SEMNUL

Doamne, eu cred, Doamne, eu cred

Totul e posibil, Doamne eu cred.

În timp ce suntem adunaţi din nou aici, în Numele Domnului, să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune şi să ne închinăm Lui în sfinţenia acestui moment. Dacă în această audienţă este cineva care are o cerere specială şi vrea s-o facă cunoscută lui Dumnezeu, să ridice mâna şi va fi amintit în rugăciune. Jos la subsol, la balcoane sau oriunde sunteţi, El vă vede mâinile ridicate.

Atotputernicule Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al pământului, venim la Tine în Numele Domnului Isus, fiindcă ne-a fost făgăduit că dacă venim în Numele Lui, vom avea rezolvarea cererii. Astfel, mai întâi Te rugăm să ne ierţi de tot ce este rău în căile noastre şi care ne-ar putea împiedica rugăciunile să ajungă la Tine, şi fie ca sângele Domnului Isus Hristos să mărturisească pentru aceasta în timp ce ne mărturisim greşelile smeriţi. Te rugăm pentru fiecare cerere pentru care s-au ridicat aceste mâini. Răspunde-le după înţelepciunea Ta cea mare, ca să înţelegem că Tu cunoşti toate lucrurile şi ştii totul de la început.

Îngăduie ca seara aceasta să fie una de care să-şi aducă aminte multă vreme fiindcă prezenţa Ta a fost cu noi. La încheierea acestei zile a recunoştinţei, care este sărbătorită de întreaga naţiune, ne amintim cât ai fost de bun cu înaintaşii noştri şi Îţi mulţumim pentru tot ceea ce ai făcut şi pentru noi. Dă-ne, Te rugăm, şi lucrurile pentru care ne-am rugat, fiindcă o cerem în Numele lui Isus Hristos şi spre slava Lui. Amin. Vă puteţi aşeza.

Sunt cu adevărat recunoscător pentru privilegiul de a fi din nou aici în tabernacol ca să le vorbesc oamenilor.

Fratele Moore spunea că de când este aici, nu au avut atât de mulţi oameni la biserică. Fiecare colţişor este ocupat înăuntru, la subsol, pe coridoare, pe lângă pereţi şi pe străzile din jur, iar oamenii continuă să sosească. Noi suntem foarte recunoscători pentru aceasta, fiindcă vedem că încă este foamete pentru auzirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară vom începe rugăciunea pentru bolnavi, fiindcă la aceste convenţii obişnuim să avem o seară sau două pentru acest lucru.

Azi dimineaţă v-am povestit cum cu vreo cinci sau şase ani în urmă, am vrut să-¡ arăt unei femei ce înseamnă vibraţia de pe mână şi am luat mâna soţiei mele ca să-¡ arăt că ea nu avea nimic. Dar când am făcut aceasta am descoperit o tumoare. Doctorul nu a putut găsi nimic, acest lucru întâmplându-se timp de trei sau patru ani.

În final, în urmă cu doi ani s-a arătat şi a început să se umfle destul de repede, de la mărimea unei alune ajungând până la mărimea unui grapefruit. Atunci medicul a spus: „Trebuie operată şi scoasă imediat ca să nu devină malignă.”

Alaltăieri ea s-a dus la medic pentru ultima consultaţie, iar înainte de a fi examinată, am îngenuncheat în camera mea şi m-am rugat din toată inima. El mi-a spus ce trebuie să spun, apoi m-am ridicat. Astfel, când a fost examinată, doctorul nu a mai găsit nici urmă de tumoare. S-a dus; nu mai este.

Mai târziu am sunat-o din nou, iar ea mi-a spus bucuroasă: „Bill, săptămâna trecută durerile erau atât de mari încât nu mai puteam dormi, fiindcă de câte ori încercam să mă întorc, se întorcea şi tumoarea în mine.” Apoi mi-a spus că după ce a urcat pe masă ajutată de nişte surori, doctorul ¡-a zis: „Doamnă Branham nu ştiu ce s-a întâmplat dar nu mai este nici urmă de tumoare.” Doctorul ¡-a spus să se ridice şi a făcut întocmai, iar restul a făcut Dumnezeu.

Mă uit acum la un vechi prieten al meu. Nu cu mult timp în urmă, un prieten german care se numeşte Dauch, sper că ¡-am pronunţat corect numele, a împlinit nouăzeci şi unu de ani. Era un mare susţinător al lui Oral Roberts şi a altor bărbaţi renumiţi, dar într-o zi a venit la tabernacol şi deşi nu avea haine pentru botez, a vrut să fie botezat neapărat, aşa că l-am botezat în Numele lui Isus Hristos

Când a împlinit nouăzeci şi unu de ani, a suferit un atac de cord şi inima ¡ s-a oprit. Soţia lui, care a fost asistentă medicală mulţi ani, l-a dus imediat la spitalul din Lima, Ohio, unde erau cei mai renumiţi medici din ţară; inima lui s-a oprit timp de o oră şi ceva. Când am auzit ce s-a întâmplat, mi-am zis: „Sărmanul frate Bill Dauch, probabil n-o să-l mai văd. Trebuie să ajung la el.” M-am rugat toată noaptea pentru el, dar când mi-au spus că avea nouăzeci şi unu de ani şi că inima ¡ se oprise, am ştiut că nu avea cum să-şi mai revină.

În dimineaţa următoare m-am dus cu un prieten să-l văd, iar pe drum mă gândeam: „Ce om bun a fost! Într-o zi îl voi revedea din nou.”

Conduceam repede şi am făcut pană pentru că roata ieşise din locul ei şi a tăiat cauciucul, aşa că mi-am zis: „Nu am timp să schimb cauciucul.”

Omul mi-a spus: „Îţi va exploda în următoarele două sute de mile!” dar eu ¡-am răspuns: „Nu am timp, domnule. Trebuie să ajung la un prieten care este pe moarte. Am la mine o roată de rezervă.”

M-am dus acolo, iar când am privit, am avut o vedenie în care l-am văzut pe fratele Dauch stând în biserică. L-am privit, iar el a venit la mine, mi-a luat mâna şi a  strâns-o. Şi El mi-a zis: „Du-te şi spune-¡: „Aşa vorbeşte Domnul…”

Şi iată-l stând aici. La următorul serviciu s-a întâmplat să mă uit în jos şi acolo stătea fratele Dauch care a condus trei sute de mile, tocmai din Ohio. Săptămâna trecută am fost la New York şi el a fost şi acolo, iar acum este aici în Shreveport.

Când voi trece pe porţile timpului în veşnicie, dacă Dumnezeu mă lasă să trec în pace, îi voi strânge mâna şi pe partea cealaltă.

O, s-au întâmplat o mulţime de lucruri! Nu vă pot spune toate lucrurile măreţe care s-au întâmplat în ultimele zile, dar cred că prin experienţa pe care am trăit-o cu câteva săptămâni în urmă, în Colorado, Domnul a fost foarte binevoitor faţă de mine şi mi-a răspuns la rugăciuni. Acesta ar trebui să fie al treilea stadiu al slujbei, dar nu pot spune ce este.

De aceea cred că Domnul este cu noi şi va face lucruri mari.

Pentru că se sărbătoreşte Ziua Recunoştinţei, în loc de predică aş vrea să ţin o lecţie de şcoală duminicală ca să pun o temelie din Evanghelie pentru serviciul de vindecare. Fratele a citit din cartea Exodului capitolul 12, iar eu voi citi tot de acolo, versetele 12 şi 13:

„În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul.

Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.”

Acesta este un text deosebit pentru mine şi am aici mai multe versete la care vreau să fac referire în minutele următoare. Aş vrea să fie ca o lecţie de şcoală duminicală, astfel încât să fie înţelese bine toate lucrurile.

Eu aştept timpul unei revărsări a Duhului Sfânt în aceste zile în care trăim, o altă mişcare puternică a Duhului Sfânt în Biserică, pentru a aduce credinţa de răpire chiar înainte de venirea Lui, fiindcă toate sunt puse deja în ordine pentru aceasta.

Cred că acum suntem în timpul în care Cuvântul ar trebui să fie primordial. Cred că este timpul să lăsăm deoparte toate crezurile şi gândurile noastre şi să ne întoarcem la Cuvânt.

După cum am spus şi aseară, Dumnezeu a spus sfârşitul încă de la început; a spus ce se va întâmpla în fiecare generaţie. În vechime, El a trimis proroci. De fiecare dată când aceste lucruri urmau să se întâmple într-o epocă, El a trimis proroci, pentru că întotdeauna Cuvântul Domnului vine la proroci, la prorocul epocii respective.

Astfel, când a venit în scenă ziua Domnului nostru Isus, El a fost manifestarea Cuvântului pentru acea epocă. El a fost împlinirea Cuvântului din Isaia 9.6: „Căci un Copil ni s-a dat…” şi aşa mai departe; Isaia 35 şi Isaia 28.19.

El a venit să manifeste Cuvântul care a fost spus mai dinainte în aceste texte şi a făcut exact ce trebuia să facă în acea epocă, pentru că această Carte este Cuvântul şi Cuvântul este Dumnezeu. (Isaia 28.19).

Acum este deja arătat, de aceea trebuie doar să vină cineva în scenă, să manifeste aceste făgăduinţe şi să-¡ cheme pe oameni la Dumnezeu. Eu ştiu că s-au ridicat o mulţime de imitaţii şi aşa mai departe, dar Moise şi Aaron au întâlnit aceeaşi situaţie. Moise s-a întâlnit cu acei imitatori căutători de senzaţii tari, dar ¡-a lăsat în pace. Ei au făcut exact ce a făcut şi el, dar Moise a aşteptat până a avut loc întreaga manifestare, iar făgăduinţa spune că în timpul din urmă se va întâmpla la fel. „După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise…” (2Timotei 3.8), la fel vor face şi oamenii din timpul acesta. Dar aceasta nu opreşte făgăduinţa, ci o scoate în evidenţă, o face reală.

Acum aş vrea să vorbesc despre Semn. Semnul!

Fiţi atenţi la rânduiala de Paşti. Trebuia să fie adus un miel de parte bărbătească, ce trebuia încercat timp de paisprezece zile.

Ce simbol desăvârşit spre Hristos! Un Miel de parte bărbătească, ce a fost încercat timp de trei ani şi jumătate în slujba Sa, criticat de preoţimea acelui timp, dar dovedit că S-a ţinut în totul de Cuvântul Tatălui. Chiar şi în prezenţa lui Satan, El a spus: „Este scris!” înfruntându-l constant cu Cuvântul lui Dumnezeu scris pentru timpul acela.

Acesta este un exemplu desăvârşit şi pentru noi astăzi: întotdeauna să-l înfruntăm pe vrăjmaş cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru timpul acesta.

El le-a spus celor din timpul lui: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Cu alte cuvinte, El le spunea: „Dacă nu împlinesc Scripturile scrise pentru această zi, sunt un necredincios. Dar cine Mă poate învinui de păcat?” „Păcatul” înseamnă „necredinţă.” El a împlinit fiecare făgăduinţă pe care a dat-o Dumnezeu pentru acel timp; El era Mesia şi aceea era ziua lui Mesia.

