SUPERSEMNUL

Mulţumesc. Vă mulţumesc foarte mult. Aceasta mă face să mă simt cu adevărat binevenit. Vă mulţumesc. Apreciez foarte mult aceasta.

Voi ştiţi că noi, predicatorii, facem toate eforturile să fim drepţi în toate lucrurile, iar când vezi că eşti apreciat de oameni, te simţi şi mai bine. Eu apreciez cu adevărat aceasta. Mă voi ruga pentru voi, iar dacă va fi cu voia Domnului, mă voi reîntoarce. Mi-ar plăcea să vin înapoi. Dacă El zăboveşte şi dacă va fi cu voia Lui, ne vom întoarce să vă revedem.

Cred că aceasta este a treia vizită pe care o fac aici. Sperăm să putem veni din nou, iar atunci să stăm puţin mai mult. Este o mare plăcere, şi este una din cele mai frumoase adunări pe care le-am avut, o părtăşie frumoasă, colaborare, dragoste. Acestea sunt lucruri care topesc inimile oamenilor şi le face una; este dragostea lui Dumnezeu.

Dacă aş putea să iau darul pe care îl vreau, dintre toate aş alege dragostea. Dintre toate darurile lui Dumnezeu aş alege dragostea, pentru că limbile vor înceta şi prorociile se vor termina, dar dragostea va exista de-a pururi.

Cred că acesta este unul din cele mai mari cuvinte: DRAGOSTEA. Dar dragostea este de mai multe feluri. Astfel, este dragostea „fileo”, care este dragostea firească pe care o avem unul pentru celălalt. Apoi este dragostea „agapao” care vine de la Dumnezeu. Aceasta este dragostea cu frică de Dumnezeu şi respect.

Sunt atât de bucuros pentru că sunt în după-amiaza aceasta aici, în această părtăşie în care lucrează ambele feluri de dragoste: părtăşia unuia cu celălalt şi dragostea lui Dumnezeu revărsată de Duhul Sfânt în inimile noastre.

Vreau să mulţumesc şi corului. Fratele Borders mi-a zis: „Frate, acesta nu este un cor, ci sunt oameni care au cântat împreună în diferite campanii.” Păi, ar fi bine să vă notaţi numele şi să formaţi un cor împreună. Este foarte bine.

Mi-a plăcut şi mesajul vostru, fiindcă arată că sunteţi născuţi din nou. Îmi place să am părtăşie cu aşa ceva, fiindcă şi eu am fost născut din nou din acelaşi Duh şi în aceeaşi Familie. Prin aceasta, sunteţi fraţii şi surorile mele.

Singurul loc în care poate exista o părtăşie este sub sângele lui Isus Hristos. Când Dumnezeu ia o decizie, trebuie să rămână întotdeauna la ea. Astfel, prima hotărâre a lui Dumnezeu a fost să-i aducă pe oameni în părtăşie sub sânge şi lucrul acesta a rămas neschimbat, începând din Eden până în ceasul acesta. Este singurul loc dat şi În Vechiul Testament: sub sângele vărsat. Iov a stat drept atunci când a fost învinuit că ar avea un păcat ascuns, deoarece ştia că era sub sânge vărsat şi ca urmare, totul trebuia să fie în ordine. Noi toţi suntem bucuroşi pentru aceasta.

Nu ştiu cum să-mi exprim mulţumirile pentru fraţii de aici. Aţi fost atât de drăguţi! În viaţa mea nu am avut o asemenea sponsorizare. Aţi fost la vârf în toate lucrurile. Mă încred în Dumnezeu că va aprinde focul trezirii în fiecare din bisericile voastre şi că va trebui să construiţi biserici mai mari şi să întindeţi corturi tot mai departe. Fie ca focul trezirii să ardă din nou până când Îl vom revedea pe Isus faţă în faţă.

Nu a existat un lucru pe care să-l cerem şi acest minunat grup de oameni să nu-l facă: au aşezat aici o platformă şi au reprezentat Mesajul. Ştiţi, fiecare din noi avem ceva aici înăuntru, sau poate avem păreri diferite, dar niciodată nu a fost spus nici un cuvânt contradictoriu. Orice este, trecem mai departe, de aceea, aceasta se poate numi părtăşie, părtăşia adevărată.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, fraţilor.

Eu mă rog tot timpul pentru voi, dar să vă rugaţi şi voi pentru mine, fiindcă mă pregătesc să merg pe câmpul misiunii, în locuri sălbatice şi acolo depind de rugăciunile voastre.

Nădăjduiesc să mă întorc curând la voi şi să stăm mai mult timp împreună, fără să trebuiască să ne grăbim. Aceasta îi face pe toţi nervoşi, pentru că tocmai când oamenii încep să înţeleagă, trebuie să plec mai departe, iar ei rămân şi nu mai înţeleg până la capăt.

Aici sunt o mulţime de oameni cu care s-au întâmplat atât de multe lucruri minunate, încât nici nu pot să le enumăr. Aceasta m-a făcut să mă gândesc: „Dacă doi, trei, patru, cinci, şase, sau oricâţi ar fi, au trăit aceste experienţe, vor înţelege şi ceilalţi.” Aici a fost o credinţă mare, şi eu apreciez aceasta.

Printre noi sunt fraţi pe care nu i-am mai văzut în adunare, dar i-am întâlnit ieri în sinagogă. Fratele Fred Sothmann, unul dintre administratorii noştri… eşti aici, frate Sothmann? Ridică-te în picioare. Este acolo în spate, împreună cu soţia şi familia lui. Am înţeles că este aici şi fratele Tom Simpson. Ei sunt prietenii noştri canadieni care călătoresc împreună cu noi la Jeffersonville. Unde eşti, frate Tom?” Da, şi el este acolo în spate. Îmi este greu să văd de aici, pentru că lumina bate chiar în panoul acela şi nu pot vedea.

Fratele Banks Wood, este un frate bun. Înainte a fost martor al lui Iehova, dar a venit într-una din adunările noastre şi acolo a văzut cum S-a ocupat Domnul de o femeie căreia i-au înţepenit mâinile şi picioarele şi nu le mai putea mişca. Dar ne-am rugat pentru ea, iar Duhul Sfânt a venit şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: tu vei fi sănătoasă!” Astfel, în dimineaţa următoare ea alerga în sus şi-n jos câte trei trepte şi Îl lăuda pe Dumnezeu. Aceasta l-a uimit cu adevărat.

El avea un băiat, David, care din cauza poliomelitei avea defect la un picior.  După ce am revenit din călătoria pe care am făcut-o în Suedia, am ţinut o adunare în Ohio, într-o localitate de lângă Marile Lacuri, iar în timp ce vorbeam într-o seară, am văzut un băiat cu o jachetă galbenă, care avea un picior mai scurt şi mergea şchiopătând. Imediat după aceea, Duhul Sfânt S-a întors spre Banks Wood, i-a vorbit de fiul lui olog şi i-a spus că va fi bine şi că se va vindeca. Şi n-a trebuit să aştepte, fiindcă piciorul i s-a îndreptat chiar atunci.

Fratele Wood este şi el aici. Nu l-am văzut, dar ştiu că este aici. În ce-l priveşte pe fiul lui care a fost bolnav, uneori trebuie să stea şi să se gândească, fiindcă nu mai ştie care picior i-a fost bolnav. Acum este căsătorit şi are doi copii frumoşi. El şi soţia lui sunt astăzi aici, împreună cu noi. David, vrei să ridici mâna dacă eşti în sală? Da, iată-l acolo. El este un martor al puterii lui Dumnezeu. David Wood, băiatul ologit de poliomelită, care acum este cât se poate de sănătos. Acesta este harul lui Dumnezeu.

Fratele Banks Wood era antreprenor în construcţii. A terminat o şcoală de acest profil, iar eu l-am botezat şi a primit Duhul Sfânt.

Apropiaţii şi familia lui l-au excomunicat imediat, apoi au vrut să-l vadă pe predicatorul vrăjitor pe care l-a urmat. Domnul Wood a vândut tot ce avea, şi-a închiriat casele şi  s-a mutat vecin cu mine, iar eu mă bucur pentru că în după-amiaza aceasta pot spune că fratele Wood este un creştin din Fapte 2.

Fratele lui a venit imediat să stea de vorbă cu el. Tatăl lor era un cititor între martorii lui Iehova, un om foarte cumsecade. Deci, fratele lui a venit la domnul Wood şi l-a întrebat:

„Unde este vrăjitorul acela care este predicatorul tău?”

„Uite-l acolo, tunde iarba în curte.”

Eu am mers la ei cu pălăria mea ruptă toată, ne-am aşezat jos şi am început să discutăm. Atunci a venit Duhul Sfânt şi i-a spus: „Tu eşti căsătorit, dar ţi-ai părăsit soţia. Ai şi doi băieţi mici.”

Atunci el şi-a privit fratele cu o privire care spunea: „Tu i-ai spus aceasta!” Dar eu l-am privit şi i-am zis: „Ştiu ce crezi, dar el nu mi-a spus nimic. Tu umbli acum cu o femeie cu părul castaniu. În urmă cu câteva zile, într-o seară a bătut cineva la uşa ta. Ai făcut bine că nu te-ai uitat pe fereastră, fiindcă bărbatul acela avea un pistol şi voia să-ţi zboare creierii.”

Aceasta a fost prea mult pentru el. L-am botezat şi a primit şi el Duhul Sfânt. Apoi a venit sora, o femeie drăguţă care a vrut să ştie ce s-a întâmplat cu ei. Am botezat-o şi pe ea şi a primit Duhul Sfânt. A urmat tatăl lor, care a venit la mine cu gândul să mă „îndrepte” puţin fiindcă doctrina mea era total greşită.

