RĂSCUMPĂRĂTORUL ÎNRUDIT

Mulţumesc, frate Neville. Dumnezeu să te binecuvânteze.

E atât de bine că în dimineaţa aceasta pot să fiu din nou în casa Domnului. Cred că David este cel care a spus odată: „Mă bucur când mi se zice: „Haidem la Casa Domnului.” (Psalmul 122.1).

Charlie, ia-ţi un scaun şi vino aici sus. Soră, este cumva vreun scaun pe undeva, ca să-l înghesuim înăuntru? Este chiar aici un loc, doamnă. Vino aici. Tu Charlie, vino şi stai aici, lângă Banks.

De fiecare dată, băiatul acesta vine de jos, din Kentucky şi stă în picioare, de aceea, acum aş vrea să-l văd  stând jos.

Mai este un loc liber la capătul rândului (fratele Neville spune: „Mai este o doamnă, în spate”). Da, vai este o doamnă care stă în picioare. Vino aici, doamnă.

Aş vrea să vă simţiţi cât mai bine în timp ce încercăm să aducem Cuvântul Domnului. O, ce binecuvântare este să poţi fi aici!

Nu l-am văzut pe Charlie pe platformă. E în spate? Păi, aduceţi-l aici. În ultimele zile am fost cu Charlie. Nu pot trece pe acolo, fără să merg să-l văd, iar când fac aceasta, trebuie să mănânc întotdeauna cu el. De fiecare dată când vine aici, preferă să-i lase pe alţii să stea jos, iar el rămâne în picioare.

Ei bine, mesajul din dimineaţa aceasta, ne va fi adus de fratele Russel Cox. (fratele Branham şi adunarea râd). Unde-i Nelly? Aceea va fi o călătorie bună pentru el. Unde? … Da.

Eu sunt foarte bucuros pentru că avem aşa de mulţi prieteni.

Toată săptămâna trecută m-am simţit foarte rău, deoarece duminică nu l-am observat pe fratele West. Am ajuns cam târziu în audienţă şi printre altele am spus: „Mă bucur pentru că văd pe Cutare şi pe Cutare”, şi am privit chiar peste fratele West, pe care nu l-am observat însă, decât atunci când am ieşit. Aceasta m-a frământat toată săptămâna, căci îmi ziceam că fratele West va crede probabil, că nu am vrut să-l observ. Totuşi, el este un creştin şi nu poate gândi în felul acesta. Mai mult, este un prieten adevărat, aşa că ştie că eu n-aş face o asemenea faptă. Îl văd şi pe fratele şi sora Kidd, din Ohio. Ştiu că este aici şi fratele Evans. Ieri după-amiază am fost să-l vizitez la motel, dar cred că ieşise cu fratele Fred şi cu ceilalţi. Ei vin de departe, din Macon, Georgia, aşa că au călătorit cam opt sute de mile. Ei vin împreună cu familiile lor, ca să mă asculte întotdeauna când vorbesc. Aceasta este adevărata loialitate.

Ce minunat este să ai astfel de prieteni care să stea lângă tine! Desigur, ei nu călătoresc aşa de mult ca să mă vadă pe mine, ci ca să asculte acest mesaj. Vă daţi seama deci, cât de sincer trebuie să fiu eu, deoarece, dacă fac o greşeală, nu numai eu deviez, ci îi duc şi pe alţii în aceeaşi greşeală. Vedeţi? Astfel, Dumnezeu mă va face răspunzător şi pentru greşelile lor, deoarece eu i-am învăţat.

Vă spun aceste cuvinte, deoarece aş vrea să vă gândiţi mai adânc când este vorba de aşa ceva.

Eu apreciez efortul făcut de fiecare dintre voi, pentru că aţi străbătut sute de mile, înfruntând o mulţime de primejdii, şi aceasta, doar pentru că aţi dorit să fiţi la acest serviciu. Credinţa voastră în Dumnezeu, v-a trecut peste toate şi v-a adus aici. Suntem bucuroşi să avem astfel de prieteni, iar rugăciunea noastră este ca Dumnezeu să vă binecuvânteze din belşug.

Duminica trecută am spus: „Întâi vom vorbi, apoi vom chema rândul de rugăciune”, pentru că m-am tot gândit la o modalitate de a mă ruga pentru cât mai mulţi oameni. Dacă vor fi mai mulţi decât duminica trecută, cred că cineva se va ruga şi pentru mine, deoarece data trecută, am plecat de aici aproape de ora două, deşi nu am dat numere de rugăciune.

Împărţitul numerelor de rugăciune este o treabă foarte grea, iar această procedură a făcut ca mulţi dintre oameni să mă urască. Zilele trecute, fratele Banks Wood a spus că vrea să ajute şi el la împărţirea numerelor de rugăciune, dacă nu va veni Billy. Voi ştiţi că Billy este fiul meu şi el a primit câteva scrisori în care i se spunea printre altele: „Mi-ai promis un număr de rugăciune şi nu mi-ai dat. Ce şobolan!” Dar adevărul este că el nu poate da la toată lumea aceste numere, deoarece nu pot chema prea mulţi oameni în rândul de rugăciune. Vedeţi? El trebuie să mă protejeze pe mine, deoarece sunt doar un om.

Când am plecat, nora mea a venit şi mi-a spus: „Bill, trebuie să-l scoţi pe Billy de acolo din spate, căci nu mai rezistă cu împărţirea numerelor de rugăciune.”

Apoi, o altă problemă a apărut din cauza darului deosebirii. Astfel, după ce treceau prin rândul de rugăciune, unii oameni se întorceau şi spuneau: „Am uitat că şi mama doreşte o rugăciune.” Vedeţi, eu nu-i condamn pentru aceasta, pentru că şi eu aş face la fel, deşi ştim ce trebuie să facem, dar nu poţi ajunge prea departe cu acest dar, deoarece la sfârşitul adunării eşti epuizat.

Acum, săptămâna viitoare, voi fi la Dallas, la Vocea vindecării. Dacă este cineva interesat, pot spune că voi fi acolo pentru o seară, ca să vorbesc la întâlnirea lor. Dacă va fi cu voia Domnului, aş vrea să vorbesc despre apropierea de părtăşie.

Apoi, s-ar putea ca duminica viitoare să fiu din nou aici. Nu sunt prea sigur. Aş vrea să mă întorc şi să vorbesc despre tema la care ar fi trebuit să mă opresc astăzi: „Vântul din vâjâitul de vânt”, dar pentru că acest subiect este o mustrare pentru biserică din pricina păcatelor ei, şi pentru că urmează să chemăm rândul de rugăciune, m-am gândit că nu e un subiect potrivit. Este nevoie de ceva care să întărească credinţa oamenilor în Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care l-am rugat pe fratele Neville să anunţe că voi vorbi despre un alt subiect astăzi, ca să întăresc credinţa oamenilor în puterea lui Dumnezeu.

Acolo în spate, în sala de înregistrări, se află un vechi prieten de-al meu, fratele Kidd, care are optzeci de ani.

Cred că mulţi dintre voi îşi amintesc cum am alergat la el, cam cu un an în urmă, deoarece era pe moarte, iar medicii au spus că nu va trăi mai mult de o zi. Cu toate acestea, acum câteva minute când am vorbit cu el, mi-a spus că se simte ca un băiat.

Frate Kidd, dacă vrei să te ridici pentru ca oamenii să te poată vedea. Iată-l.

Haideţi să spunem cu toţii: „Mulţumim Domnului.” (Mulţumim Domnului).

Un om care ar fi trebuit să moară de cancer. El are şi o soţie scumpă. Aş vrea să te ridici puţin, soră Kidd. Aţi văzut ce repede s-a ridicat? E mai sprintenă ca mine. Dumnezeu să îi binecuvânteze pe fratele şi sora Kidd.

Ei s-au luptat prin munţii din Kentucky sus şi jos, pe potecile munţilor de cărbune, loviţi şi batjocoriţi, etc., dar trăind tot timpul pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Acum ei au optzeci de ani şi sunt prea bătrâni ca să mai poată merge afară ca să predice Evanghelia. Totuşi, eu mă rog peste batiste şi basmale, pe care apoi le trimit la aceşti doi fraţi, iar ei merg prin spitale, stau de vorbă cu oamenii şi li le dau ca să le pună peste locurile bolnave pentru a fi vindecaţi. Cred că aceasta vine din inimă, nu-i aşa? (Amin). Deci, dacă nu pot merge pe câmp, ei duc batiste la cei aflaţi în suferinţă, iar prin aceasta îi ajută foarte mult pe cei ce cred.

Fratele Rogers, socrul fratelui Creech, e un foarte bun prieten de-al meu. Eu merg în casa lui la fel cum merg la Charlie, la Nelly sau la alţi fraţi din Kentucky. Eu obişnuiam să merg tot timpul la vânătoare cu el, dar acum un an, medicul a descoperit că are cancer, aşa că a spus: „E gata, se duce.”

Auzind aceasta, mi-am zis: „O, scumpul meu prieten! Veteran al primului război mondial, un bărbat cu adevărat viteaz.” L-am botezat în Numele lui Isus Hristos, deoarece ştiam că este pe punctul să-L întâlnească. „O”, mă gândeam, „scumpul meu prieten trebuie să plece.”

M-am dus să-l vizitez, dar când am intrat în cameră, a apărut un curcubeu, iar Dumnezeu a schimbat lucrurile. Aceasta s-a întâmplat acum treisprezece luni, iar el este tot printre noi, sănătos.

Acum, a luat câteva tablete cu sulf, care i-au ars gâtul, şi cred că va veni în rândul de rugăciune în dimineaţa aceasta. I-am zis ginerelui său, fratele Creech, să-l aducă sus. Mă gândeam că dacă nu va veni în rândul de rugăciune, am să-l prind poate în una din aceste încăperi, ca să mă rog pentru el. Am aflat apoi, că are număr de rugăciune.

Acesta este motivul pentru care i-am spus: „Busty, mă voi ruga pentru tine în rândul de rugăciune, când ungerea va fi peste mine.”

Dacă s-ar ruga cineva şi pentru mine, aş vrea ca acel lucru să fie făcut de un om aflat sub ungere.

Haideţi să deschidem acum Bibliile şi să citim cartea lui Rut, dar înainte de a face aceasta, aş vrea să anunţ că  subiectul din dimineaţa aceasta este intitulat: „Răscumpărătorul înrudit,” şi aş vrea să-l privesc din patru părţi diferite.

După cum ştiţi, duminica trecută am predicat cum a venit Hristos să ne răscumpere, iar astăzi aş vrea să vorbesc despre ce este un răscumpărător. Cum devine El un Răscumpărător? Amintiţi-vă faptul că un răscumpărător face o răscumpărare completă, iar El ne-a răscumpărat din păcate, din boli şi tot ce este rău. El deci este un Răscumpărător.

Acum, înainte de a ne apropia de textul pe care vreau să-l citesc, haideţi să ne plecăm capetele şi să vorbim cu El în rugăciune.

Câţi dintre voi doresc să fie amintiţi în rugăciune? Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Dumnezeule, Tu ştii care este cererea mea.” Dumnezeu să vă binecuvânteze pe fiecare dintre voi.

Tatăl nostru ceresc, eu sunt foarte bucuros astăzi, pentru că aici este o mare Putere, care dovedeşte că putem să ne apropiem de Dumnezeul cel Atotputernic prin Fiul Lui, Hristos Isus şi că avem răspuns la tot ce cerem. În adunarea de data trecută am aflat că creştinii din trecut umblau îmbrăcaţi în piei de oi şi de capră, căutând cetatea a cărei Ziditor este Dumnezeu. Ei ştiau că dacă vor reuşi să se apropie de El, vor şti unde este El, iar Iov a spus: „Dacă aş putea afla unde locuieşte El, m-aş duce acasă cu El şi aş vorbi cu El faţă în faţă.” Dar în timpul acela, nu exista nicio cale prin care omul să facă acest lucru, deoarece prin păcat s-a separat de Dumnezeu şi a devenit un străin faţă de El. Dar, prin preţiosul nostru Răscumpărător care a venit şi a deschis calea, ne-au fost iertate păcatele şi am fost aduşi înaintea lui Dumnezeu, nu ca străini, ci ca nişte copii care vin la Tatăl lor.

Acesta este motivul pentru care ştim că El se va îndura şi va primi orice rugăminte pe care o avem înaintea Sa. Există o singură condiţie şi anume: să crezi. Aceasta este învoiala. Satana pretinde că noi nu vom crede, dar Dumnezeu spune că vom crede, aşa că bătălia noastră este în desfăşurare, iar decizia este a noastră. Prin urmare, să nu uităm nicio clipă căci este scris: „Toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.”

Doamne, noi credem că în timp ce ne vom apropia de Tine cu rugăciunile noastre, Tu vei privi spre ele. Tu cunoşti fiecare persoană care a ridicat mâna şi ştii ce este în inima ei, deoarece este scris că Tu cunoşti gândurile inimii, iar noi Te rugăm să răspunzi după bunătatea şi harul Tău, la fiecare cerere.

Doamne, Te rog să mă ajuţi şi pe mine în această zi, deoarece cred că sunt cel mai în nevoie, pentru că ştiu că înaintea mea este pus sângele răscumpărător al Domnului Isus.

Poate că printre noi se află păcătoşi care sunt atât de afundaţi în păcat, încât este imposibil ca ei să ajungă să-L accepte pe Hristos, deoarece sunt robiţi de puterea Satanei. Totuşi, noi ştim că este scris că „în Numele Meu vor scoate draci.”

