PUTEREA LUI DUMNEZEU

Fiţi binecuvântaţi. Să ne rugăm.

Tată ceresc, în seara aceasta Îţi mulţumim pentru Isus, Fiul lui Dumnezeu, care a venit pe pământ şi a murit ca noi să avem părtăşie unul cu altul, în timp ce sângele Lui ne  curăţeşte de toată necurăţia noastră. Te rugăm să îngădui ca El să privească în seara aceasta peste noi şi să ne dea binecuvântările Sale, fiindcă o cerem în Numele lui Isus. Amin.

Mulţumesc, frate Joseph. Vă puteţi aşeza.

Nu sunt vrednic de un asemenea compliment, dar nădăjduiesc că şi Domnul va gândi la fel despre mine când voi părăsi lumea aceasta. Îţi mulţumesc, frate, pentru că vă rugaţi pentru mine, şi vă mulţumesc şi vouă, prieteni, pentru frumosul compliment.

Odată, după ce am predicat un frate mi-a zis: „Frate Branham, apreciez mult aceasta.” Acolo era încă un predicator, iar acela a zis: „Mie nu-mi place ca oamenii să spună aceasta despre mine. Nu-mi place să mă laude.”

„Mie îmi place”, i-am răspuns eu, „ şi aceasta pentru că între noi doi este o diferenţă: eu sunt sincer în ceea ce spun.” Adevărul este că nouă ne place când cineva spune ceva frumos cu privire la noi, nu-i aşa? Sigur că da. Şi cred că şi lui Isus Îi place să-I spunem că Îl iubim, nu credeţi? Aşa este.

În seara aceasta sunt puţin obosit. Suntem deja de opt zile în lucrare… şi mă simt obosit. Nu foarte tare, dar destul cât să o simt. Aceasta se datorează faptului că noaptea nu pot să dorm îndeajuns, iar aceasta mă trage puţin înapoi.

Îl iubiţi din toată inima pe Isus? (Adunarea spune: „Amin”). Amin. Nădăjduiesc că mâine seară va ajunge aici şi doamna Branham şi îl va aduce şi pe Iosif.

Eu v-am vorbit despre Iosif cu şase ani înainte de a se naşte. Eram la Minneapolis şi citeam despre viaţa lui Iosif, ce bărbat minunat a fost el. Am intrat într-o cameră mică unde era dulapul în care îmi ţineam hainele. În timp ce închideam uşile dulapului şi Îi mulţumeam Domnului pentru cele citite, Ceva mi-a vorbit. Nu era o vedenie, dar Ceva îmi spunea: „Vei avea un fiu şi îi vei pune numele Iosif.”

„Asta este bine. Îţi mulţumesc, Doamne.” Şi am început să le spun oamenilor despre aceasta. Cam la un an după această întâmplare, în casa noastră a venit pe lume un copilaş. În timpul sarcinii, unii mă întrebau: „Este Iosif?”, dar eu le răspundeam la toţi: „Nu ştiu.” Cu patru ani în urmă se născuse un alt copilaş, o fetiţă, iar de data aceasta s-a născut o altă fetiţă. Când s-a întâmplat aceasta, fraţii, în special fraţii mei de trup mă şicanau tot timpul: „Credeam că este corect de fiecare dată, Billy.”

„Este, nu te îngrijora. Va veni şi Iosif.”

„Da, da, sigur că va veni cu Meda de 35 de ani şi cu probleme la fiecare naştere.”

„Da, sunt absolut sigur că va veni, pentru că Dumnezeu spune întotdeauna adevărul. Eu voi avea un băiat şi numele lui va fi Iosif.”

Dar ei spuneau: „Nu se poate!”

A trecut un an, doi, trei, patru şi intram în al cincilea, iar micuţul Iosif nu era nicăieri. Apoi, când eram în sala de aşteptare, aşteptând ca Meda să nască, unii m-au întrebat: „Acesta este Iosif?”

„Nu ştiu”, am răspuns eu. „Tot ce ştiu este că Iosif va veni, dar nu ştiu când.”

Atunci a venit asistenta şi mi-a zis: „Reverend Branham, ai un băiat frumos de 7 funzi.”

Când am auzit aceasta, am zis: „Iosif, mult ţi-a trebuit până ai ajuns, dar mă bucur că ai venit.”

Când Domnul îţi spune ceva, să-L crezi, pentru că El o va face negreşit. Să nu te îngrijorezi. Poate va dura ceva timp, dar o va face când va hotărî El, nu-i aşa? Noi Îl iubim şi ne încredem în El pentru că fiecare făgăduinţă a Lui se va împlini.

Noi credem din toată inima că Domnul va face exact ceea ce spune.

Dacă privesc aici jos, în locul rezervat orchestrei, nu văd muzicieni, ci văd pe cineva care înregistrează benzi. Leo, Gene, mă bucur să vă văd. Am auzit că ai avut probleme în urma extragerii unui dinte. Mă bucur că eşti mai bine, frate.

Domnul să aibă milă de noi în timp ce ne vom închina înaintea Lui.

Aş vrea să citesc un text cu care să continuăm serviciul început aseară din Cartea răscumpărării.

Am înţeles că duminică după-amiaza, va vorbi aici fratele Tommy Hick. Este adevărat? Sunt sigur că o să vă placă la toţi de Tommy, pentru că s-a întors de curând din Rusia.

Acum aş vrea să citesc din Cartea Exodului, din capitolul 14. Îmi place mult sfârşitul capitolului 13, unde scrie despre Stâlpul de Foc, care a condus poporul Israel zi şi noapte. Ziua, arăta ca un nor, iar noaptea era ca un Stâlp de Foc. Acesta era Îngerul Legământului, nimeni altul decât Isus Hristos însuşi înainte de a fi făcut trup în pântecele Mariei. Era Hristos. Moise Îl urma pe Hristos. Scriptura spune că El era în pustie cu Moise şi Îl numeşte Îngerul Legământului.

În Exod 14.15 citim:

„Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.”

Îmi place aceasta. Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la citirea Cuvântului Său.

Fiind mijlocul săptămânii, mă gândeam  să-i chem pe cei care au numere de rugăciune. Dar după ce am început aici, am fost atât de obosit încât m-am gândit că totuşi ar fi mai bine să am un serviciu destinat doar bolnavilor. Şi dacă va fi cu voia Domnului, acest lucru se va întâmpla mâine seară, când vreau să mă rog pentru toţi cei care au numere de rugăciune.

Fraţii Moore şi Brown mi-au spus: „Vom veni pe platformă să te ajutăm, frate Branham.” Spuneau aceasta pentru că se tem pentru mine întotdeauna când intru în acel fel de serviciu. Deci, mâine seară vor fi chemaţi pe platformă toţi cei care deţin numere de rugăciune. Eu l-am întrebat pe băiat dacă au împărţit numere de rugăciune şi mi-a spus că sunt deja vreo două sute.

Revenind la tema noastră, aseară am vorbit din Scriptură din Cartea Exodului, şi am aflat că „Exod” înseamnă „Chemat afară”. Dumnezeu îşi separă poporul de cei necredincioşi. Apoi am citit din Scriptură că odată cu ei a ieşit o mulţime amestecată. Aceştia, şi-au topit cerceii şi bijuteriile, au făcut un viţel şi au vrut să se întoarcă în Egipt. Deşi erau tăiaţi împrejur, au ţinut Paştele şi au făcut toate celelalte lucruri, erau o mulţime amestecată: credincioşi şi necredincioşi.

Tot aseară am văzut că sunt trei puteri despre care urma să vorbim:

• puterea diavolului;
• puterea credinţei;
• puterea lui Dumnezeu.

În continuare am văzut că diavolul are o putere, iar aceasta este moartea. Dar după moarte, el nu mai poate face nimic: este terminat o dată cu moartea.

El a încercat să-l omoare pe Moise chiar după ce s-a născut. Astfel, în încercarea de a-l suprima pe el, care era vasul ales, i-a omorât pe toţi copiii.

Acelaşi lucru l-a făcut cu Abel, când a văzut că prin linia lui urma să vină Sămânţa neprihănită. Dar Dumnezeu   l-a ridicat în locul lui pe Set, iar în Evanghelia lui Matei vedem linia descendentă până la Sămânţa Împărătească. Când S-a născut Isus, Satana a stârpit toţi copiii, încercând să oprească Planul lui Dumnezeu, dar Planul lui Dumnezeu nu poate fi oprit de nimeni.

Nu demult, unii au făcut o petiţie care urma să ajungă în Congres. În ea se spunea că vor închide uşile tuturor bisericilor care nu aparţin de o anumită denominaţiune. Confederaţia unită a bisericilor va forma un semn al fiarei pentru această naţiune şi pentru lume. Când se vor uni, ei vor închide toate uşile. Într-o zi chiar o vor face.

Atunci, oricine nu va aparţine unei denominaţiuni din această confederaţie, va fi prigonit. Toţi vor fi siliţi să primească semnul. Ei se gândesc deja că vor opri vindecarea divină şi toate aceste lucruri care nu sunt acceptate de biserici. Dar nu vor reuşi să facă acest lucru; nimic nu o poate face, pentru că Biserica lui Dumnezeu va merge mai departe. Ei au mai încercat s-o oprească. Astfel, i-au aruncat pe creştini la lei, i-au ars pe rug, etc. dar cu toate acestea Biserica lui Dumnezeu a mers mai departe.

El a spus clar: „….şi porţile iadului nu o vor birui.” (Matei 16.18). Aceasta arată că toate porţile iadului vor fi împotriva ei, dar nu o vor putea birui, pentru că Dumnezeu va merge mai departe cu Biserica Lui. Întotdeauna va fi aşa.