Atunci fratele Wood a zis: „Hai să-l ducem la pescuit.” Şi eu am fost de acord.

Ne-am dus la pescuit jos în Kentucky. Eu voiam să-l fac pe el să vorbească, pentru că aşa era cel mai bine. Să ştiţi că aşa este cel mai bine: să-l lăsaţi pe om să-i spună pe nume acelui lucru.

În noaptea aceea a plouat tot timpul, iar dimineaţa am trecut râul Ohio. Eu am avut o vedenie şi le-am spus: „Apa va fi plină de noroi şi nu vom putea pescui decât atunci când vom ajunge în cutare loc, cam la o sută de mile de aici. Acolo apa va fi curată şi limpede şi vom putea pescui. Astăzi nu vom prinde nimic, dar spre înserate domnul Wood va prinde un peşte micuţ, iar eu voi prinde o grămadă. El va folosi acelaşi fel de momeală, dar eu voi prinde o grămadă. Apoi ne vom culca la ora unsprezece. În dimineaţa următoare vom ieşi din nou, iar eu voi prinde un peşte mare cu solzi. Nu pot să spun ce fel de peşte este, dar va fi unul mare. După aceea, nu vom mai prinde nimic tot restul zilei.”

L-am văzut pe domnul Wood, pe bunicul Wood uitându-se la mine cu o privire care părea că spune: „Da? Aceasta rămâne de văzut.”

Pe drum, Banks i-a spus despre vedenii… pentru că eu şi Banks am fost tot timpul împreună şi am dormit împreună ca fraţii. El a fost cu mine pe râu… şi Lyle era cu el. Noi am fost la pescuit într-o după-amiază, iar eu am spus: „Se va întâmpla ceva. O fiinţă mică va fi înviată.”

În dimineaţa următoare prindeam plătică cu undiţa. Domnul Lyle, fratele lui Banks, a prins un peşte mic care a înghiţit cârligul cu totul, aşa că l-a tras afară împreună cu măruntaiele peştelui, după care l-a aruncat în apă spunând: „Micuţule, ai tras ultimul bilet.” Peştişorul a mai zvâcnit de câteva ori, apoi a rămas nemişcat pe suprafaţa apei şi a plutit aşa cam o jumătate de oră.

Şi în timp ce stăteam pe marginea bărcii şi pescuiam, deodată a venit Ceva vâjâind printre copaci. Fraţii au auzit zgomotul, dar nu au văzut nimic. Era Lumina aceea care se învârtea, iar Vocea mi-a zis: „Ridică-te în picioare, vorbeşte peştişorului mort şi va primi viaţa înapoi.”

Eu am atras atenţia fraţilor, apoi am spus: „Peştişorule, îţi dau viaţa în Numele lui Isus Hristos.”, şi peştişorul s-a întors, apoi a înotat cât a putut de repede în apa râului. Poate sună ciudat, dar acesta este Cuvântul lui Dumnezeu şi El este Judecătorul meu. Fratele Lyle a căzut jos în barcă, după care m-a întrebat: „Aceasta a fost pentru mine, frate Branham?” Şi el a fost mântuit şi umplut cu Duhul Sfânt cu puţin timp în urmă.

„Aceasta a fost pentru mine,” a zis el, „pentru că i-am spus acelui peştişor că şi-a tras ultimul bilet.”

„Nu,” am răspuns eu, „a fost Prezenţa Lui.”

Revenind la povestea mea, fratele Banks s-a ridicat şi a spus: „Aici este bine, Haideţi să ridicăm trei corturi.”

În ziua următoare s-a împlinit întocmai tot ce i-am spus bunicului Wood, aşa că a doua zi după aceea, când am plecat, l-am întrebat: „Acum ce crezi, domnule Wood?”

„Ce să zic,” a răspuns el, „este foarte bine când omul poate să vadă peştele înainte ca să-l prindă.”

Eu l-am condus la Hristos, pe el şi pe soţia lui, iar acum, toată familia lui este botezată în Domnul şi umplută cu Duhul Sfânt, şi trăieşte o viaţă de biruinţă. Acesta este harul Lui minunat.

Frate şi soră Wood, sunteţi aici? Ridicaţi-vă în picioare dacă sunteţi. Eu nu pot vedea în spate, dar dacă voi vedeţi… Da, sunt acolo în spate. În ordine, frate Wood. Este bine.

Să vedem. Nu mai am prea mult timp. Aici sunt o mulţime de prieteni… Fratele Gene Norman. Cât mi-ar plăcea să vă spun câteva lucruri care s-au întâmplat. El s-a mutat şi a plecat la Tucson, iar zilele trecute am fost împreună la vânătoare. Aş fi vrut să-l avem aici şi pe fratele Fred şi pe ceilalţi, ca să pună mărturie despre lucrurile petrecute… Păi, în timpul celor trei zile de vânătoare s-au întâmplat mai multe lucruri pentru Împărăţia lui Dumnezeu, decât în toată istoria lui Martin Luther. Aşa este.

Fratele Fred spunea: „Ce lucru măreţ este acesta!”

Frate Norman eşti în sală împreună cu soţia ta?  Unde eşti? Aş vrea să te ridici în picioare dacă eşti aici. Da, iată-l acolo. Da, domnule. Voi aţi auzit vorba olandezului: „uber alles.” Câţi dintre voi ştiu ce înseamnă „uber alles”? „Mai presus de toate.” aşa este.

Ei bine, ne bucurăm să fim cu voi, oameni dragi. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Adineauri când eram afară, am vorbit cu Billy şi am aflat ce cheltuieli mari aţi făcut. Vă mulţumesc tuturor. Domnul să vă binecuvânteze. I-am spus domnului Borders să nu-i preseze pe oameni. Dacă nu se pot acoperi cheltuielile, trimit acasă la biserica mea sau în altă parte şi vom primi cât este nevoie. Nu vrem să-i forţăm pe oameni sau să-i obligăm. Billy mi-a mai spus că a primit un dar pentru mine. Vă mulţumesc. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Eu n-am venit aici pentru aceasta, prieteni, ci am venit ca să încerc să vă ajut. În ce priveşte ceea ce aţi adunat pentru mine, voi face tot ce pot, ca prin harul lui Dumnezeu să fie folosit pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Nădăjduiesc că Dumnezeu vă va da o casă dincolo, în nemurire, o casă care nu mai trebuie reparată. Până vom ajunge acolo, să ţineţi minte întotdeauna că eu sunt fratele vostru şi că încerc să fac tot ce pot pentru voi. Scrieţi-mi. Dacă pot să vă trimit batiste de rugăciune sau ceva peste care m-am rugat, voi fi bucuros s-o fac.

În ce priveşte întrebările care se ridică, cel mai bine ar fi să-i întrebaţi pe păstorii voştri. Eu procedez întotdeauna aşa, pentru că cel mai bine este să-i întrebaţi pe ei.  Dar dacă pot să vă ajut rugându-mă pentru voi sau să fac altceva, doar scrieţi-mi. Eu încerc să găsesc pe cineva care să mă ajute să răspund la scrisori.

Eu nu trebuie să susţin nici un fel de programe, nimic. În ce priveşte cărţile de acolo, nu sunt ale mele, ci sunt aduse de fratele Wood de la fratele Gordon Lindsay şi din multe alte locuri. El le aduce pentru oameni şi nu primim nici un cent pe ele. Sunt gratuite.

Ginerele fratelui Fred Sothmann vinde benzile. Aceasta-i tot. Astfel, încercăm să vă fim de folos cu aceste benzi şi cu orice altceva, doar să ne spuneţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Solicit rugăciunile voastre oriunde mă duc. Dacă mai trăiesc un an şi dacă Isus zăboveşte, unii dintre cei care sunt astăzi aici, atunci nu vor mai fi, pentru că vor pleca. Poate aceasta va fi ultima noastră întâlnire. Dar când ne vom întâlni pe partea cealaltă, când vom învia cu toţii, în generaţia aceasta, prin harul lui Dumnezeu, voi avea aceeaşi poveste. Aşa este.

Măreţul har, ce dulce sună

Că a salvat un păcătos ca mine.

Odată am fost pierdut, dar m-a găsit,

Am fost orb, dar acum văd.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să nu uitaţi că atunci când vântul bate tare, când noaptea este tot mai întunecoasă şi vijelioasă, iar doctorii stau de-o parte şi de alta… îmi voi aminti că aici, pe coasta de vest, este un popor care se roagă pentru mine.

În după-amiaza aceasta, pentru mine este prea cald ca să predic. Billy mi-a zis: „Tati, ai promis că vei lua toate numerele de rugăciune, aşa că ai face bine să scurtezi predica. Adică, vii pe platformă, le mulţumeşti oamenilor şi pleci.” Dar simt că dacă nu citesc un Cuvânt din Scriptură şi nu spun nimic, Îl trădez pe Hristos. Aşa este. Desigur, ne vom ruga şi pentru bolnavi, pentru fiecare număr de rugăciune în parte.

Acum vă rog să fiţi cât se poate de respectuoşi, fiindcă mă voi grăbi. Dar înainte de a citi Cuvântul, haideţi să ne apropiem de Autorul Cărţii, de Domnul Isus Hristos, pe calea rugăciunii.

Scumpule Tată, Îţi mulţumim pentru bunătatea şi harul Tău. Tu eşti Dumnezeu din veşnicie în veşnicie. Doamne, adunarea aceasta micuţă, aceşti oameni cumsecade, sunt slujitorii Tăi adevăraţi. Ei şi-au băgat adânc mâinile în buzunare, ca să poată sponsoriza această adunare, de aceea Te rog să faci ca micuţa pâine lăsată pe apă să se întoarcă.

