STRÂMTĂ ESTE POARTA

Mulțumesc, frate Neville. Este atât de bine că pot să fiu din nou în casa Domnului. Întotdeauna îmi face plăcere să mă întorc la acest Tabernacol, oriunde aş fi în altă parte, pentru că aici este ceva deosebit.

Aceasta a fost prima şi singura biserică pe care am păstorit-o, aşa că mă simt foarte bine când mă întorc aici.

Nădejdea mea este că în ziua când soarele va înceta să mai strălucească, iar lumina stelelor va păli, acolo sus vor fi prezenţi şi fraţii şi surorile mele din acest Tabernacol, care au fost spălaţi în Sângele Mielului. Eu aştept acel timp.

Când am fost prin sală, am întâlnit-o acolo în spate, pe sora Arganbright. Ea mi-a spus că printre noi se află şi oameni care au fost prezenţi la adunarea de la Kingston, iar eu mă bucur că-i avem aici ca mărturie.

Oriunde sunt, aş vrea să-şi ridice mâna ca să-i pot vedea. Da, sunt acolo în spate. Este bine.

Văd aici cartea poştală trimisă de Oral. Cred că aţi anunţat deja adunările lui. Eu nu am ştiut nimic de aceasta până alaltăieri, dar cred că vor începe pe data de 06, este adevărat? Fratele Roberts va fi aici în perioada 6-15 martie. El este un bun prieten de-al meu şi un slujitor adevărat al lui Dumnezeu, aşa că aş vrea să mergeţi să-l ascultaţi. Sunt sigur că mesajele lui vă vor face plăcere.

Şi el se roagă pentru bolnavi, aşa că sunt singur că veţi putea să-L vedeţi pe Dumnezeu în acţiune, deoarece fratele este un mare luptător pentru credinţă, un om pe care Dumnezeu îl foloseşte cu putere.

Îmi amintesc ziua când l-am întâlnit prima dată pe fratele Roberts. Eram într-o adunare ce se ţinea într-un cort vechi în Missouri. El stătea pe unul din scaunele din faţă, iar la încheierea serviciului, ne-am dus şi am stat de vorbă în spate. Fratele Oral este mai tânăr decât mine – are abia 40 de ani.

El m-a întrebat: „Crezi că Dumnezeu mă ascultă când mă rog pentru bolnavi?”

„Frate”, i-am răspuns eu, „Dumnezeu ascultă rugăciunea oricărui om care se roagă.”

Astfel, a început să se roage pentru bolnavi. El este un om educat şi inteligent. Are educaţie de colegiu şi patru ani de psihologie. Desigur, este un bărbat strălucit.

Acum aş vrea să vă povestesc pe scurt ce a făcut Domnul nostru în adunarea umilă pe care am avut-o în Jamaica şi în Puerto Rico. A fost ciudat faptul că ne-am dus acolo, pentru că fratele Leo ştie cum sunau telefoanele aducând invitaţii din toate părţile. De-a lungul unei săptămâni s-au adunat sute de invitaţii, dar mie îmi place să mă las călăuzit de Domnul acolo unde vrea El să merg, căci dacă m-aş duce pentru că sunt invitat de un om, înseamnă că merg în numele acelei biserici sau organizaţii. Dacă m-aş duce pentru că sunt trimis de fratele Neville, înseamnă că merg în numele fratelui Neville, de aceea, îmi place să mă duc acolo unde mă trimite Isus, căci atunci merg în Numele Domnului Isus.

Mai devreme sau mai târziu, va trebui să părăsesc această vale, pentru că am probleme cu gâtul. Eu şi Leo am fost plecaţi în mlaştinile din Florida, iar când ne-am întors, pe când eram la vreo patruzeci de mile de Louisville, am început să am deja probleme cu gâtul. Nu ştiu care este cauza: vreo bacterie din aer, sau poate că este Dumnezeu care încearcă să mă ţină departe.

Într-o dimineaţă m-am trezit foarte devreme, era cam ora trei. Soţia şi băieţelul dormeau, aşa că m-am ridicat pe o parte, iar când am făcut aceasta, am văzut o mulţime de oameni adunaţi într-un loc. (era o vedenie).

Eu i-am spus lui Billy Paul: „Du-te şi împarte numere de rugăciune pentru oamenii aceia.”

Billy a răspuns: „Bine, tată!” şi a plecat, dar după un timp s-a întors şi mi-a spus: „Nu pot să le dau numere de rugăciune acestor oameni! Îl vezi pe omul acela? El era chiar aici când am spus: „Toţi cei care doresc să primească un număr de rugăciune, să ridice mâna,” dar când m-am dus  să-i dau numărul, el era în altă parte. M-am dus unde era, dar când am ajuns aproape de el, era în alt loc, iar acum se află acolo în spate. Pur şi simplu nu pot să dau nici măcar un număr de rugăciune.”

„Păi, Billy, nu este nevoie să împarţi numere de rugăciune, pentru că aici este foarte mult loc,” i-am răspuns.

Numerele de rugăciune se dau pentru ca oamenii să păstreze ordinea, de aceea i-am spus lui Billy: „Pot să-i iau pe toţi cei care se află aici, şi să-i aliniem foarte frumos unul după altul şi să mă rog pentru ei.”

„În ordine”, a răspuns Billy, după care s-a întors spre dreapta şi a plecat.

Apoi am auzit un Glas care-mi vorbea din cer şi care spunea: „Din acest timp, am să încep să te fac mare!”

Am privit în jur şi atunci am văzut o mulţime foarte mare de oameni.

Imediat după aceea a fost strigat numele fratelui Roberts, iar cineva spunea:

„Fratele Oral Roberts vine să te vadă pe tine.”

„Cum să-l întâmpin?” am întrebat.

„La fel cum te va întâmpina el pe tine.”

Atunci l-am văzut venind pe fratele Oral îmbrăcat într-un costum negru, iar pe cap purta o pălărie neagră, asemănătoare cu pălăria pe care o purta Bing Crosby. Oral m-a privit şi a spus:

„Salut, frate Branham.”

„Salut, frate Roberts”, am răspuns.

„Ai o mulţime foarte frumoasă”, a spus el.

„Da, chiar o mulţime”, am răspuns.

După aceea s-a întors şi a plecat în direcţia în care plecase şi Billy, adică spre dreapta.

„De unde am să vorbesc acestei mulţimi?” m-am gândit eu şi am început să caut un loc mai potrivit. Nu am găsit niciunul, dar a venit cineva şi mi-a zis:

„Vino aici!”

„Nu se vede prea bine”, am spus şi m-am dus de-a lungul acelui loc.

Îmi amintesc că am spus: „Cel mai important lucru pentru mine este să mă păstrez umil în inima mea înaintea lui Dumnezeu şi a copiilor Săi”, după care vedenia m-a părăsit.

„Oare ce poate însemna acest lucru?” m-am gândit după aceea. Voi avea oare o astfel de adunare? Dar unde va avea loc?

Vedeţi? Uneori, El nu-mi arată în vedenie unde se petrec lucrurile, ci îmi vorbeşte în pilde. Sunt sigur că cei care citesc Biblia, înţeleg ce vreau să spun.

M-am ridicat şi m-am dus într-o cameră din faţă, şi am stat jos. Era ora 3.30-4.00 dimineaţa. Mi se făcuse somn, aşa că m-am dus înapoi în pat şi m-am culcat, dar de data aceasta am avut un vis cât se poate de ciudat.

Mulţi dintre voi îl cunosc pe Jock Moore, unul din  managerii mei. Eu îl cunosc de mulţi ani. Şi în vis se părea că eram în oraş, la întâlnire cu fiica lui, o fată de vreo șaptesprezece ani. O duceam de mână, conducând-o sus pe deal.

(Eu o cunosc pe micuţa Jackie de când era bebeluş).

Am urcat până am ajuns sub un copac mare, iar acolo erau trei blocuri, ca cele din oraş. Fata s-a aşezat jos şi am văzut că avea o rochie încreţită, pe care şi-a aranjat-o cu grijă, după care şi-a împreunat mâinile şi a privit spre cer.

Ei bine, Jackie este o fată foarte cumsecade. Deşi are gura cam mare, iar părul are culoarea nisipului, deci nu este prea atrăgătoare, este o adevărată doamnă.

Privind-o, am văzut că cerul se reflecta în ochii ei. M-am apropiat de ea până la distanţa de vreo cinci picioare, după care m-am aşezat jos, pe-o parte, şi am luat un pai pe care l-am pus între dinţi. În timp ce-l mestecam, m-am gândit:

„Ce fac eu aici sus? Eu, om bătrân, cu fata aceasta tânără? Păi, sunt căsătorit şi am şi copii. Nu, eu n-am ce căuta aici cu ea!” şi imediat am dat să mă ridic, dar atunci s-a auzit un Glas care parcă răsuna din copac, şi care a spus:

„Aceasta este pentru un semn şi pentru o cauză!”

M-am trezit aproape strigând, ca dintr-un coşmar şi m-am gândit: „Poate asta înseamnă că voi aluneca, sau poate se va întâmpla ceva cu mine. Totuşi, ar fi mai bine să nu gândesc cu mintea mea, ci să aştept să lucreze Dumnezeu.”

M-am pus să mă rog şi am spus:

„Doamne, acest vis este în legătură cu vedenia pe care am avut-o mai înainte, sau ce vrea să însemne?”

După ce am aşteptat un timp (se trezise deja soţia mea şi pregătea dejunul), Glasul a venit din nou şi a spus:

„Du-te în Kingston şi-ţi voi spune acolo ce trebuie să faci!”

M-am dus deci imediat la Kingston, iar când am ajuns acolo, am aflat că ei ştiau de marţi că voi fi acolo vineri.

Eu nu prea ştiu cum să fac estimări cu privire la numărul oamenilor, pentru că de obicei exagerez, dar în prima seară cred că am avut cam o mie două sute de oameni. În ziua următoare însă, s-a dat startul într-un concurs de alergare. Un alergător trebuia să fugă timp de patru ore, după care trebuia să predea ştafeta altuia, care urma să urce pe munte.

În seara aceea am avut cam cinci mii de oameni, în adunare, pentru ca în seara a treia să fie cam cincisprezece sau douăzeci de mii de oameni, câteva mii din ei, predându-se Domnului.

Astfel, înţelesul era cât se poate de clar: copila fratelui Moore simboliza Biserica, fecioara, iar cele trei blocuri erau cele trei seri de evanghelizare.

Eu am luat-o pe micuţa fecioară din locul unde era şi, prin slujba pe care o am, am dus-o în lucrurile înalte ale lui Dumnezeu, până s-a cutremurat întreaga insulă, ceea ce a făcut ca lucrătorii şi oamenii să strige într-un glas: „Încă o seară sau două!”

De acolo am plecat la Puerto Rico, unde ne-am bucurat de o mare binecuvântare, căci după estimările făcute, cam patruzeci de mii de suflete scumpe au venit la Domnul Isus.