Acesta este motivul pentru care Te rugăm să ne dai putere, Doamne, pentru ca prin predicarea Cuvântului să scoatem orice drac de îndoială, de superstiţie, sau de teamă din inimile oamenilor, astfel încât să poată fi aduşi în braţele lui Hristos, căci Cuvântul Tău spune că „îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi ei se vor însănătoşi.”

Doamne, dă-mi putere prin Duhul Sfânt, ca să pot elibera bolnavii şi suferinzii care se află în această clădire, astfel ca marele Duh Sfânt să intre în fiecare inimă şi în fiecare trup care se află în prezenţa divină.

Vorbeşte-ne prin Cuvântul Tău, deoarece numai El este adevărul, şi ajută-ne să nu ne oprim doar la cunoştinţă, ci să aşteptăm călăuzirea Duhului Sfânt, ca El să ne conducă în tot adevărul. Îndură-Te, Doamne şi proslăveşte-Te pentru slava Ta. Unge-l pe slujitorul Tău, căci Cuvântul este deja uns.

În ce ne priveşte, noi Te vom lăuda în timp ce-L vei duce la fiecare inimă, după cum are nevoie. Ascultă-ne, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Amin.

Înainte de a citi textul, îmi permit să spun această micuţă poezie, deoarece îmi place foarte mult:

Dacă ai de trecut râuri, dar nu poţi,

Dacă ai de trecut munţi, dar nu poţi,

Aminteşte-ţi că Dumnezeu poate face

Lucruri pe care ceilalţi nu le pot.

Vom citi acum din cartea lui Rut 1.1-17:

„Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevasta sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.

Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau Efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungând în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo.

Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.

Ei şi-au luat neveste Moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani.

Mahlon şi Chilion au murit şi ei amândoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.

Apoi s-a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse pâine.

Ea a ieşit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei, şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda.

Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să Se îndure de voi, cum v-aţi îndurat şi voi de cei ce au murit şi de mine!

Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă fiecare în casa unui bărbat!” Şi le-a sărutat. Ele au ridicat glasul, şi au plâns;

şi i-au zis: „Nu; noi vom merge cu tine la poporul tău.”

Naomi a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pântecele meu, ca să poată fi bărbaţii voştri?

Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde; chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat, şi aş naşte fii,

aţi mai aştepta voi până să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins împotriva mea.”

Şi ele au ridicat glasul, şi iarăşi au plâns. Orpa a sărutat pe soacra sa şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de ea.

Naomi a zis către Rut: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnata ta.”

Rut a răspuns: „Nu sta de mine să te las, şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;

unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!”

Aş vrea să intitulez tema din dimineaţa aceasta „Răscumpărătorul înrudit”, deoarece prin ea încerc să vă trezesc credinţa în răscumpărare.

„A răscumpăra ceva” înseamnă „a aduce înapoi”. Tu te duci şi aduci înapoi ceva ce a fost pierdut. Te duci şi-l răscumperi pentru un anumit preţ, apoi devine proprietatea ta. Dar legea Israelului spunea că răscumpărătorul trebuia să fie o rudă ca să poată face răscumpărarea proprietăţii sau a ceva care a fost pierdut.

Povestea noastră începe în timpul judecătorilor lui Israel, după moartea lui Iosua, de aceea, pentru a avea o imagine completă, citiţi primele cinci sau şase capitole din 1 Samuel şi atunci veţi putea înţelege totul cât se poate de clar.

Noi vom sări peste multe alte lucruri, pentru a obţine esenţialul din context.

Ultima dată când am vorbit despre cartea lui Rut, a durat trei sau patru săptămâni.

Odată, am luat Apocalipsa şi mi-a luat tot anul ca să trec prin ea, deoarece fiecare text se leagă unul de celălalt în toată Biblia. Este foarte frumos. De fapt de aici putem vedea că Biblia este o carte inspirată. Nu există nicio altă literatură care să nu se contrazică într-un fel, pe undeva, dar această carte a fost scrisă într-un interval de 4.000 de ani de 60 de oameni, dacă nu mă înşel (un frate spune: „De 40”). Da, 40 de oameni au scris Biblia, la un interval de 4.000 de ani depărtare unii faţă de alţi, şi fără să se cunoască între ei, dar cu toate acestea, nici măcar un cuvânt nu-l contrazice pe celălalt. Totul este inspirat.

Mulţi oameni privesc la această carte a lui Rut şi spun că este o poveste de dragoste a Bibliei. De fapt, Biblia este o poveste de dragoste. Da, întreaga Biblie este o poveste de dragoste, şi nu doar o poveste de dragoste ci şi o profeţie; şi nu numai o profeţie ci şi o istorie. Şi nu numai o poveste de dragoste, o profeţie şi o istorie, ci este Dumnezeu însuşi, pentru că „La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Deci Cuvântul este Dumnezeu pe hârtie, în formă de literă. Asta ar trebui stabilit, frate. Dumnezeu tipărit; IeHoVaH a tipărit o carte aşa că niciuna din povestirile din ea nu este o închipuire, ci absolut toată este Adevărul, iar sufletul tău atârnă de fiecare frază a ei, de fiecare cuvânt. Totul este adevărul, iar Dumnezeu îl va împlini întocmai.

Când bărbaţii lui Dumnezeu au vrut să adune laolaltă toate cărţile Vechiului Testament, cartea lui Rut a apărut ca o poveste remarcabilă, aşa că au acceptat-o. De ce? Dacă ar fi numai o poveste de dragoste, de ce a fost acceptată de scriitori şi de înţelepţii antici ca fiind o carte inspirată? Pentru că în ea se află o descoperire ascunsă, iar în această descoperire de află întregul înţeles, ceea ce te aduce mai aproape de Dumnezeu.

Eu mă rog din toată inima ca Dumnezeu să prindă fiecare inimă şi s-o farmece până când i se va descoperi aşa cum este El în această povestire, astfel încât să vadă ce este El faţă de fiecare din noi şi cum să-L acceptăm, căci atunci vom înţelege ce simplu este şi vă veţi mira că până acum aţi trecut peste acest lucru.

Acest lucru poate fi însă descoperit numai de Dumnezeu, de Duhul Sfânt.

Mulţi oameni citesc Biblia pagină cu pagină dar ca s-o puteţi înţelege aveţi nevoie de descoperire, deoarece ea este scrisă în pilde. De altfel Isus a mulţumit pentru că a fost scrisă în felul acesta atunci când a spus:

„Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11.25).

Eu v-am spus de multe ori că atunci când sunt plecat peste ocean, doamna Branham îmi scrie o scrisoare în care îmi spune printre altele: „Dragă Bill, în seara aceasta stau împreună cu copiii şi mă gândesc la tine.”, după care îmi spune ce a făcut şi ce vrea să facă în continuare. Eu o cunosc însă atât de bine, încât pot citi printre rânduri. Da, eu ştiu exact ce vrea să-mi spună chiar dacă îmi scrie sau nu. Vedeţi? Eu ştiu ce vrea să îmi spună. De ce este aşa? Pentru că îmi este foarte apropiată; pentru că suntem una. Vedeţi? Prin aceasta, ea mă cunoaşte pe mine; îmi cunoaşte felul de-a fi, iar eu îl cunosc pe al ei.

Este suficient să mă privească şi pot să vă spun ce vrea să zică deoarece o cunosc foarte bine, iar ea poate face la fel. Ceea ce produce acest lucru, este încrederea pe care o avem unul în altul, este dragostea.

Ieri dimineaţă am stat mai mult în pat deoarece copiii nu trebuiau să meargă la şcoală şi am început să vorbim tot felul de lucruri până am ajuns la antipatie, iar soţia mea m-a întrebat ce este „antipatia”. Eu i-am spus că antipatia are un început, deci trebuie să aibă şi un sfârşit, dar dragostea nu a avut niciun început, deci nu se va sfârşi niciodată. Vedeţi? Ea este veşnică.

Dacă un bărbat iubeşte o femeie numai pentru că este frumoasă şi se căsătoreşte cu ea, acea căsnicie va avea un sfârşit, dar dacă găseşte o femeie pe care o iubeşte pentru ceea ce este ea, nu mai contează cum arată, pentru că iubeşte caracterul ei, felul ei de-a fi. El o iubeşte pe ea, iar ea îl iubeşte pe el. Aceasta este o pereche veşnică, ce nu va fi despărţită nici chiar de moarte. Ei ies afară din timp şi merg în veşnicia din care au venit. Veşnicia i-a pus pentru un timp aici jos, într-un trup, dar se vor întoarce exact acolo de unde au venit, adică în veşnicie, pentru că nu pot pieri.

Frumuseţea unei femei păleşte şi dispare cât se poate de sigur. Lăsaţi să treacă numai câţiva ani şi vă veţi convinge. Poate că astăzi se fâţâie pe străzi îmbrăcată pe jumătate, trimiţând o mulţime de suflete în iad, mai multe decât orice bar din ţară. Da, ea se fâţâie în jos şi-n sus, crezând că este cineva, dar Biblia spune că „şi-a întins gâtul doritoare”, ceea ce înseamnă că se fâţâie în timp ce merge – aşa cum vedem în zilele din urmă. Ele împlinesc Scriptura şi nu ştiu aceasta.

Stau în grădină şi umblă pe stradă îmbrăcate cu haine imorale, iar bărbaţii le privesc. O femeie care se îmbracă astfel poate fi cât se poate de cinstită faţă de soţul sau prietenul ei, dar cu toate acestea, în ziua judecăţii va fi judecată pentru curvie cu sute de bărbaţi care au privit-o şi au dorit-o. Ele sunt conduse de un duh de orbire şi nu ştiu că sunt goale, aşa cum de altfel şi spune Biblia: „şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.” Da, şi partea cea mai tristă este că ele nu ştiu că sunt goale.

V-aţi gândit însă vreodată că acea fată cu trupul frumos poate fi putredă până duminica viitoare? V-aţi gândit că acel bărbat chipeş poate fi un nimic până duminică? Totul este trecător şi pieritor.

Dar ceea ce este în interior, Dumnezeu, dragostea, este veşnic, de aceea voi să priviţi interiorul. Staţi cu ochii la ţintă.

Povestirea noastră începe vorbindu-ne despre o femeie scumpă, care se numeşte Naomi, adică „plăcută”. Soţul ei se numea Elimelec ceea ce înseamnă „închinare”. Deci familia lor era „închinare plăcută”, dar aveau doi fii: pe Mahlon care înseamnă „boală” şi pe Chilion care înseamnă „grijă, tristeţe şi supărare”.

Şi iată că a venit o foamete în ţară, iar prima greşeală pe care o puteau face evreii, era să-şi părăsească ţara, deoarece atunci când Dumnezeu i-a dat acea ţară lui Avraam, i-a poruncit să nu o părăsească niciodată. Totuşi, chiar şi Avraam a făcut greşeala de a pleca din ea în Gherar, iar când a făcut aceasta, a dat de necazuri.

Un evreu nu-şi părăseşte niciodată ţara, pentru că aceasta este ţara pe care le-a dăruit-o Dumnezeu.

Ei au umblat peste tot în lume, dar în timpul acesta se întorc în ţara lor.

Fraţilor, în dimineaţa aceasta noi avem o poveste foarte frumoasă, care ne spune că Naomi şi soţul ei au plecat din pricina foametei în ţara lui Moab.

Acum haideţi să luăm această povestire de la început, pentru ca în timp ce ascultaţi să puteţi înţelege.

Moabiţii se trăgeau dintr-un copil nelegitim avut de una din fiicele lui Lot. După cum ştiţi, imediat după ce au fugit din Sodoma, prin harul lui Dumnezeu, cele două fete ale lui Lot, l-au îmbătat pe tatăl lor, şi apoi au trăit cu el ca o soţie. Urmarea acestei relaţii, a fost naşterea celor doi fii nelegitimi: una l-a născut pe Amon, iar cealaltă pe Moab.

Din acest fiu s-a tras poporul Moab, presupuşii creştini, care în realitate erau amestecaţi cu păgânismul.

În ce priveşte familia lui Elimelec, când au părăsit ţara făgăduită, oricât de rău era în ea, au dat numai de necazuri.

Acest lucru se întâmplă şi cu credinciosul, ori de câte ori se îndepărtează de făgăduinţa lui Dumnezeu.

De multe ori, în politică sau în alte lucruri de felul acesta, un om bun se poate abate de pe calea adevărată, cum s-a întâmplat nu demult cu un slujitor pe care-l cunosc şi care a fost ales primarul oraşului. Dar când a ajuns în acel post, a părăsit terenul de slujbă al lui Dumnezeu şi a fost biruit de Satana.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu creştinul care spune: „În seara aceasta mă voi duce să stau puţin cu băieţii din sala de pariuri. Nu fac nimic rău dacă iau şi o băuturică cu mine.” Când face însă aceasta, el iese afară din terenul de slujbă al lui Dumnezeu. Frate, vino înapoi! Prin ceea ce vrei să faci vei ajunge numai în necazuri.

„O, toate celelalte fete fumează! Voi încerca s-o fac şi eu.” Soră, dacă faci aceasta, ieşi afară din terenul lui Dumnezeu. Nu face aşa ceva, ci rămâi în câmpul Lui.