Te rog şi pentru slujitorii aceştia, pentru bisericile şi poporul lor. Dumnezeule, fie ca micuţele lor biserici să crească, iar din mijlocul lor să iasă evanghelişti şi misionari care să răspândească Cuvântul în toată lumea. Ajută-ne să lucrăm, Doamne, pentru că nu mai este mult timp în care putem face aceasta. Noi vedem că timpul este pe sfârşite. În curând, Îngerul care Îşi va pune un picior pe mare şi unul pe uscat, va ridica mâna şi va jura pe Cel ce trăieşte veşnic, că nu va mai fi timp. Atunci taina lui Dumnezeu va fi sfârşită. Noi înţelegem, Tată, că tripla taină a lui Dumnezeu, ne va fi făcută cunoscută, şi aşteptăm tunetele misterioase venite din cer, care sunt pecetluite pe dosul Cărţii Apocalipsa.

Doamne, descoperă-ne lucrurile de care avem nevoie în bătălia care ne stă în faţă. Iartă-ne păcatele, scăpările şi fărădelegile, şi Te rugăm ca în după-amiaza aceasta să faci nespus mai mult decât cerem sau gândim.

Tată, noi n-am venit aici să ne vedem unii pe alţii. Este foarte cald, aşa că bărbaţii şi-au dat jos haina de la costum, iar femeile îşi fac vânt, dar stau toţi aici pentru că Te iubesc şi sunt flămânzi după Tine. Doamne, eu stau aici cu gâtul iritat din pricina poluării, dar cred că Tu ai rânduit să fim în după-amiaza aceasta aici.

Inima mea şi a lor sunt larg deschise, aşa că, vino, Doamne Isus şi vorbeşte-ne lucrurile pe care vrei să le ştim, pentru că cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Aş vrea să anunţ textul pe care îl voi folosi, iar subiectul despre care vom vorbi este intitulat „Super semnul.” Subiectul este puţin mai neobişnuit şi l-am anunţat înainte ca să citesc din Scriptură. De obicei, mai întâi citesc textul şi apoi spun titlul, dar uneori Dumnezeu face lucrurile într-un fel mai neobişnuit, în vremuri neobişnuite.

Aş vrea să citesc din Isaia 7.14, versetul din care vom lua subiectul predicii.

„De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).”

Noi trăim într-un timp în care totul este „super,” iar dacă totuşi nu este super, nu prezintă interes. Totul trebuie să fie super. Micul magazin de la colţ a dat faliment, iar atunci te duci la supermarket, dar te alegi cu produse pentru care plăteşti mai mult, fiindcă eşti în supermarket.

Acum avem super maşini. Înainte aveam un Ford model T cu care făceam treizeci de mile pe oră (patruzeci şi opt de kilometri), dar astăzi avem super maşini şi super şosele.

Lumea crede că are super oameni. La radio şi la televizor auziţi despre super oameni, fiindcă toţi vor o super rasă. Hrusciov crede la fel, iar guvernul englez a spus: „Cât timp va exista lumea, va exista şi Anglia.” Super rasa. America crede că ei sunt super rasa: „Noi avem inteligenţă şi toate lucrurile, deci suntem super rasa.”

Super rasă, super străzi, totul este super. Trebuie să fie mai sus decât normalul. Omul trebuie să aibă o super casă. Astfel, modelul de casă din anul 1962, nu mai este bun în anul 1963. Frigiderul tău trebuie să fie un pic mai super; trebuie să fie cu un pas mai în faţă. Trebuie să aibă puţin mai mult ornament ca să te facă să-l schimbi pe cel vechi  şi să plăteşti cu câteva sute de dolari mai mult pentru cel nou. Aşa este. Totul este super. Banii mulţi fac schema, dar este mai bine cu un cal şi o căruţă. Aşa este.

Aşa cum am predicat serile trecute, se ajunge într-un punct în care lucrurile trebuie să explodeze. Oamenii explodează din pricina acumulării de prea multă presiune. De ce nu încetiniţi puţin ca să trăiţi? De ce sunteţi aşa de grăbiţi tot timpul? Aşa este.

Avem super adunări de cincisprezece minute. Acesta este curentul modern, în jur de cincisprezece minute, iar dacă nu te încadrezi în el, comitetul diaconilor te invită în spate şi te întreabă care este problema cu tine.

Deci totul este super. Dar toate acestea arată spre un întuneric apropiat, spre o epocă necunoscută. Intrăm într-o epocă mistică, necunoscută în care superul va intra în supranatural. Ei nu ştiu încotro se îndreaptă.

Bărbatul conduce cu 144 Km/oră şi are toate şansele să-şi rupă gâtul şi să-şi lase familia îndoliată, pentru că vrea să bea două ore înainte de a pleca spre casă. Ce se întâmplă cu oamenii? Toţi se grăbesc, deşi ar fi mult mai bine dacă ar avea răbdare.

Întotdeauna, omul a încercat să facă ceva de care să-şi aducă aminte; să realizeze ceva. El nu va lăsa lucrurile aşa cum sunt, iar pentru aceasta trebuie să facă ceva.

În ţinutul nostru au tăiat pădurile, iar aceasta a făcut ca furtunile să pătrundă mai uşor şi să distrugă totul. Au stăvilit râul mai sus, dar aceasta face ca inundaţiile să spele oraşele din jur. Acum au super bombe şi alte lucruri pe care este scris: „Atenţie, pericol!”

Oamenii de ştiinţă spun că în câţiva ani, marea va fierbe şi noi vom fi ucişi din cauza radioactivităţii.

Ce se întâmplă cu oamenii? Omul încearcă să obţină ceva pentru el. De ce? Pentru că aşa este făcut. În el este ceva care-l face să fie aşa, dar problema este că nu o ia în direcţia bună, şi încearcă să realizeze personal ceva.

Adam a încercat să facă o super religie fără legământ; a vrut să facă o religie în care să trăiască cum voia, aşa că s-a învelit cu un şorţ făcut din frunze de smochin. Vedeţi?

Cain a făcut acelaşi lucru. În loc să aducă sângele legământului, a adus mere, pere şi alte fructe din grădină, încercând să realizeze el însuşi ceva.

Nimrod a încercat să construiască un super turn, unul mai mare decât toate turnurile din lume, pentru ca atunci când Dumnezeu se va mânia şi va inunda pământul, el să se poată urca în turnul lui şi apele să treacă pe sub el.

Nebucadneţar a construit un super oraş. Avea grădini suspendate şi era un loc frumos, fiind făcut după tiparul raiului. Astfel, Eufratul curgea chiar pe sub tron, fiindcă au găsit scris că Râul Vieţii curge din tronul lui Dumnezeu.

Ei au încercat să realizeze ceva mare, ceva grozav, astfel încât să poată spune: „Vedeţi ce am făcut?”

Naţiunea noastră, invidioasă pe Anglia, a construit o supernavă despre care se spunea că nu poate fi scufundată. Dar supernava Titanic s-a scufundat ca restul navelor. Un poet a scris cântarea: „Dumnezeu cu mână puternică, îi arată lumii că nu poate dăinui.” aşa este.

Franţa a construit super linia Maginot şi se gândeau: „Noi ridicăm această linie. În spatele ei putem avea femei, bani, vin şi orice altceva.” Ei se gândeau că dacă Germania ar veni acolo, i-ar birui şi i-ar alunga cu siguranţă. Aceasta era linia Maginot. Dar ce s-a întâmplat? Germania i-a atacat prin altă parte şi i-a ocupat, iar ei nu au putut să facă nimic.

Germania a ridicat linia de fortificaţii Siegfried, dar au venit americanii cu bombele lor şi i-au spulberat. Vedeţi? Ei au încercat să realizeze ceva super.

Biserica a încercat să realizeze o super denominaţiune. Aşa este. Aţi citit prin ziare. „De ce nu se unesc toate bisericile într-una singură şi nu se întorc la biserica mamă, la Roma?”

Aş vrea să-mi arate şi mie, un învăţat sau un istoric, unde scrie că biserica a început la Roma. Biserica a început în Ierusalim, în ziua cincizecimii… şi eu mă întorc acolo, dar nu la Roma. Un lucru pot să-l admit, şi anume, că Roma este mama religiilor iar Biblia vorbeşte despre ea în Apocalipsa 17 şi o numeşte mamă pentru că are fiice.

Fiecare încearcă să ridice o super denominaţiune. Este destul de rău că lucrul acesta a ajuns şi printre noi. Să forţăm, să atragem membri noi, încercând să facem o super denominaţiune. Şi când au o denominaţiune mare, încearcă s-o facă super prin atragerea primarului, a judecătorului şi a oamenilor bine îmbrăcaţi şi educaţi. Dar ştiţi ceva? Voi vă alegeţi doar cu o grămadă de nimicuri formale şi reci. Aşa este.

Aceasta îmi aminteşte de ceva. Primăvara mă uit la păsări cum îşi fac cuiburi şi depun ouă în ele. Dar dacă pasărea femelă nu a fost cu pasărea mascul, din ouăle acelea nu vor ieşi niciodată pui. Indiferent cât de bine se va îngriji de ele, cu câtă credincioşie le va acoperi cu aripile şi le va cloci întorcându-le pe toate părţile, chiar dacă însetează şi flămânzeşte pentru a avea grijă de ele, dacă nu a fost cu pasărea mascul este degeaba, pentru că nu sunt fertile.