După cum am văzut, mielul a fost junghiat seara, după cină. La fel a fost omorât şi Mielul lui Dumnezeu, doar că acum tot poporul Israel a trebuit să omoare un Miel. Şi Israel a mărturisit pentru moartea Lui şi a cerut Sângele Lui. Dacă va fi cu voia Domnului, vom vorbi despre aceasta mâine seară în tema „Sângele de pe mâini.”

Sângele mielului nu a fost amestecat cu nimic. Nu putea fi amestecat, ci era doar sânge şi a trebuit aplicat pe uşciorii uşii şi pe pragul de sus. Sângele nu putea fi amestecat.

Astăzi, ei încearcă să-L amestece cu tot felul de crezuri, afilieri, distracţii şi altele de felul acesta, dar nu poate fi amestecat cu nimic. El nu Se va amesteca cu absolut nimic! Sângele nu poate fi amestecat.

Când au aplicat sângele, poporul trebuia să fie gata pentru călătorie. Acest lucru nu este pentru necredinciosul care stă afară şi simpatizează cu credincioşii, ci este pentru credinciosul care este deja sub Sânge, îmbrăcat, încălţat, cu coapsele încinse şi gata pentru călătorie.

Noi am ales această zi ca zi de recunoştinţă, o sărbătorire a faptului că înaintaşii noştri au fost binecuvântaţi de Dumnezeu să vină aici să întemeieze această naţiune. Ei au ridicat un popor puternic, dar pentru că astăzi este deasupra tuturor celorlalte naţiuni în ceea ce priveşte stricăciunea, trebuie să se prăbuşească. Potrivit Scripturii nu a ajuns aşa de mare, nu este bătrână; este o fiară „care are două coarne ca ale unui miel şi vorbeşte limba balaurului.” (Apocalipsa 13.11). Această fiară n-a ieşit din ape, din naţiuni şi popoare, ci din pământ. Şi am văzut că avea două coarne ca ale unui miel, ceea ce înseamnă putere civilă şi ecleziastică. Desigur, acestea merg împreună să vorbească la fel ca balaurul din chipul fiarei. Noi, în această naţiune, avem încă libertatea să ne închinăm lui Dumnezeu.

În această zi stăm în jurul mesei să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru mâncarea firească pe care ne-a dat-o în anul acesta, pentru că dacă n-ar fi făcut-o, am fi murit cu toţii. Ca să trăim noi, în fiecare zi trebuie să moară ceva. Astfel, dacă mâncăm carne, trebuie să moară un animal; dacă mâncăm legume, trebuie să moară acele legume, pentru că noi trăim cu substanţe moarte. Tu nu poţi trăi dacă nu moare ceva.

Înseamnă că dacă trebuie să moară ceva ca să putem trăi fizic, cu cât mai mult a trebuit să moară ceva ca să putem trăi veşnic. Astfel, în seara aceasta noi trăim prin moartea Lui. Despre aceasta vreau să vorbesc acum, pentru că a trebuit să moară ceva pentru noi. Paştele este un tip spre Hristos, Viaţa noastră veşnică.

Fiţi atenţi! Un semn! El a spus: „Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi.” (Exod 12.13). Potrivit dicţionarului Webster „este un semn că preţul a fost plătit.” (În limba engleză cuvântul „token” are un înţeles mai larg şi înseamnă şi „dovadă, probă”.).

Este la fel ca la companiile de căi ferate sau de transport persoane, unde ca să poţi călători ai nevoie de o dovadă, de un bilet. Tu îţi plăteşti călătoria, iar ei îţi dau o dovadă ca semn că drumul tău a fost plătit. Tu trebuie să ai acest semn ca să poţi călători cu autobuzul sau cu trenul.

Cerinţa lui IaHVeH a fost un miel junghiat. Ca să scape de moarte era nevoie de un înlocuitor al morţii. Astfel, IaHVeH a cerut un miel junghiat, iar semnul, dovada că porunca a fost îndeplinită, a fost sângele. Sângele era dovada că a murit ceva; era semnul că acea casă a împlinit porunca Cuvântului lui IaHVeH şi preţul a fost plătit, fiind astfel protejată prin acel semn.

Ce simbol minunat avem spre Hristos, spre Semnul de astăzi!

Viaţa a ieşit din jertfă, iar sângele era semnul, dovada că porunca Lui fusese îndeplinită. Sângele! IaHVeH nu trebuia să vadă cum era omorât mielul, ci cerea doar sângele pe uşă atunci când îngerul morţii trecea pe acolo, ca semn că mielul murise.

Sângele era dovada că acea casă împlinise porunca lui IaHVeH. Sângele era acolo ca dovadă că preţul fusese plătit. „Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi.” Semnul de acolo arăta că preţul fusese plătit. Sângele nu era moartea, ci dovada morţii „Când voi vedea sângele, voi şti că preţul a fost plătit şi voi trece pe lângă voi.”

Vedeţi, închinătorul se identifica cu jertfa lui prin semn. Închinătorul care L-a crezut pe IaHVeH şi a împlinit porunca Lui, s-a identificat prin aplicarea semnului asupra lui şi asupra casei în care era.

Acesta este un simbol desăvârşit spre Hristos astăzi! Deci sângele era semnul identificării că închinătorul împlinise porunca lui IaHVeH. Astfel, el putea spune: „Sunt sigur că îngerul morţii va trece pe lângă casa mea fiindcă am semnul lui IaHVeH: mielul a murit în locul familiei şi a celor dragi care sunt sub acest sânge. Sângele este semnul că mielul este mort.” Amin. „Aici este semnul că porunca lui Dumnezeu a fost împlinită.” Amin. Inima îmi saltă de bucurie când mă gândesc la aceasta.

Sângele servea ca semn pentru că viaţa animalului nu putea veni peste credincios. Astfel, când sângele a fost separat, viaţa a părăsit animalul, iar închinătorul care se identifica cu sângele trebuia să arate partea chimică. De ce? Pentru că aceasta era tot ce putea arăta.

Viaţa animalului nu putea veni peste fiinţa umană deoarece animalul nu are suflet, dar fiinţa umană are. Şi pentru că viaţa aceea nu putea veni înapoi peste om, sângele trebuia să stea acolo ca dovadă a morţii.

Astăzi, în locul semnului natural ne-a fost dat un Semn supranatural, suprem, pentru că tot ceea ce a fost o preumbrire, a fost dat acestei generaţii. Astfel, Duhul Sfânt este Semnul, identificarea noastră că am acceptat moartea Mielului. La noi nu a venit numai Isus, o viaţă umană, ci Dumnezeu însuşi manifestat în trup, aducându-ne înapoi înfierea şi făcând din noi fii şi fiice de Dumnezeu. Acesta este Semnul nostru, identificarea noastră de Paşti; dovada că     L-am crezut pe Dumnezeu şi că El ne-a acceptat.

Astăzi noi nu avem doar partea chimică, ci avem Viaţa. Tu nu poţi lua Sângele lui Isus Hristos şi să-L aplici pe fiecare inimă, ci Dumnezeu a trimis Duhul Sfânt ca Semn peste inima omenească. Aceasta este identificarea voastră că aţi acceptat Planul lui Dumnezeu, aţi ascultat porunca pe care IaHVeH a dat-o pe Calvar şi aţi împlinit-o pe genunchi.

Dumnezeu v-a dat Semnul, dovada că Duhul care era în Hristos este acum în voi, ceea ce este o identificare garantată a vieţii, morţii şi învierii lui Hristos, care este viu de-a pururi şi azi trăieşte în Biserica Sa credincioasă. Amin. Este un Semn pozitiv, o dovadă.

Desigur, va fi vorbit de rău. Egiptul L-a batjocorit, la fel cum fac şi oamenii de astăzi, dar El este încă Semnul cerut de Dumnezeu.

Partea chimică a sângelui lui Isus nu s-a putut aplica aşa cum s-a făcut cu sângele mielului. Atunci ei au pus partea chimică, sângele, pentru că viaţa mielului nu putea veni înapoi peste închinător, dar în Sângele Lui era Viaţa. „Căci viaţa trupului este în sânge.” (Levitic 17.11). Sângele Lui a fost vărsat pe pământ, la Calvar, iar noi avem Semnul sângelui, botezul cu Duhul Sfânt care ne identifică drept credincioşi.

„Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…” nu pe cei care se pretind, ci pe credincioşii identificaţi. Acolo nu scrie: „Poate îi va urma,” sau: „Este posibil să-¡ urmeze,” ci Isus a spus clar: „îi vor urma pe cei ce cred.” Este imposibil să nu-¡ urmeze: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Aceasta este identificarea.

Identificarea lui Isus a fost să manifeste Cuvântul lui Dumnezeu care era în El, iar identificarea de astăzi a Bisericii este să manifeste şi să dea viaţă Cuvântului. Astfel, Acelaşi Duh dă viaţă Cuvântului credinciosului de astăzi şi Se manifestă în acelaşi fel, arătând că Semnul, care este Viaţa lui Isus Hristos cel înviat, este peste credincios şi trăieşte în el. O, aceasta ar trebui să înflăcăreze biserica, fiindcă acest lucru este cât se poate de adevărat!

Noi trebuie să ne identificăm cu Jertfa noastră; trebuie să fim identificaţi cu moartea Lui. Când un evreu îşi punea mâna peste jertfă, se identifica cu ea şi astfel păcatele lui treceau peste animal în timp ce acesta murea. Acum, noi ne punem mâinile peste Isus Hristos, prin credinţă, şi ne identificăm cu El în moartea Lui. Şi nu numai în moartea Lui, pentru că dacă suntem acceptaţi, suntem identificaţi şi în învierea Lui. De ce aceasta? Pentru că Viaţa care a fost în El a fost trimisă înapoi peste credincios, ca semn, ca aducere aminte a morţii peste care a trecut, şi Dumnezeu l-a pecetluit în Împărăţia Sa până în ziua răscumpărării.

Aceasta este Evanghelia curată şi ştiu că este adevărată pentru că am încercat-o. Nu este un ism, o schemă, o închipuire sau ceva de felul acesta, ci este credinţa curată şi neîntinată în Cuvântul lui Dumnezeu şi în lucrarea terminată de la Calvar, care a fost făcută ca să ne salveze. Noi trebuie doar să acceptăm ceea ce a făcut El pentru noi.

Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, iar lucrul acesta ¡-a fost considerat ca neprihănire. Atunci Dumnezeu ¡-a dat pecetea tăierii împrejur ca semn că a primit credinţa lui. Aici este Evanghelia. În momentul când Îl credem pe Dumnezeu, El ne identifică credinţa dându-ne Semnul Sângelui lui Isus care a terminat lucrarea pentru noi la Calvar. Atunci viaţa noastră este Viaţa Lui, pentru că în noi este Viaţa Jertfei noastre. Această Viaţă nu putea veni prin partea chimică din sângele mielului, pentru că nu avea ce să vină înapoi. Sângele animalului nu se poate amesteca cu sângele uman, ceea ce înseamnă că partea chimică a acelui sânge nu avea cum să lucreze, acesta fiind doar o umbrire.