„Bine dar toţi spun că sunt demodată!” Nu-i nimic. Stai acolo, căci acela este locul tău. Stai în Hristos.

Din cauza foametei, Naomi şi-a părăsit ţara şi a hoinărit pe afară, ducându-se în Moab. Dar ea nu trebuia să facă aceasta, deoarece toţi ceilalţi evrei au rămas în Iudea, în Betleem. Ceilalţi au rămas în Betel care înseamnă „Casa lui Dumnezeu”, Casa de laudă.

Naomi şi soţul ei au plecat însă în Moab, iar cei doi fii ai ei şi-au luat neveste moabite. Totuşi, dacă Dumnezeu a hotărât să se întâmple ceva, acel lucru se va întâmpla oricum. Acesta este motivul pentru care eu cred în hotărârea mai dinainte, în cunoaşterea dinainte a lui Dumnezeu.

Apoi am văzut că moartea a început să lovească acea familie. Mai întâi i-a murit bărbatul, apoi au urmat cei doi fii, aşa că Naomi a rămas doar cu cele două nurori ale ei: cu Orpa şi cu Rut.

Acum aş vrea s-o compar pe Naomi, cea mai bătrână din femei, cu biserica ebraică, iar pe moabita Rut, cu tânăra biserică creştină dintre neamuri.

Pe Rut aş vrea s-o privesc din patru unghiuri diferite. Mi le-am notat aici:

1. – Rut luând hotărârea;
2. – Rut slujind;
3. – Rut odihnindu-se;
4. –  Rut răsplătită.

Deci încă o dată: După ce a luat decizia şi a făcut alegerea, Rut a intrat în slujbă, apoi s-a odihnit în aşteptarea răsplătirii, pentru ca în final să fie răsplătită pentru credincioşia ei.

Acum purtarea ei reprezintă un tip spre Biserica dintre neamuri, sau spre creştinism, aşa cum fiecare individ îi reprezintă pe toţi creştinii. Aţi ştiut aceasta?

Voi, prin purtarea voastră, prin felul în care vă manifestaţi, prin tot ce faceţi, reprezentaţi în lume tot trupul lui Hristos.

Poate spuneţi: „Bine, dar eu sunt un simplu mădular al Bisericii.” Aceasta nu contează pentru că atunci când primeşti numele de creştin, tu reprezinţi Biserica lui Isus Hristos, Îl reprezinţi pe Hristos, de aceea ar trebui să trăieşti ca atare, ar trebui să trăieşti ca un domn sau ca o doamnă, să nu faci niciodată lucrurile pe care le face lumea, pentru că toţi ochii din cer şi de pe pământ sunt îndreptaţi asupra ta. Nu contează cât eşti de slab sau de mic, ţine-ţi capul drept căci eşti un creştin.

Acum, Rut era o păgână şi slujea la idoli, la fel ca Orpa, cumnata ei, dar au pornit pe drumul de întoarcere împreună cu soacra lor, deoarece auziseră că Dumnezeu a îndepărtat foametea din ţară şi că oamenii aveau din nou pâine. După cum spune Biblia, Naomi a stat cam zece ani în Moab. Acest lucru este întărit şi de istoricul Erseim.

Femeia era foarte tristă pentru că-şi pierduse atât soţul, cât şi cei doi fii, aşa că a privit spre cele două nurori şi le-a zis: „De ce vreţi să mergeţi cu mine? Mâna Domnului s-a întors împotriva mea, aşa că dacă mă veţi urma veţi avea numai necazuri.”

De câte ori nu s-a gândit şi Israel aşa, neştiind că tocmai acela era planul lui Dumnezeu? Zidul plângerii se află încă în Ierusalim. Din vechile pietre rămase după dărâmarea Templului, ei au făcut un zid numit „Zidul plângerii”. Ele lucesc deja de câte lacrimi s-au vărsat pe ele, deoarece iudeii se duc acolo, plâng şi-L strigă pe IeHoVaH, deoarece nu ştiu că ceasul lor nu a sosit încă.

Chiar şi regele David a privit spre acele pietre şi a strigat: „O, IeHoVaH, unde eşti?”

Vedeţi? Naomi nu ştia că Împăratul ei se va întoarce, Răscumpărătorul ei; nu ştia că fusese aruncată afară numai pentru puţină vreme.

Ea spunea: „De ce a fost mâna Domnului aşa de cruntă cu mine, surorilor? Dumnezeu m-a scos afară. Eu nu ştiu să fi făcut ceva rău, dar iată că sunt afară.” Vedeţi?

Dumnezeu lucra spre binele poporului Său, deoarece Cuvântul spune că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8.28).

Naomi le-a zis nurorilor ei: „Întoarceţi-vă la mamele voastre şi găsiţi-vă odihna în casa unui bărbat, căci soţii voştri sunt morţi, iar voi sunteţi tinere şi frumoase. Întoarceţi-vă de unde aţi venit, căci acolo vă veţi găsi odihna. Dumnezeu să fie îndurător cu voi, pentru că aţi fost bune cu soţii care au murit, şi aţi trăit cinstite de când ei nu mai sunt, având grijă de mine, o văduvă bătrână. Duceţi-vă înapoi acum.” Şi au plâns toate trei.

Ea le-a mai spus: „Eu sunt bătrână şi nu mai pot avea copii. Şi chiar dacă aş avea un soţ şi aş mai naşte copii, la ce mi-ar folosi? Voi nu aţi putea aştepta ca ei să crească mari.”

De fapt aceea era legea în acele vremuri. Dacă un frate murea, celălalt trebuia să ia soţia fratelui mort, iar primul fiu care urma să se nască din căsătoria cu ea, trebuia să poarte numele celui mort, ca să ridice numele acestuia. Acesta este motivul pentru care Naomi le-a spus nurorilor ei: „Aţi mai aştepta voi până să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? (v.13). De aceea, întoarceţi-vă şi găsiţi odihnă fiecare în casa unui bărbat!” (v.9) -.

Şi iată că Orpa, care este un tip spre biserica căldicică, deşi a pornit, nu a mers până la capăt ci s-a întors înapoi. Ea a zis: „Ceea ce spune soacră-mea, sună bine.”, aşa că a sărutat-o şi a plecat înapoi la mama ei.

Acesta este tipul credinciosului căldicel, care va crede că Isus este Hristosul, dar apoi se va întoarce la lucrurile din care a ieşit. Aceştia sunt cei care merg o vreme pe cale cu cei câţiva dispreţuiţi ai Domnului, dar apoi se întorc asemenea unui câine „care s-a întors la ce vărsase, şi ca scroafa spălată care s-a întors şi se tăvăleşte iarăşi în mocirlă.” (2 Petru 2.22).

Orice credincios reprezintă biserica, de aceea credinciosul căldicel reprezintă biserica căldicică. Orice american reprezintă America; orice german reprezintă Germania şi orice creştin adevărat Îl reprezintă pe Hristos.

Iat-o însă pe Orpa întorcându-se la lucrurile din care tocmai ieşise.

Adevărul este că sunt şi predicatori care ies şi urmează calea Domnului, dar când le vorbeşti despre botezul cu Duhul Sfânt îţi spun imediat: „Acesta este un nonsens!” şi pleacă de la El. Aceasta este Orpa.

Vorbiţi-le numai despre Numele lui Isus Hristos. Spuneţi-le că „nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4.12). că: „orice faceţi cu cuvântul şi fapta să faceţi în Numele Domnului Isus…” (Coloseni 3.17); spuneţi-le că Petru a zis în ziua de rusalii că „dacă vreţi să fiţi mântuiţi, trebuie să fiţi botezaţi în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre”, şi imediat vă vor întoarce spatele.

Aşa au primit mântuirea toţi apostolii şi toţi credincioşii adevăraţi, dar din cauza popularităţii ei întorc spatele la Biserică, îi întorc spatele la Mesaj şi la Hristos şi merg înapoi în băltoaca din care tocmai au ieşit, aşa cum a făcut Orpa cea căldicică.

O, dar cât îmi place micuţa Rut! Ea a trebuit să ia o decizie, aşa cum trebuie să faci şi tu. Voi nu veţi putea pleca din locul acesta fără să luaţi o decizie. Când veţi părăsi această sală, veţi fi mai buni sau mai răi, iar în continuare vă va merge mai bine sau mai rău.

În viaţa lui Rut a venit o răscruce, aşa cum în viaţa fiecăruia dintre voi vine una, iar Rut a trebuit să ia o decizie.

Biblia spune că soacră-sa i-a zis: „Du-te înapoi la dumnezeii tăi, aşa cum a făcut şi cumnata ta. Pleacă cum a plecat şi căldicica. De ce nu te duci înapoi?”

Un predicator adevărat al Evangheliei, va spune fără ocoliş: „Dacă vrei să pleci, du-te! Tu trebuie să stai pe picioarele tale, trebuie să te hotărăşti.” Cel căldicel nu va spune niciodată aşa ceva, dar un slujitor adevărat al lui Dumnezeu îţi va spune clar: „Tu trebuie să alegi.”

Şi ce i-a răspuns Rut? „Voi merge unde vei merge şi tu. Poporul tău va fi poporul meu. Dumnezeul tău va fi şi Dumnezeul meu. Unde vei trăi tu, voi trăi şi eu; unde vei muri tu, acolo voi muri şi eu şi unde vei fi îngropată tu, mă vor îngropa şi pe mine.”

Iată o hotărâre adevărată.

„Doamne, Te primesc ca Mântuitorul meu şi doresc ca, conform Cuvântului Tău scris în Biblie, să mă pocăiesc şi să fiu botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor mele. Dacă Biblia spune că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci, o cred din toată inima mea, căci iau Biblia şi pe Dumnezeu şi cred fiecare Cuvânt spus de El, indiferent ce crede altcineva.” Vedeţi? Aceasta este adevărata Rut. Ea a luat o hotărâre corectă, atunci când a trebuit să aleagă dacă merge înainte sau dă înapoi, iar în dimineaţa aceasta, noi suntem la aceeaşi răscruce ca şi ea: ori mergem înainte, ori dăm înapoi. O, fraţilor, voi să nu mergeţi niciodată înapoi!

Rut a pornit spre ţara făgăduită, spre ţara unui popor străin, ea fiind tipul credinciosului adevărat.

Ce este credinciosul? Un bărbat sau o femeie care iese din lume şi vine printre credincioşii tineri. Ce urmează? Femeia care obişnuia să fumeze, să bea, să joace cărţi, etc., şi care obişnuia să aibă tot felul de haine moderne, se schimbă total, deoarece a hotărât să meargă mai departe cu Dumnezeu; deoarece a venit într-un popor care nu pune preţ pe astfel de lucruri. Acum ea este o străină şi trebuie să umble şi să se poarte ca atare. Ea nu le cunoaşte obiceiurile, este o străină pentru ei şi nu ştie ce să facă.

Aşa a fost Rut, aşa eşti şi tu şi aşa sunt şi eu.

Când L-am acceptat pe Hristos, eu m-am întors acasă, dar prietenii şi prietenele m-au pus deoparte. Aşa se face că m-am dus cu o grămadă de bătrâni care aveau Duhul Sfânt, care credeau în Dumnezeu şi-L slujeau din inimă. Erau şi fete în biserica aceea, dar erau complet diferite de fetele cu care ieşisem până atunci – arătau diferit şi se purtau diferit. Erau ciudate, iar eu eram speriat de ceea ce vedeam, căci mă aflam în mijlocul unui popor diferit.

Aceasta a trebuit să facă şi Rut. Ea a trebuit să iasă din poporul ei şi să intre în altul, pentru că a luat o decizie, pentru că s-a convertit.

Şi tu trebuie să iei o decizie. Şi tu trebuie să alegi – vrei să te întorci la lucrurile lumii, sau mergi mai departe cu Dumnezeu? Vrei să te porţi ca lumea şi ca oamenii ei? Dacă da, atunci ia-ţi „la revedere” de la Hristos şi du-te înapoi. Dar dacă vrei să urmezi calea celor dispreţuiţi ai lui Hristos, atunci ţine-te strâns de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu, fără să mai iei aminte la ceea ce spune restul lumii, ci ştiind că „Dumnezeu a spus aşa. Cuvântul Său este adevărul, iar eu Îl cred chiar dacă nu-L văd manifestându-Se în viaţa mea. El a spus ceva, iar eu Îl cred şi stau tare pe aceasta.”

Aşa a procedat şi Rut cu Naomi. I-a spus clar: „Eu nu te voi părăsi, ci voi merge unde mergi tu. Poporul tău va fi poporul meu. Mă voi purta cum se poartă ei, şi voi face ce fac ei. Voi mânca ce mănâncă ei; unde vei muri tu voi muri şi eu şi unde vei fi îngropată tu voi fi îngropată şi eu. Dacă voi greşi undeva, Dumnezeu să se îndure de mine, dar voi face întocmai cum am spus.”

Vedeţi, aceasta este o decizie categorică şi corectă, iar Dumnezeu vrea decizii categorice în Biserica Sa.

Să nu spuneţi niciodată: „Doamne, dacă mă vei binecuvânta şi vei face cutare lucru pentru mine, atunci şi eu voi face cutare şi cutare lucru.” Aşa ceva nu este corect, ci ziceţi: „Dumnezeule, mie nu-mi pasă ce vei face cu mine. Eu Te voi urma oricum. Dacă voi muri, este în ordine, iar dacă voi trăi îmi este tot una. Nu mă interesează dacă voi fi batjocorit din pricina Numelui Tău şi nici dacă vor râde de mine. Eu Te voi urma oricum.” Aceasta este o decizie categorică şi corectă.