Aşa este şi cu religia noastră organizată. Câtă vreme facem din păcătoşi nişte membri ai bisericii, poţi să-i dădăceşti cât vrei şi să-i pui diaconi, chiar dacă au fost căsătoriţi de patru sau de cinci ori, fumează, beau, joacă jocuri de noroc, înşeală şi mint, poţi să-i spui orice, fiindcă este degeaba. Până nu intră în contact cu Hristos Isus, ei sunt doar nişte ouă clocite şi putrede, şi sfârşesc prin a fi aruncaţi jos din cuib, pentru că nu vor scoate niciodată pui. Tot ce poţi să faci, este să cureţi cuibul şi să începi din nou. Uneşte-te cu Hristos Isus şi atunci nu vor mai fi atâtea diferenţe şi super denominaţiuni. „Noi aparţinem la cutare şi la cutare; noi suntem cei mai mulţi; noi suntem cei mai grozavi.”

Acum ei vă sugerează să vă uniţi şi să ajungeţi toţi într-o super organizaţie. Aceasta vor oamenii, ceva super. Sigur că le place aceasta, pentru că este super. Dar toate lucrurile acestea omeneşti au dat greş: Titanicul s-a scufundat, linia Siegfried a fost bombardată, turnul lui Nimrod s-a prăbuşit, Babilonul a fost cucerit şi s-a prăbuşit; denominaţiunile au murit şi acum sunt praful istoriei. Aleluia!

Ei au vrut întotdeauna un semn, iar Dumnezeu le-a spus: „Le voi da unul!” Frate, fulgerul care luminează pe cerul nopţii dovedeşte că poate fi lumină în întuneric. Dumnezeu a spus: „Le voi da un semn, nu un turn dichisit, nu un turn ecleziastic. Le voi da un semn şi va fi un semn veşnic, unul pe care nu trebuie să-l zideşti tu. Va fi un semn veşnic: „Fecioara va naşte un Fiu.”

Cu toate turnurile lor super, cu şcolile, liniile, navele şi celelalte lucruri super ale lor,  Dumnezeu a spus: „Le voi da un semn, un super semn, un semn veşnic: „Fecioara va naşte.” Amin.

Ce este acesta? Supranaturalul! Este un super semn, nu ceva ticluit, ci un super semn: Dumnezeu arătat în trup; micul IaHVeH născut într-un grajd plin de balegă, micul IaHVeH plângând ca un copil, micul IaHVeH jucându-Se pe uliţă. Dar este un super semn. Amin. Da, este un super semn, un semn veşnic.

El n-a venit cu onor din ceruri, Dumnezeu nu a deschis coridoarele cerului ca pe lângă balustrade să coboare mii de îngeri în curtea lui Caiafa, să cânte cu orchestrele cereşti şi să joace în jurul pământului, ci a venit simplu, S-a născut într-un grajd, într-un staul de animale, dar a fost un semn.

Nimeni nu L-a văzut în afară de cei hotărâţi mai dinainte ca să-L vadă. Dumnezeu arată super semnele Sale celor născuţi să le vadă. Mii de oameni din timpul lui Isus, nici nu au auzit de El şi zeci de mii şi milioane nu au auzit nimic despre El.

El n-a venit ca un înger; El putea veni ca un înger, putea veni ca un heruvim, dar a venit ca Sămânţă a lui Avraam, ca Om, Dumnezeu făcut Om ca să poată muri. El nu putea muri în Duh, ci a trebuit să vină în trup de carne ca să poată muri. Dar a fost un super semn, un mare semn.

El a venit ca Sămânţă a lui Avraam ca să poată arăta o super rasă. Avraam a avut o sămânţă naturală, dar apoi a avut o super Sămânţă. Să nu uitaţi că la Dumnezeu totul este numai „super.”

Avraam a avut o super Sămânţă. Astfel, Isus a venit ca să răscumpere super sămânţa rasei lui Avraam, o rasă cu semne supranaturale ale Hristosului supranatural. Dumnezeu ştia că o va face.

După două mii de ani de încercări grele, cu toate succesele denominaţiunilor lor, ei nu au putut să îngheţe sau să distrugă super Semnul lui Dumnezeu. El este viu şi astăzi, după două mii de ani; El este super Semnul lui Dumnezeu.

Se poate dărâma turnul; se poate scufunda nava; se poate distruge oraşul, dar nu se poate distruge super Semnul veşnic al lui Dumnezeu, pentru că este un semn veşnic. Învierea lui Hristos nu a putut fi distrusă, acel mare super Semn pe care ni L-a dat Dumnezeu.

Dacă privim în Vechiul Testament, conform Geneza 22.16-17, sămânţa lui Avraam trebuia să biruiască porţile vrăjmaşului. Dumnezeu a promis aceasta sus pe munte, când Avraam L-a chemat pe Numele Său de IeHoVaH Jireh, care înseamnă „Domnul se va îngriji de jertfă.” Dumnezeu Se va îndura.

Vreau să vă întreb ceva. De unde a venit berbecul acela? Avraam era la o depărtare de trei zile de civilizaţie. Un om poate merge pe jos cam patruzeci de kilometri pe zi, iar el era la  trei zile de mers pe jos. În plus, pe vârful muntelui umblau fiarele sălbatice, nu era apă şi nici mâncare. Totuşi, când s-a pregătit să-l aducă jertfă pe fiul său, a auzit un behăit în spatele lui. De unde a venit berbecul acela? Nu era o vedenie, pentru că l-a omorât şi a curs sânge din el. Era un berbec real, de aceea Avraam L-a numit „Domnul va purta de grijă.” Un super semn supranatural. Şi toată sămânţa lui Avraam venită prin Isaac, a biruit porţile vrăjmaşului la care au ajuns. Acesta este adevărul.

Mi-am notat aici câteva exemple despre care aş vrea să vorbesc în după-amiaza aceasta. Haideţi să vorbim mai întâi despre cei trei tineri evrei care au fost aruncaţi în cuptorul încins. Ei nu aveau nici o asigurare, doar că erau sămânţa lui Avraam. Dumnezeu nu le-a spus: „Veţi fi aruncaţi în cuptorul încins şi Eu voi fi cu voi!”, dar pentru că erau sămânţa lui Avraam, ei ştiau că aveau nişte făgăduinţe. Astfel, au spus: „Noi nu vom încălca Cuvântul lui Dumnezeu. El ne-a spus să nu ne închinăm la idoli şi credem că este în stare să ne scape. Dar chiar dacă nu o va face, noi tot nu ne vom închina înaintea idolului tău!” (Daniel 3.17). Şi au biruit porţile cuptorului Babilonului, porţile focului. Au biruit.

Daniel a biruit porţile vrăjmaşului, leii; Moise a biruit Marea Roşie şi vrăjmaşii din Egipt. De ce? Pentru că era sămânţa lui Avraam.

Şamgar a fost unul din judecătorii lui Israel, iar în Biblie este scris un singur verset despre el. Într-o zi stătea în uşa hambarului său, şi a văzut că veneau filistenii ca să-i ia toată mâncarea. Ei lucrau toată vara din greu şi depozitau toată recolta în grânare, dar filistenii veneau şi luau tot ce găseau.

Într-o zi, Şamgar stătea şi se uita la soţia lui micuţă şi slabă şi la copilaşii lui cu feţele palide din cauza foamei, şi i-a zis soţiei lui: „Poate în iarna aceasta vom avea ce să mâncăm. Poate voi reuşi să vând surplusul de grâu, ca să poţi cumpăra rochiţe pentru fete şi nişte papuci pentru băiat.” (Judecători 3.21). Dar chiar atunci a auzit gălăgie pe drum, iar când s-a uitat să vadă ce este, iată că filistenii veneau cu miile. Erau soldaţi bine instruiţi, cu coifuri şi săbii şi veneau pe drum: „Trop, trop!” Bietul Şamgar stătea acolo neputincios şi se întreba ce putea să facă? Era fermier, nu soldat, şi nu avea nici o armă cu care să lupte. S-a uitat şi într-un colţ a văzut un otic de plug. Voi ştiţi ce este acela. Toţi cei ce sunteţi din Kentucky ştiţi. Când ari, foloseşti un băţ cu care îmboldeşti boul.

El nu era instruit pentru duel, ştiţi voi, nici cum să folosească o sabie, dar şi-a amintit un lucru: că era un israelit tăiat împrejur, era o sămânţă a lui Avraam, şi ca urmare avea un drept la făgăduinţa că va birui porţile vrăjmaşului. Amin.

El era sămânţa lui Avraam şi avea un drept la făgăduinţa pe care o primise acesta, pentru că era tăiat împrejur. Fiind sămânţa lui Avraam, Şamgar avea făgăduinţa că va birui poarta oricărui vrăjmaş. Amin.

Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, aşa că a apucat acel otic de plug şi a omorât cu el şase sute de filisteni. Da. De ce? Pentru că avea o super putere.

Samson a avut o super putere pentru că Super Duhul a venit peste el. De aceea nu s-a sfărâmat falca de măgar. Noi am vorbit despre aceasta aseară. Era un super. Aşa este. Toţi aceşti bărbaţi erau sămânţa naturală a lui Avraam, dar într-o zi a venit Sămânţa Împărătească a lui Avraam. Avraam l-a primit pe Isaac ca pe unul născut din morţi, prin nevasta lui, pe cale sexuală. Acela era ca şi mort, era sămânţa naturală, dar arăta spre super Sămânţa care urma să vină, spre Cel care nu avea un tată pământesc şi nici o mamă pământească.

În ordine, prietene catolic, dacă tu o numeşti pe Maria, mama lui Dumnezeu, te rog să-mi arăţi un singur text biblic în care ea este numită aşa. Cum ar putea Dumnezeu să aibă o mamă? Şi dacă ar avea, cine este tatăl? Maria nu a fost nimic altceva decât un incubator. Asta-i tot. Isus nu a numit-o niciodată mamă, ci a numit-o femeie pentru că El era Dumnezeu şi astfel nu putea s-o numească mamă. Corect. Aceste învăţături şi tradiţii i-au omorât pe oameni. Da, El a numit-o femeie. (Ioan 2.4).