Oh, şi la plecare…eu spun aceasta bisericii mele. Nu o spun în alte locuri, nici în public, pentru că ar putea fi interpretat greşit, dar am scris aici, numele judecătorului care a vorbit când am plecat de acolo.

El a spus: „Noi am fost onoraţi să avem pe insulă o mulţime de predicatori. De curând a fost aici domnul Billy Graham, care a ţinut o adunare glorioasă, dar el ne-a adus o Evanghelie despre care am mai auzit.

Apoi, am fost onoraţi cu vizita domnului Roberts. Şi el ne-a dăruit un timp minunat în cele trei zile de evanghelizare, dar cheltuielile făcute în timpul şederii la hotel, au fost foarte mari: treizeci și cinci de mii de dolari pentru trei nopţi, acestea fiind suportate de gazde.

L-am avut aici şi pe domnul Osborne, care este un alt mare slujitor al lui Hristos, dar când a plecat, a fost o mare dezamăgire, căci totul părea sfârşit.

Am observat însă, că în adunarea aceasta nu a fost nimeni care să nu se fi rugat împreună cu fratele Branham, iar după ce serviciul s-a încheiat, am încărcat un camion cu cărucioare şi cârje, lăsate de cei vindecaţi. Pot spune că de data aceasta, nu am avut printre noi un om, ci pe Dumnezeu, care a venit aici.”

Eu le spusesem oamenilor: „Nu aşteptaţi rugăciunile mele, ci rugaţi-vă voi înşivă. Puneţi-vă mâinile unul peste celălalt şi rugaţi-vă.” Au adus vreo douăzeci și cinci sau treizeci de oameni pe platformă, iar când darul deosebirii a început să lucreze şi să descopere lucrurile ascunse, oamenii au început să strige.

Mai mult, noi am stat într-un hotel de patru stele, şi ne-am plătit singuri cheltuielile. Aici, vreau să spun că aveţi şi voi o mare contribuţie la aceasta, prin zeciuielile pe care ni le-aţi trimis, şi cred că în ziua aceea măreaţă pe care o aşteptăm, Dumnezeu vă va răsplăti.

Vedeţi? Întotdeauna când cineva merge şi face o lucrare de la sine însuşi, când totul se termină şi pleacă, oamenii se gândesc: „Vai, ce mare dezamăgire! Dumnezeu ne-a părăsit!”

Dar nu, Dumnezeu nu vă părăseşte niciodată, ci El este întotdeauna cu voi.

Dumnezeu poate folosi un om într-o anumită slujbă, dar aceasta nu înseamnă că acel om are un drept în faţa Sa şi ca urmare primeşte tot ce cere. Nu, nu, ci credinţa voastră este cea care face aceasta. Atunci, cu siguranţă după adunare se vor ridica o mulţime de cărucioare şi de cârje, pentru că Prezenţa Domnului a fost acolo. Aceasta este ceea ce vrem să vedem, căci atunci omul iese din scenă şi intră Dumnezeu.

Voi începe să vorbesc peste câteva minute, dar până atunci i-am rugat pe băieţi să nu dea drumul la înregistrare. De trei zile m-am tot gândit despre ce să vorbesc, iar în dimineaţa aceasta, chiar înainte de a pleca de acasă, am simţit în inimă ceva aspru, un avertisment pentru biserică. Din cauza aceasta le-am spus fraţilor: „Înregistraţi banda, dar nu o daţi pentru vânzare.”

Totuşi, înainte de-a intra în subiect, aş vrea să mai depun o mărturie mică, ce v-ar putea face bine, aşa cum mi-a făcut şi mie.

De curând am fost într-o călătorie de pescuit împreună cu Leo, Gene şi Billy Paul. Am mers la un prieten care vine aici la Tabernacol, iar el ne-a dus undeva, într-un fel de mlaştină, aproape de Okeechbee sau aşa ceva. Nu ştiu exact cum se numeşte locul acela, căci numele i-a fost dat de indienii Seminole.

Şi fratele acestui frate (mă refer la fratele Evans), este un păcătos. El este un mare pescar şi s-a dus în mlaştini acum câteva luni, iar acolo a dat peste „terenul şerpilor”, cum îl numesc ei, de unde s-a întors atât de grav rănit că era între viaţă şi moarte. Piciorul i s-a umflat foarte tare, iar medicul i-a dat să facă nişte injecţii. Intrarea pe „terenul şerpilor” înseamnă moarte, dar nu numai acela este pericolul din mlaştini, ci şi aligatorii, care ajuns până la o lungime de 20 de picioare.

Şi în timp ce eram la pescuit acolo, am prins un peşte mare. Era atât de mare că nu am putut să-l trag singur din apă. M-au ajutat şi ceilalţi dar şi aşa abia am reuşit să-l scoatem.

După ce l-am tras la mal, fratele Evans şi-a scos pantofii, şi-a suflecat pantalonii şi s-a aşezat la soare ca să-şi uşte hainele.

Am observat că peştele pe care tocmai îl prinsesem, se zvârcolea printre tufe, aşa că m-am îndreptat spre el, dar fratele Evans mi-a zis: „Stai, frate Branham, că-l prind eu.” Şi a alergat spre tufiş. Deodată am auzit însă un ţipăt puternic, iar când fratele s-a întors, am observat că fusese muşcat de un şarpe cu clopoţei. Se vedeau bine urmele dinţilor, iar fratele avea dureri aşa de mari că îi dăduseră lacrimile. Spunea că simte că-l cuprinde paralizia, iar noi ne aflam la câteva mile de civilizaţie, în mlaştini. Fratele era prea solid ca să-l putem căra, şi de altfel se ştie că după muşcătura unui asemenea şarpe, victima mai trăieşte doar câteva minute. Alături de mine era şi Leo.

Deodată mi-au venit în gând cuvintele: „Tu eşti încă acelaşi Dumnezeu!”, după care mi-am pus mâinile peste locul unde fusese muşcat de şarpe, fratele, şi am spus: „Doamne, în Cuvântul Tău este scris că dacă vor fi muşcaţi de şerpi, cei ce cred nu vor fi vătămaţi.”

Chiar în momentul acela, durerea l-a părăsit, şi-a luat pantofii şi a pescuit toată ziua. Seara când ne-am întors acasă, a povestit tuturor ce i se întâmplase, iar oamenii l-au sfătuit că ar fi mai bine să meargă la medic. El a răspuns însă:

„Dacă Dumnezeu m-a ocrotit până aici, El îmi va purta de grijă şi mai departe.”

Am pescuit încă trei zile, dar nu s-a văzut nicio urmare a acelei muşcături. Vedeţi? Dumnezeu este încă Dumnezeu, şi El Îşi ţine fiecare făgăduinţă.

În toată slujba mea de până acum, este pentru prima dată când L-am văzut pe Dumnezeu rezolvând o muşcătură de şarpe. Da, El vă lasă să vedeţi că Îşi ţine toate făgăduinţele date şi că Cuvântul Său este viu şi adevărat. Amin.

Să nu uitaţi serviciul de miercurea viitoare şi nu uitaţi: dacă există cineva care are nevoie de rugăciunile voastre, acela sunt eu.

Duceţi-vă la adunările fratelui Roberts când vine în oraş şi salutaţi-l din partea tabernacolului.

Acum, înainte de a citi din Scriptură, aş vrea să ne ridicăm în picioare şi să cântăm o strofă sau două din acest imn glorios al Bisericii: „Credinţa mea priveşte spre Tine.”

Să cântăm cu toţii. Nu vă gândiţi cum cântaţi, ci faceţi-o din toată inima spre slava lui Dumnezeu.

Credinţa mea priveşte sus, la Tine,

O, Miel al Calvarului, Mântuitor divin.

Acum ascultă-mă când Te rog

Să iei toată vina mea.

O, lasă-mă ca de azi înainte

Să fiu cu totul al Tău,

În timp ce căile întunecoase

ale vieţii le străbat

Şi necazul se întinde în jurul meu,

Fii Tu Călăuza mea.

Porunceşte întunericului să se prefacă-n zi

Alungă tristeţea şi teama,

Şi de lângă Tine nu mă lăsa să rătăcesc.

În timp ce stăm cu capetele plecate, aş vrea să citesc din sfintele scrieri ale Bibliei, din Evanghelia după Matei capitolul 7, versetele 13 şi 14. Fie ca Domnul să-ţi adauge binecuvântările Sale bogate la Cuvântul citit:

„Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.

Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.”

Haideţi să ne rugăm.

O, Dumnezeule care L-ai înviat pe Isus Hristos din morţi şi ni L-ai prezentat în dimineaţa aceasta ca o Jertfă vie. Noi ne predăm cu umilinţă, vieţile, în mâinile Tale, căci în timp ce eram încă păcătoşi, morţi în păcat şi în nelegiuire, Tu L-ai trimis pe singurul Tău Fiu, ca să fie Răscumpărătorul înrudit şi să moară în trup pentru păcatele noastre, astfel încât să putem fi împăcaţi şi readuşi în părtăşie cu Tine.

O, Dumnezeule, dacă în dimineaţa aceasta mai este vreun păcat în mijlocul nostru, sau ceva care ar putea opri Duhul Sfânt să aducă mesajul Tău pentru inimile noastre, Te rugăm umili, Doamne, să ne ierţi şi să-l îndepărtezi. Curăţeşte-ne prin sângele Domnului Isus, căci recunoaştem şi mărturisim că nu suntem nimic, şi că Tu eşti Sfânt; eşti Adevărat; eşti neprihănit şi eşti Izvorul milei, iar noi stăm aici, ne căim şi aşteptăm să ne cureţi sufletele de tot ce este rău.

Noi am depus acum mărturie despre felul minunat în care ai lucrat în Jamaica şi în Puerto Rico, şi ştim, Dumnezeule, că acesta este semnul venirii „Unicului”.

O, cum l-ai izbăvit pe fratele Evans de colţii otrăvitori ai acelui şarpe, pentru că era un credincios, iar cuvintele Tale sunt întotdeauna adevărate.

Rugămintea noastră, Doamne, este să ne izbăveşti din ghearele Vrăjmaşului, care ne-a muşcat cu dinţii săi otrăviţi. Lasă ca balsamul Tău vindecător să sature duhurile noastre în această dimineaţă, şi să ne curăţească de toate relele.

Vindecă trupurile care au fost străpunse de vrăşmaş, şi îngăduie ca toţi cei ce se află în prezenţa Ta divină să fie tămăduiţi.

Vorbeşte-ne prin Cuvântul Tău scris, căci eu nu ştiu ce voi spune, dar cred că Tu-mi vei da.

Doamne, Tu ne-ai avertizat să ne pregătim pentru venirea Ta, de aceea Te rugăm să ne ajuţi în Numele lui Isus. Amin.

Domnul Isus a dat acest avertisment aspru, oamenilor care erau foarte religioşi, din generaţi Sa. Astfel, El a spus: „Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (v. 14).

El nu le-a spus aceasta din cauză că nu erau religioşi, căci erau foarte religioşi, dar necazul era că ei s-au încrezut în biserică şi în crezurile ei denominaţionale, crezând că totul este în ordine. Cu toate acestea, El le-a spus clar că numai puţini sunt aceia care vor găsi poarta şi calea ce duce la viaţă şi vor intra pe ea.

