui Iosua și Israeliților. Ceea ce a promis Dumnezeu că va face, urma să împlinească prin poporul Său; ei trebuiau să împlinească ceea ce a spus Dumnezeu. El a spus: „Eu voi face”, dar „Eu voi merge s-o fac prin tine!” Corect? Moise i-a spus aceasta lui Iosua pe când se pregăteau să intre în țară și i-a zis: „Să nu uiți ce a făcut Amalec; să nu uiți cum a făcut-o, fără să se teamă de Dumnezeu. El a devenit un dușman al lui Dumnezeu și al națiunii Israel. Să nu uiți aceasta, iar când vei avea pace în jurul tău, să ștergi numele lui Amalec. Tu să lupți împotriva lor și să duci la împlinire acest Cuvânt.”

Amintiți-vă că Dumnezeu S-a pus în parteneriat cu omul și a spus: „Să nu uiți aceasta!” Acest lucru este important, este foarte, foarte important înaintea lui Dumnezeu, așa că haideți să urmărim aceasta în 1 Samuel 15. Aceasta este partea la care am început să privesc mai adânc și am rămas surprins.

Amintiți-vă că El a spus: „Când vei avea pace cu toți dușmanii din jur, când te vei stabili în țară și vei avea odihnă, să ștergi numele lui Amalec de sub ceruri.” Aici, în versetul 15, Samuel a venit și i-a dat lui Saul o însărcinare. Saul era primul împărat al lui Israel și ei erau așezați în țară ca o națiune, iar în 1 Samuel 15.1-3, citim:

„Samuel a zis lui Saul: „Pe mine m-a trimis Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel. Ascultă dar ce zice Domnul.

Așa vorbește Domnul oștirilor: „Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec lui Israel, când i-a astupat drumul la ieșirea lui din Egipt.

Du-te acum, bate pe Amalec şi nimicește cu desăvârșire tot ce-i al lui; să nu-i cruți şi să omori bărbații şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile.”

  Așadar, Dumnezeu a cerut o nimicire totală, pentru că aceasta a spus El că va face, și aceasta le-a spus lui Iosua și copiilor lui Israel să facă: să le șteargă numele. Și acum, când s-au așezat în țară, când aveau o împărăție și un împărat, profetul Samuel a venit la împărat și i-a spus: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec lui Israel, așa că du-te și distruge complet tot ce este al lui Amalec.” Ce i-a spus Samuel lui Saul să facă? Să termine însărcinarea și promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu tot drumul înapoi, în pustie, în Exod. Dumnezeu a făcut această promisiune, Dumnezeu a hotărât-o; Dumnezeu a scris-o într-o Carte pe care i-a dat-o lui Moise și de care i-a adus aminte lui Iosua când a intrat în țară: „Să nu uiți acest lucru, să ștergi numele lui Amalec! Amintește-ți aceasta!” Și acum, când aveau un împărat, profetul a venit și a spus: „Citește, Dumnezeu Își amintește! Acum du-te și nimicește complet pe Amalec!”

Noi știm povestea, știm că Saul a împlinit doar parțial Cuvântul Domnului. Să citim versetele 7-9:

„Saul a bătut pe Amalec de la Havila până la Şur, care este în fața Egiptului.

A prins viu pe Agag, împăratul lui Amalec, şi a nimicit cu desăvârșire tot poporul, trecându-l prin ascuțișul sabiei.

Dar Saul şi poporul au cruțat pe Agag şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii grași şi tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvârșire şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă.”

Saul a primit o însărcinare de la Samuel, iar acea însărcinare era să împlinească ceea ce i s-a spus lui Iosua, era să împlinească ceea ce a promis Dumnezeu că va face. Acest lucru era important pentru Dumnezeu, dar în loc să împlinească întreaga însărcinare primită, Saul a cruțat ceva. Noi am privit de multe ori povestea aceasta și știm povestea voinței de sine a lui Saul, dar nu am înțeles niciodată de ce S-a mâniat Dumnezeu atât de tare pe Saul pentru ceea ce a făcut. Știam că Saul și-a exercitat propria voință și că nu a fost pe deplin ascultător, dar când vezi promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu, că va șterge numele lui Amalec, când vezi aducerea aminte pe care a pus-o în Carte și însărcinarea dată lui Iosua prin Moise, când vezi că aici Samuel îi amintește lui Saul aceasta, îți dai seama că este ceva care contează pentru Dumnezeu, că este ceva important pentru Dumnezeu.

„Dumnezeu a promis că o va face și vrea s-o facă prin tine, dar tu trebuie să te supui pe deplin și să împlinești întregul Cuvânt al lui Dumnezeu.”

Ascultarea parțială a lui Saul a oprit împlinirea promisiunii lui Dumnezeu, de aceea S-a supărat Dumnezeu atât de tare pe Saul. Noi îl vedem pe David în neorânduială și vedem tot felul de împărați și de oameni în neorânduială. Totuși, Dumnezeu nu a luat împărăția de la David pentru că a avut o aventură cu Bat-Șeba, dar a luat împărăția de la Saul, pentru că Saul l-a salvat, l-a lăsat în viață pe împăratul Agag și a păstrat niște oi și boi. Ce este mai rău? Să ucizi un om ca să-ți acoperi adulterul cu soția lui și apoi să-i iei soția, sau să lași câteva animale în viață, ca să le aduci jertfă Domnului și să cruți viața unei persoane? Când începem să le cântărim, noi spunem: De ce nu a luat împărăția din mâna lui David, dar a luat-o din mâna lui Saul? Pentru că Saul nu a reușit să împlinească însărcinarea lui Dumnezeu, scopul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, dorința lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu a luat acest lucru în serios, a contat înaintea Lui.

Când El îi spune poporului Său să facă ceva, există un motiv pentru care cere aceasta. Când i-a spus lui Moise: „Am venit să-Mi eliberez poporul. Acum, du-te!”, Moise a început o controversă cu Dumnezeu. El credea că nu este vrednic, așa că a spus: „Cine sunt eu?” Moise a început o contrazicere cu Dumnezeu, până când mânia lui Dumnezeu s-a aprins împotriva lui. Vedeți, Dumnezeu S-a supărat pe Moise. Și te gândești: De ce a fost atât de supărat pe Moise? Pentru că nu putea avea pe altcineva, trebuia să fie Moise; Moise s-a născut ca un copil potrivit; Moise s-a născut sub un semn; Moise era eliberatorul pe care voia să-l folosească și nu putea lua pe nimeni altul să facă aceasta. Acesta era Cuvântul Său promis, era promisiunea pe care i-a făcut-o lui Avraam și trebuia împlinită, dar trebuia s-o facă prin Moise; trebuia să-l facă pe Moise să împlinească însărcinarea.

Vedeți prieteni? Există o promisiune pentru zilele noastre, dar noi trebuie să ținem Cuvântul lui Dumnezeu pentru a împlini promisiunea lui Dumnezeu. Pe pământ, trebuie să existe un popor care, de data aceasta, nu va pune deoparte promisiunea lui Dumnezeu. Tu te gândești: „Bine, Dumnezeu a spus că El îi va nimici pe amaleciți; Dumnezeu a spus că va elibera Israelul; Dumnezeu a spus că va face aceasta, dar cum o va face? El o va face în și prin om, de aceea   El are nevoie de un parteneriat cu oamenii, are nevoie de om, are nevoie de un trup de carne care să meargă să-I împlinească promisiunea în umilință, supunere, predare și ascultare de porunca lui Dumnezeu.

 Dumnezeu nu a avut nevoie de puterea lui Moise; El nu avut nevoie de înțelepciunea lui Moise, nu a avut nevoie de legăturile sau de politica lui Moise, ci a avut nevoie de Moise.  Tot ce-I trebuia lui Dumnezeu era vasul, iar El a făcut restul. El a avut nevoie de un vas care să spună: „Să mi se facă după Cuvântul Tău.” El nu avea nevoie de nimic de la Moise, El a avut nevoie de Moise. El nu a avut nevoie de nimic din ceea ce avea fecioara Maria, ci avea nevoie de Maria. Dumnezeu nu are nevoie de nimic din ce poți face tu, ci are nevoie de tine, și El Se va îngriji de restul dacă Te vei preda Lui și Cuvântului Său.

De aceea a fost Dumnezeu atât de supărat pe Saul, pentru că promisiunea Lui era că va șterge numele lui Amalec. El a promis că va șterge numele lui Amalec de sub ceruri, și avea nevoie de Saul pentru a începe să-i distrugă. Dar în loc să-și împlinească însărcinarea la literă, Saul s-a oprit pentru a aduna o pradă.

Să ne uităm la versetul 16:

„Samuel a zis lui Saul: „Stai și-ți voi spune ce mi-a zis Domnul astă-noapte.” Şi Saul i-a zis: „Vorbește.”