Ei au încercat să-i oprească pe creştini: i-au ars, i-au aruncat la fiare, etc. şi toate acestea numai ca să înăbuşe această religie de modă veche. Dar ea va rezista până la venirea lui Isus. Amin.

Diavolul este un tip viclean, care poartă cu sine puterea morţii, dar el poate merge numai până acolo.

În continuare, acolo a păşit credinţa şi L-a recunoscut pe Dumnezeul învierii, chiar dacă în sicriu îi vedem pe cei dragi, o mamă tânără cu copilaşul alături de ea, aşa cum am văzut-o pe soţia mea.

Îmi amintesc ziua când Billy Paul, care nu avea mai mult de un an şi jumătate, se uita la sicriul în care erau mama şi la sora lui, care erau coborâte în groapă.

Un predicator a luat o mână de ţărână şi a spus: „Cenuşă din cenuşă, ţărână din ţărână şi pământ din pământ.” În timp ce auzeam cum se zdrobeau bulgării aceia de pământ pe sicriul lor, simţeam că se rupe inima în mine. Dar dintre pinii bătrâni din jur se auzea parcă un cântec: „Dincolo de Râu este o Ţară.” Da, dincolo de moarte am văzut învierea.

„Eu sunt învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi mort, va trăi.” (Ioan 11.25). Cine face aceasta? Credinţa.

Atunci am păşit în faţă şi am spus: „Dumnezeu să te binecuvânteze, scumpa mea. Sufletele voastre să se odihnească în pace. Într-o zi ne vom revedea din nou.” Amin.

La puţin timp după aceea, eu şi Billy am mers la mormântul mamei lui. Avea cam 8-10 ani. Era dimineaţă şi în timp ce ne apropiam de mormânt, el plângea. Am pus floarea pe mormânt, apoi am îngenuncheat amândoi. El îşi ţinea pălărioara în mână, şi-a rezemat capul de mine şi plângea zicând: „Tati, mămica mea zace aici!”

„Nu, dragule”, i-am răspuns, „mama ta nu este acolo. Noi privim dincolo de mormântul acesta. Dincolo de mare este un mormânt cu uşile dărâmate, iar Cel ce a înviat din morţi a spus: „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată…” (Ioan 11.25-26). Ele sunt în siguranţă în braţele Lui, aşa că dincolo de acest nor întunecat pe care îl vedem, credinţa vede strălucirea învierii lui Dumnezeu.”

Eu sunt recunoscător pentru că este o nădejde dincolo de mormânt, şi credinţa ne duce acolo. Credinţa îşi ocupă locul pe Stânca Cuvântului lui Dumnezeu, şi chiar dacă toate valurile iadului o vor lovi, cu ochii ei de vultur va străpunge  acei nori şi Îl va vedea pe Dumnezeul învierii şi al făgăduinţei.

Deci, în seara aceasta, eu sunt recunoscător pentru acest lucru, şi ştiu că şi voi sunteţi; şi orice credincios este.

Gândiţi-vă că noi avem o Ancoră care se află dincolo de perdea. Nu o putem vedea totdeauna, dar ştim că este acolo. Ştiţi povestea cu băiatul care se juca cu zmeul. Ei l-au întrebat: „Unde este zmeul, căci nu se vede?”

„Ştiu că este acolo sus”, a răspuns băiatul, „pentru că îl simt.” Aşa este.

S-ar putea să nu-l putem vedea; vremurile sunt întunecate. Norii pot ascunde Faţa Lui, dar nu-L ascund pe El. Pot ascunde soarele, dar el străluceşte dincolo de nori, iar credinţa îl vede.

Mama lui Moise avea o credinţă încercată; şi orice fiu care vine la Dumnezeu, trebuie să fie încercat mai întâi. Dumnezeu îţi încearcă credinţa.

El putea să treacă foarte bine peste acel lucru, să-ţi găsească o cale mai uşoară, pe care să nu se întâmple acel lucru, dar este mai bine să te testeze. Mie îmi place aceasta, vouă nu?

Cea mai mare experienţă a mea este când ajung la un munte peste care nu pot să trec nici pe deasupra nici pe dedesubt, dar stau liniştit şi Dumnezeu va muta muntele din loc. Nu contează cât de întunecat este norul: credinţa îl străpunge cu un ochi care priveşte dincolo de ceea ce-i arată diavolul, pentru că biruinţa noastră este Dumnezeu. Amin.

Moartea nu este o ameninţare. Astfel, nu-i de mirare că credinciosul poate spune: „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”

„…Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos.” (1Corinteni 15.55+57). Aceasta este credinţa care nu se ruşinează; aceasta este credinţa care biruieşte.

Mama lui Moise şi-a pus micuţul într-un coşuleţ căptuşit cu smoală, pe care Dumnezeu îl călăuzea prin descoperire…

Aţi ştiut că întreaga Biserică a Dumnezeului celui Viu este zidită pe descoperirea lui Isus Hristos? După ce au fost alungaţi din grădina Eden, Cain şi Abel au venit şi au adus o jertfă Domnului. Deci Cain, care nu era un comunist, a venit, s-a închinat Domnului oferindu-I o jertfă şi a făcut tot ce a ştiut mai bine. Era foarte religios.

Dar Biblia spune că Abel nu a venit cu fapte, ci prin credinţă. El a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, iar Dumnezeu a mărturisit despre el că este neprihănit, prin faptul că i-a descoperit Planul Său.

Pe atunci încă nu era scrisă Biblia, iar cei doi fraţi fuseseră învăţaţi la fel de către mama şi tatăl lor. Dar, prin descoperire, Abel a văzut că nu fructele culese din Eden trebuiau aduse ca jertfă, aşa cum cred şi astăzi unii oameni. Pentru că nu fructele, ci sângele mamei şi al tatălui său, l-au făcut muritor. Astfel, în urma acelei descoperiri divine, el a adus ca jertfă sângele unui miel.

Nimeni nu putea să-i spună acel lucru, dar, prin credinţă, el a văzut venirea Fiului lui Dumnezeu şi astfel a oferit un miel ca preumbrire; el a văzut că Isus era Mielul junghiat înainte de întemeierea lumii, iar Dumnezeu a mărturisit: „Acesta este adevărul!” pentru că El mărturiseşte întotdeauna Adevărul.

De aceea sunt atât de bucuros când pot prezenta popoarelor lumii un Isus Hristos înviat. Aceasta nu este o poveste inventată, ci este mărturia absolută a lui IaHVeH Dumnezeu care L-a înviat pe Isus din morţi. Şi partea bună este că acest lucru poate fi dovedit.

Când Cain a văzut că jertfa adusă de fratele lui a fost primită, l-a înjunghiat din gelozie. Dar observaţi cum a ajuns Abel la aceasta.

Când a coborât de pe muntele schimbării la faţă, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din proroci.”

„Dar voi cine ziceţi că sunt?”

Simon Petru drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.”

Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta (nici nu l-ai învăţat în vreun seminar, nici în urma educaţiei primite), ci Tatăl Meu care este în ceruri ţi l-a descoperit.”

Şi Eu îţi spun: „tu eşti Petru, şi pe această piatră…” Pe ce? Pe descoperirea spirituală că Isus este Hristosul. Nu pe o concepţie mintală, ci pe descoperirea spirituală: „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui.” (Matei 16.13-18).

Ce este aceasta? O descoperire. Ce este credinţa? Este Dumnezeu care îţi descoperă prin Duhul Sfânt ce va face sau ce a promis.

Aţi auzit că „credinţa vine în urma auzirii,” dar auzirea nu este credinţa. O bucată de pâine se cumpără cu 25 de cenţi, dar cei 25 de cenţi nu sunt bucata de pâine. Auzirea aduce Cuvântul care produce credinţa, dar „credinţa este o încredinţare neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11.1). Cu alte cuvinte: tu auzi Cuvântul, Dumnezeu îţi descoperă că este Adevărul, şi Adevărul descoperit de Duhul confirmă credinţa ta în Dumnezeu. Înţelegeţi? Aceasta este Biserica pe care a ridicat-o Dumnezeu pe Piatra pe care porţile iadului nu o pot birui.

Mama lui Moise stătea pe malul râului cu copilaşul în braţe, încredinţată că el era copilul promis; eliberatorul hotărât mai dinainte de Dumnezeu.

Cuvântul „predestinat” nu este corect, ci mai potrivit este: „cunoscut mai dinainte.” Predestinarea priveşte spre „cunoaşterea mai dinainte”, iar „cunoaşterea mai dinainte” priveşte la destinaţie. Cu alte cuvinte: ca să fie Dumnezeu, El trebuia să cunoască sfârşitul înaintea începutului.

Fiţi atenţi! Prin înţelepciunea Sa, prin descoperirea duhovnicească, El a descoperit că Moise era vasul Său ales, iar mama lui nu s-a speriat de porunca împăratului, ci prin credinţă, ea l-a văzut ducând poporul Israel în ţara făgăduită. Amin.

Ce ochi ai credinţei, ce credinţă puternică avea ea! O, aceasta este peste puterea diavolului! Diavolul te duce la moarte, dar credinţa priveşte peste aceasta. Diavolul îţi arată cimitirul şi zice: „Toţi ajungeţi acolo!” şi este adevărat. Dar Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că noi vom ieşi din el. Atunci când va veni Isus, cei care au adormit în El vor învia şi vor merge cu El.

Diavolul poate ridica sperietori; poate ridica umbre şi să spună: „Vei muri în dimineaţa aceasta!”, „Este ultimul tău ceas!” dar aceasta nu-l poate speria pe credincios. Satana este doar un bluf. Dacă Dumnezeu îmi descoperă că nu se va întâmpla aşa, nu-mi pasă ce spune celălalt. Eu ştiu că voi ieşi din acea situaţie.