O asemenea decizie a luat şi Rebeca deşi nu-l văzuse niciodată pe Isaac. Părinţii ei au spus: „Să vedem ce zice fata, căci este deja matură.”, iar ea a zis fără nicio ezitare: „Voi merge.” Decizia ei a fost rapidă şi categorică, iar Rut a făcut la fel în timp ce Orpa s-a dus înapoi.

În inima ei, Rut nu ştia unde merge – un tip spre Biserică, deoarece noi călătorim asemenea lui Avraam. Suntem străini şi călători într-o lume străină, printre străini.

Ea a călătorit alături de Naomi şi după o vreme au ajuns la casa unde dorea soacra ei să ajungă. Şi cum a fost primită? Oare era bătută pe umăr de toată lumea şi i se zicea: „Ne bucurăm că ai venit aici, Rut!?” O, nu! Ea a găsit acolo ceva rău, ceva incomod. A dat de necazuri.

Fraţilor, dacă un predicator vă spune că viaţa de creştin este „un pat liniştit din flori”, ori vă minte, ori nu ştie nici el care este adevărul, căci dacă vă întoarceţi la Domnul, sunteţi urâţi de lume şi veţi fi urâţi până la capăt. Dacă mergeţi cu El, trebuie să păşiţi pe calea celor dispreţuiţi şi batjocoriţi ai Domnului; trebuie să fiţi diferiţi, pentru că sunteţi născuţi într-un alt popor.

Într-o zi am discutat cu soţia mea, iar ea m-a întrebat la un moment dat:

„De ce femeile creştine nu poartă îmbrăcămintea pe care o poartă celelalte femei, doar şi ele sunt tot americane, nu-i aşa?”

„Nu”, am răspuns eu.

„Cum adică? Atunci noi ce suntem?”

„Noi nu mai suntem nici germani, nici francezi, nici belgieni, africani, americani, sau mai ştiu eu ce altceva.”

„Dar ce suntem atunci?”

„Noi suntem creştini. Americanii se poartă ca americanii; germanii ca germanii, etc., pentru că fiecare popor are un duh naţional. Adevărul este că şi noi, creştinii, avem un „duh naţional”, iar acesta este Duhul Sfânt care vine din ceruri de la Dumnezeu şi care ne face să ne purtăm ca atare. Da, El ne face să ne purtăm ca cei de sus, deoarece suntem dintr-o altă lume.”

Este adevărat că noi trăim în America, dar aceasta este numai o patrie temporară, deoarece sufletul care ne conduce, caracterul nostru, este de sus. Noi trăim cu ceea ce vine de sus, pentru că suntem născuţi de sus, iar Isus a spus: „Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” (Ioan 17.16) şi: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta, ci de sus.” (Ioan 18.36). Prin urmare, orice om care este născut din nou, e de sus, din Împărăţia lui Dumnezeu.

Dacă privim mai departe la Naomi şi la Rut, vedem că au ajuns într-o perioadă de dezamăgire.

Nu-i aşa că aţi păţit şi voi la fel după ce aţi primit Duhul Sfânt? Cu siguranţă că da. În ce mă priveşte, am trecut prin aşa ceva, deoarece cei din jurul meu au început să râdă de mine.

Viaţa lui Rut era grea şi grea este şi viaţa voastră după ce deveniţi creştini pentru că trebuie să vă acomodaţi cu un alt fel de viaţă, pentru că trebuie să treceţi de la o viaţă plină de plăcerile lumii şi de veselie, la o viaţă închinată lui Dumnezeu. Voi trebuie să vă schimbaţi în toate lucrurile, să vă readaptaţi.

Şi Rut a trebuit să se readapteze, deoarece de la viaţa pe care a dus-o în ţara ei unde era belşug de mâncare şi era respectată de toţi, a ajuns în mijlocul unui popor care râdea de ea şi o batjocorea, a ajuns într-o ţară unde era nevoită să adune pe urma celorlalţi secerători ca să  poată trăi. Ea aduna spicele rămase de ceilalţi, le bătea, apoi le punea într-un şal şi le ducea acasă la soacră-sa. Aceasta a fost hotărârea ei.

Acum, următorul pas pe care trebuia să îl facă Rut, era să slujească, iar Biserica trebuie să facă exact acelaşi lucru.

Biserică, după ce te-ai decis, tu trebuie să slujeşti, trebuie să-L slujeşti pe Dumnezeu conform „diagramei Lui”, conform planului şi Cuvântului Său.

Deci, mai întâi, Rut a luat decizia, iar apoi a trebuit să slujească.

Acum fiţi atenţi un moment, ca să vedeţi cum a intrat ea în câmp ca să aducă spice.

Naomi avea o rudă foarte bogată, care se trăgea din familia lui Elimelec, iar Rut a ajuns să strângă spice chiar de pe ogorul lui. Când s-a întors seara acasă şi i-a povestit soacrei ei, acesta i-a zis: „Omul acesta este rudă cu noi şi este din cei care au drept de răscumpărare asupra noastră, de aceea, să nu mergi în alt ogor, ci să te duci numai în ogorul lui.”

Acelaşi lucru îl face şi Duhul Sfânt cu noi. El ne spune să nu intrăm în acele cărţi bisericeşti, în catehisme, ci să mergem numai în ogorul lui Dumnezeu, în Biblie.

Să nu ziceţi niciodată: „Noi spunem aşa”, sau: „Noi spunem aceasta ca rugăciune”, sau: „Noi avem asta şi cealaltă”, ci rămâneţi în ogor. Mergeţi în el căci acolo este o Rudă apropiată.

Cuvântul lui Dumnezeu, Vechiul Testament, este Ruda apropiată pentru Noul Testament, iar Biserica primară este mama noii Biserici a creştinismului, a credinciosului, iar ea ne spune: „Nu merge în alt ogor, ci rămâi în acesta, căci într-o zi vei găsi har la El.”

Şi iată că într-o zi, în timp ce se afla în acel ogor şi aduna spice, a trecut pe acolo acel bărbat tânăr, care se numea Boaz, şi a văzut-o pe Rut. O, când a văzut-o, s-a îndrăgostit de ea! Privind-o, a văzut că era o femeie frumoasă, dar i-a plăcut şi mai mult caracterul ei. Nu uitaţi că atunci când a vorbit cu ea, i-a zis: „Mi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacra ta şi că eşti o femeie cumsecade.” De ce? Pentru că ea luase o hotărâre, apoi a trăit întocmai cum a spus că o va face.

Oamenii de astăzi se uită la voi, la faptele voastre şi spun: „Noi ştim că eşti un creştin pentru că faptele tale vorbesc mai tare decât cuvintele pe care le spui.”

Când s-a dus la Isus, Nicodim i-a zis:

„Rabi, noi ştim că eşti un Învăţător, venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2).

Ei vedeau că El stătea acolo şi le descoperea gândurile ascunse ale inimii.

Când femeia cu scurgere de sânge s-a atins de haina Lui, El s-a întors şi a întrebat: „Cine s-a atins de Mine?”, iar pentru că toţi negau, a privit în mulţime, a văzut-o pe femeie şi i-a zis: „Tu, femeia cu scurgere de sânge; credinţa ta te-a vindecat.”

Aceasta a făcut ca până şi mai marii poporului să recunoască şi să spună că „nimeni nu poate face acele semne dacă Dumnezeu nu este cu el.” „Da”, spuneau ei, „noi ştim că ai venit de la Dumnezeu, dar nu te putem accepta pentru că dacă facem aceasta, suntem daţi afară din sinagogă.” Vedeţi?

Frate West, noi am vorbit aseară despre viţa altoită. „Ei te vor arunca afară, dar jos, în inima noastră, noi ştim că Tu vii din viţa originală. (Hristos este Viţa, iar noi suntem mlădiţele.) Noi ştim că acesta este adevărul (spuneau ei), pentru că am văzut că Viaţa care este în Dumnezeu este şi în Tine.” 

Aceasta a văzut şi Boaz în Rut, acea hotărâre categorică; a văzut o femeie virtuoasă, şi s-a îndrăgostit imediat de ea.

Acum aş vrea să observaţi că Naomi, vechea biserică, a început să-i explice lui Rut toate legile religiei ei, pentru că Vechiul Testament este umbra Noului Testament.

Aş dori să priviţi cu atenţie umbrele.

Vechiul Testament aduce lumină asupra Noului Testament, deoarece este o umbră a lui. Acum, dacă mă voi apropia de peretele acela, eu nu mă voi vedea pe mine, ci voi avea umbra mea, care-mi va da o idee despre felul cum arăt.

Prin urmare, dacă nu ştiţi încă ce este Noul Testament, citiţi Vechiul şi veţi vedea umbra lui. Vedeţi? Apoi, când intră Noul Testament, vei spune: „Păi, sigur, acesta este el.”

Acum fiţi atenţi. Deci, Naomi i-a spus lui Rut: „El este rudă cu noi, iar dacă vei primi trecere înaintea lui, vei avea odihnă.”

Boaz îl simbolizează pe Isus, Omul bogat, Moştenitorul tuturor lucrurilor. Domnul secerişului. O, Doamne! „Dacă vei primi trecere înaintea Lui, vei avea odihnă.”

Şi când Boaz a venit călare, privind cu atenţie peste ogor, a dat cu ochii de Rut. El era stăpânul, era domnul secerişului, iar ea a primit trecere înaintea lui.

Asta face şi Biserica astăzi. Când va trece Domnul secerişului, El nu va privi la clădiri mari, la clopotniţe mari, sau la corurile bine puse la punct, ci va privi la individ, la bărbaţii şi femeile care sunt devotaţi şi care s-au hotărât decisiv pentru Hristos, consacrându-se în totul slujirii Lui. Ei spun: „O, Dumnezeule, eu cred fiecare Cuvânt al Tău. Când Cuvântul Tău spune ceva, eu stau cu tărie pe El, pentru că ştiu că se va împlini întocmai.”

După aşa ceva priveşte Domnul secerişului, iar dorinţa Lui este să dea Duhul Sfânt tuturor celor care însetează şi flămânzesc după El, deoarece Biblia spune:

„Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!” (Matei 5.6).

Astăzi, El încearcă să găsească o astfel de Biserică.

Lui Rut i s-a cerut să facă ceva umilitor, dar ea a fost aceea care a hotărât că o va face.

Ce tip desăvârşit pentru credinciosul adevărat!

Naomi, vechea biserică, spunea: „La noapte Boaz are să vânture orzul în arie, aşa că, du-te acolo.”

O, ce gând frumos am putea desprinde de aici! Naomi şi Rut au ajuns în ţară chiar în timpul vânturatului, iar timpul vânturatului era timpul pâinii, timpul când se servea pâine caldă.

Fraţilor, şi Biserica din timpul sfârşitului, a ajuns după 2.000 de ani de confruntări cu practicile păgâne, la vremea sfârşitului, la prospeţimea Vieţii, la Pâinea cea nouă, la mierea din ceruri. Russel vorbea despre pâinea cu coajă de miere. O, asta este Pâinea din ceruri!

Voi ştiţi că Isus a spus: „Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi au murit, dar Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac…” (Ioan 6.49,51).

Deci, Biserica din timpul sfârşitului, a fost adusă tocmai la vremea sfârşitului.

Rut, o tânără dintre neamuri, o excomunicată, a fost adusă înăuntru ca să fie acceptată ca Mireasă.

Hristos a venit chiar în timpul vânturatului şi a spus: „Pune-ţi îmbrăcămintea pe tine.” Vedeţi, El a spus  „Îmbracă-te!” nu „scoate-ţi îmbrăcămintea”. Cât este de contrar faţă de ceea ce se întâmplă în timpul acesta!

Şi Naomi i-a zis lui Rut: „Spală-te şi unge-te, apoi îmbracă-te cu hainele tale, atunci când vei merge să-l întâlneşti.” Înţelegeţi? „El are să vânture orzul în noaptea aceasta, de aceea îmbracă-te şi acoperă-te ca să te întâlneşti cu el.”

Astăzi, ele vor să se descopere şi să se dezbrace, dar El le spune: „Acoperiţi-vă!”

„Du-te acolo, căci el va vântura orzul. Apoi însemnează-ţi locul unde se va culca.”

Aţi făcut-o? Unde? Pe Golgota. Cu mulţi ani în urmă, eu mi-am însemnat acel loc în inima mea, căci acolo El Şi-a dat viaţa pentru mine ca să mă poată lua.

Însemnează-ţi locul unde se va pune El. Acest lucru trebuie să-l facă fiecare credincios. Înseamnă tot ce a făcut El pentru tine.

Mesajul de duminica trecută, „Vizita la Calvar”, arată tocmai ce a făcut El pentru noi.

Deci Naomi i-a spus: „Însemnează-ţi locul unde se culcă. Apoi, du-te, descopere-i picioarele şi culcă-te.” (Rut 3.4).

Nu capul, ci picioarele. Ridică învelitoarea cu care este învelit el şi trage-o peste tine.

O, vedeţi? (Amin). O, Doamne! Eu ştiu că mulţi dintre voi cred că sunt fanatic, dar acest Duh al lui Dumnezeu mi se potriveşte perfect.

Fraţilor, însemnaţi-vă unde S-a aşezat la Calvar, unde a dormit în mormânt, iar apoi târâţi-vă la picioarele Lui. Întindeţi-vă acolo jos şi muriţi. 