Samuel a zis: „Când erai mic în ochii tăi…” Aceasta este o afirmație importantă, prieteni.

„Când erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia semințiilor lui Israel şi nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel?

Domnul te trimisese zicând: „Du-te şi nimicește cu desăvârșire pe păcătoșii aceia, pe amaleciți; războiește-te cu ei până îi vei nimici.”

Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului? Pentru ce te-ai aruncat asupra prăzii şi ai făcut ce este rău înaintea Domnului?”

Vreau să fiți atenți la limbaj, pentru că acest lucru va fi important mai târziu, noi vom vedea aceasta din nou.

El i-a spus: „Când erai mic în ochii tăi, când erai umil, în ziua când ai fost ales de Dumnezeu și prezentat lui Israel erai atât de timid, încât te-ai ascuns în spatele lucrurilor.” Aici este o interferență în limbaj, el concluzionează.

Amintiți-vă că fratele Branham a spus că Dumnezeu Își comprimă adevărurile, deci el a concluzionat că așa a trebuit să fie Saul și i-a amintit cum era când a fost ales de Dumnezeu: „Când erai mic în ochii tăi.” Dumnezeu nu a spus că ești un nimic.” Desigur, este evident că fără Dumnezeu toți suntem nimic, dar El i-a amintit: „Când erai mic în ochii tăi…” Aceasta a fost condiția inițială, atunci te poate chema Dumnezeu. „Dumnezeu te-a putut lua când erai mic în ochii tăi”, dar era evident că acum nu mai era mic în ochii lui, ci devenise atât de umflat încât s-a gândit că ar putea schimba ordinea Cuvântului lui Dumnezeu și ar fi în ordine. El s-a înălțat atât de mult în mândrie și a devenit atât de plin de sine, încât s-a gândit că poate modifica porunca dată de profet și va fi în ordine cu Dumnezeu, pentru că a fost ales, a fost chemat, a fost uns, era împăratul lui Israel, era un om bun, era puternic, era cu un cap deasupra celorlalți și tocmai a avut o biruință importantă. Astfel, și-a zis: „Cu siguranță va fi în ordine dacă luăm câteva dintre aceste oi și aducem o jertfă; cu siguranță, putem să-l luăm pe Agag ca trofeu.”

„Când erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia semințiilor lui Israel?”

În mesajul Influența, fratele Branham a vorbit despre sfinții heruvimi care stau în jurul tronului lui Dumnezeu și a spus:

„Cu două aripi își acopereau picioarele, cu două aripi își acoperea fața și cu două aripi zburau.” El a spus: „Cu două aripi își acoperea picioarele în semn de smerenie. Priviți acest slujitor care stătea înaintea lui Dumnezeu cu fața acoperită în semn de reverență, cu picioarele acoperite în smerenie. Da, și foarte conștient. Fii foarte conștient de micimea ta…”

 Acesta este locul în care ar fi trebuit să rămână Saul. „…Fii foarte conștient de micimea ta. Noi toți încercăm să fim o persoană mare. „Eu sunt dr. Așa și Așa” și „Marele Așa și Așa.” Tu nu ești nimic. Corect? Nu ești nimic. Dacă vrei să știi cât ești de grozav, bagă-ți degetul într-o baltă cu apă, apoi scoate-l afară și găsește gaura în care l-ai băgat. Nu este nimic acolo și aceasta este ceea ce suntem noi. Dumnezeu poate fără noi, dar noi nu ne putem descurca fără El. Cine ești tu? Vedeți? Tu trebuie să fii conștient de micimea ta. Drumul în sus este în jos; cel care se smerește va fi înălțat, iar cel care se înalță, va fi umilit.”

Acesta este un principiu pe care îl găsim în întreaga Scriptură. Apoi, fratele Branham a mers la mesajul Smerește-te, unde a spus:

„Știți, oamenii vor putere, dar ei nu știu ce este puterea. Vedeți, ei habar nu au ce vine cu aceasta. Calea în sus este întotdeauna în jos. Dacă vrei putere, vezi cât de smerit poți să devii. Îndepărtează-te de toată gândirea ta lumească și umilește-te înaintea lui Dumnezeu, iar atunci ai mai multă putere decât omul care fuge peste tot prin clădire și face multă gălăgie; vezi, pentru că ai fost în stare să te biruiești pe tine însuți și să te predai lui Hristos. Înțelegeți? Să te smerești înaintea Lui. Aceasta este cu adevărat putere.”

Deci, ce este adevărata putere? Puterea adevărată nu este o demonstrație de daruri; aceasta nu este putere. Puterea adevărată este să te biruiești pe tine însuți și să te supui lui Hristos, Cuvântul. Aceasta este adevărata putere. Aceasta este ceea ce denominațiunile nu pot face, aceasta este ceea ce lumea nu poate face; ei nu pot să-și biruiască propriul „eu,” nu pot aduce această carne pofticioasă care dorește pentru sine și s-o supună Cuvântului lui Dumnezeu într-o supunere umilă. Dar puterea adevărată, aceasta este puterea adevărată.

„Arătați-mi o biserică smerită, într-adevăr umilă, nu una arogantă; o biserică, doar o biserică dulce și smerită și eu vă voi arăta o biserică ce are favoarea și puterea lui Dumnezeu în ea.” Acum dați-mi voie să citesc puțin mai departe:

„Acesta este lucrul care se cere, umilința, să ne smerim pe noi înșine înaintea lui Dumnezeu și să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze prin noi. Nu trebuie să faceți multă gălăgie.”

Aici spune că nu trebuie să se facă multă gălăgie. Puteți face gălăgie, nu este nimic în neregulă cu gălăgia, nu gălăgia este problema, nivelul decibelilor. Mie îmi place puțină gălăgie, îmi place să-i aud pe oameni spunând „Amin”, strigând și lăudându-L pe Dumnezeu pentru Cuvântul Său. Deci, nu este vorba de cât de mare este gălăgia, gălăgia nu ne duce nicăieri. Gălăgia este un semn, dar puterea din biserică este capacitatea de a se smeri înaintea Cuvântului lui Dumnezeu. Smerenie înaintea Cuvântului lui Dumnezeu, indiferent dacă nivelul decibelilor este ridicat sau scăzut, aceasta nu contează. Corect? Nivelul decibelilor este numai răspunsul oamenilor care sunt prezenți în cameră, dar smerenia umană adevărată este să ne umilim înaintea lui Dumnezeu și să-L lăsăm să lucreze prin noi.

Să ne uităm la 1 Samuel 15.27-28:

„Şi, pe când se întorcea Samuel să plece, Saul l-a apucat de pulpana hainei, şi s-a rupt.

Samuel i-a zis: „Domnul rupe astăzi domnia lui Israel de asupra ta şi o dă altuia mai bun decât tine.”

Corect. El o va da unuia care este mai bun decât el. Dar ce înseamnă „mai bun decât Saul”? Înseamnă că El va găsi pe cineva mai înalt, mai mare sau mai puternic? Nu. Saul era cel mai puternic, cel mai bun luptător, era cu un cap mai înalt decât ceilalți, era un om bun și un tată puternic. „Așadar,  cum va găsi El pe cineva mai bun decât tine?” Noi știm că acela a fost micul păstor. Cel care era mai bun, nu a fost mai înalt, mai puternic sau mai bun, ci a fost băiatul care avea grijă de oile tatălui său, care avea o harfă și cânta cântări. El nu era mai bun la înfățișare, nu era mai bun prin putere, nu era mai bun prin abilități naturale, ci era mai bun pentru că era umil, era mic în proprii săi ochi.

În acest pasaj sunt câteva fraze pe care vreau să vi le aduc. 

Prima este că el s-a repezit asupra prăzii. El a luat pradă, iar Dumnezeu a fost atât de supărat pentru aceasta! El s-a repezit asupra prăzii și a fost distras de la însărcinarea de a-i distruge complet pe amaleciți. „De ce nu i-ai nimicit complet, dar te-ai repezit asupra prăzii?” El a fost distras de recompensă, a fost distras de pradă și nu a terminat însărcinarea de a-i distruge total pe amaleciți. Apoi, vreau să vă amintiți că El l-a chemat atunci când era mic în ochii lui. Ultimul lucru este că, vreau să citesc exact cum scrie în versetul 28: „Domnul va găsit pe cineva mai bun decât tine.”

Noi vom reveni într-un mod foarte interesant la aceste fraze. Acum vom merge la 1 Samuel 13.11-14, unde vom vedea corecția pe care i-a făcut-o Samuel lui Saul, când acesta a eșuat să se supună deplin, când nu a așteptat să vină Samuel pentru a aduce jertfa, ci a adus jertfa înainte de sosirea lui, ceea ce era contrar instrucțiunilor date de Samuel. Auziți ce spune Samuel în corecția pe care i-a făcut-o:

„Samuel a zis: „Ce-ai făcut?” Saul a răspuns: „Când am văzut că poporul se împrăștie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât şi că filistenii sunt strânși la Micmaș,

mi-am zis: „Filistenii se vor coborî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m-am rugat Domnului!” Atunci am îndrăznit şi am adus arderea de tot.”

Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel;

dar, acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.”

Dacă ar fi ascultat și ar fi făcut tot ce i-a spus Dumnezeu, Dumnezeu i-ar fi întărit împărăția pentru totdeauna. Tot ce trebuia să facă era să asculte de tot ce i-a spus Domnul. Atunci împărăția lui ar fi fost întărită, dar acum exista o profeție care spunea: „Acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul va unge o altă căpetenie.”

Când Saul nu a reușit să-i distrugă cu desăvârșire pe amaleciți, pentru că s-a repezit asupra prăzii și l-a lăsat viu a Agag, a fost timpul în care împărăția a fost luată din mâinile lui și dată unuia mai bun decât el, unui om după inima lui Dumnezeu, mai bun decât el, un om după inima lui Dumnezeu.

Țineți locul din 1 Samuel 15 și întoarceți paginile cu mine, la Fapte 13. Ce înseamnă, „un om mai bun decât Saul, un om după inima lui Dumnezeu”? Fapte 13.21-22 are răspunsul:

„Ei au cerut atunci un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, din seminția lui Beniamin,

apoi l-a înlăturat şi le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.”

Ce înseamnă să fii un om după inima lui Dumnezeu? Să împlinești toată voia lui Dumnezeu. Ce l-a făcut pe David un om mai bun decât Saul? Faptul că a împlinit toată voia lui Dumnezeu.

Saul a fost un om bun și moral. Noi nu avem nicio dovadă că Saul ar fi comis adulter sau că l-a ucis pe vreunul din oamenii lui pentru a-și acoperi păcatul. Mai bine să nu fie moral, mai bine să nu fie bun și puternic. David nu a fost mai bun, mai abil cu armura și sabia; el a fost mai bun pentru că a ascultat de Dumnezeu. Când a făcut o greșeală, el s-a pocăit; a mers înaintea Domnului, s-a căit și a fost eliberat. Saul s-a ridicat în mod constant peste Cuvântul lui Dumnezeu, dar David s-a plasat în continuu sub Cuvântul lui Dumnezeu, iar când a făcut aceasta, el a fost un om după inima lui Dumnezeu, care a împlinit toată voia Lui; aceasta l-a făcut un om bun, mai bun decât Saul.

Să ne întoarcem la 1 Samuel 15.32-35:

„Apoi Samuel a zis: „Adu-mi pe Agag, împăratul lui Amalec.” Şi Agag a înaintat vesel spre el, căci zicea: „Negreșit, a trecut amărăciunea morții!”

Samuel a zis: „După cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot așa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.” Şi Samuel a tăiat pe Agag în bucăți înaintea Domnului, la Ghilgal.

Samuel a plecat la Rama, şi Saul s-a suit acasă, la Ghibea lui Saul.

Samuel nu s-a mai dus să vadă pe Saul până în ziua morții sale. Dar Samuel plângea pe Saul, pentru că Domnul Se căise că pusese pe Saul împărat peste Israel.”

Aici îl vedem pe Samuel făcând ceea ce nu a reușit să facă Saul; l-a ucis pe Agag. Astfel, noi știm că Saul nu a reușit să-i distrugă cu desăvârșire pe amaleciți, pentru că dacă mergem la 1 Samuel 30, avem o descriere a amaleciților care au năvălit în tabăra lui David și au luat soțiile, fiii, fiicele și bunurile. Să citim versetul 18:

„David a scăpat astfel tot ce luaseră amaleciţii şi a scăpat şi pe cele două neveste ale lui.”

Astfel, știm că nu toți amaleciții au murit. Saul i-a șters pe amaleciți din regiunea aceea, de la Havila până la Șur, dar l-a lăsat viu pe Agag. Samuel l-a ucis pe Agag, dar mai existau amaleciți în jur. Saul ar fi trebuit să lupte în continuu, până la distrugerea lor completă, dar s-a oprit să sară asupra prăzii, așa că în alte regiuni mai erau amaleciți care nu au fost distruși, iar aici vedem că David s-a luptat cu ei. Așadar, amaleciții au continuat să existe din cauză că Saul nu și-a îndeplinit însărcinarea și au devenit un dușman al Israelului.

Acum vreau să duc această poveste într-un loc ciudat și s-o privim pe Estera. Să mergem deci, la cartea Esterei. Ceea ce m-a uimit, m-a șocat, este paralela dintre povestea Esterei și 1 Samuel 15, de fapt este șocantă paralela dintre povestea lui Saul, însărcinarea și eșecul lui și povestea Esterei și a lui Mardoheu. Asemănările dintre cele două povestiri sunt izbitoare pentru mine, de aceea, vreau să parcurgem și cartea Esterei și voi începe cu Estera 1.10:

„A șaptea zi, pe când inima împăratului era veselă de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona, Bigta, Abagta, Zetar şi Carcas, cei șapte fameni care slujeau înaintea împăratului Ahașveroș,

 să aducă în fața lui pe împărăteasa Vasti cu cununa împărătească, pentru ca să arate frumusețea ei popoarelor şi mai-marilor săi, căci era frumoasă la chip.

Dar împărăteasa Vasti n-a vrut să vină când a primit prin fameni porunca împăratului. Şi împăratul s-a supărat foarte tare, s-a aprins de mânie.

Atunci, împăratul a vorbit cu înțelepții care cunoșteau obiceiurile vremii. Căci aşa se puneau la cale treburile împăratului – înaintea tuturor celor ce cunoșteau legile şi dreptul.”

Nu voi citi mai departe, dar știm că împăratul i-a întrebat ce ar trebui să facă, iar ei i-au spus s-o pună deoparte pentru că nu a ascultat cuvântul împăratului și va fi un exemplu negativ pentru toate celelalte femei, care nu vor mai fi supuse bărbaților lor. Astfel, împăratul a pus-o deoparte și a alungat-o, după care ei l-au sfătuit să găsească o altă fecioară care s-o înlocuiască pe Vasti. Vreau să mă uit la această propunere sau sugestie din versetul 19:

„Dacă împăratul găsește cu cale, să se dea poruncă din partea lui şi să se scrie în legile perșilor şi mezilor, cu arătarea că nu trebuie să se calce o poruncă împărătească, după care Vasti să nu se mai arate înaintea împăratului Ahaşveroş. Iar împăratul să dea vrednicia de împărăteasă alteia mai bună decât ea.”

Noi am mai auzit aceste cuvinte spuse puțin mai înainte lui Saul: „Domnul va lua împărăția de la tine și o va da altuia mai bun decât tine”, iar aici, vedem că El ia coroana de la Vasti și va găsi o altă soție care este mai bună. Ce era în neregulă cu Vasti? Vasti era frumoasă, Vasti era împărăteasă; Vasti era la curtea împăratului, dar a refuzat să asculte cuvântul împăratului, de aceea, ei au vrut să găsească una mai bună decât ea. Vasti era frumoasă, așa că nu știu dacă au găsit una care să fie mai frumoasă decât ea, pentru că ea era frumoasă și plăcută la vedere, dar ei au căutat una care să fie mai bună decât ea. Una mai frumoasă ar putea fi probabil egală cu ea în frumusețe, dar cea care urma să fie aleasă trebuia s-o depășească și să fie mai bună decât ea. Amin. Nu în frumusețe și în rochii împărătești, pentru că împăratul putea să-i ofere toate acestea, ci trebuia una care să fie mai bună, una care să se supună la tot ceea ce spunea împăratul.

Țineți minte locul din Estera și să ne întoarcem la 1 Samuel 9. Amintiți-vă că asemănările sunt  izbitoare. 1 Samuel 9.1-2:

„Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui beniamit, un om tare şi voinic.

El avea un fiu cu numele Saul, tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toți în înălțime de la umăr în sus.”

Așadar, aici apare Saul. El era un beniamit, iar tatăl său se numea Chiș, un om puternic și voinic. Saul, fiul său, era mai frumos decât toți ceilalți și-i întrecea pe toți în înălțime de la umăr în sus. Să mergem din nou la Estera. Estera 2.5:

„În capitala Susa era un iudeu numit Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Șimei, fiul lui Chiș, bărbat din Beniamin…” Este din aceeași linie cu Saul, din aceeași familie cu Saul. Să citim mai departe:

„…care fusese luat din Ierusalim printre robii strămutați împreună cu Ieconia, împăratul lui Iuda, de Nebucadnețar, împăratul Babilonului.

El creștea pe Hadasa, adică Estera…” Deci, numele original evreiesc al Esterei era Hadasa, care înseamnă „copac de mirt”, dar numele ei a fost schimbat în Estera, care înseamnă „stea”. Deci, Hadasa trebuia să treacă printr-o schimbare pentru a deveni împărăteasă; ea trebuia să treacă printr-o schimbare a numelui pentru a deveni această împărăteasă; ea va trebui să treacă de la biserică la Mireasă, va trebui să facă această trecere.