Dar acum, Semnul, Dovada este Viaţa din Sângele Lui. Prin credinţa în El şi botezul în moartea şi învierea Lui, noi ne identificăm cu moartea şi învierea Sa, iar când ne ridicăm, Duhul Sfânt este acolo ca să ne dea un Semn, un Semn veşnic scris în inimă, în gânduri şi în trup, totul fiind separat total de necredinţă. Astfel, eşti o persoană separată de lucrurile lumii; eşti separat de moarte şi de tot; eşti un fiu pe care Dumnezeu l-a pecetluit în Împărăţia Sa prin Duhul Lui.

Nici un diavol, nici o boală, nici o supărare, nici moartea nu te mai pot tulbura câtă vreme ai Semnul peste tine. Amin. Credinţa pulsează în tine formând chipul lui Isus Hristos în care umbli astăzi.

„Când voi vedea semnul voi trece mai departe.” Este un Semn; este Semnul că preţul a fost plătit. Isus a plătit preţul şi v-a dat Semnul, iar prin faptul că ţineţi acest Semn în mâna voastră, aveţi asigurarea că veţi învia. Aveţi asigurarea că tot ce vă trebuie în această călătorie, vă este dăruit prin acest Semn al suferinţei Lui de pe Calvar, unde a plătit preţul oricărui blestem care putea fi peste voi. Acel Semn v-a dat pacea. Amin.

Nici un diavol nu va putea sta în faţa Lui, pentru că Dumnezeu L-a acceptat, iar tu ţii acel Semn în mână ca dovadă că preţul este plătit. Este un Semn pozitiv.

Dacă ai fi chemat la judecată şi ar trebui să te confrunţi cu moartea, ca domnul Oswald, bărbatul care l-a împuşcat pe preşedinte, dacă ai fi în situaţia lui sau într-una similară, ai încerca să-ţi găseşti cel mai bun avocat.

Eu aşa aş face dacă aş şti că viaţa mea este în joc, aş angaja cel mai bun avocat pe care l-aş găsi. Orice om ar face aşa, fiindcă este un lucru îngrozitor să ştii că vei ajunge pe scaunul electric şi vei fi despărţit pentru totdeauna de familia ta fiindcă eşti vinovat.

Desigur, avocatul aduce toate dovezile şi le pune jos, dar judecătorul decide. Avocatul trebuie să expună situaţia clar în faţa judecătorului pentru ca acesta să vadă justificarea faptei.

O, Dumnezeule, fă-¡ pe oameni să înţeleagă aceasta! Judecătorul nostru este şi Avocatul nostru, aşa că totul s-a terminat. Cel ce ne judecă este şi Avocatul nostru. Cazul este rezolvat, avem Semnul! Judecătorul şi Avocatul au devenit aceeaşi Persoană. Când Dumnezeu S-a arătat în trup şi a locuit printre noi, Judecătorul nostru a devenit Avocatul nostru şi astfel cazul este rezolvat, iar Duhul Sfânt este aici ca Semn că suntem gata să trecem de aici în Ţara de dincolo.

Noi suntem liberi de păcat; nu mai avem nimic din păcat, nimic din lume. „Voi nu sunteţi din lumea aceasta.” (Ioan 15.19). Judecătorul nostru este aceeaşi Persoană cu Avocatul nostru şi cazul este rezolvat chiar dacă toate erau împotriva noastră. Cazul era împotriva noastră pentru că am păcătuit, şi nici un arhanghel nu putea pleda pentru noi fiindcă nu îndeplinea condiţiile cerute. Nici un înger, nici un heruvim, nici un serafim, nimic nu putea plăti preţul, de aceea singura cale de salvare a omenirii era ca Judecătorul să ne ia locul şi să devină Avocatul. Şi exact aceasta a făcut.

În timpul ieşirii din Egipt, semnul suprem a fost sângele, dar nu folosea la nimic dacă nu era expus. Semnul trebuia să fie aplicat. Nu era suficient să fii un simpatizant al semnului, ci trebuia aplicat!

Indiferent cât de mult voia cineva să dovedească faptul că era evreu şi că avea legământul tăierii împrejur, nu îi folosea la nimic, pentru că trebuia semnul, nu legământul. El nu a spus: „Când voi vedea legământul,” ci: „Când voi vedea semnul, sângele.”

Poate şi tu eşti un creştin sincer şi ai făcut un legământ cu Hristos, dar dacă în acest ceas târziu al timpului din urmă nu ai aplicat Semnul, El nu te va duce cu nici un chip mai departe. Semnul trebuie expus; trebuie să se vadă aplicat.

Ce ziceţi dacă un evreu ar fi spus: „Eu cred că ceea ce spune Moise este adevărat; cred că el este prorocul trimis. Cred că este călăuzit de Stâlpul de Foc şi că Acesta este IaHVeH!” şi ar fi mărturisit despre toate lucrările, ar fi crezut tot Cuvântul şi tot mesajul şi ar fi zis: „Sunt la fel de bine ca voi pentru că am tăierea împrejur, dar nu văd de ce trebuie să am sângele pe uşă în noaptea aceea!”? Ar fi murit ca toţi ceilalţi care nu L-au văzut.

La fel este şi astăzi. Orice biserică şi orice individ care nu poate arăta Semnul, Duhul Sfânt, este mort duhovniceşte şi va muri. Nu contează cât de mult crezi în moarte şi în înviere; nu contează cât de bine reciţi crezul apostolic; nu contează cât eşti de bine educat sau ce experienţe teologice ai avut, câte diplome în divinitate ai, etc., toate acestea nu te ajută cu nimic, fiindcă trebuie să se vadă Semnul.

Ceea ce s-a întâmplat atunci este o umbră, un simbol pentru ceea ce se cere astăzi. Astfel, un evreu putea arăta dovada că este în legământ, dar dacă nu avea semnul, legământul nu avea nici un efect; iar astăzi este la fel, fraţi şi surori.

Vreau să vă spun ceva, celor de afară, dinăuntru, de la subsol sau oriunde sunteţi: a sosit ceasul! Toată lumea poate vedea lipsa de interes a bisericii de astăzi şi moartea multor membri, a prea multor membri. Aceasta se datorează faptului că v-aţi jucat, aţi acceptat senzaţiile şi alte lucruri de felul acesta; v-aţi încrezut în înţelepciunea unui om, în teologia unei organizaţii, într-un păstor devotat sau aţi privit la faptul că mama voastră a fost membra acelei biserici. Eu nu am nimic împotriva acestor lucruri; ele sunt bune aşa cum a fost bună şi tăierea împrejur pentru evrei, dar nu aceea a fost cerinţa lui Dumnezeu, ci El a spus: „Când voi vedea sângele, semnul…” Acesta este singurul lucru care se cere.

Astăzi, Semnul lui Dumnezeu pentru poporul Său de legământ este Duhul Sfânt. Duhul Sfânt, Viaţa lui Hristos cel înviat, trebuie să fie arătată în biserică, printre oameni, demonstrând că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Nu are importanţă că eşti un membru loial. Poţi fi un om bun, ceea ce este foarte bine, noi apreciem aceasta, dar numai Semnul lui Dumnezeu te va ţine în viaţă. Poate eşti student în Biblie, poate eşti un om deosebit şi poţi deveni chiar preşedinte sau tot ce vrei, dar aceasta nu este o scuză.

Când Dumnezeu a început Exodul din Egipt şi a scos Israelul afară călăuzindu-l spre ţara făgăduită, nu a fost nici o scuză: fiecare om a trebuit să arate sângele.

Astăzi este tot un Exod, o chemare afară din sistemele religioase şi intrarea în Mireasă, de aceea nu contează cât este de important sistemul din care faci parte, se cere Semnul Vieţii lui Isus. Nimic altceva nu funcţionează, pentru că se cere Semnul.

Semnul ¡ se cere fiecărui om, indiferent cât este de loial sau de important. Putea fi Faraonul Egiptului, cel mai important om al timpului sau oricine altcineva: semnul trebuia aplicat şi asupra lui. Chiar dacă era episcop, preot, preşedinte, împărat, monarh sau orice altceva, Dumnezeu recunoştea numai poporul însemnat al legământului; iar astăzi este la fel: Duhul Sfânt recunoaşte numai poporul legământului.

Noi am văzut că moartea era gata să lovească Egiptul în orice moment, fiindcă Dumnezeu le arătase semne, puterea şi îndurarea Lui. Vreau să ştiţi că aceasta a urmat fiecare trezire: îndurarea care a venit la oameni, puterea prin care S-a făcut cunoscut şi semnul timpului. Exact aşa a făcut şi astăzi, aşa că poţi lua un text din Scriptură şi să te duci cu el pe aici şi pe dincolo, zece săptămâni de acum înainte şi să nu-l mai laşi.

Aceasta simbolizează cele trei stadii prin care am trecut, cele trei trepte ale îndurării lui Dumnezeu: prin Martin Luther, John Wesley şi cincizecime. Trei stadii ale călătoriei Israelului, trei mesageri în Sodoma şi toate celelalte simboluri.

Simbolizează şi slujba de astăzi: mesajul harului pentru lume, adus de Billy Graham; mesajul cu putere al lui Oral Roberts pentru lume şi prezenţa lui Isus Hristos, ca ultim semn pentru lume. Astfel, Sodoma a primit ultimul ei semn: Biserica duhovnicească chemată afară a primit ultimul semn înainte ca lumea neamurilor să fie arsă, fiindcă Isus a spus: „Tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.” (Matei 24.37).

Dar deşi El a arătat toate acele lucrări mari în Egipt, ei nu au vrut să se pocăiască sau să creadă mesajul, aşa cum face şi lumea de astăzi.

Ei au avut har, putere şi au văzut semnele timpului, semnele epocilor. Cu natura în mâna Sa, Dumnezeu scrie semne înfricoşătoare pe cer şi ei nu ştiu ce sunt, aşa că le numesc „farfurii zburătoare”, în diferite locuri sunt cutremure, marea urlă şi oamenii se înspăimântă, foamete şi tulburări, etc. Noi vedem toate lucrurile pe care le-a făgăduit, vedem aceste scrieri de mână pe perete. Da, le-am văzut cu ochii noştri.

Am văzut cum harul a mers în biserică să-¡ cheme pe oameni afară; am văzut puterea demonstrată de mişcarea cincizecimii ca să aducă înapoi botezul Duhului Sfânt, puterea Lui şi am văzut puterea supranaturală a identificării lui Isus Hristos în mijlocul nostru, făcând aceleaşi lucrări pe care le-a făcut la început. Exact aceleaşi mărturii.

Israel a ieşit afară ca simbol a ceea ce se petrece astăzi. Priviţi ce a luat Israel în exodul lui.

Primul lucru pe care l-a luat a fost un proroc cu mesajul. Moise a venit cu un mesaj şi Cuvântul lui Dumnezeu a fost cu el.