Oh, şi în dimineaţa aceasta mă întreb dacă nu putem asemăna generaţia aceea cu aceasta în care trăim noi.

Vedeţi, era la sfârşitul timpului pentru evrei, iar El le-a vorbit despre tot felul de lucruri, despre sfârşitul diferitelor împărăţii şi despre faptul că ceea ce s-a întâmplat în timpul acordat lor, se va întâmpla şi după aceea, dar ei nu au putut vedea nimic.

Haideţi să privim câteva dintre lucrurile despre care le vorbea El.

De exemplu, ei nu puteau crede că este posibil ca Dumnezeu să locuiască în acel Om. Acela era cel mai mare obstacol peste care trebuia să treacă, şi anume, că El, care era un Om, Se făcea pe Sine Dumnezeu. Vedeţi? Era peste puterile lor să vadă că Dumnezeu putea locui într-un trup omenesc.

Cu toate acestea, în toate epocile şi în toate timpurile, Dumnezeu a locuit în om, pentru că omul este mesagerul Său. Da, în fiecare generaţie, Dumnezeu a vorbit poporului Său prin buze omeneşti, pentru că întotdeauna El a ales pe cineva de care S-a folosit ca să facă aceasta.

El le-a spus celor ce se poticneau în cuvintele Sale: „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.” (Ioan 8.56). Da, Avraam prorocul a văzut-o.

Fără îndoială, Isus vorbea cu aceia în faţa cărora dovedise că este Mesia cel aşteptat, deoarece era urmat la tot pasul de „semnul lui Mesia”. Totuşi, deşi vedeau acele lucrări mari, ei nu au putut înţelege şi s-au poticnit spunând că El, un Om, Se face pe Sine Dumnezeu.

Acum, voi ştiţi că Avraam, pe care ei îl numeau tatăl lor, a fost vizitat de Dumnezeu tot într-un trup omenesc, în chipul unui bărbat, deoarece Biblia spune că a mâncat carne de viţel, pâine şi unt şi a băut lapte. Vedeţi,  deşi era un Bărbat, El era totuşi Dumnezeu, iar Avraam L-a recunoscut şi L-a numit „Elohim”, adică „Atotputernicul IaHVeH”.

Vedeţi? El era un Om care purta haine, era prăfuit şi stătea sub un copac mâncând carne şi bând lapte.

Cu toate acestea, acei evrei egoişti şi cruzi, care susţineau că sunt copiii lui Avraam, nu puteau crede că Isus Hristos era Fiul lui Dumnezeu. Ei nu puteau vedea aceasta, deşi El le-a dat de înţeles că Dumnezeu era în trupul Său exact aşa cum fusese în celălalt trup în zilele lui Avraam. Totuşi Avraam a crezut, dar ei nu au putut accepta aceasta.

Vedeţi voi, Avraam se afla acolo pentru că făcuse o alegere, iar alegerea care a fost pusă înaintea lui, stă în faţa oricărei persoane care vine pe lume. Pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului stau în faţa fiecărui om, iar el trebuie să aleagă.

Când păstorii lui Lot au început să se certe cu cei ai turmelor lui Avraam, Avraam i-a zis nepotului său: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi.

Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine (alege): dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.” (Geneza 13.8-9).

Acest punct există în calea oricărui credincios. În dimineaţa aceasta, el stă înaintea mea şi înaintea voastră.

Lot nu s-a gândit nicio clipă că va aluneca, atunci când a ales să meargă spre Sodoma, unde lucrurile erau uşoare.

De multe ori şi noi privim spre o cale mai uşoară şi zicem: „Mă voi alătura bisericii Cutare sau Cutare, căci atunci nimeni nu va spune nimic împotrivă, pentru că este cea mai mare biserică din oraş.”

O cale mai uşoară…., iar noi o alegem atunci când suntem greşiţi.

Să nu uitaţi însă ce vă spun acum: dacă Îl urmaţi pe Hristos, veţi fi urâţi de oameni, pentru că „toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.” (2 Timotei 3.12).

          Voi nu puteţi veni la Hristos printr-o biserică, nici prin vreo denominaţiune sau prin vreun crez, ci există o singură cale de intrare, iar aceasta este prin Sânge. Şi încă ceva: nu veţi putea împinge pe nimeni înăuntru, ci veţi veni singuri, prin propria voastră mărturisire şi prin propria voastră credinţă. Tu nu vei putea intra prin intervenţia păstorului în favoarea ta, nici prin credinţa mamei tale, ci vei intra singur.

Necazul este că de multe ori, noi facem o alegere prostească, aşa cum a făcut şi Lot.

Când a văzut Sodoma, Lot şi-a dat seama că poate obţine cu uşurinţă o mulţime de bani şi popularitate, pentru că fiind un om deştept şi educat, putea face anumite lucruri şi totuşi să fie şi religios. El se gândea:

„Eu cred în Dumnezeu, aşa că voi merge jos în Sodoma ca să fac ceva bani în plus, apoi voi deveni un om mare, poate chiar un predicator renumit.”

Vedeţi? Voi aveţi de făcut o alegere.

Şi laicii au de făcut o alegere. Unii spun:

„O, voi merge la biserica aceea, pentru că toţi oamenii din oraş spun că „este cea mai”. Chiar şi primarul merge acolo.”

S-ar putea ca el să aparţină într-adevăr de acea biserică şi poate că este o biserică bună, dar cu toate acestea este nevoie ca voi s-o judecaţi pe ea şi credincioşii ei, prin Cuvânt.

De multe ori oamenii merg acolo pentru că este o biserică mai populară sau pentru că în ea sunt numai oameni bine îmbrăcaţi, dar dacă priviţi la aceasta, faceţi o greşeală fatală.

Fiţi atenţi! Avraam a acceptat a doua posibilitate, deoarece l-a lăsat pe Lot să aleagă primul, dar de multe ori, a doua alegere este mai bună decât prima, când este luată aşa.

Şi priviţi; nu la multă vreme după ce a ales marele oraş, Lot a putut vedea cum soţia lui se preface într-un stâlp de sare, iar cetatea este mistuită de flăcări.

Avraam însă, a ales calea celor dispreţuiţi ai Domnului şi a locuit în pustie.

Sara era cea mai frumoasă femeie din ţinut, şi mai mult, nu exista nicio femeie atât de supusă soţului ca ea. Toţi au putut vedea cât de mult se iubeau cei doi soţi.

Acum, cât de uşor ar fi fost pentru Sara să facă aceeaşi alegere ca şi Lot, dar ea a ales să stea cu Avraam.

Oh, femeilor, nu-l lăsaţi pe Diavolul să vă orbească oferindu-vă popularitate prin faptul că vă alăturaţi aici sau dincolo! Staţi cu Hristos! Rămâneţi cu El, căci ceasul este aici. Marele prăpăd, mai cumplit decât cel care a lovit Sodoma şi Gomora, stă chiar înaintea acestei naţiuni.

Sodoma şi Gomora este doar o încredinţare că acest lucru se va repeta.

Acum, când Avraam a urmat calea pe care i-a arătat-o Dumnezeu, nu a avut nicio prosperitate, dar cu toate acestea, el ştia un lucru: că Îl credea şi-L slujea pe Dumnezeu.

Şi iată că într-o zi a fost vizitat de trei bărbaţi. Erau obosiţi şi prăfuiţi, iar lui Avraam i s-a făcut milă de ei şi i-a invitat să se aşeze la umbră sub stejar. În timp ce discuta cu ei, el a înţeles că nu erau nişte oameni obişnuiţi, căci vorbirea lor arăta că sunt deosebiţi.

Avraam s-a dus, a tăiat un viţel şi a pus-o pe Sara să facă pâine şi să pregătească mâncare pentru ei.

Acum amintiţi-vă că doi dintre ei erau îngeri – îngeri în trup omenesc; în timp ce al treilea este Dumnezeu însuşi. Şi Cel care era Dumnezeu, stătea cu spatele spre cortul în care se afla Sara.

Mie îmi place să văd că o femeie stă liniştită şi la locul ei, aşa cum stătea Sara; că nu merge repede să-i spună soţului ce trebuie să facă atunci când vine cineva.

Sara stătea în cort şi poată spăla vasele, sau făcea altceva.

Bărbatul care era Dumnezeu, continua să privească spre Sodoma, după care a spus ce va face. Cei voi îngeri s-au dus să predice Evanghelia în cetate, dar Domnul a rămas cu Avraam.

El a zis: „Să ascund Eu de Avraam ce am să fac?

Căci Avraam ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.” (Geneza 18.17-18).

O, noi avem un mare privilegiu în această dimineaţă, biserică, să cunoaştem tainele venirii Domnului pentru că:

„Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!

Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5.5-9).

Fraţilor, dacă Biserica Dumnezeului celui viu este moştenitoarea pământului, înseamnă că El nu are nicio taină faţă de ea. De altfel, Isus a spus: „V-am spus toate aceste lucruri ca să credeţi”, dar cu toate acestea, ei nu L-au crezut.

Referindu-se la zilele lui Avraam, El le-a spus că atunci Îngerul a stat cu spatele către cortul în care se afla Sara şi i-a spus lui Avraam că va avea un fiu. Când a auzit acela cuvinte, Sara a râs în sinea ei, iar Îngerul l-a întrebat pe Avraam: „De ce a râs Sara?”

Ce arăta El prin aceasta? Discuţia avea loc doar cu câteva ore înainte ca Sodoma să fie distrusă prin foc, aşa că, acel semn era dat chiar înainte ca urgia să vină peste Sodoma.

Şi discutând cu acei mari doctori în divinitate şi cu un popor religios, care cuprindea milioane de credincioşi, Isus a spus: „Voi faceţi o mare greşeală, vă rătăciţi pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Matei 22.29).

Când se năştea un copil în Israel, era închinat Domnului, a opta zi fiind tăiat împrejur. Preotul se trăgea din leviţi, care erau în slujba Domnului din generaţie în  generaţie, fiind învăţaţi doar din Scripturi, dar cu toate acestea, Isus le-a zis:

„Voi nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Dacă l-aţi fi cunoscut pe Avraam, M-aţi fi cunoscut şi pe Mine. Dacă aţi fi fiii lui, M-aţi recunoaşte, căci Avraam a văzut ziua Mea şi s-a bucurat. Când am stat înaintea lui, în urmă cu sute de ani, în acel trup de carne şi când am făcut acele lucruri măreţe, el a ştiut că Eu sunt şi M-a numit Elohim. Iată însă, că deşi stau aici şi fac aceleaşi lucrări şi înaintea voastră, Mă numiţi Beelzebul.”

„Oh”, spuneau ei, „tatăl nostru este Avraam.”

„Spuneţi că Avraam este tatăl vostru?”

„Păi, noi aparţinem de biserică, suntem un popor religios, suntem poporul lui Dumnezeu.”, au răspuns ei, dar Isus le-a spus clar:

„Voi sunteţi de la Diavolul; el este tatăl vostru, nu Avraam!”