  „El creștea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său...” Aceasta înseamnă că tatăl Esterei era fratele tatălui său. Ați înțeles? Cred că nu am pierdut pe nimeni. Fiica unchiului său este verișoara lui primară. „Fiica unchiului său.” Unchiul este fratele tatălui său, ceea ce o pune pe Hadasa, adică Estera, în descendența lui Beniamin, prin Chiș, chiar în linia genealogică a lui Saul, în aceeași linie de sânge.

Amintiți-vă titlul: Terminând însărcinarea prin smerenie și predare. Saul a eșuat urmând propria lui idee, dar Dumnezeu va termina însărcinarea prin Estera. El a prevăzut în făgăduință o ieșire, dar o va face prin smerenie și predare. Amin.

Să citim mai departe:

„El creștea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său, căci ea n-avea nici tată, nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere. După moartea tatălui şi a mamei sale, Mardoheu o luase ca propria sa fiică.” Amin.

Să coborâm la versetul 12. Noi cunoaștem foarte bine povestea așa că pot atinge cele mai importante lucruri. Noi știm că împăratul a trimis slujitori în toată împărăția pentru a aduna cele mai frumoase fecioare, care mai apoi au fost pregătite pentru a merge înaintea împăratului. Cea pe care urma s-o aleagă împăratul, avea să fie înlocuitoarea lui Vasti, iar noi știm că el căuta una care să fie mai bună decât Vasti, care a eșuat din cauză că nu a ascultat de împărat.

Noi știm că Estera a fost dusă în casa împăratului sub supravegherea lui Hegai, păzitorul femeilor, care se ocupa de pregătirea și curățirea fecioarelor ca să poată merge mai departe. Noi am vorbit despre aceasta și l-am comparat pe Hegai cu profetul lui Dumnezeu din această zi, care a fost aici pentru a îmbrăca o Mireasă, el a fost aici ca să îmbrace Mireasa în Cuvânt și s-o pregătească pentru întâlnire. Astfel, acum vreau să ne uităm la versetul 12, pentru că vreau să ating câteva puncte:

„Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahaşveroș, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se șase luni cu untdelemn de mirt şi șase luni cu miresme de mirozne femeiești.”

Vreau să privesc la aceasta. „șase luni cu untdelemn de mirt şi șase luni cu miresme de mirozne femeiești.”

Când a fost luată din casa ei, Hadasa avea o identitate, era evreică, dar a fost luată în grupul de fecioare, sub grija lui Hegai, pentru a fi prezentată împăratului, și a trecut printr-un proces de purificare. Ascultați ce a spus fratele Branham aici. Amintiți-vă că timp de șase luni au fost unse cu untdelemn de mirt. Vreau să citesc din Matei 26.6-13:

„Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,

s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.

Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta?

Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.”

Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.

Pentru că pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.

Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.

Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”   

Fratele Branham a preluat aceasta în decembrie 1963 în mesajul Darurile lui Dumnezeu își găsesc întotdeauna locul:

„Smirna era folosită pentru ungerea morților.” Isus le-a spus ucenicilor Săi: „De ce faceți supărare femeii? Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.”

Fratele Branham a spus: „

Smirna era folosită pentru ungerea morților. În Ioan 19.39 scrie că Maria şi celelalte femei, aveau smirnă la ele când au venit să-L îngroape pe Isus, pentru a-L unge cu ea, deoarece El trebuia să fie Robul morții pentru IeHoVaH. Cineva trebuia să moară; era o slujbă ce trebuia făcută pentru Dumnezeu, dar nu a fost nimeni vrednic s-o facă afară de Dumnezeu Însuși. Smirna pe care au adus-o magii, arată că dumnezeirea şi slujba cu care era în legătură a fost de asemenea unsă. Această dumnezeire trebuia dată morții pentru a-i salva pe cei imperfecți. O, ce lucru măreț!”

Așadar, el ne arată că ungerea cu mir este o ungere spre moarte, este o ungere pentru îngropare, iar noi am văzut aceasta în Ioan 19. Păstrați locul din Estera și deschideți cu mine la Ioan 19, Scriptura la care s-a referit fratele Branham. Ioan 19.38-40:

„După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus.

Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.

Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape.”

Aceasta este Scriptura la care s-a referit fratele Branham când a spus că smirna era folosită pentru ungerea morților. Mirtul este folosit pentru ungerea pentru înmormântare. Să mergem și la Marcu 16.1:

„După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.”

Cuvântul „miresme”, folosit aici, este de fapt, „arome” în limba greacă. Așadar, cuvântul „mirodenii” înseamnă „arome sau parfumuri”, iar în Vechiul Testament este folosit un cuvânt omolog „bessem” care înseamnă „parfum dulce, mireasmă dulce, miros dulce”. Acestea sunt mirodeniile, amestecul de mirodenii care arăta untdelemnul de ungere cu care a fost uns Aaron când a intrat în Sfânta Sfintelor. Așadar, mirodeniile dulci au fost amestecate cu untdelemnul pentru ungere și a fost uns cu mirodenii dulci pentru a intra în Sfânta Sfintelor, dar mirul a fost pentru ungerea morților, conform cu  ceea ce ne-a învățat profetul și conform Scripturilor.

Vreau să privesc aceasta din nou în Estera 2.12

„Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se șase luni cu untdelemn de mirt şi șase luni cu miresme de mirozne femeiești.”

Pentru a putea merge la împărat, Hadasa trebuia să treacă prin moarte. Ea trebuia să fie unsă cu ungerea morții; timp de șase luni a trebuit să fie unsă cu untdelemn de mirt pentru înmormântare. Hadasa a trebuit să moară pentru a deveni Estera, trebuia să moară pentru gândirea ei, trebuia să moară față de propriile ei idei; trebuia să treacă printr-un timp de purificare, să aibă asupra ei ungerea morții, apoi să treacă din moarte într-o altă ungere, aceasta fiind ungerea cu arome dulci sau mirodenii dulci, care este aceeași ungere folosită pentru marele preot, pentru că urma să meargă în camera interioară, din spatele vălului, pentru a-l întâlni pe împărat și pentru a deveni una cu împăratul.

Așadar, mai întâi a trecut prin ungerea morții, apoi  a trecut prin ungerea cu miros dulce pentru a putea intra în spate, în camera interioară. Este aceeași cale pe care trebuie s-o urmăm și noi. Noi trebuie să trecem prin ungerea morții, să murim complet față de noi înșine, să renunțăm complet la ideile noastre, la toate tradițiile noastre trecute, să renunțăm la toată gândirea noastră și să trecem în casa femeilor aflate în grija profetului „Hegai” din această epocă. Apoi, vine o altă ungere, așa cum a fost turnată asupra marelui preot înainte să intre în Sfânta Sfintelor, ca să devenim una cu Împăratul. Laudă lui Dumnezeu!

Haideți să continuăm să citim mai departe:

„Așa se ducea fiecare fată la împărat. Şi, când trecea din casa femeilor în casa împăratului, o lăsau să ia cu ea tot ce voia.” (v. 13). Este atât de minunat! „Așa se ducea fiecare fată la împărat. Şi, când trecea din casa femeilor în casa împăratului, o lăsau să ia cu ea tot ce voia.” „Orice dorea ea.” Acesta este singurul loc în care scrie că putea să ia cu ea orice dorea. Hegai poruncise îngrijirea lor, poruncise băile lor rituale, curățirea, ungerea lor cu uleiuri. Hegai a primit amestecul potrivit, în cantitatea potrivită și la timpul potrivit, șase luni din acesta și șase luni din acesta; el a făcut totul așa cum a vrut împăratul, astfel încât femeile să fie purificate; a avut grijă de ele, indiferent ce au vrut să aibă, dar aici este singurul loc în care scrie că „o lăsau să ia cu ea tot ce voia”, iar alegerea ei arăta ce era în inima ei. Dumnezeu nu ne-a luat niciodată libertatea de alegere, El nu a luat niciodată liberul arbitru.

Când i-a scos în Exod, Dumnezeu i-a condus cu mână puternică în țara făgăduită; i-a condus tot drumul în călătoria prin pustie, cu semne și minuni și i-a adus în țara făgăduită. El i-a răscumpărat, a plătit pentru ei și i-a adus în țara pe care le-a dăruit-o, El a făcut totul, iar acolo vine Iosua și le spune: „Alegeți astăzi.” Dumnezeu a plătit pentru ei; Dumnezeu i-a răscumpărat; Dumnezeu i-a îngrijit; Dumnezeu i-a eliberat; Dumnezeu s-a luptat pentru ei; Dumnezeu i-a purtat prin Marea Roșie; Dumnezeu I-a trecut prin Iordan; Dumnezeu a făcut totul pentru ei, așa că ai crede că Dumnezeu va spune: „Ești al Meu, fă ce spun Eu!” Nicidecum! El a spus: „Voi să alegeți astăzi cui vreți să slujiți. Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului.” Dumnezeu nu-ți ia niciodată libertatea de a alege, deoarece ceea ce alegi, arată ce aștepți în inima ta.