Următorul lucru a fost că Moise trebuia legitimat, şi a fost legitimat de Stâlpul de Foc. El a legitimat lucrarea pentru care l-a trimis Dumnezeu. Şi Moise a avut Cuvântul lui Dumnezeu prin care a putut chiar să creeze lucruri şi să le aducă pe pământ, iar semnul pe care ¡ l-a dat Dumnezeu, sângele, a fost dovada, mai bine zis asigurarea că ei vor scăpa în timp ce moartea va lovi Egiptul.

Acelaşi lucru s-a întâmplat astăzi: ne-a fost adus Cuvântul lui Dumnezeu; Stâlpul de Foc este printre noi, identificându-L pe Isus Hristos înviat din morţi, Acelaşi ieri, azi şi în veci şi am primit în inimile noastre asigurarea botezului cu Duhul Sfânt, care ne-a adus dragostea pentru Dumnezeu. Exodul se desfăşoară din nou.

După cum am spus deja, ieşirea Israelului este un simbol al Bisericii care iese afară, mai bine zis al Miresei care iese afară din biserică. Mireasa va fi un grup mic, cei aleşi şi hotărâţi mai dinainte.

Când o femeie ia un material şi îl pune sub tipar, ea alege cum îl aşează şi cum îl taie. Este alegerea ei. Materialul pe care îl taie pe lângă tipar este la fel ca cel de sub tipar, dar aşa a hotărât ea să aşeze tiparul. Ea l-a fixat.

Dumnezeu a făcut la fel. „Şi rămăşiţa seminţei femeii care a rămas pe pământ…” Astăzi este Exodul Miresei chemate afară pentru răpire, fiindcă biserica va trece prin perioada necazului, aşa cum aţi predicat şi voi, fraţilor penticostali. Eu cred aceasta. Cred că biserica va trece prin necaz, dar Mireasa nu va trece. Nu, domnilor.

Nu demult am vorbit cu cineva şi mi-a spus:

„Biserica va trebui să treacă prin necaz pentru purificare.”

„Aşa este,” ¡-am răspuns eu, „pentru că a respins Sângele.”

Dar credeţi că necazul cel mare va prinde Mireasa, propria Lui Viaţă? Nicidecum! Sângele lui Isus Hristos ne-a curăţit de toate păcatele şi nu mai este nimic de curăţit, iar Semnul este identificarea, dovada că am fost curăţaţi. Amin. Acesta este Semnul Miresei care poartă inelul.

Slujba lui Moise era să adune poporul Israel într-un singur loc pentru rugăciune şi închinare. Astfel, când au venit lucrurile despre care am citit în seara aceasta, ei au trebuit să stăruiască. La fel este adunată împreună şi Biserica Domnului scoasă afară din orice crez şi din orice doctrină a lumii.

Ei au venit din toate părţile Egiptului şi s-au adunat împreună. Noi am putea citi Evrei 10.26 ca să vedem desluşit acest lucru. Privind în jur vedem semnele mari ale sfârşitului, care ne avertizează că timpul este aici şi că ar trebui să ne iubim unii pe alţii mai mult decât până acum. Ar trebui să avem o dorinţă arzătoare să ajungem la biserică; să dorim să fim împreună şi să avem dragoste.

Abia aştept să ajung la Tucson. O, Dumnezeu a vindecat-o pe soţioara mea. Ea este parte din mine şi abia aştept să ajung acolo. Număr zilele şi orele care au rămas până când voi fi cu ea.

Aşa ar trebui să fie şi biserica. Când vedem ce a făcut puterea lui Dumnezeu pentru noi, ar trebui să numărăm momentele până vom ajunge împreună în dragoste, ca să putem zbura de aici şi să ne întâlnim cu Isus.

Nu demult, cineva mi-a zis: „Frate Branham, tu îi sperii pe oameni când spui că venirea Domnului este atât de aproape.”

„Nu ar trebui să se teamă de aceasta, fiindcă este cel mai fericit moment pe care îl ştiu.” Desigur,

El Se va arăta a doua oară celor care iubesc venirea Lui, celor care tânjesc după aceasta. Este vorba de dragoste, iar noi ar trebui să ne iubim pentru că suntem mădulare ale aceluiaşi Trup! Ar trebui să avem dragoste unul pentru celălalt.

Timpul este aproape! Credincioşii ar trebui să se separe de lucrurile şi grijile acestei lumi. De aceea lovesc tot timpul în femei. Separaţi-vă de aceste programe TV! Separaţi-vă de aceste evanghelizări de Hollywood! Întoarceţi-vă la sinceritate, la profunzime!

Noi stăm la amvon, sărim în sus şi-n jos, râdem şi strigăm, iar femeile dansează pe culoare cu hainele mulate pe corp şi împodobite cu bijuterii şi alte lucruri care atârnă pe ele, cu părul încreţit şi cu machiaje pe ele. Bisericile au păstori care îmbină atât de bine Evanghelia cu lumea, dar nu merge aşa! Noi nu putem veni la altarul lui Dumnezeu râzând şi dându-ne în spectacol, ci trebuie s-o facem smeriţi şi sinceri, pentru că altfel murim. Dacă este în toate minţile, nimeni nu merge la moarte râzând şi petrecând. Numai cineva anormal face aceasta.

Cu câtva timp în urmă am urmărit un program TV în care cunoscutul Billy Graham ţinea o mare trezire în California. Am privit oamenii care se aflau în sală: tinerii se îmbrânceau şi se loveau în timp ce mergeau la altar, râdeau, mestecau gumă şi priveau în jurul lor. Ei mergeau acolo, spuneau „Da,” depuneau mărturia lor şi se întorceau la loc. Billy spunea că într-un an a avut treizeci de mii de convertiţi, dar după un an au mai rămas doar vreo treizeci. De ce aceasta? Pentru că nu mai este sinceritate.

Oamenii nu sunt pregătiţi să mărturisească. Ei doresc rugăciune: „Dumnezeule, vindecă-mă, fă-mi asta şi dă-mi asta!” dar când este vorba să moară pentru ei înşişi, să-şi mărturisească păcatele şi să se pună în rânduială cu Dumnezeu, nu-¡ mai vezi.

Acesta este motivul pentru care nu mai vedem vindecări cum vedeam înainte şi acesta este motivul pentru care predic aceste lucruri. Mai întâi de toate trebuie pus acest lucru la punct, iar Dumnezeu va vindeca spre slava Sa! Dar noi trebuie să fim pregătiţi pentru slava Sa.

Aceasta a trebuit să facă şi poporul în Egipt. Ei au încercat mielul timp de paisprezece zile. El le-a spus: „Scoateţi toată murdăria din casele voastre şi să nu se găsească nici o plămădeală!”

Voi nu puteţi avea plămădeală! Când acest Semn intră în casele voastre, nu mai puteţi avea plămădeală înăuntru. Plămădeala este lumea şi voi nu puteţi să-L iubiţi pe Dumnezeu şi pe Mamona în acelaşi timp; nu puteţi avea aceste diferenţe, îngrijorările lumii, crezuri şi certuri, fiindcă aţi venit la Isus Hristos!

Evreul din Vechiul Testament venea cu mielul lui de jertfă, împlinind astfel ceea ce ¡-a cerut IaHVeH să facă. El a acceptat jertfa şi a văzut mielul murind în timp ce avea mâinile puse peste el. Apoi se întorcea acasă neprihănit, pentru că a fost sincer, ceea ce era bine.

Dar după un timp, acest lucru a devenit o tradiţie, iar omul a spus: „Este Paştele şi trebuie să ofer un miel.” S-a înfiinţat chiar şi un loc din care să poată cumpăra mielul, dar Dumnezeu a spus că până şi jertfa pe care a cerut-o, a devenit o putoare în nările Lui, fiindcă era adusă fără sinceritate.

Şi noi, penticostalii, am ajuns în aceeaşi stare. Aşa este. Sinceritatea a dispărut dintre noi, aşa că încercăm să-¡ aducem pe oameni la biserică, aşa cum fac şi alte biserici, vrem să adunăm mulţimi mari şi aşa mai departe. Nu ar trebui să facem niciodată aceasta!

Noi trebuie să venim cu sinceritate şi să murim pentru ca sângele lui Isus Hristos, Semnul, să poată veni peste noi, fiindcă Acesta ne face o altă persoană. Atunci femeia se va ridica de acolo şi va dori să împlinească fiecare text din Scriptură, iar bărbatul va face la fel, fără denominaţiune, fără crezuri sau altceva care l-ar putea despărţi de dragostea lui Dumnezeu pe care a găsit-o aici la altar, fiindcă va dori să urmeze doar calea Domnului.

Necazul este că astăzi nu mai avem sinceritate şi luăm acest lucru care pe o tradiţie: „Părinţii noştri au făcut aşa…”

Este la fel ca în cazul zilei Recunoştinţei, când milioane de americani iau cina cu un curcan pe masă, fără să-I aducă mulţumire şi recunoştinţă. Ei nu vor să aibă nimic a face cu aceasta, dar pe lângă curcan au pe masă o sticlă de whisky şi o grămadă de bere. Totul a deveni o tradiţie, iar voi spuneţi: „Păi acest lucru este un americanism!”

Venirea la altar cu ochii uscaţi a devenit o tradiţie, dar ar trebui să muriţi lângă Jertfa voastră şi să dovediţi că aţi murit. Amin. Dacă sunteţi îngropaţi în Hristos, lumea este moartă în urma voastră, iar voi păşiţi într-o viaţă nouă cu Hristos Isus; în învierea Lui, în iubire pentru Cuvântul Lui, trăind Cuvântul şi privind cum Se identifică El, dându-vă identificarea că aţi trecut de la moarte la viaţă, că trăiţi! Da, domnilor!

Având în vedere faptul că trăim în timpul din urmă, credincioşii trebuie să accepte tot Cuvântul.

Observaţi!

 Nu este destul să ne adunăm împreună şi să vorbim despre aceasta, pentru că şi evreii se adunau împreună şi spuneau: „Să vă spun ceva! Eu cred că Moise are dreptate fiindcă L-am văzut pe Dumnezeu identificându-Se  cu el. Am văzut Stâlpul de Foc, am văzut tot ce a făcut Dumnezeu prin Moise. Aşa este. El a spus să aplicăm semnul pe uşă. Eu cred aceasta, dar în definitiv sunt la fel de bun ca oricare alt evreu, fiindcă am fost tăiat împrejur, îmi aduc toate jertfele şi zeciuielile şi iau cina cu marele preot. Sunt la fel de bun ca oricare din voi.”

Nu ajunge să ne adunăm şi să vorbim despre Mesaj, ci trebuie să intrăm în Mesaj. Şi Mesajul este Hristos, Cuvântul. Aşa este. Noi trebuie să intrăm în El, să ne scufundăm în El. Da, domnilor. Aceasta trebuie să facem.

El nu era răspunzător pentru nici o persoană care nu era sub sânge, indiferent cine era aceea. Toţi trebuiau să se îngrijească nu numai de ei, ci de întreaga familie, fiindcă erau în siguranţă numai dacă era arătat semnul.

Noi nu putem să ne simţim în siguranţă decât dacă este arătat Semnul. Aşa este. Tu trebuie să fii sub acest Semn, sub Duhul Sfânt al lui Dumnezeu care ţi-L arată pe Isus Hristos, fiindcă vine şi trăieşte în tine.