Într-o zi, cineva I-a zis: „Mama Ta Te aşteaptă…”, dar El a privit la ucenicii Săi şi a spus: „Cine este mama Mea? Cei ce fac voia Tatălui Meu…” (Matei 12.48-50). Ea era doar femeia pe care a folosit-o Dumnezeu, nicidecum mama lui Dumnezeu. Este o batjocură la adresa Lui şi numai să gândeşti aşa ceva. Desigur.

Şi a venit această super Sămânţă. Desigur, sămânţa vine de la mascul, dar în cazul Lui a fost creată de Dumnezeu. Din ou s-a format trupul Lui, dar credeţi cumva că era oul femeii? Dacă ar fi aşa, acel ou nu ar fi putut fi acolo fără o senzaţie; ar fi trebuit să se întâmple ceva ca să fie fecundat. Dar adevărul este că Dumnezeu a creat întreaga fiinţă a lui Hristos în pântecele Mariei, iar ea a fost doar incubatorul care a purtat acest Fiu. Nu a fost nimic de la ea. Maria a fost doar femeia pe care a folosit-o Dumnezeu.

Sămânţa Împărătească a venit şi a trebuit să moară pentru noi toţi. Fiecare sămânţă naturală a lui Avraam a biruit natural fiecare poartă a vrăjmaşului. Am putea să-i spunem pe nume fiecăruia dintre ei şi câte porţi ale vrăjmaşului a biruit. Dar la final, fiecare din acei mari luptători a trebuit să moară. Iată însă că a venit Sămânţa Împărătească. Amin.

Când a fost aici pe pământ, El a biruit porţile bolii; a biruit porţile fiecărui vrăjmaş care a venit înaintea Lui şi le-a luat. Şi a murit într-adevăr, dar a înviat din nou. Astfel, a intrat în posesia cheilor Împărăţiei lui Dumnezeu, a iadului, morţii şi mormântului. El a biruit totul, pentru că era o super Sămânţă, o super făgăduinţă. Amintiţi-vă că El a înviat din morţi şi este viu în vecii vecilor.

Cu câteva seri în urmă v-am povestit de femeia catolică mexicană a cărui copilaş a fost înviat din morţi. Ziarele mi-au luat chiar a doua zi un interviu şi spuneau:

„Domnule Branham, nu eşti catolic, este adevărat?”

„Nu domnule, sunt protestant,” am răspuns eu.

„Protestezi împotriva bisericii.”

„Da, dar nu împotriva oamenilor, ci împotriva sistemului.” Dumnezeu a murit pentru oameni. Aşa este. Eu nu-i condamn pe oameni, ci sistemul care îi conduce.

„Dacă eşti protestant, la care denominaţiune aparţii?”

„La niciuna. Eu m-am născut în Împărăţia lui Dumnezeu.” Aşa este.

„Dar crezi că şi sfinţii noştri pot învia morţi?”

La origine, eu sunt irlandez, şi mă trag din familie de catolici, şi ştiu că ei cred că nu poţi fi sfânt decât după moarte. Aşa învaţă ei.”

„Tu nu poţi fi sfânt decât după moarte,” a continuat el.

„Înseamnă că Pavel nu a fost sfânt când a predicat? Dar Petru, Iacov, Ioan şi toţi ceilalţi, au fost sfinţi numai după moarte, după ce au fost canonizaţi de nu ştiu care biserică romană? O, nu-mi spune aşa ceva!”

„Dar care este părerea ta despre biserica catolică?”

„Îmi pare rău că m-ai întrebat aceasta. Chiar vrei să-ţi răspund?”

„Da, aş vrea să aud părerea ta.”

„Nu vreau să fiu dispreţuitor, dar cred că este cea mai înaltă formă de spiritism.”

„Cum adică?”

„Oricine invocă morţii face spiritism.”

„Cum adică?”

„Toţi acei zei şi zeiţe la care vă rugaţi, sunt morţi.”

„Păi, domnule Branham şi tu te rogi la Isus. Şi El a murit.”

„Dar a înviat a treia zi şi acum este viu în vecii vecilor.”

Este un super semn. Pe El nu poţi să-L omori; a înviat şi este viu de-a pururi, Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Dumnezeu ne-a dat un super semn, un semn pentru Cuvânt, un semn că El este viu în aceste zile din urmă. El este viu şi astăzi, ca să Se manifeste seminţei împărăteşti a lui Avraam. Amin.

Să nu uitaţi că biserica dintre neamuri este o parte a super Seminţei lui Avraam, pentru că ei sunt morţi în Hristos şi au devenit moştenitorii mântuirii prin Hristos; şi Hristos este Sămânţa lui Avraam. Noi avem aceeaşi credinţă pe care a avut-o Avraam.

Când Dumnezeu i-a spus ceva lui Avraam, nici o denominaţiune şi nimic nu l-a putut clinti, şi a numit lucruri care nu erau ca şi cum ar fi fost. Avraam a crezut orice super semn, acesta fiind adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Ştiu că este dur, dar este adevărul. Da, domnilor.

Isaac era sămânţa naturală, dar Hristos este super Sămânţa. Hristos a fost Sămânţa duhovnicească şi noi suntem născuţi de Hristos, ceea ce ne face o super sămânţă cu Hristos, pentru Dumnezeu. Noi suntem super sămânţa, nu o organizaţie sau o denominaţiune. Este o super sămânţă.

Dumnezeu le arată oamenilor semnele Lui, super lucruri. De-a lungul anilor, El Şi-a arătat întotdeauna semnele prin prorocii Săi. El a făcut întotdeauna din prorocii Săi un semn al Lui. Aş vrea să fiţi atenţi în următoarele cinci minute. Observaţi. Dumnezeu Îşi arată semnele Sale, şi de fiecare dată când se ridică în scenă un proroc, el este un semn; de obicei este un semn al judecăţii care se apropie.

Când Dumnezeu l-a ridicat pe Noe, acesta a fost un semn pentru acea epocă intelectuală care trebuia să ia sfârşit. Noe a predicat despre judecata care urma să vină, dar a fost batjocorit şi respins. Apoi, Noe a intrat în arcă, iar Dumnezeu i-a condamnat pe cei care au râs de prorocul Lui. Noe era un semn al judecăţii viitoare, era semnul lui Dumnezeu pe pământ.

Moise a fost un semn pentru Egipt şi Egiptul a fost terminat. Astfel, Dumnezeu i-a înecat în Marea Roşie pe cei care au supravieţuit plăgilor.

Ieremia a fost un semn pentru Israel că va merge în Babilon. Daniel a fost de asemenea un semn. Ioan Botezătorul a fost un semn al venirii lui Mesia. Ioan L-a anunţat că va veni. Şi ce s-a întâmplat? Rasa evreiască a fost tăiată jos din Pomul mântuirii. Ioan era anunţul judecăţii care urma să vină.

Dumnezeu îi foloseşte întotdeauna pe proroci ca semne ale Lui. Să nu uitaţi aceasta când vedeţi un proroc. Şi eu cred că şi nouă ne-a fost promis unul, de aceea îl aştept.

În Maleahi 4 scrie că… Ştiu că îmi veţi reaminti că Isus a spus despre Ioan că „Dacă vreţi să ştiţi, acesta este Ilie care trebuia să vină.” Ilie a fost un om al pădurii, unul ca ura femeile imorale, de aceea le condamna pentru felul în care trăiau. Dar Ioan ce a făcut? Acelaşi lucru. Astfel, i-a spus lui Irod: „Nu este corect să trăieşti cu ea!”, referindu-se la femeia aceea imorală.

Natura unui proroc era că el iubea singurătatea, stătea în pădure şi nu se temea. El era împotriva organizaţiilor şi le-a spus fariseilor: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Dumnezeu este în stare să ridice din pietrele acestea copiii lui Avraam.” (Matei 3.7,9). El nu a dat cu pumnul.

Vorbind despre Ioan, Isus a spus: „Ce aţi ieşit să vedeţi? O trestie clătinată de vânt?” (Matei 11.7). Nu, Ioan nu era aşa ceva. Şi după ce au plecat ucenicii trimişi de Ioan, Isus a spus: „Ce aţi ieşit să vedeţi? Chiar dacă nu puteţi primi aceasta, să ştiţi că despre el s-a spus că „Voi trimite solul Meu înaintea Mea.” El este Maleahi 3, nu Maleahi 4.

Dacă Ioan ar fi Ilie din Maleahi 4, atunci Scripturile nu s-au împlinit şi ne îndrumă greşit, pentru că El Îl va trimite pe Ilie înaintea zilei celei mari şi înfricoşate a Domnului, iar ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului va arde întregul pământ. Atunci cel neprihănit va călca pe cenuşa celor răi, dincolo, în Mileniu. Deci Ioan nu putea fi acest Ilie.

Vedeţi? Scriptura se tălmăceşte singură. Fiţi atenţi! La prima sa venire, el „va întoarce inimile părinţilor spre copii,” a părinţilor patriarhi, a credinţei lor, la această credinţă nouă a copiilor lui Isus… „Eu vin înaintea lui Isus.” El va pregăti calea înainte de venirea lui Mesia şi va întoarce inimile evreilor de la Lege la El.

Înainte de a doua Sa venire, El va întoarce inimile copiilor înapoi la credinţa părinţilor de la Rusalii. Aceasta duce la împlinirea prorociei din Ioel, care spune: „Voi restitui anii pe care i-au mâncat…” lăcusta, omida…şi aşa mai departe. (Ioel 2.25).