„Aşa se ducea fiecare fată la împărat. Şi, când trecea din casa femeilor în casa împăratului, o lăsau să ia cu ea tot ce voia.

Se ducea seara, şi a doua zi dimineața trecea în a doua casă a femeilor, sub privegherea lui Şaaşgaz, famenul împăratului şi păzitorul țiitoarelor împăratului. Nu se mai întorcea la împărat, decât când ar fi dorit împăratul şi ar fi chemat-o pe nume.

Când i-a venit rândul să se ducă la împărat, Estera, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, n-a cerut decât ce a fost rânduit de Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.”

Când le venea rândul, fiecare din aceste fecioare care trecuseră prin procesul de purificare sub grija lui Hegai, când au trecut din casa femeilor și au intrat la împărat, au putut să ia cu ele orice voiau, dar când a venit rândul Esterei… Amintiți-vă că împăratul căuta una mai bună decât Vasti, deci când a venit rândul Esterei, ea n-a cerut decât ce a rânduit Hegai. Acesta este un alt lucru care mi s-a părut uimitor. Când am căutat în concordanță cuvântul „numit” („rânduit” în Biblia Cornilescu), în ebraică este „almar” și înseamnă „a spune, a vorbi, a rosti”.

Așadar, când spune că Estera nu a cerut nimic, decât ceea ce a numit (rânduit) Hegai, înseamnă că ea nu a cerut într-adevăr nimic altceva decât ceea ce a spus Hegai, doar ceea ce a spus Hegai. Estera nu are nevoie de propria ei doctrină, ea nu are nevoie de propria ei idee, ci are nevoie doar de ceea ce se află pe aceste casete. Ea a cerut numai ceea ce a spus Hegai. Eu nu vreau propria mea idee, nu vreau propriul meu gând din casa femeilor, ci vreau să trec prin acea purificare și să intru în Sfânta Sfintelor; vreau să merg în felul în care a spus Hegai, felul în care a vorbit el. Laudă lui Dumnezeu!

El căuta una mai bună decât Vasti. Dumnezeu căuta unul care să fie mai bun decât Saul. În ordine. Să citim mai departe.

Ea „n-a cerut decât ce a fost rânduit de Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.

Estera a fost dusă la împăratul Ahaşveroş, în casa împărătească, în luna a zecea, adică luna Tebet, în al șaptelea an al domniei lui.” (v. 15-16).

Zece și șapte. Apocalipsa 10.7. Zece plus șapte face șaptesprezece, iar în Biblie, numărul 17 este numărul biruinței. Ea a intrat la împărat în 10.7, și Estera este a șaptesprezecea carte a Bibliei. Așa obține Israel biruință; aceasta este o Carte a biruinței; aceasta este biruința asupra amaleciților; aceasta este biruința, este împlinirea însărcinării, împlinirea biruinței Cuvântului. Cum putem obține biruința? Prin această micuță femeie umilă care va face numai ceea ce a spus Hegai. Laudă lui Dumnezeu!

„Împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei şi ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete. I-a pus cununa împărătească pe cap şi a făcut-o împărăteasă în locul lui Vasti.”

Când a văzut-o venind… Ea a venit de la ungerea morții pentru a intra în Sfânta Sfintelor și nu a luat cu ea nimic din ideile ei, niciunul din propriile ei gânduri, nimic din influența celorlalte femei, ci a mers întocmai așa cum a spus Hegai, a făcut ce a spus el, ce a vorbit el, iar când a apărut, a primit trecere și iubire înaintea tuturor celor din casa împăratului, pentru că cei din casa împăratului cunosc mintea împăratului. Și când împăratul a văzut-o, a iubit-o mai mult decât pe toate celelalte femei, a primit trecere înaintea lui, i-a pus pe cap cununa împărătească și a făcut-o împărăteasă în locul lui Vasti, pentru că a găsit una mai bună decât Vasti, pentru că ea a venit în felul în care i-a spus Hegai să vină. Ea nu a făcut nimic de la ea însăși, ci a făcut exact cum a spus el.

Așa vreau să mă predau și eu lui Dumnezeu, să nu vin cu propria mea tradiție, cu propria mea doctrină, manipulând ceea ce a spus profetul, ci vreau să vin numai în felul cum a spus el, cum a vorbit el. Nu vreau să cer altceva, ci vreau să vin după ce am trecut prin moarte, după ce am schimbat numele, după ce am trecut de la o ungere pământească la o stea. Niciunul din sămânța lui Avraam, care a trecut prin moarte și a venit într-o ungere pentru camera interioară, nu a luat nimic de la sine, ci a făcut exact ce a spus Hegai. Aceasta este ceea ce a făcut-o pe Estera mai bună decât Vasti.

În mesajul Căsătoria Mielului din anul 1962, fratele Branham a spus:

„Estera urma să devină mireasă, așa că nu dorea niciuna dintre podoabele lumii. Ea voia să intre la împărat întocmai așa cum era. Ea s-a împodobit așa cum s-ar cuveni s-o facă femeile penticostale, cu un duh blând și smerit. Și când toate aceste prime doamne fanteziste au venit cu noile lor lucruri caraghioase, împăratul le-a privit și le-a pus în camera concubinelor. Dar când această Estera a venit în fața lui, iar el a văzut acel duh blajin, smerit și blând, a zis: „Aceasta este! Mergeți, aduceți coroana și puneți-o pe capul ei!”

Deci, cum știm că Estera avea un duh blând și umil? Pentru că ea nu a avut nevoie de nimic altceva, decât de ceea ce a poruncit Hegai.

„Lăsați-le să se împodobească cu acel fel de duh, și nu numai femeile, ci și bărbații să se împodobească cu acel fel de duh. Atunci sunteți gata pentru a fi mireasă: blajini, respectuoși. Estera și-a curățit inima.”

Mai jos, în același mesaj, citim:

„Estera și-a curățat inima înaintea lui Dumnezeu și a umblat cu un duh blând și smerit; biserica ce urmează să fie Mireasa lui Hristos… Acum, țineți minte, Estera a refuzat podoaba lumească. Ea a luat Duhul în inima ei pentru a merge înaintea împăratului. Și femeia de astăzi, biserica ce crede că va intra pentru că este mai mare ca număr, este mulțimea cea mai bine îmbrăcată, are cea mai mare organizație, cea mai mare biserică din oraș și astfel de lucruri… O s-o ratați la un milion de mile dacă vă bizuiți pe aceasta. Acesta este un duh blajin, binevoitor…” Vreau să prindeți ceea ce spune el aici: „Acesta este un duh blajin, binevoitor, cu respect față de Cuvânt.” Acest lucru este foarte important, prieteni! „…Acesta este un duh blajin, binevoitor, cu respect față de Cuvânt...”

Cu respect față de Cuvânt. Poți întâlni pe cineva atât de dulce, un coleg de muncă sau o biserică, ce sunt dulci ca o prăjitură, amabili, gata oricând să facă ceva pentru tine, dar nu se vor supune Cuvântului lui Dumnezeu. Nu acesta este felul de persoană pe care o caută Dumnezeu! Aceasta este dulceața umană, este un temperament drăguț pe care cineva poate să-l aibă genetic, deci sunt amabili, drăguți și dulci. Ne place felul acesta de oameni, și cred că lumea este plină de astfel de oameni, dar nu aceasta este persoana pe care o caută Dumnezeu. El caută pe cineva care să fie amabil, dulce și cu respect pentru Cuvânt. 

„…Acesta este un duh blajin, binevoitor, cu respect față de Cuvânt, spălat cu apa Cuvântului, iar Cuvântul în voi este o spălare. Amin.” Laudă lui Dumnezeu!

Aceasta este ceea ce a făcut-o diferită pe Estera și de aceea a fost aleasă ea dintre toate celelalte femei care și-au folosit propriile idei. Ele au luat podoabe lumești, au luat idei lumești, dar Estera a luat așa cum a spus Hegai. Ea a auzit ce a spus Hegai și a făcut așa cum a spus el; a mers în acel fel. Estera a avut un duh blajin, binevoitor, cu respect față de Cuvânt. Aceasta este ceea ce caută El.