Aşa cum am spus şi la New York, dacă Shakespeare ar trăi în mine, aş face lucrările lui Shakespeare. Dar eu şi Shakespeare nu am fi putut trăi amândoi în mine, pentru că el a fost poet, iar eu sunt predicator. Dar dacă eu aş fi mort faţă de mine şi Shakespeare ar trăi în mine, aş trăi ca şi el. Dacă în mine ar fi fost viaţa lui Beethoven, aş fi Beethoven. Dacă în mine ar fi viaţa lui John Dillinger, aş fi John Dillinger. Aşa este.

Dacă Viaţa lui Isus Hristos trăieşte într-o persoană, acea persoană se identifică cu El. Este Hristos în tine. Nu un membru al bisericii, nu un sistem, ci Puterea înviată. Este Duhul Sfânt, este Semnul Lui peste tine, iar viaţa ta spune „Amin” la orice text din Scriptură. Făgăduinţele sunt scrise aici.

Atunci tu nu mai eşti al tău, ci eşti al lui Hristos. Nu mai ai gândurile tale şi nu mai spui: „Mă gândesc că…” Nu îţi mai vine nici un gând, pentru că Viaţa care era în Hristos este acum în tine şi gândul care era în Hristos este în tine; lucrările care erau în Hristos sunt în tine, pentru că Hristos însuşi este în tine. Tu eşti mort şi viaţa ta este ascunsă prin Hristos în Dumnezeu         , fiindcă eşti pecetluit cu Duhul Sfânt. Tu nu mai eşti al tău.

Tu nu eşti răspunzător pentru nimeni, pentru că întreaga familie trebuie să fie sub Semn şi un semn. Semnul trebuie arătat; trebuie arătat. Dacă ei nu ar fi aplicat semnul, nu ar fi avut nici un efect. Tot aşa, tu poţi să crezi şi să spui: „O, dar eu cred!” Aceasta nu ajută la nimic.

„Eu am sângele în găleată şi cred că este bine. Important este că am sângele.” Nu, domnule! Tu trebuie să-l ai aplicat. El a cerut să fie aplicat pe uşciorii uşii ca să-l vadă. Este ceva de care nu te ruşinezi, ci vrei ca toată lumea să ştie că eşti mort şi viaţa ta este ascunsă prin Hristos în Dumnezeu.

Problema este că astăzi avem prea multe tradiţii. De aceea avem nevoie de o revigorare, de botezul Duhului Sfânt în biserică; nu de o sărbătoare, ci de o revărsare a Duhului. Aceasta ar trebui să fie „ziua Recunoştinţei” noastre, cum o numim noi. Ar trebui ca Duhul Sfânt să vină în vieţile noastre, iar dacă putem mânca curcan, aşa cum au mâncat înaintaşii noştri, ar trebui să primim şi Duhul Sfânt aşa cum L-au primit ei. Amin. Nu o tradiţie, ci porunca lui Dumnezeu care spune că trebuie să-L primim.

Priviţi la Iosua. Citiţi Iosua 2 pentru că nu mai avem timp. După moartea lui Moise, Iosua a trimis nişte predicatori să iscodească ţara. Dincolo de râu era un popor dintre neamuri, iar printre ei era o curvă numită Rahav care trăia probabil pe stradă, fiind respinsă de familia ei. Totuşi, când ¡-a văzut pe acei bărbaţi, ea a ştiut că erau slujitorii lui Dumnezeu, şi deşi era o curvă, a dorit să ştie că mai era îndurare pentru ea.

Dumnezeu să le dea îndurare celor care doresc îndurare, fiindcă toţi cei ce strigă după îndurare, o vor primi.

Priviţi ce a spus femeia aceea: „Vă voi arăta bunătate.” Vedeţi? Ea nu a trebuit să-l vadă pe Iosua, cum era îmbrăcat sau pieptănat, ci a spus: „Ştiu că Dumnezeu este cu voi.” Aceasta era tot ce voia să ştie.

Frate, nu contează cum îţi piepteni părul, cum te îmbraci, cum faci asta sau cealaltă, sau ce diplome ai. „Am auzit că Dumnezeu este cu voi.” Acesta este lucrul cel mai important. Vrem să vedem dacă Dumnezeu este cu aceştia!

Priviţi încotro se îndreaptă organizaţiile. Este Dumnezeu cu ele? Dacă este, înseamnă că-¡ conduce direct în Consiliul Bisericilor, înapoi la semnul fiarei, or Dumnezeu nu face aşa ceva.

Dumnezeu este în Cuvântul Său pentru că El este Cuvântul. Aşa este. „Am auzit…” iar credinţa vine în urma auzirii Cuvântului, nu a consiliului. Auzirea Cuvântului.

Ei au văzut şi au ştiut. Femeia a ştiut că era adevărul şi a cerut îndurare pentru ea şi familia ei, la fel cum s-a întâmplat în Egipt.

Dacă observaţi, şi ei ¡ s-a dat un semn, un semn roşu. Acea funie din fir cărămiziu, pe care a lăsat-o pe fereastra ei, a fost semnul, iar îngerul nimicitor al lui Dumnezeu nu se putea apropia de ea cât timp avea acel semn.

Dar dacă ea ar fi spus: „Îi las în jos, căci în felul acesta am făcut o faptă bună. După ce toată lumea a văzut frânghia roşie, nu mă vor mai critica, aşa că o pot trage sus!” îngerul nimicitor al judecăţii nu ¡-ar fi cruţat casa. Ea trebuia să arate semnul, să-l lase acolo expus.

Aleluia! Aceasta înseamnă: „Lăudat să fie Domnul!” Să vă spun ceva. Eu nu sunt aici să predic pentru recompensă. Nu, domnilor, nu predic pentru aceasta. Eu ştiu că va trebui să dau socoteală înaintea lui Dumnezeu. Este vorba de sufletul meu. Cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu; planul Lui este chiar aici şi este Adevărul.

 Eu cred că trebuie arătat „firul cărămiziu”, pentru că îngerul nimicitor nu onorează nimic altceva. Cei doi mesageri ¡-au dat un semn şi ea trebuia să-l arate.

Observaţi! Ierihonul auzise ce făcuse Dumnezeu, dar nu a luat seama la avertizare. Şi lumea de astăzi a auzit despre aceste lucruri, pentru că nu s-au făcut undeva într-un colţ. Întreaga lume a aflat. Episcopalii, catolicii, luteranii şi toate denominaţiunile ştiu că este un Dumnezeu care face aceste lucrări, aceste semne şi minuni. Lucrarea nu este închisă undeva într-un colţ şi ei au auzit, dar nu vor s-o primească.

Puterea Lui, semnele Lui au fost făcute şi arătate, dar ei nu vor să-L primească. Este exact ca în Sodoma, unde au fost făcute semnele şi minunile Lui, dar ei nu au vrut să-L primească, aşa că a mai rămas doar judecata. Ei trebuie să creadă tot Cuvântul ca să fie în siguranţă. Poate cei din Ierihon se gândeau că sunt în siguranţă în organizaţiile lor mari şi că sunt la fel de bine ca ceilalţi, dar nu erau.

Însă prostituata aceea micuţă a crezut. Poate au ajuns la ea nişte băieţi cu benzi înregistrate,  s-au strecurat acolo şi le-au pus, iar ea crezut. Ei erau acolo pentru un mesaj şi au ţinut adunare în casa femeii, iar ea şi-a folosit casa pentru adunare ca să se audă mesajul.

O, Dumnezeule, fă ca inimile noastre să se deschidă şi să primească Mesajul că Isus este viu în seara aceasta!  El este între noi, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Deschide-ţi casa şi lasă Mesagerul, pe Duhul Sfânt să vină şi să identifice prin prezenţa Sa, Semnul care este peste voi. Atunci nu mai trebuie să iei cuvântul cuiva, fiindcă El este aici să vorbească pentru Sine însuşi. Şi El este Cuvântul. Aşa este. Este Semnul lui Dumnezeu care Se identifică.

Femeia şi-a folosit casa pentru mesageri, apoi ¡-a chemat pe toţi cei care au crezut sub acelaşi semn.

Aceasta ar trebui să facă şi biserica de astăzi: să-¡ aducă pe toţi cei care cred, sub Semn. Semnul este Duhul Sfânt, aşa că ei trebuie să intre sub Duhul Sfânt.

Astfel, când a venit îngerul nimicitor şi a văzut semnul, ¡-a cruţat casa, în timp ce restul Ierihonului s-a prăbuşit. Zidurile s-au dărâmat doar la sunetul unei trâmbiţe, iar ei au intrat în cetate şi au trecut prin ascuţişul săbiei tot ce au întâlnit, dar cei ce erau sub semn au fost în siguranţă. De ce? Pentru că a venit mesagerul lui Dumnezeu.

Ei le-au spus adevărul, iar unii au primit semnul. Da, domnilor. Dar mulţi nu au crezut, iar dacă nu au crezut au trebuit să suporte consecinţele.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Egipt; aceeaşi viaţă a fost şi în semnul din Egipt.

Firul lăsat în jos a fost semnul. În lumea neamurilor nu era vorba de aplicarea sângelui, însă lor li s-a dat ca semn un simbol roşu, iar Iosua, un simbol spre Isus, a fost credincios semnului propovăduit de mesager. Astfel, el a poruncit ca nimeni să nu intre în casa care avea semnul, pentru că niciunul din cei aflaţi sub acel semn nu putea fi ucis. Nu, domnilor.!

Iosua înseamnă „IaHVeH Salvatorul”, adică la fel ca Isus, Când Iosua şi-a trimis mesagerii, un alt simbol spre lumea neamurilor, minoritatea care a crezut, a arătat semnul pe care l-a recunoscut chiar şi îngerul nimicitor. Aţi văzut? Acesta este singurul lucru pe care Îl va recunoaşte El astăzi.

El nu-l va recunoaşte pe preşedintele de campanie. Nu! El nu-l va recunoaşte pe şef, pe generalii de război, pe oamenii mari; El nu ¡-a recunoscut niciodată, ci va recunoaşte doar Semnul care va fi arătat. Poate mulţi dintre ei au crezut şi s-au gândit că vor scăpa, dar aceasta nu l-a oprit pentru că trebuia arătat semnul. Da, domnilor. Asta-¡ tot. Şi toţi care au fost găsiţi sub el, au fost salvaţi şi în Egipt şi în Ierihon.

Semnul nostru din seara aceasta este Mielul însângerat. În Evrei 13.20 este numit „sângele legământului celui veşnic,” prin care Dumnezeu ne-a făcut liberi de păcat. Este un legământ veşnic, de aceea să ne închinăm Lui şi să arătăm semnele Lui făgăduite.

Noul Testament este legământul cel nou făcut în sângele Lui. Aşa spune Biblia. Noul Testament înseamnă „noul Legământ”, Sângele, Semnul noii Vieţi în noi. În trecut, semnul a fost partea chimică şi arăta că mielul a murit, dar astăzi Semnul este Duhul Sfânt, Viaţa care a fost în Omul Isus Hristos, iar în seara aceasta este arătată în tine şi în mine. În afara Semnului nu este îndurare. „Dacă voi vedea sângele, voi trece mai departe.”