În grădina Eden au fost doi pomi: unul, bărbat şi celălalt, femeie. Tot ce a trăit, a murit prin acea femeie, pentru că ea este pomul morţii. Astfel, dacă eşti născut din femeie, vei muri, dar dacă eşti născut din Bărbat, din Hristos Isus, vei trăi. Aşadar, mireasa lui Adam a fost pângărită înainte ca el să ajungă la ea.

Când a venit Isus, El a fost Pomul Vieţii: „Eu sunt Pâinea Vieţii, Pomul Vieţii ieşit de la Dumnezeu din ceruri. Dacă un om va mânca din Mine, nu va muri niciodată.” (Ioan 6.48-50). Atunci când a venit, El a răscumpărat Pomul Mireasă. Astfel, acel Pom a fost restituit şi pus în rădăcinile pământului în ziua de Rusalii. Învăţătura Pomului Mireasă şi totul s-a întâmplat atunci la început; tot ce a avut nevoie, a primit atunci şi astfel, a crescut şi a crescut timp de trei sute de ani.

Apoi, lăcusta şi omida au început să mănânce din el până când a supt toată Viaţa, şi astfel a intrat în epoca întunecoasă, care a ţinut aproape o mie de ani. Ce a făcut lăcusta? Ce a făcut omida? De fapt este aceeaşi insectă în diferite stadii de dezvoltare. Şi ce s-a întâmplat?

Mai întâi a fost nicolaismul. „Nico” înseamnă „a birui” laicii. Ei au luat afară de la laici, Duhul Sfânt, şi au pus conducător un episcop, un papă, etc. Demnitarii au vrut aceasta: ei să fie purtătorii păcatelor, dar există Unul singur care a purtat păcatele şi acesta este Hristos. Dar aşa au vrut nicolaiţii, şi au făcut aceasta pentru ca biserica să obţină bani din mărturisiri.

Odată, cineva m-a întrebat: „Tu crezi în purgatoriu?”

„Da, domnule,” am răspuns eu. „Dar nu în felul în care învăţaţi voi, adică să plăteşti un preot să se roage pentru tine. Eu cred că Dumnezeu curăţă sufletele noastre chiar acum şi că noi trecem printr-un timp de curăţire a zgurii.” Sigur că da.

Observaţi ce au făcut ei! L-au scos pe Duhul Sfânt afară din biserică, şi au pus în locul Lui un Om „sfânt”, o somitate. În felul acesta marea organizaţie catolică a condus pământul timp de aproape o mie de ani.

Apoi s-a ridicat un reformator: Martin Luther, dar imediat după moartea lui, ei s-au organizat. Din cauza aceasta, viţa s-a uscat şi Soţul a tăiat-o. Ce s-a întâmplat?  A murit. Spuneţi-mi când s-a mai ridicat vreodată organizaţia luterană? Ea a murit.

După Luther a urmat John Wesley, un mare om a lui Dumnezeu care a dus pomul pe treapta a doua, pe treapta sfinţirii. Şi ce s-a întâmplat? Imediat după moartea lui Wesley şi Asbury, ei s-au organizat şi au format o biserică, dar Dumnezeu, Soţul, a venit şi a tăiat jos ramurile uscate. Spuneţi-mi, când s-au mai ridicat ei vreodată şi au mai avut vreo trezire?

Apoi a venit cincizecimea cu restituirea darurilor.. Ce s-a întâmplat atunci? A fost turnată din nou puterea lui Dumnezeu, Duhul Sfânt. Şi ce au făcut? S-au organizat şi s-au separat în frăţii. Şi ce s-a întâmplat? Dumnezeu i-a tăiat jos. Aşa este.

Dar tot El a spus: „Voi restitui,” zice Domnul.” Unde este viaţa din acea sămânţă? Chiar în centrul pomului, unde circulă viaţa, nu unde sunt acele ramuri care cad într-o parte şi-n alta. Viaţa este chiar în mijlocul pomului. Domnul a făgăduit că indiferent câţi vor suge din viaţa Pomului, la fel ca lăcustele, „Eu voi restitui, zice Domnul.”

Acel Pom va ajunge la vârf, la fel de sigur cum este faptul că stau aici. Aceasta va fi când poporul lui Dumnezeu se va uni împreună şi acele diferenţe denominaţionale vor dispărea. Ei vor veni la Viaţa lui Dumnezeu şi va fi o revărsare a Duhului Sfânt care va aduce înapoi în biserică, roada Duhului Sfânt. Va fi un super semn.

Nu contează dacă eşti metodist, baptist, prezbiterian, etc., şi nu contează la ce biserică aparţii; aceasta nu are nici o importanţă. Dacă depinzi de aceasta, vei muri; vei fi tăiat jos ca o ramură uscată, în timp ce pomul creşte. Să nu uitaţi că roadele sunt chiar în vârful pomului. Acolo bate soarele.

Dacă putem ajunge într-un acord, într-un loc, la un singur Dumnezeu, o singură mântuire, un singur Duh Sfânt, o binecuvântare, veţi vedea super semnul. Aleluia!

Când oamenii vor înceta să mai amestece toate acele lucruri cu Reţeta pe care a scris-o Dumnezeu, când vor înceta să mai amestece Biblia, şi se vor întoarce să creadă Cuvântul, să se poarte ca atare şi să stea pe El, dar nu pentru o senzaţie, ci până când Cuvântul îi însufleţeşte şi îi aduce la Viaţă ca să vadă adevăratele semne biblice ale timpului din urmă, pe Acelaşi Mesia care a trăit odată…

În una din aceste zile, va veni un proroc care va predica Cuvântul original al lui Dumnezeu. Atunci să-mi mai spuneţi de păr tăiat sau de lucrurile acestea! Aşteptaţi până când îl veţi auzi. Voi spuneţi că eu sunt dur cu organizaţiile, dar aşteptaţi până vine el la suprafaţă! El va restitui tot ce a mâncat lăcusta în toţi aceşti ani… Va fi un mesaj…

Unii spun: „Este o organizaţie…” Arătaţi-mi un singur loc unde Dumnezeu a lucrat cu o organizaţie şi nu cu un singur om. El nu a lucrat niciodată cu doi oameni în acelaşi timp, fiindcă ar avea idei diferite, iar dacă le puneţi împreună, veţi obţine o încurcătură. Dumnezeu lucrează întotdeauna cu un singur om.

Astfel, l-am avut pe Ilie, pe Elisei, pe Ioan, apoi pe Isus şi aşa mai departe. Apoi este un Luther, un Wesley şi aşa mai departe.

În acest timp din urmă trebuie să vină o restituire a Bisericii, a Pomului Mireasă care a fost mâncat în trecut de omizi, de lăcuste şi de tot felul de insecte care au distrus dragostea frăţească şi roadele lui.

Trebuie să apară din nou o biserică în care toate aceste bariere vor fi rupte şi Duhul Sfânt va lucra cum va vrea printre oameni. Când se va întâmpla aceasta, veţi vedea aceleaşi semne şi minuni care s-au întâmplat în trecut. Amin. Super semnul…

Acel super semn a fost un Copil născut din fecioară, un semn veşnic. Acel Copil nu este mort. Ei L-au omorât şi a murit; sigur că da. Boldul morţii L-a ucis, dar Dumnezeu L-a înviat. Şi iată că El este aici, după două mii de ani, după ce tot felul de insecte au mâncat din El. Da, există o rămăşiţă de popor care crede în Dumnezeu şi păzeşte Cuvântul Lui.

Va fi o Mireasă; tot atât de sigur cum stau aici, la acest amvon, va fi o Mireasă spălată în sângele Mielului. Astfel, Mielul va locui printre ei şi va face super semnele învierii Sale, ca în urmă cu două mii de ani, când a fost pe pământ. Aceasta cred eu. Amin.

Oamenii vor super semne. Astfel, spun: „O, noi avem un super semn, şi acela este că am câştigat o mie de oameni în organizaţia noastră.” Ha! Ce super semn! Acesta nu este super semnul lui Dumnezeu. Comunismul a avut ideea aceasta cu „mai mulţi anul acesta decât anul trecut.”

Şi să vă mai spun ceva ce am pe inimă. De ce vă temeţi de comunism? Voi spuneţi: „Comunismul va conduce lumea!”, dar adevărul este că nu cunoaşteţi Biblia. Arătaţi-mi un singur loc unde scrie că comunismul va conduce lumea. Biblia spune că Roma va conduce lumea, nu comunismul. O, comunismul este doar o marionetă în mâna lui Dumnezeu, care va face să se împlinească Cuvântul lui Dumnezeu.

Va fi exact cum s-a spus odinioară: „Pe cine să trimit să îl înşele pe Ahab, ca să vină la împlinire prorocia lui Ilie?” Deci, lumea nu va fi condusă de comunism.

Daniel a avut acea vedenie în care a văzut cum s-a succedat fiecare împărăţie, una după alta. Dar niciuna nu a fost comunistă, ci s-a ridicat în picioare puterea Romei. Da, romanismul va conduce lumea, nu comunismul. Nu vă îngrijoraţi pentru comunism, acesta nu mă deranjează nici un pic!

Ceea ce mă preocupă pe mine este să-mi adun poporul, pe sfinţii scumpi ai lui Dumnezeu, să ajungă să se uite la El, să-şi mute gândurile de la lucrurile lumii, să aibă adevărata experienţă, acel super semn în ei, ca dovadă că au trecut de la moarte la Viaţă şi toate lucrurile au devenit noi: credinţa în Dumnezeu, semne mari şi minuni care îi însoţesc, Lumina de seară. Aleluia! „Spre seară va fi Lumină.” Aşa este. Un super semn.