…………………………………………………………………………

…Iată-vă acoperiţi cu cămaşa Lui. În cartea lui Rut se vorbeşte despre „poala hainei” (Rut 3.9).

Şi când soacra ei i-a dat aceste sfaturi, Rut a răspuns: „Voi face tot ce ai spus.” (v.5).

O, ce decizie categorică pentru un credincios: „Voi face tot ce a spus Biblia. Dacă ea spune: „Pocăiţi-vă şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Hristos.”, aşa voi face. Dacă spune: „Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi Evanghelia”, aşa voi face. Dacă spune că „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.”, voi crede din toată inima şi voi face tot ce îmi va cere El.

Vedeţi, aceasta este Biserica ce primeşte cu credincioşie poruncile date de Cuvântul Său.

Rut s-a aşezat jos, la picioarele Lui.

Nu uitaţi că acel lucru era ceva foarte ruşinos pentru o tânără văduvă. Să se pună la picioarele acelui bărbat! Aceasta este o ruşine pentru lume.

O, puteţi vedea voi ce se ascunde aici? (Amin). Iată,  aceasta este Biserica, femeia tânără. Bărbatul îi cere să se separe de lume şi să intre într-un loc, în Împărăţia Duhului Sfânt, care este ceva ruşinos pentru lume. Cei ce fac acest lucru, sunt priviţi de cei din jur ca fiind nişte fanatici, nişte holly-rollers, sau mai ştiu eu ce nume ruşinoase le pun. Cu toate acestea, El îi cere Bisericii Sale să facă acest lucru.

Vreţi să însemnaţi şi voi locul acela şi apoi să vă aşezaţi jos? (Amin). Lăsaţi lumea să vă numească cum vrea, iar voi urmaţi-L pe El.

Noi obişnuiam să cântăm un cântec vechi:

Am început să umblu cu Isus,

Având ca Iacov drept pernă o piatră.

Am luat calea cea dispreţuită a Domnului

Am început cu Isus şi aşa continui.

Asta este. Eu voi plăti preţul indiferent ce fac ceilalţi. Dacă aceasta înseamnă ruşine, dacă înseamnă pierderea căminului, a familiei, dacă-mi voi pierde prietenii şi prietenele, voi merge singur înainte. Voi urma această cale oricare ar fi preţul. Dacă vecinul va spune că sunt un holly-roller, un penticostal, un fanatic, sau orice altceva, nu îmi pasă. Pentru mine cuvintele lui nu au nicio importanţă, deoarece m-am hotărât categoric să merg mai departe.

Boaz era singurul care putea să-i dea odihna după toată truda depusă la strângerea spicelor. O, a fost aşa de bine că el a găsit-o în ogorul lui!

Când a văzut-o, el a întrebat-o: „Cine eşti tu?”, iar ea i-a răspuns: „Numele meu este Rut.”

Slujitorul însărcinat cu păzirea secerătorilor, a adăugat: „Este o moabită care a venit să locuiască printre noi.”

Iar el i-a zis lui Rut: „Am auzit de tine şi aş vrea să nu te depărtezi din ogorul acesta, ci să rămâi cu slujnicele mele.”

O, mie îmi place aceasta!

Frate, nu începe să umbli în „misiune” dintr-o parte  în alta, ci stai aici, în acest ogor.

„Nu umbla dintr-un ogor în altul, ci rămâi la mine.” El o iubea. „Stai aici, nu alerga dintr-un loc în altul.”

Dacă crezi Mesajul, ţine-te de el. Vedeţi? Oricare ar fi preţul, stai pe el.

„A merge mai departe, înseamnă să renunţ la asta şi la cealaltă. Înseamnă să nu mai beau, să nu mai fumez, să nu mai mint. Da, eu voi sta cu El.”

Apoi Boaz i-a mai spus: „Nimeni nu te va mai necăji, căci le-am poruncit tinerilor să te lase în pace.” Amin.

Îmi place protecţia Lui. Cine a spus aceste cuvinte? Domnul secerişului.

„Nu vă atingeţi de unşii Mei, şi nu faceţi rău prorocilor Mei!” a spus Domnul. (Psalmul 105.15). Este adevărat? (Amin). „căci dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.” (Marcu 9.42). Aşa este? (Amin).

„Nu-i jigniţi, căci am poruncit să nu se atingă de voi!”

Uitaţi-vă la această lume, cum îi prigoneşte pe credincioşii adevăraţi, dar îi va veni şi ei vremea.

Apoi, Boaz le-a zis lucrătorilor săi: „Ea culege spice pentru a trăi, de aceea, voi, secerătorilor (cu alte cuvinte: voi, îngerilor), lăsaţi să cadă din când în când câte o mâna de spice, ca să nu-i fie prea greu să adune pe urmă.” Cu alte cuvinte: „Din când în când, lăsaţi-o să audă câte un mesaj bun. Lăsaţi o bună putere a Duhului Sfânt să o acopere din când în când, ca să ştie că Eu sunt încă aici. Faceţi şi câteva vindecări, arătaţi semne şi minuni, pentru ca să fie încredinţată că Eu sunt aici.” Aşa este.

Nu vă place să găsiţi acele mâini pline? (Amin). Eu cred că vom găsi câteva „mâini pline” şi în dimineaţa aceasta, nu-i aşa? (Amin). O mână plină de orz proaspăt.

Domnul va face ceva ce obişnuieşte să facă, deoarece El este Domnul secerişului. El este singurul care poate lăsa să cadă o mână plină: „Am poruncit îngerilor Mei să meargă la întâlnirea din dimineaţa aceasta.” O, Doamne!

Deci acum, Rut trebuia să ia cea mai ruşinoasă decizie: să se aşeze jos, la picioarele lui, ceea ce putea face să fie numită oricum. Da, ea putea fi numită prostituată, voi ştiţi aceasta. Putea fi numită o femeie cu renume rău, deşi nu era aşa. Dar cu toate aceste riscuri, ea a urmat întocmai sfaturile soacrei sale.

Deci ea s-a dus, s-a aşezat la picioarele lui Boaz şi   s-a acoperit cu învelitoarea lui. Unde s-a dus ea? Spre mormânt. De ce? Ca să se odihnească de osteneala ei.

Acolo L-am găsit eu.

Jos la cruce unde Mântuitorul meu a murit

Jos, acolo, pentru curăţire de păcat, am strigat

Acolo, peste inima mea a fost pus sângele

Acolo este o fântână umplută cu sânge

Tras din venele lui Emanuel,

Unde păcătoşii se aruncă

Lăsându-şi vina acolo.

Însemnaţi-vă locul unde s-a aşezat El şi puneţi-vă şi voi jos cu El. Sunteţi gata să mergeţi la Calvar în această dimineaţă, aşa cum am spus duminica trecută? Aţi însemnat locul în viaţa voastră? Aţi ajuns până în locul unde a fost crucificat Isus?

Poate ziceţi: „O, noi preţuim aceasta!” Dar cum rămâne cu crucificarea ta? Eşti tu gata să urmezi calea cu renume ruşinos? Eşti pregătit să fii numit „holly-roller”, fanatic religios, etc?

Ai marcat locul, te-ai dus acolo şi te-ai aşezat lângă El, spunând: „Doamne, iartă-mă!”? Apoi ai tras peste tine aceeaşi învelitoare care era peste El?

Odată o femeie i-a zis Domnului Isus:

„Porunceşte ca în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.”, iar Domnul a răspuns:

„Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?”

„Putem”, au răspuns ei.” (Matei 20.21-22).

Atunci aşează-te jos şi trage aceeaşi învelitoare peste tine.

Când a fost luat sus, Ilie a lăsat să cadă jos aceeaşi învelitoare pe care o purtase el, ca să-l acopere pe Elisei în dublă măsură din Duhul lui. Aceeaşi putere, doar că era în dublă măsură. Aceeaşi putere, nu alta. Nu mai mare, nici mai multă, ci doar în măsură dublă.

Când socrul lui Moise a văzut cât de tare se oboseşte ginerele său judecând poporul, i-a zis: „Te istoveşti singur, şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine.”, de aceea, „alege din poporul acesta doi oameni destoinici şi temători de Dumnezeu”, apoi roagă-L pe Dumnezeu să pună din Duhul tău şi peste ei, iar Moise a făcut întocmai cum a zis el.

Moise a luat 70 de bărbaţi, care au primit din Duhul Lui şi care au început să prorocească. Ei nu aveau o putere mai mare, ci erau mai mulţi. Asta-i tot.

Aşa este şi astăzi, deoarece un om nu poate să facă singur toate lucrurile. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu are slujitori peste tot, dar este aceeaşi putere, acelaşi Duh Sfânt şi acelaşi Isus.

Rut a luat învelitoarea, pe Duhul Sfânt, şi a pus-o peste ea, în momentul când a murit faţă de sine însuşi. El şi-a însemnat locul unde a murit, unde s-a aşezat ca să se odihnească, apoi s-a aşezat jos şi a tras peste ea învelitoarea lui.

La miezul nopţii, Boaz s-a trezit şi iată că la picioarele lui dormea o femeie, aşa că a întrebat-o:

„Cine eşti tu?”

„Eu sunt Rut, slujnica ta.” Iar el a zis:

„Ştiu că eşti o femeie cinstită.” Amin.

O, nu vă dă fiori acest lucru? (Amin).

„Tu eşti o femeie cinstită.” Şi ce a răspuns ea? „Întindeţi poala hainei peste slujnica ta, căci ai drept de răscumpărare, deoarece eşti o rudă apropiată.” Amin.

„Tu eşti cel care poate să-mi dea odihna. Eu nu m-am aşezat aci pentru că aş fi o femeie imorală. Nu m-am aşezat ca să mă dau în spectacol în faţa oamenilor ca să mă vadă că pot vorbi în limbi, că pot dansa în Duhul, că pot striga, etc., ci am venit la picioarele tale pentru că eşti rudă apropiată şi ai drept de răscumpărare asupra mea. Tu eşti singurul care mă poate răscumpăra.”

Vedeţi, atitudinea corectă a convertitului la Hristos? A Bisericii? „Tu eşti Răscumpărătorul înrudit.”

Şi el i-a zis: „Tu eşti o femeie cinstită, iar eu pot să te răscumpăr într-adevăr. Acum, întinde-te, acoperă-te şi odihneşte-te acolo până mâine dimineaţă.” Amin.

„Eu sunt ruda apropiată, de aceea odihneşte-te în pace!” Amin.

Dimineaţa, înainte de ivirea zorilor, ea a primit de la el şase măsuri de orz, pe care le-a pus în mantie, după care a plecat acasă, iar Naomi i-a zis: „Fii liniştită, fiica mea!”

După ce te ridici de la altar, mergi înapoi şi întrebi: „Acum ce se va întâmpla, mamă?” Amin.

„Odihneşte-te.” Amin.

„Odihneşte-te, Rut, pentru că omul acela nu va avea linişte până nu va plăti preţul răscumpărării.” Amin. Amin.

Exact acolo stau eu. Amin. El nu se va odihni până nu va plăti întregul preţ al răscumpărării tale, tot cei ai pierdut şi tot ce ai fost.

Legea răscumpărării spunea că un om poate face răscumpărarea altuia numai dacă era rudă apropiată cu respectivul. Următorul lucru care se cerea, era ca răscumpărătorul să fie un om cinstit, să dispună de suficienţi bani ca să facă mărturie publică în faţa bătrânilor cetăţii, cum că a răscumpărat toate bunurile pierdute de ruda sa. Abia din momentul acela totul era socotit proprietatea sa.

Acum priviţi. Boaz îl simbolizează pe Isus Hristos, iar Rut simbolizează Biserica, pe voi, credincioşii. Conform legii Vechiului Testament, singura modalitate prin care Dumnezeu putea să ne răscumpere era să se înrudească cu omul, este adevărat? Şi singura posibilitate de a se înrudi cu noi, era să devină om, adică asemenea nouă. Amin.

Aici vreau să spun că sunt gata să mă contrazic cu Billy Graham şi cu oricare om care susţine teoria „trinităţii”, adică a existenţei a trei persoane individuale în dumnezeire.

Eu cred într-adevăr într-o triplă descoperire a lui Dumnezeu, dar nu în felul în care cred adepţii trinităţii, adică eu nu cred că sunt trei persoane distincte, ci cred că singurul Dumnezeu S-a descoperit în trei ipostaze diferite. Povestirea de mai sus dovedeşte tocmai acest lucru.

Dumnezeu a devenit om, pentru că trebuia să se înrudească nu noi. Dacă nu ar fi făcut acest lucru, noi am fi rămas păcătoşi despărţiţi de El, deoarece nu era nicio altă cale de salvare. Deci, Dumnezeu a devenit Om, dar acel Om era Dumnezeu în trup de carne. Amin.

Din cauză că noi eram păcătoşi, Dumnezeu S-a făcut păcat, luând toate păcatele noastre asupra Sa. Deşi nu ştia ce este păcatul, El a devenit totuşi un păcătos deoarece păcatele noastre au fost puse asupra Lui. El a devenit eu, pentru ca eu să pot deveni El. Vedeţi? El a devenit un păcătos, pentru ca eu să devin fiu de Dumnezeu.