Prieteni, eu încerc să vă presez pentru că ceasul este aici şi trebuie să faceţi ceva. Ori eşti sub Semn, ori nu eşti! Asta-¡ tot. A sosit timpul când Semnul trebuie să fie acolo. Dacă biserica aceasta vrea să fie în viaţă până la venirea lui Isus Hristos, trebuie să aibă Semnul. Dacă nu Îl are, va urma semnul morţii, pentru că în curând va fi pusă în mişcare marea maşinărie care va aduna toate bisericile în federaţia bisericilor.

Este mai bine să ai Semnul strălucind, fiindcă ceasul pentru acest Exod este aici, dar de data aceasta vom merge în Ţara făgăduită, în Viaţa veşnică făgăduită. Duhul Sfânt arată că Isus a împlinit cerinţa pentru păcatele noastre şi a arătat Semnul pentru noi. O, cât este de simplu!

Noi toţi eram condamnaţi şi nu aveam nici o cale de scăpare, dar Dumnezeu ne-a trimis un Semn. El L-a ucis pe Fiul Său la Calvar pentru noi, iar Viaţa care era în acel Sânge care a fost vărsat, a venit înapoi ca să fie Semn peste noi. Duhul Sfânt, Semnul veşnic, este Viaţa veşnică a marelui Dumnezeu. Tot ce a avut un început, are şi sfârşit, Dumnezeu fiind singura formă de Viaţă veşnică ce există. Şi când Dumnezeu pune în tine Duhul Său cel Sfânt, care este El însuşi, tu eşti la fel de veşnic ca Dumnezeu. De ce? Pentru că eşti parte din El; pentru că ai devenit fiul sau fiica lui Dumnezeu şi arăţi Cuvântul Lui. Aleluia! Acum mă simt bine. Aşa este. Dumnezeu Se identifică. Tu ai Viaţa veşnică, aceasta fiind Dumnezeu în tine. Acest Cuvânt este Dumnezeu şi El trăieşte şi Se manifestă. Voi aveţi exact ce a făgăduit Dumnezeu pentru epoca aceasta. Amin. Duhul Sfânt este arătat. Da, domnilor. Ce se întâmplă? Cuvântul te-a mişcat prin Duhul Sfânt ca să adeverească faptul că ai trecut de la moarte la Viaţă.

Acum suntem ai Lui. Şi pentru că este El, avem dreptul la tot ce a răscumpărat pentru noi. Astfel, fiecare făgăduinţă din Biblie este a voastră; vă aparţine când aţi fost pecetluiţi de Dumnezeu şi posedaţi Semnul peste voi.

Să ne verificăm un moment. Dacă Dumnezeu v-a dat adevăratul botez cu Duhul Sfânt, aveţi Viaţa lui Isus Hristos în voi. Orice teolog trebuie să admită că este aşa. Da, domnilor. Este naşterea din nou; sunteţi născuţi din nou din Duhul Sfânt. Voi ştiţi că Dumnezeu a făcut totul şi că nu este nimic bun în voi, iar pentru că aţi acceptat ceea ce a făcut El, Dumnezeu vă pecetluieşte prin Duhul Sfânt în Împărăţia Sa. Astfel, vă aparţine tot ceea ce a răscumpărat Isus şi a făgăduit în Biblie; este proprietatea voastră pentru că s-a plătit pentru ea. Amin. Viaţa este a mea fiindcă a plătit El pentru ea; Viaţa este a voastră fiindcă a plătit El pentru ea. Vindecarea este a mea pentru că a plătit El pentru ea; eliberarea este a mea fiindcă a plătit El pentru ea; cerul este al meu fiindcă a plătit El pentru aceasta. El a plătit preţul şi tot ce a plătit, aparţine omului care deţine Semnul. Amin. „În ziua judecăţii voi trece pe lângă Semnul Meu!” Amin. Ţineţi de El, pentru că El Se va arăta prin voi. Amin. Da. Când recunoşti Semnul, vorbeşte Viaţa din sânge.

Poate zici: „Vorbeşte sângele? Cum vine asta, frate Branham?” Biblia spune că sângele vorbeşte. În ordine.

Sângele vorbeşte. Să nu uitaţi că Sângele Legământului nu este recunoscut fără dovadă, fără Semn. Cuvântul ne asigură de făgăduinţă, iar dovada este chiar Semnul că răscumpărarea a fost făcută pentru noi şi că Dumnezeu a acceptat-o.

Ce trebuie să faci dacă spui: „Vreau să merg la New York?” Îţi cumperi bilet. Ce este aceasta? Dovada. Nu banii sunt dovada, ci biletul, dar ai nevoie de bani ca să-l cumperi.

Când vrei Viaţa veşnică, primeşti o dovadă, un Semn că preţul a fost plătit. Nu sângele este Semnul, ci Viaţa însăşi este Semnul cerut. Amin. Toată supunerea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, întregul Lui Cuvânt te va îndreptăţi să primeşti acest Semn.

Cum poţi face aceasta? Petru a spus în ziua de Rusalii: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39).

Când au văzut manifestarea minunată a puterii învierii, Petru s-a ridicat şi a citat din Ioel făgăduinţa pentru acea epocă, arătând că cerinţele au fost împlinite în Isus Hristos care a trimis înapoi un Semn al morţii Sale. Acel Semn era peste ei, aşa că a spus: „ Căci Semnul acesta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Amin. El nu a spus că s-ar putea să-L aibă, ci că Îl vor avea: „Veţi primi Duhul Sfânt.”

Când asculţi în totul de Cuvântul lui Dumnezeu, în deplină predare, eşti îndreptăţit să primeşti Semnul. Da, domnule. Fiindcă „Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu.” (Matei 7.21). Şi când ne rugăm, noi trebuie să avem dovada, Semnul prezent în rugăciunea noastră.

Când mergi în staţia de autobuz, tu trebuie să-ţi iei dovada, semnul, ca să poţi călători. Trebuie să ai dovada. Poate zici: „Păi, sunt domnul Jones!” dar aceasta nu are nici o importanţă, fiindcă ţi se cere dovada.

Poate zici: „Mă grăbesc să ajung la serviciu şi nu am timpul să-mi iau bilet!” Ori ai dovada, ori nu o ai! Dacă nu ai avut timp să-l cumperi, nu vei călători.

Dacă ai bilet, mergi la aeroport şi spui: „Vreau să merg la New York,” ţi se răspunde: „Biletul, dovada, te rog.”

Înţelegeţi ce vreau să spun? Voi trebuie să-l aveţi. Nu ajunge doar să gândiţi, ci trebuie să vă identificaţi cu dovada, cu semnul. Corect. Când accepţi preţul plătit, eşti îndreptăţit. Da, domnilor.

Referitor la faptul că sângele vorbeşte, Pavel spune clar că aşa este. Credeţi aceasta? În Geneza 4.10 Dumnezeu ¡-a zis lui Cain: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.” De asemenea, în Noul Testament, în Evrei 12.24 scrie: „…sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.” Sângele vorbeşte, sângele are glas. Şi glasul sângelui este Cuvântul. Aleluia! Aceasta îţi spune dacă este corect sau greşit. Cuvântul este identificat de Glasul sângelui, iar Glasul sângelui este Duhul Sfânt. Aceasta aduce Viaţa Cuvântului şi Îl face viu. Amin! Amin! Amin!

Sigur că Sângele Lui vorbeşte şi vorbeşte mai bine. În Vechiul Testament sângele vorbea despre vină, dar în Noul Testament vorbeşte despre răscumpărare şi viaţă; vorbeşte despre vindecare, despre bucurie, despre putere, despre Viaţă, despre ceruri. Acelaşi sânge care a fost vărsat pe pământ şi l-a strigat pe fratele său, a strigat pentru fratele lui care l-a omorât.

Sângele lui Isus Hristos acoperă toate păcatele noastre şi vorbeşte despre pace, înviere, putere, Viaţă şi vindecare. El vorbeşte pentru noi şi ne asigură toate binecuvântările pentru care a fost vărsat. Sigur că Sângele vorbeşte.

Noi trebuie să credem pentru noi înşine şi pentru casa noastră, aşa cum au făcut în Egipt, în Ierihon şi aşa mai departe. Aici mai am notat un verset din Fapte 16.31, unde scrie despre acel temnicer care a fost gata să-şi ia viaţa, şi căruia Pavel ¡-a spus: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” Este nevoie de Sânge. De ce sunt atâtea mame pe străzi? De ce există atâta delicvenţă juvenilă? Pentru că nu suntem în stare să ne aducem casele sub Sânge.

Oamenii spun: „Eu aparţin de biserica cutare. Acolo a mers şi mama şi a fost binecuvântată.”

Tu trebuie să arăţi Semnul. Da, domnule. Aruncă tot gunoiul şi lucrurile lumii, pentru că nu poţi iubi lumea şi să ai credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu uitaţi că El a promis aceste lucruri pentru timpul din urmă. Dă afară din viaţa ta tot ce este contrar cu Cuvântul Lui şi pregăteşte-te să aduci Semnul înăuntru. Apoi aplică-L în rugăciune, cu devotament, cu convingere şi preocupare.

Dacă citim în Efeseni 2.12 rămânem uimiţi. Dar priviţi: „acum slujiţi Dumnezeului celui viu,” cu semne vii, cu porunci vii, acelaşi lucru fiind spus şi în Evrei 9.14. Noi nu slujim cu fapte moarte, ci Îl slujim pe Dumnezeul cel viu cu semne vii. Nu spunând: „Eu merg la biserică şi ştiu crezul pe dinafară; ştiu catehismul,” fiindcă acestea sunt fapte moarte.

Adevăratul Semn al Sângelui vorbeşte despre o prezenţă vie a lui Isus Hristos cel înviat, care este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi trăieşte printre noi. Amin. „Vorbeşte mai bine.” Nu din fapte moarte şi crezuri, ci este Semnul lui Hristos cel înviat care trăieşte în noi. Ei neagă că ar exista aşa ceva, dar noi ştim că este Adevărul. Noi, care credem Cuvântul, ştim că Dumnezeu a promis şi că El Îşi ţine promisiunea, şi ştim că aceasta este prezenţa Lui fiindcă face aceleaşi lucrări pe care le-a mai făcut.

Tu spui: „Eu nu mai fur, nu mai mint…” Acestea sunt fapte de care te poţi lăsa şi să duci o viaţă morală. „Eu ţin cele zece porunci.” Şi cei de dinainte de Isus le-au ţinut. Da.

Dar trebuie să trăiască Hristos în tine. Evrei 13.8 unde scrie că „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci,” dovedeşte că Dumnezeu L-a înviat din morţi pentru noi, după Cuvântul Său făgăduit. Aceasta este o dovadă că Isus Hristos este viu în seara aceasta. Noi acceptăm Sângele Lui jertfit atunci când Şi-a dat Viaţa pentru noi şi primim făgăduinţa, dovada peceţii Duhului Sfânt. „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4.30).