Când cei de la clinica Mayo mi-au spus că mai am doar câteva zile de viaţă, i-am crezut şi am zis: „Se pare că este vremea să mă duc…” Dar Duhul Sfânt mi-a vorbit şi   mi-a spus: „Slujba ta abia a început!” Aleluia! Din momentul acela nu a mai contat ce au spus fraţii Mayo; nu m-am mai gândit la ceea ce au spus ei, ci m-am gândit la ce a spus Dumnezeu.

Nu cu mult timp în urmă, m-a sunat un bărbat şi m-a rugat să mă rog pentru băiatul lui de 15 ani, care era în spital cu difterie (boală infecţioasă contagioasă a căilor respiratorii). Băiatul era pe moarte. Doctorul nu m-a lăsat să intru la el: „Nu poţi intra, pentru că şi tu ai copii!”

„Dar îmi asum riscul”, i-am răspuns eu.

„Vei duce difterie şi la copiii tăi.”

„Dacă am destulă credinţă să intre în difterie, înseamnă că am destulă credinţă şi că Dumnezeu nu o va lăsa să ia copiii mei.”

Doctorul, care era catolic, a continuat: „Nici aşa nu poţi intra.”

„Dar dacă ar veni un preot să dea ultima împărtăşanie la băiat, l-ai lăsa?”

„O, asta-i altceva”, a răspuns el.

„Nu, nu este altceva! Pentru noi, lucrul acesta este la fel de sacru, cum este pentru voi ritualul acela.”

Cumva, cumva am reuşit să-l conving, aşa că m-a dus, mi-a dat un halat alb şi mi-a pus pe faţă o mască. Abia vedeam pe unde merg, şi nu m-ar fi recunoscut nimeni dacă m-ar fi întâlnit. Dar am intrat acolo şi totul a fost în ordine. Este o singură posibilitate de a intra acolo: să respecţi regulile. Jucaţi întotdeauna între liniile terenului şi veţi câştiga.

Când am intrat la băiat, mama şi tatăl lui erau acolo. Băiatul era inconştient de două zile, aşa că nu am reuşit să vorbesc cu el. Atunci am îngenuncheat. M-am uitat spre tatăl lui, şi am văzut că îi curgeau lacrimi mari pe obraji. Mi-am pus mâinile peste băiat şi am spus: „Scumpule Tată ceresc, Tu ai spus: „Eu sunt învierea şi viaţa…” şi ne-ai promis aceste lucruri. Acest tată m-a chemat să mă rog pentru fiul lui, pentru că crede că am fost trimis de Tine să mă rog pentru bolnavi.

Tată, eu mă rog din toată inima şi sunt convins că credinţa atinge haina Ta. Da, eu cred cu o credinţă neclintită că băiatul acesta este vindecat şi îşi va reveni, pentru că o cer în Numele lui Isus Hristos.”

Tatăl a privit spre mama băiatului şi a spus: „Nu-i aşa că este minunat? O, sunt atât de bucuros!”

Asistenta, care stătea acolo şi plângea, s-a întors spre tatăl băiatului şi i-a spus: „Domnule, nu înţeleg nimic. Ştii că băiatul tău va muri?”

„Nu, doamnă, nu ştiu.”

„Păi, băiatul este…”

„Băiatul meu nu moare. El va trăi pentru că aşa a promis Dumnezeu.”

„Este bine să ai credinţă, dar să-ţi spun ceva, domnule…” şi a început să-i explice procedurile medicale la care a fost supus băiatul şi rezultatele obţinute. I-a explicat cum stau lucrurile şi cu aparatul la care îi era conectată inima şi a spus că atunci când coboară la nivelul la care era, din punct de vedere medical nu mai există nici o şansă să se ridice. Din clipa aceea, va trăi maxim trei sau patru ore.”

Atunci, bărbatul acela, pe care nu îl voi uita niciodată, şi-a pus mâna pe umărul asistentei şi i-a zis:

„Soră dragă, tu priveşti la maşinăria aceasta pentru că este singurul lucru pe care îl ai, dar eu privesc spre o făgăduinţă divină.” Amin.

Ea ştia doar ce indica acel aparat, dar credinţa acelui bărbat trecea dincolo de aceasta. El L-a văzut pe Dumnezeul care era mai mult decât în stare să facă aceasta; pe Cel care a promis că nu ne va lăsa şi nu ne va părăsi niciodată. Depinde de tine la ce te uiţi.

Creştinii privesc la lucrurile pe care nu le văd, fiindcă ei merg prin credinţă. Este adevărat? Noi credem aceasta pentru că aşa spune Dumnezeu în Biblie. Credinţa încercată dă rezultate 100%, pentru că Dumnezeu este obligat să răspundă acelei credinţe.

Priviţi ce a făcut mama lui Moise: ea şi-a pus fiul în aceeaşi moarte în care muriseră ceilalţi copilaşi; prin credinţă, a fost făcut un legământ pentru el. Desigur, în mod normal aligatorii ar fi putut să-l mănânce pe copilaşul care nu avea mai mult de trei luni, sau primul val ar fi putut să răstoarne coşuleţul care nu era mai mare de atâta (fratele Branham arată), şi ar fi fost gata. Dar credinţa a privit dincolo.

Ea ştia că mâna lui Dumnezeu era peste acel copil, de aceea nu s-a temut de ceea ce a spus Faraon. Priviţi ce face credinţa: ea l-a dus pe râul morţii, în înviere, până la palatul lui Faraon, aşa că a fost crescut şi educat chiar în palatul instrumentului diavolului. Faraon era instrumentul diavolului care omora copiii, dar Dumnezeu a luat vasul pe care Faraon voia să-l omoare şi l-a trimis chiar în casa lui ca să-l crească.  Aleluia!

Nu-L subestimaţi pe Dumnezeu! El Îşi înfăptuieşte minunile lucrând în mod misterios. Astfel, Faraon, un om posedat de demoni şi cu inima împietrită, care a pus să fie omorâţi toţi copiii evrei, l-a primit în palatul său chiar pe eliberatorul lor, l-a hrănit, l-a crescut, l-a educat şi pe deasupra a luat-o şi pe mama lui ca să-l alăpteze. Amin. Aceasta face credinţa.

Acea mamă a văzut acest lucru prin credinţă şi a aşteptat să vină fiica ei s-o cheme ca să-l alăpteze. Ea avea deja în gând acest lucru, fiindcă Dumnezeu îi descoperise ce se va întâmpla. Amin.

Dacă în seara aceasta, Dumnezeu îţi descoperă că boala ta a plecat prin legământ, aşa cum i-a descoperit şi acelei mame, este gata. Amin. Prin puterea credinţei ea şi-a pus copilaşul chiar în gura morţii, deoarece ştia că se va ridica din nou. Amin.

Uneori, noi suntem trecuţi prin încercări. Oamenii spun: „Frate Branham, de ce mi se întâmplă aceasta dacă sunt creştin?” Dumnezeu lasă lucrul acela peste tine ca să-ţi arate dragostea Sa şi să-ţi dovedească că El este „învierea şi viaţa.”

Moartea zice: „Eu am un drept…” Porunca lui Faraon era să fie omorâţi toţi copiii, să fie aruncaţi în apele acelea, iar acea mamă a spus: „Eu îmi pun copilaşul pe aceste ape, prin descoperire. Am pregătită o cale de scăpare!” Amin. Şi  l-a pus în moarte. Dar credinţa l-a scos afară şi l-a făcut fiul fiicei lui Faraon, iar pe ea a adus-o să-l alăpteze. Vedeţi cum lucrează Dumnezeu? Toate au lucrat spre slava Lui, chiar sub nasul Satanei: „Să-ţi arăt numai cât eşti de orb, Satană!”

I-a pus copilul chiar în faţa lui şi l-a făcut pe Satana să-l hrănească şi să aibă grijă de el. Vă daţi seama? Chiar pe cel care avea să distrugă întreaga naţiune egipteană şi să ducă Israelul spre biruinţă. Aleluia!

O, Dumnezeul nostru este minunat! Să ai credinţă! Mai tare decât moartea? Sigur că da! Credinţa este mai tare decât moartea. Deci iată cum se mişcă puterea credinţei.

Să vă spun ceva. Cred că Egiptul era cea mai puternică naţiune a lumii acelui timp, un mare centru comercial. Fără îndoială, Moise avea instruirea ROTC în toate lucrurile. Dumnezeu l-a instruit în felul acela, deoarece avea să conducă o armată. Da, Dumnezeu l-a făcut pe Satana să-l instruiască pe Moise cum să conducă o armată care să-l distrugă chiar pe el. Aleluia! Aceasta este puterea credinţei.

Ea a văzut prin credinţă tot ce urma să vină. Şi nu numai atât: chiar ea a făcut toate aranjamentele. Desigur. A pus copilaşul în legământ şi a stat pe mal aşteptând să fie chemată. Glorie! Ea a aşteptat acel timp, şi prin credinţă a răbdat totul fiindcă Îl văzuse pe Cel nevăzut. Ea ştia că acesta era copilul ales; copilul făgăduit de Dumnezeu. Timpul eliberării poporului se apropia şi ea ştia că acesta era copilul. Amin.

Moise a ajuns comandantul ofiţerilor, cel mai bine instruit, iar Satan îi aducea cina pe tavă. Cam cum este astăzi, prieteni: pui fripţi, friptură, cartofi, ceai şi de toate. El stătea acolo deoparte, iar Dumnezeu zicea: „Să vad ce poţi face, Satană, pentru că, în definitiv, nu eşti chiar atât de tare. Totuşi, îl vom pune în moarte, aşa cum ai cerut, pentru că acea mamă a văzut ce voi face pentru toţi cei ce cred în Mine prin Isus Hristos. Ea a făcut totul prin credinţă!”