Ce te face mai bun decât denominațiunile? Ce vă face pe voi și pe mine mai buni decât denominațiunile?  Suntem mai deștepți? Nicidecum! Suntem mai mulți ca număr? Avem mai mult? Nu este nimic din toate acestea. Singurul lucru care ne va separa de cei care au fost lepădați este un duh blând, binevoitor și cu respect față de Cuvânt. Amin? Cei care vor respecta Cuvântul Său, care se vor supune poruncilor Lui, cei care îl vor crede pe profetul pe care l-a trimis El în această zi și nu vor încerca să se împodobească cu ceva diferit, ci vin împodobiți cu hainele Cuvântului, despre care profetul lui Dumnezeu a spus: „Încoronarea slujbei mele este să îmbrac cu Cuvântul o Mireasă pentru Răpire.” Cu hainele Cuvântului. Amin. Un individ îmbrăcat cu Cuvântul. Așadar, Dumnezeu a folosit acest profet pentru a-și îmbrăca Mireasa în Cuvânt.

Să mergem la Estera 2.20. Ne vom uita la duhul despre care vorbește fratele Branham.

„Estera nu-şi spusese nici nașterea, nici poporul, căci o oprise Mardoheu. Şi ea urma acum poruncile lui Mardoheu cu tot atâta scumpătate ca atunci când o creștea el.

Mardoheu a fost conducătorul ei. Estera a fost crescută de Mardoheu, iar când a mers în casa împăratului pentru femei, sub grija lui Hegai, ea nu a renunțat la conducerea lui Mardoheu, ci a fost supusă lui Mardoheu și atunci când a fost aleasă să fie împărăteasă. Ea era împărăteasă peste o împărăție care cuprindea o sută douăzeci și șapte de provincii, peste una dintre cele mai bogate împărății care au fost vreodată pe pământ. Ea era împărăteasă, dar era încă supusă capului ei. Acesta este duhul căutat de El, acesta este lucrul pe care-l punctează fratele Branham. El nu inventează că împăratul a iubit-o pentru blândețea, bunătatea, umilința și supunerea ei. Acest lucru este clar în Scripturi. Ea a avut un duh blând, dulce și umil. Ea era încă umilă și supusă conducătorului ei sub care crescuse. Acum ea era supusă lui Hegai, păzitorul femeilor, era supusă poruncilor împăratului; ea era cea pe care el o voia. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Privește, din anul 1963, fratele Branham a spus:

„Calea în sus este în jos.  Cel care se smerește va fi înălțat; cel ce se înalță va fi doborât. Vedeți? Noi trebuie să ne smerim, nu să încercăm să cunoaștem prea multe, ci să cunoaștem un singur lucru…” Nu încercați să știți prea multe, pentru că este un singur lucru pe care trebuie să-l cunoaștem.

„…Scoate-ți din obiectiv toate celelalte lucruri și privește la Hristos. ” Cine este Hristos? Cuvântul uns pentru această zi.

„Dacă nu știi să-ți scrii numele, nu are nimic  a face cu aceasta. Doar focalizează-ți inima spre Hristos și voia Lui și vezi ce se întâmplă.”

Aceasta este umilința și smerenia pe care o caută El în această zi. „Mireasa Lui își focalizează inima spre Hristos și voia Lui,” iar voia Lui este Cuvântul, „apoi veți vedea ce face Dumnezeu.” Unul care are încredere în Dumnezeu, „dacă fac cum a spus El, Dumnezeu va face ce a promis că va face.” Când începem să facem lucrurile în felul nostru, mărturisim că nu avem încredere în Dumnezeu că-Și ține Cuvântul. „Trebuie să găsesc o cale alternativă de a face altceva decât ceea ce mi-a poruncit El.” Așa au fost toate celelalte femei, și așa a fost Vasti. Vasti a fost la fel ca Saul. Ea fusese ridicată pentru că era împărăteasă; era îmbrăcată în haine împărătești, era într-o poziție înaltă, avea propria ei casă, avea totul.

Saul era împărat peste propria lui împărăție, fusese ridicat și avea totul pentru el, dar nu a ascultat Cuvântul pe deplin. Același lucru l-a făcut Vasti, nu a fost supusă întregului Cuvânt. Amândoi L-au respins și pentru amândoi s-a găsit unul care era mai bun decât ei. Și cel care a fost mai bun decât ei, a fost unul care s-a smerit și a primit instrucțiuni.

Să mergem mai departe, la Estera 3.1:

„După aceste lucruri, împăratul Ahașveroș a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul.”

Vă amintiți numele regelui pe care l-a lăsat Saul în viață? Agag. Haman era un descendent, nu mă întrebați cum pentru că nu știu, dar el era un descendent al lui Agag. Haman era un Agaghit, un amalecit. Și te întrebi: De ce nu s-a plecat Mardoheu în fața lui Haman? Când venea împăratul, Mardoheu trebuia să se plece înaintea lui. Nu exista nicio cale ca Mardoheu să fie păzitorul ușii palatului din Susa și să nu se plece înaintea împăratului, așa că nu se pune problema că fiind evreu, Mardoheu nu se pleca în fața unui om; el trebuia să se plece. Era în slujba palatului și se pleca atunci când trecea împăratul, dar el nu se pleca în fața acestui individ, în fața lui Haman, pentru că Haman era dușmanul evreilor; Haman era un amalecit, era un Agaghit, era dintre cei despre care Dumnezeu promisese că le va șterge numele de sub cer și că-i va nimici cu totul. Acesta era dintre cei despre care îi spusese lui Iosua să nu uite și să-i nimicească; era dintre cei despre care îi spusese lui Saul să-i nimicească, dar Saul s-a grăbit să alerge după pradă. Și acum se ridică în scenă doi oameni: este o Estera umilă, blândă, dulce și supusă, din linia lui Saul, și Haman, un amalecit din linia lui Agag, și cei doi se vor înfrunta încă o dată. Amin.

„Dar nu se va face prin putere sau tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul,” pentru  că ea va câștiga această biruință împotriva amaleciților, prin predare, prin smerenie, prin blândețe, prin respect față de Mine!” Nu prin putere și tărie, nu arătând ce poate face ea, nu devenind arogantă, ci ea va câștiga această bătălie rămânând supusă, umilă și smerită.

Această Mireasă nu trebuie să-Și piardă niciodată duhul dulce, smerit și plin de respect față de Cuvânt. Ca să-l biruiască pe diavol în această zi, ea nu trebuie să devină arogantă, nu trebuie să fie niciodată lăudăroasă, nu trebuie să demonstreze cât de mult poate face Ea, nici să pretindă că are puteri mari să facă semne și minuni, ci va rămâne dulce, umilă, bună și plină de respect față de Cuvânt, iar Dumnezeu va face ceea ce a spus că va face; El va șterge amintirea dușmanului de pe fața pământului. Amin.

Să mergem mai jos, la versetul 10, pentru că vreau să prindeți fraza aceasta:

„Împăratul şi-a scos inelul din deget şi l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmașul iudeilor.”

Cine a fost primul dușman al evreilor când au ieșit din Egipt? Amaleciții. Cine este dușmanul evreilor, aici? Haman, Agaghitul, din același neam.

Să trecem la Estera 9.24, pentru că vreau să prind ce spune aici:

„Căci Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmașul tuturor iudeilor, făcuse planul să-i piardă şi aruncase Pur, adică sorţul, ca să-i omoare şi să-i nimicească.”

 Deci, titlul lui, este Haman, Agaghitul, dușmanul tuturor evreilor.

Să mergem la Estera 8. Noi suntem foarte familiarizați cu povestirea și știm că Estera trebuia să se apropie de împărat, dar nu știa cum s-o facă. Mardoheu i-a cerut s-o facă pentru că Haman a făcut acel complot nelegiuit. Știți că el l-a înșelat pe împărat și l-a împins să dea un decret prin care urmau să fie uciși toți evreii, dar nu i-a dezvăluit împăratului cine va fi cel distrus în urma complotului său laș. Complotul lui laș. Ați auzit vreodată expresia „complot laș”? Dar chiar atunci când era pe cale să-și împlinească complotul laș, El vine și o smulge. Deci, Haman era pe cale să-și împlinească planul laș. El avea semnat un decret prin care toți evreii puteau fi distruși și tot ce aveau ei putea fi jefuit, deci urma să aibă o mare biruință. Îi vor ucide pe toți, iar el avea pregătită spânzurătoarea pentru Mardoheu pe care îl ura din cauză că nu voia să se plece înaintea lui și pentru că Mardoheu venea din Saul, iar el venea din Agag.

  Prieteni, Dumnezeu nu uită niciodată. Acest lucru se întâmpla sute și sute de ani mai târziu, într-un ținut cu totul diferit, dar Dumnezeu nu uită niciodată. Odată ce face o promisiune, El nu o uită. Când Dumnezeu dă o însărcinare, nu uită și o duce la îndeplinire. Noi putem uita, dar El nu uită niciodată. De ce are nevoie? De un om predat pe deplin în mâna Lui, iar atunci El poate face lucruri mărețe, poate cutremura lumea întreagă. De ce are nevoie? De predare; are nevoie de un vas predat.