Generaţia aceea se aseamănă cu generaţia de astăzi, când sunt milioane de oameni care pretind că sunt creştini, deşi nu ştiu despre Dumnezeu mai mult decât ştie un hotentot despre o noapte egipteană.

Ei nu cunosc Puterea învierii Lui şi nu au gustat niciodată bunătatea Domnului. Ei nu au simţit puterea Lui, iar ochii le sunt orbiţi faţă de Adevăr.

Acesta este motivul pentru care Isus le-a spus celor din vremea Sa: „Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Matei 15.14).

Ei ziceau însă: „Noi suntem creştini, suntem credincioşi. Aparţinem la cele mai mari biserici, iar rabinii noştri sunt cei mai învăţaţi!” Cu toate acestea, Isus le-a spus că rătăcesc pentru că nu cunosc Scripturile.

Vedeţi cum a ascuns Dumnezeu Adevărul de cei înţelepţi şi pricepuţi şi L-a descoperit pruncilor? O, ce mare este puterea Dumnezeului celui infinit! Ce bun este El faţă de cei ce doresc să păşească corect înaintea Lui! El nu va reţine niciun lucru bun, ci le va da totul.

Isus a încercat să-i îndrepte, dar ei I-au spus: „Cine eşti Tu, să vii cu semnul Tău misterios şi să Te dai drept Dumnezeu? Nu eşti decât un Beelzebul!” El le-a spus însă: „Voi sunteţi de la diavolul!” Gândiţi-vă la aceasta.

În generaţia aceasta este la fel: milioane de oameni merg la biserică, dar Dumnezeu a venit jos ca să fie viu în Biserica Sa din nou şi ca să facă aceleaşi lucrări pe care le-a făcut în mijlocul poporului Său, astfel încât să vedem că El este acelaşi ieri, azi şi în veci, dar oamenii I-au întors spatele constant, unii pentru a fi populari, unii ca să nu facă o alegere, etc.

Totuşi orice om trebuie să facă o alegere. Tu nu poţi rămâne neutru, ci trebuie să spui: „Da” sau „Nu”. Când vei părăsi locul acesta, tu nu vei mai fi aceeaşi persoană care ai intrat. Nu se poate, ci trebuie să faci o alegere, de aceea, sfatul meu în dimineaţa aceasta, este să-L alegeţi pe Hristos.

Cei din timpul Domnului Isus credeau că toţi cei care merg la biserică sunt mântuiţi, dar El le-a spus: „Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7.14).

Biserică, dă-mi voie să te avertizez în această dimineaţă! Ai grijă! Noi trăim într-un timp al „neprihănirii personale”, al îndestulării; într-o generaţie a făţărniciei, în care bărbaţii şi femeile cântă imnuri în onoarea lui Dumnezeu, în biserică, după care merg afară şi fumează, dansează, spun glume murdare, etc., având totuşi pretenţia că sunt creştini.

Bărbaţii şi femeile pleacă din biserică, din locul în care puterea învierii lui Hristos se descopere cu putere, aducând la suprafaţă semnul Mesianic, fără a fi o persoană înnoită, o făptură nouă în Hristos, ceea ce dovedeşte că ceva este greşit cu ei. Oamenii Îi întorc spatele lui Dumnezeu, deci ce putem zice? Ce putem face? Noi întoarcem spatele Scripturii care spune: „Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.”

Domnul Isus le-a spus evreilor: „În timpul venirii Fiului omului, ca fi la fel ca pe timpul lui Noe.” În zilele lui Noe, pământul era populat cam la fel ca astăzi, iar ştiinţa lor o întrecea pe a noastră. Ei au construit piramidele şi sfinxul şi au făcut lucruri pe care noi nu le putem face.

Şi nu uitaţi! Ştiinţa de astăzi spune că mai este doar un minut până la miezul nopţii. Este mai târziu decât ne gândim, dar nădăjduiesc că Duhul Sfânt va pătrunde aducând în inima fiecărui credincios.

Câţi oameni au fost salvaţi în zilele lui Noe? Doar opt, măcar că pe pământ trăiau milioane de oameni, iar Cuvântul spune: „Aşa va fi şi pe timpul venirii Fiului omului.”

„Şi cum era în zilele Sodomei, aşa va fi şi la venirea Fiului omului”. Atunci, din zecile de mii de oameni care trăiau în cetate, au fost salvaţi doar trei.

Poate cineva zice: „Bine, predicatorule, dar ce zici de miile care vor veni cu El?”

Este adevărat că vin mii şi mii, dar ei vin din toate generaţiile. Eu voi fi surprins să văd că vor ieşi 12 din această generaţie, căci „Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.”

O, eu ştiu ce spun bisericile! „Dacă îţi treci numele în registru şi devii membru la noi, este în ordine.”, dar nicăieri în Scriptură nu există un text care să spună aşa ceva. Dacă toţi cei care îşi trec numele în registrul unei biserici, merg în cer, înseamnă că acolo vor fi milioane şi milioane. Mai mult, înseamnă că acolo vor intra tot felul de duhuri, ori în ce fel de stare ar fi atunci cerurile? Gândiţi-vă numai.

Poate cineva spune: „Stai puţin, frate Branham, pe cutare şi pe cutare i-am auzit vorbind în limbi, şi ştiu că ei vor reuşi.”

Aceasta nu înseamnă nimic! Vreţi dovada? Pavel spune în 1 Corinteni 13.1:

„Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor,” adică: „un nimic.”

Poate ziceţi: „O, eu am fost la o adunare şi am văzut lucruri mari! Am văzut cum orbii şi-au căpătat vederea, etc.” Aceasta nu înseamnă că acel om este mântuit, deoarece Biblia spune: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

Atunci le voi spune curat: Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei 7. 22-23). Căci: „Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (v. 14).

Daţi-mi voie să vă spun câteva statistici făcute de comisiile medicale din Chicago. În cam 30 de zile s-au făcut în jur de 13.000 de avorturi, dau eu vă întreb: „Câte femei iau pilule ca să avorteze, fără să fie înregistrate undeva?”

Tot statisticile arată că în Statele Unite sunt mai mulţi copii nelegitimi, decât cei născuţi în cuplurile căsătorite. Ştiaţi că Biblia spune că un copil nelegitim este blestemat timp de 400 de ani? În Israel, un astfel de copil şi urmaşii lui timp de 400 de ani, deci timp de zece generaţii considerând o generaţie de 40 de ani, nu aveau voie să intre în Casa Domnului. (Deuteronom 23.2).

Acum, arătaţi-mi un loc în care să scrie că acest lucru s-a schimbat.

Încotro ne îndreptăm? Nu-i deci de mirare că Isus a spus: „Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.”

Ei nu vor să se plece, sunt mândri.

Uitaţi-vă ce a făcut David când i s-a spus că a păcătuit – s-a pocăit imediat,  iar Dumnezeu l-a iubit şi s-a îndurat de el din cauza aceasta.

Dar astăzi, dacă le vorbeşti acestor încrezuţi despre păcatele lor, răspund imediat: „Nu voi mai păşi niciodată pe uşa aceasta!”

De ce? Pentru că au o mulţime de locuri unde să se ducă; pot merge la acei nelegitimi grei de cap. Este însă timpul ca predicatorii să se îmbrace în armătura lui Dumnezeu şi să predice Cuvântul fără compromisuri; este timpul ca bărbaţii să se smerească pe ei înşişi.

Problema este că astăzi nu mai este sinceritate printre creştini. Ei se mulţumesc să spună: „Sunt metodist; sunt baptist; sunt penticostal, etc.”, dar aceasta nu înseamnă nimic pentru Dumnezeu.

„Am vorbit în limbi şi am făcut minuni!” Da, noi punem accentul pe aceste lucruri, dar ele sunt acelea care-i orbesc pe cei mai mulţi dintre oameni, pentru că ploaia cade şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, deci aceeaşi ploaie, acelaşi Duh Sfânt, udă şi grâul (credincioşii adevăraţi) şi buruienile (pe cei formalişti). Duhul Sfânt a căzut peste oameni, dar mărturia interioară este aceea care face deosebirea, nu o manifestare de suprafaţă. Duhul Dumnezeului celui viu dinlăuntrul persoanei, o face o făptură nouă care îşi smereşte inima înaintea Domnului.

Poate ziceţi: „Predicatorule, vrei să spui că te îndoieşti că din lumea aceasta de patru miliarde de oameni, vor fi mântuiţi doisprezece credincioşi?”

Da, mă îndoiesc că vor fi duşi doisprezece credincioşi în răpire. Când spun aceasta, spun ceea ce a spus Isus, aici, în Evanghelie.

Gândiţi-vă, de ce s-a ajuns aici? Din cauza imoralităţii care i-a cuprins pe oameni. Copiii nelegitimi continuă să se nască, iar aceasta îi va distruge. Noi putem sta aici ore întregi enumerând lucrurile rele care au pus stăpânire pe oameni şi care dovedesc că trăim într-o generaţi coruptă şi putredă. Nu-i de mirare că nu ascultă Evanghelia, căci sunt tari de cap, deşi-s atât de religioşi şi de pioşi.

Nu a spus Duhul cât se poate de clar, că în zilele din urmă oamenii vor fi încăpăţânaţi, iubitori de sine, lăudăroşi, trufaşi, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie? (2 Timotei 3.1-5). Vedeţi?

O, voi puteţi striga! Desigur. Puteţi vorbi în limbi. Desigur. Credinţa va scoate dracii afară. Categoric. Dar nu despre aceasta este vorba; nu aceasta vă mântuieşte.

Voi întrebaţi: „Bine, frate Branham, dar atunci care este semnul unui creştin? Cine va fi mântuit? Doar tu, frate Branham?”

Eu nu ştiu aceasta, dar mă încred în Dumnezeu. Nădejdea mea este că sunt mântuit. Dacă ceva nu este însă conform Cuvântului, înseamnă că am greşit undeva şi atunci trebuie să mă întorc şi să îndrept lucrurile.

„Păi, frate Branham, dacă un om vorbeşte în limbi, aceasta nu este dovada că este salvat?” Nu, domnilor.

Eu am auzit cum vrăjitoarele şi vracii vorbeau în limbi şi spuneau tot felul de prostii. Am văzut oameni care vorbeau în limbi şi totuşi trăiau în curvie cu nevasta altui bărbat. Am văzut oameni care vorbeau în limbi, săreau în sus şi-n jos şi strigau de parcă luase foc casa, şi cu toate acestea furau, minţeau şi făcea multe alte lucruri neîngăduite. Atunci cum ar putea fi mântuiţi? Nu se poate domnilor.

Am văzut diaconi care în biserică erau foarte pioşi. Nici măcar benzină nu-şi cumpărau duminica, dar când venea lunea, făceau lucruri murdare, putrede şi josnice.

Dumnezeu locuieşte în inimă, nu afară. Este ceva care vine din inimă şi te face un credincios adevărat.

„Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” Da, şi aşa cum a fost în zilele lui Noe când au fost salvaţi doar opt oameni, din milioanele care trăiau pe pământ, tot aşa va fi şi în timpul venirii Fiului omului.

Puteţi vedea corupţia în care ne aflăm? Vedeţi cum Diavolul îşi formează predicatori deştepţi care merg apoi la amvon şi-i lasă pe oameni să treacă pe lângă calea cea strâmtă?

Într-o zi cineva mi-a spus: „Eu nu te-aş lăsa să predici la amvonul meu, căci dacă ai face-o le-ai scoate din minţi pe toate femeile din adunare!”

Nu, nu este aşa! Ele sunt deja ieşite din minţi, iar o predică adevărată le-ar face să devină normale, căci li se va spune să înceteze să mai poarte acele haine şi să facă acele lucruri care fac din ele o urâciune. Da, trebuie să fie cineva care să facă aceasta!

Eu am discutat cu soţia mea şi am întrebat-o: „Oare mi-am pierdut minţile? Am înnebunit?”

În interiorul meu este Ceva care nu mă lasă să stau liniştit, de aceea trebuie să spun Adevărul, fără să-mi pese ce spune cineva despre aceasta.

Poate ziceţi: „Îţi vei distruge slujba!” Păi, orice predicator care distruge Evanghelia, ar trebui să fie distrus. Dumnezeu m-a însărcinat să stau pe Adevăr şi să spun numai adevărul – şi la fel pe voi -.

O, voi metodiştilor şi penticostalilor, care credeţi că veţi fi milioane în ceruri, veţi constata că aţi fost înşelaţi. Isus a spus că mulţi vor veni şi vor spune că ei au un drept ca să fie acolo, dar „vor fi aruncaţi afară, în întuneric, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 8.12).

Creştinilor, cred că ar trebui să ne facem o cercetare cât se poate de serioasă în dimineaţa aceasta! Da, ar trebui să facem cu toţii aceasta, căci acolo vor fi zeci de mii de milioane de aşa zişi creştini, care nu vor putea intra pe poartă pentru că viaţa lor nu a fost niciodată înnoită. Aceasta a spus-o Isus, nu eu.

Câţi vor intra acolo? Nu ştiu, dar în inima mea este o singură rugăminte: „Dumnezeule, îngăduie-mi să fiu unul dintre ei!” Asta-i tot ce doresc. El este Judecătorul, de aceea, „Îngăduie-mi, Doamne, să fiu unul dintre ei!”

Voi spuneţi: „Frate Branham, cum poţi să spui aceasta…” Nu eu spun aceasta, ci Cuvântul, de aceea, daţi-mi voie să vă citesc ce spune Scriptura, căci cu siguranţă veţi crede ce spune Ea: Când Duhul Sfânt a fost trimis pe pământ, Dumnezeu a spus:

„Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, care se săvârşesc acolo.” (Ezechiel 9.4).

Ce este o urâciune? De exemplu, o femeie care se îmbracă cu îmbrăcămintea care aparţine bărbatului. Aşa ceva Îi face rău lui Dumnezeu. Soră, tu poţi cânta în cor; poţi să te rogi în fiecare zi; poţi să strigi sau să trăieşti pentru Dumnezeu în fiecare clipă, căci dacă faci aceasta eşti osândită de El. Scriptura te numeşte „o urâciune”, iar cei care susţin că nu este nicio problemă că faci aceste lucruri, vor primi aceeaşi osândă. (Deuteronom 22.5) .

Dumnezeule, dă-ne putere să putem sta împotriva acestor lucruri. Dacă trebuie să rămâi singur, stai acolo şi ţine Cuvântul lui Dumnezeu în mână, căci El nu va cădea niciodată.

Acum, Îngerul a ieşit să pecetluiască din nou, de aceea, găsiţi-mi o singură persoană în Jeffersonville, care suspină şi geme în mod constant din cauza urâciunilor care se fac în oraş. Puteţi ridica mâna şi să arătaţi vreo persoană? Dacă nu, priviţi încă o dată ce spune Cuvântul: „Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.”, căci aceştia sunt singurii care vor fi pecetluiţi.

O, eu vă pot arăta o grămadă care merg la biserică; pot să vă arăt o grămadă care cântă în cor sau care învaţă la şcoala duminicală. Vă pot arăta mulţi care se află în vârful înaltei societăţi; vă pot arăta o mulţime care vorbesc în limbi şi care fac lucrările despre care vorbeşte Scriptura, dar voi să-mi arătaţi unul care jos, în inima lui, este mâhnit şi geme din pricina păcatului din jur.

Priviţi în toate aceste denominaţiuni şi arătaţi-mi un singur predicator care combate lucrurile nebiblice din sânul bisericii. Toţi preferă să tacă, pentru a nu fi daţi afară; pentru a primi acel tichet de masă.

Nu-i de mirare că Billy Graham i-a spus lui Jack Moore: „Eu nu văd cum stau adunările mele. El (adică eu) nu este nici metodist, nici baptist şi nici penticostal şi toţi sunt împotriva lui.”

Desigur, eu nu pot spune aceste lucruri în public, ci o spun numai bisericii mele. Eu am această luptă din cauză că este timpul meu de încercare.

Ei îmi spun: „Poţi veni să vorbeşti la noi dacă vrei, dar numai cu condiţia că nu vei spune nimic despre asta şi despre cealaltă.”

Pentru mine este ca şi cum nu mi-ar fi spus nimic, căci eu voi predica numai ceea ce-mi spune Dumnezeu să predic şi ştiu că unul din „cei opt” va fi undeva.

Dorinţa mea este ca în ziua aceea să nu fiu găsit vinovat că aş fi făcut compromis cu o biserică, cu un crez, cu o doctrină sau cu o denominaţiune, de aceea voi sta numai pe Adevăr.

Oamenii mă întreabă: „Frate Branham, dacă ai o slujbă atât de puternică de ce nu are răsunetul pe care-l are slujba celorlalţi bărbaţi ai lui Dumnezeu?”

Aici au dreptate. Eu merg într-un oraş dar credeţi că „Adunarea lui Dumnezeu” va coopera cu mine? Ar face-o, dar nu în limitele Cuvântului, aşa cum cred eu.

Sau credeţi că metodiştii ar face-o? Încercaţi şi veţi vedea. Fiţi managerii mei timp de o săptămână şi vă veţi convinge.

Dacă mă duc undeva, o fac în Numele Domnului Isus şi desigur, ei mă primesc dar mă duc într-un loc ales mai dinainte, ca să nu fiu conectat cu ei, iar când plec de acolo îmi spun că am fost puţin în afară. Păi, dacă eu am fost în afară, înseamnă că şi învăţătura Bibliei este în afară, pentru că eu spun numai ce spune ea. Da, domnilor.

Isus le-a spus contemporanilor Săi: „De ce Mă numiţi Beelzebul? Voi credeţi că Solomon a posedat darul deosebirii şi că regina Sudului a venit din cea mai îndepărtată zonă a pământului ca să vadă acel dar la lucru şi a crezut în El când l-a văzut. Voi însă, deşi îl vedeţi zilnic, nu credeţi.” Nici chiar fraţii Săi nu L-au crezut, ci I-au spus: „Du-te şi posteşte!” dar El le-a răspuns: „Nu Mă duc acum!” Vedeţi? El s-a dus sus, însă nu cum s-au gândit ei. Aşa este.

„Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.”

Ce s-a întâmplat cu ucenicii Săi în momentul încercării? Dintre toţi, lângă cruce au rămas doar un bărbat şi o femeie: Ioan şi Maria. Dar restul unde erau?

Şi acum este o încercare; Dumnezeu face aceleaşi lucruri; Mesia care este pe pământ; puterea lui Dumnezeu se mişcă în poporul Său. Ei îi numesc tremurici sfinţi, nebuni, etc., pe  cei ce-L au, dar ceasul este aici.

Cu siguranţă la judecată va fi o mare dezamăgire, dar nu beţivul şi prostituata vor fi cei dezamăgiţi, pentru că ei ştiu ce-i aşteaptă; ci dezamăgiţi vor fi aceia care au crezut că sunt bine. Aceia vor fi dezamăgiţi. Când vor ajunge la poartă, ei vor spune: „O, noi am scos draci în Numele Tău!; suntem predicatori; aparţinem de Cutare biserică; am făcut semne mari şi minuni!”, dar El le va răspunde: „Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege, căci nu v-am cunoscut niciodată.” (Matei 7.23).

Da, aceştia vor fi dezamăgiţi, căci El a spus: „Mulţi din fiii împărăţiei vor veni şi vor spune: „Noi avem dreptul să intrăm acolo!”, dar vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”, căci: „Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.”

Scumpii mei, ascultaţi-mă cu atenţie, căci ceea ce vă spun nu este invenţia mea, ci este Adevărul. Eu ştiu că sunt răspunzător pentru ceea ce spun, şi în toată viaţa mea nu am predicat nimic altceva decât Adevărul, de aceea, să nu uitaţi un lucru esenţial: Doar puţini vor fi salvaţi! O, fie ca voi să fiţi unul dintre ei!

„Dar cine sunt ei, frate Branham?” Eu nu ştiu aceasta. Niciun om nu poate şti aceasta, ci fiecare dintre noi se străduieşte şi se luptă, cu frică şi cutremur, pentru propria sa mântuire.

Fraţilor, voi trebuie să fiţi în linie cu Dumnezeu! Dacă inima voastră nu bate în concordanţă cu această Biblie, înseamnă că undeva este ceva greşit. Indiferent ce spune biserica ta, nu vei putea intra decât prin ceea ce spune Dumnezeu, căci judecata se va face numai pe baza a ceea ce spune această Carte!

Tu spui: „Păi, eu am fost botezat în Numele lui Isus Hristos!” Aceasta este corect, căci aşa spune Biblia, dar dacă viaţa ta nu e urmată de roadele Duhului, faptul că te-ai botezat nu-ţi ajută la nimic.

Poate spuneţi: „Eu am primit Duhul Sfânt!” Asta-i bine, căci trebuie să ai Duhul Sfânt, dar dacă Viaţa Lui nu se manifestă prin tine… Să nu uitaţi că şi buruienile se bucură de binecuvântarea aceleiaşi ploi ca şi grâul. Aceleaşi binecuvântări şi aceleaşi bucurii vin şi peste ele, dar cu toate acestea sunt şi rămân buruieni.

Aşa este şi păcătosul. El poate sta în prezenţa lui Dumnezeu şi să trăiască printre creştini, dar dacă acolo nu are loc nicio schimbare lăuntrică…

El poate avea aceeaşi putere a Duhului şi să scoată draci, pentru că aşa a spus Isus. Poate predica Evanghelia la fel de bine ca orice alt predicator şi cu toate acestea să fie „un nimic” . Aţi prins ideea?

Ceea ce ne trebuie nouă, este să fim creştini din inimă şi să intrăm pe poarta cea strâmtă, pentru că „largă este calea şi milioane de milioane merg pe ea la pierzare.” Dar „Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” Această cale este atât de îngustă încât pe ea poţi merge numai tu şi Hristos.

„Îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” Acesta sunt cuvintele Domnului, de aceea, aveţi grijă!

Ce a făcut El? A stat în mijlocul lor şi le-a spus gândurile inimii, ceea ce a făcut ca ei să zică: „Este un Beelzebul! Cum ar putea fi Dumnezeu? E numai un Om, dar de unde vine această înţelepciune?” Vedeţi, aceasta o spuneau cei din cetatea Lui.

Când mergi aici, în oraş…. Desigur, eu nu spun aceasta ca să vă supăr, căci ştiu că voi sunteţi creştini şi mă iubiţi, dar mergeţi în oraş şi veţi simţi că parcă sunteţi doborâţi de puterea Satanei. Acest loc, acest oraş este osândit.

Ce a spus Billy Graham? Când a intrat în Louisville, a afirmat că acesta este locul cel mai plin de puterea Diavolului pe care l-a întâlnit vreodată.

Desigur, şi am simţit aceasta. De ce? Pentru că este oraşul meu.

Când Isus s-a dus în cetatea natală, Biblia spune că nu a putut face multe minuni din pricina necredinţei lor. Din pricina aceasta, El a spus: „Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa lui.” (Matei 13. 58,57). Vedeţi? Nu puteţi face nimic pentru că aşa spune Scriptura.

De multe ori când mă întorc în oraş, întâlnesc oameni care dau mâna cu mine şi-mi spun: „O, frate Branham, te iubesc!”, dar eu ştiu bine că mint. Dacă Dumnezeu poate să-mi spună gândurile oamenilor, de ce nu mi-ar putea arăta şi aceasta? Sigur, chiar oamenii din oraşul tău te urăsc.

Daţi-mi voie să vă spun ceva. Dacă lăsaţi pe cineva să vină în casa voastră, pe cineva care nu vă place foarte mult, veţi simţi ceva ciudat. Multiplicaţia aceasta de 40 de mii de ori şi veţi înţelege la ce mă refer.

Dar când ajungi într-un loc în care eşti iubit de toţi, ai acel simţământ de „bun venit” şi îţi vine să rămâi acolo pentru veşnicie. Asta este. De ce se întâmplă aceasta? Pentru că acolo este un duh.

Oamenii nu ştiu ce este, de aceea se miră când văd că cei din jurul lor sunt atât de stricaţi.

Ce o determină pe o femeie cinstită să îmbrace acele haine vulgare şi să iasă pe stradă aşa? Cauza este că unii predicatori nu şi-au făcut datoria şi nu le-au spus de la amvon cum trebuie să se îmbrace sau cum să se comporte. Desigur.

Femeile merg pe stradă îmbrăcate sexy, făcându-i pe păcătoşi să se uite după ele. Oh, ele nu ştiu că sunt tot atât de vinovate din cauza aceasta, ca şi cum ar fi trăit cu acei bărbaţi.

Isus le-a spus: „Oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5.28). Vedeţi? Iar în ziua judecăţii, ea va trebui să dea socoteală pentru aceasta.

„Strâmtă este poarta, îngustă este calea.”

Eu ştiu că mă consideraţi cam dur, dar adevărul este că nu sunt dur. Eu sunt fratele vostru şi vă iubesc, de aceea vă sfătuiesc să faceţi binele ca să scăpaţi de mânia ce vine. Mergeţi la cruce şi plângeţi până când inima voastră este umplută cu Duhul Sfânt, care vă va întoarce de la toate lucrurile lumii, şi umblaţi sinceri înaintea Lui, cu inimile arzând pentru El.

Dragostea nu este o datorie, aşa cum nici a-L sluji pe Hristos nu este o datorie. Dar ea, dragostea, te constrânge atât de tare, încât fiecare bătaie a inimii tale este numai şi numai pentru El. Abia atunci vei putea vedea păcatul, şi vei plânge din pricina lui aşa cum a plâns si Dumnezeu.

Da, El a plâns în zilele lui Noe, când a văzut inimile oamenilor. Isus a stat sus pe munte, a privit Ierusalimul şi a plâns pentru el, spunând:

„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!

Iată că vi se lasă casa pustie.” (Matei 23.37-38).

Aşa va fi şi pe timpul venirii Fiului omului. Inimile credincioşilor adevăraţi sunt frânte, deoarece văd necesitatea unei treziri care să cuprindă chiar acum întreaga naţiune. Dar cum poate avea loc aşa ceva printre o grămadă de nelegitimi? Cum poate fi vorba de aşa ceva când ei sunt osândiţi încă de la început?

Împărăţia lui Dumnezeu se aseamănă cu un năvod aruncat în mare, iar când este tras afară, în el sunt broaşte, şerpi, raci şi câţiva peşti. Pescarii îl scot la mal, stau jos şi aleg în vase ce este bun, aruncând afară tot ce este rău. (Matei 13. 17-48).

Aceasta este ceea ce face Evanghelia.

Billy Graham, Oral Roberts şi toţi ceilalţi predicatori au predicat Evanghelia scoţând din lume tot felul de oameni. Şi ce vedem înainte de sfârşit? Că cei mai mulţi s-au întors înapoi în băltoacă. De ce aceasta? Pentru că dacă năvodul a prins o broască, ea rămâne tot broască. Dacă năvodul Evangheliei a prins un rac, el a fost rac de la început şi aşa va fi până la sfârşit. Dacă a prins un şarpe, rămâne tot şarpe. Dacă a prins un făţarnic, va fi tot făţarnic până la capăt. Un astfel de om, deşi intră în biserică, nu are nici măcar dorinţa de a se lăsa de băut, de jucat cărţi, de fumat sau de minţit, de furat sau de orice altă faptă rea pe care o făcea înainte. El a intrat înăuntru numai pentru că este speriat de iad, dar dacă intraţi aşa în biserică, nu sunteţi nimic altceva decât nişte candidaţi pentru el.  Sigur că da.

De ce aceasta? Pentru că „Strâmtă este poarta şi îngustă este calea ce duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.”

Haideţi să ne rugăm.

Doamne, cercetează-ne. Cercetează-mă chiar acum şi nu mă lăsa să înaintez greşit, astfel încât într-o zi să trebuiască să fiu judecat de Tine. Dacă există ceva rău în viaţa mea, Te rog să-l îndepărtezi chiar acum.

Tată, noi vedem bine timpul în care trăim; şi vedem şi faptul că oamenii au devenit foarte încrezuţi. Tu ai spus odată că fiicele Sionului nu mai roşesc şi aşa este. Ele nu mai au ruşine, de aceea nu mai pot roşi de ruşine.

O, Doamne, timpul când marele prăpăd va lovi, este tot mai aproape, iar atunci, cel necurat va rămâne necurat.

Dumnezeule, trezeşte-ne Tu în această dimineaţă. Scutură-ne, Doamne, căci am văzut o mulţime de semne şi avem ochii deschişi ca să putem înţelege ce se întâmplă; ca să vedem cum milioane de oameni Îţi întorc spatele şi pleacă.

Tată, eu mă întreb ce aş putea face? Oare este ceva de făcut, Doamne? Dacă trebuie să predic mai mult, să mă rog mai mult, sau să fac mai mult, ajută-mă, Doamne, căci doresc să duc mesajul Tău la oameni.

Ce pot face, când văd că ei continuă să Te respingă? Tu le-ai arătat semnul Tău, ai făcut o mulţime de semne şi minuni sub ochii lor, dar cu toate acestea ei continuă să meargă în drumul lor, pentru că este timpul ca Scripturile să se împlinească, este timpul ca cuvintele Tale să vină la suprafaţă, căci ai spus că „nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis… şi „tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine…” (Ioan 6.44+37).

Doamne Dumnezeule, îndură-Te în dimineaţa aceasta şi fă ca oamenii să se trezească şi să vadă acest ultim semn dat pe pământ. Dă-le Tu ceva oamenilor.

Binecuvântează-i pe cei adunaţi aici în această dimineaţă, începând cu fratele Neville. Vindecă trupul lui bolnav, căci îl supără stomacul. Te rog să îngădui ca mâna Ta vindecătoare să vină peste el. Cercetează-l Tu.

Dumnezeule, treci şi prin adunare, căci în mijlocul nostru se află bărbaţi şi femei pe care s-ar putea să nu-i mai văd niciodată, până în acea zi la judecată. Ajută-i să vadă seriozitatea Cuvântului Tău care avertizează că „Strâmtă este poarta şi îngustă este calea ce duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.”

O, Doamne, fie ca printre acei „puţini” să se numere toţi cei aflaţi în locul acesta acum. Îndură-Te de fiecare suflet în parte.

Te rog pentru ei, căci aceasta este tot ce pot face.

Doamne, ei fac tot ce pot ca să mă ajute. Dacă aş fi flămând, mi-ar da să mănânc; dacă aş avea nevoie de haine, m-ar îmbrăca. Ştiu că sunt gata să adune bani ca să-mi cumpere o maşină ca să pot merge să predic Evanghelia. Da, ar face orice pentru aceasta, de aceea, o, Tată, cercetează-le sufletele în dimineaţa aceasta şi ajută-i să se cerceteze şi ei înaintea Ta. Nădejdea mea este că fiecare din ei se numără printre cei aleşi.

Dacă vezi în mine însumi ceva care m-ar putea opri să fiu acolo, descoperă-mi, Doamne, căci doresc să fiu sigur că în acea dimineaţă nu va fi nicio problemă la râu. Doresc să pot trece ca biruitor în acea zi. Eu nu ştiu când se va întâmpla aceasta, poate fi chiar azi, de aceea ajută-mă să fiu pregătit.

Doamne, nouă ne place să mergem la biserică şi să ascultăm un mesaj bun, dar păcatul este atât de împovărător pentru noi, încât ne aduce lacrimi de căinţă şi ne determină să luăm poziţie împotriva lui; împotriva urâciunii din oraş şi din jurul nostru.

Doamne, îngăduie ca Îngerul lui Dumnezeu să vadă aceasta în inima noastră şi astfel să ne pecetluiască pentru ziua răscumpărării.

Îndură-Te, Doamne şi vino ca să ne pregăteşti inimile. Dă-ne adevăratele semne ale prezenţei Tale în mijlocul nostru, astfel încât să putem primi ultimul semn înainte de a se sfârşi această generaţie.

Noi vedem nelegiuirea din jur; vedem cum oamenii trăiesc cu soţiile altora, iar fetele tinere umblă pe străzi, renunţă la şcoală şi devin mamele unor copii nelegitimi. Vedem cum se otrăvesc singure cu băutură şi tutun, şi cum mintea le este coruptă prin murdăriile de la televizor. Doamne, ce va fi cu copiii noştri? Cât mai putem rezista, Dumnezeule?

Tată, eu simt că trebuie să se facă ceva cât mai repede. Eu nu ştiu ce să spun, dar Te rog să ne pui pe inimă ce avem de făcut. Dă-ne aceste lucruri, Doamne, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Ceasul este chiar aici, şi cred că fiecare persoană sensibilă, care are puţin discernământ, ştie că este pe cale să se întâmple ceva. Oricine poate vedea că nu mai este posibil ca lucrurile să continue aşa. Noi nu mai putem suporta, prieteni.