Prin acest Semn, noi suntem botezaţi în Trupul lui Hristos şi astfel suntem îndreptăţiţi să primim darurile din 1Corinteni 12. Lumea nu crede în daruri, dar Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre ele şi pot fi identificate numai cu acest Semn. Absolut.

În El este toată plinătatea lui Dumnezeu şi toată plinătatea făgăduinţelor. Astfel, când suntem botezaţi în El, avem la îndemână toate făgăduinţele pe care le-a dat Dumnezeu. Acolo nu este nici un păcat; acolo nu este moarte şi nici o boală nu poate sta în prezenţa Lui.

Dacă Satan pune mâna pe tine şi încearcă să te atragă în ceva, tu ţii Semnul în mână şi arăţi că eşti răscumpărat de Isus Hristos. Amin. Şi boala pleacă.

Ce a făcut ieri să dispară acea tumoare din trupul soţiei mele? Cu câteva zile în urmă era gata pentru operaţie, iar ieri nu s-a mai găsit nimic acolo. Aceasta a făcut-o puterea învierii lui Isus Hristos, dovada dată de Dumnezeu că El este viu. Această putere a distrus tumoarea.

De ce se întâmplă aceste lucruri? Pentru că aşa a făgăduit Dumnezeu. Ţineţi Semnul sus cu o credinţă neclintită în Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu vreau să vă ţin prea mult aşa că voi încerca să închei. Vom fi gata la nouă şi jumătate.

Odată Dumnezeu a dat lumii un semn: curcubeul. L-a dat ca dovadă că nu va mai distruge lumea prin apă, şi a rămas credincios acelui semn. El a spus: „Vă voi da un semn!” Şi când Dumnezeu face un semn, îl arată pentru că aşa a promis. El aşteaptă ca şi noi să facem la fel, fiindcă a rămas întotdeauna credincios Semnului Său.

Astfel, dacă suntem născuţi din Duhul lui Dumnezeu, noi vom rămâne credincioşi Lui, dar dacă vă bazaţi pe vreo născocire mitică, dacă aţi avut un fel de emoţie, aţi aderat la o biserică, aţi avut nişte trăiri, aţi vorbit în limbi, aţi strigat, aţi sărit în sus şi-n jos sau aţi cântat în Duhul aşa cum faceţi voi… Eu am văzut aceste lucruri şi printre păgâni, dar ele nu înseamnă nimic. Însă când Viaţa lui Isus Hristos intră într-o femeie sau într-un bărbat, acesta devine o făptură nouă şi omul vechi este mort. El a terminat cu cele vechi fiindcă trebuie arătată Dovada, Semnul.

Dumnezeu a arătat-o pe a Lui. Uitaţi-vă că El nu a încetat s-o arate tot timpul în aceste mii de ani. Dumnezeu este credincios faţă de Semnul Lui şi ne arată că nu a ezitat niciodată să ne arate ce a făcut. El nu omite niciodată să onoreze aceasta! Când vedem curcubeul, ştim că Dumnezeu a dat o făgăduinţă. El a spus că aşa va fi şi nu uită niciodată să ne arate că Îşi onorează întotdeauna Cuvântul. Prin fiecare semn pe care îl dă, El ne arată că Îşi ţine Cuvântul.

El ne-a promis un Semn: „Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi.” (Exod 12.13).

O, păcătosule, cum poţi pleca în seara aceasta de aici fără Semn? Cum poţi să alegi apartenenţa la o biserică sau altceva? Cum îţi permiţi altceva, când vezi în ce timp trăim, când vezi că nu mai este nici o nădejde din partea politică şi nu mai este nici o speranţă pentru viitor? Totul aşteaptă venirea lui Isus Hristos ca să-Şi ia Mireasa.

Cum poţi pleca nepăsător din această clădire, încrezându-te într-un crez sau în cineva pe care îl citezi şi care nu arată nici un Semn al Vieţii lui Isus Hristos care să manifeste Cuvântul Său şi să dovedească faptul că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Cum poţi să spui: „Zilele minunilor au trecut!” când în faţa ta este arătat Semnul Lui?

Dumnezeu Îşi arată Semnul acum şi va fi credincios Lui. Astfel, în ceasul morţii tale, îngerii lui Dumnezeu vor veni şi te vor lua din moarte înainte ca marea judecată să lovească pământul.

În Ioan 5.14 citim: „…cine aude Cuvântul Meu.” Aceasta este traducerea King James, dar în traducerea evreiască nu scrie: „cine aude,” ci: „…cine primeşte Cuvântul Meu.” Deci, nu cine aude, pentru că oricine poate auzi, şi păcătoşii şi toţi, ci cine primeşte, cine Îl primeşte tot. Nu „cine primeşte unul din cuvintele Mele, ci tot Cuvântul Meu.” Când ai primit Cuvântul, L-ai primit pe El, şi eşti gata să faci şi să împlineşti tot ce spune El. „Cine primeşte Cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” O, ce făgăduinţă! „Când voi vedea acest Semn, voi trece mai departe.”

Acum, El aşteaptă să arătăm Semnul Său în faţa tuturor cultelor necredincioase şi a denominaţiunilor acestei lumi; să arătăm că noi credem ceea ce a promis El.

El este în stare s-o ţină, la fel ca în cazul seminţei lui Avraam. Indiferent cât de mult se ridică ştiinţa şi încearcă să dovedească ceva, nu ne pasă fiindcă vedem cum anul viitor retrag tot ce au spus mai înainte. Nimic din toată educaţia noastră nu ne poate da Viaţa.

Eu locuiesc în oraşul în care este Universitatea din Arizona, dar pot spune că nu găseşti nimic altceva decât murdărie şi dezmăţ. Astfel, zilele trecute, patru sute de adolescenţi, fete şi băieţi, au dansat în pieile goale şi cu câte o cutie de bere în mână, într-un loc din Canionul Sabino. Toţi erau studenţi la Universitate. Ce am obţinut?

Universitatea îţi poate spune din ce este făcută o sămânţă, dar nu îi poate da viaţă acelei seminţe. Astfel, educaţia voastră vă îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu.

Unul singur îţi poate da Viaţă şi o va face. Dacă în seara aceasta vei aplica Semnul Lui, El este aici să Ţi-o dea. Isus Hristos este Viaţa ta. Nu vrei să-L primeşti în timp ce ne plecăm capetele?

Plecaţi-vă cu toţii capetele în semn de respect, înăuntru sau afară, la subsol sau oriunde sunteţi, pentru că acesta este un moment solemn. Este un moment de recunoştinţă. Eu cred că ¡-aţi mulţumit lui Dumnezeu la masă, pentru mâncarea pe care v-a dat-o. Ca să puteţi trăi voi, a trebuit să moară ceva, şi cred că ¡-aţi mulţumit lui Dumnezeu pentru că acel lucru a crescut ca să aveţi voi ce să mâncaţi.

N-aţi vrea să acceptaţi în seara aceasta, nu viaţa naturală care a trebuit să se transforme în substanţă moartă, ci Viaţa veşnică, Viaţa care L-a înviat pe Fiul Său, ca să puteţi fi asemenea chipului Său, prin înnoirea duhului vostru, să renunţaţi la al vostru şi să primiţi Duhul Său, care este Semnul în care aveţi Viaţa? Atunci El va trece mai departe şi vă va învia în ziua aceea.

Aceasta este adevărata mulţumire. Ar trebui să fii recunoscător faţă de Dumnezeu care a făcut o cale pentru tine şi ţi-a pus în seara aceasta înainte Viaţa veşnică, invitându-te la masa Sa ca să te serveşti. Cum ai putea să-L refuzi când El ţi-a clarificat totul, în seara aceasta, prin acest fel simplu de predicare?

De ce nu vrei să-L accepţi acum şi să spui: „Frate Branham, vreau şi eu acel fel de Viaţă. O accept pentru că Isus a murit pentru mine. Am mers la biserică şi am avut un crez, dar niciodată nu am văzut Viaţa lui Isus Hristos pulsând în mine şi făcând lumea moartă pentru mine. Vreau să am această Viaţă; vreau să fiu sigur.”

Nu cred că vrei să pierzi această şansă pentru că este prea târziu pentru altele. Haideţi să-L primim acum.

Nu pot să-¡ chem pe aceşti oameni la altar pentru că nu este destul loc. De fapt, chemarea la altar este o tradiţie apărută în vremea lui Wesley, dar Biblia spune: „Toţi cei ce au crezut, au fost botezaţi.”

Câţi din cei care sunteţi aici şi pe care vă pot vedea sau nu vă văd, vreţi acest Semn, pe Duhul Sfânt, în viaţa voastră? Sângele a fost aplicat şi El a arătat chiar înaintea cultelor şi a lucrurilor lumii, că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Nu vreţi să ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Frate Branham, roagă-te şi pentru mine, fiindcă ridic mâna înaintea lui Dumnezeu ca dovadă că vreau aceasta în viaţa mea.”

S-au ridicat deja douăzeci sau mai multe mâini. Mai este cineva? Ridicaţi mâna, fiindcă El vă vede chiar dacă eu nu vă văd. Dumnezeu vă vede şi sus la balcon, pe lângă pereţi. Şi pe cei de afară şi pe cei de la subsol, Dumnezeu vă vede pe toţi cei care aţi ridicat mâna.

Fraţi şi surori care L-aţi primit pe Hristos cu ani în urmă şi poate simţiţi că aveţi acel Semn, eu cred că este cel corect, iar dacă Îl aveţi, nu trebuie să vă mai faceţi griji. Dar El trebuie să Se reflecte în voi.

Cum aş putea să nu fiu Beethoven dacă el este în mine? Tot aşa, dacă Hristos este în tine, te vei privi în Oglinda lui Dumnezeu, Biblia, şi Îl vei vedea pe El. Uită-te cu ce caracter biblic te asemeni: cu Daniel, cu Ezechiel sau cu creştinii din biserica timpurie? Vezi dacă te asemeni cu ei sau poate eşti lumesc şi iubeşti lucrurile lumii? A murit totul pentru tine şi ai devenit o făptură nouă?

Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Aminteşte-mă şi pe mine, frate Branham, fiindcă sunt sincer şi vreau să arăt şi eu acel Semn. Îl vreau în viaţa mea; trebuie să-L am.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi pe voi, cei de acolo. Sunt deja mulţi. Da, Domnul vă vede. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Probabil mai sunt ridicate şi alte mâini, dar nu se văd. Ce altceva pot să fac? V-am spus Cuvântul în felul meu simplu, pentru că sunt un om simplu, şi aşa ar trebui să doriţi să fiţi şi voi: simpli. Fiţi simpli, pentru că Dumnezeu este atât de simplu!

Dacă nu aţi fost botezaţi cu botezul creştin, veniţi, fiindcă dacă vreţi, fraţii vă vor boteza în seara aceasta. Fiţi mulţumitori lui Dumnezeu pentru că există o cale de a trăi. Astăzi I-aţi mulţumit pentru că trăiţi în America. Mulţumiţi-I lui Dumnezeu pentru că aveţi o biserică ce crede Cuvântul Lui. Mulţumiţi-I lui Dumnezeu pentru că v-a dat ce să mâncaţi ca să trăiţi. Şi dacă aţi făcut aceasta, nu vreţi să-I mulţumiţi şi pentru că v-a dat Duhul Sfânt care vă dă Viaţa veşnică? De ce nu puteţi veni să-L acceptaţi? Poate mai este cineva care nu a ridicat mâna. Nu vreţi s-o faceţi acum ca să vă pot vedea? În ordine. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnişoară. Dumnezeu să vă binecuvânteze. În ordine.