Moise a fost bine instruit devenind un adevărat ofiţer, pentru că Faraon spunea: „Într-o zi, el va fi Faraon.” Dar Dumnezeu este Cel care făcea toate acestea.

Amoriţii şi toţi ceilalţi nu aveau nici o şansă în faţa acelui bărbat bine instruit. El i-a luat aşa cum a luat generalul Grant, Richmond-ul. Moise era instruit în toată înţelepciune Egiptului, iar când aceste ore de instruire se terminau, mama sa îl lua în cameră şi îl instruia (Aleluia!) în învăţătura neprihănirii. Vedeţi? Orice mamă este un predicator; ea are o adunare micuţă în casa ei.

Şi Moise o întreba: „Mamă, înţeleg că am toată pregătirea posibilă, dar cum crezi că va lucra IaHVeH?”

Şi ea a început să-i citească prin credinţă. Iar când a venit vremea să se urce pe tron, Moise a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon. De ce? Pentru că, prin credinţă, a văzut ceea ce i s-a făcut mamei lui şi a ales acelaşi lucru.

Am văzut ce s-a făcut pentru Pavel; am văzut ce s-a făcut pentru Petru. Am văzut ce s-a făcut pentru ceilalţi: era acelaşi lucru, prin credinţă.

Nu contează cât de întunecat pare norul, pentru că soarele străluceşte chiar după el. Furtunile nu pot ascunde Faţa Lui binecuvântată. Amin.

El n-a promis „o navigare lină”, ci a spus: „Întotdeauna voi fi cu voi!” Amin. Atunci ce importanţă are cât ţine furtuna, câtă vreme El este lângă tine? Valurile şi vânturile Îl ascultă şi I se supun. Amin.

Am putea vorbi ore întregi despre faptele credinţei: Cum a ţinut Paştele prin credinţă; cum s-a întâlnit şi a vorbit cu Dumnezeu; cum a ţinut mielul pascal şi apoi l-a jertfit, etc. Dumnezeu a făcut toate acestea prin puterea credinţei. Puteţi vedea ce face credinţa?

Apoi a fost trimis spre ţara făgăduită. Voi ştiţi toată lupta dintre Dumnezeu şi Faraon, cum prin credinţă au fost făcute toate acele lucruri, iar în textul din seara aceasta îi vedem în călătoria lor. Când au privit în faţă au văzut că Marea Roşie le oprea înaintarea, iar la stânga şi la dreapta erau munţii. Atunci şi-au ridicat privirea şi au privit în spate, iar de acolo venea Faraon cu toată oştirea lui: cu carele de luptă şi cu toţi acei soldaţi instruiţi. Peste tot era un nor mare de praf, care era ridicat de apropierea celor câtorva zeci de mii, sau poate chiar un milion de soldaţi înarmaţi. Această turmă mică era încolţită de lupii care se apropiau, aşa că au început să strige ca orice om: „Nu erau destule morminte în Egipt ca să fim îngropaţi acolo?” Vedeţi? Aşa gândim noi.

Au uitat ce făcuse pentru ei credinţa, doar cu câteva zile în urmă. Aceasta facem noi. La prima durere care ne încearcă după ce s-a făcut rugăciunea pentru noi, zicem: „O, cred că am pierdut vindecarea…” Auzim că au venit pe platformă oameni şi au fost vindecaţi de cancer, ochii orbi au fost deschişi, cei şchiopi au umblat din nou, etc., dar cu toate acestea, când vine prima problemă mică uităm cu totul de toate acestea. Îl vedem pe Domnul Isus în puterea învierii Lui, dar uităm atât de repede! Aceasta este partea umană.

Şi iată-i pe evrei stând acolo neajutoraţi. O, ce loc! Vă puteţi imagina? Un popor care a umblat smerit înaintea lui Dumnezeu, care a ţinut toate poruncile; au mâncat mielul pascal, au urmat cu credincioşie toate instrucţiunile date de Moise, şi iată că acum Dumnezeu i-a condus într-o capcană.

O, Doamne, erau neajutoraţi, nu puteau face nimic.

Dar Dumnezeu făcuse planul călătoriei lor încă înainte să fi fost făcută lumea. Aleluia! Poate credeţi că sunt nebun pentru că strig aleluia, dar nu mă pot abţine, explodez. „Aleluia” înseamnă „Lăudat să fie Domnul!” Acesta este singurul cuvânt pe care pot să-l spun şi germanilor şi hotentoţilor din Africa de Sud. Oriunde ai fi, este acelaşi cuvânt: „Aleluia!” Lăudat să fie Domnul!

Şi iată-i încolţiţi de oştirea Egiptului. Dumnezeul cerului i-a condus printr-un Stâlp de Foc şi i-a dus în această capcană.

Desigur, necredinţa va spune: „De ce? De ce a făcut aceasta?” Uitaţi că imediat după ce au scăpat de acolo au intrat în pustiul păcatului, dar adevărul este că Dumnezeu îi conduce pe copiii Săi pe aceste cărări.

„Unii prin apă, alţii prin potop

Unii prin mari încercări, dar toţi prin Sânge.”

Amin. Aceasta este calea; doar urmaţi-o! Nu contează unde ne conduce, continuaţi să mergeţi pe ea. Aşa a făcut şi Israel şi a intrat drept în capcană, iar partea lor umană a uitat toate minunile, tot ce făcuse Dumnezeu pentru ei şi au început să se întrebe: „Ce să facem acum?”

Atunci Moise a strigat spre Domnul şi El a răspuns: „Staţi liniştiţi şi veţi vedea izbăvirea lui Dumnezeu!” Ce aveau să vadă? Salvarea.

Satana a arătat că moartea era în râu, dar puterea credinţei a fost dovedită prin lucrările pe care le-a făcut şi prin părăsirea Egiptului. Da, credinţa s-a dovedit mai puternică. Dar acum ei erau într-o capcană, aşa că sosise timpul ca Dumnezeu să arate ceva. Oamenii nu mai puteau să facă nimic. Ei urmaseră toate instrucţiunile Lui şi iată că ajunseseră într-o capcană. Dar venise timpul ca Dumnezeu să îşi arate dragostea pentru ei.

Poate de aceea te-ai îmbolnăvit: pentru că El vrea  să-ţi arate dragostea Lui. El vrea să ajungi într-o zi la capătul drumului. Uneori este prea greu, dar prin aceasta, Dumnezeu ne face să privim în sus, este adevărat? Da, El vrea să-Şi arate dragostea, vrea să-Şi arate puterea. Lui Dumnezeu Îi place să facă aceasta.

El i-a spus lui Avraam cu foarte mulţi ani în urmă, că va scoate poporul Israel cu mână puternică din robia Egiptului, şi trebuia să-Şi ţină promisiunea. Şi Acelaşi Dumnezeu care a spus că îl va scoate pe Israel din Egipt cu mână puternică şi a împlinit totul întocmai, a spus şi că „Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, aceştia se vor însănătoşa,” şi a împlinit totul literă cu literă.

Indiferent câţi critici s-au ridicat sau se vor ridica cu teologiile şi concepţiile lor intelectuale, fără descoperire, Dumnezeu Îşi va ţine Cuvântul şi Îl va împlini întocmai. Amin.

Nu este minunat să-L vedem pe Dumnezeu în acţiune?

Odată, când eram într-un hotel, am auzit o femeie care plângea, şi m-am gândit: „Cineva are probleme!” Când m-am întors, am văzut două tinere de vreo 21-22 de ani, una blondă şi una brunetă, care erau îmbrăţişate şi plângeau.

M-am apropiat de ele şi am zis: „Scuzaţi-mă, sunt predicator. Aş putea să vă ajut cu ceva?”

„Da, frate Branham.”

„Şi care este problema?”

Atunci una dintre ele mi-a zis: „N-am putut primi un număr de rugăciune ca să ajungem în rând, şi pentru că am ştiut la ce hotel eşti cazat, am venit şi te-am aşteptat aici. Mă gândeam că poate umbra ta va trece peste prietena mea şi astfel va fi vindecată.”

„Dar ce probleme are?”

„Este bolnavă mintal şi am adus-o aici pentru că cred că poate fi ajutată.”

Aceea era o credinţă adevărată, nu una prefăcută. În clipa aceea am avut o vedenie şi am spus: „Tu vii din Texas, din partea de nord, de lângă Lubbock. Ai adus-o într-un Buick galben şi aţi călătorit pe un drum care era pe o parte din beton, iar pe cealaltă din bitum. Râdeaţi şi aveaţi partea de sus a maşinii lăsată jos, iar când aţi luat curba era să aveţi un accident.”

Când a auzit aceste cuvinte, fata a strigat cât a putut, iar eu am continuat: „Aşa vorbeşte Domnul: ea este vindecată!” Aşa este.

În ziua următoare, ea a pus oraşul pe jar, a stârnit cuibul diavolului. Dacă vreţi să-l stârniţi pe diavolul predicaţi despre vindecarea divină. Petru a predicat în ziua de Rusalii şi trei mii de suflete au fost salvate, iar Satana nici nu s-a mişcat. Dar câteva zile mai târziu, a vindecat un olog aflat lângă Poarta Frumoasă şi tot iadul s-a ridicat împotriva lui. Aşa este.

Diavolului nu-i place să-L vadă pe Dumnezeu arătându-Şi puterea. El crede că are multă putere, dar este terminat. Amin. Hristos este Biruitorul, aşa că luaţi iniţiativa şi nu-l lăsaţi pe Satana să împingă ceva peste voi.

Fratele Baxter a venit la mine şi mi-a zis:

„Tot oraşul este pe jar.”

„Dar ce s-a întâmplat?” l-am întrebat eu.

„Ştii cele două fete care au fost vindecate?”

„Da.”