Noi știm că împărăteasa a dat un banchet cu vin, la care l-a invitat pe împărat. Priviți cum l-a abordat pe împărat. Estera nu a devenit niciodată arogantă; Estera nu a devenit niciodată încrezută, ci întotdeauna s-a apropiat de împărat cu umilință și supunere. Ea s-a dus la împărat neștiind dacă va fi acceptată sau nu, dar a fost dispusă să-și dea viața pentru că a fost instruită de Mardoheu. Astfel, i-a spus lui Mardoheu: „Rugați-vă și postiți pentru mine și mă voi ruga și eu și voi posti, apoi voi merge la împărat, iar dacă va fi să pier, voi pieri.”

De ce s-a dus la împărat? Pentru că Mardoheu i-a spus să meargă. Ea a fost întotdeauna supusă, umilă și respectuoasă, și a mers la împărat fără să știe dacă va supraviețui sau nu. Dar când s-a dus la împărat, acesta a primit-o întinzându-i sceptrul, iar ea i-a zis: „Dacă împăratul găsește cu cale...” Ea nu a spus: „Îți cer să faci”, ci a zis: „Dacă împăratul găsește cu cale și dacă am primit trecere înaintea ta, ai vrea să vii la banchetul pe care l-am pregătit?” Vedeți?

Când împăratul a văzut-o pe Estera venind, ceva s-a întâmplat în inima lui. Noi știm povestea, sunt numai nouă capitole, dar când citești că Vasti nu a vrut să vină la el când a chemat-o… Împăratul a vrut să vină Vasti la el în timp ce se distra și se ospăta; a chemat-o, dar ea a refuzat să vină la el. Și aici, Estera s-a dus la împărat, fără ca el s-o cheme, și s-a apropiat de el cu umilință. Când a văzut-o pe Estera venind, îmbrăcată în haina împărătească, umilă, supusă și respectuoasă, împăratul a fost mișcat, i-a întins sceptrul și i-a zis: „Spune ce vrei, și-ți voi da orice vrei. Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, o vei căpăta.”

De ce a făcut o asemenea declarație acest împărat? Pentru că a avut o împărăteasă care nu a venit la chemarea lui, și iată Estera a mers din propria ei voință, pentru că împăratul voia părtășie cu împărăteasa lui. Amin. Ea i-a spus: „Dacă am primit trecere înaintea ta, vrei să vii la banchetul cu vin pe care ți l-am pregătit?” Și el i-a zis: „Grăbește-te și pregătește-te.” Amin. „Nu am putut s-o fac pe Vasti să vină la mine, iar această femeie nu numai că vine la mine, dar vrea să merg la ea, vrea să mă delecteze. Nu vrea s-o distrez eu pe ea, ci vrea să mă primească în casa ei, vrea să mă delecteze, vrea să mă simt binevenit în casa ei.”

Dumnezeu nu caută genul de mireasă care vine la casa lui Dumnezeu pentru a primi niște beneficii, care vine numai când vrea la biserică, și vine să ia o răsplată, iar când nu simte, nu vine. El caută o Împărăteasă care să vină la El cu umilință evlavioasă, care Îl dorește să vină să se delecteze în casa ei, pentru că Dumnezeu vrea părtășie. El nu vrea o Împărăteasă care să stea despărțită de El, ci vrea o Împărăteasă care vine la El și-L roagă să meargă la Ea.

Când era la banchetul cu vin, el a întrebat-o din nou: „Ce dorești? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, o vei căpăta.”

Ascultați, acesta nu era primarul din Gomora, ci era împăratul care stăpânea aproape toată lumea locuită în vremea aceea. El avea o împărăție care se întindea din India până în Etiopia și i-a spus împărătesei că-i va da jumătate din împărăția lui. Ea va fi moștenitoare împreună cu el, pentru că el vrea o femeie care să-L iubească, care să vină la el și care să-l invite să vină la ea. Și noi știm că în casa ei, ea l-a demascat pe Haman și că Haman a ajuns să atârne pe spânzurătoarea pe care a pregătit-o pentru Mardoheu.

Apoi a fost dat un alt decret pentru că Estera l-a prezentat pe Mardoheu împăratului, iar împăratul i-a dat inelul de pe mâna lui Haman și le-a spus Esterei și lui Mardoheu: „Acum puteți scrie un nou decret.” Și ei au început să scrie un decret prin care se spunea că evreii puteau să se apere. Acum aș vrea să citesc ce scrie aici. Estera 8.10-11. Este foarte important să înțelegeți lucrul acesta.

„Au scris în numele împăratului Ahaşveroş şi au pecetluit cu inelul împăratului. Au trimis scrisorile prin alergători călări pe cai şi catâri născuți din iepe.

Prin aceste scrisori, împăratul dădea voie iudeilor, în oricare cetate ar fi fost, să se adune şi să-şi apere viața, să nimicească, să omoare şi să piardă, împreună cu pruncii şi femeile lor, pe toți aceia din fiecare popor şi din fiecare ținut care ar lua armele să-i lovească şi să le prade averile.”

Așadar, împăratul le-a spus să scrie un nou decret prin care le-a dat dreptul să lupte împotriva celor care voiau să le ia viața, să-i nimicească, să-i omoare și să-i piardă pe ei, pruncii și femeile lor. Ne întoarcem imediat la ceea ce i s-a spus lui Saul să facă. Numai în acest decret se spune că pot lua pradă.

Când a venit ziua hotărâtă, evreii s-au ridicat și s-au apărat împotriva dușmanilor lor și în toate provinciile i-au ucis pe toți vrăjmașii lor și în Susa. Să mergem în Estera 9.12. Cei zece fii ai lui Haman au fost uciși, iar în capitala Susa au fost uciși cinci sute de oameni și o mulțime în celelalte ținuturi.

„Şi împăratul a zis împărătesei Estera: „Iudeii au ucis şi au prăpădit în capitala Susa cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte ținuturi ale împăratului? Care-ţi este cererea? Ea îţi va fi împlinită. Ce mai dorești? Vei căpăta.”

El i-a zis: „Spune tu.” Aceasta este Tragerea a treia în Estera. „Orice vei spune, se va face. Orice vrei, orice spui tu.” Ascultați ce a spus Estera:

„Estera a răspuns: „Dacă împăratul găsește cu cale, să fie îngăduit iudeilor care sunt la Susa să facă şi mâine după porunca de azi şi să spânzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.”

Şi împăratul a poruncit să se facă așa. Porunca a fost adusă la cunoștința poporului din Susa. Au spânzurat pe cei zece fii ai lui Haman.” (v. 13-14).

Ce a vrut ea? Unde a eșuat Saul? Lui Saul i s-a spus să nimicească tot. El a avut o biruință mare, dar a alergat la pradă înainte de a-i urmări pe ceilalți amaleciți. Împăratul a întrebat-o pe Estera: „Spune tu, ce vrei”?, iar ea a răspuns: „Să se facă și mâine după porunca de azi.” Amin.

„Ce vom face?” „Vom distruge totul. Nu ne vom opri. Haideți să continuăm până când îi vom nimici cu totul pe amaleciți. Haideți să facem și mâine așa cum am făcut astăzi.” Ce făcea ea? Îndeplinea însărcinarea de a-i nimici complet. Să citim mai departe. Versetul 15. Este interesant:

„Iudeii care se aflau în Susa s-au strâns din nou în a paisprezecea zi a lunii Adar şi au ucis în Susa trei sute de oameni. Dar n-au pus mâna pe averile lor.”

Să citim și versetul următor:

„Ceilalți iudei din celelalte ținuturi ale împăratului s-au strâns şi şi-au apărat viața. Au căpătat astfel odihnă, scăpând de vrăjmașii lor, şi au ucis șaptezeci şi cinci de mii din cei ce le erau vrăjmași. Dar n-au pus mâna pe averile lor.”

De data aceasta au trecut testul. Li s-a dat o hotărâre a împăratului scrisă de Mardoheu și sigilată cu sigiliul împăratului, în care li se spunea că se pot apăra, că pot lupta și pot lua femeile și pruncii. Aceasta este însărcinarea care a venit până la capăt din Exod: „Acum poți să ajungi la aceasta și ai voie să iei pradă”, dar niciunul dintre evrei nu s-a atins de pradă, ci s-au dus înapoi la cuvintele lui Samuel, când Samuel a spus: „Să nu luați nimic, nu atingeți nimic! Lăsați totul în pace! Toți sunt amaleciți, nu vă încurcați cu nimic ce este amalecit!” Și niciunul dintre evreii din acea zi, nu s-a atins de pradă. Au biruit ispita, și cu toate că au avut permisiunea împăratului s-o facă, nu au făcut-o.  Amin.