Astfel, acum noi suntem fiii şi fiicele lui Dumnezeu, pentru că El s-a făcut rudă cu noi, atunci când S-a făcut Om, fiind născut din femeie. El nu era o altă persoană, ci Dumnezeu, Dumnezeu însuşi. Aceasta o dovedeşte şi textul din 1Timotei 3.16, unde scrie: „Fără îndoială mare este taina evlaviei: cel ce a fost arătat în trup…” Dumnezeu.

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.Şi Cuvântul S-a făcut trup… ” (Ioan 1.1,14).

Cuvântul făcut fiinţă umană a devenit o rudă apropiată. A devenit Om. O, El s-a făcut moarte, pentru ca prin moartea Sa, eu să devin Viaţă! El a devenit păcătos, pentru ca prin neprihănirea Lui, să devin viu, să am viaţă. El a devenit sărac, pentru ca prin sărăcia Lui, eu să devin bogat. El a devenit ce am fost eu, astfel ca prin harul Său, eu să devin ce este El. O, Doamne!

Apoi vorbesc despre puterea lui Dumnezeu. Ea este Scriptura.

Ce dragoste a revărsat Tatăl asupra noastră, astfel încât, noi, care eram păcătoşi, străini şi departe de Dumnezeu, să putem fi aduşi atât de aproape de El, încât să devenim fii şi fiice de Dumnezeu. Nu slujitori, pentru că Biserica dintre neamuri nu este niciodată slujitoare. Nu, domnilor. Biserica dintre neamuri este compusă din fii şi fiice.

Voi, cei care aţi primit Duhul Sfânt, sunteţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu.

Este posibil acest lucru pentru voi, care aţi fost doar o grămadă de orfani şi de respinşi? Da, pentru că dacă aţi primit Duhul Sfânt, aţi devenit fii şi fiice de Dumnezeu.

Şi acum vă întreb:  Cine are cea mai mare putere înaintea lui Dumnezeu: fiul sau un înger?

Ce este un înger? Îngerul este un slujitor, este adevărat? Ei sunt slujitori.

Dar tu ce eşti? Fiul sau fiica Lui. Atunci cine are mai multă putere în ceruri: un păcătos care a fost salvat prin har sau un arhanghel care stă la dreapta Sa?

Fraţilor, păcătosul salvat prin har are mai multă autoritate în ceruri decât arhanghelul care a stat tot timpul la dreapta Lui Dumnezeu, fără păcate, deoarece păcătosul salvat este fiul lui Dumnezeu.

Da, fiul are mai multă autoritate decât slujitorul. Desigur.

O, necazul este că noi uităm adesea ce suntem. Uităm de multe ori cine ne-a făcut şi ce suntem cu adevărat. Iar după ce am devenit ce suntem, uităm cum am ajuns aici.

O, ce iubire scumpă, a dat Tatăl

Pentru neamul căzut al lui Adam.

A dat singurul Lui Fiu, să sufere,

Să ne răscumpere pe noi prin har,

Pe stânci despicate şi cer întunecat,

Mântuitorul meu Îşi pleacă capul şi moare.

Vălul se înlătură dezvelind calea,

Spre bucuria cerească şi ziua fără sfârşit.

Pe Hristos Stânca solidă, eu stau,

Toate temeliile sunt nisip mişcător.

Când trec pe la crucea minunată,

Pe care Împăratul slavei muri,

Eu socotesc păcatele mele

Ca fiind toate pierdute.

Aşa este. Un alt poet, spunea:

Trăind, El m-a iubit.

Murind, El m-a salvat.

Înviind, a dovedit pentru vecie,

Că într-o zi El va veni. Slăvită zi.

Aceasta este tema Bisericii. Este felul ei de-a arăta; este inima ei. Pământul a fost udat de sângele Răscumpărătorului înrudit, care s-a vărsat pentru răscumpărarea neamului căzut al lui Adam.

Observaţi. El este un Răscumpărător înrudit. Vedeţi? Primul lucru de care aveam nevoie pentru a putea fi răscumpăraţi, era să existe un Om vrednic. Cine a fost mai vrednic decât Isus?

Al doilea lucru care se cerea, era ca el să fie bogat. Vedeţi? Trebuia să fie capabil să facă răscumpărarea. O, fraţilor, El este Cel ce deţine cerurile şi a dovedit-o.

Astfel, a luat cinci pâini şi doi peşti şi a hrănit 5.000 de oameni, după care s-au ridicat şi douăsprezece coşuri pline cu resturi. El a putut să transforme apa în vinul cel mai bun; a putut scoate un peşte din mare şi să ia din gura lui o monedă necesară pentru plata birului. Amin.

Cu toate acestea însă, a devenit sărac, atât de sărac încât nu avea nici măcar un loc unde să-Şi aşeze capul. A devenit o rudenie cu noi, oamenii. El nu s-a înrudit numai cu cei bogaţi, ci cu toţi oamenii, ocupând locul de Răscumpărător înrudit pentru tot neamul omenesc.

Ce mai trebuia să facă El? O mărturie publică.

Când Rut s-a întors de la Boaz, după ce s-a aşezat la picioarele lui, Naomi i-a zis:

„Odihneşte-te, Rut, căci de acum totul va fi bine, deoarece ai primit trecere înaintea lui.”

Dumnezeule, îngăduie-mi şi mie să primesc trecere înaintea Ta, căci apoi:

Când trâmbiţa Domnului va suna,

Şi timpul nu va mai fi,

Când dimineaţa soseşte

Veşnică, strălucitoare şi frumoasă,

Şi când cei salvaţi de pe pământ

Se adună la celălalt mal,

Când apelul se va face acolo sus, Tată,

Eu voi fi acolo.

Rut se odihnea acum liniştită, aşteptând răscumpărarea. Ea primise deja ceva – o manta plină de orz, căci el i-a măsurat şase măsuri de orz.

Şase înseamnă şase mii de ani de existenţă a lumii. Ziua omului este simbolizată în Biblie prin numărul „6”, căci este ziua în care a fost creat omul. Sunt şase mii de ani de când a fost creată lumea, iar în cea de-a şaptea mie de ani, Dumnezeu se va odihni.

Şase mii de ani, Biserica luptă împotriva păcatului, cu ajutorul puterii lui Dumnezeu, cu ajutorul acestor boabe de orz, apoi va intra în odihna veşnică. Corect.

El i-a pus acolo şase măsuri bune de orz, ca să-i ajungă până la timpul răscumpărării depline. O, sunt atât de bucuros că mă număr şi eu printre cei răscumpăraţi!

Acum, repede, ne vom apropia de încheiere. Am văzut că în dimineaţa următoare, Rut era bucuroasă şi aştepta, iar Boaz a venit. Biblia spune că mai era o rudă care avea drept asupra femeii înaintea lui Boaz.

Mai am timp să spun şi asta? (Amin).

Cel care avea drept asupra voastră, era Diavolul, pentru că aţi păcătuit. Acesta este motivul pentru care mai întâi i-aţi aparţinut lui. Voi v-aţi născut în păcat şi aţi venit în lume prin minciună, dar el nu vă putea răscumpăra. Vedeţi? Dar Hristos, a venit, a fost făcut Om şi a plătit preţul răscumpărării noastre de sub robia păcatului. Puteţi vedea aceasta? (Amin).

Celălalt om nu putea să facă răscumpărarea.

Diavolul nu putea să moară pentru păcatele voastre deoarece el era chiar pervertitorul care a făcut păcatul. Înţelegeţi? El nu putea să vă răscumpere deoarece şi-ar fi stricat propria lucrare, propria proprietate.

El nu putea deveni un alt Diavol şi să-l înlăture pe primul, adică pe el însuşi. Nu putea deveni păcat, deoarece el era chiar păcatul. Dar Hristos, fiind fără păcat, a devenit un păcătos şi a putut să ne răscumpere. Aleluia! Astfel, noi suntem răscumpăraţi, adică suntem aduşi înapoi.

Deci, în dimineaţa următoare avea loc mărturia publică. Pentru aceasta, Boaz s-a dus şi s-a întâlnit la poartă cu celălalt om, înaintea bătrânilor. Trebuia să fie un loc public. Acolo, Boaz l-a privit drept în faţă şi l-a întrebat: „Poţi s-o răscumperi?” Dacă da, el trebuia s-o răscumpere mai întâi pe Naomi până să ajungă la Rut.

Şi Hristos trebuia să răscumpere întâi Biserica ebraică şi abia apoi putea ajunge la Mireasa dintre neamuri.

Ea, Rut, a intrat cu Naomi, ca o străină din altă ţară, o moabită, o păgână.

Acolo eram şi noi, neamurile, nişte păgâni.

Şi amintiţi-vă, Boaz a trebuit s-o răscumpere mai întâi pe Naomi, iar după ce făcea aceasta, obţinea tot ce voia.

Fraţilor, când a venit Hristos, El nu a vorbit despre Biserica dintre neamuri, ci a spus că a venit  pentru ai Săi.

„A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1.11).

Ştiţi ce le-a spus ucenicilor Săi, când i-a trimis în lucrare? „Să nu mergeţi pe calea păgânilor (a neamurilor) şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor;

ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. (Matei 10.5b-6).

Şi pe drum, propovăduiţi Evanghelia,

Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” (v. 7-8).

Este adevărat? (Amin).

I-a trimis doi câte doi, căci avea de răscumpărat acea biserică, iar când a răscumpărat biserica ebraică, avea deja şi Mireasa dintre neamuri. Amin. Aceasta era înţelegerea. Când a răscumpărat Biserica, El a primit şi Mireasa.

Deci Boaz a întrebat: „Poţi s-o răscumperi?” Şi omul acela a spus: „Nu”.

Dar trebuia să facă mărturia publică, aşa că omul şi-a scos încălţămintea şi i-a dat-o lui Boaz, care a spus în faţa martorilor:

„Voi sunteţi martori că am răscumpărat-o pe Naomi şi că mi-am cumpărat-o de asemenea de soţie pe Rut…” (Rut 4.9-10). Amin.

Vedeţi? „Am luat-o pe Rut ca soţie, ca mireasă.”

Cine era Boaz? Domnul secerişului. Amin.

„Am răscumpărat-o pe Naomi şi ca urmare o am şi pe Rut, care va fi mireasa mea.”

Şi ce i-au răspuns martorii?

„Domnul s-o facă pe femeia care intră în casa ta ca pe Rahela şi ca Lea, care amândouă au zidit casa lui Israel!” (v. 11).

Vedeţi? El a făcut o mărturie publică.

Ce a făcut Isus? Tot o mărturie publică.

Satana nu putea muri pentru păcat pentru că el era tatăl păcatului, dar Isus, Dumnezeul cerului care nu putea să moară, a venit jos şi a depus o mărturie publică, murind pentru păcatele noastre, fiind înălţat între cer şi pământ, pe cruce. Vedeţi, aceasta este mărturia publică făcută de El: cu hainele smulse de pe El, şi atârnând în ruşine între cer şi pământ. Da, El a murit ca păcătos, suferind o moarte ruşinoasă ca să ne răscumpere pe noi. O, ce mărturie publică!

Ce a făcut El? A renunţat la neprihănirea Lui, la slava Lui, şi a spus: „Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26.53). Asta ar însemna cam 40.000 de îngeri. Ce ar fi putut face ei împotriva Lui? El a spus: „Aş putea cere de la Tatăl Meu şi El mi-ar pune la dispoziţie douăsprezece legiuni de îngeri.” Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat când un singur înger poate distruge pământul într-o clipită. Cu toate acestea, El Şi-a lăsat departe toată demnitatea şi a devenit un păcătos, murind pentru tine şi pentru mine.

În încheiere, am mai putea spune că după ce a făcut răscumpărarea, Boaz a luat-o pe Rut în căsătorie, iar ea a născut un fiu, căruia i-a pus numele Obed. Obed a fost tatăl lui Isai, iar Isai a fost tatăl lui David, din care a venit Hristos. Amin.

Puteţi vedea că prin acea neprihănire, prin acea decizie categorică, El a devenit Răscumpărătorul nostru înrudit? Dumnezeu a devenit rudenie cu noi, a venit jos făcându-Se asemenea nouă, o fiinţă umană, suferind de foame şi de sete. Ştiţi ce i-a spus samaritencei: „Mi-e sete, dă-Mi să beau.” A spus aceasta şi pe cruce, dar ei I-au dat oţet. El a fost însetat ca orice om; a fost bolnav ca noi, de aceea a spus: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi.” (Luca 4.23).

Vedeţi, marea Lui putere nu era pentru Sine. Da, El avea putere s-o facă, dar nu putea s-o folosească pentru Sine însuşi. Nu.

Cineva mi-a spus într-una din zile: „Frate Branham, tu ştii totul înainte de a se întâmpla.”

„Nu este aşa, pentru că eu nu pot folosi darul pentru mine. El nu mi-a fost dat pentru mine, ci pentru voi.”

Da, voi sunteţi beneficiarii lui, nu eu. În ce mă priveşte, sunt doar un slujitor public al lui Dumnezeu. Şi predicatorul este un slujitor public. El stă doar acolo asemenea unui crin de pe câmp, iar albina merge şi îşi ia partea ei din el. După ea, vine o altă gâză care-şi ia şi ea partea ei. Vedeţi? El trudeşte zi şi noapte să-şi păstreze strălucirea şi splendoarea, iar slujitorii Evangheliei fac acelaşi lucru.

Păşeşte în rândul lui Dumnezeu şi ţine mărturia Lui adevărată, pentru ca lumea să se poată înfrupta din El.