„Sunt jos, plâng şi îşi fac bagajul să plece.”

„Dar ce s-a întâmplat?”

„Mărturia lor a stârnit un val de revoltă, aşa că la adunarea din seara aceasta va participa şi FBI-ul. Se spune că te vor demasca, aşa cum s-a întâmplat cu Simon vrăjitorul din Biblie.”

„Ei bine, dacă sunt vrăjitor sunt de acord să fiu demascat.”

Atunci fratele Baxer mi-a zis: „Ar trebui să mergi jos să vorbeşti cu fetele.”

M-am dus imediat şi am bătut la uşa camerei lor. Ele plângeau şi îşi împachetau hainele. Când m-au văzut, mi-au zis: „O, frate Branham, ne pare rău pentru tot ce se întâmplă.”

„Pentru ce vă pare rău?”

„Pentru că am provocat atâtea probleme. Pentru că te-am băgat în necaz.”

„Cum adică? Pentru că a fost vindecată ea? Dar nu pe mine m-aţi băgat în probleme ci pe diavolul. El este cel care are probleme acum.”

„Dar frate, noi nu am vrut să-ţi facem probleme. Astăzi am stat lângă o femeie şi ea ne-a întrebat: „Sunteţi cu partida lui Branham?”

„Nu, doamnă,” am răspuns noi.

„Ba da, sunteţi,” a continuat ea.

„Nu este adevărat, dar tocmai am fost vindecată aseară la hotel.”

„Ascultaţi la mine,” a zis femeia aceea, „omul acela este un vrăjitor. Noi ştim aceasta!”

„Doamnă, prietena mea a fost bolnavă mintal şi urma să intre într-o instituţie de boli mintale, dar acum a fost testată şi este perfect normală.”

„Da, ştiu”, a continuat femeia, „că şi eu mi-am dus copilul la una din adunările lui, pentru că avea T.B.C. Omul acela a făcut „hocus-pocus” peste el şi copilul n-a mai avut nimic, dar ştiu că acesta este diavolul.”

Oricine ştie că diavolul nu are putere de vindecare. Dacă diavolul poate vindeca, înseamnă că este în echipă cu Dumnezeu. Biblia spune: „Eu sunt Domnul care te vindecă,” dar Satana nu poate face aceasta.

Aceasta a fost o mare confruntare şi în Egipt, când Faraon i-a adus pe acei vraci şi magicieni. Ei au putut face anumite lucruri, dar nu au putut vindeca. Astfel, când Moise făcea o minune, o făceau şi ei, dar nu au fost în stare să îndepărteze acel lucru. Aceasta arată clar că Dumnezeu este singurul care poate vindeca. Amin.

Fata a continuat: „Îmi pare rău pentru ce am făcut… Acum mergem acasă.”

„Dar tu ştii că prietena ta este vindecată.”

„Da.”

„Nu-i minunat Dumnezeu în vindecare?”

„Ba da.”

„Ar trebui să-L vedeţi şi în luptă. El este minunat.”

„Vrei să te duci acolo?”

„Doar nu credeţi că o să fug! Sigur că mă duc.”

„Dar, frate Branham, FBI-ul te va expune…”

„Ce să expună? Ce au ei de expus? Eu încerc să duc Evanghelia la toată lumea şi să ajut cât mai mult. Veniţi să-L vedeţi pe Domnul în luptă. Aţi văzut cât este El de minunat în vindecare. Haideţi să vedeţi cât este de măreţ şi în luptă. Eu nu L-am văzut niciodată ieşind învins dintr-o luptă, ci doar biruitor. Chiar şi când L-au dus în iad, El Şi-a pus piciorul pe gâtul diavolului, i-a luat cheile morţii şi a înviat a treia zi. Da, chiar şi în moarte a ieşit biruitor.”

Astfel, m-am dus acolo. La început au vorbit nişte băieţi spanioli care au spus: „Vindecarea divină poate fi bună, dar şi Simon vrăjitorul este încă la lucru.”

Eu i-am spus fratelui Baxter: „Frate Baxter, plecaţi şi apoi întoarceţi-vă.”

În adunare erau cam trei sau patru mii de oameni. Când eram aproape de încheiere, am spus: „Am aici un bilet în care se spune că sunt Simon vrăjitorul şi că FBI-ul mă va da pe faţă. Dacă mai întârziaţi, aţi putea rata acest lucru, de aceea vă invit să mă daţi chiar acum pe faţă.”

Am aşteptat dar nu s-a ridicat nimeni: „Unde sunteţi? De ce nu vă arătaţi?” Şi am aşteptat din nou, întrebându-mă care era problema.

La un moment dat, am observat că în colţul drept era o umbră mare şi neagră. Oare de ce stă acolo? Curând a plecat de acolo, a trecut pe deasupra oamenilor şi s-a dus sus la balcon, unde s-a oprit deasupra a doi bărbaţi: unul îmbrăcat cu costum albastru, iar celălalt cu costum gri. Atunci am avut o vedenie şi am spus:

„Nu este vorba de FBI, ci de doi predicatori decăzuţi care stau acolo sus.” Când au auzit aceasta, cei doi au încercat să se ascundă, dar trei sau patru mexicani, cu mâinile aspre, s-au dus după ei. „O, nu, nu! Nu faceţi aceasta! Aici nu este implicată carnea şi sângele. Lăsaţi-i în pace!” Am spus aceasta pentru că ei au vrut să pună o frânghie în jurul gâtului unuia dintre ei.

Apoi am continuat: „Daţi-mi voie să spun ceva. Dacă sunt Simon vrăjitorul, voi cădea mort chiar acum pe această platformă, dar dacă voi sunteţi greşiţi, iar eu sunt un om al lui Dumnezeu, haideţi aici şi veţi cădea voi morţi pe platformă! Audienţa va putea vedea singură cine este greşit, pentru că Dumnezeu va dovedi cine are dreptate!”

Am aşteptat puţin, apoi am zis: „Să cântăm o cântare.” Când am început să cânt, ei s-au ridicat şi au plecat. I-am aşteptat cam 30 de minute, dar nu au mai apărut.

Atunci am spus: „Sunt sătul de astfel de lucruri peste tot!”

Dumnezeu este mare în luptă. Când te trimite El, nu te teme de nimic. Stai acolo şi vei vedea salvarea Lui, pentru că este Unul singur care  poate aduce salvarea şi acela este Dumnezeu. Nimeni altcineva!

Şi El i-a zis lui Moise: „Stai liniştit şi vei vedea salvarea lui Dumnezeu!”

Oştirea lui Faraon venea ridicând un nor mare de praf, dar când Moise s-a oprit şi a aşteptat salvarea lui Dumnezeu, iată că Stâlpul de Foc stătea între Israel şi oştirea lui Faraon. Dar ei au respins Lumina.

Orice om care respinge Lumina, primeşte ceea ce au primit ei. Vedeţi? Aceeaşi Lumina care a luminat Israelul şi   i-a arătat pe unde să meargă, a orbit ochii lui Faraon şi ai oştirii lui. Şi acelaşi Duh Sfânt pe care voi Îl numiţi un „nonsens”, duce Biserica în slavă şi orbeşte ochii teologilor moderni de astăzi. El este Cel care a dat Lumina la învierea lui Isus şi de la cincizecime încoace, dar dacă refuzaţi s-o acceptaţi, ea va deveni întuneric pentru voi. O veţi critica, o veţi numi „holly-roller”, dar foarte bine vi s-ar putea lega o piatră de moară de gât şi să fiţi aruncaţi unde este apa mai adâncă, pentru că aţi făcut hulă împotriva Duhului Sfânt. Pentru voi nu mai există iertare, pentru că Cuvântul spune: „Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor…” (Matei 12.32).

Dar voi ştiţi atât de multe! I-aţi batjocorit pe oamenii care sunt în Duhul lui Dumnezeu, cred în vindecarea divină, în învierea lui Isus Hristos şi în puterea lui Dumnezeu. Aţi râs de ei, v-aţi ridicat nasul şi aţi părăsit biserica.

Aş vrea să văd ce veţi face când veţi sta înaintea Împăratului care a trimis acest Mesaj! Credeţi că aveţi ceva mare, dar aşteptaţi să vină ziua aceea, pentru că acum este ziua omului, dar vine ziua Domnului. Aşa este.

O, cum a trecut timpul! Ar trebui să termin.

Dumnezeu în puterea Sa. În puterea Sa, El i-a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Ia toiagul în mână, ridică-l în sus şi păşeşte înainte!” Aleluia!

Şi Moise a pornit înainte, ţinând toiagul ridicat:

„Noi vom păşi în Lumină.

Ce Lumină minunată vine;

Unde picurii milei lucesc.”

Îngerul Domnului mergea înaintea lor în Stâlpul de Foc, iar când au ajuns la mare, a despicat-o şi a făcut din ea ziduri pentru ei, ca să poată trece şi să scape din capcană. Dumnezeu îşi arăta dragostea şi puterea Sa, atunci când nimeni şi nimic nu-i mai putea ajuta. Amin.

Puterea Satanei este limitată, dar puterea credinţei aduce la împlinire descoperirea lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi ajută pe cei care nu se pot ajuta singuri.

Printre oameni este o zicală care Îl dezonorează pe Dumnezeu şi care spune: „Dumnezeu îl ajută pe cel care se ajută.” Ce ridicol! Dumnezeu îl ajută pe cel ce nu se poate ajuta. Aşa-i că este minunat?

Puterea lui Dumnezeu este singura care poate da Viaţa veşnică. Puterea Lui a fost aceea care a făcut un pom. Nici o ştiinţă din lume nu poate face un pom, dar puterea lui Dumnezeu poate; şi ea mă ţine şi pe mine în viaţă.