În timpul de seară va ieşi Soarele însuşi. Soarele, Fiul Se va arăta în timpul de seară. Să facă ce? Să culeagă roadele de seară ale Pomului. El a spus că va restitui Pomul acesta care a fost tăiat de crezuri, dogme şi alte lucruri. „Voi restitui, zice Domnul, şi va fi un super semn cu acel Pom, fiindcă Dumnezeu nu are alt sem. Le voi da un semn veşnic.”

Ce fel de lucruri a făcut acel Semn când a fost pe pământ? Uitaţi-vă ce a făcut ieri, şi atunci aşa trebuie să facă şi astăzi, fiindcă este un semn veşnic. Chiar dacă este vorba de rău, este încă semnul lui Dumnezeu. În timpul de seară, va fi Lumină. Suntem acolo, prieteni; suntem în timpul de seară. Să nu uitaţi aceasta.

Satan a orbit ochii oamenilor; a intrat în biserici şi a făcut o încurcătură între oamenii aceia scumpi şi evlavioşi.

Ieri eram într-un restaurant drăguţ din Los Angeles, unde am fost dus de nişte oameni drăguţi. Acolo erau oameni de afaceri episcopali şi alţii, care au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Ce s-a întâmplat? Au văzut Lumina. Şi imediat ce Lumina aceea a strălucit deasupra lor, au fost o sămânţă. Numele lor au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii, iar când Lumina aceea a trecut peste ei…

Un bărbat mi-a spus: „Eu am crezut că oamenii aceia au fost hipnotizaţi.” El a fost la o adunare din Phoenix. Şi a continuat: „Dar am constatat că hipnoza nu poate să cunoască gândurile oamenilor. Hipnoza nu poate face acele lucruri, aşa că m-am dus la oamenii aceia. Ei nu erau oameni educaţi, ci erau oameni simpli, cu inimile deschise. Acesta este Dumnezeu şi Îl vreau şi eu,” şi a început să vorbească în limbi chiar acolo. Amin.

Spre seară va fi Lumină. Super semnul se va arăta dincolo de Lumina de seară. Să nu uitaţi că soarele care dă lumină la apus, este acelaşi soare care dă lumină şi dimineaţa. Nu este o altă lumină, ci este aceeaşi lumină. Înţelegeţi?

Dumnezeu a spus: „Le voi da un semn veşnic: Fecioara va naşte un Fiu.” Şi când Fiul a strălucit peste poporul din Răsărit… iar acum străluceşte peste poporul din Apus şi nu poate merge mai departe. Soarele străluceşte de la est la vest aşa cum a călătorit şi civilizaţia. Noi suntem pe Coasta de Vest, iar dacă mergem mai departe, urmează din nou estul. Este sfârşitul timpului.

Scumpul nostru Hristos, Dumnezeul veşniciei străluceşte peste noi, făcându-Se cunoscut. Cum? În plinătatea Cuvântului Său.

„Se va întâmpla în zilele din urmă, zice Domnul: voi turna Duhul Meu peste orice făptură.” Un super semn. Noi primim un super semn.

Noi am avut semne denominaţionale. Am avut semne ale crezurilor, semne ale dogmelor şi aşa mai departe, dar acum primim un super semn: pe Fiul lui Dumnezeu manifestat în noi în Persoana Duhului Sfânt care este Dumnezeu în voi, Dumnezeu lucrând printr-un trup omenesc. Aceasta este sămânţa lui Avraam.

 Observaţi! La sfârşit, înainte ca Avraam să fie despărţit de Lot şi Sodoma să fie arsă, Dumnezeu a venit jos în chipul unui Bărbat şi a mâncat. Un predicator mi-a zis odată:

„Frate Branham, tu eşti foarte sensibil la lucrul acesta.”

„Nu, nu sunt prea sensibil. Aceasta arată că sunt în toate minţile.”

„Tu crezi că Acela era Dumnezeu?”

„Avraam L-a numit Dumnezeu.”

„Mâncând carne şi pâine şi toate lucrurile acelea?”

„Da,” am răspuns eu. „Tu ai uitat cât de mare este Dumnezeu.”

Au fost şi doi îngeri. Voi ştiţi că noi suntem făcuţi din şaisprezece elemente ale pământului. Acestea sunt: calciu, potasiu, petrol, lumină cosmică şi aşa mai departe. Vedeţi? Dumnezeu S-a întins, a luat de jos o mână de ţărână, a făcut un trup şi a spus: „Intră aici, Gabriele, fiindcă ne ducem jos.” Apoi Şi-a făcut unul şi pentru El. Aşa este. Sunt atât de bucuros să-L cunosc aşa. Chiar dacă nu va mai rămâne din mine nici o urmă pe pământ, Dumnezeu, care a făgăduit că mă va ridica în zilele din urmă, poate porunci luminii cosmice şi celorlalte elemente să vină la existenţă. El va face aceasta, dacă Numele meu este scris în Cartea Lui, cu sângele Mielului. Un super semn…

Nu sunteţi bucuroşi? Nu Îl iubiţi din toată inima? El este atât de bun! Îl iubesc cu tot ce este în mine. Dumnezeu să Se manifeste, deoarece cred că este aici. Amin. Tocmai s-a întâmplat ceva, pentru că El susţine întotdeauna Cuvântul Său. Un super semn.

Priviţi! Chiar aici este cineva care vine de peste ocean. Traduceţi pentru el. Tu eşti din Danemarca şi eşti bolnav. Problema ta este la nervii din muşchi. Spuneţi-i să nu uite aceasta! Du-te înapoi şi fii bine. Un super semn. Credeţi? Un super semn.

Ce ziceţi, oamenilor, credeţi? Să aveţi credinţă în Dumnezeu şi să nu vă îndoiţi!

Aici este un bărbat pregătit pentru operaţie, fiindcă are o tumoare. Domnule Harrison, dacă crezi din toată inima, nu va mai fi nevoie de acea operaţie. Dacă Îl vei lua pe Dumnezeu pe Cuvânt şi Îl vei crede, totul se va termina. Depinde de tine, dacă vrei să crezi Cuvântul Lui sau nu.

Aici este o doamnă din Sacramento care are o problemă intestinală. Vrei să crezi din toată inima? Dumnezeu te va face bine. Poţi să primeşti vindecarea, fiindcă îţi aparţine, este a ta. Un super semn.

Tu ce spui, domnule Love? Crezi că Dumnezeu te poate face bine? În ordine. Ridică-te în picioare şi primeşte vindecarea Lui.

Eu nu-l cunosc pe omul acesta, dar are nevoie de vindecare. Are probleme cu vezica, cu prostata şi tensiune mare. Dă-mi voie să-ţi mai spun ceva. Tu te mai rogi pentru cineva. Este soţia ta. Ea nu este aici. Crezi că sunt prorocul Lui? Dacă îţi voi spune care este problema soţiei tale, vei crede pentru vindecarea ta? Şi ea are tensiune mare. Crede şi va fi bine şi ea. Un super semn.

Pune-ţi mâinile peste bărbatul de lângă tine. Nu ai număr de rugăciune, aşa-i, domnule? În ordine. Crede din toată inima şi durerea de la spate te va părăsi.

În ordine, domnule. Întinde-te şi ajută-l şi pe domnul acela. Pune-ţi mâinile peste el. Dacă vei crede, leucemia te va părăsi şi vei fi bine. Amin. Dacă vei crede din toată inima.

Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Un super semn, un semn care nu poate da greş, fiindcă Dumnezeul cerului este prezent în locul acesta. El a promis că va face aceasta, nu-i aşa? Credeţi din toată inima?

Daţi-mi voie să vă spun ceva. Nici un om care nu este născut din nou, nu va face parte din răpire. Dacă în voi nu este acel germen de Viaţă, veţi pieri; nu puteţi învia din nou. Dacă în după-amiaza aceasta nu aveţi acel germen de Viaţă, şi nu sunteţi creştini, de ce nu păşiţi în faţă ca să mă rog pentru voi? Nu vreţi s-o faceţi?

Eu nu cred că poţi ajunge în ceruri pe baza unei emoţii, ci mergi în cer pentru că crezi Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl accepţi pe Isus Hristos. Aceasta este calea.

Vino aici, dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu cu adevărat. Mă simt călăuzit să fac aceasta înainte ca să mă rog pentru bolnavi. Orice persoană care nu Îl are pe Dumnezeu şi nu are nici o şansă la înviere, este chemată să vină aici. Super semnul lui Dumnezeu Se mişcă printre oameni, aşa că, veniţi acum şi credeţi din toată inima.

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Cineva să se ridice şi să vină după el. Haideţi, ridicaţi-vă şi veniţi aici jos! Aşa, domnule, vino! Amin. Vino aici! (Fratele Branham se roagă pentru oameni)…

… Omul acela în cârje vrea să fie mântuit? Aceasta este minunat. Zilele trecute, în prima seară aici, a venit o femeie de vreo şaptezeci de ani care nu era împăcată cu Dumnezeu. Ea a venit şi şi-a predat viaţa lui Hristos, apoi s-a dus acasă şi a murit. Nu este acesta har?…

… Cine urmează? În ordine, domnule. Să se ridice în picioare toţi cei care au numere de rugăciune. Vom proceda altfel acum. Să se ridice în picioare toţi cei care au numere de rugăciune.

Ca să nu credeţi că vindecarea divină îi aparţine numai unui evanghelist, oamenii aceştia de aici au tot atât de mult dreptul să se roage pentru bolnavi, ca şi mine, ca Oral Roberts şi ca orice altă persoană, pentru că toţi sunt slujitorii lui Hristos.

Dacă credeţi, vreau să vă puneţi mâinile peste fiecare persoană care trece pe platformă. Şi nu doar atât, ci vreau ca fraţii predicatori să stea cu mine şi să-şi pună mâinile peste bolnavi, astfel încât fiecare din voi să vadă că şi dacă nu sunt evanghelişti, Dumnezeu este cu ei…

Dacă cei care veniţi în rândul de rugăciune, credeţi că veţi fi vindecaţi, atunci veţi coborî de pe platformă sănătoşi.