Vedeți asemănările dintre 1 Samuel 15 și cartea Esterei? Acesta este Dumnezeu care încheie însărcinarea. Cum? Printr-o femeie umilă și printr-un grup de oameni care au făcut numai ceea ce a spus Cuvântul să facă. Astfel, când au putut să ia prada, ei s-au întors la însărcinarea inițială care le-a fost dată și au spus: „Nu vom atinge nimic amalecit!” Când au avut o zi măreață de măcel și împăratul i-a spus Esterei: „Ce vrei să faci în continuare?”, ea a răspuns: „Vreau să se facă și mâine după porunca de astăzi”, pentru că exista porunca de a le șterge numele de sub cer, exista o poruncă ce le cerea să-i nimicească complet pe amaleciți. „Lasă-ne să facem și mâine după porunca de astăzi.” „Poți s-o faci!”

Aceasta este ultima dată când se amintește în Biblie despre amaleciți. Nicăieri altundeva în istoria evreilor, nu se mai amintește despre amaleciți sau de Agaghiți. Dumnezeu nu uită. De ce are nevoie? De putere? De tărie? De frumusețe? Înțelepciune? El are nevoie de smerenie și de supunere și poate da orice altceva. Dar are nevoie de cineva care să-I facă voia pe deplin, iar fratele Branham a spus că voia Lui este Cuvântul Său.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul a spus că „Biserica este Sângele lui Hristos, prin Duhul, deoarece Viața este în Sânge. Acela este botezul Duhului Sfânt care ne botează în Trupul Lui, care recunoaște numai Trupul Lui, firea Lui, Cuvântul Lui.

Denominațiunea nu va atinge niciodată aceasta. Ea este o descoperire. Ea o știe. Și Eva a știut-o, însă a căzut; dar aceasta o știe, și nu va cădea.” Aceasta nu se va atinge de pradă.

„Ea este rânduită! Aleluia! Pfiu! Ea este rânduită să nu cadă. Ea nu va cădea pentru că este predestinată la aceasta.”

În mesajul Dumnezeul acestei epoci rele, profetul spune:

„Noi aflăm că această epocă rea este să-i dovedească, lui Satan că Ea nu este ca Eva, că Ea nu este felul acela de femeie. Și Ea va fi încercată prin Cuvântul Său, Mireasa, așa cum mireasa lui Adam a fost încercată prin Cuvânt. Și mireasa lui Adam a crezut fiecare bucățică din Cuvânt, totul, dar a fost confuză la o promisiune, că „El este același ieri, azi și-n veci,” astăzi; dar sub ispita vrăjmașului, față în față, a căzut la o promisiune. Și acum, poporul care este chemat pentru Numele Lui, desigur, este Mireasa Lui. Ea urmează să vină din nou în contact   prin același lucru; nu doar prin adevăr denominațional sau ceva de felul acesta, ci prin fiecare Cuvânt!”

 Mireasa lui Adam a fost testată prin Cuvântul Hristos. Și Mireasa va fi testată prin Cuvânt, dar în această zi, Dumnezeu Își va aminti toate promisiunile pe care le-a făcut, ca în ziua Esterei. Dumnezeu nu a uitat niciodată. Ei erau în robie, erau departe de țara lor, erau un popor care învățaseră să construiască case și să trăiască într-o țară străină, erau despărțiți de Templul din Ierusalim, erau despărțiți de moștenirea lor și trăiau acolo departe, dar Dumnezeu nu a uitat niciodată ce a spus în Exod, El nu a uitat însărcinarea dată lui Iosua în Deuteronom 25, El n-a uitat ce i-a spus Samuel lui Saul să facă. Dumnezeu nu a uitat niciodată, iar în cele din urmă, Dumnezeu a primit o micuță fecioară umilă.

Mii de ani mai târziu, El nu a uitat ce a spus în Geneza 3 despre Sămânța femeii, și a primit o micuță fecioară umilă din Nazaret care a spus: „Facă-mi-se după Cuvântul Tău.” De ce are El nevoie astăzi? El are nevoie de o micuță fecioară umilă, care să se mute de la pământesc la ceresc, de la Hadasa la Estera (Stea), care a trecut prin ungerea morții și moarte, la ungerea Duhului Sfânt, pentru a intra în camera interioară. Ea a mers întocmai cum a spus Hegai și a rămas supusă lui Mardoheu; a făcut numai ceea ce a spus Hegai, l-a iubit pe împărat și a fost respectuoasă și umilă față de el; ea nu a uitat Cuvântul, iar când a avut ocazia s-a sacrificat pe ea însăși pentru a merge înaintea împăratului să-i amintească faptul că amaleciții trebuie nimiciți.

Pe pământ va exista un popor care de data aceasta nu se va atinge de pradă. Dumnezeu Își va avea Estera Lui, va avea Steaua Lui, de aceea spun cu tot ce este în mine: Doamne, vreau să fiu eu! Vreau să fiu predat, vreau să fiu supus, vreau ca Tu să-Ți îndeplinești scopul și promisiunea printr-un vas umil. Nu am nimic să-Ți ofer decât pe mine însumi. Nu am niciun dar de oferit, eu însumi nu pot face nimic pentru Tine.

Ce poți face tu pentru Dumnezeu? Nu există nimic ce poți face. Eu nu pot să fac nimic, nu pot să-I dau nimic lui Dumnezeu pentru că El are deja totul. Tot ce pot să-I dau este pe mine însumi, vasul meu, mintea mea, inima mea, energia mea, timpul meu; pot doar să mă sfințesc și să-L las să mă ia ca să facă ceea ce a promis că va face în acest timp final, cu un vas supus și umil. Aceasta este dorința noastră, să fim ca Estera. Să fim mai buni decât Vasti, să fim ca David, mai buni decât Saul. Cum putem fi mai buni? Să fim după inima lui Dumnezeu, să împlinim toată voia Lui. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să ne ridicăm cu toții în picioare.

Am fost atât de uimit când am privit Biblia, pentru că am văzut paralela și am înțeles cât de credincios este Dumnezeu Cuvântului Său. El Și-a împlinit Cuvântul într-un mod atât de neașteptat. Cine s-ar fi așteptat când i-a spus lui Saul să-i nimicească complet pe amaleciți, că Dumnezeu avea de gând să-Și termine lucrarea printr-o micuță femeie aflată într-o țară străină?

Când Dumnezeu a făcut promisiunea în Exod, oricine a știut că El nu va uita ce a făcut Amalec cu evreii și că le va șterge numele de sub ceruri, dar cine și-ar fi putut închipui că El o va face printr-o micuță fecioară captivă într-o țară străină? Căile lui Dumnezeu sunt mai înalte decât gândirea noastră! El nu o face niciodată cum ne așteptăm noi, dar o face întotdeauna conform Cuvântului Său. Și iată că noi suntem micuța fecioară din țara străină, cu oportunitatea de a preda tot, de aceea spun: Doamne, împlinește-Ți Cuvântul în acest cort de carne. Să ne plecăm capetele înaintea Lui.

 Doamne Isuse, Îți mulțumim, Tată Dumnezeule, pentru Cuvântul Tău care este atât de bogat și de curat! Doamne, fiecare umbră, fiecare tip, fiecare personaj, fiecare poveste din Biblie demonstrează această Taină a celei de-a șaptea Peceți, ceea ce ai rezervat pentru timpul final, Planul și scopul Tău. Noi știm că Scopul Tău Se manifestă poveste după poveste, umbră după umbră, tip după tip, personaj după personaj, caracter după caracter și continuăm să ne regăsim în Cuvântul Tău. Ne regăsim în toate aceste povești, în aceste tipuri și aflăm tot mai mult cât ești de credincios să-Ți ții Cuvântul, aflăm că dacă putem să ne predăm pur și simplu Ție, poți să-Ți împlinești Cuvântul; dacă putem să ne predăm, poți face supranaturalul; dacă putem renunța, poți prelua Tu controlul.

Doamne, Te rog ca acum, când ne predăm, să ne preiei Tu, să ne vindeci și să ne eliberezi de noi înșine. Doamne, eliberează-ne de vechea noastră gândire carnală, de înțelegerea noastră tradițională a Cuvântului și adu-ne în descoperirea curată a Cuvântului. Dă-ne o inimă predată, ca să ne punem viața pentru acest Cuvânt, să ne predăm cu totul și să nu ne rețină nimic, ci să-Ți aparținem cu totul, ca să poți vedea o biruință puternică în această zi, în timp ce-Ți împlinești promisiunea, pentru că Cuvântul Tău făgăduit spune în Romani 16 că Tu, Dumnezeul păcii, îl vei zdrobi în curând pe Satan sub picioarele noastre.

De ce ai nevoie? De un vas umil și predat prin care să-l zdrobești pe Satan sub picioarele noastre. Dumnezeule, ne predăm vasul chiar acum, în Numele lui Isus Hristos. Ia-ne, Doamne, și folosește-ne pentru slava Ta și pentru scopul Tău din ceasul acesta, pentru că Te rugăm aceasta, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni. Amin.

-Amin-