Mai sunt cinci minute până la încheiere. Haideţi să stăm puţin liniştiţi şi aici înăuntru şi afară, şi să cugetăm sincer. Aceasta ne emoţionează desigur, dar haideţi să nu ne gândim la emoţii acum, ci să ne gândim sincer: „Doamne, îmi pun mâinile peste Jertfa mea, Isus Hristos, prin credinţă, fiindcă vreau să mă identific cu moartea Lui. Am terminat cu lumea; am terminat cu Hollywood-ul; am terminat cu moda; am încetat cu tăiatul părului şi cu purtarea hainelor imorale; am terminat cu jocul de cărţi şi cu tot gunoiul lumii.”

Bărbaţilor, spuneţi: „Am terminat cu băutura; am terminat cu fumatul; am terminat cu minciunile; am terminat cu glumele murdare; nu mă mai prostesc; am terminat cu cuvintele nefolositoare despre care Biblia spune că va trebui să dau socoteală.”

Spuneţi: „Vreau Pecetea; vreau Semnul în viaţa mea. Chiar acum îmi pun mâinile peste Jertfa mea, Isus Hristos, prin credinţă. Sunt mort faţă de mine şi mor cu El, pentru că El a murit ca să trăiesc eu. Accept chiar acum Viaţa în El şi Te rog să-mi arăţi că Viaţa veşnică locuieşte cu adevărat în mine.”

Gândiţi-vă la aceste lucruri şi credeţi. Toţi cei prezenţi aici, cei din sală, de sus, de jos sau de pe holuri, să se gândească la aceasta sincer şi adânc, fiindcă dacă faceţi aceasta, veţi vedea o adunare de vindecare cum nu aţi mai văzut. Dar ceea ce ne trebuie acum este vindecarea sufletului, credinţa, Ceva care să se prindă de Cuvânt, fiindcă atunci veţi vedea Cuvântul devenit real: „Vorbeşte doar Cuvântul şi aşa va fi!” Aşa cum ¡-a spus sutaşul roman, Domnului Isus: „Spune doar un cuvânt şi aşa va fi!”

Tată ceresc, eu realizez că rugăciunea mea este între Viaţă şi moarte. Ce pot spune, Doamne? Ce cuvinte aş putea folosi? Cu ce expresii aş putea veni la Tine, Doamne? Nu ştiu ce să spun. Ei au ridicat mâinile, iar Tu ştii ce este după acele mâini ridicate: dacă s-au ridicat sincer sau doar din obişnuinţă. Dacă s-au ridicat sincer, înseamnă că Cuvântul Tău a fost convingător, iar Tu eşti gata să arăţi ce ai făgăduit.

Te rog pentru aceşti oameni şi îl cer pe fiecare dintre ei pentru Hristos. Pe fiecare îl cer ca trofeu pentru Mesajul din seara aceasta, al Sângelui lui Isus Hristos şi al Duhului Sfânt care a venit din Sânge. El Şi-a dat sângele, partea chimică apoi Şi-a înviat trupul. Partea chimică s-a uscat cu mult timp în urmă, acolo la Calvar, dar Semnul care era în partea chimică, Duhul Sfânt, este în seara aceasta la fel de real şi de proaspăt ca în ziua când a fost ruptă celula în trupul Lui. Acesta este Semnul veşnic, Viaţa veşnică. Mă rog ca El să vină peste toţi cei care stau cu capul plecat şi vor să-L primească.

Ei sunt recunoscători pentru că există o cale; sunt recunoscători pentru Isus Hristos, esenţa morţii, pe care L-ai ridicat pentru neprihănirea noastră, arătându-ne că dacă primim Viaţa Lui, putem trăi veşnic. Fie ca această Viaţă să vină peste toţi cei care au ridicat mâna. Unii dintre ei au ştiut că trebuie s-o facă dar au tot amânat, ceea ce a produs o cicatrice. Astfel, acolo nu mai este nici o dorinţă, dar Te rog să scuturi acele persoane, Dumnezeule, pentru că s-ar putea ca acesta să fie ultima lor noapte pe acest pământ. Mâine s-ar putea să fie prea târziu ca să mai facă ceva.

Credeţi că domnul Kennedy a ştiut că va muri când, cu câteva minute înainte de a cădea mort în braţele soţiei sale, mergea pe stradă bucuros şi râdea? Săptămâna trecută era bucuros şi fericit şi se juca cu copiii lui, iar astăzi trupul lui este în mormânt. Moartea nu are respect pentru nici o persoană, fie că este preşedinte, fie că este un om de rând. Ea trebuie să vină.

Doamne, noi ar trebui să ne pregătim pentru moarte. Eu o accept şi mă îmbrac din nou cu Tine, în timp ce stau la acest amvon. Aşa cum le-am spus oamenilor în dimineaţa aceasta, atunci când m-ai vizitat pe munte, Te-am rugat să mă laşi să trăiesc atât cât doreşti Tu, dar să fiu credincios principiilor acestui Cuvânt. Ajută-mă să trăiesc în voia Ta, să pun deoparte toate gândurile şi viaţa mea şi să las Viaţa lui Isus Hristos să Se reflecte în Cuvântul făgăduit pentru acest timp. Fie ca această mare făgăduinţă să vină peste fiecare persoană prezentă aici, fiindcă o cerem în Numele lui Isus Hristos.

Să rămânem cu capetele plecate.

„Este un Izvor plin cu Sânge

Tras din venele lui Emanuel.

Şi păcătoşii se cufundă în El

Să se piardă vina păcatului.”

În timp ce stăm cu capetele plecate, aş vrea ca cei care L-aţi acceptat să spuneţi: „Isuse Hristoase, Te vreau. Vreau Semnul Tău.” Vedeţi, cea care vă salvează este rugăciunea, credinţa. Credeţi din toată inima? Sunteţi gata pentru botezul creştin? Vreţi să ridicaţi mâna? Spuneţi: „Sunt gata!” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este bine. Şi acolo jos. Nu ştiu câţi sunt Promiteţi-¡ lui Dumnezeu. Spuneţi şi cei din dreapta mea: „Îl cred pe Isus Hristos şi sunt gata pentru botezul creştin.”

„Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre.” De ce trebuie să fiţi botezaţi în Numele lui Isus Hristos? „Spre iertarea păcatelor voastre.” Apoi veţi primi Semnul, „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul nostru Isus Hristos.”

Dacă Dumnezeu te-a chemat şi ai ridicat mâna, făgăduinţa este a ta, îţi aparţine. Fii recunoscător şi identifică-te cu Hristos în timp ce intri în apa botezului. Dacă vreţi să fiţi botezaţi, predicatorul este acolo şi vă aşteaptă.  Presupun că aveţi haine şi lucrurile necesare. Nu amânaţi pe mâine, ci faceţi-o astăzi.„Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9.62).

……………………………………………………………………………………………………

… Arătaţi Semnul la serviciu; arătaţi-L peste tot. Dacă Îi sunteţi recunoscători, ridicaţi mâna şi mulţumiţi-¡ lui Dumnezeu pentru că aţi fost identificaţi cu Hristos. Fiţi binecuvântaţi.

Sora de la pian să înceapă: „Credinţa mea priveşte sus la Tine.” Soră Anna Jeanne, te rog să ne acompaniezi cu pianul. Să ne ridicăm în picioare în timp ce vom cânta cu toţii acest imn religios vechi, iar dacă vom părăsi această lume înainte de următoarea zi a Recunoştinţei, fie ca toate zilele din viaţa noastră să fie o recunoştinţă pentru că Cuvântul este încă viu, iar noi suntem identificaţi cu El în moarte, îngropare şi înviere.

Cineva va veni să vă preia pentru botez pe cei aflaţi în sală, la balcoane sau pe coridoare.

Haideţi să închidem ochii şi să ridicăm mâinile ca jertfă de mulţumire lui Dumnezeu. În ordine.

Credinţa mea priveşte sus, la Tine,

O, Miel de la Calvar!

O, Salvatorule divin!

Ascultă rugăciunea mea

Şi ia păcatul de la mine,

Ca de acum să fiu pe-ntreg al Tău.

(Fratele Branham murmură cântarea mai departe. Un frate începe să vorbească în altă limbă, iar un alt frate tălmăceşte).

Fiţi respectuoşi. Cu o chemare ca aceasta, simt că ar trebui să-¡ chem pe cei ce vor să se boteze la altar. Aşteaptă credinţa voastră aceasta? Aţi văzut cum S-a revărsat Duhul peste acel bărbat şi a prorocit? Vorbirea în limbi cu tălmăcire este prorocie, aşa că îi voi chema pe cei care vor să se boteze să vină aici în faţă. Aţi auzit avertizarea? Nu mai este mult timp! S-ar putea ca aceasta să fie ultima avertizare.

Nu vreţi să veniţi aici în timp ce noi stăm cu capetele plecate? Cântaţi din nou, încet: „Aici este un Izvor plin cu Sângele lui Emanuel.” În ordine. Staţi cu capetele plecate. Veniţi aici! Dumnezeu să te binecuvânteze. Haideţi şi cei de la balcon, adunaţi-vă aici! Trimiteţi un lucrător care să se îngrijească să ajungă cu toţii aici. Nu mai aşteptaţi! Nu-l lăsaţi pe Satan să spună: „Lasă pe altădată!” ci faceţi-o acum! Haideţi repede! Şansa este în mâinile voastre.

Haideţi, veniţi! Nu aşteptaţi o altă ocazie! Prietene, s-ar putea să fie prea târziu pentru o altă şansă. Haideţi, pentru că acum este timpul.

Da, vino, doamnă. Foarte bine.

O, Izvorul este aici! Haideţi să ridicăm cu toţii mâinile şi să-I mulţumim lui Dumnezeu. Îţi mulţumim!

Tată Dumnezeule, primeşte mulţumirile noastre în seara aceasta. Primeşte-¡ pe aceşti oameni în Împărăţia Ta, în timp ce Îţi mulţumim şi Te lăudăm prin Domnul nostru Isus. Lăudat să fie Dumnezeu! În seara aceasta Îi sunt recunoscător pentru Duhul Sfânt şi pentru lucrurile pe care ştim că le face El.

Voi, cei de lângă altar, predaţi-vă vieţile Lui! Fie ca acesta să fie timpul când Viaţa intră în voi.

Haideţi să-I fim cu toţii recunoscători Domnului. El v-a făgăduit Duhul Sfânt, aşa că fiţi recunoscători pentru aceasta. Aşa procedăm noi:  Îi mulţumim şi Îl binecuvântăm pe Dumnezeu pentru făgăduinţa Sa. Credeţi cu toţii.

Vino, frate Don.

– Amin –