Ştiţi ce a spus Domnul Isus despre crin? Că nici chiar Solomon, în toată splendoarea lui, nu a fost ca el. Aşa este. Vedeţi?

„Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;

totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.” (Matei 6.28-29).

Un crin trebuie să se lupte zi şi noapte ca să dea strălucire, ca să-şi păstreze veşmântul şi parfumul, iar când se deschide, albinele merg şi iau ce le trebuie din el. Da, albina, musca şi toate celelalte gâze, bune sau rele, merg şi iau din el.

Aşa este şi slujitorul creştin al lui Hristos. El se deschide, pentru că acolo nu este nimic pentru el însuşi, ci totul este pentru ceilalţi; şi aşa a fost Hristos atunci când a devenit rudenie cu noi. El a devenit Om, pentru ca lumea să poată avea parte de neprihănirea Lui, pentru ca noi să fim făcuţi fii ai lui Dumnezeu.

Ce a urmat în povestirea noastră? Rut a fost răsplătită pentru credincioşia ei, prin căsătoria ei cu Boaz.

Tot aşa, Biserica este răsplătită când, la venirea Domnului, va fi luată în căsătorie de El. Acum, noi ne odihnim în aşteptarea venirii Lui. De ce? Pentru că El este Răscumpărătorul.

În dimineaţa aceasta, m-am uitat la însemnătatea cuvântului „răscumpărare”. Aş vrea să mă ierte fraţii mei armenieni, dar eu trebuie să spun adevărul şi asta, nu ca să rănesc pe cineva, ci pentru ca voi să vedeţi lucrurile corect.

În limba greacă, cuvântul răscumpărare înseamnă „a lua un sclav de la târg”. Eu nu pot pronunţa acest cuvânt în limba greacă, dar după cum v-am spus, el înseamnă „a cumpăra un sclav din târg”.

Aceasta înseamnă că un rob a făcut ceva rău, iar stăpânul lui l-a dus să-l vândă. De fapt, l-a dus la moarte. El este sclav şi e dus în târg. Iată însă că acolo vine un om bogat, care poate să-l cumpere, iar sclavul capătă trecere înaintea lui. Ce face atunci acel om bogat? Îl răscumpără. Îl ia din târgul de sclavi şi-l duce acasă la el.

Dar odată răscumpărat, acel rob nu mai poate fi vândut din nou în târg. Amin. El nu mai poate fi vândut, deoarece a fost însemnat.

O, mulţumiri să-I fie aduse lui Dumnezeu pentru că atunci când un om intră în Hristos nu mai poate fi făcut rob din nou de către Diavolul. Da, frate, tu eşti în siguranţă până în ziua răscumpărării, pentru că te afli sub sângele lui Isus Hristos.

Citiţi numai în cartea Legii lui Dumnezeu şi veţi vedea că acesta este adevărul. Amin.

O, sunt atât de bucuros! Sunt atât de fericit pentru că ştiu că Răscumpărătorul nostru înrudit, Dumnezeul cerului, care este Duh, a venit jos, pe acest pământ, făcându-Se asemenea mie şi ţie, luând forma trupului păcătos, şi deşi nu ştia ce este păcatul, a lăsat ca toate păcatele lumii să cadă asupra Lui. El a devenit rudă cu noi, făcând o mărturie publică prin moarte, plătind întregul preţ al salvării noastre, iar Duhul lui Dumnezeu a depus o mărturie despre acest lucru, făcând ca perdeaua din Templu să se desprinde de sus în jos, nu de jos în sus, arătând că lucrarea de răscumpărare era săvârşită de Dumnezeu însuşi. Perdeaua dinăuntrul Templului a fost despicată de sus în jos, deschizând calea pentru omenirea pierdută, iar când s-a întâmplat aceasta, cerul s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, soarele a apus în mijlocul zilei, şi stelele au refuzat să strălucească, totul mărturisind într-un glas că „suntem răscumpăraţi”. Aleluia!

Haideţi să ne rugăm. (un frate aduce o prorocie).

Plecaţi-vă pentru un moment capetele. Aceasta a fost o prorocie pentru biserică, adusă după mesaj.

Dacă este cineva care nu-L cunoaşte încă pe Răscumpărătorul înrudit, dacă viaţa cuiva nu este încă pusă în rânduială, sunteţi invitaţi ca aici, în faţa acestei audienţe şi înaintea lui Dumnezeu, să-L acceptaţi pe Hristos ca Mântuitorul vostru personal. Bazinul este pregătit pentru botez, aşa că, dacă cineva doreşte să facă acest pas, serviciul de botez va începe imediat.

În timp ce avem capetele plecate, vom începe să cântăm.

Eu continui să merg, da, eu continui,

Voi plăti preţul, orice ar face ceilalţi.

Voi urma calea celor dispreţuiţi ai Domnului

Am pornit cu Isus şi voi continua.

Eu continui drumul, da, eu continui.

Înţelegeţi acest lucru? Dacă da, atunci haideţi la El:

….orice vor face ceilalţi,

Eu voi urma calea…

Sunteţi gata să vă separaţi de totul ca bătrâna Naomi?

Am pornit cu Isus şi voi continua.

Din grajdul din Betleem a ieşit un străin.

Pe pământ tânjesc să fiu ca El,

De-a lungul călătoriei vieţii,

De pe pământ în slavă,

Să fiu ca Isus…

Ai vrea să fii şi tu ca Răscumpărătorul tău? Mai este cineva cu care aţi vrea să semănaţi, în afară de Hristos? Ar vrea cineva să vină şi să îngenuncheze aici, alături de această femeie? Este cineva care vrea să urmeze calea pe care a văzut că a mers Rut, în dimineaţa aceasta? Veniţi aici şi îngenuncheaţi alături de această doamnă. Aţi luat startul? Vreţi să vă puneţi mâna în mâna Lui?

(Fratele Branham începe să fredoneze cântarea: „Să fiu ca El”).

Tatăl nostru ceresc, în timp ce biserica murmură acest cântec: „Să fiu ca Isus”, femeia aceasta, a păşit în faţă la fel ca Rut. Ina Bella venit aici, la fel ca Rut din vechime. Indiferent care este preţul, ea a venit să plătească. Indiferent câţi au râs şi şi-au bătut joc de ea, a venit aici ca să-şi mărturisească păcatele. Ea şi-a însemnat locul şi a îngenuncheat acolo unde marele Domn al recoltei S-a întins pe cruce, deoarece doreşte să primească Duhul Sfânt, harul Său, căci Cuvântul ieşit de la Tine a atins-o în inimă. Acesta este motivul pentru care, acum vine să ia locul unui credincios, îngenunchind la cruce, acolo unde şi-a mărturisit păcatele şi unde a lăsat toate lucrurile vechi din viaţa ei, devenind o făptură nouă în Isus Hristos.

Tată, rugămintea noastră din dimineaţa aceasta este ca Tu să faci ca orice persoană din clădirea aceasta, bărbat sau femeie, fată sau băiat, care nu te cunoaşte pe Tine, să fie pătruns de Cuvântul Tău, deoarece niciunul din noi nu ştie când va veni ceasul judecăţii. Este posibil să avem un accident încă înainte de a ajunge acasă; am putea suferi un atac de cord, sau orice altceva, de aceea, o, Dumnezeule, ajută-ne să ne pregătim în acest ceas, în timp ce Duhul Tău este aici, în timp ce avem dovada că Tu, Dumnezeul cerului eşti prezent în locul acesta, iar mila Ta infinită este gata să ne cuprindă pe fiecare în parte.

Dă-ne harul Tău, Doamne. Trimite şi alte suflete la altar, ca să-L accepte pe Hristos ca Salvator, aşa cum face această femeie acum. Îndură-Te, Doamne. Fii îndurător faţă de ea. Fratele ei stă aici pe platformă alături de mine, sora ei, Wood, este acolo în spate, iar mama şi tatăl ei sunt prezenţi în această sală.

Doamne Dumnezeule, Te rog să Te înduri de ea. Tu ştii ce vreau să spun în inima mea. Rugămintea mea este ca sângele Tău ispăşitor să vină în acest ceas peste ea. Îndură-Te, Doamne, în timp ce suntem în aşteptare ca şi alţii să vină aici, ca să se împace cu Dumnezeu prin Hristos.

(În timp ce-i aşteptăm, vom cânta din nou. (Fratele Branham cântă: „Să fiu ca Isus.”)!

Tată Dumnezeule, cu adevărat aceasta este mărturia noastră, căci dorim să fim cu adevărat ca El, blânzi şi smeriţi, gata oricând să iertăm, aşa cum i-a iertat El pe cei ce-L batjocoreau şi-I făceau rău. Noi vrem să fim ca El.

Îţi mulţumim pentru femeia aceasta care a venit sus în dimineaţa aceasta, iar rugăciunea mea pentru ea, este ca Tu s-o ajuţi să trăiască o viaţă predată Ţie. Fie ca ea să nu se oprească aici, ci să meargă spre Ţara făgăduită, însemnând locul şi aşezându-se acolo, primind Duhul Sfânt. Ai milă, Doamne.

Eu ştiu că sunt şi alţii care ar fi trebuit să vină aici, dar nu au făcut-o, de aceea Te rog să nu îngădui ca Duhul Sfânt să-i părăsească, ci fă să nu mai aibă odihnă nici zi şi nici noapte, până nu vor veni aici, ca să ia aceeaşi decizie ca ea. Nu vreau să fiu aspru cu ei, dar ştiu ce pierd prin faptul că nu vor să vină; ştiu cum va fi în ziua când Te vor auzi spunând: „Depărtaţi-vă de la Mine, lucrători ai fărădelegii, căci în dimineaţa aceea v-am chemat şi nu aţi vrut să veniţi!”

O, ce ceas cumplit va fi pentru ei, când vor fi puşi pe cântar şi vor fi găsiţi uşori. Tată, îndură-Te şi fă să nu fie niciunul în starea aceasta la venirea Ta, ci salvează-i pe toţi, deoarece Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Aş vrea să-I mulţumim Domnului în această dimineaţă, pentru bunătatea Lui. Vă mulţumesc şi vouă tuturor, pentru că aţi avut răbdare cu mine.

Soră Wood, Ina Bell este sora ta. O, cât ne-am rugat noi pentru ea! Ea este cumnata administratorului de aici, cea care L-a acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor personal în dimineaţa aceasta. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Cred că ţi-am spus bine numele, nu-i aşa? Fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze întotdeauna, iar dacă nu ai fost încă botezată în Numele Domnului Isus Hristos, îndemnul meu este s-o faci chiar acum, ca să primeşti Duhul Sfânt.

Dumnezeu să fie întotdeauna cu tine şi să îl binecuvântezi şi pe scumpul tău soţ, pe care am avut ocazia să-l întâlnesc cu câţiva ani în urmă. Dacă nu mă înşel, numele lui este Stanley. Este adevărat? Dumnezeu să te binecuvânteze. Căminul vostru este dulce, dar cred că de acum încolo va fi şi mai dulce.

Dumnezeu să fie cu voi toţi şi să vă dea îndurare în toate zilele vieţii voastre. Să îl urmaţi întotdeauna pe Domnul.

Soră Ina Bell, să fii întotdeauna ca Rut. Intră adânc în El şi nu te opri niciodată pe cale, ci continuă să mergi înainte.

Uneori va fi greu pentru că drumul se va îngusta, dar nu uita: priveşte mai întâi jos, pe pământ, iar apoi priveşte spre cer, fiindcă acolo vei găsi o urmă însângerată care te călăuzeşte tot timpul.

O, vai, este deja ora 12. Mai doriţi să chemăm rândul de rugăciune? (Amin).

Câţi dintre voi au văzut un rând de rugăciune? Haideţi să vă văd mâinile sus la toţi cei care nu aţi fost niciodată la una din adunările mele. O, Doamne, sunt foarte mulţi!

În cazul acesta ne-am putea ruga pentru oameni, am putea folosi darul deosebirii sau am putea să nu mai folosim niciun rând, ci să-i chemăm pur şi simplu din audienţă. Nu contează cum vom proceda, pentru că Duhul Sfânt este aici. Da, domnilor.

Totuşi, haideţi să facem un rând de rugăciune.

Câţi din voi nu au numere de rugăciune, dar doresc să fie vindecaţi? Ridicaţi mâna. În ordine. Tot ce trebuie să faceţi este să credeţi. În ordine.

Tot ce trebuie să faceţi este să credeţi. Desigur.

În timp ce ei se aliniază, aş vrea să pun o întrebare bisericii. Câţi din voi ştiu că niciun om nu poate vindeca un bolnav, nici chiar dacă este medic? Ştiaţi aceasta? (Amin). Un medic nu este un vindecător, ci e numai un ajutor al naturii, singurul Vindecător fiind Dumnezeu. Vedeţi? Doctorul poate îndrepta un os rupt, dar nu-l poate vindeca. Poate scoate un organ bolnav, dar nu poate vindeca locul tăiat. Doctorul poate scoate un dinte, dar nu poate opri sângerarea şi nici să vindece locul. Numai Dumnezeu poate face toate acestea. În ordine.