Ca să nu mă înţelegeţi greşit, aş vrea să clarific lucrul acesta. Aici este un zid, iar dacă nu aveţi claritate cu privire la ceea ce se petrece, nu veţi putea trece mai departe. Eu vă iubesc şi vreau să vă ajut, dar trebuie să ascultaţi ce vreau să vă spun.

Cum ar putea un om să cunoască gândurile oamenilor şi să ştie ce se întâmplă în inimile lor? Nu se poate. Mai mult, dacă în zilele Sodomei s-au petrecut acele lucruri, ar trebui să se petreacă şi astăzi. Înţelegeţi? În acest rând s-au petrecut mai multe lucruri decât s-au scris în toată Biblia. În adunarea aceasta s-au făcut mai multe lucruri în acest rând, dovedind super semnul învierii lui Hristos şi a prezenţei Lui; arătând că El este Acelaşi Dumnezeu, că arată acelaşi semn şi face aceleaşi lucruri. El a spus despre Sine: „Fiul nu face decât ceea ce Îi arată Tatăl.” Este adevărat?

Dacă El ar sta aici, în acest costum, nu v-ar putea vindeca dacă nu credeţi. Desigur, ar putea să vă spună care este problema şi alte lucruri de felul acesta, dar nu ar putea să vă vindece pentru că a făcut-o deja. Prin rănile Lui suntem vindecaţi, este adevărat? Totul este deja făcut.

Acum vă rog să fiţi atenţi. Odată, a fost un evreu care a spus: „Vino şi pune-Ţi mâinile peste fiica mea şi va trăi.” Acela era obiceiul evreiesc: punerea mâinilor.

Dar romanul dintre neamuri, a spus: „Nu sunt vrednic să vii sub acoperişul meu, dar spune doar un cuvânt.” Când vedeţi Cuvântul Lui manifestat, nu doar în mine, ci şi în voi, dacă Îl credeţi pe Dumnezeu care a trimis darul, Îl veţi vedea lucrând printre noi şi veţi şti că Acesta este Dumnezeu….

… Vă rog să fiţi respectuoşi. Priviţi! Dumnezeu a promis că în zilele din urmă se vor întâmpla aceste lucruri, şi iată că se întâmplă. Eu personal sunt un neştiutor, nu am nici un fel de educaţie şi nu ştiu nimic despre aceste lucruri. Tatăl ceresc ştie că acesta este adevărul.

Cred că am văzut zeci de mii de vedenii şi fiecare din ele a fost exactă. Fiecare lucru vestit s-a împlinit întocmai cum a fost spus. Înţelegeţi? Când tu stai pe platformă şi spui că ai credinţa unui creştin, atunci propria ta credinţă se duce la tronul lui Dumnezeu şi se atinge de Marele Preot, apoi El întoarce aceasta înapoi printr-un dar, şi răspunde arătând că El este Acelaşi Dumnezeu care a fost şi este în mine şi în tine. Este acelaşi Dumnezeu.

Aţi văzut fotografia de acolo? Acelaşi Înger, Aceeaşi Lumină din fotografie, este la nici doi paşi depărtare de mine. Aşa este. Dacă nu credeţi şi gândiţi ceva rău împotriva acestor lucruri… Vedeţi, Dumnezeu este încă Dumnezeu. El trebuie să fie Dumnezeu şi este Dumnezeu; El a fost întotdeauna Dumnezeu.

Sunt nouă daruri duhovniceşti pentru Biserica lui Dumnezeu, este adevărat? Apostoli (misionari), proroci (văzători), învăţători, păstori şi evanghelişti. Toate aceste daruri stau aici împreună, nu doar o slujbă, ci toate slujbele împreună cu Duhul Sfânt care Se manifestă prin ele.

Aceşti păstori v-au învăţat cum să trăiţi, iar voi aţi urmat instrucţiunile lor ca să primiţi Duhul Sfânt. Voi primiţi Duhul Sfânt şi sunteţi mântuiţi urmând întocmai ceea ce v-au spus aceşti învăţători.

Eu am venit să vă spun să credeţi în Domnul Isus Hristos, iar El v-a vorbit înapoi şi printr-un alt dar. Acum treceţi pe sub mâna fiecăruia din acele daruri. Cum ar putea da greş? Nu se poate. Când ajungi pe platformă şi unul dintre aceşti oameni îşi pune mâinile peste tine, spune: „Îţi mulţumesc că m-ai vindecat, Dumnezeule,” apoi du-te mai departe bucuros.

Acum haideţi să ne plecăm cu toţii capetele.

Doamne, la încheierea acestei campanii de cinci zile, eu am văzut sinceritatea oamenilor; am văzut forfota şi tensiunile… fiindcă Satan aruncă între ei confuzia ca să-i împiedice să creadă. Doamne, Te rugăm să-l ţii departe de ei şi îngăduie ca Duhul lui Hristos să conducă aici. Fă ca atunci când vor trece pe platformă, oamenii să-şi amintească faptul că urmează să facem exact ce spune Scriptura: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…”

În aceste cinci servicii, ei au văzut confirmarea prezenţei Tale prin vorbirea în limbi, prin tălmăcirea limbilor, prin vindecare, prin ridicarea din scaunul cu rotile, prin lucrurile care le-au fost spuse oamenilor cu privire la viaţa lor.

Ei cred pentru că au văzut puterea lui Dumnezeu care i-a salvat şi aceste lucruri care s-au întâmplat. Au fost descoperite tainele inimii, problemele lor, persoanele pentru care s-au rugat şi aşa mai departe. Cu siguranţă ei pot să vadă că Acesta este scumpul Domn Isus.

Acum, fă să vină în Puterea Lui. Binecuvântează-i pe fraţii mei de aici, Doamne, care mă vor susţine, pe aceşti păstori şi învăţători care m-au ajutat şi care au stat lângă mine. Dumnezeu să-i binecuvânteze şi fie ca mâinile şi trupurile lor să fie  umplute cu Duhul Sfânt.

În ce-i priveşte pe aceşti oameni bolnavi care sunt copiii cuiva, părinţii cuiva, soţul sau soţia cuiva, fă-i să înţeleagă că sunt deja vindecaţi. Ei trebuie doar să accepte acest lucru. Îndură-Te. Noi suntem vindecaţi prin rănile Lui, deci fie ca toţi cei care vor veni în acest rând, şi pentru care ne vom ruga şi ne vom pune mâinile, să fie vindecaţi în Numele lui Isus. Amin.

Am să-i rog pe fraţii de aici să formeze un rând. Veniţi aici sus pe platformă. Vă rog să formaţi un alt rând pe partea dreaptă. Amin.

Acum este timpul faptelor. Duhul Sfânt Şi-a făcut prezenţa şi Cuvântul a fost confirmat. Este rândul vostru. Câţi cred? În ordine. Să veniţi cu credinţă în timp ce veţi trece prin acest rând, iar când mergeţi înapoi la locurile voastre, bucuraţi-vă şi lăudaţi-L pe Domnul. Să credeţi indiferent care este problema voastră.

Dacă este cineva invalid… Cred că este pentru că am văzut pe cineva împingând un scaun cu rotile. Aduceţi-le până aici, iar noi vom coborî de pe platformă şi ne vom ruga pentru ei. Nu trebuie să urce pe platformă, fiindcă vom coborî noi la ei.

Câţi din sală, care sunt bine, vor să vină să se unească cu noi în rugăciune? Acum întoarceţi-vă şi puneţi-vă mâinile peste aceşti oameni şi rugaţi-vă pentru ei. Uitaţi-vă pe această platformă. Prezenţa Duhului Sfânt este un super semn. Acest semn nu a mai fost făcut în biserică din zilele apostolilor. De ce? Pentru că aceasta este Lumina de seară şi este pentru biserica chemată afară din Sodoma.

Aceasta vrea Dumnezeu. Treceţi pe aici cu credinţă deplină în Dumnezeu şi spuneţi: „Doamne, eu cred chiar acum şi accept.”, apoi coborâţi de pe platformă şi totul este gata. În ordine.

Acum aş vrea ca toţi oamenii din audienţă să se roage împreună cu noi în timp ce oamenii vor trece pe aici şi noi ne vom ruga pentru ei.

O, trebuie să se întâmple ceva, nu-i aşa? Câţi credeţi aceasta? Eu cred. Acum haideţi să ne plecăm capetele cu respect şi să ne rugăm.

Tatăl nostru ceresc, femeia aceasta a ajuns  în rândul de rugăciune din după-amiaza aceasta. Ea este prima, şi mâini după mâini se vor pune peste ea şi se vor ruga în timp ce va trece pe aici.

Doamne eu nu cred că ai putea face mai mult decât ai făcut deja, fiindcă Ţi-ai arătat prezenţa, ai confirmat Cuvântul Tău şi ai făcut aceste lucruri mari. Doamne Dumnezeule, îngăduie ca fiecare dintre ei să fie vindecaţi în timp ce trec pe aici. Dă-ne aceasta în Numele lui Isus Hristos, Doamne…

(Fratele Branham se roagă pentru bolnavii care trec prin faţa lor. Nu se înţelege ce spune).

Vreau să vă opriţi puţin. Îl vedeţi pe băiatul acesta de culoare? Aseară a fost vindecat de paralizie şi ridicat din scaunul cu rotile. El a venit aici ca să-I dea slavă lui Dumnezeu.

Acum continuaţi să vă rugaţi, pentru că sunteţi în prezenţa lui Dumnezeu.

– Amin –