Dacă Dumnezeu te cheamă, toate spitalele, oxigenul şi aparatele medicale din lume nu te mai pot ţine aici. Mântuirea este a Domnului.

Puterea lui Dumnezeu hrăneşte vrăbiuţa şi tot puterea lui Dumnezeu îi vorbeşte raţei de pe lac. Nu merge nimeni să o hâşâie de pe lac, dar când se apropie frigul, puterea lui Dumnezeu o conduce spre sud. Aleluia!

Puterea lui Dumnezeu este aceea care ne conduce la Isus Hristos. Puterea lui Dumnezeu i-a condus pe cei trei înţelepţi la Pruncul Isus. Puterea lui Dumnezeu mişcă sufletul fiecărui credincios. Amin. Puterea lui Dumnezeu este cea care-i ajută pe cei ce nu se pot ajuta. Amin.

Voi ştiţi că eu sunt vânător şi iubesc pădurile. Cu câteva luni în urmă eram împreună cu cei doi „elevi” ai mei, Leo şi Gene. Ei stăteau pe verandă, iar eu învăţam despre lucrările lui Dumnezeu.

O tânără a născut un copilaş, dar pentru că nu l-a vrut, l-a luat, l-a înfăşurat într-o pătură, l-a legat cu sârmă şi l-a aruncat de pe pod în apă.

Astfel, noi trei, domnul şi doamna Wood care locuiesc peste drum de mine şi lăptarul discutam despre fapta ei. La un moment dat, am văzut târându-se pe drum un oposum. Mergea pe unde nu erau garduri şi curând a intrat în curtea mea.

Eu cunosc animalele şi le înţeleg destul de bine comportamentul, pentru că am fost paznic de vânătoare mulţi ani. Îmi place viaţa în sălbăticie şi o studiez cu plăcere. Ziua, oposumul este orb ca o bufniţă, de aceea vânează numai noaptea. Din pricina aceasta, ziua umblă numai dacă este deranjat sau alungat de cineva.

M-am mirat mult când am văzut că se întoarce de pe şosea şi intră drept la mine în curte. M-am gândit că are rabie, de aceea m-am dus, am luat o greblă din grădină şi am pus-o pe el. De obicei, ei se rânjesc dacă faci aceasta şi se joacă, dar acesta a prins grebla cu gura şi a muşcat-o. Atunci m-am gândit că sigur are rabie sau este grav rănit. Şi atunci am observat… Poate este scârbos ceea ce spun, dar era deja plin de viermi, iar muştele roiau pe el. Muşte verzi care îl înţepau peste tot. Unul din picioare fusese sfâşiat de vreun câine sau fusese lovit de vreo maşină, pentru că era rupt şi atârna aşa.

Asemenea cangurului, oposumul are în faţă un „buzunar” în care îşi ţine puii. Acel „buzunar” este ţinut de un nerv. Şi pentru că acel oposum era extenuat, „buzunarul” era deschis. Apoi am observat de ce se lupta din greu: în „buzunar” erau nouă pui golaşi, cam atât de mari (Fratele Branham arată). Când s-a lăsat jos, i-am chemat pe cei doi băieţi cu care vorbeam: „Haideţi aici să învăţaţi o lecţie. Această mamă, care este doar un animal mut, valorează mai mult decât femeia care şi-a înecat copilaşul.” Aşa este. „Tânăra aceea era sănătoasă şi frumoasă, deci putea alerga din local în local ca să se distreze, dar şi-a ucis copilaşul. În schimb, această mamă oposum, s-ar putea să mai aibă doar 20-30 de minute de viaţă, după rana pe care o are, dar şi în aceste ultime minute se luptă pentru puii ei. Este o mamă adevărată şi are mai multă morală decât acea femeie.”

Femeia şi bărbatul sunt ceva minunat, dar când se îndepărtează de Dumnezeu cad mai jos decât animalele, aşa că fac lucruri pe care animalele nu le fac.

Am ridicat grebla de pe ea, iar când am făcut aceasta, femela n-a mai aşteptat nici un moment: s-a ridicat, a mers mai departe şi s-a aşezat lângă treptele casei mele. M-am dus la ea şi am mişcat-o cu grebla, dar n-a avut nici o reacţie. Era gata. Fraţii m-au întrebat:

„Este moartă?”

„Nu ştiu”, am răspuns, privind spre sărmanii ei pui care încercau să se hrănească cu laptele ei.

Doamna Wood, care este o adevărată creştină, mi-a zis: „Frate Branham, tot ce mai poţi face pentru ea este s-o omori. Şi ar trebui să-i omori şi puii, pentru că oricum vor muri de foame fără mamă şi sunt prea mici ca să-i poţi creşte.”

„Soră Wood, ceea ce spui tu este adevărat, dar nu pot s-o fac.”

„Păi, eşti vânător, nu?”

„Da, dar sunt vânător, nu ucigaş. Pur şi simplu nu pot s-o fac. Este adevărat că am mai vânat oposumi pentru mâncat, dar nu pot să-l omor aşa.”

„Atunci s-o facă Banks,” a continuat ea. Banks este soţul ei, bunul meu prieten, dar eu i-am zis:

„Nu vreau s-o facă nici el,” aşa că nu s-a atins nimeni de ea.

Am încercat s-o hrănesc, dar ea nu s-a mai mişcat deloc. Afară era un soare puternic, ce cădea chiar pe ea. Privind-o, mă gândeam: „Ce privelişte groaznică!”

Piciorul i se umflase foarte tare, iar muştele roiau peste tot pe ea. Am turnat puţină apă pe ea ca să le îndepărtez, dar curând s-au întors, pentru că trăgeau la rana aceea deschisă.

Seara, fratele Wood a venit şi mi-a zis: „Astăzi ai fost foarte ocupat, pentru că tot timpul oamenii au venit şi au plecat. Ar fi bine să faci o plimbare.”

Astfel, eu şi soţia mea, şi el şi soţia lui, ne-am urcat în maşină şi ne-am dus să ne plimbăm. La un moment dat, soţia mea a spus: „Aţi văzut căţeluşul acela de pe marginea drumului?”

Ne-am întors şi m-am dat jos din maşină să-l iau de acolo. Săracul era doar atât de mic (fratele Branham arată) şi era plin de pureci şi de păduchi. L-am luat acasă şi i-am tratat rănile, iar acum este un câine frumos.

Pe la 10.30-11.00 când am ajuns acasă, oposumul era încă acolo. Fratele Wood l-a privit şi a zis: „Acesta nu se mai mişcă.” A stat acolo toată noaptea, iar dimineaţa când am ieşit afară, Billy venea de la pescuit. Oposumul era tot acolo. M-am uitat la el şi m-am gând: „Este mort!” Am mişcat-o puţin cu piciorul şi am văzut că micuţii încercau să se hrănească. Ea era atât de slăbită că nu mai putea ţine buzunarul închis.

Micuţa mea Rebekah, o ştiţi, cea care stă în adunare şi se roagă pentru bolnavi, a ieşit în curte, iar când a    văzut-o, mi-a zis: „O, tată, uită-te la bietul animal!”

„Nu-i aşa că e groaznic, scumpa mea?”

„Nici nu mă pot uita,” a spus ea şi a fugit în casă.

Am mers şi eu în odaia mea, m-am aşezat jos, mi-am ridicat mâinile şi am spus: „Nu ştiu ce să fac cu oposumul acela…” Şi cum stăteam aşa şi mă gândeam, Ceva mi-a zis: „Ieri ai predicat despre ea ce mamă adevărată este.”

„Da, le-am spus lui Leo, Gene, lăptarului şi celorlalţi fraţi ce mamă adevărată este ea.”

„Ai spus că ea voia să-şi îngrijească puii.”

„Da, aşa este.”

„Ei bine, Eu am trimis-o la tine şi ea s-a aşezat la uşa ta, ca o doamnă, şi a aşteptat timp de 24 de ore în rândul de rugăciune, dar tu nu i-ai spus nici un cuvânt.”

Atunci m-am gândit: „Cu cine vorbesc? Am răspuns cuiva…” Şi chiar în clipa aceea am simţit prezenta Lui. Voi ştiţi… „O, Dumnezeule, Tu eşti? O, iartă-l pe robul Tău neştiutor şi prost!”

M-am dus imediat la oposum… şi am zis: „Tată ceresc, ştiu că mi-ai arătat vedenii despre oamenii care sunt bolnavi şi că ai vorbit inimii lor să vină la rugăciune. Tu mi-ai vorbit despre fratele Bosworth. Când el avea probleme, Îngerul lui Dumnezeu îmi vorbea deja despre aceasta în Africa de Sud. Dar harul Tău s-a arătat şi pentru acest animal? El nu are suflet şi nu ştie nimic despre descoperire. Dar Tu eşti Dumnezeul vieţii, Cel care cunoaşte şi vrăbiile, care sunt atât de neînsemnate… Isus a spus: „Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru.” (Matei 10.29). Şi acum, Tu doreşti să mă rog pentru animalul acesta pe care l-ai trimis aici, dar eu am fost atât de prost încât nu mi-am dat seama. Tată, Te rog în Numele lui Isus să o vindeci pe această mamă.”

Dumnezeu este Judecătorul meu şi El ştie că spun adevărul: oposumul acela s-a întors, s-a uitat la mine, s-a ridicat, şi-a adunat puii în micuţul „buzunar”, fără să mai şchiopăteze sau ceva, m-a privit încă o dată ca şi cum ar fi spus: „Mulţumesc, domnule!” şi a pornit de-a lungul curţii cât se poate de sănătoasă. Ce era aceasta? Puterea lui Dumnezeu. Aleluia! Dumnezeu domneşte în natură. Cine aprinde stelele noaptea? Ce ştiinţă ar putea face aceasta? Cine trimite soarele să apună şi dimineaţa îl ridică din nou pe boltă? Cine ţine Pământul pe traiectorie? Puterea lui Dumnezeu. Cine vă ţine sufletul? Puterea lui Dumnezeu. Aleluia! Puterea Satanei este limitată, dar puterea lui Dumnezeu nu are nici o limită.