Ca păstor şi ca frate al vostru, eu vă pot călăuzi spre un singur loc, în dimineaţa aceasta: la Isus Hristos. Alt loc nu cunosc.

Amintiţi-vă lucrurile care au fost vestite şi care trebuie să aibă loc înainte de răpire. Oh, din câte ştiu eu, toate s-au împlinit.

Poate ziceţi: „Bine, dar cum este cu semnul fiarei?” Acela trebuie să vină în timpul necazului, iar atunci Mireasa va fi dusă de aici. Vedeţi? Pecetluirea se face acum, rostul ei fiind acela de a arăta de ce soi sunteţi.

Alergaţi la Dumnezeu! Alergaţi la El cât se poate de repede.

Fraţilor, în dimineaţa aceasta şi eu simt la fel ca voi. Îmi pot da seama de simţirea fiecăruia dintre voi când vă gândiţi: „O, Dumnezeule, cercetează-mă!” căci am aceeaşi dorinţă.

Ştiu că acest Mesaj micuţ nu este bine venit printre oameni, pentru că-i condamnă şi-i îndeamnă la pocăinţă şi la umilinţă. Totuşi, cineva trebuie să-L audă. Dorinţa mea ar fi să o facă altcineva, dar dacă trebuie să fiu eu „perla de frecat”, atunci voi freca cât pot de bine. David spunea odinioară:

„…eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!” (Psalmul 84.10).

Aşa este.

Faceţi orice vă cere Dumnezeu, fără să vă ruşinaţi din pricina Lui!

Cineva zice: „Frate Branham, spui că numai opt suflete vor fi salvate?”

Eu nu ştiu câţi vor fi salvaţi; nu am cum să spun aceasta. Ceva vă pot spune însă cu siguranţă, şi anume că în timpul acesta vor fi foarte puţini.

Gândiţi-vă câţi au fost salvaţi în zilele când a fost El pe pământ? Câţi au fost salvaţi în zilele lui Noe? Dar în timpul lui Lot? El a spus că atunci când se va arăta Fiul omului va fi la fel ca în zilele lui Noe sau ale lui Lot, pentru că „Strâmtă este poarta şi îngustă este calea.” Vedeţi? Pe această cale îngustă puteţi merge doar voi şi El. „Şi puţini sunt cei ce o află.”

Câţi dintre voi cred că acesta este adevărul Evangheliei? „Puţini sunt cei ce o află.” Doar câţiva.

Fiţi şi voi unul din acei câţiva. Ştiu că vă cade greu să auziţi aceste lucruri, dar şi mie îmi vine greu să vi le spun pentru că vă iubesc, dar dragostea lui Dumnezeu mă obligă să vă spun adevărul, ca să vă avertizez.

Acum, acelaşi Duh Sfânt care a fost în zilele lui Avraam, a fost şi în timpul lui Hristos şi a făgăduit că în timpul sfârşitului va veni din nou şi va face aceleaşi lucruri. Da, El este aici, iar dacă v-am spus adevărul, Dumnezeu este obligat faţă de acest Adevăr.

Dacă eu nu mă ţin de cuvânt, înseamnă că nu sunt un om de cuvânt şi la fel este cu voi. S-ar putea să vă promit ceva ce nu pot face, iar apoi să vin să vă spun. Dacă v-aş datora ceva şi aş ascunde aceasta, înseamnă că sunt un făţarnic, dar dacă vin şi vă spun: „Vă sunt dator, dar nu pot să plătesc. Voi facă însă tot ce pot ca să vă restitui datoria”, atunci mă veţi ierta şi mă veţi ajuta.

Noi toţi Îi datorăm ceva lui Dumnezeu. Îi datorăm propriile noastre vieţi, de aceea, haideţi să fim sinceri.

Nu mergeţi afară zicând: „Sunt metodist; sunt baptist; sunt penticostal; sunt din Biserica lui Dumnezeu; sunt nazarinean; sunt dintre sfinţii pelerini.” Nu gândiţi în felul acesta, căci în iad vor fi milioane dintre aceştia.

Tu fii un creştin în Hristos.

Câţi din voi vor să spună: „Frate Branham, aminteşte-mă în rugăciune, căci ridic mâna.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Doamne, Tu vezi aceste mâni. Ceasul este aici, iar eu sunt conştient de prezenţa Ta, ca să-ţi onorezi Cuvântul, deoarece odinioară ai spus: „Eu, Domnul, am sădit, voi uda şi voi veghea zi şi noapte ca nu cumva să fie smuls din mâna Mea.”

Tu Ţi-ai trimis Cuvântul cu un scop şi El trebuie să facă asta, căci Scriptura spune că Tu eşti acelaşi ieri, azi şi în veci.

Contemporanii Tăi nu au putut să creadă. Ei n-au putut să înţeleagă că Duhul Sfânt era în Tine. Ci au spus că Tu, care eşti un Om, Te faci Dumnezeu. După trup, Tu erai Fiul născut al lui Dumnezeu, erai Răscumpărătorul făgăduit, dar ei n-au putut pătrunde acest adevăr.

Tu le-ai spus: „Nu Eu sunt Cel care face aceste lucrări, ci Tatăl care locuieşte în Mine. El face aceste lucrări.” După care ai adăugat că Avraam, pe care ei îl numesc tatăl lor, a văzut ziua Ta şi s-a bucurat.

Sigur că a văzut, căci a primit vizita celor trei bărbaţi, iar Domnul a făcut în faţa lui acele lucrări şi semne minunate.

„El a văzut ziua Mea şi s-a bucurat, dar voi vă rătăciţi pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu, ca să primiţi pricepere să vedeţi că Dumnezeu a umbrit-o pe fecioară şi astfel S-a născut un Fiu iar Dumnezeu însuşi a locuit în plinătatea puterii Sale în acel singur Om.”

Apoi, El a luat sângele acelui Trup, pe care L-a dat ca jertfă pentru păcatele noastre, şi i-a sfinţit pe oameni, astfel încât El însuşi să poată locui în ei, ca să-Şi continue lucrarea până la sfârşitul lumii.

O, Dumnezeule, trezeşte-i pe oameni ca să vadă aceasta! Îndură-Te şi salvează-i pe toţi cei care au ridicat mâna. Doamne, şi mâinile mele sunt ridicate spre Tine. Curăţeşte-mă, Te rog! Aceasta este o Casă de corectare; este locul în care ar trebui să ne curăţim de toate murdăriile.

Te rog să faci ca nicio persoană să nu plece de aici, până nu va fi umplută cu Duhul Sfânt. Pătrunde Tu înlăuntrul inimii noastre, deschide-o şi arată-ne cine suntem cu adevărat, Doamne. Îndură-Te de noi, Te rugăm.

Umple-ne cu Duhul Tău şi dă-ne o inimă sinceră şi curată. Întăreşte-ne în acest timp de prigoane şi grele încercări, căci atunci vei fi şi mai iubit de fiinţele noastre, în timp ce vom continua să înaintăm cu privirile aţintite spre acea zi.

Tată, în timp ce stăm aici, cu lacrimile şiroind pe obraji din pricina păcatelor cetăţii, fie ca Duhul Sfânt să privească în jos şi să spună: „Iată aici unul pe care-l voi pecetlui, căci este al Meu.” Îndură-Te, Doamne. Fie ca aceşti pecetluiţi să fim noi, căci Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

O, Doamne, ajută-mă să stau împotriva a tot ce este rău, a tot ce este greşit. Ajută-mă să nu privesc la ceea ce spune cineva, ci să stau împotriva răului oricare ar fi preţul. Prinde-mă de mână şi condu-mă Tu, Doamne. Fă tot ce doreşti, dar ajută-mă să stau împotrivă. Când bogăţiile lumii şi toată slava ei vin înaintea mea, orbeşte-mă faţă de ele şi ajută-mă să-L văd doar pe Cel care a murit pentru mine. Dacă va trebui să pierd tot ce am şi să rămân singur, doresc să mă predau pe altarul Tău. Asta-i tot ce doresc: să-Ţi rămân credincios. Iar când inima va înceta să mai bată în pieptul meu şi ultima răsuflare va trece, ajută-mă să trec Iordanul în siguranţă. Aşteaptă-mă acolo, şi nu mă lăsa să trec singur, ci vino în ajutorul meu.

Ştiu că dacă astăzi voi sta pentru El, în ziua aceea şi El va sta pentru mine. Ştiu că dacă astăzi voi trăi pentru El, pentru Cel ce a murit pentru mine, în ziua aceea voi fi fericit alături de El.

Acesta-i felul în care vreau să stau.

Cred că printre noi se află şi oameni bolnavi. S-au împărţit numere de rugăciune? Nu. Este în ordine. Eu Îl voi aştepta pe Duhul Sfânt. Tot ce trebuie să faceţi voi, este să credeţi şi să nu vă îndoiţi. Dacă Dumnezeu vă va descoperi problemele, veţi crede că este acelaşi Înger care a adus mesajul atunci, înainte de distrugerea Sodomei? Veţi crede că este acelaşi Înger care aduce mesajul chiar acum, înainte de o altă distrugere? Veţi crede aceasta? Dacă da, atunci ridicaţi mâna. În ordine. Fie ca Domnul să ne dea tot ce vom cere.

Eu nu sunt un om prea educat, căci abia pot să-mi scriu numele, dar există un singur lucru pe care-l ştiu: să-L slujesc pe El, şi asta-i tot ce doresc.

Voi să nu daţi atenţie gramaticii mele. S-ar putea să vă gândiţi că predica din dimineaţa aceasta a fost cu totul în afara liniei, dar aş vrea s-o priviţi în lumina Scripturii, căci numai atunci veţi vedea dacă este sau nu în linie. Să nu o aliniaţi cu gândirea voastră proprie, ci aliniaţi-o cu ceea ce a spus El, căci „Strâmtă este poarta şi îngustă este calea şi puţini sunt cei ce o află, dar largă este poarta şi lată este celea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei care merg pe ea.” Da, milioane şi milioane merg acolo, şi probabil, doar unul dintr-un milion va urma calea îngustă.

El nu a dat vreun număr, ci a spus doar atât: „Cum a fost în zilele lui Noe, când au fost salvate doar opt suflete, şi aşa cum a fost în zilele Sodomei, când au scăpat doar trei suflete din cetate, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.” Vedeţi? Din toată cetatea au scăpat numai trei, iar acum va fi la fel.

Acum, dacă sunteţi destul de duhovniceşti, aş vrea să vă uitaţi la bărbatul care stă aici şi mă priveşte. El a ridicat mâna, dar eu nu îl cunosc şi nu ştiu absolut nimic despre el. Dar el se roagă, iar dacă Dumnezeu îmi va arăta ceva despre el…. Eu nu pot să-l vindec, pentru că Dumnezeu a făcut-o deja, aşa că tot ce-i trebuie, este să creadă.