Câţi dintre voi ştiu că atunci când a fost pe pământ, Isus nu a pretins niciodată că ar fi un Vindecător? (Amin). El era un Om, iar ca Om a spus: „nu Eu fac aceste lucruri, ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine.” Este adevărat? (Amin). Ce slujbă a avut El când a fost pe pământ? Biblia spune că făcea numai ce-I arăta Tatăl să facă, aşa-i? Câţi ştiu aceasta? (Amin). Ioan 5.19 spune:

„Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

Atunci, este Isus Hristos acelaşi ieri, azi şi în veci? (Amin). Credeţi aceasta din toată inima? (Amin). El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Credeţi că dacă Isus Hristos este acelaşi, poate face şi acum aceleaşi lucruri pe care le-a făcut când a fost pe pământ? (Amin). În ordine.

Cum este El acelaşi? Acelaşi în orice lucru, da? (Amin). El este acelaşi Dumnezeu; este Acelaşi Vindecător, acelaşi Mântuitor, cu alte cuvinte, procedează la fel. În ordine.

Prin urmare, dacă este la fel, înseamnă că va face aceleaşi lucrări. Câţi din voi ştiu că acesta este adevărul? (Amin).

Acum, dacă este aşa, am să vă rog să faceţi linişte pentru un moment. Este târziu, deci staţi liniştiţi pentru un moment, căci vreau să privesc spre acest rând ca să văd dacă cunosc pe cineva.

Îl cunosc pe omul acesta. Te cunosc, frate Eral. (Fratele răspunde: „Eu nu sunt în rândul de rugăciune, frate Bill.”).

O, da, da. („Am adus pe cineva din Jeffersonville.”) Este cumva bărbatul cu care am mers la vânătoare? Am fost împreună în Colorado? („Probabil mă recunoşti cu greu, căci am pierdut foarte mult din greutate.”).

O, Doamne! Cred că Eral mi-a spus că este foarte bolnav şi va veni aici cu el. Dacă nu poţi să stai mult în picioare, să aducă cineva un scaun aici, căci eşti cu adevărat foarte, foarte bolnav. Doamne, a slăbit vreo 50 de kilograme. Să-l lăsăm să stea aici. Mulţumesc, frate.

Acum daţi-mi voie să privesc în jos. Mă uit la bărbatul acela care stă aici, în spate şi care mă priveşte. El este din La Grande, Kentucky. Nu ştiu cum te numeşti, dar te cunosc. Îi cunosc şi pe fratele şi sora Kidd, iar doamna aceea este sora Rook. Cred că aceştia sunt toţi cei pe care-i cunosc din rândul de rugăciune. O, da, aici e şi bunul meu prieten Busty Rogers din Milltown. Restul cred că sunt străini. Spun aceasta înaintea lui Dumnezeu. Acum haideţi să-i vedem pe cei din audienţă. Toţi cei care sunteţi străini faţă de mine şi sunteţi bolnavi, sau aveţi vreo dorinţă în inimă, ridicaţi mâna, oriunde v-aţi afla în sală. În ordine. Aproape peste tot se văd mâini ridicate.

Acum aş vrea să vă pun o întrebare serioasă. Credeţi voi că aceste mesaje pe care le predic sunt adevărate? (Amin). Cu siguranţă nu aţi fi venit până aici dacă nu aţi crede aceasta, nu-i aşa?

Eu nu vă spun că Isus Hristos S-a schimbat. Moartea nu L-a schimbat, ci L-a glorificat, iar după înălţare, a trimis înapoi Duhul Sfânt, care este Dumnezeu. Credeţi cu toţii aceasta? (Amin).

Când a fost aici pe pământ, Isus a spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” (Ioan 14.12). „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea….” Aceasta este ordinea lumii: biserica necredincioasă şi restul lumii ”nu Mă vor mai vedea, dar voi Mă veţi vedea.” „Voi” este biserica adevărată, credincioşii. „pentru că Eu (pronume personal), voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.” „Şi lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Este adevărat? Amin.

În dimineaţa aceasta se află printre noi baptişti, metodişti, protestanţi, catolici şi chiar şi evrei. Sunt oameni de la nazarineni, de la „Sfinţii pelerini”, de la „Martorii lui Iehova”, din „Biserica lui Dumnezeu” şi din toate celelalte denominaţiuni. Tabernacolul Branham este cam micuţ, dar cu toate acestea, aici vin oameni din toată lumea.

Acum haideţi să ne gândim puţin şi să fim respectuoşi în timp ce vă întreb ceva. Dacă El este viu, înseamnă că atitudinea Lui faţă de voi şi faţă de cei bolnavi, trebuie să fie şi astăzi aceeaşi ca ieri, da? (Amin).

Şi ce a spus El ieri? „Totul este cu putinţă pentru cel ce crede.”, este adevărat? (Amin).

Odată, un bărbat I-a zis: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el şi îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere….Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, şi n-au putut.” (Luca 9. 38-40). Ce i-a răspuns Domnul? „Dacă crezi, totul este posibil.”

Acum observaţi cum a procedat Isus, cum a slujit El? Ce a făcut El ieri? Acum vorbesc cu cei străini.

Haideţi să vedem cum a fost El, ieri. Pentru aceasta, voi cita câteva locuri, în trei minute.

Chiar la începutul slujbei Sale, a fost convertit un bărbat care se numea Andrei, iar el s-a dus şi l-a adus pe fratele său, Simon care era pescar. Vă amintiţi? L-a adus la Isus. Voi ştiţi că Petru era un om simplu, fără şcoală. Nu ştia nici măcar să-şi scrie numele. Şi când a venit înaintea lui Isus, El l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.” (Ioan 1.42).

Câţi din voi ştiu că aceasta este Scriptura? Ei au ştiut că Bărbatul acela era Mesia cel aşteptat, deoarece Scriptura le spusese cum Îl vor putea recunoaşte. Moise le spusese că atunci când va veni Mesia, El va fi un Proroc, este adevărat? (Amin).

Mesia- Prorocul. Iar când Petru a mers înaintea Lui, El i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.” O, Petru a ştiut imediat că Cel ce stătea în faţa lui este Mesia!

Uitaţi-vă la femeia de la fântâna Samariei, care era dintr-un alt neam, dintr-un alt popor. Voi ştiţi că numai evreii şi samaritenii L-au primit, deoarece rândul neamurilor, al grupării lui Rut, nu sosise încă.

Deci samariteanca a venit să scoată apă, iar Isus, care stătea lângă fântână, i-a zis: „Dă-Mi să beau.” Ce făcea El? Vorbea cu ea exact cum am vorbit şi eu cu oamenii aici, în audienţă. „Dă-Mi să beau.”, îi spusese El, deşi nu se mai văzuseră niciodată până atunci.

 Şi ea I-a răspuns: „Păi, Tu ştii doar că între noi şi voi, evreii, nu este nicio legătură.”

Era la fel cum a fost odinioară între albi şi negrii din Sud. Mulţumim însă Domnului pentru că acum nu mai este aşa.

După înfăţişare, Isus era evreu, iar ea era o samariteancă, aşa că în mod normal, ar fi fost ca El să nu o ia în seamă. Cu toate acestea, El a continuat: „O, femeie, dacă ai şti cu cine vorbeşti, tu ai fi aceea care ai cere de băut!”

Aceasta a blocat-o pe frumoasa femeie, aşa că L-a întrebat surprinsă: „Cum ai putea să îmi dai apă când nici măcar nu ai cu ce scoate, iar fântâna este adâncă?”

Şi El i-a zis: „Apa pe care ţi-o voi da Eu, este apa vieţii, este viaţa veşnică,” şi discuţia a continuat până când El a văzut care era problema ei. Câţi dintre străinii aflaţi printre noi, ştiu care este problema femeii?

Ea avusese cinci bărbaţi, iar acum trăia cu cel de-al şaselea. Şi Isus i-a zis: „Du-te şi adu-ţi bărbatul aici.”

„Dar eu nu am bărbat,” a răspuns ea.

„Bine ai zis că nu ai bărbat, pentru că cinci bărbaţi ai avut, iar cel cu care eşti acum, nu-ţi este bărbat.”

„Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că va veni Prorocul Mesia, care ne va învăţa toate lucrurile. Eşti cumva El?”

„Da, Eu sunt El,” i-a răspuns Isus.

Pe baza acestei mărturii, ea a alergat în cetate, strigând cât putea:

„Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este Acesta Mesia?”

Fraţilor, dacă acesta a fost semnul lui Mesia, înseamnă că şi astăzi trebuie să fie acelaşi; că şi astăzi trebuie să procedeze la fel, este adevărat? (Amin).

Credeţi, voi, străinilor, acest lucru? (Amin).

Acum, aceasta este pentru voi, cei aflaţi în rândul de rugăciune, dar am să spun ceva şi pentru cei care nu se află în rândul de rugăciune, ca să ştiţi şi voi pe ce să staţi.

Câţi dintre voi credeţi că El este Marele Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre”? (Adunarea spune: „Amin”).

………………………………………………………………..

…Acesta este necazul tău; aceasta ţi-a cauzat prostata, este adevărat? (Da, aşa este.) Te trezeai noaptea. Tu eşti din Ohio (aşa este) şi aparţii de biserica fratelui Sullivan sau mergi acolo, deoarece îl văd pe fratele stând aproape de tine. Ai venit aici cu fratele Kidd. (Aşa este). În ordine.

Acum te simţi altfel. (Aşa este). Durerea te-a părăsit. Du-te acasă şi bucură-te pentru că credinţa ta te face bine. Dumnezeu să te binecuvânteze………………………………………………

…Dumnezeul cel viu din ceruri ştie că eu nu te  cunosc şi că eu nu ştiu nimic despre tine. N-aş avea de unde să ştiu ce probleme ai. Ai primit un număr de rugăciune şi ai fost chemat aici sus, pentru că ţi s-a strigat numărul, dar eu nu ştiu ce necazuri ai.

Tinere, de fapt tu nu ai venit aici pentru tine, ci pentru altcineva. Este vorba de un copil. El nu este aici, ci se află în Kansas. (Aşa este, domnule). Văd că are nişte spasme asemănătoare cu cele provocate de epilepsie. Da, are chiar epilepsie. Peste acest copil este un mare întuneric.

Tu eşti în legătură cu ….Strickers (Aşa este). Nu v-aţi căsătorit voi cu surori? (Ba da). Şi crezi din toată inima? (Da). Dacă credeţi din toată inima, copilul nu va mai avea crize. Să i se facă după credinţa voastră.

…………………………………………………………………………

Te rogi pentru o mătuşă care are cancer. Crezi din toată inima? (Da, da). Eu nu te cunosc, nu te-am mai văzut niciodată, dar când m-ai auzit vorbindu-i acelui băiat despre problema lui, că se roagă pentru altcineva, ai avut acelaşi simţământ. Acum crezi din toată inima?

Spuneţi-mi, de ce s-a atins această femeie? Pe cine a atins ea?..……………………………………………………………………………….. …Doamna este umbrită de moarte. Da, deasupra ei se află o umbră întunecată. Are cancer. (Aşa este). Medicul ţi-a spus că ai cancer. (Aşa este). Ridică mâna.

(Aşa este, Doamne! Aşa este).

Nu eşti de aici, ci din Iowa. (Da).

Crezi? (Cred. Cred. Cred.)

Tu ai şi un nepot pe inimă. (Aşa este). El are ceva la ochi. (Da.), iar tu te rogi şi pentru el. (Aşa este). Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună cine eşti? (Da, cred.)

Eşti doamna McKee. (Da.) Acum, întoarce-te acasă şi fii bine. (O, Dumnezeule!), căci Isus Hristos te vindecă …………………………………………………………….………………

…Lumina pe care aţi văzut-o acolo, în fotografie, este acum deasupra acelei femei din spate. Crede soră că sunt prorocul lui.

Tu te rogi pentru soţul tău, care este pe patul morţii la Spitalul Veteranilor. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”! Crede din toată inima şi el se va face bine.

Acum, continuaţi să credeţi.

Tu ai avut un accident de maşină. Ai venit aici din nord. Eşti de lângă Bedford, Indiana. (Corect). Este adevărat? (Da).

Atunci crezi că gâtul tău va fi bine? Să ţi se facă după credinţa ta.

Întoarce-te acasă şi dă-i slavă lui Dumnezeu ……………… ………………………………………………………………………………..

…O, Dumnezeule, tânărul acela a luptat lupta cea bună a credinţei, stând în prezenţa lui Iehovah-Jire (Domnul va purta de grijă). Fie ca puterea care L-a înviat pe Isus şi  L-a ridicat din mormânt, să-l atingă în acest moment şi să-i dea ceea ce-şi doreşte, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Doamne Isuse, eu îmi pun mâinile peste această soră, în Numele lui Isus Hristos şi mă rog ca ochii ei să fie bine. Fie ca toate suferinţele din trupul ei să plece, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Tatăl nostru ceresc, aici este sora Kidd. Mă rog să-i dai putere la vârsta ei înaintată aşa cum i-ai dat şi lui Naomi. Doamne, îngăduie ca ea să fie încă de folos pentru slava Ta. Îndură-Te, Tată, prin Numele lui Isus Hristos. Amin.

Ai milă şi de fratele Kidd, care a fost lovit de moarte, dar adus înapoi de Viaţă. Dumnezeule, mă rog ca Tu să-l ţii în putere, căci eşti Dumnezeu şi poţi face aceasta spre slava Ta, aşa cum mi-ai promis la spital.

Fie ca mărturia lui să răsune prin tot statul Ohio şi în toată lumea……………………………………………………………………………………….

…Eu Te cred pe Cuvânt şi ştiu că poţi face aceasta.

– Amin –