Să ne rugăm.

Tată ceresc, în seara aceasta Îţi mulţumim pentru Isus, Fiul lui Dumnezeu, pentru îndurarea Lui şi pentru tot ce a făcut pentru noi. Îţi mulţumim pentru exemplele din Biblie, această Carte scumpă, cu coperţi negre, care ne arată calea pelerinilor de-a lungul epocilor.

Îţi mulţumim, Doamne, pentru că Duhul Sfânt Se mişcă deasupra, ca şi slava Shekinah. Îngăduie ca oamenii să deschidă această Biblie, s-o privească în profunzime şi să intre dincolo de perdea, în sfânta sfintelor, ca să trăiască sub slava Shekinah, în prezenţa Atotputernicului Dumnezeu. O, slavă Numelui Său!

Dumnezeule Atotputernic, Îţi mulţumim pentru că în seara aceasta, ai venit în puterea Ta, pe platformă, lângă slujitorul Tău nevrednic, să faci lucrările pe care le-ai făcut când erai pe pământ, pentru ca oamenii să ştie că nici o ştiinţă omenească nu le poate face.

Cine face florile să crească? Cine pune culoarea în ele? Cine pictează cerurile? Cine pictează toamna frunzele în roşu şi galben? Aleluia! Dumnezeul veşniciei. Cine ridică toiagul când se apropie umbra morţii? Singurul Dumnezeu.

Tată, Te rog în Numele lui Isus să vii şi să ridici toiagul pentru cei suferinzi, pentru slava Ta. Amin.

Îmi pare rău că v-am ţinut mai mult. O, eu Îl iubesc şi mă gândesc că stau în prezenţa Împăratului. Ştiţi cântecul care spune:

„Aleluia, aleluia,

Am trecut perdeaua Râului,

Unde slava nu se stinge niciodată.

Aleluia, aleluia,

Locuiesc în prezenţa Împăratului.”

Aleluia! Perdeaua Râului, unde slava nu se termină, unde slava Shekinah a lui Dumnezeu rămâne veşnic, ferind credinciosul de contaminarea acestei lumi, sfinţindu-l, înlăturând lucrurile lumii, toată îndoiala şi întunericul din gândul lui şi dându-i o inimă curată. Odinioară, Dumnezeu Şi-a scris Legile şi le-a pus pe table sub chivot, dar astăzi, când omul trăieşte în slava Shekinah, sub scaunul îndurării, Dumnezeu Îşi scrie legile în inima lui şi le păstrează acolo. Amin. Eu sunt bucuros pentru că pot trăi în prezenţa Împăratului.

Îl iubiţi? (Amin). Nu este El minunat? Noi obişnuiam să cântăm un cântec vechi:

„Credinţa în Tatăl, credinţa în Fiul

Credinţa în Duhul Sfânt, trei în una.

Dracii se cutremură, păcătoşii se trezesc,

Credinţa în IeHoVaH tot va scutura.”

Amin. Diavolul urăşte aceste cântece de bucurie. Haideţi să cântăm împreună.

(Adunarea cântă împreună cu fratele Branham).

Amin. Scutură porţile iadului. Dumnezeu îl face să ştie cine este El. Frate Groat, eşti aici? Ştii unde am învăţat cântecul acesta? Henry Groat, eşti în sală? Ridică mâna. Unde eşti? L-am văzut astăzi. O, este chiar în spatele meu! Îţi aminteşti cum cântam împreună acest cântec în lanul de porumb? O, ce minunat!

Tatăl lui s-a rugat pentru mine. Trebuie să spun aceasta. Tatăl lui este un olandez tipic, cu mustaţă mică. Sper că mă va ierta pentru aceasta.  El a fost în oraşul nostru, iar dintr-un magazin a ieşit o doamnă îmbrăcată imoral.

Femeilor, ascultaţi! Ştiaţi că cel care vă face să vă îmbrăcaţi aşa este un duh necurat? Aşa este. Voi nu ştiţi, dar este diavolul. Eu nu spun că sunteţi imorale, dar jucaţi pe un teren greşit. Un duh necurat vă face aceasta.

Femeia aceea a ieşit dintr-un magazin şi era îmbrăcată imoral, iar fratele Groat, care este un glumeţ de felul lui, i-a zis: „O, soră, ţi-ai uitat bluza!” şi a început să râdă.

El m-a dus în lanul pe porumb şi s-a rugat pentru mine. Şi-a pus braţele în jurul meu, a îngenuncheat şi s-a rugat: „Dumnezeule Tată, vino şi vindecă-l pe fratele Branham.”

Frate Groat, îţi mai aminteşti ziua aceea în lanul cu porumb? Amin. Şi a făcut-o. El este minunat!

În seara aceasta mă simt cu adevărat bine. Îl iubiţi cu toţii?

Rândul de rugăciune este pregătit? În ordine.

Acum, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu vine în scenă aşa cum a făcut-o pentru Israel. Eu sunt prins într-o capcană, dar ştiu ce a promis Dumnezeu. El i-a lăsat pe cei trei tineri evrei să ajungă în cuptorul aprins, ca să dovedească faptul că El este Dumnezeu. L-a lăsat pe Daniel să ajungă în groapa cu lei, ca să dovedească faptul că El este Dumnezeu. L-a lăsat pe Lazăr să moară şi să putrezească în mormânt ca să dovedească faptul că El este Dumnezeu. Amin. Şi El poate face aceasta şi astăzi, nu-i aşa? El poate dovedi că este Dumnezeu.

Doamna care stă în faţa mea… presupun că nu ne cunoaştem, este adevărat? Dar un lucru este sigur, şi anume că este Cineva care ne cunoaşte pe amândoi, soră. Aşa este. Iar într-o zi, vom sta în prezenţa Lui şi vom da socoteală pentru tot ce am făcut în viaţa aceasta. Eşti conştientă de aceasta, aşa-i?

Vreau să-ţi spun că s-a întâmplat ceva… Îngerul Domnului a venit chiar acum cu ungerea Lui. Lăudată să fie Dumnezeu, pentru că a atins-o repede pe doamna. El te-a atins înainte să pot spune eu ceva, este adevărat? Aşa este.

Pentru că nu te cunosc şi nu te-am mai văzut niciodată până acum, Îl vei accepta pe Isus, dacă Dumnezeu îmi va descoperi care este problema ta sau pentru ce te afli aici?

Noi suntem în prezenţa Lui, iar El poate să ia de la noi sau să ne lovească cu o boală de care să murim. El este Dumnezeu, deci trebuie să fim respectuoşi înaintea Lui. Credeţi aceasta, nu-i aşa?

Deci aici este această doamnă. Tu ai o problemă nervoasă, eşti extrem de nervoasă. Te văd la doctor pentru că ai o problemă: este o infecţie. Ai o infecţie la un sân. Îl văd pe doctor că îţi spune că nu ştie ce este şi nici care este cauza. Acesta este adevărul.

Nu eu spun aceste cuvinte. Buzele mele vorbesc, dar nu eu am controlul. Ceea ce spun este însă adevărat, aşa-i? Da? Este Isus înviat din morţi? Să nu uitaţi prieteni că aceasta a făcut Isus când a fost pe pământ, şi El face şi în seara aceasta acelaşi lucru. Iată care au fost ultimele Lui cuvinte înainte de a părăsi pământul. El Şi-a dus ucenicii afară până spre Betania, i-a binecuvântat şi le-a spus: „Duceţi-vă în toată lumea (Aceasta înseamnă şi la Chicago, aşa-i?),  şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.

Iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce vor crede…, până la sfârşitul lumii.” (Marcu 16.15-17 – parafrazare).

Cât timp? Doar în zilele apostolilor? „Până la sfârşitul lumii.”

„În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

 vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” (v. 17-18). Aceasta a spus El.

Crezi aceasta? Dumnezeu a făcut o promisiune şi eu cred că dacă crezi şi tu şi îmi pun mâinile peste tine, vei fi vindecată. Este adevărat? Atunci vino în faţă.

Tată ceresc, îmi pun mâinile peste această femeie, pentru că nici ea şi nici doctorul nu pot spune care este starea ei. Doamne, Te rog să Te înduri de ea şi s-o vindeci, pentru că eu îl condamn în Numele Tău pe acest diavol care s-a instalat în trupul ei ca să-i ia viaţa. Satan, ieşi afară din ea, în Numele lui Isus Hristos, căci eşti biruit! Duh al morţii eşti biruit! Isus cel înviat este aici, şi prin ochii credinţei privim dincolo de această umbră, acolo unde pentru sora noastră străluceşte Soarele vindecării depline. Noi facem aceasta în Numele lui Isus şi la porunca Lui. Amin.

Domnul să te binecuvânteze. Du-te şi vei fi bine.

În ordine. Vino, soră. Să crezi din toată inima. Când obosesc, mă simt extenuat, dar atunci este mai bine pentru că William Branham dispare şi Isus Hristos poate vorbi.

Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Nu pare a fi nimic în neregulă cu tine, dar Dumnezeu ştie dacă totul este bine sau nu, este adevărat?

Se întâmplă ceva în audienţă, pentru că Duhul Sfânt S-a mutat acolo. Fiţi respectuoşi! Nu vă mai plimbaţi, ci staţi liniştiţi.