Toata lumea poate să vadă că El este aici, acelaşi Duh, şi amintiţi-vă că Isus a făgăduit că se va întâmpla aceasta chiar înainte de sfârşitul timpului. Întotdeauna acesta a fost ultimul semn.

Într-una din aceste zile eram pe stradă împreună cu Leo şi aveam simţământul că urmează o schimbare. Nu este vorba de o schimbare în slujba mea, ci va fi o schimbare în mine. Eu am fost întotdeauna un om nehotărât şi am permis ca oamenii să mă conducă şi să mă trimită încoace şi încolo. Dacă aş fi făcut ceea ce mi-a cerut Domnul, cu mult timp în urmă, nu aş fi ajuns în necazul în care sunt astăzi.

Săptămâna viitoare voi pleca pentru a fi singur cu Dumnezeu, căci nu vreau să mai fiu nehotărât, ci doresc să am propriile mele convingeri.

Privind în audienţă, văd că acel bărbat are o problemă; văd că este împovărat. El se roagă pentru altcineva, este adevărat? Dacă îţi voi spune care este problema prietenului tău, vei crede că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Este alcoolic. Desigur. Dacă este aşa, ridică mâna. Crezi?

Mai este cineva care a ridicat mâna. Este o femeie care stă în spate. Da. Tu nu mă cunoşti, nu-i aşa? Suntem străini unul faţă de celălalt, dar Dumnezeu te cunoaşte. Crezi aceasta? Dacă Dumnezeu îmi va descoperi ce-ţi apasă inima, vei crede că sunt slujitorul Lui? Tu eşti mâhnită din pricina copilaşului de acolo, pentru că are o eczemă pe faţă, iar medicii nu pot face nimic ca să-l ajute.

Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună cine eşti şi de unde vii? Crezi aceasta? Vei accepta vindecarea copilului dacă El va face aceasta? În ordine. Te poţi întoarce înapoi la Somerset, Kentucky, de unde ai venit. Crede şi eczema îl va părăsi.

Când am rostit cuvântul Somerset, Kentucky cineva care stă acolo în spate, se ruga pentru o boală de inimă. Crezi că Dumnezeu îl va face bine? Dacă crezi din toată inima, el va fi vindecat.

Doamna care stă alături, crezi că Dumnezeu poate  să-mi descopere problema ta? Te rogi pentru fiica ta care are cancer. Crezi că Dumnezeu o va vindeca? Dacă crezi, ridică mâna. În ordine. Pune-ţi acum mâna peste copil.

Doamne Isuse, în prezenţa Duhului Tău, eu condamn acest diavol care vrea să ia viaţa copilului. Prin credinţă, pun sângele lui Isus Hristos între acest copilaş şi acel duh ucigaş. Lasă-l să trăiască! Amin.

Ai credinţă în Dumnezeu şi nu te îndoi, căci dacă crezi, toate lucrurile sunt cu putinţă. Corect.

Iată, Duhul Sfânt este aici. Credeţi aceasta? Îl acceptaţi? Atunci ceea ce am spus cu privire la faptul că „strâmtă este poarta şi îngustă este calea”, e corect. Isus Hristos, Fiului lui Dumnezeu, este chiar aici. Credeţi?

Atunci vreau să ştiţi că eu nu pot vindeca pe nimeni, pentru că eu nu sunt un vindecător, dar Duhul lui Dumnezeu m-a ales ca să Se descopere prin mine. Eu nu am educaţie; nu am cunoştinţe înalte, dar Duhul Lui face aceste lucrări, Vedeţi? El vrea ca voi să ştiţi şi să fiţi încredinţaţi că v-am spus Adevărul.

Isus Hristos vă vindecă pe fiecare în parte, cu condiţia să credeţi. Dacă a lucrat la Kingstone, unde au fost vindecaţi mii de oameni, de ce nu ar lucra şi aici, în America? De ce nu putem crede? Pentru că nu putem trece de acel mic „val” de acolo.

Credeţi? Ridicaţi mâna. Acum, puneţi-vă mâinile pe care tocmai le-aţi ridicat, peste cel de lângă voi, în timp ce eu mă voi ruga de aici. Să nu aveţi nicio îndoială în inimă.

Vă daţi seama că Fiul lui Dumnezeu este aici, în mijlocul acestor oameni? Poate vă ziceţi: „Păi, frate Branham, ai mai spus asta!”

Cum am spus? Eu nu vă cunosc.

Iată încă o femeie bolnavă de TBC. Tu eşti vindecată, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze. Îmi cer scuze. Tu te rugai pentru o femeie bolnavă de TBC, pentru o femeie cu părul cărunt. În ordine. Crede, căci El este aici.

Domnul Isus a spus că „aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16.17-18).

El nu poate minţi, dar după cum vedeţi, acest lucru nu depinde de El şi nici de mine, ci depinde de credinţa voastră. Credeţi deci!

Privesc acum spre o doamnă din spate care are multă credinţă. Ea şi soţul ei s-au întors de curând la Domnul. Ea are o hernie pe care medicul a vrut s-o opereze, dar a renunţat pentru că trebuia să nască. După naştere, medicul a vrut s-o opereze din nou, dar când a consultat-o, nu a mai găsit nicio hernie. De ce? Pentru că crezut. Ea a păşit în faţă şi a crezut, aşa că a primit ceea ce a cerut.

Faceţi şi voi ca ea: păşiţi înaintea Domnului cu credinţă şi atunci orice suferinţă aveţi, trebuie să plece. Acum ţineţi mâinile peste cel de lângă voi, dar să nu vă rugaţi pentru voi înşivă, ci pentru el sau pentru ea. Aşa fac creştinii. Să ţineţi minte aceasta, căci felul în care vă purtaţi cu cel de lângă voi, este felul în care vă purtaţi faţă de Hristos. Când sunteţi buni cu cineva, sunteţi buni cu Hristos, dar dacă supăraţi pe cineva, Îl supăraţi pe Hristos.

Oh, dacă oamenii ar putea vedea ceea ce văd eu; dacă ar putea vedea cum merge de la o persoană la alta!

Aşa cum am văzut, după mesajul din dimineaţa aceasta, Hristos încearcă să ajungă la inimile oamenilor şi să creeze acolo ceva; nu o emoţie, nici o senzaţie, ci o credinţă care nu moare şi care nu cedează nici măcar un centimetru în faţa vrăşmaşului.

Acum El este aici ca să ne asculte rugăciunile. Rugaţi-vă unul pentru altul, în timp ce eu mă rog pentru toţi.

O, Doamne, în acest moment crucial, ne dăm seama de diferenţa dintre viaţă şi moarte. Mă cutremur în prezenţa Ta, căci ştiu Doamne Dumnezeule că trebuie să mă rog din toată inima. Îi dau seama că dacă în următoarele cinci minute nu va mai fi nicio persoană bolnavă şi niciun bolnav în locul acesta, oamenii vor înţelege că eşti printre noi. Ei stau aici, Doamne, de aceea, ajută-i să ridice mâna. Eu nu-i cunosc, dar Duhul Sfânt îi cunoaşte. Tu cunoşti tainele inimii, deci cu atât mai mult cunoşti şi suferinţele şi durerile lor. Îndură-Te, deci şi lasă ca Duhul Tău să atingă orice trup bolnav, Doamne, căci ei se roagă unii pentru alţii.

Fă ca lucrarea Duhului să fie atât de vizibilă încât ei să nu se mai îndoiască niciodată.

O, Doamne, dar mai este o boală, dar aceea nu este trupească, ci duhovnicească. Fă ca fiecare inimă să se deschidă pentru Tine.

Doamne, odinioară Tu ai stat şi ai vorbit cu Avraam şi atunci ai procedat la fel ca astăzi: i-ai spus Sarei, care se afla în cort, ce făcea în ascuns. Aşa ne spune Scriptura. Ea a râs, iar Tu i-ai spus acel lucru. Atunci Avraam a recunoscut că Tu eşti Elohim, adică marele şi Atotputernicul Dumnezeu, iar după câteva minute Te-ai făcut nevăzut dinaintea lui.

Doamne, atunci când Isus a făcut acelaşi lucru în mijlocul poporului, a spus: „Voi îl numiţi pe Avraam părintele vostru şi pretindeţi că cunoaşteţi Scripturile, dar vă rătăciţi, căci nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu,” dar ei L-au numit Beelzebul.

Totuşi, Tu ai făgăduit că în zilele din urmă vei turna din nou Duhul Tău, iar prorocul Zaharia a vestit că „spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7). Şi iată că suntem aici.

Această lume nelegitimă se rostogoleşte în păcat şi se clatină asemeni unui om beat care încearcă să găsească drumul spre casă, dar în curând totul va exploda şi pământul va fi acoperit de cenuşa vulcanică.

O, Dumnezeule, înlătură orice îndoială din inima noastră. Vino, Duhule Sfânt! Vino şi întinde-Ţi aripile peste întreaga audienţă; umple-le inimile şi fă-i să-şi dea seama că se află în prezenţa Ta divină, şi că Tu eşti Cel care a spus odinioară: „Eu sunt Domnul care te vindecă!” Îngăduie ca prezenţa Ta să facă ceva în inimile lor, astfel ca atunci când vor pleca de aici, să creadă din tot sufletul lor, aşa încât fiecare persoană bolnavă să fie vindecată.

Ca slujitor al Tău, eu condamn orice diavol, condamn orice boală; îl condamn pe Satana.

Satană, tu ai pierdut bătălia aşa că nu eşti nimic altceva decât o păcăleală! Noi îţi poruncim în Numele lui Isus Hristos să-ţi iei mâinile de pe ei! Ca slujitor al Său, le-am predicat Cuvântul Domnului şi le-am spus oamenilor Adevărul, pentru ca ei să se alinieze cu Cuvântul lui Dumnezeu, iar acum, te condamn pe tine, Satană, că să-i părăseşti! În Numele lui Isus Hristos, îndepărtează-te de fiecare din aceşti oameni care au venit de departe în locul acesta ca să fie vindecaţi! Pleacă din această audienţă şi de pe aceşti oameni, căci te condamn în Numele Dumnezeului celui viu.

Biblia spune că rugăciunea celui neprihănit are o mare putere, iar aici se află o mulţime de oameni neprihăniţi care şi-au pus mâinile peste aceşti bolnavi.

O, Satană, tu ai vrea să-i faci să creadă că am fost eu, căci atunci ai lua slava de la ei, dar ceea care le aduce vindecarea este credinţa lor în Dumnezeu, iar tu trebuie să pleci datorită credinţei lor.

Pleacă de aici şi du-te în întunericul din care ai venit şi unde îţi este locul, căci te condamn în Numele lui Isus Hristos, prin autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin însărcinarea dată de Înger! Pleacă în Numele lui Isus Hristos şi eliberează-i! Amin.

Credeţi din toată inima că sunteţi vindecaţi? Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Îl accept pe Isus Hristos ca Vindecătorul meu. Toate umbrele au dispărut de la mine. Îl accept în toată plinătatea puterii Lui şi în binecuvântarea prezenţei Lui. Îl accept din toată inima.”

                           – Amin –