Soră, pot să mai vorbesc o dată cu tine? O văd pe doamna îndepărtându-se din nou de mine. Văd că este foarte nervoasă din pricina îngrijorării. O apasă ceva. A avut o operaţie din pricina cancerului. Tu eşti îngrijorată pentru că operaţia nu a reuşit prea bine. Nu te mai îngrijora şi stai în prezenţa Domnului Isus Hristos, care este Învierea şi Viaţa. Crezi aceasta? Vino puţin aici.

Tată ceresc, eu o binecuvântez pe această femeie în Numele Domnului Isus Hristos şi Te rog să o vindeci prin puterea lui Dumnezeu. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Du-te şi crede din toată inima.

Acum văd un duh întunecat. Fiţi respectuoşi! Vă rog să nu vă mai plimbaţi prin sală, pentru că aceste duhuri merg de la un om la altul. Voi nu realizaţi cum stau lucrurile, dar atunci când cancerul pleacă de la un om, se duce la altcineva. Cu siguranţă, iar eu nu pot interveni.  Dacă vă tot mişcaţi, eu nu pot vedea unde merge, dar este o umbră neagră.

Peste femeia aceasta este chiar acum un cancer. Este o umbră neagră. Cum ştiu aceasta? O văd în vedenie. Văd moartea care stă deasupra femeii. Ea va muri dacă nu o ajută Dumnezeu. Vedeţi? Când a fost alungat de aici, acest duh s-a înfuriat şi a căutat un alt loc unde să stea dacă poate. Ştiaţi aceasta?

Vă amintiţi că Biblia spune ce s-a întâmplat când cineva a încercat să scoată un duh de epilepsie, fără să aibă autoritatea să facă aceasta.

Acum tu suferi de cancer. Este moartea şi numai Dumnezeu te mai poate face bine. Crezi? Pentru că cineva   s-a mişcat, aş vrea să vorbesc puţin cu tine. Tu nu eşti din oraşul acesta, ci vii de undeva unde este un turn. Este vorba de Joliet, Illinois, şi te numeşti Klein, Leona Klein.

Du-te acasă şi fii bine, pentru că umbra a plecat de la tine. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Să credeţi în Dumnezeu. Diavolul trebuie să recunoască autoritatea supremă a lui Isus Hristos. Nu pe mine, căci sunt doar un om şi mă urăşte. El nu trebuie să mă ia în considerare pe mine, ci pe Cel pe care Îl reprezint; pe Cel ce m-a trimis aici. Aleluia!

Bună seara, doamnă. Eu sunt străin pentru tine şi tu eşti o străină pentru mine, dar este Unul care ne cunoaşte pe amândoi: Isus Hristos. Dacă Isus îmi va spune care este problema ta, Îl vei accepta şi vei crede? Bine.

…Priviţi la Moise. Biblia spune că el a ridicat un şarpe de aramă şi a spus poporului să privească spre el ca să trăiască. Este adevărat? Ei trebuiau să privească spre acel şarpe.

Petru şi Ioan au trecut pe la poarta numită „Frumoasă” şi i-au zis acelui olog: „Uită-te la noi!” Acesta este motivul pentru care spun şi eu: „Priviţi!”, pentru că vreau să vă captez atenţia.

Văd o dungă mare şi gri. Tu nu ai venit aici pentru tine, ci pentru o femeie în vârstă care suferă cu inima. Este mama ta. Ea nu este din America, ci se află undeva unde religia este prigonită. Văd un soldat rus… Da, este în Rusia. Chiar acum are probleme cu inima, dar Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu o va face bine. Crezi? Atunci du-te şi crede din toată inima.

Binecuvântat să fie Domnul Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Aleluia! Să crezi şi să nu te îndoieşti deloc.

Vino, doamnă. Vino şi crede! Crezi că sunt slujitorul Domnului? Crede în Dumnezeu! Eu nu te cunosc, dar este cineva care ne cunoaşte pe amândoi, şi noi stăm în prezenţa Lui.

Eşti aici ca să mă rog pentru ochii tăi, pentru că ai probleme cu ei. Văd o întindere de ape şi o altă ţară unde sunt o mulţime de dealuri. Este frumos; este o ţară cu multe lacuri. Acolo este cineva care seamănă foarte bine cu tine. Este sora ta. Ea are o boală de sânge şi locuieşte în Suedia, este adevărat? Batista pe care o ai în mână este pentru ea, aşa-i? Ei bine, trimite-o în Numele lui Isus Hristos şi va fi vindecată. Aleluia!

Să credeţi în Dumnezeu! Credeţi? „Toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.” Credeţi? Aveţi credinţă! Da, soră, tu care stai acolo cu pălăria aceea roşie şi priveşti spre mine. Credinţa a făcut legătura. Artrita care te-a schilodit, a plecat. Lăudat să fie Dumnezeu!

Trei rânduri mai în spate este încă o persoană care are artrită şi probleme cu fierea. Da, soră. Credinţa ta a intrat în contact cu Dumnezeu. Când a fost vindecată femeia din faţa ta, ai fost atinsă şi tu. Eşti vindecată; Isus Hristos  te-a făcut bine. Aleluia! Binecuvântat să fie Numele Domnului. Aveţi credinţă în Dumnezeu, pentru că Isus a spus: „Dacă crezi, este cu putinţă…” Credeţi?

Crezi că ai fost vindecat de problema de la spate… în timp ce stăteai pe scaun. Amin. Du-te şi bucură-te.

Spuneţi cu toţii: „Mulţumim lui Dumnezeu!”

Vino, doamnă. Boala de sânge şi toate celelalte, sunt atât de uşor de vindecat de Dumnezeu. Credeţi, nu-i aşa? Haideţi să mergem împreună la Calvar pentru o transfuzie de sânge. În Numele lui Isus Hristos, îl condamn pe diavolul care o supără pe sora mea, şi îi poruncesc să iasă din ea în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu te-a vindecat. Poţi avea ceea ce ai cerut. Amin

Boala ta de rinichi a plecat, sora mea. Credinţa ta   te-a vindecat. Du-te şi crede din toată inima.

Vino, doamnă. Vreau să priveşti în direcţia aceasta. O vezi pe doamna care îşi ţine batista la gură? Ea suferă de aceeaşi boală ca şi tine. Este o dungă neagră care se mută de la una la alta. Este artrită. Amin. Aleluia! Acum poţi coborî de pe platformă şi să-I mulţumeşti lui Dumnezeu. Fii credincioasă.

Glorie! Fiul lui Dumnezeu este viu!

Domnul de la capătul rândului… cel care te rogi cu mâna lăsată în jos. Da, tu. El te-a ascultat. Tu te-ai rugat în tăcere, iar El mi-a făcut cunoscută rugăciunea ta. Ai zis: „Doamne, fă-l să mă strige pe mine acum. De data aceasta să fie rândul meu.”

Ai avut o cădere nervoasă, este adevărat? Aşa este. Eşti din Utica, Michigan. Du-te acasă liniştit, pentru că totul s-a sfârşit. Credinţa ta te-a făcut bine. Aleluia!

Isus Fiul lui Dumnezeu trăieşte şi domneşte. Credeţi aceasta?

Vino, doamnă. Crezi că boala femeiască de care sufereai te-a părăsit în timp ce stăteai acolo? În ordine. Te-a părăsit. Amin. Deci ai primit ceea ce ai cerut. Crede numai!

Ce crezi despre aceasta, doamnă? Ai văzut că femeia aceea a plecat de pe platformă vindecată. Crezi aceasta? Tu ai probleme cu ochii, nu-i aşa? Aşa este.

Îngerul Domnului stă chiar deasupra doamnei cu vestă albă. Da. Nu este minunat, frate? (Un bărbat spune: „El tocmai mi-a răspuns la rugăciunea pentru femeia aceea.”). Amin. Este foarte frumos.

Eu nu te-am mai văzut, doamnă. Tu nu eşti de aici, ci vii din Indiana. Aşa este. Anderson, Indiana, unde sunt morile. Aleluia!

Doamna care stă lângă tine suferă de o boală la piept. Aşa este. Tu eşti din Muncie, Indiana. Du-te acasă şi bucură-te. Aleluia! Crezi că ai fost vindecată? Primeşte ceea ce ceri în Numele lui Isus. Amin.

Vino puţin aici, doamnă. Vreau să priveşti în direcţia aceasta. Cam 70% din aceşti oameni suferă de această stare. Aşa este. Să ridice mâna toţi cei care suferă de probleme nervoase. Vezi cum trag duhurile? Câţi cred că Isus este aici ca să vindece? Ridicaţi mâna.

Du-te acasă, pentru că s-a terminat. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!” (Adunarea spune: „Lăudat să fie Domnul!”)

Şi tu, doamnă, ai avut aceeaşi problemă, dar când am spus acele cuvinte, ai simţit că peste tine a venit Ceva, este adevărat? Acum eşti vindecată de starea nervoasă care era peste tine şi care venea din pricina menopauzei. Du-te şi crede.

Tu crezi, doamnă? Crezi din toată inima? Eu nu te cunosc, nu te-am mai văzut, dar Dumnezeu a făcut ceva. Amin. Te rogi pentru altcineva, pentru o prietenă. Văd o biserică mare cu statui. Prietena ta este o catolică convertită. Ea are cancer la faţă. Du acea batistă la ea, în Numele lui Isus Hristos, ca să se însănătoşească şi să fie bine.

Credeţi? Atunci ridicaţi-vă în picioare, în Numele lui Isus Hristos, şi primiţi vindecarea în timp ce ne vom ruga.

Atotputernicule Dumnezeu, eu scot afară orice diavol. Fie ca el să se depărteze de aceşti oameni şi să plece în Numele lui Isus Hristos.

Satan, eşti osândit! Ochii credinţei L-au văzut pe Dumnezeu, care este prezent în locul acesta. Ieşi afară din ei în Numele lui Isus Hristos. Ridicaţi mâinile şi lăudaţi-L! Amin.

– Amin –